See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/259851202

CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ GENERAŢIE ŞI CULTURĂ

Book · October 1985

CITATIONS READS

0 86

1 author:

Constantin Schifirneţ
National University of Political Studies and Public Administration
57 PUBLICATIONS   110 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

nation, identity, culture View project

religion, traditions, education View project

All content following this page was uploaded by Constantin Schifirneţ on 16 June 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE 9

31
CULTURĂ

pnT T T T R / , ,BATROS
M ■
CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE
SI
CULTURĂ
CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE 9

si
CULTURĂ

V" —>

EDITURA ALBATROS • BUCUREŞTI

1985
Părinţilor m ei
N E C U L A I şi M A R IA
 CUPRINS

I nt r oducer e . . . ......................................................... 7
Capitol ul I
GENERAŢIA
1. De ce gen eraţia ? ................................................. ........ 11
2. S ensurile g e n e r a ţ i e i ................................................................12
3. Perspectiva, sociologico-filosofică asu p ra generaţiei . . 15
4. C ontribuţii rom âneşti la clarificarea conceptului de gene­
ra ţie .................................................................................................... 23
5. A sem ănări şi d iferen ţe în tre gen eraţie şi alte g ru p u ri so­
ciale şi u m a n e ....................................; ................................... 30
5.1. Succesiunea g e n e r a ţ i i l o r .................................................. 30
5.2. G eneraţie şi v îrstă . . . . . . . . . . 32
5.3. C ohortă şi g e n e r a ţ i e ......................................................... 38
5.4. G eneraţie şi epocă . . . . . 39
5.5. G eneraţie fam ilială, generaţie socială , 43
5.6. G eneraţie şi clasă s o c i a l ă .................................................. 45
5.7. P erso n alitate şi generaţie . . . . . . . . 47
5.8. G en eraţia — un concept d e s c h i s ....................................52
C apitolul II
RA POR TUR ILE INTRE GENERAŢII
1. P a rtic u la rită ţi ale rap o rtu lu i d in tre copii, tin e ri şi ad u lţi 59
2. U n cad ru de re fe rin ţă : G rupul de aceeaşi v îrstă . . . 64
3. D ialectica v îrstelo r şi a g e n e r a ţ i i l o r ..................... 67
4. R a p o rtu rile în tre g en eraţii în f a m i l i e .............................73
5. P ă rin ţii — m odele de g e n e r a ţ i e ....................................79
6. F actori de d iferen ţiere a g e n e r a ţ i i l o r .............................87
7. C onvergenţa şi d ivergenţa g e n e r a ţ i i l o r ......................98
C apitolul III
TIN EREŢEA — V lR ST A C U LT U R II
1. Un ra p o rt com plex tin e re t şi c u l t u r ă .................................... 110
2. A m b iv alen ţa un u i concept : c u ltu ra tin e re tu lu i . . . 116
3. A lt concept, aceeaşi r e a l i t a t e .................................................. 119
4. N ecesitatea u nei r e c o n s i d e r ă r i .................................................. 126
5. C o n tra cu ltu ra — u m b ra s o c i e t ă ţ i i ........................................... 134

C apitolul IV
DE L A O RIZO N TU L DE CU LTU RA
LA A CŢIU N EA CREATOARE
1. D inam ica o p ţiunilor c u l t u r a l e ...................................................141
2. O rizontul c u ltu ral al t i n e r i l o r .................................................. 145
3. U n itatea şi d iv e rsitatea com p o rtam en tu lu i cu ltu ral
al t i n e r i l o r ...................................................................................... 156
3.1. M unca, te m eiu l c u l t u r i i ..........................................................160
3.2. C u ltu ră tra d iţio n a lă —■c u ltu ră m ass-m edia . . . 171
3.3. C u ltu ră u rb a n ă — cu ltu ră r u r a l ă ...............................182
3.4. C u ltu ră artistic ă — c u ltu ră ş ti in ţif ic ă ........................183
3.5. C u ltu ră şcolară — cu ltu ră e x tra şco lară . . . . 194
3.6. C u ltu ră p rofesională — c u ltu ră g en erală . . . . 196
3.7. C u ltu ră n aţio n ală — cu ltu ră u n iv e rsa lă . . . . 200
3.8. C u ltu ră clasică — cu ltu ră m o d e r n ă ........................202
3.9. C u ltu ră g en eraţio nală — c u ltu ră globală . . . . 208
3.10 C u ltu ra gru p u lu i — cu ltu ra s o c ie tă ţii........................ 212
4. C om portam ent cu ltu ral şi acţiu n ea socială a g en e raţiilo r 214

C apitolul V
G EN ER A ŢIA LITER A R A
1. Un concept contestat d a r v a l a b i l ........................................... 227
2. Tipologia g en eraţiilo r l i t e r a r e .................................................. 236
3. G en eraţia L abiş sau gen eraţia lu p te i cu in e rţia . . . 241
4. G eneraţia ’80 ...................................................................................... 245

în loc de încheiere :
S1NTEM G ENERAŢIILE SFlR ŞIT U L U I DE M ILEN IU . . 249
Bibliografie s e l e c t i v ă ...................................................................253

S um ary . .......................................................................... 261

C ontent . . .......................................................................... 263

 INTRODUCERE

Despre generaţie s-a vo rb it m ai m u lt în literatură.

D ezbaterile din u ltim u l tim p sîn t elocvente in acest sens.
E xistă şi u n num ăr de cercetări sociale precum şi doc­
trine filosofice preocupate de problem atica generaţiilor,
însă tratată ca subsidiară unei tem e. Parcurgerea s tu ­
diilor autohtone consacrate dom eniului dezvăluie o anu­
m ită lipsă de rigoare în descrierea generaţiei. C um ti­
nerii sîn t deosebit de sensibili la ideea de generaţie am
apreciat utilă elaborarea unei lucrări pe această tem ă in-
citantă, disputată şi... contestată. P en tru că, s-o spunem
de acum , lipsesc atitudinile de negare şi respingere a
conceptului de generaţie.
P rivită d in alt unghi de vedere, problem a genera­
ţiilor ne-a interesat şi ca o problem ă de istorie culturală
românească. Preocupaţi de studierea proceselor de edi~
ficare a civilizaţiei rom âne m oderne am constatat p u ­
ternicul se n tim e n t de generaţie la întem eietorii sp iritu­
lui m odern în cultura noastră. Paşoptiştii, ju n im iştii şi
socialiştii au constituit şi grupări de generaţie ce au pus
în faţa societăţii de atunci idealuri şi aspiraţii proprii
care, apoi, s-au id entificat cu nevoile şi interesele ţării.
Pornind de la realităţile sociale, culturale şi istorice
specifice evoluţiei noastre, în p rim ul capitol al cărţii
încercăm să disociem sensurile m u ltip le ale generaţiei,
să descifrăm acele elem ente esenţiale în conturarea con­
ceptului de generaţie ce se degajă din confruntările ideo­
logice în acest dom eniu. î n consecinţă, stăruim asupra
unora dintre ideile actuale despre generaţie. Este im p e­

7
rios necesar să ne rap or tărji la asem enea idei avînd in v e ­
dere că ele au apărut şi ca urm are a m işcărilor de ti­
neret din anii ’60 şi ’70, deci jiin d cauzate de o reali­
tate socială concretă.
Un loc distinct în lucrare îl ocupă raporturile între
generaţii. S -a vo rb it m u lt despre aşa-zisul conflict, ru p ­
tura sau prăpastia între generaţii, despre incom unicabi-
litatea acestora. S în t ele reale ? Ce a d eterm inat apari­
ţia acestor teze ? Asupra lor insistăm în tr-u n întreg ca­
pitol. Relaţiile inter generaţii în cadrul fam iliei, rapor­
turile dintre copii, tineri şi adulţi, locul tatălui şi cd m a­
m ei în constelaţia fam ilială, continuitatea şi schim barea
în fam ilia contem porană din perspectiva generaţională
constituie nucleul analizei consacrate dinam icii genera­
ţiilor. A v e rtiză m cititorul .că această investigaţie n u este
una de sociologie a fam iliei. Ea se concentrează pe fa­
m ilie ca m ed iu social im p o rta n t in 'ca te se nasc şi se
afirm ă raporturile între generaţii ca relaţii între culturi.
Fiecare generaţie reprezintă u n anum it tip de cultură
şi este transm iţătoare de cultură, m ai ales în fam ilie,
ea însăşi fiin d u n m odel cultural, poate .cel m ai palpabil
pentru cei m ai m u lţi oameni.
A m b iţio n în d conturarea u n ei im agini cuprinzătoare
asupra culturii tineretului, ca tip particular de cultură
generoMonală, încercăm în tr-u n alt capitol să evid en ţiem
cîteva dintre dim ensiunile esenţiale ale com portam en­
tului şi orientărilor culturale ale tinerilor.
Depăşind m odul tradiţional de descriere a culturii ca
omogenă, unitară şi necontrcidictorie, aşadar abstractă,
căutăm să înfăţişăm cititorului tînăr o cultură dinamică,
vie, în plin proces de evoluţie, contradictorie, aşa cum
este şi personalitatea umană. Cultura nu este u n am al­
gam de valori statice, detaşate de flu x u l continuu al
vieţii. Ea este puternic im plicată în realitate şi deci un
elem ent esenţial al schim bării, al perfecţionării şi auto-
depăşirii perm anente.
Lucrarea constituie şi o încercare de punere în evi­
denţă a u n u i num ăr de particularităţi ale raportării ti­
neretului la cultura noastră socialistă. F erindu-ne atît
<ît ne stă în putinţă de tonul moraliza tor şi didacticist
dorim să prezentăm tinerilor cititori şi educatorilor opi­
nii, atitudini, preferinţe şi opţiuni culturale ale genera­
ţiei -tinere. Facem aceasta cu convingerea că judecăţile
noastre despre o generaţie capătă un plus de concretele
dacă se întem eiază şi pe cunoaşterea ştiinţifică a celor
cărora ne adresăm.
D ispute interesante s-ciu p u rta t şi se poartă pe tem a
generaţiei literare şi am considerat ca utilă prezentarea
lor succintă în scopul ele a concretiza teze şi principii
teoretice dem onstrînd specificul generaţiei în fiecare
structură, socială şi culturală.
Cartea se bazează pe concluzii şi date ale unor cer­
cetări. Insă n u toate aserţiunile noastre au găsit un fu n ­
dam ent în cercetarea socială. A firm area lor are şi un
a n u m it scop. P ornind de la ideea că fiecare dintre noi
este un observator al vieţii sociale, u n cercetător al
jjropriei sale persoane şi al m ediului in care trăieşte, am
■apreciat că aceste aserţiuni vor servi cititorului, cu deo­
sebire celui tinăr, în cunoaşterea şi verificarea, prin con­
fru n ta rea cu realitatea a tezelor şi ideilor din cartea
noastră. Dacă am reuşit, măcar parţial, să stîrn im curio­
zitatea de a şli mai m u lt despre ceea ce defineşte o ge­
neraţie, atunci ne putem considera satisfăcuţi de efortul
■nostru.
în încheiere aducem v ii m u lţu m iri directorului Edi­
tu rii Albatros, cunoscutul scriitor şi susţinător al litera­
turii p entru tineret, M ir cea Săntim breanu, redactorului
de carte, Gheorghe M arin, p entru sprijinul generos şi
■competent.
 Capitolul I

GENERAŢIA

1. DE CE G ENERAŢIA ?

F iecare din noi ne naştem în tr-u n anum it m ediu fa­

m ilial şi social. P u rtă m d-a lu n g u l vieţii am prenta aces­
tu i m ediu. D ar noi aparţinem şi g rupului celor născuţi
o dată cu noi. Pe m ăsura evoluţiei noastre ne sim ţim
înseraţi în g ru p u l de vîrstă. Trăim , reacţionăm la fel
sau aproape la fel ca şi cei de o v îrstă cu noi. O bser­
văm la un m om ent dat că avem idealuri comune, ne
exprim ăm în acelaşi chip şi aspirăm către aceleaşi ţe ­
luri. Ne dăm seam a că faţă de cei m ai în v îrstă decît noi,
gîndim d iferit unele lucruri. Ne îm brăcăm altfel, avem
alte interese culturale, dorim să ne organizăm în a lt mod
relaţiile cu ceilalţi, avem c riterii proprii de opţiune, dis­
p u n em de capacitatea de a cunoaşte şi in te rp re ta reali­
tatea. Avem, în tr-u n cuyînt, u n m odus vivendi specific.
De aici şi diferenţele. Conştientizăm , începînd cu vîrstă
adolescenţei, că ne deosebim de ceilalţi. Ne dăm seam a
că dispunem de elan, forţă şi posibilităţi de a produce
ceva, de a schim ba m ediul căruia îi aparţinem , că p u ­
tem construi u n m od de viaţă propriu.
O în treb are firească apare : putem oare să schim băm
singuri lum ea ? Ce m ijloace ne stau la dispoziţie ? A lt­
fel spus, putem s-o luăm de la început ? Avem în faţa
noastră experienţa p ărin ţilo r noştri, a generaţiilor p re ­
cedente. Izvor nesecat de învăţăm inte, această expe­
rie n ţă ne ara tă ce drum a parcurs ;pînă la noi om enirea.
Şi ne m ai a ra tă ceva : in u tilita te a efortului de a relua
to tul de la început şi, totodată, obligaţia de a ţine seam a
de ceea ce au făcut alţii pînă la noi. Mai m ult, ea do­

11
 vedeşte cu prisosinţă că istoria n u este creaţia u n ei ge­
neraţii, că ea este opera succesiunii n e în treru p te a ge­
neraţiilor. O rice nouă generaţie m oşteneşte o sum ă de
valori care sintetizează experienţe, eşecuri, erori, dram e,
tragedii um ane şi sociale. Ele sînt o oglindă m ai m ult
sau m ai p u ţin fidelă a epocilor trecu te şi, în acelaşi
tim p, o busolă ce indică riguros sau ap roxim ativ n o rd u l
devenirii noastre. A te lipsi de această busolă num ai
p e n tru că v rei să fii cu to tu l diferit de în ain taşi în ­
seam nă a-ţi închide singur căile propriei deveniri şi deci
a bloca progresul. înseam nă, în ultim ă instanţă, să re ­
n u n ţi la cultură. Ea este m ă rtu ria înaintaşilor noştri,
exprim ă sp iritu alitatea unei com unităţi um ane, a unei
societăţi.
Sîntem angrenaţi în tr-o lum e a cărei evoluţie se ac­
celerează, o lum e ce ne obligă la m ari efo rtu ri de cu­
noaştere şi adaptare. Sîntem cu toţii dependenţi unii de
alţii. Sim ţim că a stăpîni astăzi m ecanism ele vieţii so­
ciale şi individuale n u m ai este posibil fără să ne sp ri­
jinim pe cunoaştere. De unde putem să învăţăm m ai bine
înţelepciunea de a fi decît din cu ltu ră ? D evenim ceea
ce vrem să fim n u d atorită sim plei autoreproduceri ci
p rin însuşirea valorilor create de cei de dinaintea
noastră. A sim ilarea acestui fond de cunoştinţe şi valori,
tran sp u n erea lui în atitudini, com portam ente profesio­
nale, culturale şi cotidiene im pun rap o rtu rile cu celelalte
generaţii. Şi, în prim ul rînd, cu generaţia care ne p re ­
cede, acea generaţie dătătoare a prim elor cunoştinţe
despre lum e şi despre noi.
Cum se m anifestă aceste relaţii ? Care sînt d iferen­
ţele în tre generaţii ? Care este deosebirea d in tre lum ea
copilăriei, a tin e reţii şi cea a adulţilor ? A cestea sînt
doar cîteva d in tre întreb ările ce le dezbatem în conti­
nuare.

2. SEN SURILE G ENERAŢIEI

Tot m ai insistent se discută astăzi despre cu ltu ră în

relaţie cu generaţia. Ea este u n u l din param etrii dife­
ren ţierii culturale. R aporturile în tre generaţii sînt r a ­
po rtu ri în tre culturi, iar coeziunea generaţiilor este dată
de cultură. D ar, cu ltu ra n u este omogenă, ea este di­

12
versă, contradictorie, deoarece omul, în evoluţia lui bio­
logică şi, m ai ales, socială, trăieşte şi asim ilează în grade
diferite co nţinuturile culturale. Fiind p rin excelenţă ori­
ginalitate, creaţia sp iritu ală pune în evidenţă m ai tra n ­
şan t u n ita te a de generaţii şi, p rin aceasta, diferenţa
d in tre generaţii.
Ce este generaţia ? Este la îndem îna oricui exem plul
cotidian al utilizării şi difuzării noţiunii de generaţie
pe cele m ai diverse căi de com unicaţie. De cîte ori nu
auzim de generaţia tînără, generaţia adultă, generaţia
vîrstnică ? N u num ai atît. Cine n -a auzit de generaţia
paşoptistă ? Cu toate clarificările aduse de studiul com ­
p e te n t şi sistem atic al revoluţiei de la 1848 din ţara
no astră to t denum irea de generaţie paşoptistă acoperă
parcă m ai exact sensul acestei g rupări ce a deschis prin
acţiunea ei revoluţionară d rum ul spre m odernizarea
Rom âniei, către în făp tu irea u n irii provinciilor rom â­
neşti.
De fapt, un evenim ent ce m axim alizează particip area
si tră ire a individuală şi socială dă, de obicei, şi denu­
m irea unei generaţii. Se m enţionează, m etaforic, gene­
raţia războiului sau „generaţia pierdută". Se vorbeşte în
acelaşi sens de o „generaţie a tăc e rii“ după cum n u mai
p u ţin sem nificativă este „generaţia sceptică*1 iar în de­
ceniul şapte al secolului n o stru s-a discutat în Occident
despre generaţia capricioasă.
S în t generaţii care m archează un m om ent în dezvol­
ta re a culturii. în lite ra tu ra n oastră contemporană- ne în -
tîm p ină apelativul de generaţia anilor ’60, generaţia ani­
lor '70 sau generaţia anilor ’80, aceasta din u rm ă d e n u ­
m ită şi generaţia în blugi. Iată cum u n aspect exterior
poate căpăta sem nificaţie aparte p e n tru descrierea unei
generaţii.
M arile personalităţi ale unei culturi, p rin creaţiile
lo r ce se repercutează profund asupra evoluţiei sp iritu a ­
lităţii unui popor, sînt şi p u rtă to rii idealurilor u nor g ru ­
p u ri de vîrstă. G eneraţia Labiş, p e n tru a lu a u n exem ­
plu, este g ru p area de poeţi ce descinde din saltu l pro­
dus de creaţia genială a u n u i tînăr. O pera lui Labiş este
sim bolul noilor m odalităţi poetice ce vor fi prelu ate şi
dezvoltate de pleiada poeţilor din anii ’60, pleiadă ce va
reînnoda firu l trad iţiei noastre literare.

13
 N oţiunea de generaţie n u este a tît de exactă pe cît
este vehiculată. Iată de ce o clarificare a conceptului
este utilă în înţelegerea fenom enelor specifice ra p o rtu ­
rilor în tre generaţii.
G eneraţia este descrisă ca o g rupare ce tră ieşte în­
tr- u n an u m it tim p. Ea este in te rv alu l d in tre p ă rin ţi şi
copii. C otidian, se vorbeşte de generaţia părinţi-copii.
Dar, gen eraţia este considerată şi ca selecţie a m em bri­
lor d in tr-u n g rup de vîrstă. U neori, ea este id entificată
cu grupa de vîrstă. G eneraţia este definită şi ca m om ent
în evoluţia socială, ca un segm ent din curgerea tim p u lu i
social.
O p lu ra litate de sensuri se acordă generaţiei : de­
m ografic : stru c tu ra de vîrstă a populaţiei ; sociologic :
studiul generaţiei la nivel m acrosocial p rin prism a ra ­
p o rtu rilo r în tre diferitele com unităţi um ane ; psihologic :
studierea tră să tu rilo r psihosociale ale generaţiei ca m are
colectivitate um ană, psihologia relaţiilo r în tre generaţii
şi relaţiilor din in teriorul generaţiei, m ecanism ul psiho­
logic al receptării, p rin generaţie, a culturii.
Dem ografic, generaţiile sîn t considerate a fi g ru p u ri
de oam eni născuţi în acelaşi an sau care cad în tr-u n in­
terv a l de tim p dintre v îrstă m edie a p ărin ţilo r şi a co­
piilor. M ărim ea unei generaţii variază în diferite pe­
rioade fiind dependentă de dezvoltarea fiecărei societăţi.
N atalitatea, m ortalitatea, d u ra ta vieţii, ritm u l biologic
sînt in flu en ţate de condiţiile social-istorice ale fiecărui
g rup um an. In dem ografie indicele c a n tita tiv îl rep re­
zintă vîrstă. D iferenţa în tre generaţii poate fi u n an sau
o perioadă de tim p.
Sociologic există ten d in ţa de a delim ita d eterm in area
socială a generaţiei de cea dem ografică. N oţiunea socio­
logică de generaţie cuprinde cîteva grupe de vîrstă. Ge­
n e raţia n u este o d eterm in are cantitativă, ci calitativă.
E senţa ei stă în m odul în care evoluţia istorică in flu en ­
ţează asupra u n u i grup de vîrstă.
D escrierea term enului în diferite dicţionare relevă
aceeaşi p lu ra litate de sensuri acordate generaţiei.
De pildă, în D icţionarul explicativ al lim bii rom âne
generaţia este definită ca „to talitatea oam enilor (dintr-o-
com unitate socială dată) care sîn t cam de aceeaşi vîrstă.
E xpresia din generaţie în generaţie -- din ta tă în fiu ;
de la o epocă la a lta “. în tr-o altă accepţiune, cea dată

14
în Grand Laroasse Enciclopedique, generaţia are sens
de : 1. descendenţa de la ta tă la c o p ii; există două ge­
n e ra ţii, cea a bunicilor şi cea a nepoţilor ; 2. spaţiul de
tim p care separă gradele de descendenţă. E xistă în ju r
de trei generaţii în tr-u n s e c o l; 3. ansam blul indivizilor,
.al fiinţelor organizate ce trăiesc în acelaşi tim p şi fiind
ele vîrstă apropiată. în T he Enciclopedia Âviericana (edi­
ţia din 1958) se spune că generaţia, în m od popular,
este folosită ca m ăsură a tim pului şi uzual reprezintă
.aproape 30 de ani, perioadă cînd un om atinge m atu ­
rita te a şi vîrsta la care, de obicei, prim ul copil este n ăs­
cut. în ediţia din. 1972, aceeaşi enciclopedie defineşte
g e n e ra ţia ca „perioada de tim p d in tre n aşterea p ă rin ţi­
lor şi naşterea copiilor. Toţi copiii u n u i singry: părin te
sa u grup de p ărinţi sînt din aceeaşi generaţie, deşi vîrsta
lor poate acoperi o arie largă de an i“.
Ia tă cîteva d intre accepţiunile generaţiei în lim bajul
com un şi cel teoretic. Înainte de a o descrie să aruncăm
o priv ire asupra u n o r cunoscute doctrine sociale şi fi­
losofice despre generaţie.

:î. PKRSPKOTIVA SOCIOLOGJCO-FILOSOFICA

A SU PRA GKNJSRAŢIEI

Încă din secolul tre c u t o serie de gînditori au elabo­

r a t teze im portante în leg ă tu ră cu term en u l de gene­
raţie.
A stfel, filosoful şi sociologul francez A uguste Comte
a su b liniat că ritm u l progresului este în funcţie de d u ­
ra ta m edie a vieţii individuale. P rin p relungirea vieţii
indivizilor, viteza progresului a r deveni m ai m ică. P rin
.scurtarea d u ratei vieţii cam la ju m ătate sau sfert, v i­
teza progresului a r deveni m ai rapidă, deoarece în cazul
m ăririi du ratei vieţii se m anifestă sp iritu l conservator
specific, după Comte, oam enilor în vîrstă. D ar şi o prea
m a re scurtare a vieţii este dăunătoare d ato rită im posi­
b ilităţii de a realiza sensurile evoluţiei um ane. După
pozitivistul francez, în tin d erea vieţii noastre şi d u rata
m edie de 30 de ani a generaţiilor sînt adecvate dezvol­
tă rii biologice. Progresul len t al societăţii este pus pe
seam a insuficienţei organice a dezvoltării om ului. R it­
m u l biologic se confundă la Comte cu ritm u l progresului.

15
 P e n tru gînditorul englez, J. S. Mill, în fiecare succe­
siune de v îrstă fenom enele principale din societate s în t
diferite şi in te rv alu l care m archează aceste schim bări,
este d eterm in at de generaţie descrisă ca perioada de m a­
tu rizare a u n u i nou grup de indivizi. N um ai d u p ă acest
răstim p g ru p are a respectivă poate prelua conducerea în
viaţa socială.
La sfîrşitu l secolului al X lX -lea şi începutul seco­
lului al X X -lea preocuparea de a descoperi o lege gene­
rală a progresului, pe baza legii biologice a d u ra te i
m ărginite a vieţii um ane şi a existenţei tre p telo r de
vîrstă, a condus, inevitabil, la chestiunea g ru p elo r de
vîrstă şi a rolului lor în stru c tu rile sociale. în principal,
bătrîn eţea era văzută num ai ca elem ent conservator, iar
tin ereţea doar ca factor de progres. P roblem a de solu­
ţionat era num ai găsirea perioadei optim e de succesiune
a generaţiei noi. D urata unei generaţii era considerată
în genere de 30 de ani, pornindu-se de la ideea că prim ii
30 de ani sîn t ani de form are, activitatea creatoare pro-
priu-zisă a individului începe în ju ru l vîrstei de 30 de
ani şi ar ţin e pînă la 60 de ani. F ără îndoială, este di­
ficil de a determ ina cu ex actitate începutul n a tu ra l al
succesiunii generaţiilor p e n tru că naşterea şi dispariţia,
oam enilor în societate este continuă, ia r in terv ale de
vîrstă pline există num ai în fam ilie. F. M entre (1920)
s-a ocupat, în tr-o lucrare specială, de generaţii din p ers­
pectiva m enţionată m ai sus. P e n tru el ritm u l generaţiilor
s-ar produce în cadrul g ru p ărilo r libere ale oam enilor
(grupuri literare, de pildă) şi m ai p u ţin în sistem ul in sti­
tuţional în care se stabilesc de dinainte com portam entul,
m odul de acţiune al u n u i individ sau grupări. E xistă,
după eseistul francez, „o sferă predom inantă" în a c ţiu ­
nea istorică. S fera estetică a r fi cea m ai po triv ită de a
reflecta schim barea radicală a sp iritu lu i produsă din 30
în 30 de ani. E xpresia u n o r asem enea tran sfo rm ări o
constituie generaţia. A ceasta a r fi, după M entre, „o
u n itate de m ăsură a du ratei sociale14.
Deşi, aşa cum rem arca şi sociologul germ an K. M an-
nheim , succesiunea generaţiilor apare la M entre m ai de­
grabă ca fiind efectul în tîm plării si nu al acţiunii unor
factori sociali, el defineşte o serie de tră s ă tu ri ale ge­
neraţiei. D ar despre acestea vom vorbi m ai jos.

16
 U n elem ent esenţial introduce în descrierea genera­
ţiei filosoful germ an W. D ilthey, şi anum e, noţiunea de
n o u tate relativă. El sesizează relaţia d in tre tim pul de
tră ire ce poate fi m ăsurat can titativ şi cel înţeles ca­
litativ. G eneraţia conduce la o reprezentare din in terio r
a evoluţiei sp iritu lu i şi deci face posibilă o anum ită eva­
lu are a acestuia. Nu num ai succesiunea generaţiilor ci şi
fenom enul contem poraneităţii capătă un sens m ai adînc
dec-ît cel cronologic. Indivizii situaţi în tr-u n in terv al de
tim p cunosc în anii celei m ai m ari receptivităţi, apoi şi
m ai tîrziu, aceleaşi influenţe din partea culturii, a so­
cietăţii. C ontem poraneitatea nu este un fap t cronologic
ci efectul uniform ităţii influenţelor existente în tr-o pe­
rioadă de tim p. D istanţa d in tre generaţii este tim pul
tră it in tern . „R elaţia d in tre indivizi denum ită p rin te r ­
m enul de generaţie, spune D ilthey, este una de sim ul­
taneitate. Noi afirm ăm că unii oam eni sînt în «aceeaşi
generaţie» cînd ei, în tr-u n an u m it sens, au crescut îm ­
preună, au tre c u t prin copilărie şi tinereţe în acelaşi tim p,
au tră it perioada lor de m a tu rita te m ai m u lt sau m ai
puţin în tim pul aceloraşi ani. R ezultă deci că asem enea
oam eni sînt obligaţi să aibă îm preună relaţii m ai pro­
funde* ; ei, de asem enea, constituie «aceeaşi generaţie»
p e n tru că în anii de m axim ă receptivitate au fost su­
biectul aceloraşi influenţe decisive.“
P e n tru cunoscutul filosof spaniol O rtega y G asset în
analiza v ieţii um ane latu rile p u r biologice sînt insufi­
ciente. Toată existenţa om ului este o dram ă ce are loc
pe o scenă, adică lum ea însăşi alcătuită din in te rp re tă ­
rile sociale ale realităţii : credinţe, obiceiuri, idei, esti­
m ări, opinii ; acestea au o viaţă îndelungată şi indepen­
dentă de voinţa noastră ; ele sînt în n u m ăr m are şi nu
putem să le evităm . G eneraţiile, ca noi g ru p u ri um ane
a p ăru te pe scena istoriei, se constituie ca o expresie a
unei anum ite viziuni despre determ inarea social-isto-
rică. „Schim bările în sensibilitatea vitală, susţine O r­
tega, decisive în istorie, ap ar sub form a generaţiei. O
generaţie n u este un m ănunchi de oam eni rem arcabili,
nici o sim plă m asă de oameni. G eneraţia este u n com ­
prom is dinam ic în tre m asă şi individ şi este cea mai
im p o rtan tă o rientare în istorie. Ea este pivotul respon­
sabil de m işcările evoluţiei istorice4' (în El tem a de n u ­

li
estro tiem po). Fiecare generaţie m anifestă o a titu d in e
vitală. G eneraţiile se nasc u n a după alta, fiecare m oşte­
nind form ele de viaţă şi cultură ale celei precedente.
E xistă epocii cum ulative şi altele num ai polem ice con­
sideră ginditorul spaniol. V îrstă, după el, este u n a n u ­
m it mod de a trăi. De aceea, v îrstă nu este o d ată ca­
lendaristică, ci o „zonă de d a te “ ; o generaţie este alcă­
tu ită nu num ai din cei născuţi în acelaşi an ci şi din cei
născuţi în tr-o „zonă de evenim ente".
O rtega face distincţia d in tre contem porani (cei care
trăiesc în acelaşi tim p) şi cei de aceeaşi vîrstă (ei trec
îm preună p rin traiectu l tinereţe, m atu ritate, bătrîneţe).
„De la 30 la 45 de ani este p erioada de gestaţie ; de la
45 3a 60 de ani stadiul dom inării şi com andei“, conchide
Ortega. Deşi ginditorul spaniol face distincţia necesară
în tre vîrstă şi generaţie, atunci cînd descrie generaţia el
o delim itează rigid aşa cum se întîm plă în schem a de
m ai sus. Apoi, exagerează susţinînd că în treag a istorie
în ce are eh m ai im p o rtan t se datorează generaţiei ca
forţă m otrice a dezvoltării sociale.
în G erm ania, O. P in d er introduce două noţiuni cu
p rivire la generaţie : asincronia contem poraneităţii şi
entelehia asupra cărora revine şi M annheim . A sincronia
reflectă fa p tu l că în acelaşi tim p cronologic trăiesc di­
ferite generaţii. Dar, deoarece ad ev ăratu l tim p este doar
cel trăit, fiecare om convieţuieşte cu cei de aceeaşi v îrstă
în m oduri diverse. E ntelehia un ei generaţii exprim ă u n i­
tate a şi scopul ei intern, sentim entele de viaţă în n ăs­
cute. E xistenţa generaţiilor este a taşată de ritm u l ge­
neraţiilor, adică de prezenţa u n o r in terv ale de tim p, de­
term in ate însă de tră ire a d iferită a tim pului de către
fiecare g rup de vîrstă. în ce cadru se realizează această
tră ire ? A utorul germ an n u ne spune. P e n tru el socialul
n u are im p o rtan ţă în constituirea unei generaţii.
Tot în G erm ania, istoricul O ttokar Lorenz considera
secolul ca m ăsură p e n tru evaluarea obiectivă a eveni­
m entelor istorice. El are în vedere că m edia de vîrstă
a vieţii productive a adulţilor este de 33 ani. U n secol
cuprinde : generaţia prezentă activ productivă, genera­
ţia anterioară, d ar care trăieşte în aceeaşi perioadă cu
cea prezentă, generaţia posterioară, p reg ătită de cea p re ­
zentă.

18
 G înditorul cu o teorie socială coerentă asupra gene­
raţiei este K. M annheim . Spre deosebire de antecesorii
săi el consideră conştiinţa istorică hotărîtoare în naşte­
rea generaţiilor. D upă el. generaţia este sim ilară cu o
clasă socială unde indivizii, au situaţii asem ănătoare în
s tru c tu ra economică şi de putere. Ce determ ină ca un
n u m ăr de oam eni să se constituie în tr-o generaţie ?
Poziţia de clasă este întem eiată pe existenţa unei
stru c tu ri economice a societăţii. Poziţia generaţiilor este
fondată, pe existenţa ritm u lu i biologic p rin fenomenuL
n a şte rii şi al m orţii, al duratei lim itate a vieţii unui om.
R elaţiile în tre generaţii nu se deduc nem ijlocit din stru c ­
tu rile biologice, însă ele se bazează pe ritm u l biologic
al n aşterii şi m orţii. „Dacă n -a r exista com unitatea so­
cială a oam enilor, afirm ă M annheim , dacă n -a r exista o
an u m ită stru c tu ră a societăţii, dacă n -a r exista istorie
b a ra tă pe continuităţi specifice, atunci n u s-a r naşte le ­
g ă tu ri în tre generaţii, ci num ai naşterea, îm bătrînirea,,
m oartea." (M ennheim, 1952)
P e n tru ca toţi cei cuprinşi în tr-u n in terv al de v îrstă
să facă p a rte din o generaţie trebuie să se constituie
în tr-o u n ita te generaţională. P rin acest concept se des­
criu clem entele active generatoare de tran sfo rm are so­
cială în tr-o grupă de vîrstă. Cei care alcătuiesc u n ităţile
de generaţie îm părtăşesc aceeaşi situaţie şi au acelaşi
destin istoric. Ele sîn t in flu en ţate de forţe sociale şi cul­
tu ra le sim ilare şi, pe această bază, m em brii lor acţio­
nează în tem eiul unor concepţii comune. C antitatea şi
calitatea influenţelor din o anum ită perioadă sînt esen­
ţiale. Fenom enul generaţional există atunci cînd datele
n a tu ra le (naşterea, vîrsta) sînt determ inate de factorii
sociali. în tim p ce rea lita te a n a tu ra lă a vîrstei, a clasei
sociale furnizează com ponentele fundam entale ale so­
cietăţii, transform ările specifice d intr-o perioadă istorică
dau acestor factori n a tu ra li u n caracter şi o form ă pro ­
prie, căpătînd stru c tu ra generaţiei. M annheim distinge
în tre generaţia reală (toţi cei născuţi în tr-o perioadă de
tim p) şi u n ita te a gen eraţi onală. „Tinerii care trăiesc ace­
leaşi problem e istorice concrete pot fi consideraţi a fi
p a rte a aceleiaşi generaţii reale, în tim p ce grupurile
din aceeaşi generaţie reală, care trăiesc experienţe co­
m une în d iferite m oduri specifice rep rezin tă u n ită ţi se­
p a ra te de generaţie" afirm ă sociologul germ an.

