Regiunea transnistreană în vizorul Raportului de țară al Departamentului de Stat al SUA

a. Privarea arbitrară de viață, omoruri motivate politic

În regiunea transnistreană a fost raportat cel puțin un omor motivat politic. La 10 iunie 2020, un om
de afaceri în vârstă de 43 de ani, Vadim Ceban, a fost găsit mort lângă casa sa din Tiraspol. Acesta ar
fi fost bătut până la moarte cu o lopată. Ceban criticase deschis „autoritățile” transnistrene și oficialii
ruși pe rețelele de socializare și era unul dintre câțiva oameni de afaceri locali care încercau să lupte
împotriva oligarhului Viktor Gushan și a monopolului Sheriff asupra economiei regiunii. Ceban a postat
o imagine pe un popular grup transnistrean de Facebook scriind: „Șerif pocăiește-te !!!”. Aceasta s-a
întâmplat cu o săptămână înainte de moartea sa. Nici un suspect nu a fost identificat. Societatea civilă
a condamnat uciderea lui Ceban și a indicat că aceasta este motivată politic.

b. Dispariții forțate

Potrivit raportului, în regiunea transnistreană, răpirile de către „forțele de securitate” au devenit mai
frecvente pe tot parcursul anului. În perioada 6-8 octombrie, au fost raportate cel puțin patru răpiri a
cetățenilor moldoveni de la domiciliile lor din Zona de Securitate. Printre persoanele răpite au fost
inclusiv doi angajați ai Guvernului. După ce inițial au refuzat să recunoască sau să comenteze
incidentul, „autoritățile” separatiste au recunoscut „arestarea” celor doi angajați ai Guvernului
moldovenesc și i-au eliberat pe 8 octombrie. Ceilalți au rămas în custodia administrației de la Tiraspol.

De asemenea, pe tot parcursul anului au fost raportate dispariții ale cetățenilor moldoveni în regiunea
transnistreană. La 31 august, Constantin Mamontov a dispărut în timp ce se deplasa prin regiunea
transnistreană în drumul său din Ucraina către teritoriul controlat de autoritățile constituționale. După
ce autoritățile guvernamentale au solicitat informații de la „autoritățile” separatiste cu privire la locul
unde se afla Mamontov la 4 septembrie, „autoritățile” au confirmat în cele din urmă detenția lui
Mamontov la 10 septembrie. Promo-LEX a raportat pe 13 septembrie că Mamontov a reușit să scape
din regiune după 13 zile de detenție ilegală. Promo-LEX a afirmat că dispariția lui Mamontov o formă
de represalii realizate de membrii „forțelor de ordine” din regiune. Acțiunea a fost realizată reieșin din
faptul că Andrei Samonii, fost angajat al miliției transnistrene, care a fost arestat de autoritățile
consituționale și condamnat la 15 ani de închisoare pentru răpire, reținere ilegală, și torturarea lui
Constantin Mamontov și soției sale în anul 2015.

După ce a renunțat la „armata” transnistreană și a fugit pe teritoriul controlat de guvern în 2015,

Alexandru Rjavitin a dispărut în timpul vizitei familiei sale realizate în decembrie 2019. Rjavitin a
reapărut în „armata” transnistreană în ianuarie, dar se pare că a scăpat în iunie și se presupune că s-
ar fi întors pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale.

c. Tortură, tratament inuman și degradant

În regiunea transnistreană au fost raportate acuzații de tortură și tratament inuman și degradant în

unitățile de detenție, inclusiv refuzul asistenței medicale. Nu există un mecanism de investigare a
presupuselor acte de tortură din partea „forțelor de securitate” transnistrene. Raportul constată cu
referire la Promo-LEX că „autoritățile” au comis acțiuni de tratament inuman și degradant pentru a
obține declarații auto-incriminatoare. Structurile transnistrene de „aplicare a legii” nu au raportat
public nicio anchetă sau urmărire penală pentru tortură sau tratament inuman de către „forțele de
securitate” transnistrene în cursul anului.
În ianuarie 2020, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a publicat hotărârea în cauza Cazac
și Surchician vs. Republica Moldova și Federația Rusă. CtEDO a considerat Federația Rusă responsabilă
pentru încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. CtEDO a obligat guvernul Federației Ruse
să achite reclamanților o sumă totală de 42.000 de euro pentru daune nepecuniare și 4.000 de euro
pentru costuri și cheltuieli.

ONG-ul MediaCenter, cu sediul în regiunea transnsitreană, a raportat încălcări continue ale drepturilor
deținuților în închisorile din regiunea transnsitreană, centrele de detenție preventivă și centrele
pentru persoane cu nevoi speciale. Serghey Mantaluta, condamnat în 2018 la 10 ani de închisoare, i s-
a refuzat asistența medicală după o fractură și a fost ținut în izolare fără acces la toaletă.

