Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In aceste situatii psihoterapeutul isi desfasoara activitatea in colaborare cu medicul psihiatru (sau de alta specialitate, dupa
az) si cu alti membri ai echipei de sanatate mintala.
LASIFICARE:
) Activ-Directive:
tehnici de relaxare;
sugestia si hipnoza;
abordarea cognitiv-comportamentala;
abordarea umanist-existential-experientiala;
psihoterapia adleriana.
cadrul acestor orientari exist’ diverse scoli. Se estimeaza (Bergin si Garfield, 1994) ca exista aproximativ 200 de scoli de
sihoterapie si peste 600 de tehnici de interventie.
TINTA REABILITARII
concentrarea puterilor asupra persoanei integre nu asupra simptomului,
restabilirea abilităţilor primare şi secundare de autodeservire a persoanei;
reînvăţarea vechilor deprinderi sau învăţarea altor noi,
axarea asupra potenţialului şi vocaţiilor personale;
nevoile de îngrijire a sănătăţii în general şi de reacţia persoanei la
ntervenţia propusă.
Metodele de recuperare
recuperarea fizică- în vederea readaptării fizice (deficienţi fizici,
motorii, senzoriali etc.) PROGRAMUL DE REABILITARE
recuperarea psihică- crearea unui climat psihologic favorabil şi
antrenarea în activitate a acestora;
recuperarea profesională- readaptarea la o activitate profesional-
şcolară adecvată tipului său de deficienţă ;
recuperarea socială - readaptarea familială, şcolar-profesională şi
socială a bolnavului
Reabilitarea psihosocială
include activităţi, care ajută pacientului să-şi ridice calitatea vieţii şi
capacitatea de a se ajuta el însuşi.
urmăreşte compensarea stării de deficienţă, ameliorarea stării
bolnavului sau a persoanei cu deficienţă, reintegrarea sa în familie,
profesiune, societate.
Mijloace de realizare echipa multidisciplinara comunitara
specialisti antrenati in actiunea de igiena mentala
(psiholog social, asistent social, logoped, psihoterapeut,
asistente medicale)
include un grup de tulburări de comportament şi emoţionale cu debut în copilărie şi adolescenţă, care survin mai frecvent după factori
psihogeni, dar nu corespund altor sindroame
CLASIFICARE :
1) Enurezis non-organic
2) Encopresis non-organic
3) Tulburări ale instinctului alimentar în perioada de sugar şi în copilărie
4) Pica în perioada de sugar şi în copilărie
5) Mişcări stereotipice
6) Balbism
7) Bolboroseală
8) Alte tulburări de comportament şi emoţionale cu debut obişnuit în copilărie şi adolescenţă
A. Enurezis non-organic
Simptomul esenţial eliminarea involuntară repetată de urină în timpul zilei sau nopţii, în pat sau în pantaloni.
Diagnosticul când fenomenul survine cel puţin de două ori pe săptămână timp de 3 luni
survine de regulă în prima treime a nopţii, când copilul doarme mai profund şi poate avea visuri, care implică actul micţiunii.
Ziua enureza survine mai frecvent după amiază, în zilele de şcoală, ori după preocupări legate cu şcoala sau cu activitatea de joc
pot fi prezente encopreza non-organică, somnambulismul.
factori predispozanţi se numără: mersul la veceu cu întârziere, stres psihosocial, disfuncţie în incapacitatea de a concentra urina,
volumul vezical redus pentru evacuarea involuntară a urinei
apar şi simptome nevrotice: fobie, anxietate, tulburări de somn, iritabilitate, astenie, labilitate emoţională cu stări depresive, simptome
ipohondrice
apare la vârsta de 5 ani.
La vârstă mai mare procentul de remisiune este cuprins între 5-10%.
B. Encoprezis non-organic
defecare involuntară, repetată, în spaţii neadecvate.
