Sunteți pe pagina 1din 28

49. Clasificarea metodelor psihoterapeutice.

Indicații, contraindicații și accesibilitatea în


sihoterapie.
SIHOTERAPIA
Actiune psthologica sistematica, planificata si intentionala, avand la baza un sistem teoretic conceptual bine pus la punct $i
exercitata de catre un psthoterapeut calificat (psiholog sau medic) asupra pacientulut.
relatie interpersonala dintre pacient si psthoterapeut, relatie menitd sa investigheze si sa inteleaga natura tulburarilor
psihice ale pacientulut in
scopul de a corecta aceste tulburani si a elibera pe pacient de suferinta.
se bazeaza pe colaborarea voluntara dintre psihoterapeut si pacient.
se asociaza uneori cu tratamentul medicamentos si/sau cu masuri de asistenta sociala si pedagogica.

In aceste situatii psihoterapeutul isi desfasoara activitatea in colaborare cu medicul psihiatru (sau de alta specialitate, dupa
az) si cu alti membri ai echipei de sanatate mintala.
LASIFICARE:
) Activ-Directive:
 tehnici de relaxare;
 sugestia si hipnoza;
 abordarea cognitiv-comportamentala;
 abordarea umanist-existential-experientiala;
 psihoterapia adleriana.
cadrul acestor orientari exist’ diverse scoli. Se estimeaza (Bergin si Garfield, 1994) ca exista aproximativ 200 de scoli de
sihoterapie si peste 600 de tehnici de interventie.

) Holistice, orientate catre:


 subigct ca entitate complexa si irepetabila, traitoare intr-un univers infinit, dar intr-un ambient microsocial cu o
specificitate unica;
 dezvaluirea conflictelor intrapsihice gi reducera lor in scopul obtinerii unei mai bune adaptari si - in acest fel – a starii
de echilibru psihic.
aceasta categorie se incadreaza:
 Abordarile dinamice (freudiana, junghiana);
 Abordarea non-directiva - Carl Rogers;
 Abordarea abreactiva dezvolta tehnici verbale de stimulare a dezvaluirii de sine in vederea depasirii blocajelor-
aceasta metoda reprezinta o perfectionare a abordarii rogersiene
RIENTARI IN PSIHOTERAPIE
sihanaliza a fost prima forma de psihoterapien cunoscuta. Psihanaliza se distinge prin faptul ca
curajeaza verbalizarea gandurilor pacientilor, incluzand asociatiile libere, fanteziile si visele din care
nalistul interpreteaza natura conflictelor inconstiente care produc simptomele pacientilor.
sithoterapia cognitiv-comportamentala cauta prin diverse metode sa identifice si sa modifice
ognitiile maladaptative, credintele si comportamentele cu scopul de a influenta emotiile
egative distructive si comportamentele disfunctionale problematice.
sihoterapia psithodinamica se centreaza pe
elevarea continutului inconstient al psihismului clientului cu scopul de ameliorare a tensiunil psihice. Desi radacinile sale se
fla in psihanaliza, psihoterapia psihodinamica tinde sa fie de mai scurta durata si este mai putin intensiva comparativ cu
sihanaliza traditionala.
sihoterapia existentiala se bazeaza pe credinta existentiala ca fiintele umane sunt unice in lume. Aceasta izolare conduce la
entimentul lipsei de sens care poate fi depasit numai prin crearea valorilor si intelesurilor propa.
sihoterapia umanista a aparut ca reactie la behaviorism si psihanaliza si este ca urmare cunoscuta sub numele de
Treia Forta in dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanista se ocupa de contextul uman al dezvoltarii individului subliniind
telesul subiectiv, respingand determinismul si preocupandu-se de cresterea pozitiva mai degraba decat de patologie.
sthoterapia de scurta’ durata este un termen generic pentru o varietate de abordari in psihoterapie.
ifera de alte scoli de terapie prin faptul ca subliniaza centrarea pe o anumita problema si magenta directa. Este bazata pe
olutii si nu orientata pe problema.
sihoterapia sistemica se adreseaza oamenilor in relatie, respectiv are de-a face cu interactiunile de grup. Include terapia
miliala si consilierea maritala.
sihoterapia TRANSPERSONALA se adreseaza clientului in contextul unei intelegeri spirituale a constientel.
50. Concept de reabilitare psihosocială a persoanelor cu probleme de sănătate mintală .
EABILITAREA PSIHO-SOCIALA
 Este scopul de baza al serviciilor comunitare de sanatate mentala  Pentru Şcoala americană este obişnuit termenul
Prevenția în sănătatea mintală de efectuiază prin intermediul: reabilitare.
 Prevenţia primară – un complex de măsuri medico-sociale care  Şcoala franceză foloseşte termenii readaptare sau
urmăresc prevenirea îmbolnăvirii; reclasare.
 Prevenirea secundară – intervenţii prompte aplicate în perioada  H. Platt recomandă termenul reabilitare, acesta
apariţiei bolii, menite să limiteze întinderea şi severitatea unui având deopotrivă semnificaţie biologică şi una
epizod; psihologică.
 Prevenţia terţiară – limitarea incapacităţilor produse de boală.  Prin reabilitare el înţelege reîncadrarea în muncă a
Obiectiv principal  recuperare stare de sanatate omului bolnav sau plasarea profesională a acestuia
Obiectiv secundar  reducerea deficientelor psihice (readaptare, ca rezultat al eforturilor de colaborare dintre
edobandire capacitate de munca) medicul specialist, personalul auxiliar medical şi
membrii organizaţiilor de educaţie şi asistenţă
SCOPUL  refacerea demnitatii persoanei, readucerea acesteea in postura socială.
de persoana independenta, activa si integrata in comunitate din care face
parte ETAPIZAREA RECUPERARII
!! daca nu se atinge scopul atunci acest caz est pierdut
 Se trateaza bolnavul si nu boala  daca el este dependent de
serviciile furnizate atunci el nu este inca reabilitate in intregime

TINTA REABILITARII
concentrarea puterilor asupra persoanei integre nu asupra simptomului,
restabilirea abilităţilor primare şi secundare de autodeservire a persoanei;
reînvăţarea vechilor deprinderi sau învăţarea altor noi,
axarea asupra potenţialului şi vocaţiilor personale;
nevoile de îngrijire a sănătăţii în general şi de reacţia persoanei la
ntervenţia propusă.

REABILITAREa antreneaza colaborarea dintre mai multe structuri:


 Medicale specializate
 Centre de cercetare
 Retele medico-sociale, terapeutice, protectie sociala
 Centre de proscura
 Servicii de reorentare profesionala

Metodele de recuperare
 recuperarea fizică- în vederea readaptării fizice (deficienţi fizici,
motorii, senzoriali etc.) PROGRAMUL DE REABILITARE
 recuperarea psihică- crearea unui climat psihologic favorabil şi
antrenarea în activitate a acestora;
 recuperarea profesională- readaptarea la o activitate profesional-
şcolară adecvată tipului său de deficienţă ;
 recuperarea socială - readaptarea familială, şcolar-profesională şi
socială a bolnavului
Reabilitarea psihosocială
 include activităţi, care ajută pacientului să-şi ridice calitatea vieţii şi
capacitatea de a se ajuta el însuşi.
 urmăreşte compensarea stării de deficienţă, ameliorarea stării
bolnavului sau a persoanei cu deficienţă, reintegrarea sa în familie,
profesiune, societate.
Mijloace de realizare  echipa multidisciplinara comunitara
 specialisti antrenati in actiunea de igiena mentala
(psiholog social, asistent social, logoped, psihoterapeut,
asistente medicale)