19
 U nităţile de generaţie reprezintă, în viziunea Iui
M annheim , elem entele active cu influ en ţă p u tern ică în
cadrul generaţiei reale, ele acţionînd ca o fo rţă a schim ­
bării sociale. D in descrierea u n ită ţii de generaţie p rin
ipostazierea ei ca factor dinam ic şi conducător al unei
g en eraţii s-a r p u tea desprinde ideea elitei generaţio-
nale. De altfel, el n u insistă asupra relaţiei d in tre ge­
n eraţia reală şi u n itatea de generaţie. P rim a a r fi doar
o m asă pasivă a n tre n ată în istorie doar de cei din u n i­
tatea de generaţie. Apoi, n u este prea clar în ce constă
p u tere a de im plicare m ai m are în social a u n ită ţii de
generaţie faţă de generaţia reală.
In afară de sim ilaritatea de vîrstă, un a lt factor în
teo ria lui M annheim duce la generaţie. A cesta este p a r­
ticiparea re a lă în s tru c tu ra socială com ună şi cultu rală,
participarea la un destin com un a unei p ărţi a m em bri­
lor grupului. N um ărul de m em bri în tr-o com unitate
social-istorică este un factor fundam ental p e n tru co n sti­
tu ire a generaţiei. M annheim sugerează că u n ită ţile ge-
n eraţionale există num ai cînd o leg ătu ră concretă este
c reată p rin tre m em brii lor ca rez u lta t al in flu en ţării de
forţe sociale şi intelectuale sim ilare în procesul evolu­
ţiei dinam ice.
S chim barea socială şi c u ltu rală accelerează stra tifi­
c area experienţei fiecărei generaţii. In perioadele de
evoluţie socială şi istorică rap id ă atitudinile iau u n în ­
ţeles nou, se diferenţiază de m odurile trad iţio n ale de
viaţă şi au ca rez u lta t form area de stiluri generaţionale
unice. Im p o rtan ţa accelerării schim bării sociale p e n tru
realizarea po ten ţialităţilo r existente în generaţii este a b ­
sentă, consideră M annheim , în com unităţile care se
schim bă încet, deoarece ritm u l schim bării fiind gradual,
noile generaţii evoluează din vechile generaţii fără un
decalaj vizibil. Există, în acest caz, o p u tern ică om o­
g e n ita te în tre generaţii. P erioadele caracterizate p rin
război, catastrofe n atu rale şi m obilizare politică totală
ra r dezvoltă diferenţierea în tre generaţii şi aceasta din
cauza om ogenizării valorilor d eterm inate de solidaritate
naţională. în tim pul perioadelor rela tiv lin iştite şi cu
u n ritm norm al al schim bărilor culturale şi sociale a r
exista o p robabilitate m ai m are ca generaţiile să dezvolte
propriile lor valori şi norm e. P oziţia generaţiilor poate
fi decelată în m om entele interacţiu n ii datelor n a tu ra le

20
ale succesiunii g eneraţiilor cu anum ite m oduri de tră ire
şi gîndire. D in această perspectivă M annheim caracteri­
zează societatea p rin apariţia perm anentă a noilor p u r­
tători de cu ltu ră şi progres, dispariţia p u rtă to rilo r u nor
vechi obiceiuri şi credinţe, tra d iţia n e în treru p tă a b u ­
nurilor acum ulate, con tin u itatea generaţiilor. Să stăruim
puţin asupra cîtorva din aceste caracteristici.
„A pariţia oam enilor noi, spune sociologul germ an,
face să dispară bu n u rile acum ulate, dar creează conşti­
ent o selecţie nouă, necesară, o revizuire în ceea ce există,
ne învaţă să uităm ceea ce n u m ai avem nevoie, să do­
rim ceea ce n u avem încă.“ P e n tru viaţa socială în con­
tinuă evoluţie u itarea este tot a tît de necesară ca şi
m em oria socială.
Toate fenom enele sufleteşti şi spirituale, subliniază
M annheim , există doar în m ăsura în care sînt m ereu
produse şi reproduse actual. T răiri şi experienţe trecute
au relevanţă doar dacă sîn t prezente în realitate. Orice
acţiune prezentă se m anifestă selectiv ; ea adaptează la
situaţii noi lu cru ri vechi sau creează ceva nou şi des­
coperă posibilităţi ce au existat m ai de m u lt d ar nu au
fost luate în scam ă. în tin ereţe vechi co n ţin u tu ri cu ltu ­
rale sin t însuşite şi percepute în tr-u n mod nou. De aceea,
tin eretu l se caracterizează p rin tr-u n specific în ceea ce
priveşte atitu d in ea faţă de cultură.
Care sînt diferenţele în tre vîrste ? Oam enii în v îrstă
sîn t b ă trîn i p en tru că trăiesc în tr-o leg ătu ră specifică
cu realitatea, prefig u rată de bogăţia de cunoaştere şi de
evenim ente însuşite în care experienţa nouă îşi are locul
şi form a stabilite dinainte în tr-o anum ită m ăsură. O
nouă viaţă, un nou destin apar num ai o dată cu naşterea
reală, deci cu apariţia unei noi fiinţe um ane. Este aici
ideea m arcării destinului încă de la naştere. Cu to ate
că M annheim n u o afirm ă direct, se desprinde din an a­
liza sa concepţia despre fata lita te a evoluţiei u n u i individ
în tr-o anum ită direcţie prestabilită, generaţia fiind la
rîn d u -i un cadru de selecţie doar p e n tru cei ce răspund
unor cerinţe ale ei şi nicidecum u nor treb u in ţe ale in ­
dividului. El n u ia în seam ă că la nivelul fiecărei stru c ­
tu ri sociale există m ari diferenţe în tre noile form e de
acces la cultură.
Fiecare generaţie succesivă cunoaşte u n contact spe­
cific cu valorile tradiţionale, p rin care g ru p u ri de vîrstă

21
sîn t introduse în procesele cu ltu rale şi istorice. D ato rită
acestui contact proaspăt tin e re tu l ar fi fo rţa t să dea o
nouă in te rp re ta re şi evaluare a m oştenirii culturale.
T ransm iterea cu ltu rii se face în m od obişnuit în în v ăţa ­
rea form ală dar ea este dependentă şi de m ediul de a p a r­
tenenţă al fiecăruia.
A şadar, n u m ai n aşterea în aceeaşi perioadă din isto­
rie a u nor indivizi n u garantează conştiinţa specifică
unităţii de generaţie. P ercepţiile g ru p u rilo r generaţio-
nale sîn t form ate în tr-u n m od particular. S tru c tu ra şi
conţinutul acestor configuraţii psihologice depind de va­
lorile colective şi scopurile acceptate de m em brii săi.
Im p o rtan ţa acestor principii form ative şi in te rp re ta tiv e
este că ele furnizează leg ătu ra d intre indivizii separaţi
spaţial care n u pot să in tre în contact u n u l cu altu l ni­
ciodată. In tru c ît situaţia com ună în ciclul generaţiei este
de im p o rtan ţă potenţială, u n ita te a generaţională se n aşte
cînd în m od sim ilar contem porani localizaţi în tr-u n spa­
ţiu social îm părtăşesc idei şi valori şi participă la un
destin comun.
M odelul u n ită ţii generaţionale subliniază că v îrstă
cronologică singură n u d eterm in ă com portam entul ge-
neraţional. Schim barea socială n u -şi are rădăcinile în dez­
echilibrul social, ci în conştiinţa tipică u n ită ţilo r gene­
raţionale. Deci, despre poziţia în ru d ită a m em brilor
unei generaţii născuţi în acelaşi tim p poate fi vorba doar
în m ăsura în care există o particip are potenţială la eve­
nim entele şi activităţile vitale comune. Doar un spaţiu
com un de v iaţă social-istorică face posibil ca p rin n a ş­
tere în tim p u l cronologic un g rup um an să capete o po­
ziţie sociologic relevantă. D ar, susţine M annheim , este
necesar să se ţină seam a de stratificarea experienţelor
tră ite de fiecare om în decursul vieţii lui. Şi generaţia m ai
vîrstnică trăieşte în prezent unele evenim ente istorice îm ­
p reu n ă cu tin e re tu l şi totuşi ea n u se situează în aceeaşi po­
ziţie ca generaţie faţă de acestea. Este de foarte m are im ­
portanţă, după M annheim , p e n tru form area conştiinţei ce
experienţe s-au în tip ă rit ca prim e im presii, ca „ trăiri din
tin ereţe". Orice experienţă de m ai tîrziu din viaţa adultă
se centrează pe acest grup de tră iri din experienţă ju ­
venilă, idee ce se înscrie în concepţia generală a socio­
logului germ an despre p reform area destinului în tr-o fază
a vieţii — tinereţea, evoluţia ulterio ară nefiind altceva

22
d ecît continuarea acu m u lărilo r din această perioadă. Or,
vom observa că dezvoltarea om ului pe parcu rsu l d u ra ­
tei lu i de viaţă nu este lineară, progresivă în to ate ele­
m entele ei. Dacă biologic sensul evoluţiei u n u i individ
este ireversibil, n u aceiaşi lucru se poate afirm a despre
dezvoltarea om ului în plan psihologic şi spiritual.
O generaţie unică utopică, subliniază M annheim , n -a r
cunoaşte tradiţia. R ezultă că ea se creează în succesiunea
generaţiilor. G eneraţia nouă trebuie să se acomodeze la
m odurile de viaţă. Ceea ce este în v ăţat conştient p rin
educaţie face p a rte din acea zestre cîndva problem atică.
De aceea, fondul co n stituit în tinereţe este stra tu l cel
m ai vechi al conştiinţei. A pariţia generaţiilor noi este
după M annheim o condiţie esenţială a evoluţiei istorice
a societăţii.

4. CO N TRIBU ŢII ROM ÂNEŞTI LA C LA RIFIC A R EA

CONCEPTULUI DE GENERAŢIE

Nu dorim să facem o istorie a ideii de generaţie în

c u ltu ra română. Vremi doar să relevăm unele din aspec­
tele reliefate do gînditori rom âni în leg ătu ră cu gene­
raţia ; ştiu t fiind că ea a constituit obiectul a num eroase
d e /b a te ri culturale. Încă din secolul tre c u t term en u l
este prezent în sp iritu a litate a vrem ii. A m intim doar pe
Em inescu preocupat de continuitatea d in tre generaţia
sa şi înaintaşi. în Scrisoare către D um itru B rătianu el
afirm a : „Dacă o generaţiune poate avea u n m erit, e
acela de a fi u n credincios agent al istoriei, de a p u rta
sarcinile im puse cu necesitate de locul pe care-1 ocupă
în lăn ţu ire a tim pilor".
D isputa cea m ai cunoscută, al cărei ecou se tran sm ite
pînă astăzi, este cea din perioada interbelică. „Noua ge­
neraţie", aşa cum a fost denum ită în epocă (însuşi
G. Călinescu în Istoria literaturii rom âne de la origini
pînă în p rezen t intitulează, sem nificativ, u n capitol
„Noua generaţie", referin d u -se la aceeaşi g ru p are din
răstim p u l d in tre cele două războaie m ondiale), era alcă­
tu ită din tin e ri dornici de a crea noi valori, o nouă spi­
ritu a lita te rom ânească. F iind prim a generaţie din istoria
noastră m odernă detaşată de im perativele u n ită ţii naţio­
nale, aceasta fiind realizată în 1918, ea îşi căuta a lte

23
idealuri, îşi propunea alte obiective culturale. în sc ri-
indu-se în lin ia tendinţelor create de perso n alităţi p ro ­
teice ale c u ltu rii noastre (Eminescu, C antem ir, H asdeu,
lorga, Pârvan), rep rezen tan ţi ai acestei generaţii, consi­
derau că lor le revine m isiunea' de a realiza creaţii ca­
pabile de o afirm are puternică a sp iritu a lităţii rom âneşti
in universalitate.
„Noua g eneraţie" era rep re z en ta tă de tineri, unii din­
tre ei num e de rezonanţă peste ani : M ircea Eliade, P.
Com arnescu, M. Sebastian, C. Noica, Ionel Jian u , Eugen
lonescu, M ircea Vulcănescu.
D isputele cele m ai intense pe tem a generaţiilor au
a v u t loc în anii 1927— 1930. Nu in trăm în fondul destul
de com plex al uneia d intre cele m ai răsu n ăto are şi de
d u ra tă polem ici. U n studiu a su p ra ei a r fi binevenit, fă ­
cu t cu obiectivitate şi n u cu prejud ecăţi sau schem e p re­
stabilite. P u n ctîn d doar eîteva d in tre ideile discutate
vrem să subliniem rolul decisiv a v u t de această dispută
în stim ularea unora d intre personalităţile m arcan te ale
perioadei de a clarifica noţiunea de generaţie, de a o
analiza în- m ultiplele contexte sociale şi culturale, p re ­
ocuparea p e n tru problem atica generaţi onală trecind din
cadrul polem icii în cel al analizei sistem atice. Fie şi n u ­
m ai p e n tru p u n erea cu acuitate a chestiunii generaţiei
şi orientarea către soluţii teoretice, m erită din p artea
cercetătorului toată aten ţia această dispută. Ea dove­
deşte că, cel p u ţin în anum ite m om ente din evoluţia
unei societăţi, rap o rtu rile în tre generaţii capătă accente
specifice.
Cel care a provocat controversa, în num ele generaţiei
sale, a fost M ircea Eliade. în seria de articole ap ăru te
sub titlu l „ Itin era riu sp iritual" publicate în „C uvîntul",
el trasează liniile distinctive ale „noii spiritu alităţi",
adică ale noii generaţii, singura capabilă după tîn ă ru l
a u to r să dea naştere unei cu ltu ri noi. „Noi suntem ge­
n e ra ţia cea m ai binecuvîntată, scria Eliade, cea m ai tăg ă­
duitoare din cîte s-au rin d u it pînă acum în ţară ." Faţă
de generaţiile anterioare, generaţia sa a r fi fost orientată
sp re în fă p tu irea m arilo r sinteze ale spiritu alităţii noas­
tre. „Noi suntem , aşadar, susţine Eliade, cea dintîi ge­
n e ra ţie to rtu ra tă de im perativul sintezei. A ceasta se
poate înţelege m editînd pluralele preocupări care ne ehi-
nuie şi ne desfată. Şi, îndeosebi, m aniera cu care valori-

24
liccim şi transportăm elem entele de cultură pe care le
asim ilăm . Nu răm înem n e u tri înregistratori, com pulsori.
însufleţim şi sintetizăm -organic, cu forţe şi in tu iţii izvo-
rîte din autentica fiinţă in terio ară.“ Care sînt ra p o rtu ­
rile noilor generaţii cu trad iţia ? O spune însuşi
M. Eliade : „Nu putem construi decît după ce am preci­
zat valorile şi am pipăit terenul. C reaţia n u poate ignora
tradiţia. Dar această trad iţie treb u ie cu m u lt calm p re­
luată şi cu m u ltă p ă tru n d e re cercetată. N um ai astfel
m unca va fi fecundă şi con tin u itatea generaţiilor orga-
nică“ (L ecturile, în „Cu-vîntul liber", 1 aprilie 1927).
A firm ate puternic, u n eo ri violent şi radical, aspiraţiile
si cerinţele „noii generaţii" difereau de cele ale genera­
ţiilor precedente şi ele se voiau a fi dimensiunea- esen­
ţială a epocii. A tunci erau discutate problem e fu n d a ­
m en tale ale c u ltu rii noastre şi se făceau aprecieri, unele
exagerate, despre personalităţi m arcante văzute exclu­
siv din perspectiva rap o rtu rilo r în tre generaţii.
Replica la ideile noii generaţii nu a în tîrz ia t să
«pară. E ra de a ştep tat ca reacţia să se producă num ai
clin partea „bătrîm lor". Dar cele m ai puternice reacţii
de delim itare de poziţia reprezentanţilor noii generaţii
vin din p artea unor oam eni tineri. Este suficient să
am in tim pe Şerban Cioculescu, care dem onstrează şu b re­
zenia unora d in tre tezele susţinute de congenerii săi,
reproşîndu-le m ai ales ten d in ţa m istică şi negarea p r i ­
m atu lu i raţionalului în cultură. Fireşte, la aceste acu­
zaţii ca şi cele form ulate de pe alte poziţii M. Eliade
răspunde, aducînd argum ente noi în susţinerea ideilor
sale referito are la generaţie. N u insistăm asupra lor.
Im p o rtan t de rem arcat că această „generaţie aleasă"
cum se au to in titu la n u era deloc omogenă. A titudini şi,
m ai ales, viziuni diferite pot fi în tîln ite în intervenţiile
reprezentanţilor ei. M enţionăm în acest sens dem arcaţia
m ultora d intre tinerii, incluşi în generaţia am intită, de
fu lm in an tu l M anifest al C rinului A lb. D iversitatea a titu -
d in ală şi com portam entală sesizabilă la „noua generaţie"
este elocventă p en tru com plexitatea conceptului de ge­
n eraţie, dovedind existenţa unei rea lită ţi a generaţiei
precum şi necesitatea im perioasă a abordării acestui fe­
nom en şi n u doar etichetarea sa pornind de la sim ple
im presii subiective. A supra cîtorva d in tre ten tativ ele de
clarificare a n o ţiunii de generaţie ne oprim în continuare.

25
 N. Iorga în articolul Tradiţie şi inovaţie în artă dis­
cu tă tra d iţia p rin rap o rtu rile în tre generaţii : „F iecare
generaţie lucrează p e n tru a alege din ceea ce au făcu t
alte generaţii, ceva ce este de valoare g en eral-u m an ă“.
Cam il Petrescu, în seria de articole din „U niversul
lite ra r“ (1928) accentuează necesitatea ca tin e rii să se
m anifeste în prim u l rînd p rin o nouă viziune a su p ra
culturii : „Cîtă vrem e tin erim ea se confundă cu m asa
m ediocră a generaţiei precedente şi n u aduce o s tru c tu ră
c u ltu rală nouă, ea n u constituie p ropriu-zis o generaţie-
nouă", scria autorul P atului lui Procust.
M. R alea recunoscînd term en u lu i de generaţie o re ­
alitate concretă, argum entează şubrezenia unora d in tre
tezele afirm ate în disputa generaţională şi dem onstrează
că scopurile unei generaţii nu pot fi altele decît cerin­
ţele progresului. „G eneraţia, scria Ralea în 1928, este
societatea fără legi vizibile a oam enilor de aceeaşi vîrstă.
U n secol înseam nă a tîte a achiziţii ale cugetului cite ge­
n eraţii a a v u t [...] O generaţie presupune o critică, adică
o rezistenţă şi u n program de idei şi sentim ente.“ R efe-
rindu-se la m isiunea generaţiei sale, el sublinia : „gene­
raţia noastră, dacă îşi sim te vreo chem are, va tre b u i să
dea lu p ta pe teren u l etic, va tre b u i să com bată cu dis­
perare bizantinism ul, fanariotism ul, şiretenia, scepticis­
m ul şi fata lita te a zeflem istă cu care rom ânul trece uşor
peste cele m ai tragice situ a ţii14. De aceea, susţine Ralea,.
este necesar „să creăm o etică rom ânească14.
T udor Vianu, referindu-se direct la disputele pe
tem a generaţiilor, scria în 1.936 : „Se vorbeşte m u lt astăzi
despre generaţii, şi p e n tru o bună p a rte a tin e retu lu i
n ostru cuvîntul acesta este u n ad ev ărat program.. «Gene-
raţioniştii» n o ştri în tre p rin d o m işcare sim patică, inspi­
ra tă de u n sim ţ social în evident progres. M obilizarea
forţelor individuale în serviciul tu tu ro r oam enilor de
aceeaşi v îrstă este o m anifestare rem arcabilă de a ltru ­
ism. Ea n u este însă nici singura, nici cea m ai în altă
form ă a sp iritu lu i social14. G eneraţia p e n tru esteticianul
rom ân rep rezin tă u n im p o rtan t factor de creaţie şi, în
consecinţă, o analizează din perspectiva sentim entului
de solidaritate şi colaborare al u n o r oam eni care n u tresc
aceleaşi aspiraţii.
P ornind de la unele m an ifestări ale generaţiei tinere-
sociologul P e tre A ndrei expune în deschiderea volum u­

26
lui săti Sociologia generală concepţia sa despre tineret,
insistând po necesitatea im plicării acestuia în acţiuni
constructive ca şi pe coeziunea generaţiilor. 'Discutând
despre generaţie el scria : „T ineretul de astăzi are o ori­
cin e si o com poziţie variată, deşi caracterele şi preocu­
pările lui sînt foarte asem ănătoare. In tr-ad ev ăr, nu toţi
cei ce sîn t contem porani form ează o generaţie, căci, pe
lingă d iferenţe de m en ta lita te în tre indivizi pot fi şi
d iferenţe m ari de vîrstă, şi oricît de m ică însem nătate ar
aven elem entul biologic p e n tru ideea de generaţie nu
putem face abstracţie de dînsul. De aceea, conchide so­
ciologul ieşean, trebuie să cercetăm stra tu rile care for­
m ează generaţia nouă, căci ea cuprinde tin eri de prove­
nien ţă d iferită şi cu v a riaţii sensibile de vîrstă. “
O definiţie a generaţiei este dată de u n a lt m are so­
ciolog rom ân, D. G uşti : „G eneraţia în sensul a d ev ărat şi
oarecum filosofic al cu v în tu lu i nu este o to ta litate a rit­
m etică a oam enilor de aceeaşi vîrstă, ci o to talitate
funcţională, sp iritu ală a oam enilor ce cred în aceleaşi
valori şi care au u n program com un de acţiune. Cu alte
cuvinte, generaţia este u n factor de creaţie, u n u l d intre
cele m ai caracteristice în cuprinsul societăţii civilizate."
D isputa pe tem a g eneraţiilor în perioada interbelică
n u a fost scutită de excese şi erori. Elocventă în acest
sens este cartea lui M ihail Ilovici, N eg a tivism u l tinerei
generaţii, a p ă ru tă în 1934. Ea este sem nificativă p e n tru
m odul îngust, precar, a n tic u ltu ra l am spune, de a pune
problem a generaţiilor, de a discuta rap o rtu rile în tre ge­
neraţii. Se încearcă în cartea am in tită a se dovedi lipsa
de valoare a u n o r autori consacraţi : R ebreanu, Sado-
veanu (apreciat ca scriitor inutil), Cezar Petrescu, A r-
ghezi, P illat, Je a n B art. A ceastă carte continuă în tr-u n
ici M anifestul C rinului A lb sem nat de S orin Pavel, I. Nes-
to r şi P etre M arcu Balş, publicat în „G îndirea", şi 'carac­
terizat p rin aceeaşi lipsă de înţelegere a rap o rtu lu i în tre
generaţii. în locul argum entelor sîn t folosite etichetările,
exagerările şi se m ilita p e n tru ţelu ri anacronice. Să m en ­
ţionăm că P. Com arnescu a in te rv en it p rom pt şi a 1luat
poziţie faţă de M anifest rem areînd : „prăpastia în tre ge­
neraţii. nu duce întotdeauna la propăşire ci cîteodată la
am eţeli cru n te şi n aiv ităţi fatale".
în această aprigă dispută s-a sim ţit nevoia din partea
unora d intre rep rezentanţii tin erei generaţii de a clari

27
fica noţiunea de generaţie. Cel m ai im p o rtan t studiu pe
această tem ă este cel sem nat de M ircea V ulcănescu in ti­
tu la t „Generaţia*1' (în „Cri teri on“, nr. 3—4, 1934). E ste o
abordare m ultidisciplinară a conceptului de generaţie,
m ulte d in tre ideile sale fiind valabile şi astăzi. P o rn in d
de la d iferite accepţiuni acordate term enului discutat,
M ircea V ulcănescu face o descriere a dim ensiunilor esen­
ţiale ale generaţiei. Biologic, term en u l exprim ă rela ţia
d intre p ă rin ţi şi copii, fiecare generaţie fiind constituită
din g ru p u l descendenţilor im ediaţi d in tr-u n p ă rin te co­
m un. Sociologic, susţine V ulcănescu, în tr-u n sens res-
trîns generaţia exprim ă deosebirea d in tre adulţi şi ti­
neri. D ar m ai există şi un sens general sociologic care
înseam nă o „u n itate socială condiţionată de fap tu l ap ro ­
pierii de v îrstă sau m ai pe scurt, g rup de vîrstă". Din
această perspectivă, V ulcănescu introduce o idee ce o
vom regăsi am plu dezvoltată m ai tîrziu în teoriile socio­
logice despre vîrstă, în special la Parsons şi E isenstadt,
şi anum e im p o rtan ţa relativă a factorului v îrstă în n a şte ­
rea diferenţierilor sociale în funcţie de stru c tu ra g ru p u ­
rilor sociale. „Cu cît o societate, se spune în, stu d iu l ci­
tat, e m ai com plexă, adică cuprinde subdiviziuni m ai
num eroase şi de n a tu ră m ai v ariată, cu a tît im p o rtan ţa
relativă a factorului vîrstă scade.“ G eneraţia este consi­
d erată şi ca o g ru p are de ordin statistic (relaţia form ală
d in tre g ru p u l social şi v îrstă m em brilor săi) şi în sens
istoric (relaţia calitativă care leagă m em brii g rupului
social com pus din oam eni de aceeaşi vîrstă) la care se
adaugă dim ensiunea psihologică, culturală, politică şi
economică.
Pe baza acestor tră să tu ri ale generaţiei M. Vulcănescu
face o serie de disocieri esenţiale în stu d iu l fenom ene­
lor generaţionale. Astfel, în tre curentele sociale şi
generaţie există o diferenţă în sensul că generaţiile se
succed iar curentele coexistă. De unde exigenţa m etodo­
logică de a n u identifica cele două realităţi sociale. Ge­
n e raţia este u n in stru m e n t care „încearcă să lăm urească
sociologic, adică p rin cadre condiţionante o sim ilitudine
de un anum it fel constatată în m anifestările sociale,
adică o an u m ită reacţie socială, de atitudine, de conşti-
in ţă “.
’ G eneraţia n u este a tît o problem ă de vîrstă, afirm ă
V ulcănescu, ci de influenţă istorică în funcţie de epoca

28
 istorică şi de intervalul de vîrstă. De aici concluzia că
influenţa m axim ă a unei perioade istorice noi este cu­
noscută do grupul de v îrstă al cărui proces de form are
intelectuală şi cu ltu rală nu este încheiat, deci de gene­
raţia tînără.
Ce este aşadar generaţia ? „O generaţie, spune Vul-
cănoscu, este o g rupare socială bio-psiho-istorică, în care
predom ină oam enii de aceeaşi vîrstă, care se m anifestă
sim ultan, spontan, cu conştiinţa solidarităţii de vîrstă.
îvlani:iestările acestei g ru p ări sîn t condiţionate de faptul
<ă m em brii com ponenţi au particip at la un an u m it eve­
nim ent istoric, a căror influ en ţă au suferit-o, în perioada
lor de form aţie intelectuală — fapt care face să predo­
m ine în m anifestările lor preocupări de aceeaşi natură,
precum şi o asem ănare de m aterial şi de m aeştri. A ceastă
predom inare m ai poate fi condiţionată şi de felul în
care tin e retu l participă la activitatea colectivităţii şi de
în cad rarea sau neîncadrarea lui în ierarh ia socială exis­
ten tă." Este o încercare de a defini com plet generaţia, de
a -i descrie notele esenţiale. A ceastă definiţie, după pă­
re re a noastră, în tr-o m are m ăsură corespunde exigenţelor
actuale cu p riv ire la caracterizarea generaţiei. Ceea ce
se poate obiecta totuşi definiţiei lui V ulcănescu este
considerarea generaţiei oarecum static şi, în consecinţă,
n erap o rtarea ei la dinam ica socială, la schim barea so­
cială.
Se im pune a m ai sublinia în legătură cu viziunea lui
M. V ulcănescu despre generaţie că el leagă ap ariţia şi
m anifestarea unei generaţii de anum ite situ aţii con­
crete, relativizîndu-i sensurile. „Nu treb u ie nici s-o n e ­
găm, nici s-o universalizăm , ci atenţi s-o înţelegem
siu'prinzînd îm p reju rările care-i provoacă a p ariţia sau
i-<> înlătu ră : conjunctură socială în tre istorie şi psiholo­
gic." Trecînd peste unele fo rm ulări im proprii, unele
inadecvate', reţinem ide'C'a că generaţia este un fenom en
social mai difuz, mai greu do ev aluat decît alte seg­
mente' ale' re'alităţii soeîale. D rept urm are, considerăm
noi, gonc-raţin e*sto au x iliară în rap o rt cu alte fapte
sociale şi oa trebuie1 tra ta tă ca atare şi atunci cînd o
utilizăm ca in stru m en t de investigare. In m od necesar
ea trebuie corelată cu alte categorii şi concepte p e n tru
a da o im agine adecvată rea lită ţii studiate.

29
 5. A SEM Ă N Ă RI ŞI D IFEREN ŢE . INTRE G ENERAŢIE
ŞI A L TE G RU PU R I SOCIALE ŞI UMANE

5.1. Succesiunea generaţiilor

A reieşit din expunerea u nor concepţii filosofice şi

sociologice că generaţia este un elem ent im p o rta n t al
stru c tu rii sociale. U n stu d iu al societăţii sau al unei
p ărţi din ea num ai p rin generaţie este sărăcită de n u a n ­
ţele aduse de această rea lita te în co n tu rarea dinam icii
vieţii sociale. P e n tru că n u putem om ite un aspect esen­
ţial : societatea şi toate form ele ei se m anifestă concret
p rin elem ente particu lare ce dau sens scopurilor şi id ea­
lu rilo r stru c tu rilo r m acrosociale. Mai m ult, acestea sînt
repere fundam entale în lipsa cărora n u este posibilă nici
o acţiune a socialului. P rin tre ele, considerăm a fi şi ge­
neraţia. În tru c ît relaţiile sociale fiinţează în tre indivizi
concreţi plasaţi încă de la n a şte re în com unităţi um ane,
generaţiile rep rezin tă un lia n t esenţial al stru c tu rilo r
sociale. N aşterea, m oartea, ritm u l biologic de viaţă sînt
un dat obiectiv peste care, orice am face, n u se poate
trece. Fenom enele sociale, in d iferen t de niv elu l unde
acţionează (macro sau m icrosocial) sînt dependente şi de
aceste date obiective. Apoi, succesiunea generaţiilor
este la rîn d u -i un factor real ce stă la baza istoriei
um ane. Ea este u n u l din edificiile în tregii vieţi sociale.
Neîndoios, istoria n u se reduce la această succesiune.
A ltfel spus, sim plul şir generaţional n u rep rezin tă nim ic
um an în afara socialului şi culturalului. Aceeaşi succe­
dare o în tîln im şi în lum ea anim ală, dar ea este lip sită
de alt sens decît cel biologic. R ap o rtu rile în tre generaţii
exprim ă aspiraţii specifice unei fiinţe capabile de tra n s ­
form are a m ediului său şi a p ro p riu lu i său fond intelec­
tual. Om ul p rin capacitatea sa unică de a-şi propune u n
scop, de a prevedea sensul acţiunii sale, de a schim ba
conştient realitatea, dă u n tem ei succesiunii fiin ţe lo r
um ane. în clipa în care om ul a descoperit viitorul, m e­
diul înco n ju răto r n u a m ai rep rezen tat o fo rţă a to tp u ­
ternică, fiin ţa um ană creîndu-şi u n ritm dat de capacita­
tea sa de a înm agazina cunoştinţe şi de a produce ceva
nou pe baza lor. D ezvoltarea om ului s-a p e tre cu t în to t­
deauna sub im pulsul culturii, ia r tehnologia a fost
factorul m otrice al acestei evoluţii. Genele n u sînt p u r­

30
 tă Unire de cultură, de unde rezu ltă că cu ltu ra n u poate
l'i m oştenită, transm isă p rin gene, ci de la o generaţie
la ;ilta. Fiecare generaţie treb u ie să înveţe, să asim ileze
eullura. Dar creaţia ţine de gene. în să creaţia fără cul­
tură, deci fără însuşirea a ceea ce au lăsat predecesorii,
nu duce Ia nimic. Să ne am intim de copilul care de la
naştere a tră it în tre anim ale şi a devenit anim al tocm ai
pentru eă-i lipseau, în anii lui de form are, cultura,
m ediul um an creator. Un om se poate naşte fără a p titu ­
dinea de a crea ceva deosebit, dar are toate datele de a
asim ila cultura. Şi anim alele asim ilează inform aţii din
m ediul înconjurător, d ar nu pot da un scop, o finalitate,
nu pot să provoace ceva nou. N atu ra um ană se exprim ă
p rin cîteva caracteristici universale în orice cu ltu ră şi
are p articu la rită ţi ce o diferenţiază de celelalte sistem e
natu rale.
Deci, orice generaţie nouă apare pe teren u l c re a t de
generaţiile precedente ; generaţiile m ai tinere sînt, în
general, m ai m u lt in flu en ţate de schim bările sociale şi
se adaptează m ai repede la aceste transform ări. în g ru ­
purile de vîrstă tînără există diferenţe m ai m ari în tre
geiiem ţii decît în cadrul celor adulte.
Etim ologic term enul de generaţie derivă din la ti­
nescul, generare care înseam nă a aduce pe lum e descen­
denţi. Din această perspectivă generaţia se p rezin tă ca
un şir de indivizi plasaţi în in te rv alu l de la naştere pînă
la m oarte.
G eneraţia este un segm ent din tim pul social, ea este
expresia discontinuităţii in continuum ul tem poral al
vieţii sociale în tim p ce succesiunea generaţiilor este
continuitatea istoi'ică. „N aşterea copiilor este m oartea
părinţilor", spunea Hegel. O generaţie nouă p rin însăşi
existenţa ei reprezintă sfîrşitu l celei precedente.
Vi;iţa socială se distinge p rin d u rată şi continuitate
şi generaţiile se înscriu ca elem ente ale acestui proces.
G eneraţiile coexistă în tr-u n in terv al de tim p, se succed,
cooperează sau in tră în conflict sau com petiţie. „Istoria,
seria M arx, nu este altceva decît succesiunea diferitelor
generaţii ; fiecare dintre ele foloseşte m aterialele, capi­
talurile, forţele de producţie transm ise de toate genera­
ţiile precedente ; în v irtu te a acestui fap t fiecare generaţie,

31
pe de-o p arte, continuă în îm p re ju rări com plet schim bate
activitatea m oştenită, iar, pe de a ltă parte, m odifică
vechile îm p re ju rări p rin tr-o activitate m u lt schim bată.'1,4

5.2. Generaţie şi vîrstă

S-a observat că existenţa unui g rup de v îrstă nu este

o generaţie. P e n tru a căpăta caracteristicile unei gene­
raţii este necesar ca orice g ru p de v îrstă să fie plasat
în tr-o stru c tu ră socială, să sufere influ en ţa culturii. în
societăţi şi epoci diferite aceleiaşi vîrste biologice i se
acordă a trib u te sociale diferite. S tatu su l şi rolul social
al indivizilor n u decurg din v îrstă biologică, ci din orga­
nizarea vieţii sociale din fiecare societate, din trad iţiile
şi condiţiile concret istorice ale fiecărui popor.
D ezvoltarea socială se realizează şi se defineşte şi
p rin succesiunea generaţiilor ;, ele se diferenţiază n u n u ­
m ai prin alegerea m ijloacelor de afirm are (H. K reutz),
ci şi p rin tr-u n anum e m od de a gîndi, de a reacţiona la
evenim ente sociale. P rin alte rn a rea generaţiilor se re a ­
lizează schim barea rolurilor de p red are-p relu are în con-
tin u u m u i trecu t, prezent, viitor. A nticii în tre b u in ţa u
sim bolul făcliei aprinse care trecea din m ina celui obosit
de fugă în m îna celui cu p u teri proaspete capabil s-o
ducă m ai departe. Este exprim ată în acest sim bol una
din notele esenţiale ale succesiunii generaţiilor p e n tru că,
obiectiv, în evoluţia fiecărei generaţii in terv in e acel fac­
to r de regres determ in at de fenom enul îm b ătrîn irii bio­
logice şi spirituale. C ontinuitatea societăţii este tocm ai
acest schim b în tre generaţii, de p relu area de către gene­
raţia m ai tîn ă ră a torţei de la cei m ai în vîrstă p e n tru
ca ea să ardă perm anent.
D obîndirea u nor noi statu su ri şi ro lu ri sociale n u se
face doar p rin sim pla aşteptare a v îrstei cînd să ţi le
încredinţeze de la sine. T rebuie să fii p reg ătit p e n tru a
prelua aceste roluri, m otiv p e n tru care schim bul în tre
generaţii n u se realizează p rin înlocuirea unei vîrste cu
alta.
Deci succesiunea nu se înfăptuieşte m ecanic pe baza
unui plan. Este posibil ca în tre două generaţii, una
vîrstnică şi cealaltă foarte tînără, să nu existe acea ge­
neraţie aptă de a răspunde cerinţelor epocii. „în succe-