Apare frecvent în jurul vârstei de 5-6 ani şi deseori este asociat cu enureza.
Afectează copiii cu intelect normal, cu trăsături de agresivitate, anxietate, nehotărâre, autism infantil. Aceşti copii murdăresc lenjeria
fără să spună la părinţi
Copilul este ruşinat, retrăieşte, apar stări de anxietate, depresie, astenie, insomnie.
C. Balbism
se observă la 4% din copiii de 4-5 ani, când se formează vorbirea şi gândirea.
repetarea sau prelungirea frecventă a sunetelor, silabelor sau cuvintelor întrerupte prin pauze.
Pot fi asociate cu mişcări ale feţei sau altor segmente ale corpului, care coincid cu repetiţiile, prelungirile şi pauzele din cursul vorbirii.
In timpul vorbirii se observă cuvinte întrerupte, pauze la întreruperea unui cuvânt, pauze complete sau incomplete în vorbire,
repetarea unor cuvinte monosilabice „eu, eu, eu văd".
este evitat prin modificarea ritmului vorbirii în situaţii speciale, cum ar fi vorbirea în public sau evitarea anumitor cuvinte sau sunete
poate fi acompaniat de mişcări motorii: clipit, tremor al buzelor sau al feţii, clătinarea capului, mişcări respiratorii.
Se observă crize de convulsii tonice în musculatura limbii şi aparatului respirator.
deseori refuză să vorbească la şcoală, în colective, apare frică de a vorbi (Iogofobie).
stări nevrotice de depresie, insomnie, iritabilitate.
Pe parcursul vieţii, se constată ameliorări şi agravări ale afecţiunii.
Reabilitarea psihosocială
etodele de recuperare
recuperarea fizică- în vederea readaptării fizice (deficienţi fizici, motorii, senzoriali etc.)
recuperarea psihică- crearea unui climat psihologic favorabil şi antrenarea în activitate a acestora;
recuperarea profesională- readaptarea la o activitate profesional-şcolară adecvată tipului său de deficienţă ;
recuperarea socială - readaptarea familială, şcolar-profesională şi socială a bolnavului
Psihofarmacologia
edicamente adresate direct sau indirect psihicului şi întregului organism.
tilizate pe larg medicamentele psihotrope, cu acţiune patogenică şi psihopatologică, care au schimbat aspectul psihologic al spitalelor de psihiatrie.
n psihiatria contemporană se utilizează următoarele metode de tratament:
- terapia cu preparate psihotrope (neuroleptice, tranchilizante, antidepresante etc.)
- insulinoterapia
- terapia electroconvulsivă
- psihoterapia
- terapia prin muncă (ergoterapia).
rapia cu preparate psihotrope
cţionează la nivelul psihicului prin efecte sedative, anxiolitice, hipnotice, antidepresive, psihostimulante.
u ajutorul preparatelor psihotrope se modifică sau se anihilează tulburările mintale (iluzii, halucinaţii, stări psihosenzoriale, delir, excitaţii psihomotorii),
ameliorează starea bolnavului sau acesta se însănătoşeşte.
EVOLUTIE/PROGNOSTIC:
poate să aibă fluctuaţii spontane
poate să răspundă la reasigurări, dand medicului impresia falsă că
tulburarea de mişcare este isterică sau că este in intregime sub
control conştient
TRATAMENT:
Prevenire distonie Profilaxia cu anticolinergice
1. Aproape intotdeauna simptomele dispar după tratament cu
anticolinergice administrate intramuscular sau cu difenhidramină 50
mg i/m, i/v
NOTE:
Deşi, de obicei, faţă de acest efect advers se dezvoltă toleranţă, uneori
este prudent să se schimbe antipsihoticul dacă bolnavul este deosebit de
ingrijorat de posibilitatea repetării reacţiei
EFICIENTA Gen. 2
1. Simptomele pozitive sunt influenţate semnificativ mai bine
decît placebo, şi la fel sau mai mult decît prin intermediul
neurolepticelor antidopaminergice clasice.