51. Enurezisul, encoprezisul, balbismul cu debut în copilărie și adolescență. Clinica. Tratament.


ronostic.
te tulburări de comportament şi emoţionale cu debut obişnuit în copilărie şi adolescenţă

 include un grup de tulburări de comportament şi emoţionale cu debut în copilărie şi adolescenţă, care survin mai frecvent după factori
psihogeni, dar nu corespund altor sindroame
 CLASIFICARE :
1) Enurezis non-organic
2) Encopresis non-organic
3) Tulburări ale instinctului alimentar în perioada de sugar şi în copilărie
4) Pica în perioada de sugar şi în copilărie
5) Mişcări stereotipice
6) Balbism
7) Bolboroseală
8) Alte tulburări de comportament şi emoţionale cu debut obişnuit în copilărie şi adolescenţă

A. Enurezis non-organic
 Simptomul esenţial  eliminarea involuntară repetată de urină în timpul zilei sau nopţii, în pat sau în pantaloni.
 Diagnosticul  când fenomenul survine cel puţin de două ori pe săptămână timp de 3 luni
 survine de regulă în prima treime a nopţii, când copilul doarme mai profund şi poate avea visuri, care implică actul micţiunii.
 Ziua enureza survine mai frecvent după amiază, în zilele de şcoală, ori după preocupări legate cu şcoala sau cu activitatea de joc
 pot fi prezente encopreza non-organică, somnambulismul.
 factori predispozanţi se numără: mersul la veceu cu întârziere, stres psihosocial, disfuncţie în incapacitatea de a concentra urina,
volumul vezical redus pentru evacuarea involuntară a urinei
 apar şi simptome nevrotice: fobie, anxietate, tulburări de somn, iritabilitate, astenie, labilitate emoţională cu stări depresive, simptome
ipohondrice
 apare la vârsta de 5 ani.
 La vârstă mai mare procentul de remisiune este cuprins între 5-10%.

B. Encoprezis non-organic
 defecare involuntară, repetată, în spaţii neadecvate.
 Apare frecvent în jurul vârstei de 5-6 ani şi deseori este asociat cu enureza.
 Afectează copiii cu intelect normal, cu trăsături de agresivitate, anxietate, nehotărâre, autism infantil. Aceşti copii murdăresc lenjeria
fără să spună la părinţi
 Copilul este ruşinat, retrăieşte, apar stări de anxietate, depresie, astenie, insomnie.
C. Balbism
 se observă la 4% din copiii de 4-5 ani, când se formează vorbirea şi gândirea.
 repetarea sau prelungirea frecventă a sunetelor, silabelor sau cuvintelor întrerupte prin pauze.
 Pot fi asociate cu mişcări ale feţei sau altor segmente ale corpului, care coincid cu repetiţiile, prelungirile şi pauzele din cursul vorbirii.
 In timpul vorbirii se observă cuvinte întrerupte, pauze la întreruperea unui cuvânt, pauze complete sau incomplete în vorbire,
repetarea unor cuvinte monosilabice „eu, eu, eu văd".
 este evitat prin modificarea ritmului vorbirii în situaţii speciale, cum ar fi vorbirea în public sau evitarea anumitor cuvinte sau sunete
 poate fi acompaniat de mişcări motorii: clipit, tremor al buzelor sau al feţii, clătinarea capului, mişcări respiratorii.
 Se observă crize de convulsii tonice în musculatura limbii şi aparatului respirator.
 deseori refuză să vorbească la şcoală, în colective, apare frică de a vorbi (Iogofobie).
 stări nevrotice de depresie, insomnie, iritabilitate.
 Pe parcursul vieţii, se constată ameliorări şi agravări ale afecţiunii.

52. Principii de tratament în psihiatrie, tipuri de tratament integrat in domeniul sănătății


mintale, psihofarmacologia și reacții adverse la tratament.
 Psihoterapia
 se folosesc instrumente psihologice pentru schimbarea personalitatii, legate de bazele psihologiei;
 sunt utilizate metode si instrumente profesionale, adica pregatite de profesionisti;
 cu ajutorul psihoterapiei sunt tratati persoane ce sufera de dereglari ai psihicului
 intelege comportamentul pacientului sta modifica acest comportament astfel, incat dificultatile existentiale ale acestuia sa
fie inlaturate sau diminuate.
 realizeaza o evaluare a personalitatu pacientului, cautand sda puna in evidenta problemele principale si particularitatile
psihice ale acestuia.

 Reabilitarea psihosocială
etodele de recuperare
 recuperarea fizică- în vederea readaptării fizice (deficienţi fizici, motorii, senzoriali etc.)
 recuperarea psihică- crearea unui climat psihologic favorabil şi antrenarea în activitate a acestora;
 recuperarea profesională- readaptarea la o activitate profesional-şcolară adecvată tipului său de deficienţă ;
 recuperarea socială - readaptarea familială, şcolar-profesională şi socială a bolnavului
 Psihofarmacologia
edicamente adresate direct sau indirect psihicului şi întregului organism.
tilizate pe larg medicamentele psihotrope, cu acţiune patogenică şi psihopatologică, care au schimbat aspectul psihologic al spitalelor de psihiatrie.
n psihiatria contemporană se utilizează următoarele metode de tratament:
- terapia cu preparate psihotrope (neuroleptice, tranchilizante, antidepresante etc.)
- insulinoterapia
- terapia electroconvulsivă
- psihoterapia
- terapia prin muncă (ergoterapia).
rapia cu preparate psihotrope
cţionează la nivelul psihicului prin efecte sedative, anxiolitice, hipnotice, antidepresive, psihostimulante.
u ajutorul preparatelor psihotrope se modifică sau se anihilează tulburările mintale (iluzii, halucinaţii, stări psihosenzoriale, delir, excitaţii psihomotorii),
ameliorează starea bolnavului sau acesta se însănătoşeşte.

