Fisa de lectura – Invitatie la vals

Titlu: „Invitatie la vals”

Autor: Mihail Drumes

Date despre autor: Mihail Drumeș (pseudonim pentru Mihail V.

Dumitrescu, n. 26 noiembrie 1901, Ohrida, Imperiul Otoman – d. 7
februarie 1982, București, RS România) a fost un dramaturg, nuvelist, realizator de
proză scurtă și romancier român, foarte popular in perioada interbelică. Fiul lui
Vasilie Dimitrie (devenit Dumitrescu) și al Despinei (n. Gero). Familia sa, la
origine aromână, se stabilește în Oltenia. Liceul l-a urmat la Caracal și Craiova,
bacalaureatul l-a obținut în 1925. Urmează Facultatea de Litere și Filozofie a
Universității din București, absolvită în 1928. O vreme funcționează ca profesor de
liceu, trecând mai apoi în învățământul superior.

A debutat in revista Flamura în 1922, debut editorial cu volumul de nuvele și

schițe Capcana in 1927. Între anii 1922 și 1924 Teatrul Național din Craiova îi
înscrie în repertoriu piesa Rămășagul, dar nu vede lumina rampei. Este cronicar
dramatic la ziarul Rampa din București pentru Teatrul Național din Craiova. În
1925 susține bacalaureatul la Colegiul Carol Idin Craiova, unde a urmat ultimele
două clase după ce întrerupsese studiile din cauza stagiului militar și a războiului.
Între anii 1924 și 1928 este student la Facultatea de Filosofie și Litere a
Universității din București. Printre lucrarile sale regasim „Capcana” (1927), „Ioana
d’Arc” (1937), „Scrisoarea de dragoste”(1938), „Elevul Dima dintr-a saptea”
(1946), „Arde Prahova” (1974).
Rezumat: „Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid.” – Cu aceste
cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation
à la valse”.
Tudor, un student la drept, privea relatiile cu fetele ca pe o joaca. Nu
investea niciodata sentimente intr-o relatie, oricat de frumoasa era fata
respectiva. Avusese la viata lui parte de multe fete, asta datorita charmului de care
dispunea. Era singur la parinti si destul de rasfatat. Studia dreptul la Bucuresti.
Desi nu-si dorea sa se implice intr-o relatie serioasa, isi face una aproape fara sa
vrea. Isi pune in minte sa o cucereasca pe vecina de camera, pe Mihaela care
ii facuse o impresie destul de placuta.
Incepe prin scrierea unor scrisori de dragoste care la inceput ii sunt inapoiate
insa pe parcurs ii sunt acceptate. Acest joc tacut al lor are rolul de a pregati terenul
de lupta. Ceea ce-l indemnase pe Tudor sa lupte fusese reticienta cu care privea
Mihaele lucrurile. Parea greu de cucerit. Inca din primul moment ea reprezentase
pentru el mai mult un teritoriu necunoscut pe care dorea cu orice pret sa-
l cucereasca. Si reuseste in cele din urma. Ea ii cade in brate. Se indragosteste de
el, desi simte o oarecare raceala la el, nutreste speranta ca va reusi sa-l faca sa
devina al ei. In cele din urma i se daruieste. El ii face tot felul de surprize. Se
duc impreuna la mare, unde are loc prima cearta. Pentru a se impaca el ii face o
surpriza, o mica excursie la Constantinopol. La intoarcere el realizeaza cat de mult
se apropiasera si ii e teama sa nu se indragosteasca si sa-si doreasca sa ramana cu
ea, asa ca pune capat relatiei. Ii scrie o scrisoare de adio. El spera ca ea sa-i cada la
picioare si sa-i ceara iertare in caz ca-i gresise cu ceva. Insa Mihaela
nu face absolut nimic. Tacerea ei il face sa se manieze si ii mai trimite o
scrisoare prin care o anuleaza pe prima zicand ca aceasta fusese doar un test, pe
care datorita lipsei de reactie il picase, si o invinovateste pe ea pentru distrugerea
relatiei. Nici la cea de-a doua scrisoare nu primeste nici un raspuns. El pleaca in
vacanta la tara, unde realizeaza ce reprezinta Mihaela pentru el si se intoarce in
Bucuresti cu speranta sa o poata gasi si casatori cu ea. O gaseste printr-un noroc.
Ramasese insarcinata cu el, insa era foarte dezamagita de atitudinea pe care o
avusese el. Cum se despartise de ea stiind foarte bine cat de mult il iubea ea. Desi
accepta sa se casatoreasca cu el, insa ea se pregateste sa se razbune. Pierderea
sarcinei va face razbunarea si mai posibila. Ea are intentia de a-l insela si parasi pe
sotul ei, insa planul ii este dat peste cap. Are un accident de masina tocmai in
momentul cand se intalnise cu eventualul amant. Bineinteles ca Tudor crede ca ea
il avusese deja amant asa ca o paraseste si o obliga sa se casatoreasca cu amantul
ei.
Aceasta casatorie o va ruina pe Mihaela, aceasta iubindu-l in continuare pe
Tudor, iar faptul ca el apare in postura unui inger pazitor si ocrotitor al familiei ei o
pune in imposibilitatea de a mai trai o viata linistita asa ca in cele din urma se
sinucide lasand in urma un singur bilet de adio lui Tudor, caruia ii explica tot ceea
ce traise ea. Fericirea de dinainte de prima despartire si chinul de dupa divort.
Desi nu crezuse ca o va aduce in aceasta situatie, el fusese cel care o
impinsese sa faca pasul. Asa ca hotareaste ca nici el nu mai are niciun rost pe
pamant sinucidu-se la randul sau.
 Personajul Tudor Petrican : Tudor a fost un copil care a avut totul: învăţa
bine pe timp de ziuă, iar noaptea petrecea. Două firi, una retrasă, dornică de succes
pe plan intelectual şi alta plină de pasiune şi dorinţa de a ieşi din tipare. Dacă la
şcoală vanitatea era cea care îl ghida, pe timp de noapte, la chefuri alături de
prietena sa prefera, asemenea, să fie centrul atenţiei pentru ca după câteva clipe să
se despartă de fata respectivă. Ceea ce îi plăcea era mai ales faptul că era dorit ori
de profesor în studiu, ori de fata cea mai râvnită pe care o părăsea lăsând în urmă
inimi frânte. Acesta înaintează în vârstă. Alege să urmeze Facultatea de Drept, dar
nu se mai simte precum în liceu fiindcă pare că s-ar pierde în marea de oameni
reprezentată de studenţi „simţeam că mă împrăştii, că mă dizolv în marele
anonimat fără vreo posibilitate de regăsire”, „fusesem croit să înfrunt primejdia…
or, aici aproape totul îmi era îngăduit”. Acesta trăia într-o clădire veche cu mai
multe persoane specializate în varii domenii.