32
siuiu'u generaţiilor, subliniază Gram sci, şi fiindcă fiecare
generaţie exprim ă m en ta lita tea unei epoci, se poate în -
Umpla să întîlnim o generaţie b ă trîn ă cu idei învechite
o generaţie tîn ă ră cu idei infantile, să lipsească, adică,
veriga istorică interm ediară, generaţia care a r fi p u tu t
să-i educe pe tineri. Toate acestea sînt relative, desigur.
Aeraşi ă verigă nu lipseşte niciodată cu totul, d ar poate
să fie foarte slabă «cantitativ» şi p rin u rm are în im posi­
bilitatea m aterială de a-şi îndeplini sarcinile1*.
Fiqcare v îrstă se confruntă cu valori ce ţin adesea
de diviziunea m uncii, ocupaţii şi ro lu ri definite de socie­
tate. S ta tu tu l de om căsătorit, de cetăţean, de om al
m uncii, nu a p a rţin unei bune p ărţi din generaţia tînără.
Şi astăzi, în. societatea m odernă, o anum ită capacitate
a om ului este legată de vîrstă, de gradul de acum ulare
d a to ra t m aturizării biologice şi sociale. A bia după ce
arn atins o anum ită vîrstă putem ocupa o poziţie profe­
sională, p en tru a avea o responsabilitate socială.
Pe parcursul vieţii, orice o m .trece p rin diferite etape,
achiziţionează şi utilizează abilităţi intelectuale şi bio-
loi^ice distincte, asurnîndu-şi roluri succesive în socie­
tate. Copilul devine tată, tatăl devine bunic, elevul de­
vine profesor, toate acestea exprim înd co n tinuitatea
lţtlorlcft. Sugestiv şi expresiv a înfăţişat Blaga trecerea
de la o vîrstă la alta, diferenţele d intre vîrste : „Copilul
rîde : înţelepciunea şi iu b irea m ea este jocul / T în ăru l
eîntă : jocul şi înţelepciunea m ea este iubirea / B ătrî-
n ul tace : iu b irea şi jocul m eu este înţelepciunea44. Iar
S hakespeare a surprins p articu la rita tea fiecărei etape
din viaţa om ului. Fiecare fem eie şi fiecare b ă rb a t joacă
ro lu ri diferite în cele şapte acte ale piesei de te a tru care
este viaţa : „Lum ea întreagă este o scenă şi to ţi oam enii-s
a d o ri / R ăsar şi pier, cu rîn d u l fiecare / Mai m ulte roluri
joacă om ul în viaţă / Ia r actele sîn t cele şapte vîrste /
Int.îi e prunc / în braţele dădăcii / Scînceşte, ţipă şi n u -şi
află loc / Şcolar apoi, cu u n ghiozdan în m înă / Şi în faţa
fragedă ca zorii zilei / T îrîndu-se spre scoală-ncet, ca
m elcul / lJe urm ă-ndrăgostit, suflînd, încins / Ca u n cup­
tor, slăvind, cu glasul stins / Sprîncenelor-m binate-ale
iubitei / Soldat, pe urm ă, suduind am arnic, / Bărbos şi
m ustăcios ca leopardul / B ăn u ito r m ereu că-i cauţi price /
Şi gata să se încaiere oricînd / Dînd buzna p în ă-n gurile
de tun / Să înhaţe băşicuţa de săpun / A gloriei ; ju d e­

33
cător apoi / Cu pintec rotofei, m ai mare; dragul / P lin
de claponi, şi barb ă ro tu n jită / Cu în g rijire vorba în ­
ţeleaptă / Ochii încruntaţi, aşa îşi joacă ro lu l j C iorapi
de lîn ă p o artă-n v îrsta a şaptea, / Papuci şi ochelari pe
nas, nădragi / P ă s tra ţi din tin ereţea lui cu g rijă / In care
descărnatele-i picioare / Plutesc ca nouri ; bărbăteseu-i
glas / P iţigăiat e iar, ca de copil / P a rc -a r sufla în foaie
şi în fluier / în scena cea din urm ă care-ncheie / P e rip e ­
ţiile acestui basm , / E prunc din nou, nim ic n u ţine
m inte, / D inţi n-are, n -a re ochi, nici gust, nim ic." (mo­
nologul lui Jacques din piesa C um vă place, actul II, ta ­
bloul şapte)
A şadar vîrstei i se acordă u n sens social şi istoric de
către societate. D ar generaţia n u se identifică cu vîrsta.
P e tre A ndrei rem arca rolul vîrstei în explicarea u nor
schim bări de m entalitate, de obiceiuri. Ea are im portanţă
în constituirea generaţiei fă ră a fi însă u n elem ent fu n ­
dam ental. A ceastă observaţie p e rtin en tă făcută de socio­
logul rom ân cu aproape 50 de ani în u rm ă este deosebit
de actuală. O serie de concepţii sociologice contem po­
ran e accentuează rolul vîrstei în afirm area generaţiei.
Aşa de pildă, doctrina am ericană a funcţionalism ului p rin
S. E isenstadt argum entează că deosebirile in terg en era-
ţionale sîn t rez u lta tu l integrării slabe a g ru p u rilo r de
vîrstă ■în societate. Conform acestei teorii poziţia cuiva
în ciclul de dezvoltare, bazat pe v îrstă determ ină felul
sau tre a p ta in teg rării cuiva în societate. „V îrsta serveşte
ca bază p e n tru caracteristicile culturale şi sociale ale
existenţei umane,- p e n tru form area unora din relaţiile
lor m utuale şi activităţi com une şi p e n tru diferenţierea
şi alocarea de ro lu ri sociale", afirm ă E isenstadt (în E.
Erikson — editor, 1963). A ceastă fază a ciclului de viaţă
plasată în tre copilărie şi adult a fost considerată în unele
societăţi m odem e ca stadiu tranzitoriu, ca etapă preg ăti­
toare p e n tru viaţa de adult. S tadiul tin ereţii a fost, de
altfel, descris ca tim p p e n tru dezvoltarea gîndirii fo r­
m ale şi orientările valorice (J. Piaget, 1980), evaluarea
principiilor m orale şi a valorilor (J. Piaget, 1980,
L. Kohlberg, 1960) şi căutarea id en tităţii personale (E:
Erikson, 1963).
Pe cînd societatea devine m ai complexă, afirm ă Eisen­
stadt, tre a p ta de arm onie în tre grupurile de v îrstă şi
stru c tu ra socială generală depinde de : a. gradul de coinci-

34
<l»'iiţft în trt' valori şi orien tările grupurilor de vîrstă şi
norm ele instituţionale generale şi valorile stru c tu rii so­
cialo ; b. m ăsura în care individul se afirm ă p rin p a rti­
ciparea în grupurile de vîrstă susceptibilă să conducă la
realizarea statusului social deplin, la afirm area id en ti­
tăţii proprii fiecăruia ; c. m ăsură în care ro lu rile insti-
tilţio n a li/a te m atu re sîn t alocate de g ru p u ri de vîrstă.
Aceste trei. nivele definesc orientările „in teg rativ e“ ale
g ru p u rilo r de vîrstă care diferă în societatea prim itivă
fjl con m odernă.
societatea p rim itivă există o sim ilitudine m ai mare,
Intl’e u n ită ţile de rudenie şi în treag a societate. Ea apare
în participarea m ai deplină la cerem onii şi activităţi ale
tu tu ro r grupelor de vîrstă şi, în acest fel, se facilitează
tran ziţia în tre tin e ret şi adult, integrarea în fam ilia pro­
prie şi în întreaga societate,
C alităţile şi potenţialul de m uncă şi, creaţie ale tin e ­
retu lu i nu sîn t suficient valorificate în societatea m o­
dernă puternic m ecanizată. în ochii g eneraţiilor m ai în
vîrstă tin e retu l s-a tran sfo rm at d in tr-u n factor economic
în tr-o obligaţie economică şi so cială., D rept rezultat, .ti­
n eretu l ca grupă de vîrstă este îm piedicat să participe
la viaţa socială. Dacă tin e retu l doreşte să aibă locul său
în societatea m odernă, conchide Eisenstadt, treb u ie să
in tre în com petiţie cu generaţia m ai vîrstnică, care în ge­
n eral a r refuza să-i lase locul. Teoria funcţionalistă con­
sideră vîrsta un factor esenţial de diferenţiere în asu­
m area de ro lu ri specifice. De pildă, tin eretu l ca grupă
de v îrstă este o rientat spre viitor şi este in te resa t de
găsirea a noi căi de ad ap tare la viaţa viitoare. î n . sens,
psihologic, tin e retu l cunoaşte criza m axim ă de idenţi-
tale în perioada adolescenţei m arcată de dezvoltarea
sexuală, creşterea nivelului de, cunoştinţe, curiozitate şi
contactul nem ijlocit cu realitatea. Social, această p e ri­
oadă este caracterizată p rin tr-o înaltă m obilitate socială,
tran ziţia de la statu su l a trib u it specific copilăriei la
statusul realizat şi de p regătire p en tru relaţii fam iliale,
oeupaţionale şi de com unitate stabile.
V îrsta adultă este o rien tată către prezent şi reprezintă
anii experienţelor de v îrf ai in tegrării în societate, cu
nivelele cele m ai înalte de realizare în toate planurile
vieţii. Acum are loc o id en titate psihologică m ai consec­
ventă cu propria experienţă şi o intensă in teg rare emo­

35
ţională şi cognitivă în societate. Este perioada co n tactu ­
lui perm anent cu realitatea. Ea este in te rv alu l de tim p
propice in teg rării economice depline în m uncă şi a p ro ­
ductivităţii foarte în alte a activ ităţii concretizată în
p erform anţe m ari şi recom pense ridicate. Acum in d iv i­
dul exercită u n status social şi profesional bine definit,
cunoaşte v iaţa p roprie de fam ilie, se im plică în v ia ţa
socială.
V îrstă în a in ta tă este caracterizată p rin orien tarea
predom inantă către trecut. Ea se rem arcă p rin grade de
aspiraţii m ai m ici şi posibilităţi reduse de realizare.
Psihologic, această v îrstă este perioada d e stru c tu rării
sentim entului id en tităţii de sine. D etaşarea de sine sau
de obligaţiile faţă de societate, m otivaţia m ai m ică p en ­
tru unele activ ităţi precum şi oboseala fizică sînt speci­
fice vîrstei a treia. Acum este tim pul pensionării, al
schim bării în ciclul de m uncă. A ccentul cade pe activi­
tăţile de loisir. V îrstă în ain ta tă se caracterizează, de ase­
m enea, p rin tr-o scăzută m obilitate, d estrăm area fam iliei.
O bservăm o încercare la adepţii funcţionalism ului de
reducere a generaţiei la vîrstă. R elaţia d in tre ciclul ge-
neraţional şi in teg rarea în societate este curbilinie :
g ru p u ri tin e re care trăiesc o in teg rare psihologică,
socială şi c u ltu rală m ai scăzută, v îrstă m edie cu in te g rare
societală foarte în altă care descreşte o dată cu în a in ta ­
rea în vîrstă. De bună seam ă, descifrarea unor p a rtic u ­
larită ţi ale fiecărei vîrste este făcută corect de către
exegeţii funcţionalişti. S tudiul Psihologia vîrstelor de
U rsula Şchiopu şi Em il Verzea confirm ă unele din aser­
ţiunile de m ai sus. Evident, graniţele în tre cele tre i ca­
tegorii de vîrstă nu sînt a tît de rigide cum lasă să se
înţeleagă doctrina funcţionalistă.
în com paraţie cu M annheim , funcţionalism ul descrie
specificul vîrstei şi nu explică com portam entele şi reac­
ţiile fiecărei vîrste. Aşa cum subliniază exegetul am eri­
can R ichard B rau n g art (1974), funcţionalism ul sem na­
lează lipsa in teg rării societale ca factor ce conduce la
alienare şi revoltă în societăţile occidentale, iar noncon-
form ism ul tin erilo r a r fi cauzat de dezechilibrul creat de
faza existentă în perioda p read u ltă şi in stitu ţiile adulte,
fără a sesiza vreo contradicţie m ajoră în cadrul in stitu ­
ţiilor sociale din ţările occidentale. P e n tru M annheim

36
nonconform ism ul tinerilor s-a r datora diferenţelor d in­
tre' interesele prezente şi cele viitoare ale tineretului.
Teoria funcţionalistă p resupune organizarea apriori
M ni.sternului social şi m işcarea sistem ului către o ordine
sim etrica. Schim barea s-ar n aşte din dezechilibrul social,
lw reacţiile tin erilo r sînt văzute ca încercări de a re sta -1
blli sistem ul. M odelul dinam icii generaţionale al lui
M unnlioim accentuează forţele noi şi creatoare care dau
naştere la m odele specifice de organizare socială. T ine­
retu l a u se revolta îm potriva societăţii, ci creează form e
de conştiinţă istorică o rien tată m ai m u lt către viitor
dpctt în prezent. A tît m odelul funcţionalist cît şi cel al
conştiinţei istorice a p arţin în d lui M annheim n u au satis­
făcut pe analiştii fenom enului generaţional. Şi aceasta,
m ai ales, cînd em ergenţa puternică a tin e retu lu i a adus
în prim p lan rap o rtu rile în tre generaţii. Concepţia des­
pre o dezvoltare socială ce derivă d in tr-u n m odel unic
— specifică funcţionalism ului şi viziunea oarecum elitistă
a ideii de generaţie l a M annheim nu reuşeau să ră s­
pundă la o serie de problem e ridicate de m işcările de
tin e ret din anii ’60 deoarece rap o rtu rile d in tre generaţii
nu erau analizate în legătură cu procesele de tra n sfo r­
m are socială.
S tă ru in ţa n oastră în în făţişarea cîtorva idei din doc­
trina funcţionalistă, una din cele m ai răspîndite teorii
occidentale actuale, are d arul de a-i oferi cititorului un
exem plu de înţelegere a generaţiei p rin reducerea ei la
vîrstă sau doar la o an u m ită p a rte a u n u i grup de
vîrstă.
A şadar, generaţia nu se confundă cu vîrstă. Succe­
siunea generaţiilor nu este to tu n a cu trecerea din tr-o
grupă de v îrstă în alta. V îrstă, în funcţie de condiţiile
concrete, ale fiecărui grup de oam eni poate căpăta dife­
rite accepţiuni din care u n u l este, neîndoios, generaţia.
Deşi c'ste u n d at obiectiv esenţial, v îrstă n u exprim ă
conţinutul com plex al noţiunii de generaţie. A ceasta nu
este num ai o stare de fap t desprinsă din populaţie, ci şi
o stare dinam ică. Ea im plică procesualitatea, evoluţia
unui g ru p către un scop, către un m odel de acţiune şi
com portam ent. D iferenţierea generaţiilor se fundam en­
tează pe o m u ltitudine de factori : biologic, cronologic,
psihic, social, dar rolul esenţial în configurarea unei ge­
neraţii îl are factorul social.

37
 5.3. Cohortă şi generaţie

P e n tru o m ai n u a n ţa tă apreciere asupra vieţii soeiale

s-a recurs, pe lîngă term en u l de generaţie, şi la cel de
cohortă. Însăşi g eneraţia este d efinită dem ografic prin
cohortă.
O cohortă este un agregat de elem ente individuale,
fiecare din ele tră in d u n evenim ent sem nificativ în is­
toria vieţii sale, în perioada aceluiaşi in te rv al de tim p.
(N. Ryder, Cohort A nalysis, In tern atio n al Enciclopedia of
Social Sciences.) Conform aceluiaşi autor, g en eraţia ar fi
u n term en stru c tu ra l ce derivă din rela ţia părinţi-copii,
ia r cohorta identifică sau localizează un agregat um an
în tr-u n anum it tim p. De aici, problem a relaţiei v îrstei
cu schim barea socială. R ezultă o diferen ţiere în tre u n i­
tăţile tem porale ale genealogiei şi g rupul celor de aceeaşi
Vîrstă. P rim u l aspect a fost considerat ca fiind de dom e­
n iu l analizei generaţionale, iar situ a re a în tr-u n in terv al
de tim p a unui g rup este cohorta de vîrstă. In acelaşi
context, putem deosebi factorii de m aturizare, cohortă şi
factorii istorici. A stfel, sînt d iferenţe în tre grupele de
v îrstă întem eiate pe ritm u l de viaţă, altele bazate pe
socializarea specifică fiecărei vîrste şi, în fine, deosebiri
fondate pe schim barea socială. A naliza generaţională ca
form ă distinctă de cohortă, genealogie sau proces de m a­
tu rizare se ocupă de g ru p u rile de v îrstă ca agenţi ai
schim bării sociale.
Orice fiinţă născută în tr-o societate m archează înce­
putul unui şir de schim bări noi independent de evoluţia
biologică asociată cu vîrsta. Fiecare nouă cohortă por­
nind. cursul vieţii sale d in tr-u n pu n ct unic de tim p are
caracteristici proprii p e n tru că evenim entele trăite' de ea
îi im prim ă un an u m it sens. Societatea cu care fiecare co­
h o rtă interacţionează n u este aceeaşi şi nici indivizii n u
sîn t constanţi. Dacă unii oam eni au tră it direct im por­
tan te schim bări p etrecu te în tr-o societate, viziunea şi
cunoaşterea lor vor diferi de ale acelora născuţi în tirni-
p ul sau după consum area evenim entelor. A ceastă idee
este deosebit de im p o rtan tă în tr-o analiză a rap o rtu lu i
d intre generaţie şi transform ările sociale. P e n tru că un
anum it com portam ent şi anum e m en talitate au cei care
produc efectiv, să zicem o revoluţie socială, iar în alt

38
mod gîndesc şi acţionează c e i. care se m anifestă, ca .ge­
neraţie după acel evenim ent. Iată de e° este anacronic
să im pui generaţiilor u lterio are aceleaşi m etode de gin-
dire şi com portam ent ce au f o s t ; folosite în tr-o acţiune
revoluţionară trecută. O revoluţie are generaţia ei care
trăieşte şi sim te acut necesitatea transform ărilor radicale,
şi, în consecinţă, produce evenim entele ce conduc la schim ­
bări revoluţionare. Istoria a dem onstrat, deşi n u are ca­
rac teru l unui principiu universal, că o anum ită generaţie
(de pildă cea a m arii revoluţii franceze din 1789) a fiin ţat
la în treag a ei inten sitate num ai în revoluţie sau în tr-u n
evenim ent de m ari proporţii sociale, ca după term in area
acelui evenim ent să nu m ai fie capabilă de. aceleaşi pro ­
funde tran sfo rm ări. De ce ? P e n tru că în procesul firesc
al evoluţiei sociale, ap4r noi cohorte cu alte m oduri de
a gindi şi acţiona şi* pe baza a ceea ce preiau de lâ
m işcarea socială de dinaintea lor, clădesc o nouă reali­
tate cu m ijloace specifice. N. Bălcescu a sesizat această
dialectică generaţională : „nu este dat unei generaţii să
înceapă şi să întem eieze triu m fu l unei credinţe ; [...]
ceea ce o generaţie .a început; alte generaţii trebuie
să sfxrşească şi să com pleteze". ■

5. 4. G eneraţie şi epocă

O generaţie se naşte num ai cînd întîlneşte situaţii

social-culturale schim bate ? O asem enea idee o întîlnim
în m ultele d in tre exegezele consacrate problem ei, aşa cum
am observat, de altfel, în analiza unora d intre ele. Ea
lim itează m u lt sfera generaţiei. A pare un aspect in te re ­
sant în acest context : este posibilă lipsa generaţiei în tr-o
grupă de v îrstă ? C hestiunea este deosebit de com plexă
şi n u putem aici să dăm un răspuns d etaliat la această
întrebare. Oricum , credem că schim barea socială n u tre ­
buie redusă la evenim ente puternice, la crize sociale sau
culturale. Dacă p rin schim bare înţelegem prefaceri atunci
schim bări cunoaşte orice grupă de vîrstă. P e n tru că orice
grup a p ă ru t pe scena istoi’iei aduce ceva nou, ceva ce nu
a m ai fost pînă la el. Omul, am m ai spus, chiar de la
naştere are, potenţial, forţa de a transform a lum ea, deoa­
rece el înm agazinează genetic, ceea ce-i tra n sm it genera­
ţiile precedente în plan creativ.

39::
 Fiecare generaţie porneşte în evoluţia ei de la o re ­
a lita te dată pe care o m odifică în conform itate cu idealu­
rile şi valorile proprii. Ea se adresează epocii sale cu
a n u m ite în treb ări, cu anum ite treb u in ţe. Insă epoca îşi
p u n e puternic am p ren ta asupra generaţiei. Avem: aici dia­
lectica d intre epocă şi generaţie.
Se ştie că sem nul d istinctiv al oricărei epoci este dat
de n a tu ra problem elor pe care şi le pune. O rice socie­
ta te dă naştere la idei noi, la fenom ene sau evenim ente
prop rii cu efect asu p ra viziunii sale asupra lum ii. P rin
în treb ările şi răspunsurile oferite concretizate în norm e
şi valori, o epocă se diferenţiază de altele p rin stru c tu rile
economice, social-politice şi cu ltu rale specifice d a r şi prin
felul cum acestea sîn t filtra te de g ru p u rile ce ap arţin
aceleiaşi vîrste In evoluţia lor, altfel spus de m odul cum
d au un sens contem poran şi o fin alitate practică acţiunii
lor istorice şi sociale.
Istoria cunoaşte u n ritm al ei d eterm in at economic,
politic şi social. S în t epoci de m are înflo rire economică,
altele dovedesc o ex tra o rd in a ră p u tere de creaţie spiri­
tu ală sau rep rezin tă perioade de afirm are a u n o r m ari
şi profunde aspiraţii şi id ealuri politice şi sociale. Toate
acestea se regăsesc şi în acţiunea u n o r g ru p u ri alcătuite
din rap o rtu ri întem eiate pe u n elem ent care n u este nici
economic, nici cultural, nici politic sau social. A cest ele­
m ent este conştiinţa generaţională ce aparţin e unei ge­
neraţii, adică reu n irea u n o r oam eni în tr-u n in te rv al de
tim p, orientaţi spre realizarea u n o r direcţii dom inante în
epoca lor datorită, în prim ul rînd, m odului specific de
tră ire , gîndire, acţiune şi reacţie faţă de o problem atică
esenţială a unei perioade istorice.
D iferenţierea generaţiei de alte tip u ri de grup u ri
um ane stă în capacitatea de a fi u n elem ent activ, di­
nam ic, creativ în ra p o rt cu epoca sa. Ea se înscrie în
succesiunea istorică, in trîn d în tr-u n „circuit al valorilor“
(M atei Vişniec) şi aduce un tablou de valori specifice.
Oam enii se grupează în generaţii în funcţie de ideile,
viziunea lor asupra lum ii, atitudinea faţă de viaţă, toate
acestea fiind comune. O generaţie nouă aduce un mod
p ropriu „de a particip a activ la elaborarea sensibilităţii
epocii şi la fixarea stilului ei“ . (E. Lovinescu)
C onştiinţa ap artenenţei Ia generaţie este m ai p u te r­
nică în situ aţii dram atice sau de m axim ă im portanţă

40
p e n tru u n g ru p social sau p e n tru o naţiune. Incontestabil,
epocile brăzdate de m ari m işcări sociale conduc la deli­
m itări, opoziţii, la afirm area m ai tra n şa n tă a unor po­
ziţii. în asem enea m om ente opţiunea este esenţială şi
este dificil p e n tru un om să fie num ai în poziţia de
spectator, să m anifeste indiferenţă faţă de evenim ente.
D ată fiind deosebirea de in ten sitate a evoluţiei sociale
şi istorice în perioadele cruciale în com paraţie cu acelea
re la tiv calme, am putea delim ita în tre generaţiile istorice
(specifice unei epoci tensionate) şi generaţiile culturale-
caracteristice perioadelor de evoluţie m ai len tă a vieţii
sociale.
Ca orice tipologie şi aceasta este, neîndoios, suscep­
tibilă de sim plificare fo rţa tă a evoluţiei istorice în tr-u n
cadru social dat. Se ştie că o tipologie este o operaţie
m en tală de ordin m etodologic ce-şl propune elaborarea
u n u i in stru m e n t p e n tru a-1 folosi în investigarea mai
com plexă a realităţii. Ca atare, tipologia de m ai sus pune
în lum ină p articu larităţile unei epoci şi p rin generaţie.
A djectivele „istoric41 şi „cultural" n u au p u tere a unei
ju d ecăţi de valoare, ci ele descriu doar specificul fiecărei
generaţii ra p o rta tă Ia o an u m ită perioadă de tim p.
Dacă aruncăm o priv ire în isteria noastră m odernă
caracterizată p rin tr-u n în alt ritm de accelerare al dez­
v o ltării istorice, vom observa existenţa unor generaţii
istorice ce se succed la in terv ale m ici de tim p în com­
p araţie cu istoria altor ţări. A cestea alternează cu gene­
raţii c u ltu ra le puternic in flu en ţate şi orientate de g en era­
ţiile istorice. în R om ânia m odernă avem generaţia Şcolii
A rdelene, generaţia revoluţiei de la 1848, generaţia U nirii
de la 1859, generaţia războiului de independenţă de la
1877, g eneraţia prim ului război m cndial şi a fă u ririi sta­
tu lu i n aţional u n ita r rom ân, generaţia interbelică, gene­
ra ţia celui de-al doilea război m ondial, generaţia revo­
luţiei de la 23 A ugust 1944, generaţia edificării socialis­
m ului. N u încape îndoială că fiecărei generaţii istorice
sau cu ltu rale îi corespunde o s tru c tu ră deosebit de com­
plexă în care se în tre p ătru n d o sum edenie de alte tip u ri
de generaţii, dar acestea fiind o rien tate pe spaţii şi in ­
tervale m ai m ici de tim p.
S înt pu ţin e istoriile altor ţă ri unde epoca istorică să
fi in flu e n ţa t a tît de decisiv destinele unui m are n u m ăr
de generaţii. Im plicate nem ijlocit în m arile co nfruntări

41
 m ondiale şi europene, înscrise î» succesiunea rap id ă a
unor evenim ente fundam entale din, ţa ră generaţiile la noi,
şi-au făcut sim ţită prezenţa în viitoarea fap telo r istorice.
E num erarea de m ai sus (de bună seam ă incom pletă şi' nu
lipsită de schem atism ) evidenţiază n u m ăru l m ai m ic a l
g eneraţiilor culturale în istoria n oastră m odernă de pînă
^^cum.
Fiecare generaţie, spunea O rtega y Gasset, are o vo­
caţie pe care nu treb u ie să şi-o refuze, vocaţie, adăugăm
noi, in flu en ţată decisiv de epocă. C erinţele tim p u lu i fac
d in tr-o generaţie un factor esenţial în dezvoltarea istorică
şi-i pun în valoare, totodată, v irtu ţile, capacitatea de a
transform a realita tea. E xistă u n sp irit al epocii ce direc-
ţionează şi, lim itează în acelaşi tim p acţiunea unei gene­
raţii. Evident, acest sp irit de epocă n u este o fatalitate.
Scepticism ul cronicarului m oldovean — nu om ul este,
peste vrem uri ci om ul este sub vrem uri — n u se ju sti­
fică în cazul generaţiei. Dacă u n a din notele distincte ale
generaţiei este no u tatea adusă de ea p rin im plicarea în ­
tr-u n mod specific în evenim entele sociale, atunci orice
generaţie m ergînd în sensul sp iritu lu i epocii îl realizează
în conform itate cu opţiunile, aspiraţiile şi idealurile sale.
Istoria judecă foarte aspru şi blam ează ferm orice
generaţie care abdică de la m isiunea ei istorică, care re ­
fuză să se înscrie firesc în evoluţia progresului istoric şi
social. G eneraţiile succesoare n u sîn t preocupate de ceea
ce afirm ă şi susţine ea, ci, m ai ales, de ceea ce a făcut şi
a transm is viitorului.
în tre generaţiile în d ep ărtate în tim p există o com u­
nicare bazată pe a fin ită ţi comune. D ar această com uni­
care porneşte, h i prim ul rînd, de la nevoile generaţiei
prezente. G eneraţia este o anum ită contem poraneitate ce
se m anifestă p rin particip area u n u i g rup de v îrstă la
aceleaşi năzuinţi. idealuri, com unicarea şi susţinerea ace­
loraşi idei, rap o rtare a la problem e com une d in tr-o epocă
istorică. George C ălinescu spunea că n a şte rea fiziologică
n u trag e după sine şi contem poraneitatea spirituală. S pi­
ritu l com un unei generaţii, cînd n u există o educaţie
com ună, este o sim plă iluzie, conchidea m arele critic.
Nu este posibilă lipsa oricărei com unicări în tre gene­
raţii prezente în tr-o perioadă. P rin însăşi existenţa lor în
acelaşi in terv al de tim p, com unicarea se produce, p en tru

42
că altfel n u a r evolua viaţa socială. Dar, o generaţie ac­
tu ală (prezentă) poate com unica m ai m u lt şi m ai eficient
cu o generaţie ce a tră it în alte perioade istorice, mai
exact, cu m oştenirea lăsată de aceasta.

5. 5. GENERAŢIE FA M ILIA LĂ , GENERAŢIE SOCIALA

O d elim itare necesară se im pune a fi făcută în tre ge­

n e ra ţia fam ilială şi cea socială. Nu rareo ri se confundă
cele două tip u ri de generaţii, de obicei generaţia socială
fiind descrisă p rin elem entele ce alcătuiesc generaţia
fam ilială.
G eneraţia fam ilială este o generaţie de filiaţie. Ea
este co n stituită din persoane în ru d ite biologic. R ezultă
că nucleul esenţial al acestui tip de generaţii îl re p re ­
zintă fam ilia. în această form ă de com unitate um ană
indivizii există în cadrul unor grup u ri succesive care se
separă p rin in terv ale de tim p aproape identice. P ă rin ţii
rep rezin tă o generaţie, copiii o alta, iar nepoţii, a tre ia
generaţie. Fiecare g rup succesiv cuprinde u n n u m ăr de
ani. D iferenţa în tre generaţii este socotită a fi de 30 de
ani. D ar este posibil ca unchiul să fie m ai tîn ă r ca n e­
potul său sau în cadrul unei fam ilii să fie o foarte m are
diferenţă în tre tată şi m am ă.
Sugestiv a com parat H om er generaţiile fam iliale cu
frunzele arborelui ce se nasc p rim ăv ara şi m or toam na.
Aceeaşi n e în treru p tă filiaţie o întîlnim şi în fam ilie.
R itm ul vîrstei m erge de la naştere la m oarte în viaţa
unui om trav ersîn d un ciclu de etape bine delim itate din
care se detaşează ca prim ordială viaţa fam ilială. S en ti­
m en tu l ap arten en ţei la un g rup se form ează în fam ilie.
Aici se constituie p e n tru copil conştiinţa relaţiilo r cu
ceilalţi, aici îşi însuşeşte prim a oară norm e de convieţuire
socială, aici cunoaşte lim itele im puse de v iaţa în tr-u n
grup. T ran sferu l de ro lu ri în tre generaţii are loc m ai în -
tîi în fam ilie.
Om ul este m em bru activ al societăţii în perioada cînd
valorifică, în toată plenitudinea, capacităţile sale fizice
şi intelectuale. A ceastă perioadă coincide cu cea a edu­
c ării copiilor săi, cînd îi solicită exercitarea tu tu ro r de­
prin d erilo r şi înclinaţiilor lor. în general, se consideră că
d u ra ta activităţii sociale a individului este identică cu

43
in terv alu l de separare a două generaţii consecutive in
fam ilie. F. M entre sublinia că isto ria in te rio a ră a fam i­
liei este alcătu ită din evenim ente succesive care separă
în to td eau n a copiii de p ă rin ţii lor. O poziţia sp iritu a lă pare
să fie u n elem ent p erm an en t al generaţiei fam iliale. Toţi
copiii tind să-i depăşească pe p ă rin ţii lor, ei vor să ac­
ţioneze altfel sau co n trar faţă de ceea ce fac aceştia.
D espre rap o rtu rile d in tre generaţii vom vorbi m ai de­
p arte. Reţinem aici că în fam ilie copiii capătă conştiinţa
generaţiei fie p rin rap o rtu rile cu fra ţii şi surorile lor, fie
p rin legăturile ce le au cu colegii lo r de vîrstă. In adoles­
cenţă se constituie sentim entul ap arten en ţei la generaţie
d ato rită extinderii rela ţiilo r sale dincolo de fam ilie şi al
locului deosebit ocupat de g ru p u l de vîrstă. T în ăru l face
în acest fel trecerea de la generaţia fam ilială la generaţia
socială.
Se observă deci că generaţia fam ilială relevă flu id i­
tate a conceptului de generaţie. M ai întîi, n e confruntăm
cu accepţia dată generaţiei ca segm ent din genealogia
biologică. In acest sens două persoane sîn t din aceeaşi
generaţie dacă genealogia lor este aceeaşi. O cercetă­
toare poloneză, M. Ossowska, a ra tă că, deşi, de regulă,
d iferen ţa de v îrstă determ ină diferenţele în tre generaţii,
n u în mod necesar există coincidenţă în tre genealogie şi
cronologie.
Apoi, în fam ilie g eneraţia capătă u n caracter şi m ai
clar faţă de cohortă. Am m enţionat că o cohortă este n u ­
m ă ru l de persoane născute în acelaşi tim p. Or, sînt
foarte ra re cazurile cînd se nasc în tr-o fam ilie, copii în
acelaşi tim p. Mai precis în fam ilie putem vorbi de ace­
eaşi generaţie, deoarece copiii se află în aceeaşi fază a
ciclului de viaţă şi au aspiraţii comune. E xistă şi excepţii
cu deosebire astăzi cînd în tre copiii aceleiaşi fam ilii pot
exista diferenţe m ari de vîrstă, după cum în tre p ărin ţi
pot fi, de asem enea, decalaje de vîrstă.
G eneraţia socială este u n grup de oam eni in fluenţaţi
de aceleaşi idealuri şi anim aţi de aceleaşi aspiraţii şi
speranţe. Doi indivizi fac p a rte din aceeaşi generaţie so­
cială dacă ei trăiesc o anum ită experienţă istorică ce-i
determ ină să aibă atitu d in i şi să îm părtăşească convin­
geri com une cu p riv ire la valorile sociale, la m ijloacele
de acţiune şi la com portam entul social. Aceleaşi per­
soane pot aparţin e unei generaţii sociale fără ca în mod

44
obligatoriu ele să facă p arte din aceeaşi cohortă de
vîrstă. /
în tre generaţia fam ilială şi cea socială există rap o rtu ri
m ultiple. M em brii generaţiei sociale provin din g en era­
ţiile fam iliale. In fluenţa generaţiei fam iliale asupra ge­
n eraţiei sociale este esenţială în anum ite contexte sociale.
D ar im pactul generaţiei sociale asupra generaţiei fam i­
liale este puternic şi decisiv. L egătura d in tre ele n u este
lin eară şi sim plă. S entim entul de ap artenenţă la gene­
raţie este m ai puternic în fam ilie, şi datorită rap o rtu rilo r
interpersonale pe care se întem eiază întreaga viaţă fa­
m ilială. Aici se satisfac cerinţe im ediate ale individului,
aici se văd concret şi direct consecinţele acţiunii şi com­
portam en tu lu i său.
R ap o rtu l individului cu generaţia socială este m ult
m ai difuz, labil şi abstract. N um ai conştiinţa existenţei
unei g ru p ări sociale ce reu n eşte indivizi pe baza u n o r as­
p iraţii şi idealuri com une creează sentim entul de a p a r­
ten e n ţă la generaţia socială.