2. Simptomele negative sunt reduse semnificativ mai bine decît
prin placebo sau neuroleptice antidopaminergice clasice.
3. Simptomele afective sunt influenţate mai bine decît prin
placebo sau neuroleptice antidopaminergice clasice.
4. Ele reduc în mod semnificativ sau previn tulburările cognitive.
Reducerea este mai mare în comparaţie cu neurolepticele
antidopaminergice clasice
Aminozizna a aparut in MD prin anul 1956 pana atunci nu exista era 5. Tratamentul pacienţilor rezistenţi cu schizofrenie este
ihofarmacologica îmbunătăţit semnificativ mai bine decît cu placebo şi cel puţin la fel
ca în cazul clozapinei.
6. Tratamentul de întreţinere este mai eficace decît cel cu placebo
şi cel mai puţin eficace comparativ cu întreţinerea pe
neurolepticele clasice.
ANTIPSIHOTICE INJECTABILE
!!! administrare 1 data sau 2 ori/luna (preparate depou, retard)
ANXIOLITICELE
Narcolepsie
INDICATII :
ECANISM:
Blocarea receptorilor muscarinici, receptori histaminiciH1,
receptorii adrenergici Alfa1 si alfa 2
A: intoxicatii + interactiunea cu alte mediamente
ANXIOLITICE NONBENZODIAZEPINICE
O alta scoala de psihoterapie a fost fondata in anii 1950 de Carl Aceste orientari (DIN ISTORIC), dupa felul abordarii, se
Rogers: psihoterapia centrata pe persoana, pornind de la clasifica:
principiile existentialismului si piramida trebwintelor umane a lui a) Activ-Directive:
Abraham Maslow. tehnici de relaxare;
sugestia si hipnoza;
Gestalt- terapia a fost promovata de Fritz si Laura Perls, apoi abordarea cognitiv-comportamentala;
comunicarea non-violenta, de catre Marshall Rosenberg si analiza abordarea umanist-existential-experientiala;
tranzactionala, de catre Eric Berne. Mai tirziu aceste abordari au psihoterapia adleriana.
ajuns sa fie cunoscute ca si psthoterapie umanista. In cadrul acestor orientari exist’ diverse scoli. Se
estimeaza (Bergin si Garfield, 1994) ca exista
In anii 1960 Albert Ellis a infiintat scoala de psihoterapie rational- aproximativ 200 de scoli de psihoterapie si peste 600
emotiva, iar Beck scoala de psihoterapie cognitiva. de tehnici de interventie.
ORIENTARI IN PSIHOTERAPIE
Psihanaliza a fost prima forma de psihoterapien cunoscuta. Psihanaliza se distinge prin faptul ca
incurajeaza verbalizarea gandurilor pacientilor, incluzand asociatiile libere, fanteziile si visele din care
analistul interpreteaza natura conflictelor inconstiente care produc simptomele pacientilor.
Psithoterapia cognitiv-comportamentala cauta prin diverse metode sa identifice si sa modifice
cognitiile maladaptative, credintele si comportamentele cu scopul de a influenta emotiile
negative distructive si comportamentele disfunctionale problematice.
Psihoterapia psithodinamica se centreaza pe
relevarea continutului inconstient al psihismului clientului cu scopul de ameliorare a tensiunil psihice. Desi radacinile sale se
afla in psihanaliza, psihoterapia psihodinamica tinde sa fie de mai scurta durata si este mai putin intensiva comparativ cu
psihanaliza traditionala.
Psihoterapia existentiala se bazeaza pe credinta existentiala ca fiintele umane sunt unice in lume. Aceasta izolare conduce
la sentimentul lipsei de sens care poate fi depasit numai prin crearea valorilor si intelesurilor propa.