Avocatul Veaceslav Turcan a susținut că clientul său, Ghenadyi Kuzmiciov, fostul „ministru al afacerilor
interne” al Transnistriei, a fost plasat în condiții de detenție inumane pe tot parcursul anului.
Kuzmiciov a fost răpit de pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale în 2017 și transportat în
regiunea transnistreană, unde în 2019 a fost condamnat la 13 ani de închisoare sub acuzația de
contrabandă și deținere ilegală de arme de foc.

d. Condițiile de detenție

În regiunea transnistreană, maltratarea deținuților a rămas o problemă majoră. „Ombudsmanul”

transnistrean a primit 53 de plângeri de la persoane deținute în închisorile transnistrene.
„Ombudsmanul” transnistrean a observat o ușoară scădere a plângerilor deținuților în cursul anului.
„Ombudsmanul” a primit patru plângeri cu privire la îngrijiri medicale în sistemul penitenciar, pe care
le-a considerat nefondate. Potrivit rapoartelor Promo-LEX, condițiile de detenție din Transnistria nu s-
au îmbunătățit în cursul anului, în ciuda unui raport din 2019 al „ombudsmanului” transnistrean care
indica faptul că condițiile de detenție s-au îmbunătățit. „Autoritățile” transnistrene au continuat să
refuze accesul pentru evaluarea independentă a condițiilor de detenție din închisorile din regiune.

e. Arestări arbitrare

La 6 octombrie 2020, „MGB” din regiunea transnistreană a răpit un ofițer de poliție moldovean, Andrei
Amarfi, de la domiciliul său din Camenca, aflat pe teritoriul controlat de administrația de la Tiraspol.
La 7 și 8 octombrie, alți trei cetățeni moldoveni cu domiciliul în Camenca - Alexandru Puris, Adrian
Glijin și Stanislav Minzarari - au fost răpiți de „MGB”. „Autoritățile” transnistrene au anunțat că aceștia
sunt acuzați de spionaj și înaltă trădare. Amarfi a fost ofițerul de poliție moldovean trimis în 2015
pentru a-i recupera pe Mamontov și soția sa de la separatiști după ce au fost răpiți și torturați. Puris,
angajat al Agenției pentru Servicii Publice din Moldova, a procesat cererea lui Andrei Samonii pentru
pașaportul moldovenesc în ianuarie și a notificat poliția moldovenească despre prezența sa pe
teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Atât Amarfi, cât și Puris au depus mărturie la
procesul de răpire și tortură al lui Samonii. La 8 octombrie 2020, în urma unui apel telefonic între
președintele Dodon și „liderul” transnistrean Krasnoselsky, „autoritățile” separatiste au anunțat că
Amarfi și Puris au fost eliberați din arestul preventiv, dar nu li sa permis să părăsească regiunea în timp
pretinsa cauza era în proces de examinare. Glijin și Minzarari au rămas în detenție ilegală.
„Autoritățile” separatiste au recunoscut că arestările erau legate de condamnarea lui Samonii și au
sugerat că cele 4 persoane ar putea fi eliberate dacă Samonii va fi returnat pe teritoriul controlat de
separatisti.
 f. Libertatea presei și libertatea de exprimare

Larisa Calic, o scriitoare din regiunea transnistreană, a fost acuzată de extremism după ce a publicat o
carte despre violență și corupție în „armata” transnistreană. Calic a părăsit regiunea. Alexandr
Samonii, membru al „consiliului orășenesc” de la Tiraspol din partea Partidului Comunist de opoziție,
este cercetat încă din 2 iunie 2020 pentru extremism pe baza postărilor pe rețelele sociale în care a
criticat regimul din regiunea transnistreană. Samonii ar fi părăsit regiunea transnistreană. Persoane
precum Oleg Horjan, Tatiana Belova și Serghei Mirovici au fost condamnați la închisoare pentru
criticarea „autorităților” prin „insultarea unui funcționar public”, fapt interzis în conformitate cu
prevederile "Codului penal" din regiunea transnistreană.

g. Libertatea întrunirilor

Ghenadie Ciorba, activist al societății civile și opozant al regimului transnistrean, a fost acuzat de
extremism pentru organizarea unui protest la 2 iulie pe Podul Rîbnița-Rezina împotriva restricțiilor de
călătorie impuse de „autoritățile” transnistrene sub pretextul combaterii pandemiei COVID-19. El era
în arest preventiv la sfârșitul anului 2020. Alți nouă protestatari au primit amenzi administrative.

h. Libertatea de mișcare
În regiunea transnistreană, „autoritățile” au continuat să restricționeze călătoriile către și din regiune
și au impus restricții suplimentare de călătorie în cursul anului, invocând îngrijorări cu privire la
pandemia COVID-19.

„Autoritățile” transnistrene au continuat să impună restricții asupra călătoriilor către și din regiune și
au instalat 37 de puncte de control ilegale (ulterior reduse la 11) în zona de securitate fără autorizarea
Comisiei mixte de control sub pretextul răspunsului la pandemia de COVID-19. Guvernul Republicii
Moldova, ONG-urile pentru drepturile omului și locuitorii regiunii transnistrene au condamnat
restricțiile de circulație ca fiind abuzive și care duc la încălcarea drepturilor omului.

i. Persoanele intern deplasate

Legislația națională nu definește conceptul de persoane strămutate intern (PSI), iar autoritățile nu
raportează date oficiale despre PSI.

Cu toate acestea, ONG-uri precum Promo-LEX și un raport al Consiliului Norvegian pentru Refugiați
din 2004 au estimat că aproximativ 130.000 de persoane au fost strămutate de conflictul din 1992 în
regiunea transnistreană.

„Autoritățile” transnistrene au refuzat accesul veteranilor moldoveni ai conflictului din 1992 în

regiune. Guvernul Republicii Moldova a notat trei cazuri în cursul anului în care „autoritățile”
separatiste au emis ordine de expulzare pentru veteranii al căror domiciliu permanent era situat pe
teritoriul controlat de separatisti.