NEUROLEPTICEL E TRANCHILIZANTEL E SAU ANXIOLITICEL Indicaţii: PREPARATE HIPNOTIC


Definiţia neurolepticelor propusă de Delay şi 1. Tratament în: a) manifestări minore de Indicaţii: 1. Insomnie ocazională cu durata de la
Deniker în 1957 rezultă din precizarea celor anxietate; b) stări de anxietate severă. 2. 2 la 5 zile. 2. Insomnie tranzitorie (evenimente
cinci caracteristici psihofiziologice esenţiale Tratamentul pacienţilor în condiţii de psihotraumatizante grave). 3. Insomnie cronică.
ale acestor substanţe: ambulator. 3. Tratamentul pacienţilor în condiţii
1. Crearea unei stări particulare de indiferenţă de staţionar. 4. Manifestări funcţionale şi Ex: Loprazolam, Lometazepam, Zolpidem
psihomotorie. Aceasta implică: hipersomnie, somatice asociate anxietăţii. 5. Sevrajul alcoolic.
diminuarea activităţii motorii spontane şi
provocate; tendinţa la catalepsie; încetinirea Ex: Diazepam, Alprazolam, Lorazepam ,
mişcărilor, diminuarea iniţiativei; indiferenţă Bromazepam
emoţională şi afectivă; alterări minore ale
conştiinţei
au ale facultăţilor intelectuale.
401 -2. Acţiune eficientă asupra stărilor de
excitaţie şi agitaţie a sindromului maniacal; a
tării de excitaţie şi agitaţie psihotică în general;
a
agresivităţii şi impulsivităţii.
3. Reducerea progresivă a tulburărilor psihotice
acute şi cronice:
acţiune anticonfuzională, antihalucinogenă şi
antidelirantă.
4. Producerea de sindroame extrapiramidale şi
vegetative: catalepsie; tremurături, crize
hiperkinetice; sindrom akinetic-hiperkinetic,
indrom hipertonic (de tip postencefalitic).
5. Efecte dominate subcorticale: acţiunea
asupra substanţei reticulare; acţiunea asupra
indroamelor psihotice legate de patologia
diencefalică.
Clasificarea neurolepticelor: phenotiazinele,
butyrophenonele,
hioxantenele, diazepinele şi oxazepinele,
benzamidele, neuroleptice de
generaţie nouă sau atipice.
Antidepresivele PSIHOSTIMULANTELE PSIHOISOLEPTIC E SAU TIMOREGLATOR I
ndicaţii: 1. Toate stările depresive majore bine
delimitate clinic. 2. Tulburările obsesiv- (Methilphenidate) în tulburările deficitare de (datorită proprietăţilor antimaniacale şi
compulsive. 3. Profilaxia atacurilor de panică cu atenţie cu hiperactivitate la copii de peste 6 ani, capacităţii de prevenire a remisiunii depresiei şi
agorafobie. Contraindicaţii: 1. Hipersensibilitate fără limita superioară de vârstă. In lipsa maniei) - Sărurile de litiu: Carbamazepina şi Acid
a produs. 2. Copii până la 15 ani. 3. efectului curativ pe parcursul unei luni - valproic
Adolescenţii până la 18 ani (Effexor). 4. suspendarea tratamentului. în tulburările Indicaţii: 1. Profilaxia recăderilor în cadrul
nsuficienţă renală severă. deficitare de atenţie cu hiperactivitate la copii psihozelor maniaco-depresive (sau când sunt
Ex: Prozac, Paroxetina, Venflaxina, Citalopram de peste 6 ani, fără limita superioară de vârstă. contraindicate sărurile de litiu). 2. Sărurile de
In lipsa efectului curativ pe parcursul unei luni - litiu şi Timonilul: tratamentul stărilor de
suspendarea tratamentului. excitaţie maniacală şi hipomaniacală. 3.
Teralithe: prevenirea stărilor schizo-afective
Sulbutiamin: în caz de inhibiţie psihică şi fizică intermitente. 4. Carbamazepina: accese
cu inactivitate şi apatie. convulsive de tip „grand mal" asociate sau nu cu
Efecte adverse: - Dependenţă la administrarea tulburări psihice. Epilepsie parţială, în special
de lungă durată (mai mult de 1 an) - Apariţia epilepsie psihomotorie. Dereglări de caracter.
stărilor deficitare (apatie, dezinteres, Tratamentul neuralgiei faciale (200- 400mg/zi).
desocializare etc.) la întreruperea bruscă a
tratamentului -412 -- Dificultăţi de adormire, Contraindicaţii:
hipotensiune ortostatică (mai ales la cei I. Sărurile de litiu:
vârstnici), galactoree şi amenoree - insuficienţa renală
- tratamentul cu diuretice, regimuri hiposodate
- hipersensibilitate sau intoleranţă la gluten
pentru comprimatele
de Teralithe 250mg.
1. Carbamazepine:
- hipersensibilitate la preparat
- bloc atrio-ventricular
- antecedente de hipoplazie medulară
- antecedente de porfirie acută intermitentă
3. Acid valproic:
- hipersensibilitate la preparat
- insuficienţa hepatică sau pancreatică
- diateza hemoragică
Reactii adverse – neurleptice
1. Diskinezie si tremor postural indus de neuroleptice
Diskinezia tardiva Tremor postural
Diagnostic, semne şi simptome. Diagnostic, semne şi simptome.
 este un efect intarziat al neurolepticelor  Este o alterare ritmică a mişcărilor, de obicei mai rapidă
 se manifestă dupa 6 luni de tratament decat o dată pe secundă.
 este exacerbată de stres şi dispare in cursul somnului
Clinic: Epidemiologie.
- mişcări anormale coreo–atetozice Tipic, tremorul descreşte in perioadele de relaxare şi somn şi
- involuntare creşte odată cu stresul sau anxietatea.
- regulate
- ale muşchilor capului, membrelor şi trunchiului. Etiologie.
Severitatea de la cea minimă – adesea neremarcate de pacient sau de membrii  Tremorul poate să fie produs de o serie intreagă de alte
familiei sale – pană la cea intens incapacitantă. medicamente psihotrope – in special de litiu,
Cele mai frecvente: antidepresive şi valproat (Depakene).
- mişcările periorale: mişcările protruzive sau de răsucire ale limbii,
mişcările de masticaţie sau laterale ale mandibulei, protruzia buzelor Tratament.
şi grimasele faciale.
- mişcările degetelor şi incleştarea mainii. I Tratamentul implică patru principii.
- n cazurile severe -torticolis, retrocolis, răsucirea trunchiului sau 1. Se va administra doza de medicament cea mai mică posibil.
mişcări pelvine. 2. Bolnavii işi vor reduce la minimum consumul de cafeină.
- S–a raportat şi diskinezie respiratorie. 3. Medicaţia psihotropă trebuie luată la culcare, pentru a reduce
Epidemiologie la minimum perioada diurnă de tremor.
 apare la 10–20% din bolnavii trataţi cu neuroleptice timp de peste un 4. Antagoniştii receptorilor β–adrenergici (de ex., propranololul –
an. Inderal) se pot administra pentru tratamentului tremorului indus
 In jur de 15– 20% din bolnavii spitalizaţi pe termen lung au diskinezie de medicaţie.
tardivă.
 Femeile sunt afectate mai frecvent decat bărbaţii
 copiii, pacienţii in varstă de peste 50 de ani şi bolnavii cu leziuni
cerebrale sau cu tulburări ale dispoziţiei sunt, de asemenea, expuşi
unui risc ridicat.
Evoluţie şi prognostic
5% şi 40% din totalul cazurilor se remit in cele din urmă, (50% şi 90% din
cazurile uşoare.)
se remite mai puţin frecvent la varstnici decat la bolnavii mai tineri.
Tratament
1. Prevenţia -prescrierea medicaţiei antipsihotice numai atunci cand ea
este clar indicată şi in dozele cele mai mici care sunt incă eficiente.
Antipsihoticele noi (de ex., risperidonul) se asociază cu mai puţină diskinezie
tardivă decat antipsihoticele mai vechi.
2. Diagnosticul
3. Managementul
o reducerea dozelor de antipsihotic sau chiar intreruperea medicaţiei
o poate să treacă bolnavul pe clozapină sau pe unul din noii antagonişti ai
receptorilor dopaminici, cum ar fi risperidonul, olanzapina sau quetiapina.
o La bolnavii care nu pot să mai reduse efectiv de litiu, carbamazepină
(Tegretol) sau de benzodiazepine.
2. Distonie si akatizie acuta indusa de neuroleptice
Distonie  indusa de neuroleptice Akatizie
EPIDEMIOLOGIE: senzaţie subiectivă de disconfort muscular care il poate face pe
 10 % din bolnavi bolnav să fie agitat, să meargă in continuu, să se ridice şi să se
 in primele ore sau zile de tratament aşeze in succesiune rapidă şi să se simtă in general disforic.
o Simptomele sunt motorii
ETIOLOGIE: o nu pot fi controlate voluntar
- administrarea de antipsihotice o poate să apară oricand pe parcursul tratamentului.
- mai frecvent: administrare i/m antipsihotice cu potenta mare Tratament:
- mai puţin frecventă: tioridazinului 1. Recunoastere si diagnostic
- infrecventă: in cazul risperidonului. 2. Management:
 dozele de antipsihotice trebuie să fie reduse la nivelul minim
MECANISM DE PRODUCERE: cand nivelurile de medicament antipsihotic din efectiv
SNC incep să scadă intre doze  hiperactivitatea dopaminergică din ganglionii  Se poate incerca tratament cu anticolinergice sau cu
bazali amantadină, cu toate că aceste medicamente nu sunt
deosebit de eficiente in akatizie.
CLINIC:  Alte medicamente, care ar putea fi mai eficiente
Mişcările distonice propranololul (Inderal) (30 pană la 120 mg pe zi),
- rezultatul unei contracturi sau al unui spasm muscular lent, susţinut benzodiazepinele şi clonidina (Catapres).
- sunt involuntare In unele cazuri de akatizie nici un tratament nu pare să fie
- poate să fie dureroasă şi anxiogenă eficient.
- duce frecvent la noncomplianţă faţă de viitoarele regimuri
terapeutice medicamentoase
- poate să implice gatul (torticolis sau retrocolis spasmodic),
mandibula (inchiderea forţată a gurii, rezultand in dislocări de
mandibulă sau trismus), limba (protruzii, răsucire) sau intregul corp
(opistotonus)
- Afectarea ochilor  crize oculogire - indreptarea in sus şi lateral a
ochilor
- blefarospasmul şi distonia gloso–faringiană, care produce dizartrie,
disfagie şi chiar dificultăţi respiratorii ce pot să cauzeze cianoză.
- Copiii  predispuşi la opistotonus, scolioză, lordoză şi mişcări de
reptaţie ale corpului
DDx: convulsiile şi diskinezia tardiv