Psihoterapia umanista a aparut ca reactie la behaviorism si psihanaliza si este ca urmare cunoscuta sub numele de
A Treia Forta in dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanista se ocupa de contextul uman al dezvoltarii individului
subliniind intelesul subiectiv, respingand determinismul si preocupandu-se de cresterea pozitiva mai degraba decat de
patologie.
Psthoterapia de scurta’ durata este un termen generic pentru o varietate de abordari in psihoterapie.
Difera de alte scoli de terapie prin faptul ca subliniaza centrarea pe o anumita problema si magenta directa. Este bazata pe
solutii si nu orientata pe problema.
Psihoterapia sistemica se adreseaza oamenilor in relatie, respectiv are de-a face cu interactiunile de grup. Include terapia
familiala si consilierea maritala.
Psihoterapia TRANSPERSONALA se adreseaza clientului in contextul unei intelegeri spirituale a constientel.
156. Psihoterapia cognitiv-comportamentală. Modelul de funcționare ABC. Analiza
tranzacțională, concept și principii de lucru.
Terapia cognitiv- comportamentala
Ex: Principiul de baza - starea depresiva rezulta din modul lipsit de logica in care pacienţii gândesc despre el însuşi, despre
lumea exterioara si despre viitor ii facem sa culeaga info despre ei si sa se reevalueze
« Delimitan conceptuale si evolutie.
« Paradigma cognitiv-comportamentala: modelul ABC cognitiv.
Ce este terapia cognitiv- comportamentala?
TCC este o combinare teoretico-meto- dologica, fundamentata stiintific, a terapiei comportamentale cu_ terapia cognitiva,
cu aplicatii in patologie si sanatate.
Ea are pe linga un caracter clinic (tratarea bolilor) si un profund caracter educational si preventiv.
ldeea fundamentala ( Ellis - 1958, 1962; Beck, 1976) este ca prelucrarile informationale (cognitiile), fie ele constiente sau
inconstiente, genereaza raspunsurile afectiv-emotionale/subiective, cognitive, comportamentale S| unele reactii
psihofiziologice ale subiectului uman.
A - EVENIMENTUL ACTIVATOR
o Tip situatie externa (evenimente de viata)
o Tip situatie interna/subiectiva (emotii,
aspecte psihofiziologice, biologice,
comportamente)
o Antreneaza intreaga personalitate a
individului
B-COGNITIE
o Ganduri, convingeri
Se interpune intre A si C
o Mediaza C
o Mediaza si modul de percepere a lui A
C - CONSECINTE
o Consecintele procesarii cognitive a lui A
o Raspunsuri afectiv-emotionale
o Raspunsuri comportamentale
o Raspunsuri psihofiziologice/biologice.
Dezavantaje:
o Teoria cognitiv-comportamentala ignora
inconstientul.
o Terapeutii de orientare cognitiv- comportamentala nu neaga existenta, dar nu considera necesar sa tina cont de aceasta
realitate psihica.
Analiza Tranzactionala
Autor Eric Berne ".
_ AT si-a atins maturitatea In 1978 deja dupa moartea lui
Berne isi are radacinile in psihanaliza traditionala. Fondatorul ei, incepind sa dezvolte AT ca teorie a personalitatii, a
comunicarii si a relatiilor interpersonale, bazata pe conceptele comportamentelor observabile si pe cele ale
interactiunii dintre oameni.
Stariele eului : parinte adult copil Luăm decizii şi reacţionăm plecând de la una dintre aceste trei părţi
Copilul natural sau liber este plin de energie, creativ, Jucaus SI spontan.
- Aspect pozitiv: pozitiva Ii ofera fiintei o baza din care sa evolueze,
- Aspect negativ: inadaptat social.