5. 6. Genei aţie şi clasă socială

P e n tru a surprinde întreaga com plexitate a un ei stru c ­

tu ri sociale este necesar să se delim iteze generaţia de
clasă socială.
Clasa socială este m ai coerentă, stabilă şi omogenă
decît generaţia. La tem elia claselor sociale stau ra p o rtu ­
rile de proprietate, pe cînd la baza generaţiilor stau ra ­
p o rtu ri biologice, tem porale, valorice, ideologice şi de
creaţie. în tr-o generaţie coexistă m em bri ce a p a rţin tu ­
tu ro r claselor sociale din tr-o societate, iar în cadrul unei
clase există o succesiune de generaţii şi pot să coexiste
m ai m u lte generaţii. G eneraţia este u n grup m are de
oam eni şi rep rezin tă o categorie m ai largă decît clasa
socială, ea fiind, în acelaşi tim p, şi u n factor de d iferen­
ţie re în cadrul fiecărei clase sociale după cum clasa
socială diferenţiază pe m em brii unei generaţii.
Clasa socială şi generaţia se în tre p ătru n d . H otărîtoare
în acest ra p o rt este acţiunea clasei sociale d ato rită po­
ziţiei ei faţă de m ijloacele de producţie. C unoaşterea
unei generaţii este incom pletă fără analiza în contextul
claselor sociale. Deşi sînt două rea lită ţi sociale distincte

45
stru c tu ra şi evoluţia unei generaţii sînt d e te rm in a te fie
direct, fie m ediat de rap o rtu rile d in tre clasele sociale.
T ipul de form aţiune socială are o im p o rtan ţă decisivă în
configurarea claselor şi a generaţiilor. R ap o rtu rile în tre
generaţii, rap o rtu rile lo r de coexistenţă şi succesiune sînt
d eterm inate şi de s tru c tu ra de clasă a unei societăţi.
N eluarea în seam ă a d iferenţelor în tre clasele sociale
şi generaţie a condus pe u n ii cercetători să vadă generaţia
tîn ă ră ca pe o nouă clasă socială, ca pe o fo rţă decisivă
în evoluţia societăţii contem porane. R evoltele tin erilo r
din deceniul şapte al secolului n o stru erau identificate
cu o nouă form ă a luptei de clasă. Aşa procedează un
sociolog de talia lui A. Touraine. La fel susţine şi O rtega
y G asset atunci cînd subliniază că schim bările în sensi­
b ilitatea vitală a vîrstei sîn t decisive în istorie şi ele
ap ar sub form a generaţiei, ca fiind p ivotul evoluţiei
istorice. în schem a sa tin e retu l a r înlocui p ro letariatu l
ca subiect fundam ental al istoriei iar succesiunea gene-
raţio n ală înlocuieşte lu p ta de clasă ca principal factor al
schim bării sociale. De re ţin u t că G asset em ite aserţiuni
n earg u m en tate cu exem ple concrete. Aşa se explică de ce
el n u a ra tă cum g ru p u rile de v îrstă dezvoltă o conştiinţă
com ună şi, ceea ce este m ai im portant, cum acţionează
ele ca o forţă socială coerentă.
D iferenţierea în tre categoriile sociale şi agregatele so­
ciale este absolut necesară p e n tru su rp rin d erea p a rtic u ­
larită ţilo r generaţiei. C ategoria socială este u n ansam blu
de indivizi m ai m u lt sau m ai ■p u ţin dispersaţi ale căror
caracteristici com une sîn t recunoscute de societate. în
m od curent se face confuzia în tre categorii sociale şi
g ru p u ri sociale. Categoriile sociale sînt alcătuite d in oa­
m eni cu u n a sau m ai m u lte caracteristici d ar care n u sînt
în contact sau nu com unică direct. A gregatele sociale
reunesc indivizi care se găsesc în tr-u n spaţiu social fără
ca ei să com unice reciproc. C aracteristicile de bază ale
agregatelor sînt anonim atul şi lipsa de organizare. Un
exem plu este m ulţim ea care asistă la o m anifestare
sportivă.
U n grup social este alcătu it din indivizi ce posedă
interese şi treb u in ţe com une care-i obligă la stabilirea
u n u i m od de a com unica în tre ei. Aceşti indivizi se află
în tr-o interacţiune, urm ăresc aceleaşi scopuri, sînt ori­

46
e n ta ţi de aceleaşi valori şi norm e, comunică p rin tr-u n
lim baj anum e, se reunesc în tr-u n interval de tim p.
S entim entul şi conştiinţa ap arten en ţei la generaţie se
m anifestă concret în cîm pul de acţiune al g ru p u rilo r
sociale. Dacă ne referim la tineri, vom rem arca ten d in ţa
lo r de a se constitui în g ru p u ri de vîrstă unde se fo r­
m ează sen tim en tu l de ap arten en ţă la generaţie. De aceea,
conştiinţa generaţională, în com paraţie cu alte tip u ri de
conştiinţă (de clasă, naţională), este contradictorie, labilă
şi difuză, m u lt m ai schim bătoare şi cu un grad m ai m are
de specificitate decît alte form e ale conştiinţei sociale.
In tim p ce conştiinţa de clasă se form ează şi se educă în
rap o rtu rile intergeneraţionale, conştiinţa generaţională
apare în rap o rtu rile intrageneraţionale.

5. 7. PER SO N A LITA TE Ş l GENERAŢIE

G eneraţia este u n g rup de care ap arţin indivizi ce au

aspiraţii, idealuri, com portam ente şi atitu d in i comune.
Ea acţionează asupra m em brilor săi, îi influenţează şi îi
orientează în gîndurile şi concepţiile lor. T udor V ianu
spunea în acest sens : „G eneraţia este un cadru care în ­
găduie om ului să iasă din sine însuşi şi să se îm p ă rtă ­
şească de la v iaţa m ai largă a com unităţii om eneşti, dar,
în acelaşi tim p, ea este o lim ită care opreşte energiile
um ane să realizeze toate posibilităţile lor. P u ţin i sînt
aceia care reuşesc să depăşească graniţele generaţiei lo r“.
Din aserţiunea esteticianului rom ân se desprinde ideea
lim ită rii im pusă de generaţie m em brilor săi. A ceştia n u
şi-ar p u tea valorifica toate capacităţile din cauza im pac­
tu lu i generaţiei. Indiscutabil, im plicarea în tr-u n grup
social înseam nă ordonare, ierarh izare a treb u in ţelo r şi
aspiraţiilor individuale. P e n tru că însuşi g rupul im pune o
selectare a lor p rin norm ele, regulile şi valorile prom o­
vate. G eneraţia obligă înscrierea în tr-o anum ită direcţie
c e n trată pe unele valori şi pe respingerea altora. Insă din
cauza caracteru lu i său difuz şi labil generaţia n u re p re ­
zintă u n cadru de coerciţie a individului la fel de p u ­
ternic ca al alto r grupuri sociale (clasa socială, de pildă).
R aporturile dintre individ şi generaţie sînt m u lt m ai
complexe. Ele sînt o în lă n ţu ire a subiectivităţii indivi­

47
duale, a opţiunilor sale cu ceea ce oferă şi ex p rim ă cadrul
generaţional.
S în t situ aţii cînd generaţia este u n factor lim itativ
p e n tru u n ii indivizi, d ar deosebit de stim ulativă p e n tru
alţii. Acestea sîn t evenim entele decisive în v iaţa u n u i
g ru p sau în istoria u n u i popor. D ar evenim entele sîn t
făcute de oameni. Ei tran sfo rm ă re a lita te a p e n tru reali­
zarea u n u i scop. P roducerea evenim entelor sociale a re
repercusiuni asupra individului ca şi a su p ra g ru p u rilo r
sociale. G radul lor de influ en ţă depinde în m are m ăsură
de poziţia individului în g en eraţia sa. Cînd ne referim
la poziţie ne gîndim la g rad u l său de p a rticip are la viaţa
şi c u ltu ra generaţiei. A ltfel spus, la m ăsura în care acel
individ este o personalitate capabilă să exprim e, în cadrul
o ferit de generaţie, in d iv id u alitatea sa. In lipsa persona­
lităţii fiinţează conform ism ul, acceptarea necritică a con­
cepţiilor şi a titu d in ilo r generaţiei. D epersonalizarea este
u n u l din efectele acute ale ap arten en ţei la o generaţie.
D upă cum, m im etism ul este o a ltă tră să tu ră a com por­
tam e n tu lu i unei p ă rţi din generaţie. N u insistăm aici
a su p ra acestor trăsătu ri. Le-am e n u n ţa t doar p e n tru a
sublinia că a p a rten en ţa la o generaţie n u constituie a fir­
m area de la sine a pro p riilo r cerinţe. Ea cere o im plicare
creatoare, o activ itate su sţin u tă şi creatoare, în conse­
cinţă, o personalitate.
Din acelaşi context se desprinde şi rap o rtu l d in tre ge­
n e ra ţie şi aşa-zişii lideri de generaţie. în unele d o ctrin e
filosofice şi politologice generaţia este concepută d o a r
ca o m asă am orfă, nediferen ţiată condusă şi m an ip u lată
de un g rup de oam eni care, de fapt, a r fi rep rezen tan ţii
autentici ai generaţiei. Ei s-ar deosebi de ceilalţi p rin
capacitatea de a conştientiza frărnîntările, sensibilitatea
şi gîndurile unei generaţii ca şi p rin d o rin ţa p u tern ică
de a le pune în faţa societăţii şi de a le realiza.
G eneraţia ca orice grup social cunoaşte şi ea o stru c ­
tu ră, o anum ită ierarh izare a statu su rilo r şi ro lurilor
sociale. Im plicarea in tr-o generaţie n u înseam nă u n ifo r­
m izare, ştergerea oricăror p articu la rită ţi în tre cei ce o-
alcătuiesc. Am p u tea vorbi, dim potrivă de om ogenitatea
generaţiei întem eiată pe o m are diversitate. De aici şi:.
caracterul ei difuz, labil tocm ai p e n tru că m em brii ei se
raportează la elem ente com une greu de ev alu at canti­
tativ.

48
 E xercitarea auto rităţii în cadrul unei generaţii e ste
d eterm inată de norm ele şi valorile prom ovate de acea
generaţie, de contextul în care ea acţionează şi de cali­
tăţile personale ale individului. G eneraţia determ ină ap a­
riţia şi afirm area unor lideri în tr-u n m om ent al evo­
luţiei ei.
In cazul generaţiei sociale, liderul nu este asem ănător
liderului din stru c tu rile organizaţionale. El nu este văzut
ca un organizator, ca u n om căruia i se deleagă respon­
sabilităţi şi cerinţe ale unui grup. La fel, el se deosebeşte
de liderii g ru p u rilo r inform ale, grup u ri cen trate pe in ­
teracţiune. P e n tru generaţie liderul se m anifestă în p lan
spiritual. El nu este ales sau acceptat p e n tru satisfacerea'
unor scopuri ce ţin de o anum ită trebuinţă. El este re ­
cunoscut p e n tru că exprim ă cu claritate gîndurile şi as­
piraţiile unei generaţii. U n asem enea lider este lip sit de
relaţii şi de com unicare directă cu în treag a sa generaţie;
Ceea ce contează, în prim ul rînd, sînt a titu d in e a lui,
com portam entul său, în tr-u n cuvînt in flu en ţa sa asupra
generaţiei. El n u este „alesul‘:, „providenţialul44 ci doar
rep re z en ta n tu l unei generaţii, cu calităţile ce-1 im pun în
această poziţie. O pţiunea p e n tru u n lider recunoscut de
o generaţie este spontană, neîn g răd ită d e ; nici u n factor
exterior. El se apropie de caracteristicile lid eru lu i din
g rupurile inform ale însă, repetăm , nu se confundă cu
acesta.
L iderul unei generaţii poate coincide cu liderul form al
al unui g ru p social. In acest caz cerinţele şi tre b u in ţe le
unei generaţii au o şansă m ai m are de a fi înfăp tu ite.
C hestiunea este însă m u lt m ai complexă. Se întîm p lă ca
u n lider al generaţiei devenit şi lid er al unei s tru c tu ri
organizaţionale să „trădeze44 generaţia, să se în stră i­
neze de ea. D upă cum, un om ales ca lider al u n u i g ru p
social poate deveni p rin ex ercitarea a trib u te lo r sale de
conducător şi organizator, lider şi al generaţiei sale şi
chiar al m ai m ultor generaţii. U nii lideri de generaţie
sîn t im puşi de generaţia an terio ară p e n tru a se realiza
succesiunea generaţiilor. Însăşi generaţia recunoaşte u n
lider tocm ai p e n tru a se im pune. D upă cum, o generaţie
tîn ără poate să-şi aleagă ca lid er u n adult. L id eru l de
generaţie este expresia p a rticu la rită ţilo r unei generaţii şi
are capacitatea de a sesiza aspiraţiile unei generaţii şi

49
de a le concretiza în acţiuni, atitu d in i şi com portam ente.
G eneraţia însăşi este un factor de propulsare a liderului
de care are nevoie, ia r o p ersonalitate poate să reunească
în ju ru l ei un n u m ăr im p o rtan t de persoane din aceeaşi
generaţie. A cest proces este în tr-u n fel asem ănător dina­
m icii grupului, dinam ică ce urm ează, aşa cum subliniază
A di'ian N eculau, urm ăto area cale : 1. fiecare individ do­
reşte să-şi satisfacă an u m ite nevoi, să soluţioneze unele
tensiuni, să realizeze u n echilibru psihic ; 2. o p a rte a
tre b u in ţe lo r sînt realizate num ai în rap o rtu rile cu cei de
aceeaşi generaţie ; 3. acţiunea activă prin care u n individ,
p e n tru satisfacerea nevoilor sale, în tre ţin e relaţii cu alţii,
d eterm in ă in flu en ţarea reciprocă. A stfel sînt puşi în evi­
d en ţă liderii.
N u în to td eau n a rep rezen tan ţii unei generaţii sînt cu
a d e v ă ra t liderii ei. S înt şi lideri fictivi ce se m anifestă
zgom otos şi agresiv, d ar fă ră ca ei să reprezinte ceva
p e n tru generaţia lor. De altfel, un autentic lidpr de gene­
ra ţie se rem arcă p rin sp irit de tran sfo rm are a realităţii.
G eneraţia este u n cadru la te n t de potenţare a capacită­
ţilo r individuale. Deci ea nu este un factor p reexistent
al afirm ării şi acţiunii individului. G eneraţia este şi un
factor de selecţie şi de propulsare a liderilor, diferit de
la un grup de vîrstă la altul. U n exem plu este edificator.
E ste ş tiu t că în adolescenţă se rem arcă şi sînt rem arcaţi
u n ii tin e ri ce prom it foarte m u lt şi se investeşte în ei
foarte m ult. O p a rte sîn t consideraţi ca fiind rep rezen ­
ta tiv i p e n tru generaţia lor. A ceştia pot avea, în grad m ai
m a re decit colegii lor, conştiinţa com unităţii de generaţie
şi se m anifestă ca rep rezen tan ţi ai generaţiei. V iaţa însă
selectează valorile reale şi le respinge pe cel artificiale,
create conjunctural sau adecvate doar p e n tru u n in terv al
scurt. S p eran ţa pusă în tr-u n individ este confirm ată sau
in firm a tă de viaţă p rin activitatea proprie sau colectivă
ce se concretizează în creaţii sp iritu ale şi m ateriale.
S-a afirm at deja că abuzul de generaţie îl întîlnim
la fostele m ari speranţe incapabile să facă ceva durabM
şi de calitate, în tr-u n cuvînt ra ta ţii care suferă de com ­
plexe de superioritate. „Vine o clipă, spune poeta Ana
B landiana, în care nim eni n u se m ai m iră de anul recent
a l n aşterii tale şi nim eni n u -ţi m ai citează fla tan tu l vers de
Corneille despre valoare şi vîrstă. V ine o vrem e în cax-e nu
se m ai în treab ă nim eni dacă ai talent, toţi se în treab ă

50
dacă ai o operă. Şi singurul răspuns care m ai contează
este opera însăşi.“
In tre generaţie şi individ poate exista u n conflict
laten t sau m anifest. S înt oam eni care refuză ideea a p a r­
tenenţei la o generaţie, considerînd-o ca un act de
în g rădire a personalităţii sale. U nii sînt o rientaţi spre
trecut, văd p rezen tu l şi v iito ru l p rin dim ensiunile tre ­
cutului, în tim p ce alţii se tra n sp u n num ai în viitor,
încercînd să se detaşeze de influenţele prezen tu lu i şi de
im pactul trecutului.
Istoria a dovedit cu prisosinţă că n u poţi dezerta de
la exigenţele tim pului tău, exigenţe ce a p arţin şi gene­
raţiei tale. Te m anifeşti p rin fo rţa individualităţii tale,
poţi să acţionezi solitar însă produsul tă u exprim ă cu
voia sau fără voia ta cerinţe ale generaţiei tale. P e n tru
că această generaţie rep rezin tă m aterialu l viu şi concret
ce-ţi oferă elem entele esenţiale p e n tru acţiunea şi creaţia
proprie. P ersonalităţile puternice depăşesc generaţiile lor
p rin vizionarism , proiectarea concepţiilor lor dincolo de
problem ele conjuncturale ale epocii lor. Insă ele n u pot
abdica de la m isiunea generaţiei lor p e n tru că . orice
generaţie are o m isiune exprim ată în idealul său. Dar*
oricît de m ari sînt ţelu rile unei generaţii dacă n u sînt
m aterializate în acţiuni, în creaţii, ele sîn t him ere ce p o t
fi periculoase şi dăunătoare unora d in tre m em brii unei
generaţii dato rită am înării răspunsului la m arile pro­
blem e ale epocii şi ale propriei sale existenţe. T u d o r
V ianu sublinia că generaţia este şi u n s tra t izolator p en ­
tru m em brii săi faţă de m ediu. Ea oferă un cadru sti­
m ulativ p e n tru afirm area propriei personalităţi, în con­
cordanţă cu cerinţele sociale. G eneraţia însă n u este un
factor decisiv, ci u n elem ent al cadrului de form are şi
dezvoltare a individului consonant cu aspiraţiile, tre ­
buinţele şi idealurile g rupului său de vîrstă.
Sem nificativă este în acest context d iferenţa d in tre
generaţie şi vîrstă pe care societatea o face p rin acor­
darea u n u i statu s vîrstei. Avem aici u n paradox : coti­
dian generaţia este m enţionată în foarte m u lte îm p re­
ju ră ri, dar n u i se acordă un statu s anum e. A ceasta este
o dovadă elocventă a fap tu lu i că generaţia este m ai di*-
fuză, cu p a ra m etri m ai greu de ev aluat în m ăsuri legis­
lative. V îrsta este un indicator psihosocial căreia i se
recunoaşte p rin acte legislative un status form al, Se

51
acordă tu tu ro r celor ce fac p a rte d in tr-u n grup de vîrstă
d rep tu ri, li se stabilesc obligaţii. A p a rte n e n ţa la o vîrstă
e ste u n fa p t inexorabil asu p ra căreia n u ai cum să in­
tervii. De bună seam ă, sta tu a re a de norm e legislative şi
sociale cu privire la unele grupe de v îrstă p u n în lum ină
cerin ţe specifice fiecărei vîrste d eterm inate, în prim ul
rînd, de dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi tî-
năru lu i.
S tatu su l social al v îrstei vizează, fă ră îndoială, şi ce­
rin ţe ale generaţiei, d ar fără a le acoperi în to ta litate a
lor. P e n tru că, aşa cum am m ai subliniat, gen eraţia n u se
reduce la o anum ită g ru p ă de vîrstă.
D ar dacă societatea n u a tran sp u s în acte norm ative
treb u in ţele generaţiei, în schim b ea recunoaşte p rin di­
ferite m oduri şi form e sociale, culturale, politice p a rti­
cularităţile, aspiraţiile şi interesele sale. In cadrul vîrstei
individul este oarecum pasiv, schim bările fiziologice,
psihologice, in telectuale şi sociale se produc de la sine.
în cadrul generaţiei este m ai in ten să im plicarea activă,
dinam ică a individului în o s tru c tu ră socială, în afirm area
p ro p riilo r sale idealuri şi cerinţe.

5. 8. G ENERAŢIA — UN CONCEPT DESCHIS

în general definiţiile contem porane a su p ra generaţiei

se concentrează pe cîteva variabile : tran sfo rm area şi
schim barea socială, inform aţia, con tin u itatea şi disconti­
n u ita te a istorică, ritm u l evoluţiei istorice. G eneraţia este
descrisă ca o succesiune de contingente de naştere, de
grupe de v îrstă ce pot fi delim itate adecvat n u m ai prin
rap o rtare a lo r la anum ite fenom ene sociale relevante.
A lteori, generaţia este definită ca o g ru p are de oameni
situ a ţi în tr-u n in terv al de tim p, cu o sensibilitate nouă,
d iferită de cea a generaţiei precedente. Ea este anim ată
de aceleaşi speranţe şi o rien tată de aceleaşi m odele şi
idealuri.
E xistă m u ltă reţin ere în a utiliza acest concept, cu
toate că în com unicarea cotidiană ca şi în lim bajul ideo­
logic, ştiinţific şi cu ltu ral el este des folosit. Nu este
m ai p u ţin ad ev ărat că uneori p rin această noţiune se de­
num eşte ero n at o anum ită realitate. Folosirea sa abuzivă
nu poate constitui u n m otiv serios de a n u lu a în seam ă

52
conceptul de generaţie. Este posibil ca p rin tr-u n cuvînt
să nu se reflecte în m od riguros un segm ent d elim itat al
realităţii. Insă, cuvîntul respectiv cum este şi cel de ge­
neraţie, fiinţează şi circulă. Dacă ne referim la alte no­
ţiuni, de pildă, a r tre b u i să ren u n ţă m la studiul ştiinţific
al religiei num ai p en tru sim plul şi de bun-sim ţ m otiv că
ea reflectă d e n a tu rat realitatea sau m ai corect spus, re a ­
litatea aşa- cum este reflectată de religie este minoră,,
vagă, foarte generală şi, în consecinţă, n u ar m erita o
exam inare serioasă, şi aprofundată.
în cazul generaţiei avem u n m od in te resa n t de consti­
tu ire a unei viziuni, a unei m aniere de a gîndi istoria
de către un g ru p social difuz şi neorganizat constituit.
Poate că o analiză em pirică ar delim ita în tre cercetarea
riguroasă a fenom enelor sociale şi m odul cotidian de a
vedea istoria, de a o pune în categorii populare, p rin tre
ele nu m ărîn d u -se şi generaţia. N aşterea, m oartea, d u rata
vieţii, ritm u l ei sîn t elem ente prop rii fiecăruia d in tre noi,
nc confruntăm cu ele, acestea n e ap a rţin şi ne m anifes­
tăm ca fiin ţe um ane şi p rin ap a rten e n ţa la g ru p u l de
vîrstă. De aceea sim ţim nevoia să num im în tr-u n fel
curgerea vieţii individuale plasată în contextul u n u i g rup
cu care sim ţim şi trăim sim ilar epoca.
G eneraţia este o rea lita te p e n tru fiecare individ. Cînd
un om vorbeşte de generaţia lui, el foloseşte o expresie
foarte clară. El desem nează p rin aceasta pe cei apropiaţi
de vîrsta lui, cam arazii sau sem enii im plicaţi în tr-o acti­
v ita te com ună şi îm părtăşesc cu el aceeaşi sferă de acti­
vitate, cunoscînd aceeaşi in flu en ţă socială şi culturală.
Toţi oam enii se sim t legaţi p rin com unitatea de cred in ţe
şi aspiraţii, au fost m arto rii aceloraşi evenim ente, au
prim it aceeaşi educaţie form ală. In ten sitatea acţiunii lo r
este dată de u n program colectiv ce exprim ă convergenţa
treb u in ţelo r şi aspiraţiilor p u tern ic conştientizate însă
stru c tu ra te în planuri concrete elaborate şi adoptate.
G eneraţia are o conştiinţă late n tă care justifică şi in flu ­
enţează com portam entul u nor oam eni situ aţi în acelaşi
in terv al de vîrstă.
E xistă deci o problem atică a generaţiei, o rea lita te
psihosocială concretă, vie, com plexă d ar m u lt m ai greu
de descifrat şi m ăsurat decît alte fenom ene sociale. O
descriere a problem aticii generaţionale se im pune înainte
de a încerca să definim generaţia, folosindu-ne în acest

53
scop şi de sugestiile stu d iu lu i sem nat de sociologii am e­
ricani V. Bengtson, M. F urlong şi R. L au fer (1974).
Tem a referito are Ia generaţie im plică exam in area im ­
p o rtan ţei s tra tu rilo r de v îrstă ca elem ente ale organizării
sociale, esenţială p e n tru ex isten ţa generaţiilor ca şi pen­
tr u definirea lor. De aici decurge cerinţa ev alu ării gra­
dului în care generaţiile realizează funcţia lo r de repere
ale unei stru c tu ri sociale. C unoaşterea generaţiei se re ­
feră la : a. abordarea lim itelor g ru p u rilo r de vîrstă, adică
a d u rate i unei generaţii ; b delim itarea criteriilo r de de-
definire a unei g e n e ra ţii; c. descoperirea variaţiilo r im por­
ta n te de la o generaţie la alta ; d. clarificarea ideii dacă
g en eraţiile sînt elem ente concrete ale stru c tu rii sociale
sau sînt u n gen de d iferenţiere socială d eterm in ată de
grupele de vîrstă. In strîn să leg ătu ră cu această exigenţă
este şi problem a dacă fenom enul generaţional poate fi
ex am in at m ai bine la nivelul m acrosocial (cohortele de
vîrstă) sau la n ivelul m icrosocial (genealogia fam ilială).
C o ntinuitatea şi d iscontinuitatea în tre grupe de vîrstă
e ste o altă direcţie ce m erită a fi cunoscută, deoarece ea
vizează sim ilaritatea sau conflictul în tre grupele de vîrstă.
C hestiunea im plică analiza socializării sau transm iterea
e x p erien ţei de la vîrstn ici la tineri, precum şi a m odului
cum tin e rii socializează bătrînii. N u m ai p u ţin im por­
ta n tă este cunoaşterea co ntinuităţii şi discontinuităţii în ­
tre vîrste în tr-o an u m ită perioadă istorică precum şi a
m ăsurii în care în tre grupe de v îrstă există un conflict.
R aportul generaţiilor cu alte dim ensiuni ale stru c tu rii
sociale, adică gradul de in teracţiu n e a generaţiilor cu alte
g ru p u ri sociale : clasa socială, etnia, sexul este esenţial
în descifrarea com portam entului specific unei generaţii.
In teracţiu n ea vîrstei cu alte dim ensiuni ale societăţii ri­
dică o serie de problem e de c la rific a t: in flu en ţa schim ­
b ă rii sociale asupra evoluţiei generaţiei, im pactul inova­
ţiilo r tehnologice asupra relaţiilor d intre generaţii, în riu -
rirea m ass m edia asupra dezvoltării unei generaţii, rolul
stru c tu rii de vîrstă în stru c tu rile dem ografice şi de clasă.
P ersisten ţa p a rticu larităţilo r generaţionale de-a lungul
existenţei u nui om, adică în ce m ăsură com portam entele
sau o rientările valorice însuşite în perioada tin e reţii vor
fi m en ţin u te în cursul vieţii de ad u lt şi cum ele in flu en ­
ţează stru c tu rile m ai largi ale cu lturii constituie un alt
dom eniu esenţial al problem aticii generaţiilor. D urata

54
 unei generaţii se e x p rim ă în perp etu area valorilor ei în
perioada de m atu ritate deplină. Avem,:de a face aici cu
chestiunea continuităţii generaţionale. O în tre b are se
pune : diferenţele între, generaţii, evidenţe în tr-u n an u m it
in terv al de tim p, vor caracteriza o perioadă m ai lu n g a :a
istoriei cu ltu rale sau ţin doar a tît cît durează im a tu ri-
tatea socială şi psihologică a generaţiei tinere ? în acest
context este esenţial de a distinge în tre inovaţii, produse
de tin eri ca rez u lta t al experienţei lor întem eiată pe
conştiinţa de generaţie şi acele diferenţe provocate de
nivelurile d iferite de m atu rizare ca u rm are a situ ării pe
o an u m ită tre a p tă din ciclul vieţii. în cazul celei de a
doua deosebiri, distincţiile ap aren te în tre stra tu rile de
vîrstă sîn t bazate pe dorinţa tin erilo r de a accentua deli­
m itările de alte grupe de: vîrstă, în tim p ce adulţii sîn t
m ai preocupaţi de sublinierea sim ilitudinilor generaţiilor.
A şadar, o problem ă fundam entală în studierea gene­
raţiilor este rolul ju ca t de conştiinţa de generaţie în
m arcarea diferenţelor generaţionale ca şi în convergenţa
lor, corelată cu m ăsurarea g radului de persistenţă a valoT-
riio r specifice adolescenţei şi tin ereţei în viaţa de adult.
Nu m ai p u ţin esenţială este şi coeziunea în cad ru l
generaţiei, ceea ce im plică in terdependenţa şi com unitatea
printre cei din o generaţie, ea reflectînd, cel p u ţin par-,
ţial, gradul de diferenţiere al cohortei şi om ogenitatea
experienţelor şi concepţia generală în cohortă. A m bele
sîn t in flu en ţate de configuraţiile de vîrstă ale populaţiei;
şi gradul în care evenim ente şocio-politice dram atice in ­
fluenţează naşterea generaţiilor.
O scru tare aten tă a dezbaterilor postbelice pe tem a
generaţiilor dovedeşte că, de fapt, ele s-au c e n tra t nu
a tît pe clarificarea conceptului de generaţie cît pe raportu.1
d in tre generaţii, m ai exact pe aşa-zisul conflict în tre
p ărinţi şi copii în societatea contem porană. Vom zăbovi
m ai departe asu p ra acestei chestiuni. D eocam dată încer­
căm să descriem conceptul de generaţie şi să-l definim .
Care sînt elem entele caracteristice necesare constitu-*
irii unui grup ca generaţie ?
Un p rim elem ent este cel cantitativ. C olectivitatea
generaţională are dim ensiuni reale şi concrete în tim p : ,
naşterea, d u rata vieţii, m oartea. G eneraţia este alcătuită
din oam eni născuţi aproxim ativ în acelaşi tim p a căror
evoluţie decurge în o anum ită perioadă din devenirea

55
societăţii. D iferenţele de v îrstă în anum ite contexte so­
ciale conduc la diferenţe în tre generaţii. O generaţie se
defineşte şi p rin m odul ei de ra p o rtare la gen eraţia a n ­
terio ară . O grupă de v îrstă poate fi p a rte a generaţiei
altei grupe de v îrstă d ar să n u se raporteze la ea. Două
g ru p e de vîrstă se constituie ca generaţie n u n u m ai alunei
cînd u n a din grupele de v îrstă urm ează pe cealaltă la un
in te rv a l de tim p egal cu diferen ţa de v îrstă m edie în tre
p ă rin ţi şi copii.
G radul de in teg rare în sistem ul social, tendinţele
esen ţiale in o rien tarea şi activ itatea socială, conţinutul
'experienţei sociale sîn t im p o rtan te în d escrierea gene­
raţiei.
Fiecare generaţie a re tră să tu ri proprii în funcţie de
necesităţile ei, gusturi, concepţii, aprecieri, obiceiuri. Ca
g ru p ea reflectă relaţiile din in te rio ru l său şi g rad u l de
m anifestare a sen tim en tu lu i de ap artenenţă, de solidari­
ta te in terio ară ex p rim at în conştiinţa de NOI.
în fine, u n elem ent n otabil îl rep rezin tă gradul de
in clu d ere a u n u i g ru p de v îrstă în tim p u l istoric. A face
p a rte d in tr-o generaţie înseam nă şi in tra re a în tim pul
istoric real. E xistă oam eni care trăiesc în a fa ra tim pului
istoric sau num ai în cel cronologic. S înt inşi prezenţi
d o ar fizic în tim p u l lor, dar sp iritu al ei sîn t în trecu t
sa u în viitor.
G eneraţia este d eterm in ată deci de to ta lita te a aces­
to r elem ente ce exprim ă dinam ica tră să tu rilo r sale cali­
tativ e în d iferite faze ale existenţei ei. G eneraţia există
în tr-o perioadă concretă, m oşteneşte o altă generaţie, are
un grad stabil de in te g rare în relaţiile sociale, cu ten ­
d in ţe şi o rientări com une în activ itatea socială şi cu o
ex p erien ţă socială com ună. în tre p ă tru n d e re a grupurilor
de v îrstă şi s tru c tu ră socială este o dim ensiune a conti­
n u ită ţii istorice. P rin conceptul de generaţie se exprim ă
gradul în care cohortele de v îrstă creează şi susţin noi
form e de c u ltu ră sau stilu ri de viaţă, ca re z u lta t al con­
tactu lu i proaspăt (în term inologia lui M annheim ) al unui
g ru p de vîrstă ascendent cu cu ltu ra societăţii.
G eneraţia are m ai m u lt u n conţinut subiectiv d ar nu
m ai p u ţin im p o rtan t în stru c tu ra re a vieţii sociale. Ca­
d ru l generaţional integrează diverse şi contradictorii po­
ziţii, atitu d in i şi com portam ente, în el se intersectează
dim ensiuni ale socialului, psihicului, raţio n alu lu i şi

56
afectivului, în tre p ă tru n d e re diferită de cea din alte oadre
sociale. Orice individ, conştient sau nu, aparţine u n u i
cadru m ai la rg decît cel fam ilial, profesional, de clasă,
u n cadru nu suficient de clar definit şi de riguros tra ­
sa t dar sim ţit şi tră it ca atare.
C onceptul de generaţie exprim ă determ inarea pozi­
ţiei istorico-sociale a unui grup de v îrstă şi explică m o­
d u rile de com portare, acţiune şi gîndire, norm ele şi
valorile com une ale acestuia.
P ornind de la aceste note esenţiale ale generaţiei, noi
o definim ca acel grup de oameni plasaţi în tr-u n in ter­
val de tim p ce se raportează acţionai, teoretic şi com por­
tam ental în acelaşi m od la realitatea socială prin
experienţe, sim boluri şi valori specifice exprim ate m e ­
diat de cultura dom inantă dintr-o perioadă istorică, ele
fiin d trăite şi avînd sem nificaţie num ai p en tru u n grup
d e vîrstă sau grupuri de vîrstă situate în tr-u n co ntext
social, care urm ăresc aceeaşi finalitate. U n nou grup de
v îrstă în m om entul apariţiei şi m anifestării sale se află
la o anum ită distan ţă de societatea globală. P e m ăsura
evoluţiei şi, m ai ales, p rin in teg rarea sa în viaţa socială,
valorile sale sîn t încorporate de societate. G eneraţiile nu
sîn t alcătuite clin graniţe tem porale rigide im puse de
existenţa lor biologică. Ele sînt g ru p u ri spirituale vii ce-şi
a u rădăcinile în profunzim ea mişcării, istorice. Ele se
diferenţiază p rin stilul pro p riu de viaţă şi o anum ită
viziune asupra realităţii.
G eneraţia este un in stru m e n t necesar în ordonarea,
pe spaţii istorice şi sociale m ai m ici ce alcătuiesc o epocă
istorică, a sp iritu a lităţii unei com unităţi um ane. In acest
fel, se face trecerea de la g en eralitatea abordării unei
■epoci istorice la su rprinderea p a rticu larităţilo r ei. N oţi­
unea de generaţie poate fi u tilizată p e n tru a desem na
sensurile de opoziţie, m utaţie, n o u tate şi originalitate,
p e n tru a pune în evidenţă rela tiv ita te a co ntinuităţii or­
ganice, generaţiile însele fiind p a rte a evoluţiei organice.
P rin succesiunea generaţiilor, adică în cadrul unor
relaţii tem porare complexe, are loc m işcarea istorică. O ri­
care generaţie, o dată constituită, rep rezin tă o realitate
reziduală în ra p o rt cu generaţiile ce o urm ează. A ltfel
spus, ea este m ărtu ria unor perioade n etrăite de noua
generaţie şi la u n anum it decalaj de tim p cunoaşte pro ­
cesul destrăm ării şi m icşorării cantitative. Cînd subliniem

57
caracterul rezidual al unei generaţii nu em item o ju d e ­
cată de valoare,, a firm ă m o an u m ită tră s ă tu ră g en erată
în m od obiectiv de evoluţia tem porală a u n u i g ru p ;■de
vîrstă. G eneraţiile ascendente se detaşează de cea p re ­
cedentă p rin raţio n alita te şi judecă rea lita te a c re a tă de
aceasta p rin schem e cu ltu rale desprinse de toată în că r­
cătu ra um ană, afectivă şi em oţională d isp ăru tă o d a tă
cu g eneraţia respectivă.
P rin conceptul de generaţie se înţeleg m ai bine şi
n u a n ţa t conflictul şi schim barea socială. O istorie de
orice gen alcătuită num ai pe baza succesiunii g en eraţiilo r
a r fi p rea sim plistă şi deci n erelev an tă p e n tru v a stita te a
şi com plexitatea actului istoric. D ar şi o istorie lipsită de
m işcarea generaţiilor a r fi v ăd uvită de concreteţe şi de
sem nificaţia faptelor istorice p etrecute în a lt sp aţiu decît
socialul.
 Capitolul II