EVOLUTIE/PROGNOSTIC:
 poate să aibă fluctuaţii spontane
 poate să răspundă la reasigurări, dand medicului impresia falsă că
tulburarea de mişcare este isterică sau că este in intregime sub
control conştient
TRATAMENT:
Prevenire distonie  Profilaxia cu anticolinergice
1. Aproape intotdeauna simptomele dispar după tratament cu
anticolinergice administrate intramuscular sau cu difenhidramină 50
mg i/m, i/v

2. Diazepam (10 mg intravenos)


3. Amobarbital (Amytal)
4. Cafeina natriu benzoica
5. Hipnoza

NOTE:
 Deşi, de obicei, faţă de acest efect advers se dezvoltă toleranţă, uneori
este prudent să se schimbe antipsihoticul dacă bolnavul este deosebit de
ingrijorat de posibilitatea repetării reacţiei

3. Parkinsonism indus de neuroleptice


SIMPTOME: EPIDEMIOLOGIE:
 creşterea tonusului muscular (rigiditate in „ţeavă de plumb“),  Efectele adverse parkinsoniene apar la aproximativ 15% din
 rigiditate in roată dinţată, bolnavii trataţi cu antipsihotice
 mers taraind picioarele,  in decurs de 5 pană la 90 de zile de la instituirea
 postură incovoiată tratamentului.
 scurgerea salivei la colţurile gurii (drooling)  Femeile sunt afectate cam de două ori mai frecvent decat
 Tremorul: bărbaţii,
 sub forma semnului pilulei – din parkinsonismul idiopatic  rar  tulburările pot să apară la orice varstă  mai frecvent > 40
 regulat, lipsit de fineţe, asemănător tremorului esenţial  mai de ani.
frecvent
 tremorul focal, perioral, denumit uneori sindromul iepurelui, dar ETIOLOGIE:
acesta survine mai tarziu pe parcursul tratamentului decat alte  Sunt cauzate de blocarea transmisiei dopaminergice in
tremoruri tractul nigro–striatal.
 Simptomele pot să fie produse de orice antipsihotic şi in
TRATAMENT: special de produsele cu potenţă ridicată şi cu niveluri
a) agenţi anticolinergici, reduse ale activităţii anticolinergice (de ex.,
 trebuie intrerupte după 4 pană la 6 săptămani, pentru a se vedea dacă trifluoperazina – Stelazine).
bolnavul nu a dezvoltat toleranţă faţă de efectele parkinsoniene  Este improbabil să fie implicate clorpromazina
 continuare administrare si după intreruperea antipsihoticelor, pană la (Thorazine) şi tioridazinul (Mellaril)
dispariţia completă a simptomelor parkinsoniene.
b) amantadină (Symadine) DDx:
c) difenhidramină (Benadryl). parkinsonismul idiopatic,
NOTE: alte cauze organice ale parkinsonismului,
 jumătate din pacienţii cu parkinsonism medicamentos necesită continuarea depresia, care se poate asocia cu simptome parkinsoniene.
tratamentului antiparkinsonian
 după intreruperea antipsihoticelor, simptomele parkinsoniene pot să
persiste timp de pană la 2 săptămani şi chiar pană la 3 luni la bolnavii in varstă.

4. Sindrom neuroleptic malign


Sindrom neuroleptic malign
Diagnostic, semne şi simptome. Tratament.
 Sindromul neuroleptic malign este o complicaţie cu potenţial letal, Primul pas terapeutic este intreruperea imediată a
care poate să apară in orice moment pe parcursul tratamentului medicamentelor antipsihotice; suport medical pentru răcirea
antipsihotic. pacientului; monitorizarea semnelor vitale, a electroliţilor, a
Simptomele motorii şi comportamentale balanţei hidrice şi a excreţiei renale; tratamentul simptomatic al
 includ rigiditate şi distonie musculară, akatizie, mutism, obnubilare febrei.
şi agitaţie  Medicaţia antiparkinsoniană poate să reducă parţial
Simptomele autonome includ hiperpirexie (pană la 42oC), transpiraţii şi rigiditatea musculară.
creşterea pulsului şi tensiunii arteriale.  Dantrolenul (Dantrium), un relaxant al musculaturii
scheletale (0,8–2,5 mg/kg la fiecare 6 ore, pană la un
Datele de laborator dozaj total de 10 mg pe zi) poate să fie util in tratamentul
 leucocitoză acestei tulburări.
 creşterea creatin fosfokinazei, a enzimelor hepatice şi a  Din momentul in care pacientul poate să ia medicaţie
mioglobinei plasmatice, precum şi mioglobinurie, insoţită uneori orală, dantrolenul se poate administra in doze de 100
de insuficienţă renală. pană la 200 mg/zi. Se mai pot adăuga la tratament
bromocriptina (20 pană la 30 mg/zi in patru prize egale)
Epidemiologie. sau, poate, amantadina.
 Bărbaţii sunt afectaţi mai frecvent decat femeile, iar bolnavii tineri  Tratamentul trebuie continuat timp de 5 pană la 10 zile.
sunt afectaţi mai des decat cei mai in varstă.  La reinstituirea tratamentului antipsihotic psihiatrul
 Rata mortalităţii poate să atingă 20–30% sau chiar mai mult atunci trebuie să ia in considerare trecerea la un medicament cu
cand sunt implicate medicamente antipsihotice depozit. potenţă joasă sau la unul din noii antagonişti ai
Fiziopatologie. Necunoscută. serotoninei/dopaminei (de ex., clozapină), cu toate că s–a
Evoluţie şi prognostic. raportat că sindromul neuroleptic malign a apărut şi in
 Simptomele se instalează, de regulă, pe parcursul a 24–72 de ore cursul tratamentului cu clozapină.
iar sindromul netratat durează 10–14 zile.
 In fazele iniţiale diagnosticul este adesea ratat, iar retragerea sau
agitaţia pacientului pot să fie apreciate eronat ca manifestări ale
unei exacerbări a psihozei.