Copilul adaptat este ascultator Si politicos in varianta pozitiva, tar in vanrianta negativa este rebel si manipulator. când o
persoană îşi adaptează trebuinţele , dorinţele după cele ale celorlalţi
Copil Adaptat Supus -se opreşte la Copilul Adaptat Victimă -spune: Copilul Adaptat Rebel -spune: “Nu
culoarea roşie a semaforului; “Am încercat…dar nu pot”; -se aveţi dreptul”, “Nu aveţi decât!”;
-respectă normele de protecţie; îndoieşte de el: “Am făcut tot ceea -spune în mod sistematic “Nu”;
-respectă normele de politeţe; - ce am putut, dar…”; -întrerupe discuţia;
cedează în faţa celuilalt; -se depreciază: “Nu sunt capabil -ridică tonul;
-spune: “da, în regulă”, fără să să….”; -încalcă regulamentele;
discute. -vorbeşte pe un ton plângăreţ; -îi sfidează pe ceilalţi;
-se plânge, se vaită; -gândeşte: “O să vadă ei…”
-gândeşte adesea: “X este mai bun
decât mine”.
Micul Profesor” Capacitatea intuitivă a Copilului Liber capacitate care funcţionează aproape ca un radar
Cum ştie un adult, în cursul unei discuţii cu patronul, că este momentul potrivit să îi ceară o zi de concediu?
• Parinte - se formeaza din ceea ce observam.
Eul Parinte reprezinta starea in care fiinta umana copiaza in mod inconstient comportamentul figurilor parentale.
Parintele include o colectie de amintiri ale unor evenimente externe, inregistrate automat si care s-au petrecut in primii 5
ani de viata.
Aceasta stare a eului include reguli, interdictii, judecati, modele de comportament, si poate avea doua forme:
a) PĂRINTELE NOrMATIV Conţine regulile, normele, opiniile, valorile, prejudecăţile, modelele de comportament
autoritare, de dominare a celorlalţi
- Aspect pozitiv: este partea conducătoare care dă instrucţiuni, care dictează normele într-o relaţie respectuoasă.
- Aspect negativ: este partea care se exprimă într-o relaţie neloială (non.OK) pentru a-l critica, a-l devaloriza pe
celălalt.
b) PĂRINTELE BINEVOITOR Cuprinde modele de comportament protectoare, pline de încredere, înţelegătoare,
aprobatoare în privinţa altora sau a lui însuşi
- Aspect pozitiv: este partea care protejează, care ajută, încurajează, încuviinţează, care este prevenitoare.
- Aspect negativ: atunci când individul îl foloseşte ca să superprotejeze (adică să îl împiedice pe celălalt să se
dezvolte, să se formeze prin propriile experienţe),să facă lucrurile în locul altuia (“pentru că el nu este
capabil”);acest rol este numit Superprotector-Salvator (S).
Adult - se formeaza din ceea ce invatam.
Eu Adult este asemanator unui computer care proceseaza informatiile si ia decizii in absenta emotiilor care ar putea afecta
aceste procese.
- Putem spune ca starea de Adult permite evaluarea si validarea Catelor primite de Parinte si Copil.
funcţie de menţinere a echilibrului între impulsurile Stării de Copil a Eului (“Acea culoare roşie care mă enervează… Trec
peste ea”) şi normele cuprinse în Starea de Părinte a Eului –care conţine mesajele şi atitudinile parentale (“Trebuie să
respecţi regulile de circulaţie! “ sau “ Dacă mă surprinde poliţia risc sămi pierd permisul de conducere!”).
Moduri de functionare :
1. orientat spre exteriorul persoanei ca să analizeze, să “pună întrebări” anturajului sau mediului înconjurător.
“adevărate cereri” de adult - “Mi-ar plăcea să merg cu tine pe litoral în acest week-end şi mă întreb îţi convine?”
nformaţii cu adevărat “sincere” date celuilalt “Mi-ar plăcea să-ţi tunzi părul”
2. orientat spre interiorul persoanei, ascultându-şi cu atenţie propriul Părinte şi propriul Copil