RAPORTURILE ÎNTRE GENERAŢII

1. PA R TIC U LA R IT Ă ŢI ALE RA PORTULU I

DIN TRE CO PII, TIN ERI ŞT ADULŢI

R em arcam că în cercetările şi dezbaterile postbelice

accentul a fost n u a tît pe generaţie cît pe rap o rtu rile din­
tr e generaţii, văzute m ai ales din perspectiva deosebi­
rilor d intre ele. De bună seam ă, e v e n im e n te , cu lai’gă
rezonanţă în societatea contem porană au im pus relaţiile
d in tre generaţii ca o problem atică de m are şi a c u t in te ­
res. E xagerată pînă la susţinerea unor teze fanteziste,
a şa cum va reieşi din succinta prezentare de m ai jos,
•chestiunea conflictului în tre generaţii face p a rte din
.acel ansam blu de tem e puse de-o p a rte a ideologiei con­
tem porane în slujba justificării unor fenom ene care, în
fapt, îşi au rădăcina, în cauze m u lt m ai profunde. C hesti­
u n ea. pare, la o prim ă vedere, să ţină exclusiv de se­
colul nostru. Este inexact. Să ne am intim la noi de
•disputa d in tre bon ju rişti şi. p u rtă to rii de işlice, tem ă ce
a făcut obiectul unei întregi litera tu ri. A ceastă dispută
■era, în ultim ă instanţă, o divergenţă în tre generaţia tî-
n ă ră o rien tată către sp iritu l european, către valorile m o-
■dei'ne şi generaţia m ai vîrstnică din perioada prim ei ju ­
m ătăţi . a secolului trecut, răm asă, cea m ai m are parte
din ea, la obiceiurile p atriarh ale şi gîndirea închistată
de ţip oriental.
■ ApOi este binecunoscută cearta d in tre vechi şi m o­
d e rn i , care, în esenţă, viza to t o deosebire de concepţii
iin tre.două generaţii diferite. A titudinea-negativă a b ă trî-
nilor faţă de tin e ri o în tîln im încă din antichitate. S înt
binecunoscute scrisorile lui Cicero în care se făcea un
aspru rechizitoriu tinereţii,, considerată ca factor de re ­
gres. 1
R elaţiilor d in tre generaţii li se acordă o a te n ţie spe­
cială pînă şi în docum ente ale u nor organizaţii in te rn a ­
ţionale cum este, de pildă, ONU. în R aportul S ecretarului
general al ONU pe an u l 1982 in titu la t „S ituaţia tin e re ­
tu lui în anii ’80“, se face o refe rire directă la d iferenţa
în tre generaţii în capitolul „Problem e sociale specifice
ale tin e re tu lu i" : „în u ltim ii 30 de ani, se spune în ra ­
p o rtu l am intit, prăp astia în tre gen eraţii se pare că s-a
adîncit, tin erii se străduiesc to t m ai m u lt să dobîndească
autonom ie, autenticitate, să creeze stilu ri de viaţă, v a ­
lori şi norm e sociale, ce sîn t radical d iferite de acelea
ale m ajo rităţii adulţilor. A ceastă strădanie este exacer­
bată de nesiguranţa şi incapacitatea vîrstnicilor în ce p ri­
veşte viitoru l economiei, sta re a m ediului în co n ju răto r şi
m enţinerea păcii.
A titudinile negative din p a rte a generaţiei vîrstnice,
m ergînd de la prejudicii, critici şi suspiciune pînă la
m ăsuri deschise de rep resiu n e în unele ţă ri îm potriva
oricăror exprim ări a tin e rilo r în favoarea unei schim ­
b ări politice, economice, sociale sau culturale, contribuie
la lărg irea prăpastiei d in tre g en eraţii.“
R aporturile d intre generaţii exprim ă u n u l din aspec­
tele com plexe şi contradictorii ale succesiunii gen eraţi­
ilor, cadrul static, unde se în făp tu ieşte concret schim bul
in tergeneraţional în in te g ralita te a şi cu to ată bogăţia sa.
E xacerbarea divergenţelor d in tre generaţii este cau­
zată, credem noi, de înţelegerea dogm atică a ra p o rtu ri­
lor în tre tin e ri şi adulţi, de accentuarea u n o r diferenţe
psihologice ca şi de considerarea grupelor de v îrstă ca
fiind perfect omogene. F ără a ne opri aici la doctrinele
sem nificative p e n tru asem enea concepţii, o vom face cînd
vom discuta despre divergenţele d in tre generaţii, vrem
să m enţionăm u n a d in tre ele ce se înscrie în proble­
m atica p a rticu la rită ţilo r leg ătu rilo r d intre vîrste. Philippe
A ries în cartea Copilul şi viaţa fam ilială sub vechiul re­
gim a dem onstrat cum s-a constituit în societatea m o­
d ernă fenom enul n u m it copilărie. Societatea feudală,
susţine autorul, tra ta copilul ca pe u n adult şi se vorbea
atunci în faţa lui despre căsătorie, relaţii sexuale, cre-

60
 dinţă şi m oarte. N u existau dom enii interzise copilului.
Secolul al X X -lea m archează o cotitu ră im p o rtan tă : co­
p ilăria este v ăzu tă ca o categorie ce delim itează u n u n i­
vers de interese, stru c tu ri psihice şi o dim ensiune afec­
tivă care o înd epărtează de lum ea adultă. Copilului i-ar
fi rezervată o lum e aparte, cu to tu l separată de reali­
tăţile considerate de ad u lt ca inaccesibile lui : lum ea
afacerilor, sexu alitatea, profesia.
Acest pu n ct de vedere este discutabil. Este adevărat
că societatea, cu deosebire cea capitalistă a creat b ariere
în tre copii şi lum ea adultă. Copilului i se interzicea
accesul la an u m ite valori ale societăţii şi p rin aceasta el
era m arginalizat. Dar, n u se poate şterge orice diferenţă
în tre vîrste, în tre etapele evoluţiei fiinţei um ane. Cuce­
rire a pas cu pas a rea lită ţii este în firea dezvoltării om u­
lui. C opilăria răm îne copilărie cu legile şi norm ele ei.
Introducerea m asivă a valorilor ad ulţilor în viaţa spiri­
tu a lă a copilului în d etrim en tu l p articu la rită ţilo r vîrstei
poate avea consecinţe grave asupra dezvoltării u lterioare
a copilului.
Aceeaşi problem ă se pune şi în legătură cu adoles­
cenţa considei'ată a fi invenţia secolului nostru. N um ai
că adolescentul, spre deosebire de copil, poate lu a con­
ta c t cu lum ea ad ulţilor prin alte m ijloace şi m u lt m ai
eficient. In cazul copilului, societatea contem porană
acceptă recunoaşterea specificităţii copilăriei ca grup de
v îrstă, ren u n ţin d u -se la m itu l despre copilul considerat
ca un ad u lt în m iniatură.
A dulţii şi copiii reprezintă două gru p u ri distincte cu
■obligaţii, d re p tu ri şi facilităţi proprii. Fiecare din ele
fiinţează după norm e si reguli ce le diferenţiază ca po­
l i ţ i e în s tru c tu ra socială şi care determ ină dependenţa
copiilor de lum ea adulţilor. Copilul este dependent de
a d u lt. El reacţionează diferit fa ţă de a u to rita te a p ă rin ­
ţilo r în com paraţie cu adolescentul. Dacă ne referim la
g ru p u l de v îrstă, copilul n u găseşte în acesta u n m ijloc
de sprijin, d rep t altern ativ ă la lum ea adulţilor. T în ăru l
insă, d ato rită im plicării sale în g ru p u ri de aceeaşi vîrstă,
în tîln eşte aici u n sprijin social al delim itării lui de
adulţi.
In copilărie individul îşi însuşeşte norm e create de
societate p e n tru copii p rin care le este interzis accesul
în lum ea celor m ari.

61
 A pariţia la adolescent a rep rezen tărilo r despre sine
d eterm ină o rien tarea lui către u n ele norm e şi valori ale
adulţilor ce vizează în special egalitatea tîn ă ru lu i cu cei
m aturi, dorind să sem ene cu aceştia. De altfel, u n a din
aspiraţiile cele m ai frecvente ale adolescentului este cea
de a ii adult. De aceea, adolescentul şi apoi tîn ă ru l n u
m ai acceptă vechile norm e şi reguli ce stă te au la baza
rap o rtu rilo r sale, copil fiind, cu adultul.
La tînăr. apare, sen tim en tu l acut al d em nităţii perso­
nale, tendinţa către independenţă. Tipul de relaţii în co­
pilărie se baza pe norm ele ce exprim ă poziţia neegalâ a
copilului în rap o rtu rile cu adulţii, ca şi dependenţa sa
de lum ea celor m ari. T în ăru l cere să fie stim at ca p e r­
soană, vrea egalitatea cu adulţii şi este o rie n tat spre
recunoaşterea de către adulţi , a noului sta tu t de. vîrstă.
C onştiinţa propriei m a tu riz ă ri, şi cerinţelor de a -iifi ac­
ceptată de cei din ju r îl conduc pe tîn ă r să vadă altfel
decît în copilărie egalitatea lui cu ad u ltu l în relaţiile r e ­
ciproce. în perioada tin e reţii se face trecerea de la tipul
de relaţii d in tre adult şi copil la altul calitativ .nou, spe­
cific, p e n tru com unicarea d i n t r e . adulţi. Dar, aşa cum
spunea B. Shaw :„ N u există nici o deosebire în p rinci­
piu în tre d rep tu rile u nui copil- şi cele ale,-unui. a d y l t ;
d iferenţa în cazul lor este. de circum stanţă*. V echile m ij­
loace tipice p e n tru perioada copilăriei sînt înlocuite : cu
cele noi, dar ele pot coexista, p a rticu la rita te ce creează
dificultăţi şi p e n tru adulţi şi p e n tru adolescenţi atunci
cînd nu sînt înţelese şi n u se iau în seam ă tre b u in ţe le
vîrstei itinere.
Schim bările în sistem ul-de relaţii al copilului dau un
co n ţin u t nou proceselor de dezvoltare a persoanei şi m a­
tu riz ării sociale în adolescenţă. Iată de ce este im p o rtan t
ca ad u ltu l să m anifeste in iţiativ ă şi să ţin ă seam a de
cerinţele adolescentului, cu o condiţie esenţială, şi anum e,
ren u n ţa re a la atitu d in ea de a socoti tîn ă ru l ca pe un
copil. De aici rezu ltă şi necesitatea luării în considerare
a problem elor tin e retu lu i din in te rio ru l lo r şi n u de pe
poziţia exigenţelor existente in tin ereţea adultului. Un
provei'b rom ânesc a surp rin s u n asem enea im perativ :
„Nu judeca pe tîn ă r după m intea celui bătrîn, ci pune-te
în locul lui şi atunci să-l judeci".
S înt o serie de condiţii specifice favorizante : p e n tru
p erpetuarea atitudinii p atern aliste a adultului faţă de

62
tîn ă r : a. aceeaşi situaţie a adolescentului ca şi în copi­
lărie, el fiind in continuare elev şi deci' neim plicat în
eîm pul m uncii ; b. dependenţa lui m aterială de p ă r i n ţ i ;
c. obişnuinţa ad u ltu lu i de a în d ru m a şi controla copilul,
g re u de schim bat chiar dacă p ă rin ţii sîn t conştienţi de
necesitatea schim bării a titu d in ii lor faţă de t î n ă r ;
d. păstrarea, m ai ales în prim ii ani, la adolescent a tră ­
să tu rilo r copilului în com portare şi înfăţişare.
Cînd ad ulţii au o atitu d in e de cooperare faţă de ado­
lescent, in iţia to ru l constituirii unui nou tip: de relaţii
cu adulţii este adolescentul însuşi. Dacă ad u ltu l refuză
cooperarea cu adolescentul, atunci tîn ă ru l m anifestă re ­
zistenţă, sub diferite form e, faţă de ten d in ţa acestuia de
a -i îngrădi personalitatea, de a-i o rienta preocupările.
R aporturile d in tre ei pot deveni conflictuale, cu deosebire
cînd a titu d in e a ad u ltu lu i răm îne neschim bată iar la
adolescent ap are negativism ul. La u n ii adolescenţi ase­
m enea ra p o rtu ri tensionate duc şi la sentim entul în stră ­
inării de fam ilie, la ru p erea com unicării cu m em brii ei
şi evitarea lor. De fapt, are loc em anciparea tîn ă ru lu i şi
neînţelegerea acestei p a rticu la rită ţi de către ad u lt este
un m otiv de naştere a unor ra p o rtu ri conflictuale. Adoles­
cenţii prin diferite form e ren u n ţă la vechile relaţii copi­
lăreşti cu adulţii şi vor un nou tip de relaţii bazate pe
recunoaşterea personalităţii lor.
De bună seam ă, nu este obligatorie m anifestarea unor
g re u tă ţi în stabilirea de legături în tre ad u lt şi tîn ăr. R e­
laţiile d in tre ei pot f i , rap o rtu ri de prietenie şi de cola­
borare bazate pe stim ă reciprocă, încredere şi. ajutor.
„R espectul faţă de cei bătrîni, spunea m arele pedagog
K om ensky, copiii îl deprind uşor dacă vor sim ţi aten ţia
insistentă a acestora faţă de ei“, însă — adăugăm noi —
n u în sensul unei tu telări ce înăbuşă afirm area pro p ri­
ilor aspiraţii, nevoi şi idealuri ale copiilor.
în rap o rtu rile d intre ad u lt şi adolescent ,se stabilesc
m ijloace noi de acţiune socială reciprocă. P rin colaborare
adolescentul vede în adult u n tovarăş apropiat, el deve-
n in du-i în acest fel exem plu şi prieten. A sem enea relaţii
îi sînt necesare adolescentului în procesul de educaţie,
cu a tît m ai m ult dacă luăm în considerare că el este la
v îrsta cînd este atras de relaţiile cu colegii săi ce au un
rol esenţial în evoluţia sa, în form area a titu d in ilo r şi
com portam entului faţă de adulţi, faţă de relaţiile cu

63
aceştia. T în ăru l se află în două situaţii : în rap o rtu rile cu
adulţii el ocupă o poziţie neegală, fix ată de norm e, iar
în g rupurile de vîrstă el depinde de o egalitate identică
celei adulte în relaţiile reciproce, ceea ce rep rezin tă o
cale de dezvoltare a colaborării tin erilo r în d iferite acti­
vităţi.

2. UN CADRU DE R E FER IN Ţ Ă :
G RU PU L DE ACEEAŞI V lR ST Â

C onştiinţa de sine, m a tu rita te a socială îl orientează

pe tîn ă r către dezvoltarea relaţiilo r cu cei de v îrsta sa:
G rupele de v îrstă rep rezin tă în această perioadă de
tran ziţie de la adolescenţă la v îrsta adultă u n cadru esen­
ţial p e n tru afirm area id en tită ţii şi personalităţii fiecărui
adolescent. In ten sitatea evenim entelor tră ite împreună»
in teresu l p e n tru aceleaşi valori sîn t com une v îrstei ti­
nere.
R enum itul psiholog J. P iaget afirm a că încă în jo­
curile copilăriei se realizează cooperarea în cadrul că­
reia fiecare individ se consideră egal cu ceilalţi. „Cînd
copilul se grupează cu cei de aceeaşi v îrstă el este deja
a d u lt“, spune Piaget, dar, adăugăm noi, în m oduri spe­
cifice vîrstei, pornind de la treb u in ţele şi aspiraţiile
proprii, chiar dacă unele norm e folosite în relaţiile de
grup sîn t asem ănătoare celor din relaţiile d in tre adulţi.
A p artenenţa tîn ă ru lu i la grup este com petitivă şi „ade­
sea tensională" (U rsula Şchiopu şi Em il V erzea, 1981),
creîndu-i u n sentim ent de dependenţă concom itent cu
o an u m ită independenţă m ai ales faţă de părinţi. G rupele
de v îrstă tin ere sînt o leg ătu ră în tre socializarea p rim a ră
şi socializarea secundară şi înlesnesc trecerea la adult.
Cînd fam ilia ca grupă p rim ară eterogenă n u poate ră s­
punde treb u in ţelo r celor în creştere sînt necesare g ru ­
pele de vîrstă omogene. Ele iau naştere acolo unde ro lu ­
rile sociale ocupate de adulţi sînt prea specializate, încît
fam ilia să fie capabilă să pregătească pe tîn ă r p e n tru a
le prelua. T ineretul, aşa cum rem arca şi sociologul vest
germ an T ennbruck, devine el însuşi un grup de sociali­
zare, ajutîndu-1 pe individ să obţină o stab ilitate em oţio­
nală şi de com portare specifică vîrstei.

64
 în adolescenţă relaţiile în g rup au u n rol im portant.
Acum se form ează valorile definitorii acestei perioade
cînd are loc întem eierea relaţiilor dincolo de cadrul fa ­
m ilial. C om unicarea cu cei de aceeaşi v îrstă iese tot m ai
m u lt din lim itele activităţii şcolare sau profesionale. Ea
cuprinde toate sferele noi de interese şi relaţii şi se con­
stituie în activitate independentă a adolescentului care
poate să aibă valoare m ai m are decît în v ăţă tu ra sau pro­
fesia. în acelaşi tim p scade in teresul p e n tru stru c tu ra
fam ilială. R elaţiile cu prietenii se integrează în dom eniul
relaţiilor personale ale tînărului.
A dolescentul este preocupat de stabilirea unor căi
de com unicaţie şi activitate com ună cu cei de aceeaşi
vîrstă. Izolarea de generaţia sa n u este acceptată şi el
foloseşte toate m odalităţile p e n tru a se apropia de colegii
săi de vîrstă. D ificultăţi în relaţiile din cadrul s tru c tu ­
rilo r form ale de socializare (fam ilie, şcoală, colectiv de
m uncă), lipsa p rietenilor îl determ ină pe adolescent să-şi
caute prieten i în afara cadrului form al.
R elaţiile adolescenţilor în cadrul gru p u rilo r se for­
m ează şi se dezvoltă independent de relaţiile cu ad ulţii
şi uneori d iferit de valorile acestora. Ele au un conţinut
propriu şi o logică proprie de dezvoltare. Este ş tiu t că
în anii m ai m ici poziţia copilului în colectiv este dată
de perform anţele sale şcolare. La v îrstă adolescenţei alte
calităţi şi alţi p aram etri devin p rio rita ri : orizontul de
cultură, agerim ea, curajul, inteligenţa socială. R ecunoaş­
terea acestor calităţi de către adolescenţi a tîrn ă de
ap arten en ţa sa la g rupul de prieteni. La începutul
perioadei adolescentine au loc schim bări în g rupuri, în
sensul că se propulsează alţi lideri şi se im pun noi valori
şi m odele de com portam ent. E xistă lideri apreciaţi de
adulţi ca fiind reprezentativi p e n tru un grup form al
(clasă şcolară, colectiv de m uncă) d a r lipsiţi de calităţile
cerute de adolescenţi. N econcordanţa d in tre liderii fo r­
m ali şi cei reali poate constitui o cauză principală a g reu ­
tăţilor în crearea unui grup care să se identifice cu co­
lectivul de tineri. Nevoia de stim ă şi aprecierea re p re ­
zintă elem entele centrale ale întem eierii g ru p u lu i de
adolescenţi, ale cărui norm e se form ează în procesul
activităţii com une a copiilor, d ar unele sîn t îm p ru m u ­
tate de la adulţi. Rolul im p o rta n t în descoperirea şi
realizarea acestor norm e îl joacă film ele şi cărţile, aşa

65
cum vom vedea m ai departe. D eocam dată să reţinem
că norm ele principale ale rela ţiilo r in tra g ru p a le sînt
stim a, egalitatea, încrederea, în tra ju to ra rea , sinceritatea.
Toate acţiunile fiecăruia sîn t apreciate în funcţie de n o r­
m ele com une grupului.
A dolescenţii caută relaţii de prietenie cu cei de ace­
eaşi vîrstă, apreciate în grup p rin stim ă şi au to ritate. La
m ajo ritate a adolescenţilor cadrul de com unicare este m ai
larg şi se bazează pe interesele şi gradul în care relaţiile
din g rup le satisfac. Ei pun m are p reţ pe activ itatea în
comun, m ai ales în unele dom enii ale artei. U n ro l de
căpătîi în apropierea de celălalt îl au dialogul, confrun­
tările, schim bul de idei şi inform aţii. Nevoia unei p rie ­
tenii este m u lt stim ulată de nevoia de clarificare a tu tu ­
ror problem elor cunoscute de ei. T endinţa principală este
afirm a re a u n o r ad ev ăru ri întem eiate pe convingeri
ferm e. S usţinerea u n u i p u n c t de vedere sau p rezen tarea
unei convingeri personale capătă, uneori paradoxal, ca­
rac teru l unei dogme.
A spiraţiile privind preg ătirea p e n tru profesie, studiul
individual, autoeducaţia dau u n caracter superior rela ­
ţiilor din cadrul grupelor de vîrstă. A cest tip de relaţii
in tra g ru p a le este cel m ai benefic p e n tru dezvoltarea p er­
sonalităţii tînărului.
Mai p u ţin abordat a fost, după părerea noastră, în li­
te ra tu ra despre adolescenţă, ro lu l grupului în form area
conştiinţei de sine a adolescentului.
în copilărie rep rezen tarea despre sine şi au toapre­
cierea se întem eiază, în principal, pe m odul de apreciere
al părin ţilo r şi educatorilor. Nevoia de a cunoaşte pro­
priile p a rticu la rită ţi şi conştiinţa de sine este carac­
teristică vîrstei adolescente.
M otivaţia principală la adolescent p e n tru cunoaşterea
de sine este aspiraţia lui de a ocupa u n statu s cît m ai
în alt în g n ip u l celor de aceeaşi vîrstă. El vede în ceilalţi
adolescenţi un punct de com paraţie cu sine, şi, în acelaşi
tim p, u n m odel cu care se sim te egal şi pe care-1 poate
urm a, cunoscîndu-1 nem ijlocit în relaţiile directe cu
acesta. A utoanaliza devine u n u l din in stru m en tele de
bază în cunoaşterea propriei personalităţi.
Se constată, cu deosebire în adolescenţă, u n decalaj
în tre aspiraţii şi posibilităţile reale de a le înfăptui. Din
această cauză apare sentim entul neîncrederii şi o m are

66
sensibilitate fa ţă de orice apreciere. A utoeducaţia de­
pinde în m are m ăsură de m odul cum individul se autoa-
preciază. Cu v îrstă autoaprecierea devine m ai adecvată,
creşte independenta în a firm area opiniilor, în valorifi­
carea p ropriilor sale potenţe creative.
R aporturile în cadrul gru p u rilo r de aceeaşi v îrstă fac
ca anum ite valori şi sim boluri să capete au ten ticitate şi
să fie delim itate cu m ai m u ltă rigurozitate faţă de altele
neconstituite independent faţă de m ediul fam ilial. Aşa
cum rem arca sociologul austriac L. Rosenm ayr, orice
com paraţie în tre n u m ăru l de stim uli proveniţi de la p ă­
rin ţi şi aceia care pleacă de la g rupurile de aceeaşi v îrstă
n u poate ocoli această dependenţă de n a tu ră tem porală
şi cauzală. Şi atunci cînd, de pildă, g rupurile de aceeaşi
v îrstă sînt alese de tin e ri — a tît în dom eniul cu ltu rii
cît şi în cel al valorilor şi norm elor •—■, alegerea acestora
n u intră, în m od obligatoriu, în contradicţie cu in te re ­
sele altor g rupuri. în acelaşi tim p, unii adolescenţi p o t
avea interese d iferite în cu ltu ra sim bolică decît părinţii,
incapabili să le satisfacă interesele şi aspiraţiile. G ru p u ­
rile de vîrstă în care se integrează adolescenţii pot deci
diferi şi, în an u m ite condiţii, să se opună sistem ului de
valori ale adulţilor.
T endinţa m anifestată de adolescenţi este însă de a
alege g ru p u ri ce rezu ltă în şi din cadrul de socializare a
părinţilor, g ru p u ri ce continuă idealul educativ al m ediu­
lui de origine identificat, de regulă, cu m ediul fam ilial.
P ă rin ţii sp rijin ă in d irect particip area tinerilor la acti­
v itatea g ru p u rilo r în form are.
C om portam entul adolescenţilor şi tin erilo r faţă de
educaţie, faţă de m uncă, profesie şi cu ltu ră sîn t depen­
dente şi de g ru p u rile de aceeaşi vîrstă. E vident rolul
acestor g ru p u ri n u treb u ie exagerat, şi n u poate fi eva­
lu a t independent de influenţele socializării în cadrul
fam ilial, şcolar sau colectivul de m uncă.

3. D IA LECTICA V lR STELO R Ş l A G EN ERA ŢIILO R

T inerii şi adulţii reprezintă două lum i spirituale. D ar

ele n u sîn t lipsite de com unicare reciprocă, de legături
sociale şi culturale. Este posibil, totuşi ca în anum ite
condiţii concrete cei vîrstnici să fie consideraţi de tin eri

67
ca sim boluri şi m odele ce n u pot fi urm ate. C ăutarea
id en tităţii proprii întem eiată pe ra p o rtu ri din afara fa ­
m iliei şi, în general, în m ediul nonadult, este relevantă
p e n tru n aşterea unei discrepanţe în tre tin e ri şi adulţi.
C onştiinţa de sine alcătuită din conştiinţa id en tită ţii
de sine, conştiinţa p ro p riu lu i eu, conştiinţa calităţilor şi
capacităţilor personale, îi dă tîn ă ru lu i dim ensiunea indi­
vidualităţii. F iind în plin proces de constituire, conşti­
inţa de sine a tin e retu lu i este contradictorie. Aşa cum
au dem onstrat studiile de psihologie, p ro p riu l eu ia di­
ferite în făţişări : eul real (im aginea despre m in e în tr-u n
anum e m om ent), eul dinam ic (cum m ă străduiesc să de­
vin), eul ideal (cum treb u ie să m ă dezvolt) şi eul im agi­
nar (cum aş v rea să fiu). Lipsa experienţei îndelungate
de viaţă, contactul m ai restrîn s cu rea lita te a d eterm in ă
ca divergenţele în tre aceste euri la adolescent să se m a­
nifeste şi m ai puternic, ele reflectîndu-se şi în ra p o rtu ­
rile cu adulţii. D espărţirea de copilărie este înso ţită de
nevoia acută de securitate, de sp rijin din p a rte a a d u lţi­
lor. De aici năzu in ţa sa către autonom ie ce tre b u ie în ţe ­
leasă „ca u n a din m anifestările m a tu rită ţii psihice şi nu
ca o expresie de opoziţie faţă de ad u lt" (T. P rim ă, 1974).
A ceastă autonom ie se exprim ă în m ai m ulte m oduri :
autonom ie deschisă — d rep tu l tîn ă ru lu i de a decide sin­
gu r asupra problem elor sale ; autonom ie em oţională —
drep tu l de a avea opţiuni p r o p r ii; autonom ie m orală —
d rep tu l de a avea opinii personale.
Aşa cum scrie V. Pavelcu „Adolescenţa este cău tarea
de sine a personalităţii şi realizarea acesteia pe planul
valorilor sociale ; este cău tarea febrilă a u n u i loc în v as­
tu l arhipelag al rolurilor sociale ; este efort de fix are a
poziţiei în tr-u n s ta tu t social, cu profil p rin excelenţă
profesional. C onştiinţa de sine se consolidează de data
aceasta p rin voinţa de a se conform a u n u i «plan de
viaţă» de a se apropia de u n m odel liber ales şi de a-1
fău ri în mod independent. A utosupunerea ia locul su p u ­
nerii, norm a de conduită se transform ă în lege suverană
votată de u n eu autonom ; etapă a voinţei libere a auto­
controlului, a creaţiei personale şi a originalităţii, com­
plexul proces al dezvoltării ni se înfăţişează schem atic
ca o em ancipare progresivă a individului de fam ilie, de
profesor şi, în fine, de constrîngerea ex tern ă a societăţii.
A ceastă detaşare şi independenţă progresivă rep rezin tă în

68
acelaşi tim p o etapă de obiectivare a eului, de integrare
a acestuia în soci etate. “
Schem atic diferenţele d in tre copil şi ad u lt arată
a s tfe l:
copil adult
— lipsit de responsabilitate responsabil
— dependent independent
— asexuat dezvoltarea deplină
a sexului
— se joacă m unceşte
— im a tu r m atu r
■
— im itaţie originalitate
— visător-afectiv realist-intelectualizat
Toate tră să tu rile de m ai sus sîn t predom inante la copil
sau la adult. E lem ente tipice ad u ltu lu i pot fi găsite şi la
copiii, m ai ales dacă îi vedem în evoluţia personalităţii
către statu su l de adult. In perioada adolescenţei p a rticu ­
larităţile specifice copilăriei şi m atu rităţii se am estecă,
ceea ce a determ in at pe unii exegeţi să afirm e că tîn ă ru l
n u este nici copil, nici adult. M ai m ult, se constată o
contradicţie, şi anum e d in tre supram aturizarea cu ltu ­
rală a individului la v îrstă tin ereţii şi insuficienta m a­
tu rizare socială. Condiţii în care trăieşte şi în v aţă ado­
lescentul : prelu n g irea şcolarităţii pînă la o v îrstă m ai
m are şi absorbirea preocupărilor sale num ai în activ ită­
ţile de în v ăţătu ră, ten d in ţa m u lto r părin ţi de a-i scuti
de grijile cotidiene, tu te la re a din p artea adulţilor, duc
la frîn a re a dezvoltării m a tu rităţii. în acelaşi tim p d ato ­
rită im pactului puternic al m ass m ediei asupra tin e ri­
lor, accesul larg la inform aţie, accelerarea dezvoltării
sexuale şi fizice determ ină o m atu rizare .mai tim purie
în plan sp iritu al şi cultural. în adolescenţă se pun b a ­
zele şi se form ează orientările m orale şi sociale ale vii­
torului ad u lt şi se conturează ind iv id u alitatea sa. A ceastă
contradicţie rep rezin tă u n u l din factorii ce diferenţiază
generaţiile. F ără a stăru i aici asupra alto r factori, l-am
sem nalat pe acesta num ai p e n tru a reliefa rolul avut
de p a rticu larităţile adolescenţei în delim itarea genera­
ţiilor. -.
A flat la v îrstă conştientizării lobului său în socie­
ta te , tîn ă ru l îşi caută poziţia şa în ..structura sQCi^ţ^; işi

69
se pregăteşte p e n tru a obţine un s ta tu t socioprofesional.
U nele teorii au in sistat pe o asem enea orientare. Psiho­
logul am erican K. L evin (1936) a cercetat tip u l de con­
flic t caracteristic trecerii de la copilărie la a d u lt şi a
su sţin u t că în adolescenţă tre c ere a în g ru p u l ad ulţilor
se face p e n tru a se folosi de unele privilegii inexistente
la copii, dar în noul m ediu tîn ă ru l nu este încă acceptat
cu u n sta tu t deplin şi cu ro lu ri bine definite. Din această
cauză e l se găseşte în situaţia de a oscila în tre cele două
g rupuri. De aici decurge o p a rticu la rita te a adolescen­
tu lu i. G reutăţile şi prezenţa conflictelor sîn t dependente
de delim itările făcute de societate în tre g ru p u l de copii
şi g ru p u l de adulţi, de d u ra ta de tim p în care adoles­
cen tu l este situ a t în poziţia in ce rtă de a fi în am bele g ru ­
p u ri şi de a n u aparţine pe deplin nici u n u ia d in tre ele.
Ideea lui L evin despre plasarea adolescentului la în tre ­
tăie re a in fluenţei g ru p u rilo r de v îrstă a sta t la baza
unora d in tre teoriile contem porane referito are la cul-
tu ra tineretului, teza fu n d am en tală fiind ideea existenţei
unei societăţi a adolescenţilor în cadrul social larg, cu
valori şi atitu d in i specifice şi cu influ en ţă asupra celor­
lalte g ru p u ri sociale.
Societatea în evoluţia ei produce tran sfo rm ări p en tru
a fi satisfăcute nevoi sociale. D ezvoltarea societăţii de­
term in a contradicţii, tensiuni la nivel social şi grupai,
cu deosebire atunci cînd noile stru c tu ri sociale şi cu ltu ­
rale n u se im pun pe deplin şi n u sîn t percepute de oa­
m eni în realele lo r sensuri. La fel se în tîm plă şi în evo­
lu ţia generaţiilor.
C ultu ra tin eretu lu i este văzută şi ca expresia dis­
crepanţei în tre copilărie şi perioada adultă. D iscontinui­
tă ţile generaţionale sîn t decalaje în tim p în tre o genera­
ţie m a tu ră şi generaţia ascendentă. T ranziţia de la co­
p ilă rie la ad u lt nu este continuă în nici o societate. In
u n e le societăţi, subliniază K eniston, discontinuităţile sînt
radicale. Există, de asem enea, şi discontinuităţi specifice
fiecărei vîrste determ inate de discrepanţele în tre dife­
rite le g ru p u ri de v îrstă în acelaşi tim p.
C ultu ra tin e retu lu i n u este întotdeauna sau explicit
anti adultă, ci este nonadultă, p e n tru că prom ovează şi
creează valori specifice şi în acest fel se diferenţiază de
lum ea adultă. Acest tip de cu ltu ră este consecinţa discon­
tin u ită ţii g ru p u rilo r de v îrstă şi serveşte ca funcţie pen­

70
 ■1

tru rezolvarea unora d in tre problem ele ridicate de noua

generaţie. N u insistăm asupra cu lturii tin eretu lu i, deoa­
rece o vom face m ai încolo. Vrem doar să subliniem că
ea este un cad ru de dezvoltare şi afirm are a identităţii,
a însuşirii sta tu su rilo r şi rolurilor de ad u lt de către ado­
lescent în concordanţă cu treb u in ţele sale. Un rol im ­
p o rtan t al id en tităţii este de a furniza un sens continui­
tăţii d intre trecut, prezent şi viitor în tr-u n în treg coe­
rent. A dolescentul este obligat să creeze o sinteză unică
în tre m odele, id en tităţi şi idealuri adesea incom patibile
în tre ele, oferite de m ediul său de viaţă. Form area iden­
tităţii este însoţită de ap ariţia sensului perceperii legă­
tu rii dintre trecu t, prezent şi viitor. Cînd tre c u tu l unei
generaţii este m ai în d ep ă rta t în tim p iar. v iito ru l este
m ai dificil de prevăzut, o asem enea continuitate este
afectată de schim bările sociale şi influenţează acea ge­
neraţie. P e n tru generaţia nouă ca şi p e n tru cea m ai în
vîrstă im p o rtan t este efortul creativ intens şi exerciţiul
perm anent al acţiunii sociale de stăpînire a schim bărilor
cu un ritm rid ic at în epoca actuală.
Însăşi societatea este in teresată ca tin erii să-şi pună
în valoare v irtu ţile şi calităţile p rin conştientizarea pro­
priei identităţi. Recunoscînd adolescenţei şi tin e reţii sta -
lu su ri şi ro lu ri proprii, societatea acreditează fo rţa şi
potenţialul lo r şi, d rep t urm are, facilitează trecerea de
la copilărie la perioada ad u ltă p rin crearea condiţiilor
propice de dezvoltare a personalităţii tin ere în acţiuni
sociale concrete. Concom itent cu o cu ltu ră a tin eretu lu i
există şi o c u ltu ră p e n tru tin eret, o cu ltu ră creată de
societate p e n tru generaţia tînără.
R aporturile în tre adulţi şi tin e ri se m anifestă deci
pe două p lan u ri : psihologic—opoziţia faţă de părinţi
tră ită ca reacţie individuală produsă în relaţiile in te r-
personale ; rela ţia tîn ă r-a d u lt este tră ită p rin grupul
de aparten en ţă cu tot ceea ce im plică p articiparea la o
situaţie colectivă stru ctu rată de norm e recunoscute : di­
fuzarea responsabilităţii, polarizarea opiniilor, radicali­
zarea atitudinilor.
O socializare anticipatoare determ ină copilul să-şi
însuşească valorile tipice g rupului de vîrstă. Dar, pă­
rin ţii înşişi pot fi prinşi în ceea ce R iesm an a n u m it so­
cializare retroactivă.