53. Psihanaliza. Stadiile de dezvoltare psihosexuale a personalității.


ef dupa Freud-1922: PSIHANALIZA
Un procedeu de investigare a proceselor mentale aproape inaccesibile prin alte metode;(se referee la procesele
constiente,celel ce ne organizeaza functionarea noastra fizica,datorita lor se reuseste org.fiintei umane,ele ne organizeaza
rijeaza.Cele inconstiente sunt deoarte de cele constiente, si investigarea lor se face prin inconstientul cealat.)
) O metodă bazată pe acest tip de investigare pentru tratamentul tulburărilor nevrotice;
O serie de concepţii psihologice referitoare la psihic şi personalitatea umană, dobândite prin acest mijloc şi care se dezvoltă
mpreună pentru a forma progresiv o nouă disciplină ştiinţifică.
Am numit psihanaliză travaliul prin care aducem în conştiinţa bolnavului materialul psihic refulat în el
Noi îl învăţăm deci să înţeleagă alcătuirea acestor formaţii psihice extrem de complicate şi evidenţiem legătura dintre
mptome şi mişcările pulsionale care le motivează; îi arătăm bolnavului, în simptomele sale, motive pulsionale până în acel
oment ignorate
sihologia medicală poate fi reprezentată pe etapele de vîrstă: etapa pubertăţii şi adolescenţei, 12-19 ani
etapa orală - de la 0 la 1.5 ani.  devine conştient de identitatea sa personală.
 activităţile sunt centrate asupra gurii (mîncarea, muşcatul şi  Se dezvoltă identitatea de grup (semeni).
strigatul).  transformare rapidă şi maturitate sexuală.
 încep să compare cine este şi cine nu este mama lor  Prezenţa unei frecvenţe relative de
 simt anxietate, curiozitate şi frică în prezenţa persoanelor comportament aberant, chiar antisocial:
străine (frecvenţă maximă în jurul vîrstei de 8 luni). vagabondajul, impulsuri de cleptomanie,
 este dependent de coerenţa de experienţe oferite de îngrijitor. atentate la suicid, reacţii isterice, anxietate şi
 Timp de cîteva luni, o mare parte din sine el nu recunoaşte ca sindrome fobice, alături de anorexie mentală.
“sine” (o mînă poate fi strînsă de alta sau pusă în gură).  Pubertatea este primul nivel de referinţă de
 Frustrarea cauzată de activitate orală : (Abraham) dezvoltă o conştientizarea a propriului corp.
tendinţă de a suge un deget, apoi înclinaţia la fumat, la  Adolescenţii sunt conştienţi de statutul lor
mestecarea gumei. social, şi de relaţiile cu sexul opus.
ereglari psihotice  sunt în căutarea unui nou “Eu”.
etapa anală - 1.5 - 3 ani Daca schimbarile sunt respinse
 individul îşi controlează sfincterul, muşchii, mişcările-stare • etapa tinereţii mature - 20-34 de ani.
de autonomie. Faza timpurie-locomoţie verticală  are relaţii intime cu un alt individ (prietenie,
 Mama este folosit ca o “bază de refugiu” anxietatea de luptă, schimb intelectual cu un profesor, uniune
separare. sexuală).
 Copilul este conştient de separare fizică, care diminuează  Capacitatea de intimitate este caracteristică
 dispoziţie de încîntare. pentru această etapă (dacă nu este atinsă,
 Este foarte important modul în care copilul este apreciat de depistăm sentimentul singurătăţii).
către adulţi şi părinţi. • etapa adulţilor – vîrsta de 34-44 de ani.
Tuburari de personalitate  vîrsta productivităţii, creativităţii şi
etapa falică - 3 - 7 ani generalizărilor (individul devine părinte, cu
 Se dobîndeşte iniţiativă prin alegerea scopurilor şi responsabilităţile altcuiva) (în caz contrar
perseverenţă. depistăm semne de stagnare)
 Se deplasarea atenţiei de la percepţia fizică la acumularea • etapa maturităţii – vîrsta de la 45
prestigiului şi puterii.  integrarea sinelui (dacă această stadie este
 Copilul vrea să fie aplaudat. atinsă, există disperare).
 Urmează posesia sau deţinerea obiectelor.  vîrsta deţinerii unor “achiziţii negative”:
 Copilul descoperă că tatăl poate prezinta un obstacol în pierderi economice sau prejudicii irevocabile,
dragostea sa faţă de femeie, apare “complexul lui Oedip” la pierderi ale părinţilor şi a prietenilor, uneori
băieţi şi la fete “ complexul lui Electra“.  vrea să se schimbarea profesiei şi a casei.
căsătorească cu părintele de sex opus şi în acelaşi timp să  devine introspectiv, mai filantrop, deseori se
evite părintele de acelaşi sex. simte singur sau preferă distracţiile, viaţa rurală.
 dorinţa de a imita lumea adulţilor şi rivalitatea între fraţi. mai critică pentru femei, în cazul cărora schimbările
dultii vor fi mereu in concurenta cu toate persoanele de acelasi sex, psihologice survin mai rapid şi în mod asincron.
vor fi mereu in cautarea reusitei pentru a depasi parinte ede acelasi Menopauza este timpul apariţiei psihozelor maniacale,
x (se intimpla atunci cind mama spune ca tata tau e curvari  el il depresiei şi a diverselor forme a deziluziilor cronice
entific pe tata ca dusman si are concurenta cu el pt mama, nu
useste sa se identifice cu tata)
etapa latenţei sexualităţii infantile - 8 - 11 ani
 adaptare la lumea instrumentelor  permite depăşirea
sentimentelor de inferioritate este concentrat asupra
construirii, creării, realizării.
 este capabil să preia punctul de vedere al altcuiva.
 este capabil de a conserva numerele, lungimea, greutatea şi
volumul.
 sunt mai capabili să înveţe, să funcţioneze independent
 din punct de vedere social, să dezvolte relaţii de prietenie.
Impulsurile sexuale sunt canalizate în mai multe scopuri
sociale acceptabile (şcoală şi sport).
 Superego-ul constituie una dintre cele trei structuri ale minţii
responsabile pentru dezvoltarea etică şi morală, inclusiv
conştiinţa.
efuleaza sexualitatea si se concentreaza pe studii ?si copilul ramine
etapa falica -- > stari fobice care sunt o oglindire a relatiei intre
arinti

154. Psihofarmacologia. Principalele grupe de preparate utilizate în psihiatrie. Terapia


Electroconvulsiva – principii și indicații.
EUROLEPTICELE: NEUROLEPTICELE
ntipsihotice  delir, halucinatii, agitatie psihomotorie  blocheaza sistemul
eurotransmitator
eneratia 1  neuroleptice clasice
eneratia 2  antipsihotice atipice

ECANISM: actiune blocanta asupra receptorilor  dopaminici, histaminici,


rotoninici, noradrenergici, colinergici (pot provoca simptome
trapiramidale)

!!! Clozapina  trombocitopenie

EFICIENTA Gen. 2
1. Simptomele pozitive sunt influenţate semnificativ mai bine
decît placebo, şi la fel sau mai mult decît prin intermediul
neurolepticelor antidopaminergice clasice.
2. Simptomele negative sunt reduse semnificativ mai bine decît
prin placebo sau neuroleptice antidopaminergice clasice.
3. Simptomele afective sunt influenţate mai bine decît prin
placebo sau neuroleptice antidopaminergice clasice.
4. Ele reduc în mod semnificativ sau previn tulburările cognitive.
Reducerea este mai mare în comparaţie cu neurolepticele
antidopaminergice clasice
Aminozizna a aparut in MD prin anul 1956  pana atunci nu exista era 5. Tratamentul pacienţilor rezistenţi cu schizofrenie este
ihofarmacologica îmbunătăţit semnificativ mai bine decît cu placebo şi cel puţin la fel
ca în cazul clozapinei.
6. Tratamentul de întreţinere este mai eficace decît cel cu placebo
şi cel mai puţin eficace comparativ cu întreţinerea pe
neurolepticele clasice.