Opinie :Mi-a plăcut mult faptul că protagonistul se autoanalizează continuu

„prea îmi intrase libertatea în sînge că să mă pot împăca vreodată cu jugul
căsniciei. Şi apoi firea mea capricioasă, nestatornică, n-ar fi fost un izvor nesecat
de amărăciuni pe amândoi”; este o fire complexă care evoluează pe tot parcursul
lucrării „la ce te gândeşti?…Cum aş face să ne salvăm iubirea de călăul ei:
Timpul?”. Personajele şi cadrele sunt văzute prin ochii lui Tudor, ceea ce mă face
să ridic un semn de întrebare: Să fie aceasta povestea veridică sau o închipuire a
ceva ce a simţit protagonistul, iar ceilalţi nici măcar nu au băgat de seamă? Din
păcate încă de la primele file ale romanului el ne dă şi deznodământul: sinuciderea.
Citate preferate:
„Oricum – era de preferat iadul cu o femeie desteapta decat paradisul cu un
proasta.”
„In orice caz natura umana este foarte complexa. Ceea ce n-admit e ca o fiinta sa
dispuna de altă fiinta mergand pana acolo incat sa o suprime. Dragostea nu da
nimanui aceasta prerogativa.”
“Mi se pare-imi spuneam- ca deocamdata nu iubesc...decat iubirea!”
“Daca scoala nu ne invata sa descoperim tara iubirii si sa intretinem nestinsa
flacara ei, la ce bun toata invatatura aceea greoaie şi uscata?”