71
 - P lasîn d u — se pe poziţia de a învăţa, adulţii p reiau de
la tin e ri unele elem ente ale m odului lor de existenţă.
O biecte şi veşm inte, spectacole, activ ităţi de vacanţă,
sp o rtu ri, reviste, ziare p e n tru tin e ri le regăsim şi la o
p a rte din adulţi. A sistăm la o om ogenizare a culturii, a
lim bajelor, fiind suprim ate barierile d intre vîrste : ad u l­
ţii audiază m uzică tînără, particip ă la distracţiile tin e ­
retu lu i, ia r adolescenţii se fam iliarizează cu preocupă­
rile celor vîrstnici.
D ialectica subtilă a generaţiei şi vîrstei tra n sp a re şi
din aspiraţia fiecărei vîrste de a atinge p rag u l altei
vîrste, de a se considera m em bru al unei generaţii
d iferită de cea căreia îi aparţine. Se dovedeşte astfel că
vîrstele n u sînt rea lită ţi im uabile, că deşi sîn t u n dat
biologic şi deci au u n caracter obiectiv, ele pot fi p er­
cepute în flu x u l continuu al v ieţii unui om. Sem nul
m odern şi de civilizaţie al unei societăţi este ex p rim at
de lipsa oricărei segregaţii de v îrstă, de viziunea ei ega­
lita ră asupra vîrstelor. P e n tru că fiecărei vîrste i se
acordă u n conţinut social şi este m odelată social, lim i-
tînd, fără a putea, să le elim ine com plet, efectele tră s ă tu ­
rilo r ei biologice.
T recerea de la o vîrstă la a lta reprezintă jaloane în
scurgerea tim pului biologic al evoluţiei om ului. însă
tim p u l biologic n u este asem ănător cu tim p u l fizic.
Schim bările ca şi ritm u l de scurgere ale tim p u lu i tră it
de om sîn t diferite de alte tip u ri de tim p. O m ul se în ­
scrie preg n an t în tim pul psihologic şi social. A ceste ti­
p uri de tim p determ ină diferenţele şi u n ita te a vîrstelor.
Ele dau specificul fiecărei vîrste ca şi ritm u l de evo­
lu ţie al individului în tr-o pei’ioadă anum e de vîrstă.
In tre grupele de vîrstă, în tre generaţii nu există u n zid
de nepătruns. Copilul, p e n tru că n u a cunoscut altă
vîrstă, tinde să fie adult, de unde şi graba de a se m a­
nifesta ca adult. D evenit m atu r, om ul are nostalgia co­
pilăriei şi a tinereţii. N u rareo ri se întîm plă să desco­
perim , adulţi fiind,' cum a r fi tre b u it să fim în adoles­
cenţă. E xistă un m od de a învăţa, de a ne însuşi com­
p o rtam en tu l unei vîrste ? P robabil că da. M ai sigur însă
este fap tu l că în alte perioade de viaţă, aruncîndu-ne
privirile înapoi, filtru l n o stru sp iritu al şi intelectu al re-
ţin e acele elem ente ce p rezin tă sem nificaţie şi im por­
ta n ţă p e n tru vîrsta prezentă. Judecăm- o perioadă tre ­

72
c u tă cu cerinţele şi p rin m odul n o stru prezent de a ju ­
deca, in te rp re ta şi valoriza.
Esenţială este capacitatea n o astră de a ne transpune
în alte vîrste decît cea în care sîntem . Incapacitatea de
a n u sim ţi problem ele specifice fiecărei vîrste duce la
ten siu n i în tre generaţii. înţelegerea unei generaţii şi a
u n ei vîrste, apropierea de ea nu înseam nă nicidecum re ­
n u n ţa re a la prerogativele propriei vîrste. Dim potrivă,
acestea rep rezin tă efortul firesc de înscriere în cursul
evoluţiei generaţionale, de a rap o rta dezvoltarea in d i­
viduală la cei care te prem erg şi la cei care te urm ează.
A şadar d iferenţele în tre generaţii sînt şi o conse­
c in ţă a m odului diferit de percepere a tim pului de către
fiecare grup de vîrstă. S tag iritu l a surprins această deo­
sebire : „Cînd eşti tînăr, viito ru l este foarte lung iar
tre c u tu l este scurt, căci în prim ele zile ale vieţii n-ai
nim ic a-ţi am inti, ci to tul este nădăjduit".

4. RA PO R TU R ILE ÎN TR E G ENERAŢII ÎN FA M ILIE

E voluţia fam iliei de la o com unitate de producţie a

m ai m u lto r generaţii în acelaşi cadru spaţial şi tem po­
ral la un. g rup de consum, redusă în funcţiile ei, a con­
dus la schim bări în com portam entul tinerilor. Ei pot să
se em ancipeze m ai de tim p u riu şi să obţină o indepen­
d e n ţă m ai m are. D ispare baza trad iţio n ală a auto rităţii
p ă rin te şti din cauză că experienţa de viaţă şi profesio­
n a lă a părin ţilo r n u se m ai m anifestă direct în familie.
De m ulte ori copilului îi este inaccesibilă activitatea pro ­
fesională a p ărin ţilo r lor. P e n tru acest m otiv, copilul în
fam ilia m odernă n u are posibilitatea de a învăţa o m e­
se rie de la părin ţii lui.
La copii este foarte activ ad u ltrism u l !' (U. Şchiopu şi
E. Verzea, 1981), acesta exprim îndu-se în dorinţa de a
im ita conduita adultă. în adolescenţă, cel p u ţin la înce­
putul perioadei, această năzuinţă capătă un în alt grad
de intensitate, concom itent cu aspiraţia de a fi cît m ai
originali. Ei vor să fie adulţi dar altfel decît p ă rin ţii lor
sau' alţi adulţi. De aici, ten d in ţa de' a im ita şi prelua de
l a p ărin ţi fapte şi atitudini, tnulte nesem nificative însă
c a re le perm it o prezenţă m âi directă a com portam en­
tu lu i adult.

73
 Copilul, şi apoi tîn ă ru l au u n sta tu t de dependenţă
In fam ilie. C onştiinţa acestei dependenţe dă sen tim en tu l
de n ep u tin ţă de a fi independent. în consecinţă, copilul
se sim te devalorizat şi cunoaşte o criză de devalorizare.
D. Ausubel subliniază că atunci cînd copilul rezolvă po­
zitiv această criză se ajunge la fenom enul satelitizării.
Copilul devine un satelit al stru c tu rii centrale rep re ­
zentată de fam ilie, în special de părinţi.
în această stare de dependenţă apar dificultăţi şi re ­
zistenţă din p artea copilului. N esatelitizarea co nstituie
un im pedim ent în dezvoltarea personalităţii copilului,,
deoarece ea creează unele distorsiuni psihice ce se vor
m anifesta în perioada adultă. Satelitizarea are v irtu ţi
benefice p e n tru că, în ra p o rtu rile cu părinţii, copilul îşi
însuşeşte norm e şi valori necesare dezvoltării persona­
lităţii sale. Cu condiţia esenţială, ca p ărin ţii să n u exa­
gereze efectele acestei dependenţe, să ia în seam ă tre ­
buinţele specifice vîrstei ca şi identificarea necritică a
copilului cu părinţii.
O dată cu in tra re a în adolescenţă are loc, după A u -
subel, procesul de desatelitizare în cursul căruia se m a­
nifestă a titu d in i şi com portam ente independente. Ado­
lescenţa reprezintă şi ren u n ţa re a de către individ la pă­
rerile părinţilor.
D iferenţierea în tre generaţii este explicată şi prirt
conceptul de am bivalenţă com portam entală a tîn ă ru lu i.
A m bivalenţă înseam nă rap o rtu l negativ sau pozitiv aî
unei persoane faţă de un obiect, deci ceva contradicto­
riu şi instabil. Sociologul am erican K. M erton a d efinit
am bivalenţa sociologică d rep t aştep tările norm ative c a re
sînt reciproc contradictorii în p riv in ţa atitudinilor, opi­
niilor şi com portam entului în tr-u n status social sau set
de statusuri. Persoanele aflate în tr-u n status sau se t de
statu su ri definite în feluri foarte deosebite, înclină să
dezvolte sentim ente, opinii şi com portări contradictorii.
D iferenţele în tre generaţii se reflectă în neconcordanţa
d intre norm ele interiorizate şi în v ăţate de adulţi şi ne­
voile tinerilor. Factorii p rim ari de socializare, inclusiv
fam ilia, atenuează din inten sitatea contradicţiilor speci­
fice vieţii sociale, ia r tîn ă ru l in se ra t în stru c tu rile so­
ciale trăieşte această stai’e de am bivalenţă în tre ceea
ce-i oferă fam ilia şi ceea ce este concret în ra p o rtu rile
sociale.

74
 Pe de altă parte, tabloul tradiţional a l fam iliei s-a
m odificat profund, în p rim ul rînd economic, deoarece
există un a lt mod de distrib u ire a sarcinilor fam iliale.
Fem eia n u m ai are exclusiv rolul de gospodină şi m am ă.
E a este în aceeaşi m ăsură in teg rată ca şi b ă rb atu l în o
activitate profesională, ceea ce-i dă o independenţă eco­
nom ică şi c u ltu rală şi u n status şi roluri sociale cu totul
d iferite de acelea referitoare la poziţia ei în fam ilie.
E galitatea cu bărbatul, m ai ales în socialism, îi per­
m ite fem eii afirm area în toate planurile vieţii sociale şi
economice. în consecinţă, statu su l de m am ă a suferit
schim bări radicale. Educaţia copiilor în fam ilie nu cade
mumai în g rija m am ei. T atăl devine tot m ai m u lt o
prezen ţă activă, fie în educarea şi form area copiilor, el
in terv in e direct în soluţionarea u nor problem e ale fa ­
m iliei. Sistem ul a lte rn ă rii sarcinilor este un fa p t obiş­
n u it în fam iliile contem porane cu efecte esenţiale asu­
p ra rap o rtu rilo r generaţionale din fam ilie.
Orice generaţie este un nou venit şi ea îşi constru­
ieşte im agini pro p rii despre adulţi aşa cum şi alte gene­
ra ţii le-au elab o rat pe ale lor pornind de la diversele
ex p erien ţe tră ite în contact cu adulţii. T inerii îşi fă u ­
resc propriile im agini avînd ca m odel m odul cum adulţii
acţionează şi gîndesc. O anum ită stereotipie, cel p uţin
în unele atitu d in i şi com portam ente se tran sm ite de la
o generaţie la alta. Fiecare om se sim te îndem nat să-şi
jo ace rolul im itînd felul în care acest rol a fost ju c a t de
părin ţi în fam ilie. In această stru c tu ră copilul cunoaşte
ş i trăieşte o gam ă am plă de relaţii interindividuale.
P e n tru unii tin eri divergenţele cu adulţii sînt, în
îa p t, conflicte cu m ediul fam ilial. Fam ilia este, în viziu­
nea lor, cadrul p rea strim t p e n tru dezvoltarea personali­
tă ţii lor. E xistă o discordanţă în tre m odul de a acţiona
al fam iliei asupra tîn ă ru lu i şi exigenţele tîn ă ru lu i dato­
rită necunoaşterii de către p ă rin ţi a problem elor reale
■cu care se confruntă generaţia tînără, de unde şi te n ­
d in ţa de a le judeca şi soluţiona pe baza a ceea ce ştiu
p ă rin ţii din p ropria lor tin ereţe sau în funcţie de im ­
presiile subiective despre unele fenom ene din lum ea ti­
n e re tu lu i. D uplicitatea m orală a p ă rin ţilo r distorsionează
puternic psihicul copiilor şi lasă urm e adînci asupra tî-
m ărului şi viito ru lu i adult.

75
 E xistă o anum ită relaţie în tre tinereţea aşa cum a
cunoscut-o ad u ltu l şi poziţia faţă de copii. Cei care a u
suferit constrîngeri prea dure în tin ereţe se pare că sîn t
înclinaţi la to leran ţă faţă de copiii lor. Cei care au dis­
pus de o prea m are lib e rta te în copilărie înclină să fie'
mai severi cu p ro p rii lor copii.
D iferenţa de vîrstă d intre copii şi p ărin ţi este una:
din sursele de schim bare a ideilor şi obiceiurilor. De re ­
gulă, oam enii conservă prim ele im presii şi pornesc în
v iaţă de la o experienţă ce nu are valoare în to td eau n a
p en tru succesori. Dacă ei sînt capabili să înţeleagă nou­
tăţile n u sîn t la fel de supli p e n tru a le adopta şi a le
integra în viaţa lor, m ărginindu-se să aprofundeze ceea
ce au început în tinereţe, în tim p ce copiii aspiră ia o
lum e nouă. O asem enea aserţiune se justifică p a rţia l
deoarece fiecare vîrstă cunoaşte transfo rm ări şi d ispune
de capacitatea de a înţelege şi asim ila noul. N u este m ai
p uţin adevărat, că sînt b ă trîn i cu o anum ită d ificu ltate
în asim ilarea form elor noi de viaţă socială, situaţie ce-i.
determ ină să idealizeze p ropria copilărie şi tinereţe.
A cest fenom en de opoziţie a copiilor faţă de m en talitatea
părinţilor nu se produce cu aceeaşi in tensitate în toate-
fam iliile. în fam iliile p u tern ic in flu en ţate de tra d iţii şi.
obiceiuri opoziţia tin erilo r faţă de părinţi poate fi m ai
acută.
Rolul fam iliei în tra n sfe ru l experienţei şi c u ltu rii de-
la vîrstnici la tin eri este d e te rm in a t de doi factori :
a) discontinuitatea tem porală p rezen tă în fiecare m om ent
al vieţii unui om ; b) in stru ire a profesională şi educaţia,
intelectuală a adolescentului n u poate să se realizeze în.
fam ilie din cauza diferenţierii şi specializării profesio­
nale în societatea m odernă, în făp tu ite de in stitu ţiile edu­
cative.
Am subliniat deja că în tr-o societate relativ stabilă,
cu valori bazate pe co n tin u itate tem porală, tra n sfe ru l
de cu ltu ră în sau dincolo de fam ilie n u ridică probleme-
deosebite. G eneraţia tîn ă ră succede generaţiei vîrstnice-
fără tensiuni sau schim bări esenţiale.
Societatea contem porană in flu en ţată de ştiinţă şi te h ­
nologie se caracterizează p rin discontinuitate tem porală
şi prin ru p erea cu trecutul, inclusiv cu cel foarte apro­
piat. Tot ce este nou are o valoare foarte relativă.;. Cu_
a tît m ai m ult cînd au loc schim bări rapide î n , modul.

76
 tra d iţio n al de cu ltu ră în cadrul fam iliei. Acestea afec­
tea z ă stab ilitatea şi conduce la dificultăţi în tran sferu l
•de cultură. A tunci cînd copiii ţăranilor, de pildă, sînt
in flu e n ţa ţi de m odele de in d ustrializare ori atunci cînd
p ă rin ţii nu sîn t capabili să le dea o educaţie m ai bună
decît cea însuşită de ei în şcoală, copiii pot avea greu­
tă ţi în acceptarea consecinţelor sociale ale noilor schim ­
bări. In astfel de cazuri se creează m ai des o în străin are
în tre p ărin ţi şi copii. Se constată şi tra n sfe ru l invers de
cu ltură, adică p ă rin ţii adoptă ideile noi ale copiilor. P u ­
tern ica ten d in ţă de a răm îne tîn ă r c ît m ai m ult posibil
în atitudine, com portare şi în făţişare personală a d e te r­
m in a t pe cei b ă trîn i să adopte îm brăcăm intea, înfăţişa­
re a şi lim bajul tinerilor.
U nul d in tre cele m ai im portante m otive de d iferen­
ţie re a generaţiilor este o rien tarea copiilor spre indivizi
ş i g ru p u ri de aceeaşi v îrstă ca şi influenţa asupra lor
d in afara fam iliei. Ceea ce le oferă p rile ju l de a opune
m odele şi com portam ente cunoscute în alte fam ilii celor
prom ovate de p ă rin ţii lor. E xistă deci u n conflict de
m odele cu ltu rale ale diferitelor fam ilii.
în încercarea de a explica fenom ene tipice tin e re ­
tu lu i contem poran s-au emis teze referito are la rolul
p ărin ţilo r în ap a riţia şi fiinţarea aşa-zisului conflict în tre
generaţii. E dificatoare este în acest sens concepţia lui
G. M endel. P e n tru p sihanalistul francez, fam ilia, consi­
d e ra tă ca prim a s tru c tu ră socială în care se integrează
•copilul, m ediază influenţele tu tu ro r celorlalte instituţii
socio-culturale. Im pactul lor asupra copilului se face
sim ţit încă din prim a copilărie, bineînţeles inconştient
,da.r dependent to tal de părinţi.
Cronologic, copilul interiorizează im aginea m am ei ca
p rim ă fiinţă um ană cunoscută şi sim ţită de el, care nu
■este a tît oglindirea fidelă a im aginii m atern e reale cît
relaţia copil-m am ă în globalitatea ei. A ceastă relaţie este
obiectuală în esenţa ei deoarece m am a a r fi percepută
de copil ca ceva ex terio r la care el se raportează ca su-
biect.
Pe m ăsura evoluţiei copilului are loc şi interioriza­
rea altei relaţii obiectuale : cea cu tatăl. Im aginea p a­
tern ă in terio rizată în in conştient este diam etral opusă
celei m aterne. Ea exprim ă leg ătu ra copilului cu valori
-ca libertatea, dreptatea, raţionalitatea. R elaţia m aternă

77
este sim ţită ca u n raport cu n atu ra, iar cea p a te rn ă este
tră ită în conexiune cu raţio n alitatea vieţii sociale şi
um ane opusă natu rii. P u te re a socială dăinuie în incon­
ştient ca un corespondent al im aginii p atern e din tre ­
cutul individual, num ai atunci cînd această p u tere p ro ­
m ovează dreptatea, lib e rta te a şi influenţează n em ijlo­
cit pe individ num ai atunci cînd el deţine o p a rte din
ea. în consecinţă, om ul ar dispune în acest fel de p îr-
ghii p e n tru lu area deciziilor a su p ra p ropriului său. des­
tin. După G. M endel, p u terea socială, aşa cum se m an i­
festă în ţările occidentale p u tern ic industrializate, şi-a
p ierdut din trăsătu rile raţionale. El vorbeşte de o opo­
ziţie faţă de ta tă într-o carte in titu la tă R evolta contra
tatălui, idee relu ată în Criza generaţiilor. „ în rev o lta
contem porană îm potriva tatălu i, a tît ca p u rtă to r al m oş­
ten irii tre c u tu lu i cît şi ca personaj um an cu care se
identifică, există o m are p a rte de am ărăciune, decepţie
şi deziluzie faţă de tată. în tr-o a n u m ită m ăsură, această
revoltă este expresia unei dragoste decepţionate", scrie
M endel în Criza generaţiilor. A ceasta a r explica, după
au to ru l francez, de ce actuala generaţie tîn ă ră ar refuza
m oştenirea lăsată de p ărin ţii săi.
O bservăm aşadar, cum ra p o rtu rile d in tre p ă rin ţi şi
copii sînt, în fapt, ra p o rtu ri în tre generaţii şi sîn t u ti­
lizate p e n tru a explica unele d in tre fenom enele cu care
se con fru n tă o p a rte a societăţii contem porane, p u te r­
nic dom inată de tehnologie. S în t puse în lum ină o serie
de reso rtu ri psihologice ale ra p o rtu rilo r g en eraţiilo r
intrafam iliale, deşi secundare fa ţă de im pactul s tru c tu ­
rilo r sociale, şi ale relaţiilo r d in tre clasele şi g ru p u rile
sociale, totuşi cu influenţă cel p u ţin în anum ite planuri*
asupra dezvoltării societăţii.
S-a rem arcat că toţi psihanaliştii consideră re p re ­
zentările despre tată şi m am ă fiind determ inate de m o­
dul cum copilul interiorizează ro lu rile de sex, p rin ac­
ceptarea sau refuzul acestor roluri, p rin conştientizarea
şi afirm area eului. De aici, rezu ltă ideea genezei re p re ­
zentărilor ro lu rilo r de tată şi m am ă plasate în geneza
rolurilor m asculine şi fem inine cu im portanţă fu n d a ­
m entală în form area copilului ca fiin ţă sexuată. Se re ­
duce, în acest fel, in fluenţa p ărin ţilo r doar la dezvol­
tarea sexuală a copilului, scăpîndu-se din vedere că om ul
este o fiinţă orien tată în esenţă c ă tre social deci către re ­

78
la ţii sociale. T atăl, ca şi m am a, îi educă pe copil şi pe
adolescent p e n tru însuşirea norm elor sociale tocm ai p e n ­
tr u a le form a un com portam ent social căruia i se subor­
donează toate celelalte nevoi şi treb u in ţe um ane. Num ai
aşa n e putem explica de ce rap o rtu rile adolescentului
faţă de tată şi m am ă sînt dependente de condiţiile con­
c re te în care trăieşte, de m ediul său fam ilial. Im aginea
despre p ă rin ţi nu are nim ic m isterios sau patologic. Ea
reflectă o anum ită concepţie a tîn ăru lu i în legătură cu
ro lu l tată lu i sau al m am ei. Că psihanaliza exagerează
cînd pune to tu l pe seam a inconştientului este dovedit
şi de evoluţia rep rezen tărilo r despre ta tă şi m am ă de
la o vîrstă la alta.

5. P Ă R IN Ţ II — MODELE DE GENERAŢIE

A titudinea copilului faţă de alte persoane este esen­

ţia l d eterm in ată de relaţia sa cu m am a. Sem nificaţia
dată de el oam enilor, ca şi rap o rtu rile cu lum ea, depinde
d e m odul cum îşi exercită m am a rolul în educaţia copi­
lului.
M am a este prototip şi m odel în acelaşi tim p, este,
de fapt,, p rim ul m odel însuşit de copil, — reper de ori­
entare în acţiunile sale. A titudinea m am ei faţă de lu ­
cruri, de evenim ente, de oam eni, faţă de el însuşi, de­
term in ă şi a titu d in e a copilului. El vede lum ea după m o­
d u l cum m am a in terp retează această lum e. C ontactul
copilului cu u n iv ersu l se realizează m ai în tîi p rin m am ă.
M ama este prim a a u to rita te cunoscută de copil. Sen­
tim en tu l său de siguranţă este condiţia em ancipării sale
trep tate, a devenirii sale adulte iar m am a este prim a
care-i dă acest sentim ent.
M ama îl iniţiază pe copil în viaţă, îl încurajează să
se descopere pe sine, să se dezvolte ca fiinţă um ană.
C opilul n u poate evolua deplin fără rap o rtare a perm a­
n e n tă la altu l care să confirm e şi să recunoască eul său.
M am a este u n elem ent m arcan t al m ediului de constrîn-
gere în cadrul căruia lim itele eului trebuie să fie defi­
nite. Ea este p u rtă to are a aspiraţiilor, treb u in ţelo r adul­
ţilo r ce acţionează asupra nevoilor şi in tenţiilor copilu­
lu i. D iferenţa d in tre ei este resim ţită de copil cu o in­
te n sita te to t m ai m are pe m ăsura evoluţiei sale către

79
adolescenţă. In d iv id u alitatea şi personalitatea v iito ru lu i
ad u lt se cristalizează m ai întîi în relaţiile cu m am a.
T atăl îşi exercită funcţia în m od d ife rit de cea a
mam ei. El determ ină pe copil să iasă din sta re a de n ed i-
ferenţiere cu m am a, ceea ce-i conferă prim ele tră s ă tu ri
de individualizare.
Psihologul belgian P. O sterith sublinia că u n a d in tre
com ponentele rolului p a te rn este caracterul in te rm ite n t
al prezenţei p atern e şi relativ a ei rarita te . A bsenţa sa
valorizează considerabil pe ta tă în faţa copilului. A b­
senţa este o tră să tu ră legată de a u to rita te a p aternă, pen­
tru că ea contribuie la definirea tatălu i ca personaj de-
referin ţă căruia îi dai socoteală şi îi ceri sfaturi. Ideea
lui O sterith se im pune a fi am endată, deoarece şi mama.
salariată, d atorită statu su lu i ei ocupaţional, este absentă,,
cel p u ţin o p a rte a zilei, din re la ţia cu copilul.
P u te re a p a te rn ă este seducătoare p e n tru copil şi-l
stim ulează în dorinţa lui de a fi. el însuşi. T atăl re p re ­
zintă în ochii copilului a u to rita te a suprem ă. E l ocupă
o poziţie privilegiată în constituirea idealurilor şi siste­
m elor de valori ale tînărului. T atăl trezeşte în copil forţe-
de rezistenţă, de opoziţie, de afirm are de sine m ai m u lt
sau m ai p uţin violente, cu d orinţa de a-1 egala, de a-1
depăşi. R eprezentînd au to ritatea, tată l provoacă se n ti­
m entul de revoltă la tînăr. V oinţa copilului de a fi el
însuşi este însoţită de opoziţia faţă de ta tă l său. P re sti­
giul tată lu i este necesar rolului de m odel ju c a t de el
faţă de copil. T atăl trebuie să reprezinte o u m a n ita te
exem plară, accesibilă copilului. El este, aşa cum se ex ­
prim a F. K afka în celebra Scrisoare către tata, m ăsura
tu tu ro r lucrurilor.
A dolescentul disociază stilu l şi conţinutul ro lului p a ­
tern, al im aginii propriului său ta tă şi al m odului cum
acesta îşi exercită rolul său pe m ăsură ce el se m a tu ri­
zează social şi intelectual. A ceastă disociere este conşti­
entizată şi cînd adolescentul com pară com portam entul
m ai m ultor persoane aflate în aceeaşi situaţie de tată.
Perceperea tată lu i real, a m odelului concret deţine u n
loc esenţial în form area im aginii paterne d ato rită im ­
portanţei lor în evoluţia afectivităţii, în form area con­
ştiinţei de sine.
Evident, im aginea p a te rn ă (ca şi cea m aternă) de­
pinde de condiţiile concrete ale m ediului de viaţă al co­

80
pilului. M ai întîi, să rem arcăm rolul a v u t de starea cu­
plului parental. A ltfel se in stitu ie această im agine la
copiii ce n u şi-au cunoscut niciodată părinţii, la orfanii
de tată sau m am ă, la copiii ai căror p ă rin ţi sînt despăr­
ţiţi, la cei cu părin ţi care doar form al alcătuiesc o fa­
m ilie şi în cu to tul a lt m od în fam iliile unde există re ­
laţii fireşti întem eiate pe respectarea sta tu su lu i fiecărui
m em bru.
O influenţă im portantă în constituirea im aginii des­
pre p ărinţi o are stru c tu ra fam iliei. A ceastă im agine evo­
luează d ife rit în tr-o fam ilie alcătuită din cuplul pa­
ren ta l şi un copil faţă de o fam ilie lărg ită întem eiată
pe contacte frecvente în tre copii, părinţi, bunici, unchi,
m ătuşi şi veri. în a doua situaţie, copilului i se oferă
m ai m u lte im agini p atern e şi m atern e percepute în re ­
laţii paralele (unchi-văr, m ătuşă-verişoară), încrucişate
(între copil şi unchi, în tre copil şi m ătuşă) sau d in tre
ta tă l său şi v ărul său, d in tre m am a sa şi verişoara sa
sau relaţii în tre doi veri şi acelaşi bunic, în tre două ve-
rişoare şi aceeaşi bunică. A ceste relaţii au u n rol esen­
ţial în absenţa tată lu i sau a m am ei în m ăsura în care ele
înlocuiesc relaţiile şi influenţele p a te rn e şi m aterne. Dar,
aşa cum rem arca şi P. Tap, aceste su b stitu iri n u sîn t
totale. Copilul fără tată are în to td eau n a ten d in ţa să im a­
gineze, să idealizeze sau să structureze (pozitiv sau n e­
gativ) im aginea prop riu lu i său ta tă sau a propriei m ame'
pornind de la date furn izate de m ediul său, în special'
de m am ă în cazul tatălui. P rin am intirile, com entariile,
laudele sau criticile sale ea orientează construirea aces­
tei im agini. A ceastă rep rezen tare este diferită însă d u p ă
num ărul, poziţia, sexul celorlalţi copii. U n fiu unic a r e
o altă percepţie faţă de u n copil p rovenit din tr-o fam i­
lie. num eroasă. U n b ă ia t care n u are decît surori, o fatăi
care n u are decît fraţi, fiii cei m ari sau m ezinii p ercep
calităţile, atitu d in ile şi rolul tată lu i sau m am ei în fu n cţie
de aceste caracteristici.
D ar s tru c tu ra fam iliei n u este suficientă în analiza şî
explicarea in fluenţei p ărin ţilo r asupra copilului. T ipul
de ra p o rtu ri în tre copil şi p ă rin ţi este esenţial. în aceste:
relaţii, p ă rin ţii nu sîn t sim pli m ijlocitori în tre m odelele
cu ltu rale şi copil. Fiecare d in tre p ă rin ţi îşi tră ieşte ro lu l
în m od specific în funcţie de poziţia socială, biografia
sa, caracterul, aspiraţiile sale. C oncordanţa ro lu rilo r ta ­

81
 tălui şi ale m am ei are un caracter specific p e n tru fie­
care cuplu p aren tal şi variază în funcţie de evenim en­
tele succesive tră ite de p ă rin ţi îm preună. A ceste v a ria ţii
influenţează m odul de asim ilare de către copil a rolu­
rilor parentale. A ceastă asim ilare este dependentă de
evoluţia copilului în care im itaţia şi identificarea ocupă
un loc im portant. P rin însuşirea m odelelor de ro lu ri ti­
pice fam iliei copilul se socializează, adică interiorizează
strategia de a avea relaţii cu alţii p e n tru a răspunde
unor nevoi personale şi a satisface cerinţe sociale sau
de grup. Interiorizarea im aginii p ărin ţilo r reprezintă, în
acelaşi tim p, autoinvestigarea personalităţii, cunoaşterea
alto r persoane, însuşirea m odelelor, a norm elor fam iliei
şi ale u n o r g ru p u ri sociale sau ale societăţii globale.
C onştientizarea am bivalenţei ro lu rilo r părinţilor, a m ul­
tiplelor situ aţii conflictuale cunoscute de p ă rin ţi în asu­
m area diferitelor roluri, conflictele în tre diverse ro lu ri
asum ate de acelaşi individ sau de indivizi diferiţi, toate
acestea d eterm in ă adolescentul să pună la îndoială a ti­
tudinile şi m odelele rep rezen tate de părinţi. Fam ilia a
co n stitu it p e n tru el u n m ediu protector, însă adolescen­
tul, din dorinţa de a fi independent, de a-şi reliefa in ­
dividualitatea, de a-şi exprim a lib e r opiniile şi de a ac­
ţiona autonom , se opune p ărin ţilo r şi încearcă să se
detaşeze de fam ilie.
Pe m ăsură ce capacităţile sale intelectuale evoluează,
adolescentul priveşte critic ex p erienţa sa de viaţă. în tru -
cît el dispune de capacitatea să com pare posibilităţile
sale cu ale adultului, să confrunte o m u ltitu d in e de op­
ţiuni, să su rp rin d ă ad ev ăratu l ra p o rt în tre principii şi
m odul concret de acţiune, în tre statusurile, ro lu rile şi
persoanele ce le exercită, el poate să discearnă în tre
im aginea ad u ltu lu i care va fi el şi cea a ad u ltu lu i real.
Opoziţia pu tern ică faţă de p ă rin ţi este m otivată de te n ­
d in ţa tîn ă ru lu i de a elabora şi com para im aginile de
tată, m am ă, de ad u lt în general şi-i judecă pe aceştia
în funcţie de im agini ideale. T răieşte două sentim ente
contradictorii : el nu m ai acceptă să acorde credit ab
initio unei persoane adulte num ai p e n tru că ea are un
, .anum it status social. A titudinea tîn ăru lu i depinde de
m odul cum un ad u lt îşi exercită rolurile sale în relaţiile
cu el şi cu ceilalţi. însă, p e n tru a judeca adultul, adoles-

:82
centul adoptă o atitu d in e m ai exigentă, deoarece el o
leagă de aspiraţiile şi idealurile sale, fără să adm ită
vrep concesie.
C onfruntarea im aginii ca şi a idealurilor cu m odelele
concrete n u este în m od necesar negativă p e n tru p ă rin ţi
sau alţi adulţi. D ar descoperirea esenţială şi adesea
dram a adolescentului este conştientizarea ideii că p ă rin ţii
n u sîn t fiinţe m itologice şi om nisciente, aşa cum şi-i re ­
prezen ta cînd era copil, ci sînt un bărb at, o fem eie cu
defecte şi calităţi ca oricare alţi oameni. M odelele cul­
tu ra le însuşite de adolescent îl stim ulează să aprecieze
calităţile şi defectele, acestea fiind considerate ca e ta ­
lon, ca tip u ri ideale după care sîn t judecaţi m am a şi
tata. C om paraţia poartă şi o putern ică încărcătu ră afec­
tivă şi em oţională. C ît de dureroase sînt constatările,
unor copii cu p riv ire la p ă rin ţii care n u corespund m o­
delului ! „T atăl m eu n u se preocupă în nici u n fel de
m ine" sau „T atăl m eu este altfel decît a r trebui să fie
un, tată", contrastează, de pildă, cu constatările pozitive
ale altor adolescenţi, în cîn taţi de p ă rin ţii lor : „T atăl
m eu este cel m ai curajos om ", „T atăl m eu este perfect",,
„T atăl m eu este cel m ai corect om din lum e", „M am a
m ea este cea m ai bună şi frum oasă fem eie". T atăl este
deci în cu n u n at cu toate m eritele profesionale şi m orale,
iar m am a cu toate a trib u te le perfecţiunii fem inine.
L egătura în tre m odelul cu ltu ral şi m odelul concret
subliniază că form area im aginii despre adulţi şi ro lu rile
lor ţine de cadrul de viaţă al tîn ă ru lu i unde m odelul
c u ltu ral este o m odalitate de proiectare a dorinţelor şi
aspiraţiilor adolescentului referitoare la atitu d in ea p ă ­
rin ţilo r faţă de el.
C ercetări sociale efectuate în ţa ra n oastră au evi­
d en ţiat concluzii sem nificative cu p riv ire la ra p o rtu rile
tin e rilo r cu părinţii. A stfel, investigaţiile asupra tin e ­
retu lu i i'ural (O. Bădina, D. D um itru, O. N eam ţu, 1970)
au reliefat că tin e rii acordă o în altă apreciere experien­
ţei de viaţă a p ărin ţilo r şi o consideră ca u n izvor de
învăţăm inte p e n tru ei. P e de altă p arte, m am a, în mod
special, apare ca p u rtîn d g rija copiilor şi deci cu u n rol
esenţial în educarea lor.
O cercetare pe tem a im aginii reciproce a p ărin ţilo r şi
copiilor (F. M ahler, C, M amali, 1974) a a ră ta t rolul av u t
de ta tă şi m am ă în diverse situ aţii de viaţă ale copiilor.