ANTIPSIHOTICE INJECTABILE
!!! administrare 1 data sau 2 ori/luna (preparate depou, retard)

!!! ultimele doua sunt foarte scumpe (100E o doza)

!!! cand este un bolnav psihomotor, agitat  trebuie de actionat


rapid
NTIDEPRESIVELE

Nu se administreaza mai putin de 3 saptamani pentru ele incep a functiona


bia din sapt 3 (administrat cel putin 6 luni pentru a evita recaderile) TIMOSTABILIZATOARE  afectiuni bipolare
EFECT TIMOSTABILIZATOR  preparate care permit pacientului sa
DICATII ANTIDEPRESIVE: nu faca oscilatiile dispozitionale (maniac-depresie)
 Tulburări Depresive !!! Unele antipsihotice  la fel pot regla dispozitia pacientilor
 Tulburări Afective
 Tulburări Obsesiv-Compulsive
 Tulburări de Panică
 Dereglări de Alimentaţie
 Tulburari Psihosomatice
 Tulburare de Stres Posttraumatic
 Simptome de Sevraj Alcoolic şi Medicamentos (Narcotic)
 Sindrom algic
 Enurezis

ANXIOLITICELE
 Narcolepsie

INDICATII :

ECANISM:
 Blocarea receptorilor muscarinici, receptori histaminiciH1,
receptorii adrenergici Alfa1 si alfa 2
A: intoxicatii + interactiunea cu alte mediamente

ANXIOLITICE NONBENZODIAZEPINICE

ANXIOLITICE BENZODIAZEPINICE  nu pot fi indicate pe termen


lung deoarece formeaza dependenta
Contraindicat: sa iai dimineata diazepam

MEDICAMENTE NOOTROPE  TCC, deficit memorie

ENLAFAXINA  preparat bun + in doza >200 mg inhiba DOPA receptori


se indica si celor de varsta 3 care nu suporta alte antidepresive
PNOTICELE MEDICAMENTE COGNITIVE  Parkinson, Coreea Hutington

Nu trebuie sa se ia pe termen lung hipnoticele  creste toleranta si


ependenta fata de medicamente

IHOSTIMULANTE Terapia electroconvulsiva 


producerea unor crize epileptice cu ajutorul curentului
electric.
- se aplică pe nemâncate cu un aparat special, care
permite a regla durata acţiunii curentului electric şi
intensitatea lui.
- Pacientul stă culcat în pat, se asigură imobilizarea
mandibulei, pentru a evita o deschidere excesivă a
gurii în perioada tonică.
- Pentru a preveni muşcarea limbii în perioada
clonică, se plasează între dinţi o bucată de cauciuc.
- Pe regiunea fronto-temporală dreaptă şi stângă se
aplică câte un electrod.
- După conectarea curentului electric (80-130 volţi -
0,3-0,4 sec), se produce criza convulsivă cu fazele
ei tipice tonică şi clonică.
- Tratamentul se repetă peste o zi, numărul total de
cure - 5-8.
Este contraindicat indivizilor cu boli cardiovasculare,
pulmonare, boli infecţioase, afecţiuni organice ale
creierului, anemii grave.
Tratamentul electroconvulsivant se aplică mai frecvent în
secţia de reanimare. Indicaţii: stări depresive incurabile cu
diferiţi antidepresanţi, stări obsesive pronunţate,
melancolie presenilă, stări ipocondrice, anorexie nervoasă,
stupor catatonic.
Tulburarea depresiva majora
in faza acuta a depresiei majore cu simptomatologie severa si afectare
functionala sau care au simptome psihotice sau catatonie.
Electrosocurile pot fi terapia de electie si pentru pacientii la care este
necesar un raspuns terapeutic urgent, cum sunt cei suicidali sau care
refuza alimentatia si sunt compromisi nutritiv.
Tulburarea bipolara
episoade maniace rezistente la tratament sau episoade mixte severe de
tulburare bipolara sau pentru cei care prefera aceasta modalitate
terapeutica. Terapia electroconvulsiva este un potential tratament
pentru cei care sufera de manie severa sau depresie in timpul sarcinii.
Poate fi eficienta la pacientii cu tulburare bipolara cu cicluri rapide.
Mania secundara electrosocurilor este rara. La pacientii cu inanitie
periculoasa, suicidali sau psihotici, electrosocurile sunt o alternativa
rezonabila. Pentru pacientii cu depresie cu elemente psihotice sau
catatonice, trebuie considerata terapia electroconvulsiva. Terapia cu
electrosocuri de mentinere poate fi aleasa pentru pacientii cu episoade
acute de depresie care a raspuns la acest tratament.
Schizofrenia
Electrosocurile sunt eficiente pentru simptomele de schizofrenie acuta,
dar nu si pentru forma cronica. In combinatie cu antipsihoticele,
electrosocurile pot fi indicate pacientilor cu psihoza severa care nu a
raspuns la tratamentul cu antipsihotice. Cel mai mare beneficiu
terapeutic este observat cind electrosocurile sunt administrate simultan
cu antipsihoticele. Terapia trebuie considerata si pentru pacientii cu
elemente catatonice care nu au raspuns la lorazepam.
In faza stabila a schizofreniei, terapia electroconvulsiva poate fi benefica
pentru unii pacienti a caror conditie a raspuns in trecut la electrosocuri
in faza acuta, dar la care profilaxia farmacologica unica nu a fost
eficienta sau tolerata.
Alte conditii psihotice
Electrosocurile sunt eficiente pentru conditiile psihotice legate de
schizofrenie, cum este tulburarea schizofreniforma si schizoafectiva.
Conditii comorbide
Terapia nu este recomandata pentru tratamentul tulburarii obsesiv-
compulsive sau poate fi recomandata pentru tratarea afectiunilor
comorbide cum este depresia majora, mania si schizofrenia la pacientii
cu tulburare obsesiv-compulsiva.
Alte conditii si indicatii
Terapia electroconvulsiva a fost eficienta in tratamentul catatoniei,
sindromului neuroleptic malign, depresiei asociate cu boala Parkinson,
durerii si in unele cazuri de delir. S-a dovedit utila si in tratamentul unor
pacienti cu dizabilitati intelectuale si conditii psihotice.
155. Psihoterapia - scop, obiective. Clasificarea metodelor psihoterapeutice. Indicații și
contraindicații

DEFINITIE: La baza oricarel psihoterapli se afla:


PSIHOTERAPIA
 Actiune psthologica sistematica, planificata si intentionala, 1) convingerea conform careia persoanele cu
avand la baza un sistem teoretic conceptual bine pus la punct probleme psihologice au capacitatea de a se
$i exercitata de catre un psthoterapeut calificat (psiholog sau modifica invatand noi strategui de a percepe si
medic) asupra pacientulut. evalua realitatea si de a se comporta.
 relatie interpersonala dintre pacient si psthoterapeut, relatie 2) Majoritatea psihoterapeutilor sunt de parere ca
menitd sa investigheze si sa inteleaga natura tulburarilor scopul psihoterapiei este sa transforme aceasta
psihice ale pacientulut in convingere in realitate.
 scopul de a corecta aceste tulburani si a elibera pe pacient de Psihoterapia se diferentiaza de alte metode de
suferinta. tratament prin :
 se bazeaza pe colaborarea voluntara dintre psihoterapeut si  se folosesc instrumente psihologice pentru
pacient. schimbarea personalitatii, legate de bazele
 se asociaza uneori cu tratamentul medicamentos si/sau cu psihologiei;
masuri de asistenta sociala si pedagogica.  sunt utilizate metode si instrumente profesionale,
adica pregatite de profesionisti;
o In aceste situatii psihoterapeutul isi desfasoara activitatea in  cu ajutorul psihoterapiei sunt tratati persoane ce
colaborare cu medicul psihiatru (sau de alta specialitate, dupa sufera de dereglari ai psihicului
caz) si cu alti membri ai echipei de sanatate mintala.
OBIECTIVUL:
 intelege comportamentul pacientului sta
ISTORIC: modifica acest comportament astfel, incat
dificultatile existentiale ale acestuia sa fie
Ppihoterapia a fost practicata din cele mai vechi timpuri, pe inlaturate sau diminuate.
masura ce oamenii primeau sfaturi si erau ascultati de ceilalti.  realizeaza o evaluare a personalitatu
pacientului, cautand sda puna in evidenta
Prima teorie in psihoterapie a fost realizata de medicul persan problemele principale si particularitatile psihice
Rhazes din Bagdad, in secolul 8. Dar bolile psihice au fost tratate ale acestuia.
in lumea vestica ca fiind posesiuni demonice sau afectiuni Obiectivele vizeaza urmatoarele aspecte:
medicale care necesitau pedeapsa si inchisoarea, pina in secolul  Scoaterea pacientului din criza existentiala in
18. care se afla.
 Reducerea sau eliminarea simptoamelor.
Dupa secolul 18 au fost introduse interventiile psihosociale pentru  Intarirea E-ului si a capacitatilor integrative ale
reabilitarea “nebunilor”. personalitatii pacientului.
 Rezolvarea sau restructurarea conflictelor
Prima scoala psihoterapeutica a fost psihanaliza lui Sigmund intrapsihice ale pacientului.
Freud in 1900.  Modificarea structurii personalitatii in vederea
obtinerii unei functionari mai mature, cu o
In jurul anilor 1920, a aparut psihoterapia comportamentala, capacitate de adaptare eficienta la mediu.
bazata pe principiile conditionarii operante, conditionarii clasice  Reducerea (sau inlaturarea daca este posibil)
$i teoriei invatarii sociale. acelor conditii de mediu care produc sau
mentin comportamentele de tip dezadaptiv.
Psihoterapia comportamentala a inceput sa fie utilizata ca  Modificarea opiniilor eronate ale subiectilor
psihoterapie pentru fobii. despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare.
 Dezvoltarea la subiecti a unui sentiment clar al
In Europa s-au dezvoltat abordari in psthotelgpe bazate pe identitatii personale.
filozofia existentiala.

O alta scoala de psihoterapie a fost fondata in anii 1950 de Carl Aceste orientari (DIN ISTORIC), dupa felul abordarii, se
Rogers: psihoterapia centrata pe persoana, pornind de la clasifica:
principiile existentialismului si piramida trebwintelor umane a lui a) Activ-Directive:
Abraham Maslow.  tehnici de relaxare;
 sugestia si hipnoza;
Gestalt- terapia a fost promovata de Fritz si Laura Perls, apoi  abordarea cognitiv-comportamentala;
comunicarea non-violenta, de catre Marshall Rosenberg si analiza  abordarea umanist-existential-experientiala;
tranzactionala, de catre Eric Berne. Mai tirziu aceste abordari au  psihoterapia adleriana.
ajuns sa fie cunoscute ca si psthoterapie umanista. In cadrul acestor orientari exist’ diverse scoli. Se
estimeaza (Bergin si Garfield, 1994) ca exista
In anii 1960 Albert Ellis a infiintat scoala de psihoterapie rational- aproximativ 200 de scoli de psihoterapie si peste 600
emotiva, iar Beck scoala de psihoterapie cognitiva. de tehnici de interventie.

In anii 1970 psihoterapia cognitiva si cea comportamentala b) Holistice, orientate catre:


S-au unit In ceea ce astazi poarta numele de psihoterapie  subigct ca entitate complexa si irepetabila,
cognitiv- comportamentala. traitoare intr-un univers infinit, dar intr-un
ambient microsocial cu o specificitate unica;
 dezvaluirea conflictelor intrapsihice gi reducera
lor in scopul obtinerii unei mai bune adaptari si
- in acest fel – a starii de echilibru psihic.
In aceasta categorie se incadreaza:
 Abordarile dinamice (freudiana, junghiana);
 Abordarea non-directiva - Carl Rogers;
 Abordarea abreactiva dezvolta tehnici verbale
de stimulare a dezvaluirii de sine in vederea
depasirii blocajelor- aceasta metoda reprezinta
o perfectionare a abordarii rogersiene

ORIENTARI IN PSIHOTERAPIE
Psihanaliza a fost prima forma de psihoterapien cunoscuta. Psihanaliza se distinge prin faptul ca
incurajeaza verbalizarea gandurilor pacientilor, incluzand asociatiile libere, fanteziile si visele din care
analistul interpreteaza natura conflictelor inconstiente care produc simptomele pacientilor.
Psithoterapia cognitiv-comportamentala cauta prin diverse metode sa identifice si sa modifice
cognitiile maladaptative, credintele si comportamentele cu scopul de a influenta emotiile
negative distructive si comportamentele disfunctionale problematice.
Psihoterapia psithodinamica se centreaza pe
relevarea continutului inconstient al psihismului clientului cu scopul de ameliorare a tensiunil psihice. Desi radacinile sale se
afla in psihanaliza, psihoterapia psihodinamica tinde sa fie de mai scurta durata si este mai putin intensiva comparativ cu
psihanaliza traditionala.
Psihoterapia existentiala se bazeaza pe credinta existentiala ca fiintele umane sunt unice in lume. Aceasta izolare conduce
la sentimentul lipsei de sens care poate fi depasit numai prin crearea valorilor si intelesurilor propa.
Psihoterapia umanista a aparut ca reactie la behaviorism si psihanaliza si este ca urmare cunoscuta sub numele de
A Treia Forta in dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanista se ocupa de contextul uman al dezvoltarii individului
subliniind intelesul subiectiv, respingand determinismul si preocupandu-se de cresterea pozitiva mai degraba decat de
patologie.
Psthoterapia de scurta’ durata este un termen generic pentru o varietate de abordari in psihoterapie.
Difera de alte scoli de terapie prin faptul ca subliniaza centrarea pe o anumita problema si magenta directa. Este bazata pe
solutii si nu orientata pe problema.
Psihoterapia sistemica se adreseaza oamenilor in relatie, respectiv are de-a face cu interactiunile de grup. Include terapia
familiala si consilierea maritala.
Psihoterapia TRANSPERSONALA se adreseaza clientului in contextul unei intelegeri spirituale a constientel.
156. Psihoterapia cognitiv-comportamentală. Modelul de funcționare ABC. Analiza
tranzacțională, concept și principii de lucru.
Terapia cognitiv- comportamentala
Ex: Principiul de baza - starea depresiva rezulta din modul lipsit de logica in care pacienţii gândesc despre el însuşi, despre
lumea exterioara si despre viitor ii facem sa culeaga info despre ei si sa se reevalueze
« Delimitan conceptuale si evolutie.
« Paradigma cognitiv-comportamentala: modelul ABC cognitiv.
Ce este terapia cognitiv- comportamentala?
TCC este o combinare teoretico-meto- dologica, fundamentata stiintific, a terapiei comportamentale cu_ terapia cognitiva,
cu aplicatii in patologie si sanatate.

Ea are pe linga un caracter clinic (tratarea bolilor) si un profund caracter educational si preventiv.

ldeea fundamentala ( Ellis - 1958, 1962; Beck, 1976) este ca prelucrarile informationale (cognitiile), fie ele constiente sau
inconstiente, genereaza raspunsurile afectiv-emotionale/subiective, cognitive, comportamentale S| unele reactii
psihofiziologice ale subiectului uman.