83
M am a are u n ro l m ai m are decît tatăl în în d ru m a re a şi
sfătu irea copiilor. Cît priveşte educarea băieţilor şi fe­
telor, investigaţia dem onstrează o m are d iferen ţiere a ro­
lu rilo r educative ale tată lu i şi m am ei în ra p o rt cu sexul
copiilor. T aţilor le este a trib u ită m ai ales o fu n cţie im ­
p o rtan tă în educarea băieţilor ia r m am elor cu p recădere
sarcina de educare a fetelor. O bservăm aşadar distincţia
făcută a tît de tin eri cît şi de p ă rin ţi în tre ta tă şi m am ă
p rin relaţia tată-fiu , m am ă-fiică. Im aginea despre p ă­
rin ţi este dependentă de aceste relaţii, c o n ţin u tu l ei
fiind d iferit de la u n sex la a ltu l precum şi de la u n
dom eniu la altul. De pildă, p ă rin ţii ca surse afective
p e n tru copii ; în acest caz subiecţii investigaţi în cadrul
•cercetării m enţionate, subliniază că m am a oferă cea m ai
m u ltă dragoste. D ar rolul m am ei este considerat m ai
m are decît al tă tă lu i şi în in te g rare a socială a copiilor,
•atît în viziunea tinerilor cît şi în cea a părinţilor.
R eferindu-ne la rolul p ă rin ţilo r în alegerea m odele­
lor m enţionăm că o serie de cercetări (D. Bazac, 1983)
evidenţiază p u ţin ă ta te a fam iliilor capabile să conştienti­
zeze m enirea lo r ca sursă de m odele şi, de asem enea, să
m anifeste preocupări clare, sistem atice p e n tru o ferirea
u n e i gam e v a riate de m odele de ales p e n tru copiii lor.
R ezultă d in concluziile de m ai sus d iv ersitatea de
condiţii în care are loc procesul de constituire a m ode­
lu lui de ta tă sau m am ă. Se observă că procesul de con­
stitu ire a im aginii despre p ă rin ţi cunoaşte o anum ită eta-
pizare. Psihologul francez P. T ap diferenţia u rm ătoarele
etape ale procesului a m in tit :
1. Copilul începe să trăiască ro lu rile părin ţilo r graţie
m ultiplicării com portam entelor sale relaţionale şi tra n ­
sferului lor în jocuri.
2. ..Datorită progreselor î n ' planul, activităţii intelec­
tuale şi extin d erii c îm p u lu i. de acţiune socială, copilul,
apoi adolescentul^ ajung să cunoască o serie de m odele
d e ; conduite ju x ta p u se sau contradictorii : m odelul de
b ă rb a t şi fem eie, de ta tă şi de m am ă, de profesor, de
adult, copil, adolescent, şef, prieten sau cam arad, sub­
a lte rn etc.
3. Cu tim pul aceste m o d e le 'se opun sau se ie ra rh i­
zează1, se confundă (proiectarea im aginii p atern e asupra
profesorului, de pildă), se generalizează sau se d iferen­

84
ţiază (delim itarea în tre prieten şi coleg, de exem plu) în
funcţie de relaţiile interpersonale, lecturi, vizionări de
filme, em isiuni de televiziune. M odelul p a te rn se cons­
tru ieşte în opoziţie şi com plem entaritate cu m odelul m a­
te rn d ar şi in legătură cu m odelele de bărbat, şef, ca­
m arad.
Copilul şi adolescentul percep decalajul în tre m ode­
lele constituite şi g rad u l în care adulţii corespund aces­
to r modele. în această evaluare adolescentul este preocu­
p a t de sesizarea defectelor şi a deviaţiilor de la model.
De pildă, profesorul este v ăzu t m ai ales p rin ce n u
treb u ie să facă sau n u treb u ie să fie în rap o rt cu m o­
delul de profesor. El adesea clasifică profesorii în buni
sau răi.
Dacă adolescentul are posibilitatea de a alege p rin ­
tre profesorii săi m odele pozitive sau negative, aceasta
n u m ai este posibil p e n tru p ărinţii săi. Fiecare părin te
este în acelaşi tim p şi m odel pozitiv şi m odel negativ,,
cu excepţia situaţiei cînd există un dezechilibru fam ilial
care determ ină o alegere brutală, tată l devenind vino­
vatul absolut sau invers. A ceastă opţiune extrem ă duce
adesea la com portam ente şi atitu d in i ce vădesc dereglări
serioase în cuplul părintesc cu efecte esenţiale în rap o r­
tu rile cu copiii. Aşa se întîm plă de pildă cu fiica răm asă
în g rija m am ei sale după despărţirea soţilor şi crescută
cu sentim entul de u ră faţă de tată. A cestea sînt cazuri
extrem e p e n tru că am bivalenţa com portam entelor şi a ti­
tudinilor este, de regulă, caracteristica rap o rtu rilo r d in ­
tre copii şi părinţi.
R ezultă că în tre p ă rin ţi şi copii pot exista m ai m ulte
tip u ri de relaţii : 1. ra p o rtu ri întem eiate pe o au to rita te
rigidă a unuia sau a am bilor p ărin ţi care n u iau în
seam ă cerinţele sau p ersonalitatea copilului, to tu l fiind
ce n trat pe interesele p ărin ţilo r sau o rien tat în funcţie
de m odul cum p ărin ţii văd lucrurile chiar şi în cazul
cînd părin ţii cred că to tu l a r fi în beneficiul copilului ;
2. relaţii de to leran ţă caracteristice fam iliilor ce iau în
considerare aspiraţiile şi treb u in ţele fiecărui m em bru
al său, toţi fiind cen traţi pe realizare, perform anţă şi
prestigiu ; 3. relaţii fam iliale lipsite de orice au toritate,
de orice in stan ţă de control şi autocontrol unde ap aren t
copiii au lib ertatea de a se dezvolt.! cum vor. Aceste
t r e i : tip u ri de relaţii d eterm in ă atitu d in i şi com porta­
m en te diferite faţă de ra p o rtu rile între generaţii. Im ­
plicarea adolescentului şi a tîn ă ru lu i în tr-o g eneraţie se
bazează pe ceea ce se cunoaşte şi trăieşte în fam ilie.
C el p u ţin în rap o rtu rile cu adulţii, ei sînt ghidaţi de im a­
ginea tată lu i sau a m am ei, ca im agini d iriguitoare a
căror influ en ţă este d eterm in ată de contextul social,, de
s tru c tu ra socială în care fiinţează fam ilia ca şi de re­
laţiile d in tre tîn ă r şi adult. C reşterea im pactului facto­
rilo r din afara fam iliei contribuie la schim bări în rap o r­
tu rile în tre generaţii.
Fam iliile ce se opun acestor influenţe sau nu se adap­
tează la schim bările sociale şi tehnologice sîn t u n m e­
diu m ai propice m anifestării u n o r diferenţe în tre gene­
raţii datorită, în prim ul rînd, su b stitu irii aspiraţiilor ti­
n erilo r cu cele ale părinţilor. „ în orice fam ilie tra d iţio ­
nală, scrie R osenm ayr, există pericolul ca, în relaţiile
d in tre p ă rin ţi şi copii, părin ţii să încerce realizarea vi­
su rilo r lor proprii neîm plinite în copilărie sau adolescenţă
p rin efortul de a-1 m odela şi p regăti pe copil p e n tru o
anum ită ocupaţie, cu un an u m it scop pe care ei înşişi nu
a r p u tea să-l realizeze. P ă rin ţii pot astfel să-şi explo­
ateze copiii în scopuri narcisiste". C hestiunea pusă
de sociologul austriac are şi altă im plicaţie deţi-
sebit de im portantă, şi anum e, ten d in ţa u n o r p ă rin ţi ca
în rap o rtu rile cu tin erii să-şi im pună punctul de vedere,
să proclam e ca adevăr num ai ceea ce gîndesc ei şi, cu
precădere, să susţină că d rep ta te a este num ai de p a rtea
lor, inclusiv în ceea ce priveşte problem ele tin eretu lu i.
P e tîn ă r nu-1 irită nim ic m ai m u lt decît desconsiderarea
lui ca om. P e n tru că tîn ă ru l se socoteşte um an egal cu
adui tul. El îi cere acestuia să-i dovedească şi să m otiveze
p rin fapte atitu d in ile şi com portam entele, superioritatea
şi experienţa sa de viaţă. Poate că la nici o v îrstă n u se
m anifestă sentim entul a tît de acut al necesităţii dem on­
straţiei, al verificării p rin fapte a afirm aţiilor adulţilor.
Aşa se explică şi ap etitu l p e n tru com petiţie la adoles­
cent, deoarece în acest fel se p u n în relief calităţile
proprii, p u tere a şi capacitatea de a-şi afirm a individuali­
tate a şi a a ră ta celorlalţi, inclusiv adulţilor, că poate
evolua independent, că dispune de resurse fizice şi in ­
telectuale de care se foloseşte autonom .

86
 6. FACTORI DF D IFEREN ŢIERE A GENERAŢIILO R

A firm area puternică a revoluţiei ştiinţifico-tehnice,

creşterea dem ografică a tin e retu lu i în ansam blul popula­
ţiei, urbanizarea, industrializarea, cuprinderea unei
generaţii de tin e ri în sistem ul şcolar, influ en ţa m ass-
m ediei sînt cîţiva d in tre factorii ce au im pact asupra
rap o rtu rilo r în tre generaţii. Factori de n a tu ră obiectivă
au acţionat în sensul schim bării profunde a cadrului în
care are loc rela ţia d in tre generaţii : tran sfo rm area rad i­
cală a m odului de producţie, a relaţiilor de p ro p rietate
şi, d rep t urm are, prefaceri în stru c tu ra de clasă a so­
cietăţii noastre, reconstruirea tu tu ro r valorilor şi no r­
m elor sociale, de la cele economice, sociale la cele cul­
tu ra le şi educative.
U n factor nou şi esenţial p etrecu t în ţa ra noastră a
fost şi este m igrarea unei p ărţi însem nate a populaţiei
ru ra le în m ediul urban. P o triv it recensăm întului din
J977, populaţia u rb an ă rep rezin tă 47,5% din totalul
populaţiei ţării. In m ai p u ţin de două decenii s-au pro ­
dus schim bări necunoscute în istoria noastră în acest
dom eniu încît num ai două cincim i din populaţia
oraşelor s-a născut în localitatea de dom iciliu. De
re ţin u t că tin e retu l este predom inant în rîn d u l celor
proveniţi din m ediul ru ral. M igrarea ru ra l-u rb a n are,
în afara oricărei îndoieli, un aspect pozitiv, în special
ca propulsor al dezvoltării Rom âniei socialiste.
Ne opi'im, în continuare, la cîţiva factori ce provoacă
diferenţele în tre generaţii la nivelul stru c tu rilo r sociale,
în prim -plan se înscrie urbanizarea. Este ştiu t că in te ­
g rarea în viaţa u rb an ă este u n proces social contradicto­
riu. Să am intim că, în com paraţie cu alte ţări, u rb an i­
zarea a cunoscut la noi u n ritm foarte m are şi s-a pro­
dus în tr-u n tim p foarte scurt. D rept consecinţă, a cres­
cut confortul, relaţiile um ane s-au schim bat, p reg ătirea
profesională şi c u ltu rală cunoaşte m utaţii. O p articu la­
rita te a procesului de urb an izare în ţa ra n oastră este
realizarea lui concom itentă cu in d u strializarea rapidă a
tu tu ro r zonelor ţării.
U rbanizarea influenţează decisiv form area şi dez­
voltarea personalităţii. De bună seam ă, ea creează u n
cadru m u lt m ai favorabil p e n tru educaţie, p rin bogăţia
v ieţii spirituale a oraşelor, condiţii cu ltu rale m ai bu n e
faţă de sat, posibilităţi de com unicare intelectuală, de
disem inare a inform aţiei.
în m ediul u rb a n se schim bă substanţial c a ra c te ru l
m ultor factori in term ed iari de socializare cu efect a su p ra
relaţiilor d in tre generaţii. E ste cunoscut că în tre om şi
societate se in terp u n ra p o rtu ri m ediate realizate p rin
fam ilie, g ru p u ri inform ale, colectivele de m uncă, m ij­
loacele de com unicare în m asă, m ediul înconjurător. M e­
diul u rb a n ca oricare a lt m ediu social se stru ctu rează
îs nivelul m acrosocial şi cel m ierosocial precum şi în
ra p o rtu ri determ inate de o an u m ită sferă îngustă de in­
terese, cu in flu en ţă în tîm p lăto are asupra personalităţii.
R elaţiile profunde şi stabile exercită asupra individului
u n im pact de lungă durată. în oraş asem enea rela ţii sîn t
m ai dificil de stab ilit cu un n u m ăr p rea m are de oam eni,
în m ediul ru ra l şi în oraşele m ai m ici cadrul social este
rela tiv stabil c a lita tiv şi cantitativ. De obicei, oam enii
cu o anum ită profesie sînt în acelaşi tim p şi vecini, rude,
p rieten i şi aceste roluri rep rezin tă elem ente ale relaţiilo r
sociale caracteristice acelui cadru dom inat de u n control
social riguros. V iaţa în tr-u n m are oraş se caracterizează
p rin in te n sita te a şi anonim atul com unicării sociale, p rin
o delim itare a m uncii de tim pul liber, p rin in teg rarea
om ului în tr-u n an u m it m ediu concret de viaţă lip sit de
bogate ra p o rtu ri interum ane directe. M ediul u rb a n este
m ai com plex şi m ai m obil. El este alcătu it din ra p o rtu ri
stabile (prieteni, rude, cunoştinţe apropiate) şi din re ­
laţii trecătoare, întîm plătoare în calitatea avută de un
om , cea de cum părător, vizitator, spectator. în acest m e­
diu lipsesc, de regulă, procesul de dublare a ro lu rilo r şi
relaţiile legate de acest proces, caracteristice ruralilo r.
In consecinţă, controlul social pierde co n tinuitatea şi
im pactul direct asupra individului, aşa cum era el în
m ediul rural. în oraş controlul social se concentrează pe
anum ite zone şi scade din in te n sita te şi forţă în alte
zone (strada, cartier). A ceasta conduce la dezechilibrul
m oral la cei obişnuiţi cu in fluenţa directă a com unităţii
şi al căror m od de com portare şi al căror sistem de valori
a u fost constituite în sat. P e n tru cei veniţi din m ediul
sătesc este m ai dificil de a stabili rap o rtu ri de vecină­
ta te său să facă faţă exigenţelor u rb an e decît copiii lor
care se integrează m ai uşor în viaţa urbană.
 Schim barea caracterului controlului social în oraş
influenţează nem ijlocit asupra conştiinţei şi com porta­
m en tu lu i oam enilor, în tru c ît ele sînt orientate spre în ­
d ep lin irea acelor obiective aştep tate de m ediul social u r ­
ban, fap t cu efecte esenţiale în p lan u l rap o rtu rilo r in te r-
generaţionale. D ezvoltarea conştiinţei de sine la tin erii
urbani este însoţită de tran sfo rm area acesteia în auto­
control. R ezultă că înlocuirea sistem ului trad iţio n al al
controlului social cu un sistem nou adecvat vieţii u r ­
bane conduce la apariţia unor diferenţe, m ai ales, cu
p riv ire la com portam ent şi la o p ortunităţi d iferite faţă
de acest mediu.
Procesul de u rbanizare contribuie la ridicarea poten­
ţialu lu i educaţional al fam iliei, deoarece m odul de viaţă
u rb a n se deosebeşte p rin tr-u n acces m u lt m ai m are la
valori cu ltu rale diverse, p rin creşterea volum ului de
tim p consacrat de fam ilie activ ităţii cultural-educative.
Se lărgeşte în acest fel sfera autoeducaţiei personalităţii.
Dar, urbanizarea determ ină reducerea posibilităţilor fa ­
m iliei şi, în general, a ro lului m ediului de viaţă al tîn ă ­
ru lu i în orientarea com portam entului. La această situaţie
c ontribuie p a rticu larităţile vieţii urbane, m odul de trai,
efectuarea de către p ă rin ţi a m uncii profesionale în in ­
terv ale de tim p zilnice cu orare fixe. Scade deci rolul
fam iliei ca factor unic de socializare, aşa cum era ea în
societatea tradiţională. V iaţa de bloc, in teg rarea în m ari
ansam bluri u rb an e duc la a p ariţia de aglom erări de copii
de toate vîrstele, la creşterea incidenţei străzii în socia­
lizarea tinerilor. G rupele om ogene de v îrstă se întem e­
iază, de obicei, pe baza rap o rtu rilo r spontane în activi­
tăţile de joacă de pe stradă.
Rolul industrializării în d iferenţierea generaţiilor este
d a t cu deosebire de transform ările produse în stru c tu ra
socioprofesională a fiecărei generaţii. R eferindu-ne la
ţa ra noastră, rem arcăm că industrializarea rapidă a con­
dus la m u ta ţii profunde în ocupaţii şi profesii. Dacă
m uncitorii prim elor în tre p rin d eri socialiste erau în m a­
rea lor m ajo ritate foşti ţăran i, calificaţi profesional în ­
tr- u n tim p foarte scurt în m eserii industriale, u n ii din­
tre ei fiind la v îrstă adultă, astăzi o p arte a forţei de
m uncă din in d u strie este tîn ă ră (în unele u n ită ţi ea de­
păşeşte procentul de 80%), calificată în cadrul u n u i pro­
ces continuu de durată, ce a perm is însuşirea sistem atică

89
a cunoştinţelor şi d ep rinderilor profesionale, pe baza
acum ulării intelectuale în faza optim ă de asim ilare.
Im p lan tarea unor ram u ri de v îrf ale in d u striei m o­
derne (electronică, autom atică, tehnică de calcul, m icro­
procesoare) a condus la o p reg ă tire com plexă a tin e rilo r
m uncitori p e n tru că ei sîn t cei ce au abilităţile de a
m înui acest gen de tehnică. D ar n u num ai in d u stria a
im pus m odificări esenţiale în ocupaţii' şi profesii. înseşi
profesiile agricole a u su ferit schim bări regăsite în pro ­
filul tin e rilo r din m ediul rural. în acelaşi tim p, afluenţa
tin erilo r este a tît de puternică în cît zone in d u strializate
şi u rbanizate încă din perioada antebelică absorb o p a rte
im p o rtan tă din fo rţa de m uncă tîn ă ră şi, astfel, are loc
o în tin erire a acestor locuri. Dacă m ajo ritatea m u n cito ­
rilor adulţi provin din ţărani, actuala generaţie tîn ă ră
de m uncitori se originează, în b u n ă parte, în clasa m u n ­
citoare şi deci este lipsită de atitu d in ile şi d ep rinderile
de m uncă tipice ţărăneşti. Sursa principală de forţă de
m uncă şi de reproducere a clasei m uncitoare este clasa
m uncitoare însăşi.
In d u strializarea a deplasat locul de m uncă al p ă rin ­
ţilor, în m ajo ritate ţărani, din cîm p în m arile în tre p rin d eri
industriale sau pe m arile şan tiere de construcţii, copilul
nem aiavînd posibilitatea să cunoască direct ocupaţia p ă ­
rin ţilo r şi să însuşească de la ei calificarea profesională.
In stru ire a profesională în tr-u n cadru in stituţionalizat este
singura cale de a obţine recunoaşterea de către societate
a sta tuşu lu i necesar în exercitarea unei profesii. S -au d i­
m in u at unele funcţii tradiţionale ale fam iliei, în special
cea economică şi profesională.
Mai m ult, în condiţiile societăţii noastre tîn ă ru l nu
m ai este dependent de statu su l socioeconomic al p ă rin ţi­
lor. Orice tîn ă r dispune de d rep tu ri, o p ortunităţi şi po­
sibilităţi independent de sta tu su l fam iliei sale. El se
afirm ă în societate p rin propriile sale calităţi şi d e p rin ­
deri şi pe baza p o tenţialităţilor create de poziţia socială
a fam iliei sale. D im inuarea forţei acestei pîrghii im por­
tan te a fam iliei tradiţionale este decisivă în schim barea
rap o rtu rilo r d in tre generaţii. în context m erită a fi con­
sem nat u n fenom en caracteristic perioadei de construcţie
socialistă în ţa ra noastră. Este b ine cunoscută asp iraţia se­
culară a ţăra n u lu i rom ân de a avea păm înt considerat ca
m ijlocul fundam ental de cîştigare şi m enţinere a p re sti-

90
.giului social, de depăşire a statu su rilo r sociale inferioare.
U na d intre m ăsurile fundam entale luate de prim ul guvern
dem ocratic din ţa ra noastră in sta u ra t în 1945 a fost îm ­
p ro p rie tă rirea tu tu ro r ţăranilor, realizîndu-se visul atîto r
.generaţii de ţăra n i de a avea păm înt. S-a cre a t în acest
fel sen tim en tu l unei siguranţe dată de statu su l de pro­
p rie ta r de păm înt şi de aici centrarea pe realizare, per­
form anţă şi prestigiu social determ inate de păm înt. în
•consecinţă, v iito ru l copiilor era legat de această situaţie
nouâ p e n tru m are p a rte d in tre ţărani. T ransform ările
rad icale în plan social au im pus schim bări profunde şi
în agricultură, în p rim ul rîn d în rap o rtu rile de p roprie­
tate. A cestea s-au produs în tr-u n tim p a tît de scu rt încît
sp eran ţele şi aspiraţiile in vestite în păm înt s-au d estră­
m a t rapid. Vechile p lan u ri de viaţă s-au n ă ru it şi au fost
înlocuite cu altele concordante cu noile tre b u in ţe sociale.
Se punea problem a unei opţiuni care nu era sim plă. Dim ­
potrivă, această alegere era n u num ai com plicată d ar şi
dureroasă p e n tru că ea afecta reso rtu ri um ane greu de
d escifrat şi evaluat, p e n tru că ea îl obliga pe ţăran u l
c ă ru ia i s-a transm is din generaţie în generaţie datoria
d e a lua în stăp în ire p ăm în tu l m u n cit de el, să ren u n ţe
la o în treag ă s tru c tu ră culturală, psihologică şi um ană
p e n tru a se încadra în noile cerinţe. Şi la toate acestea
se adaugă cîteva în tre b ări : „Ce voi deveni eu, ţă ra n ce
n u cunosc decît ag ricultură ? Ce se va în tîm p la cu copiii
m ei ? Cum să-i pregătesc p e n tru viaţă ?“ E vident că răs­
punsul la aceste în tre b ări a fost găsit în dezvoltarea fără
p reced en t a ţă rii noastre în anii socialism ului. Copiii, p rin
facilităţile create de societate, au dobîndit sta tu su ri so­
ciale ce au depăşit pe acelea ale p ărin ţilo r şi s-au afir­
m at independent de poziţia socială a fam iliei lor. Este un
ex em p lu elocvent cum o s tru c tu ră socială in terv in e direct
în configurarea u n o r ra p o rtu ri în tre generaţii. Socialism ul
a reu şit să depăşească unele d in tre contradicţiile proce­
selor deosebit de com plexe şi dificile de tran sfo rm are a
societăţii rom âneşti postbelice.
C aracterul socialist al proprietăţii, al relaţiilo r de pro ­
ducţie, norm ele şi valorile socialiste acţionează şi asupra
stă tu su lu i tin e retu lu i în societate şi deci asupra rap o r­
tu rilo r în tre generaţii. D ar, aşa cum au subliniat F. M ah-
ler şi C. M am ali în concluziile cercetării Im aginea reci­
procă a părinţilor şi copiilor în cadrul fam iliei „pe îo n -

91
dul acestei om ogenităţi, se m anifestă, totodată, în sem n ate
decalaje şi discordanţe iar, uneori, chiar conflicte". Să
m enţionăm că relaţiile fam iliale bazate pe a u to rita rism
sau p aternalism sînt în scădere în societatea n o a stră lă -
sînd loc u n o r ra p o rtu ri de cooperare şi înţelegere reci­
procă, ceea ce este u n reflex al m u taţiilo r p e tre cu te în
viaţa socială şi economică în perioada postbelică la noi.
D istanţa d in tre generaţii ca nivel de p reg ătire şco­
lară, c u ltu rală şi profesională poate fi foarte m are. Dacă
ne referim la p rim ii 20 de ani din perioada postbelică
în R om ânia, în tre părinţii, m ajo ritate a ţărani, şi deci cu
u n nivel cu ltu ral elem entar, şi copiii acestora, absolvenţi
de învăţăm ânt liceal sau superior, decalajul este evident.
G eneralizarea în v ăţăm în tu lu i de zece ani este u n facto r
decisiv, cel p u ţin tem porar, care conduce la diferen ţe în ­
tre generaţii. C ercetările sociale autohtone au reliefat că
aspiraţiile ocupaţionale ale u n o r categorii de tin e ri paF
să fie in flu en ţate de m odele parentale, concluzie de bună
seam ă, valabilă m ai ales p e n tru fam iliile cu u n s ta tu s
ocupaţional intelectual. (D. Bazac şi F. M ahler, 1978 ;
C. M amali, 1979.)
D ecalajul de p regătire şcolară şi cu ltu rală se înscrie
în problem atica m ai largă a asim ilării inform aţiei la di­
ferite vîrste ale om ului.
U n grup de cercetători vestgerm ani a analizat p roble­
m atica generaţiilor pornind de la rolul inform aţiei în
dezvoltarea u m an ă şi socială. B. Buchofer, J. F ried erich s
şi H. Ludtke în studiul Vîrsta, dinam ica generaţiilor şi
diferenţierea socială consideră că socializarea individului
se realizează în tr-u n context concret determ inat, în p rin ­
cipal, de rap o rtu l d intre vîrstă şi receptarea inform aţiei,
văzut în evoluţia grupelor de v îrstă şi p rin prism a dis­
tan ţelo r culturale d intre generaţii.
D escrierea generală a generaţiilor trebuie să ţin ă
seama, după cei trei autori, că : 1. generaţiile dispun în
ciclul lor de viaţă la început de pu ţin ă inform aţie ia r m ai
tîrziu de m ai m u ltă inform aţie ; 2. fiecare generaţie nouă
m odifică sau înnoieşte această inform aţie ; 3. o in form aţie
însuşită a n te rio r cu tim pul se învecheşte.
Am m enţionat că în conceptul clasic al generaţiei,
diferenţa de v îrstă în tre generaţii este constantă. In te r­
v alu l de cca 30 de an i-în tre p ă rin ţi şi cOpii este coficeput
astfel că generaţia p ă rin ţilo r: încheie propriul său p ro -

92
ees de socializare înainte ca ea însăşi să fie agent de
socializare p e n tru o nouă generaţie. A ceasta se datorează
c a ra c te ru lu i static al procesului de inform are. O asem e­
nea concepţie n u rezistă exam enului riguros al faptelor,
cu deosebire in societatea actuală în care distan ţa în tre
.generaţii este variabilă, determ inată, p rin tre altele, de
circulaţia m are a inform aţiei.
Fiecare generaţie nouă se constituie pornind de la
u n nivel m ai în alt de inform are în com paraţie cu gene­
raţiile anterioare. O serie de co n ţin u tu ri însuşite de ge­
n e ra ţia vîrstnică în tin ereţe sîn t de m u lt depăşite şi
d efo rm ate în m om entul ap ariţiei noii generaţii deoarece
•ele ori s-au p erim at ori generaţia în ascensiune n u le
utilizează în form area sa. Inform aţiile vechi acţionează
disfuncţional. C onflictul în tre generaţii, după cei trei
a u to ri citaţi, se naşte atunci cînd se pune problem a op­
ţiu n ii p e n tru o inform aţie necesară cultural. „Cu cît m ai
m are este diferenţa de v îrstă în tre generaţii cu a tît m ai
m a re este d iferenţa cu priv ire la in form aţia relevantă
în fazele caracteristice de viaţă ale generaţiei, se spune
în stu d iu l am intit. în faza copilăriei tim p u rii d iferenţa
d e inform aţie faţă de g eneraţia p ă rin ţilo r este foarte m are,
a stfe l încît ea se m icşorează în fazele urm ătoare, canti­
tativ, pînă atinge un n iv el egal, apoi se m ăreşte însă în
favoarea generaţiilor noi ia r m ai târziu răm îne constantă,
î n faza copilăriei şi a prim ei tin e reţi inform aţia este în
d e fic it iar m ai tîrz iu în avans fa ţă de generaţiile v îrst-
nice.“ Este, fără îndoială, o abordare tem einică a proble­
m aticii rap o rtu lu i în tre generaţii. D ecalajul în tre gene­
raţii este, în cele m ai m u lte cazuri, u n u l de ordin in fo r­
m aţional. C hestiunea ridicată de această perspectivă este
u rm ă to are a : in ce m ăsură decalajul este acelaşi p entru
ra p o rtu rile în tre generaţii, independent de contextul
concret unde ele fiinţează. P rincipial, în tre o generaţie
tîn ă ră şi una vîrstnică se m anifestă o an u m ită discre­
panţă, tocm ai p rin no u tatea adusă de g eneraţia m ai tî­
n ără. A r fi însă o sim plificare p rea m are a relaţiilo r reale
d in tre generaţii. Am su b lin iat că decalajul inform aţional
p o ate fi m ai m are şi uneori decisiv în situ aţia cînd ti­
n e rii depăşesc condiţia socială a fam iliei de origine. Exem ­
p lu l u n o r fam ilii ţără n eşti este elocvent în acest sens.
Aici se m anifestă şi o lipsă a m ijloacelor de a comunica,

03
p e n tru că nivelul de inform are c u ltu rală al tin e rilo r e ste
a tît de m are fa ţă de p ă rin ţi şi cu u n conţinut a tît d e
diferit incit n u se pune num ai problem a u n u i d ecalaj
inform aţional ci şi cea a lim bajului, a m odalităţii de a
tran sm ite inform aţia.
Este necesară lu area în seam ă şi a m odului de îmma-
gazinare a in form aţiei de către fiecare generaţie. T inerii
acum ulează m u lt fără a u rm ă ri sistem atic u n scop anum e,
în tim p ce ad u lţii îşi însuşesc selectiv inform aţia m ai
exact spus discrim inatoriu, in tegrînd-o în tr-u n sistem
cu ltu ral deja tră it şi verificat p rin p ro p ria lo r ex p erien ţă
de viaţă.
D elim itarea categorică în tre generaţii pornind de la
nivelul de inform are se înscrie în viziunea m ai larg ă c a re
accentuează rolul hotărîtor al copilăriei în evoluţia u lte ­
rioară a om ului. E xistă o în treag ă lite ra tu ră pe această
tem ă, fie ea psihologică, sociologică sau pedagogică. A r­
gum entele folosite p e n tru su sţin erea acestei teze vizează
în p rim u l rîn d capacitatea copilului de a percepe im a­
gini şi im presii, de a tră i p u tern ic situ a ţii de viaţă reală
la o in ten sitate m u lt m ai m are decît adultul, aceasta d a -
to rîndu-se n e sa tu ră rii conştiinţei sale. P e n tru copil to tu l
este nou şi asim ilarea inform aţiilor, îndeosebi p relu cra­
rea lor capătă fin alităţi noi.
La v îrsta adolescenţei şi după aceea, om ul sim te n e ­
voia in teg rării în alte m edii cu ltu rale decît cel familial,,
p rin tre ele fiind şi generaţia unde n u face decît să dez­
volte ceea ce a acum ulat în copilărie, în principal p rin
interm ediul fam iliei.
D upă cum se poate observa avem de a face cu o
viziune unilaterală asupra evoluţiei personalităţii in d i­
viduale, postulîndu-se de fap t fa ta lita te a aju n g erii în ­
tr-u n pu n ct aşa cum s-a p refig u ra t el în prim ele faze ale
vieţii. Studiile lui Piaget, K ohlberg şi E rikson au dovedit
ca cea m ai m are p a rte a în v ăţării este specifică u n o r
stadii evolutive tîrzii, iar capacitatea şi m otivarea gîn-
dirii a p a r în adolescenţă. R ezultă că procesul de sociali­
zare este caracteristic pe în treag a d u ra tă a vieţii : „De­
p arte de a fi m onopolizată de părin ţi, socializarea e ste
u n proces continuu, de-a lungul în treg ii vieţi, efectuată
de orice g rup din care va face p a rte o persoană" (N. B.
R yder, C ohorta u n concept în stu d iu l schim bării socialeT

94
ed. cit.)- A ceastă viziune asupra socializării perm ite abor­
darea n u a n ţa tă a ra p o rtu rilo r d in tre vîrste, d in tre gene­
raţii, p en tru că pune în lum ină transform ările petrecute
în fiecare perioadă de v îrstă şi disponibilităţile om ului
în toate etapele evoluţiei sale. Este, astfel, depăşită v i­
ziunea sim plificatoare ce accentua socializarea infantilă
şi juvenilă ca unic factor de constituire şi diferenţiere a
rap o rtu rilo r înt*re generaţii. Socializarea este u n proces
d e în v ăţare alcătu it din m otivaţii şi aspiraţii. Societatea
p rin stru ctu rile şi in stitu ţiile ei creează o p o rtu n ităţi care
răspund unora d in tre asp iraţiile individului. A tunci cînd
in tre aspiraţii şi o p ortunităţile sociale se m anifestă dis­
crep an ţe se poate naşte u n conflict în tre individ şi o an u ­
m ită stru c tu ră socială, in flu e n ţa t în m are m ăsură şi de
sta tu su l de v îrstă sau de ap arten en ţa la o generaţie. P la ­
sa tă în contextul schim bării sociale discrepanţa d intre
asp ira ţii şi o p o rtu n ităţi n u este reductibilă la g radul de
concordanţă d in tre com portam entul în v ă ţa t în copilărie
şi tip u l de schim bare socială. L. R osenm ayr susţine că
în condiţii de stab ilitate socială generaţiile vo r fi astfel
socializate încît vor p u tea să dispună de toate o p ortuni­
tăţile sociale. In perioadele de schim bare socială bruscă
u tilita te a şi forţa m odelului de com portare în v ă ţa t vor
fi reduse. în asem enea perioade de trecere, spune socio­
logul austriac, acţiunile individului sîn t m ai p u ţin de­
term in a te de sistem ele de valori interiorizate, ele fiind
m ai degrabă m otivate de situaţiile oferite. In aceste te n ­
siu n i slăbeşte influ en ţa m odelului de com portare în v ăţat
d a to rită , în special, contradicţiei d in tre socializarea fa ­
m ilială şi dezvoltarea socială. Nu se poate nega ideea
existenţei contradicţiei m enţionate, d ar a o pune num ai
pe seam a neconcordanţei d in tre com portam entul în v ăţat
în copilărie şi noile situ aţii sociale, cu deosebire acelea
cu u n ritm m ai m are de schim bare socială, înseam nă a
reduce evoluţia p ersonalităţii doar la dezvoltarea a ceea
ce s-a acum ulat în tr-o fază a vieţii u n u i om. P u n ctu l
n o stru de v e d e re ' este că diferenţele în tre generaţii sînt
d e te rm in a te de socializarea d iferită la fiecare vîrstă, adică
de m oduri specifice de însuşire şi creare a norm elor şi
valorilor de către o nouă generaţie în com paraţie cu altele.
G eneraţiile se constituie ca efect al reu n irii m em brilor

95
aceleiaşi grupe de v îrstă în ju ru l u n o r valori sau pe baza
sem nificaţiilor acordate de ei u n o r valori p relu ate de la
generaţiile precedente şi, ca u rm a re a asp iraţiei com une
de a crea noi valori, de a acţiona în alte sensuri şi cu
alte m ijloace p e n tru a tran sfo rm a rea lita te a socială. F ie­
care generaţie are c riterii prop rii de apreciere şi deci de
revizuire a tra d iţiei lăsată de înaintaşi. R a p o rtu l în tre
generaţii este şi u n rap o rt în tre tra d iţie şi inovaţie însă
n u în sensul că tra d iţia a r aparţin e în exclusivitate ge­
neraţiei vîrstnice iar inovaţia celei tinere. Dacă luăm
tra d iţia în sens de experienţă atunci generaţia vîrstnică
dispune de trad iţie. T radiţia n u este sinonim ă cu staticul,
cu lipsa de creativitate. D im potrivă, o au tentică trad iţie
este cea care încorporează în ea schim barea şi rep rezin tă
p u n ctu l de p o rn ire p e n tru schim bare, p e n tru inovare.
In acest context se im pune a se face deosebirea în tre ino­
v ato r şi nou. G eneraţia tîn ă ră rep rezin tă elem entul de
nou tate în tr-o perioadă istorică în com paraţie cu gene­
raţiile adulte, care au cre a t u n m ediu social p ro p riu unde
apare de fap t noua generaţie.
■ D iferenţele în tre generaţii sîn t văzute de cei m ai
m ulţi d in tre exegeţi p rin prism a rap o rtu rilo r d in tre ti­
neri şv adulţi. Or, aceste ra p o rtu ri treb u ie analizate în
evoluţia lor. E xistă diferenţe în tre generaţii la toate g ru ­
purile de vîrstă. Sînt diferenţe în tre generaţiile adulte
sau în tre adulţi şi vîrstnici, după cum n u m ai p u ţin sem ­
nificativă este d iferenţa în tre adolescenţi şi tineri.
Succesiunea generaţiilor relevă caracteru l de com­
plem en taritate a rap o rtu rilo r în tre generaţii. T inerii sîn t
m ai m u lt orien taţi către viitor, ei au alte idealuri decît
adulţii. Ei continuă ceea ce fac ad u lţii dar în condiţii noi
şi cu o altă viziune despre m ijloacele de tran sfo rm are a
realităţii, altfel spus ei in te rv in în tr-u n m od prop riu
a su p ra m oştenirii lăsate de ad u lţi decît au făcut-o ad ulţii
cînd erau tin e ri şi cum o fac acum ca adulţi. „Nu putem
form a tin e ri p e n tru viitor, spune istoricul C. Daicoviciu,
noi răm înînd rigizi, nedezm inţiţi de trecut... în v ă ţă tu ra
bună din tre c u t treb u ie aplicată fericit la condiţiile în
care cresc şi se dezvoltă generaţiile noi. A m erge în pas
cu ei (tinerii — n.n.) înseam nă a-i înţelege şi a-i a ju ta
în atingerea id ealurilor proprii născute organic -din-■fră­
m ântările tim pului. “