Printre cei mai influienti pioneri cognitive se numara Beck si Ellis.

 Terapia cognitiva a lui Beck este menita


sa identifice si sa corecteze gindurile distorsionate si convingerile disfunctionale care stau la baza acestora.
Indicati! absolute:
o Atacuri de panica
o Anxietate generalizata
o Tulburarea obsesiv-compulsiva
o Tulburarea hipocondrica si fobiile.

Paradigma cognitiv comportamentala - fundamente

Paradigma cognitiv-comportamentala este fundamentata de citeva principii:

COGNITIA (convingere, credinta, gand)

 Psihopatologia este rezultatul cognitiilor, disfunctionale/ irationale


 Cognitiile disfunctionale/irationale pot fi identificate, si schimbate
 Schimbarea se face prin tehnici cognitive / comportamentale
 Pachete de interventie validate stiintific

Modelul ABC cognitiv

A - EVENIMENTUL ACTIVATOR
o Tip situatie externa (evenimente de viata)
o Tip situatie interna/subiectiva (emotii,
aspecte psihofiziologice, biologice,
comportamente)
o Antreneaza intreaga personalitate a
individului

B-COGNITIE
o Ganduri, convingeri
Se interpune intre A si C
o Mediaza C
o Mediaza si modul de percepere a lui A

C - CONSECINTE
o Consecintele procesarii cognitive a lui A
o Raspunsuri afectiv-emotionale
o Raspunsuri comportamentale
o Raspunsuri psihofiziologice/biologice.

Dezavantaje:
o Teoria cognitiv-comportamentala ignora
inconstientul.
o Terapeutii de orientare cognitiv- comportamentala nu neaga existenta, dar nu considera necesar sa tina cont de aceasta
realitate psihica.

Analiza Tranzactionala
Autor Eric Berne ".
_ AT si-a atins maturitatea In 1978 deja dupa moartea lui
Berne isi are radacinile in psihanaliza traditionala. Fondatorul ei, incepind sa dezvolte AT ca teorie a personalitatii, a
comunicarii si a relatiilor interpersonale, bazata pe conceptele comportamentelor observabile si pe cele ale
interactiunii dintre oameni.

o începe cu analiza structurală - separă și


analizează stările eului, cu scopul de a stabili starea predominantă și de a o elibera de contaminarea cu
elemente arhaice și străine.
o II etapa este analiza tranzactională - analiza
tranzacțiilor simple, apoi analiza seriilor stereotipe de tranzacții, urmata de analiza operațiilor complexe
o La sfarsitul terapiei pacientul are capacitatea de a
soluționa conflictele și distorsiunile din trecut.

Stariele eului : parinte adult copil Luăm decizii şi reacţionăm plecând de la una dintre aceste trei părţi

Copil - este constituit din ceea ce simtim.


Eul Copil este o stare in care fiintele umane se comporta, gandesc si simt la fel ca in copilarie, adica instinctual.
Copilul este sursa de emotii, creatie, recreatie, spontaneitate si intimitate.
Datele continute de aceasta stare a eului provin din primii 5 ani de viata.

Copilul natural sau liber este plin de energie, creativ, Jucaus SI spontan.
- Aspect pozitiv: pozitiva Ii ofera fiintei o baza din care sa evolueze,
- Aspect negativ: inadaptat social.
Copilul adaptat este ascultator Si politicos in varianta pozitiva, tar in vanrianta negativa este rebel si manipulator. când o
persoană îşi adaptează trebuinţele , dorinţele după cele ale celorlalţi
Copil Adaptat Supus -se opreşte la Copilul Adaptat Victimă -spune: Copilul Adaptat Rebel -spune: “Nu
culoarea roşie a semaforului; “Am încercat…dar nu pot”; -se aveţi dreptul”, “Nu aveţi decât!”;
-respectă normele de protecţie; îndoieşte de el: “Am făcut tot ceea -spune în mod sistematic “Nu”;
-respectă normele de politeţe; - ce am putut, dar…”; -întrerupe discuţia;
cedează în faţa celuilalt; -se depreciază: “Nu sunt capabil -ridică tonul;
-spune: “da, în regulă”, fără să să….”; -încalcă regulamentele;
discute. -vorbeşte pe un ton plângăreţ; -îi sfidează pe ceilalţi;
-se plânge, se vaită; -gândeşte: “O să vadă ei…”
-gândeşte adesea: “X este mai bun
decât mine”.

Micul Profesor” Capacitatea intuitivă a Copilului Liber capacitate care funcţionează aproape ca un radar
Cum ştie un adult, în cursul unei discuţii cu patronul, că este momentul potrivit să îi ceară o zi de concediu?
• Parinte - se formeaza din ceea ce observam.
Eul Parinte reprezinta starea in care fiinta umana copiaza in mod inconstient comportamentul figurilor parentale.
Parintele include o colectie de amintiri ale unor evenimente externe, inregistrate automat si care s-au petrecut in primii 5
ani de viata.
Aceasta stare a eului include reguli, interdictii, judecati, modele de comportament, si poate avea doua forme:
a) PĂRINTELE NOrMATIV Conţine regulile, normele, opiniile, valorile, prejudecăţile, modelele de comportament
autoritare, de dominare a celorlalţi
- Aspect pozitiv: este partea conducătoare care dă instrucţiuni, care dictează normele într-o relaţie respectuoasă.
- Aspect negativ: este partea care se exprimă într-o relaţie neloială (non.OK) pentru a-l critica, a-l devaloriza pe
celălalt.
b) PĂRINTELE BINEVOITOR Cuprinde modele de comportament protectoare, pline de încredere, înţelegătoare,
aprobatoare în privinţa altora sau a lui însuşi
- Aspect pozitiv: este partea care protejează, care ajută, încurajează, încuviinţează, care este prevenitoare.
- Aspect negativ: atunci când individul îl foloseşte ca să superprotejeze (adică să îl împiedice pe celălalt să se
dezvolte, să se formeze prin propriile experienţe),să facă lucrurile în locul altuia (“pentru că el nu este
capabil”);acest rol este numit Superprotector-Salvator (S).
Adult - se formeaza din ceea ce invatam.
Eu Adult este asemanator unui computer care proceseaza informatiile si ia decizii in absenta emotiilor care ar putea afecta
aceste procese.

- Putem spune ca starea de Adult permite evaluarea si validarea Catelor primite de Parinte si Copil.

- /n varianta pozitiva este atent, ia decizil, colaboreaza Si negociaza, tar in

varianta negativa Adultul analizeaza excesiv datele sau relatiile

funcţie de menţinere a echilibrului între impulsurile Stării de Copil a Eului (“Acea culoare roşie care mă enervează… Trec
peste ea”) şi normele cuprinse în Starea de Părinte a Eului –care conţine mesajele şi atitudinile parentale (“Trebuie să
respecţi regulile de circulaţie! “ sau “ Dacă mă surprinde poliţia risc sămi pierd permisul de conducere!”).
Moduri de functionare :
1. orientat spre exteriorul persoanei ca să analizeze, să “pună întrebări” anturajului sau mediului înconjurător.
“adevărate cereri” de adult - “Mi-ar plăcea să merg cu tine pe litoral în acest week-end şi mă întreb îţi convine?”
nformaţii cu adevărat “sincere” date celuilalt “Mi-ar plăcea să-ţi tunzi părul”
2. orientat spre interiorul persoanei, ascultându-şi cu atenţie propriul Părinte şi propriul Copil

S-ar putea să vă placă și