96
 în diferite grade diferenţele se m anifestă şi în in ­
terio ru l generaţiilor d eterm in ate de m ăsura în care fie­
care individ trăieşte şi se înscrie pe orbita tim pului social
şi psihologic, de m odul de sim ţire şi gîndire a realităţii is­
torice şi sociale din tr-o epocă dată.
R elaţiile în tre generaţii treb u ie analizate în toată am ­
ploarea, pornind de Ia u n ita te a generaţiei întem eiată pe
fondul unei m ari diversităţi. P ostularea unui sta tu s social
global al tin e retu lu i nu contribuie la explicarea unor
procese şi fenom ene a tît de contradictorii petrecute în
lum ea contem porană în rîn d u l tineretului.. Cu a tît mai
m u lt cu cît ponderea dem ografică a unei generaţii diferă
de la o perioadă la alta. C ercetătorul b ulgar P. E. M itev
a dem onstrat că la sfîrşitul veacului n o stru m ajoritatea
o vor reprezenta generaţiile vîrstnice. N um ai 44,3»/o din
populaţie va fi pînă la 30 de ani. La începutul secolului
X X la fiecare cinci copii revenea un bunic sau bunică,
în anul 2000 un bunic sau bunică vor reveni la fiecare
copil, ponderea b ătrîn ilo r şi copiilor se egalizează iar di­
fere n ţa în tre ponderea tin erilo r şi bătrînilor. tre p ta t se
m icşorează şi devine neesenţială. Problem a părinţi-copii
se va transform a în v iito r în problem a tin eri-p ărin ţi. De
aceea, conchide M itev, strateg ia socială de perspectivă
treb u ie să ia în considerare creşterea în continuare a
d u ratei vieţii şi gerontizarea societăţii. La aceleaşi con­
cluzii ajunge şi cercetătorul rom ân Al. I. B ejan cu p ri­
vire la evoluţia dem ografică pînă în anul 2000 în ţara
noastră.
O p a rticu la rita te a generaţiei tin ere actuale este te n ­
dinţa de a prelungi tinereţea, de a o im prim a vieţii de
adult. C hestiunea este deosebit de complexă' p e n tru a
argum enta sum ar ju steţea acestei teze. O analiză de
am ploare şi de m are adîncim e a r oferi o cale de desci­
fra re a m ecanism elor ce acţionează asupra unor tin e ri de
a p e rp e tu a la v îrstă adultă sim boluri şi com portam ente
juvenile. Că există o socializare reciprocă a părin ţilo r şi
copiilor, a adulţilor şi tin erilo r este clar şi n u m ai s tă ­
ruim . C ît priveşte discrepanţa d intre generaţii, ea poate
să fie şi n epotrivirea în tre dorinţa adulţilor ca tin erii să
se integreze im ediat în viaţa socială după ce au obţinut
u n status ocupaţional şi ten d in ţa unor tin e ri de a am îna
p relu area ro lu rilo r de adult.
 7. CONVERGENŢA ŞI D IV ERG EN ŢA G EN ER A ŢIILO R

' Â reieşit, sperăm cil claritate, că rap o rtu rile în tre ge­
neraţii se m anifestă în contextul convergenţelor, adică
al unei legături indestructibile d in tre grupele de vîrstă,
prezentă în acţiunile sociale şi culturale fundam entale,
în ain te de1toate în m uncă, în producţia m aterială şi spi­
rituală, acolo unde m ai presus de orice contează cola­
borarea d in tre oameni, •ind iferen t de vîrsta lor, p e n tru
realizarea unui scop cOncr6t.
C onvergenţa n u înseam nă; nicidecum uniform izare,
ştergerea oricăror deosebiţi d in tre generaţii, aşa cum am
a ră ta t în parag rafu l precedent. G eneraţiile se înscriu în
continuum ul trecu t, prezent, v iito r şi ele se diferenţiază
alcătuind o u n ita te întem eiată pe o m are d iversitate de
com portam ente, atitu d in i ş'iJ m entalităţi. D iferenţa n u
iveprezintă conflict. „Arîtâgo'nifemul d in tre tineri şi bătrîni,
afirm a P. P. NegulescU î n ' 1941, este lipsit de orice ju s ­
tificare, fiindcă nesocoteşte cu to tu l rap o rtu l n a tu ra l
dintre sensibilitate şi inteligenţă ca factori ai progresului.
Din punct de vedere al acestui raport, necesară este dim ­
potrivă, în tre tineri' şi bătrîni, o strînsă colaborare. în
adevăr', tin e rii form ează eîem 'entul m otor iar b ă trîn ii ele-
fneiitul conducător în viaţa societăţilor om eneşti.* Iar
D.; G uşti rem arca 'în' acelaşi' sens că „tinereţea n u în ­
seam nă rupere, ci solidaritate în tre generaţii în continui­
tatea lor p erm an eh tă“ . ■ J
Am am in tit tezele de m ai sus aparţinînd unor ilu ştri
oam eni de cu ltu ră din ţara noastră, deoarece le apreciem
de mârfe actualitate astăzi, cînd unele doctrine sociologice
şi filtisofice continuă să acrediteze ideea unui conflict
în tre generaţii. D iferenţele îiitre generaţii sînt caracte­
rizate ca fiind conflictuale.
A şa-zisul conflict este văzut ca im posibilitate de a
com unica în tre generaţii sau ca deosebiri im posibil de
conciliat în tre adulţi şi tineri. A celuiaşi fenom en i se dau
diferite conotaţii : inegalitate, discrepanţă, decalaj, criză
ru p tu ră, prăpastie, divergenţă. O bservăm , aşadar, o m u lti­
tudine de sensuri p e n tru un fap t psihosocial puternic
înrădăcinat în evoluţia firească a gru p u rilo r de vîrstă.
Pornindu-se de la partitiularităţile tinerilor în socie­
tatea contem porană, o bună p arte a litera tu rii consacrată

98
 tin e retu lu i se axează pe studiul rap o rtu rilo r în tre gene­
raţii, m ai exact spus pe conflictul în tre tin eri şi vîrstnici,
încercîndu-se, de fapt, să substituie adevăratele conflicte
sociale cu conflictul in tre generaţii.
Schim barea socială rapidă a r fi creat o prăpastie în tre
tin e ri şi adulţi indiferent de cadrul social şi cultural, ti­
n e re tu l fiind considerat ca o categorie socială omogenă,
sep arată de societate, de unde caracterizarea lui ca o
„clasă socială" (J. şi M„ R ow ntree, 1968), şi, de pe această
poziţie, s-ar opune societăţii adulte. Or, aşa cum am m ai
spus, generaţia n u se identifică cu clasa socială. E a . se
întem eiază pe evoluţia unui in te rv a l de vîrstă în tr-u n
a n u m it context social, i a r . divergenţele în tre generaţii
exprim ă decalajul d at de experienţele, lor form ative. U ne­
ori conflictul este considerat ca sim plă diferenţiere în tre
p ă rin ţi şi copii. Mai m ult, deosebirea d intre generaţii nu
este perenă. ^Diside'nţa generaţională şi revolta — scrie
N. B irnbaum — nu sînt o problem ă socială perpetuă, dar
se m anifestă sub form e acute num ai în condiţii de e x ­
trem ă disonanţă în tre experienţele generaţionale." Este
•vădită u n ilateralitatea acestui punct de vedere p rin r e ­
ducerea diferenţelor în tre generaţii num ai la deosebirile
de experienţă trăite în perioada de m axim ă tensiune
socială. Că in ten sitatea evenim entelor sociale îşi pune
am p ren ta pe rap o rtu rile între, generaţii este un fap t în ­
deobşte cunoscut, dar ele sînt m u lt m ai com plexe şi
fiinţează în evoluţia firească a societăţii fiind m om entul
istoric al perp etu ării şi transform ării sociale.
C onflictul în tre generaţii a căpătat şi o altă in te r­
p reta re în viziunea psihologului am erican K. Davis în
stu d iu l The Sociology of pa ren t-yo u th conflict (Sociolo­
gia conflictului p ă rin ţi-tin e ri); — conform p ărerii sale,
conflictul nu apare din cauză că tin e retu l este incapabil
de ad ap tare la valorile şi sim bolurile dom inante ale so­
cietăţii, ci p e n tru că tin e rii sînt agenţii n a tu ra li ai schim ­
bării şi m odernizării. El consideră că este m ai greu pen­
tru p ărin ţi să-şi m odernizeze concepţia şi viziunea lor,
deoarece ei sînt produsul experienţei specifice tră ite la
un m om ent dat al dezvoltării istorice, în tim p ce tinerii
sînt deschişi la toate noile experienţe. K. Davis se referă
la factori universali şi factori tipici unei societăţi ce stau
la baza conflictului în tre generaţii. Factorii universali

99
s î n t : a) diferen ţa de vîrstă sau de naştere în tre p ă rin ţi
şi copii ; b) descreşterea grad u lu i de socializare pe m ă­
su ra în ain tă rii în v îrstă : e) diferenţele intrinseci d in tre
tin e ri şi b ă trîn i pe plan psihologic, psihological şi sociolo­
gic. A ceşti factori tin d să producă diferenţe în tre p ă rin ţi
şi copii, independent de orice alte variabile.
C onflictul generaţional a r fi deci inevitabil în orice
societate, d ato rită m odului diferit de dezvoltare a unor
indivizi care se află în diferite stadii de socializare şi
sîn t născuţi în perioade istorice deosebite. S căderea in ­
fluenţei socializării o dată cu creşterea vîrstei s-ar con­
cretiza în dim inuarea flexibilităţii percepţiilor şi a p u terii
de ad ap tare socială, precum şi în creşterea p u terii de
selecţie a valorilor culturale acum ulate.
D ezvoltarea generaţiilor depinde şi de o serie de v a­
riabile caracteristice num ai u n o r societăţi : g radul de
transform are socială, gradul de com plexitate a stru c tu rii
sociale, gradul de in teg rare a individului în tr-o cu ltu ră
şi viteza de m işcare (de ex. m obilitatea verticală) în
stru c tu ra socială şi relaţiile sale cu valorile culturale.
K. Davis încearcă să explice rap o rtu rile în tre generaţii
pe îm binarea ciclului de n aşteri cu schim barea socială.
Societatea m odernă, fiind p rin excelenţă o societate a
tran sfo rm ărilo r sociale, este şi cad ru l de m anifestare a
conflictului în tre generaţii. In contrast cu societatea r u ­
rală unde fam ilia a r fi factorul fu ndam ental de producţie
şi socializare iar statu su l social a r fi atrib u it, în societa­
tea m odernă cele m ai m ulte poziţii sociale s-ar baza pe
realizare m ai m u lt decît pe a trib u ire, ocupaţia nefiind
aşa de strîns legată de necesitatea acceptării m odelelor
părinţilor.
D iferenţele în tre părin ţi şi copii se vor m icşora o dată
cu în aintarea în v îrstă a copiilor, deoarece : a) capacita­
tea de receptare a fiecărei generaţii are anum ite lim ite ;
b) diferenţa to tală d in tre două generaţii atinge punctul
culm inant în adolescenţa generaţiei m ai tinere, ia r după
adolescenţă asem ănările sînt m ai m ari. Evident, se poate
rem arca încercarea de a delim ita p rea rigid cele două
generaţii văzute num ai omogen, fără a se lua în consi­
derare diferenţele care există în in te rio ru l fiecăreia.

100
 A cest punct de vedere este dezvoltat în tr-o anum ită
m ăsură de antropologul am erican M argaret Mead, care
introduce în analiză a lă tu ri de rap o rtu l d in tre schim ba­
rea socială şi divergenţele în tre generaţii im p o rtan ţa ro ­
lu lu i în procesul de socializare. T ransm iterea c u ltu rii ac­
tu alilo r păi'inţi s-a făcut, susţine Mead în C ulture and
C ornm itm ent, în tr-u n sistem cu ltu ral unde schim barea
este lentă, ceea ce perm itea copilului să ia ca m odel şi
să adapteze stilul său de viaţă la cel al părinţilor. Astăzi
însă, d ato rită schim bării sociale foarte rapide, acest m o­
del n u m ai este adecvat cînd copilul devine adult. Tî­
n ă ru l n u poate să m ai ap arţin ă aceleiaşi cu ltu ri rep re ­
zen tată de ta tă l său în propria lui tinereţe.
C ercetătoarea am ericană constată că inversarea de
ro lu ri în procesul de socializare produce tensiuni. în
consecinţă, p e n tru a le în lă tu ra este necesară analiza
noilor situ aţii ale ra p o rtu rilo r părinţi-copii şi de a le
accepta ca ata re : „Cînd tin e rii şi vîrstnicii vor înţelege
cu ad ev ărat că în lum ea în treag ă o prăpastie profundă,
nouă şi fără precedent, separă generaţiile, com unicarea
se va putea restab ili.“ Este o încercare in teresan tă de
abordare a cu ltu rii rap o rtată la generaţie. N um ai că ea,
ca orice schem ă, suferă de sim plificare. R elaţiile d intre
p ărinţi şi copii sînt m ediate de stru c tu ra socială în care
ei trăiesc şi conţinutul lor depinde de cadrul social şj
economic.
C onflictul d in tre generaţii a căpătat şi o in te rp re ta re
psihanalistă. Forţele care dau naştere m işcărilor de ti­
n e re t sîn t obscure şi subconştiente, ele a r veni tocm ai din
copilăria tînărului. Feuer, p e n tru că lui îi ap arţin e o
asem enea concepţie, în The conflict of G eneration sus­
ţine că încă din perioada copilăriei se naşte d orinţa de
a om orî ta tă l considerat a fi factorul ce frînează dezvol­
ta re a copilului. De aici, conştientizarea la v îrstă adoles­
cenţei şi apoi la tinereţe, a conflictului cu ta tă l şi drept
u rm a re revolta îm potriva acestuia.
A. S tephane în lu crarea U u n iv e rs contestationnaire
cu Ies n o u vea u x chretiens, apreciază că n u este vorba de
o îm p o triv ire faţă de tată, ci m ai degrabă de refuzul de
a recunoaşte rolul tată lu i p rin m ecanism ul den u m it evi-
tax*ea lui Oedip. Cum se produce acest m ecanism ? Ado­
lescentul vede scăparea din conflictul cu ta tă l său ca o
evitare defensivă şi cel care reuşeşte acest lu cru devine

101
pro testatar. P e rso n a lita te a " acestu ia a r fi dom inată de
narcisism . S p iritu l său revoluţionar l-a r determ ina să ia
locul tatălu i m ai degrabă decît să fugă de el.
P ornind de la aceeaşi analiză a conflictului Oedip,
psihanalistul francez G. M endel (în Crise de genera-
tioris) introduce conceptul de criză generaţională d ife­
r it de conflictul generaţibrial clasic c en trat pe com plexul
oedijbian, din perioada pu b ertăţii : '„Problem a care exista
înainte în tre adolescent şi cei m ai vîrstnici. decît el era
sub fom ra unu i conflict îritfe ’generaţii, în tim p ce astăzi
eh este sub form a crizei generaţiilor". în noua in te rp re ­
ta re ’, în conştiinţa sau subconştientul adolescentului ar
ex ista dorinţa de a lua locul’ tatălu i şi de a-şi asum a p re ­
rogativele sale. C riza generaţională ar fi refuzul adoles­
centului de ‘ a se identifica el însuşi cu m odelul propus
de lat ăl său, adulţi sau sotiietate. A r rezu lta că adoles­
cenţii nu âr dori să sem ene cu cei num iţi m ai sus. El
doreşte să Schimbe m oştenirea tre c u tu lu i sau ceea ce ră-
m în e : din ea tocm ai p e n tru a se m anifesta ca ind iv id u a­
lita te despbvărată d e’dependenţa de adulţi.
E xplicaţia bazată pe com plexul Oedip nu poate fi
lu a tă iriV'se'ârnă, p e n tru sim plul m otiv că, aşa cum au de-
îiiqnsţr,at num eroase cercetări em pirice, d in tre care am in­
tim, 'p e ' cea' condusă de psihologul am erican O. K lineberg,
Stu d en ţi, v a lo ri şi politici '; care cuprinde şi p rezen tări ale
concepţiilor psihanaliste de m ai sus, cea m ai m are p arte
a pro testatarilo r din SUA sîn t legaţi de p ărinţii lor, v a ­
lo rile apărate de ei sînt cele îh v ăţate în fam ilie şi p ărinţii
lor tind să fie 'fo a rte cultivaţi şi liberali. C ercetări psiho­
logice ■au d e m o n stra t'c ă aceşti tin eri p ro te sta tari nu sînt
m ai nevrozaţi decît cei noriradicali. Ei sîn t m ai bine in ­
tegraţi, şi ara tă o dezvoltarte psihologică m ai bună decît
cei inactivi politic. D upă cum rem arca sociologul francez
J. Ellul, „criza părintească în sine n u a re 1o im portanţă
prea m are, altfel spus, p ărinţii de astăzi n u sînt cu m ult
m ai răi decît p ărin ţii de altădată. D ar ei înşişi nu , pot
face faţă la tot ceea ce le cere societatea noastră (occi­
dentală — n.n.).“ R ezultă că n em ulţum irea tin erilo r faţă
de sistem ul social capitalist nu-şi are originea în, dife­
renţele generaţionale ci în cauze politice şi sociale.
Analiza unora d intre studiile occidentale despre r a ­
p o rtu rile în tre generaţii dezvăluie folosirea abuzivă a

102
conceptului de conflict, deşi cercetări em pirice n u au
relev at existenţa unor fenom ene intergeneraţionale carac­
terizate p rin stări tensionale. Nu este m ai p u ţin adevărat
însă că unele cercetări de opinie au evidenţiat o anum ită
conştientizare la tin eri a u n u i conflict intergeneraţional,
concluzie regăsită în tr-o am plă cercetare in ternaţională
asupra unui g ru p de studenţi din 11 ţări europene* asia­
tice şi africane, ce constituie obiectul lucrării Stu d en ţi,
valori şi politici. D ar opiniile respective se referă la fe­
nom ene care în realitate n u sîn t determ inate de u n con­
flict în tre generaţii. . . .
După p ărerea noastră, ;adecvat pentru descrierea ra ­
p o rtu lu i d in tre generaţii în anum ite condiţii social-isto-
rice este term en u l de divergenţă m ai apt de a exprim a
contradicţia d in tre două realităţi psihosocioum ane, contra­
dicţie ce ţine de însăşi evoluţia vieţii unui om, de rela­
ţiile sale cu ceilalţi, cu epoca şi„, pe un plan m ai general,
cu istoria. C ontradicţia d in tre,g en eraţii e s te .e x p re sia .lup­
tei d in tre vechi şi nou doar în. sensul prio rităţii apariţiei
pe scena istoriei a unei g ru p ări de vârstă. „Progresist"
şi „conservator* nu se justifică în caracterizarea gene­
raţiilo r d ato rită eterogenităţii şi caracterului oarecum
difuz şi rezidual al fiecărei generaţii în r a p o r t . cu cele
ascendente. Orice generaţie- este o rea lita te contradictorie
şi reuneşte indivizi cu atitudini, com portam ente şi >aspi­
raţii d eterm inate de alte in stan ţe sociale. D ar divergen­
ţele în tre generaţii nu se reduc la lu p ta d in tre vechi .şi
nou. Form ele contradicţiilor intergeneraţionale depind de
tip u l de orânduire socială, de condiţiile şocial-isţorice. con­
crete, de ideologia prom ovată de clasele sociale.
întem eiată pe contradicţie, divergenţa în tre generaţii
este produsă de o serie de condiţii şi factori, unii d intre
ei, după cum am dem onstrat, contribuind şi la diferen­
ţierea generaţiilor. R ezultă, prin. urm are, deosebirea din­
tre divergenţă şi diferenţe în tre generaţii, am bele procese
fiind d eterm in ate de contradicţia d intre generaţii. D i­
vergenţele în tre generaţii au o dialectică a lor, adică după
perioada în care ele se m anifestă acut, pe m ăsu ra evo­
luţiei fiecărei generaţii, a cunoaşterii şi recunoaşterii re ­
ciproce, rap o rtu rile d intre ele devin m ai m u lt com ple­
m en tare decît opuse. F ără a ne opri aici asupra tu tu ro r
im plicaţiilor avangardei literare, am intim doar că ele­
m ente ale acesteia au fost însuşite de gen eraţia care a
.respins in iţial creaţiile avangardiste.
D ivergenţa în tre generaţii apare ca efect al n e a d ap -
•'târii tinerilor la unele .situaţii sociale concrete. Fenom e­
nele de m arginalitate, neparticipare, contestaţie se m ani­
festă acolo unde stru c tu rile sociale n u reuşesc să răspundă
la problem ele tin e rilo r sau le soluţionează inadecvat ce­
rin ţelo r lor. A ceste fenom ene conduc la ten siu n i în tre
generaţii, cu deosebire atunci cînd tin e rii au u n înalt
grad de em ancipare socială.
R elaţiile contradictorii în tre generaţii a p a r şi ca o
consecinţă a neconcordanţei de acţiune a factorilor ce
alcătuiesc sistem ul educativ în societate. A vem de a face
cu divergenţe, derivate din discrepanţa d intre in stan ţele
de socializare, d in tre conţinuturile cu ltu rale tran sm ise
de diferite in stan ţe de socializare. O condiţie p e n tru m a­
nifestarea divergenţelor în tre generaţii o rep rezin tă de­
calajul d in tre idealurile, asp iraţiile şi treb u in ţele sti­
m ulate de societate la tin eri şi m ijloacele concrete de a
le realiza.
D eosebirile în tre generaţii sîn t d eterm inate şi de
schim bările, linele profunde, in te rv en ite în dezvoltarea
psihosom atică a individului contem poran, cu deosebire
la vîrsta tîn ără. D ebutul m ai tim p u riu al adolescenţei,
apariţia p u b ertăţii la o vîrstă m ai m ică, extin d erea li­
m itelor superioare ale tin ereţii sîn t p articu la rită ţi ce in­
fluenţează relaţiile în tre generaţii. De asem enea, p relun­
girea şcolarităţii accentuează decalajul d intre dezvoltarea
personalităţii, m atu rizarea biopsihică şi in telectuală şi
integrarea în societate. în acest fel nu poate fi satisfăcută
in teg ral aspiraţia adolescentului către un nou statu s şi
rol.
Criza de originalitate în adolescenţă se poate m an i­
festa p rin conduite, soluţii, producţii ostentative opuse
la ceea ce este consacrat, acceptat din obişnuinţă, la m o­
durile de viaţă tradiţionale. A dolescentul nu m ai ia în
seam ă norm ele şi convenţiile sociale n u a tît din dorinţa
de originalitate c ît d atorită fap tu lu i că el asim ilează şi
percepe m ai acut decît adulţii schim bările din viaţa so­
cială. A flat el însuşi într^-un am plu şi accelerat proces
de dezvoltare, tîn ă ru l „sim te“ transform ările sociale şi
se înscrie în flu x u l schim bării. L ipsit de experienţa n e­
cesară stăpînirii realităţii, dar dornic de a se afirm a ca un

104
factor de schim bare, tîn ă ru l in tră în divergenţă cu m odul
unor adulţi de a răspunde la această exigenţă.
M odificarea profundă a treb u in ţelo r constituie o altă
cauză a divergenţelor în tre generaţii. La tînăr, spre deo­
sebire de copil, se constituie nevoi ce tind spre statusul
de adult, dar fără ca acestea să fie aceleaşi ca ale adul­
tului.
T inereţea se caracterizează prin tr-o acum ulare con­
tinuă de trebuinţe, aspiraţii şi valori care, topite în creu­
z e tu l personalităţii şi sub influ en ţa m ediului social, devin
elem ente constituente ale com portam entului, atitudinilor,
ac tiv ităţii creatoare şi de autorealizare a individului. Di­
vergenţele în tre generaţii sînt determ inate de diferenţele
a p ă ru te în procesul continuu şi accelerat de schim bare
din tin ereţe şi relativa stab ilitate a treb u in ţelo r şi aspi­
raţiilo r din perioada adultă. Cînd cerinţele şi năzuinţele
tin e rilo r în plină transform are şi prefacere sînt m inim a­
lizate sau neglijate pot apărea divergenţe în tre generaţii.
M ai m ult, caracterul provizoriu al unor tre b u in ţe duce
la fiin ţarea unei personalităţi de tran ziţie în perioada
tin ereţii, o personalitate contradictorie, am bivalenţă p rin
com portam entul ei. Apoi, n u este m ai p u ţin im portantă
in te n sita te a cu care se m anifestă unele trebuinţe, cum
sînt, de exem plu, acelea de siguranţă şi ap arten en ţă în
diferitele faze ale dezvoltării personalităţii um ane.
D ivergenţele in tre generaţii se datorează şi necunoaş­
terii de către ad u lt a personalităţii tinerilor, lipsei de
interes p e n tru problem ele reale ale tinerilor. U nii adulţi
au o im agine vagă, o cunoaştere em pirică a problem elor
g e n e ra ţie i tin ere şi acţionează, pe această bază, în fo r­
m are a şi educarea tinerilor. C ercetări sociale au dovedit
că tin e rii sînt dispuşi să abordeze toate aspectele vieţii
şi societăţii cu adulţii, de la preg ătirea şi in teg rarea pro­
fesională la rap o rtu rile d in tre sexe şi fam ilie. Deci, p rac­
tic n u există p en tru tin eri problem e tabu. B ineînţeles,
m odul de a le dezbate diferă p e n tru că în tr-u n fel sînt
ele discutate cu adulţii şi altfel în grupurile de aceeaşi
vîrstă. C ontradicţia în tre generaţii poate apărea şi ca
expresie a m odului diferit de a înţelege şi realiza com u­
nicarea in tre generaţii. In ap eten ţa u nor adulţi p en tru
dialog, confruntare ideatică, clarificare, explicare este un
factor ce determ ină dim inuarea posibilităţii de a com u­
n ica în tre generaţii. T în ăru l nu este un receptor pasiv,

105
un ascultător cum inte ale sfatu rilo r date de adulţi. El
ridică problem e, îşi spune p ro p ria lui părere rez u lta tă
din observarea rea lită ţii sau din cu ltu ra acum ulată.
O contribuţie im portantă la n a şte rea divergenţelor
în tre generaţii o are şi in teg rarea adolescentului în tr-u n
grup, altu l decît cel fam ilial sau şcolar. Am m ai v o rb it
de in fluenţa relaţiilor inform ale asupra tîn ăru lu i stim u ­
lată, p rin tre altele, de creşterea sferei de interese şi de
cerinţe individuale, de autonom ia sa faţă de fam ilie, auto­
afirm area, in teresu l p en tru sexul opus. De m ulte ori se
nasc conflicte în tre g ru p u rile inform ale şi fam ilie sau
colectivele de m uncă şi şcolare. în cadrul acestor g ru ­
puri se realizează nevoia de identificare de care am m ai
pom enit. U neori g rupul este idealizat m ergîndu-se pînă
acolo încît se consideră că acesta îi p erm ite tîn ă ru lu i să
se afirm e în siguranţă, să se exprim e liber fără team a de
a nu fi înţeles corect.
G rupul de aceeaşi vîrstă îl incită pe tîn ă r la autode-
păşire, la depăşirea acelor b arie re din alte stru c tu ri
grupale ce îm piedică afirm area p len ară a treb u in ţelo r
sale. V iaţa de g rup este o form ă de evitare a rap o rtu rilo r
de inegalitate cu adulţii, de opoziţie faţă de stru c tu rile
tradiţionale ale societăţii. în acest grup predom ină a ti­
tudini, com portam ente, m odele de viaţă proprii însuşite
de m em brii grupului. D ar în asem enea g ru p u ri inform ale
există o ten d in ţă vădită la un ifo rm itatea valorilor şi a ti­
tudinilor. Cine n u respectă norm ele specifice g rupului
riscă să fie exclus. în fapt, tîn ă ru l se identifică cu va­
lorile grupului şi găseşte în el u n sprijin. După cum re ­
m arca R. Bell, creatorul conceptului de cu ltu ră parţială,
probabil există puţine stru c tu ri grupale care cer o con­
form itate m ai m are decît cea a tinerilor. C onform ism ul
din m ediul fam ilial sau şcolar este su b stitu it de confor­
m ism ul de grup. Pe de altă parte, tin erii îşi creează ei
singuri un sistem de referin ţe după care se orientează şi
p rin care pot să-şi exprim e independenţa în com porta­
m ent şi gîndire faţă de adult. N u m ai stăruim asupra
grupului de aceeaşi vîrstă, problem atica sa a făcut obiec­
tu l unui parag raf special. Am v ru t doar să subliniem că
divergenţele în tre generaţii sînt generate şi de neconcor-
d an ţa com portam entului tîn ăru lu i în g rupul de aceeaşi
v îrstă cu exigenţele ad u ltu lu i faţă de u n asem enea com­
portam ent.

106
 D ivergenţele sîn t d eterm inate de inegalitatea gru ­
pelor de v îrstă în o stru c tu ră socială dată, concretizată
în rep artizarea disproporţionată a rolurilor şi sta tu -
surilor, în m odul cum societatea le valorizează p rin fie­
care grupă de vîrstă.
R aporturile contradictorii în tre generaţii cunosc m ai
m ulte form e. S-a elaborat şi o tipologie a lor pornind de
la perspectiva inform aţională în raporturile în tre ge­
neraţii. O m enţionăm pe cea elaborată de B. Buchofer.
Un prim tip de conflict apare atunci cînd cei m ai în
v îrstă interzic celor m ai tin e ri accesul la unele inform aţii
căutate de aceştia. A utoritatea adulţilor faţă de tin e ri ar
fi dim inuată dacă tin erii a r cunoaşte totul despre dom e­
nii încă interzise p en tru ei. D ivergenţele în tre generaţii
ap ar în faza copilăriei caracterizată p rin statu su ri şi
ro lu ri ascriptive. Pe m ăsura evoluţiei către faza tinereţii
individul vrea să i se recunoască un nou status, care să-i
perm ită accesul la toate inform aţiile. Socializarea este
în acest caz ad aptarea tin erilo r la nivelul de inform are al
adulţilor. D ivergenţele ap ar atunci cînd tin erii sîn t con­
ştienţi că sîn t excluşi de la anum ite dom enii : căsătorie,
activitate sexuală, ocupaţie.
Un a lt tip de conflict se m anifestă în perioada
14— 23 ani. T inerii de aceeaşi v îrstă evaluează critic con­
ţin u tu rile culturale, îşi exprim ă propriile lor poziţii şi
in tră în com petiţie cu generaţia adultă. Mai există şi o
altă form ă de conflict : generaţia tîn ără dispune de in ­
form aţii m odificate dar şi de m ai m ulte inform aţii cul­
tu ra le relevante decît poseda generaţia vîrstnică în ace­
eaşi fază de dezvoltare. E xistă situaţii cînd deşi cei
tin e ri au avans în inform are, funcţionează principiul
vechim ii d rep t criteriu de bază în acordarea unor s ta tu ­
suri şi roluri. După cum., sînt unii b ă trîn i care ren u n ţă
la poziţiile lo r sociale şi profesionale din cauza defici­
tu lu i de inform aţie. Influenţa revoluţiei ştiinţifico-tehnice
este decisivă în diferenţierea generaţiilor şi, deci în ap ari­
ţia divergenţelor d intre generaţii în anum ite stru c tu ri
sociale.
De bună seam ă, tipologia de m ai sus, ca oricare alta,
sim plifică realitatea şi de aceea treb u ie considerată doar
ca u n indicator p e n tru su rp rin d erea unor p a rticu la rită ţi
dom inante la o anum ită grupă de vîrstă. în acelaşi tim p,
.se im pune a rem arca accentul pus pe divergenţă în de-

107
 trim en tu l convergenţei. Am m ai su b liniat ideea că v îrstele
n u sîn t rigide, statice, ci ele evoluează ca orice fenom en
psihosocial şi cunosc procese de dezvoltare şi creativitate
determ inate tocm ai de rap o rtu rile în tre generaţii.
C ercetări sociale din ţa ra noastră, pu ţin e ce-i d rep t,
pe tem a generaţiilor, dovedesc ex isten ţa unor deosebiri
în tre generaţii în contextul convergenţelor în tre ele. Aşa,
de pildă, cercetarea asupra tin erilo r d in m ediul ru ra l
(O. Bădina, D. D um itru, O. N eam ţu, 2970) reliefează că
în satul contem poran din ţa ra n oastră n u se poate vorbi
despre o situaţie tensională în tre tin e ri şi vîrstnici. In ­
vestigaţia despre im aginea reciprocă a p ărin ţilo r şi co­
piilor în cadrul fam iliei (F. M ahler, C. M amali, 1974)
efectuată pe 94 fam ilii, evidenţiază că a tît p ărin ţii cît
şi copiii indică m ai m ulte zone de acord decît zone de
conflict în atitu d in ile lor faţă de problem atica percep­
ţiei reciproce a părin ţilo r şi copiilor. Zonele de acord
în tre cele două generaţii apar cu priv ire la activitatea
profesională, reu şita în viaţă, preg ătirea şcolară, viaţa
în colectiv. în tr-o m ăsură m ai m ică acordul în tre pă­
rin ţi şi copii se m anifestă în ceea ce priveşte tim pul li­
ber, alegerea prietenilor, moda, căsătoria. Cît priveşte
zonele de conflict cei doi cercetători m enţionează că ele
sînt prezente în problem e referito are la religie, expe­
rienţele sexuale, consum ul de alcool, ieşirile nocturne,
conducerea autom obilului. Se consem nează existenţa m ai
m ultor zone de conflict în tre fete şi p ărinţi, cu deosebire
în tre fiice şi taţi, decît în tre băieţi şi părinţi.
Investigaţia realizată pe un g ru p de elevi (I. D um i-
trescu şi N. A ndrei, 1978) a aju n s la concluzia că n u
există o confruntare în tre tin eri şi adulţi ci diferenţe
cu p riv ire la concepţia despre viaţă, orizontul cu ltu ral,
idealuri, m odul de a gîndi şi m edita asupra prezentului.
A junşi la capătul excursului n o stru despre ra p o rtu ­
rile în tre generaţii, la convergenţa şi divergenţele d in tre
ele, reţinem ca o concluzie generală că generaţiile sînt
fenom ene reale ce fiinţează în stru c tu ri sociale concrete,
se diferenţiază în tre ele datorită, în p rim ul rînd, schim ­
b ărilo r sociale in terv en ite în fiecare epocă istorică. Di­
ferenţele în tre generaţii, convergenţa şi divergenţele lor
sîn t u n factor al progresului um an şi social şi deci cu un
rol specific în dezvoltarea societăţii, a subsistem elor ei.
Ele se m anifestă în funcţie de caracterul orînduirii so­

108
ciale, de p a rticu larităţile fiecărei ţări. în socialism, da­
to rită caracteru lu i neantagonic al contradicţiilor sociale,
ra p o rtu rile în tre generaţii n u au caracter de conflict.
A tunci cînd sîn t neglijate aspiraţiile şi treb u in ţele reale
ale tin e rilo r sau cînd unii tin e ri reclam ă m ai m u lt decît
poate oferi societatea, divergenţele dintre generaţii sînt
m ai puternice. Ia tă de ce stu d ierea aten tă şi perm anentă
a rap o rtu rilo r în tre generaţii este o condiţie esenţială
p e n tru abordarea concretă a problem elor reale ale fie­
cărui g rup de vîrstă.
 Capitolul III

TINEREŢEA — VÎRSTĂ CULTURII

1. UN R A PO R T COM PLEX : TIN ERET ŞI CULTURA

Oricine stăruie asupra relaţiei d intre cu ltu ră şi tin e ­

re t este obligat să răspundă la o serie de problem e re ­
feritoare la p a rticu larităţile fiecăruia dintre term enii im ­
plicaţi. Un răspuns tra n şa n t oricît de arg u m en tat şi con­
vingător a r fi (aparent se înţelege) nu este acceptabil.
N uanţele, şi cu deosebire, specificul rap o rtării c u ltu rii
la tin e ret şi a tin e retu lu i la cu ltu ră cer o abordare r i­
guroasă şi ren u n ţa re a la unele clişee. Avem în vedere,
în prim ul rînd, identificarea cu ltu rii cu nivelul şi ori­
zontul de cunoştinţe artistice. Apoi, dăunătoare este şi
respingerea de plano a oricărei activităţi a unui grup
social care nu se încadrează în concepţia consacrată
despre cultură. Nu putem detalia însă ar m erita o cu­
noaştere aten tă şi profundă despre efectele în teorie şi
, practică ale p erp etu ării unor concepte şi teze cu ltu ro -
logice rigide şi, în cele din urm ă, producătoare de a ti­
tu dini şi concepţii dogmatice.
E xam inarea u n u i subiect cum este cel refe rito r la
generaţie şi cu ltu ră im plică în m od necesar lu area în
considerare a cu ltu rii în în treg u l ei, cu a tît m ai m u lt
dacă vizăm generaţia tînără, studiată, cum am văzut şi
cum o să se observe m ai departe, de unele curente con­
tem porane p rin conceptul de cu ltu ră a tineretului. D upă
o perioadă cînd teoria şi practica educativă subliniau
un ilateral doar aspectul continuităţii culturale în suc­
cesiunea generaţiilor a u rm a t o alta caracterizată p rin
afirm area ideii discontinuităţii culturale în tre generaţii,
ajungîndu-se la susţinerea tezei conflictului sau p ră -

110
pastiei în tre generaţii. P rezentarea unora d in tre te n ta ­
tivele teoretice din c u ltu ra actuală cu privire la cultu-
ra lita te a g ru p u rilo r sociale este im perios utilă, deoarece
acestea au pus în discuţie v ariate şi im portante ele­
m en te ale m odalităţilor de constituire a unor form e cul­
tu ra le noi,
C ultura contem porană se deosebeşte de cultura altor
etape istorice p rin diversitate de stiluri, de m ijloace şi
concepţii d atorită m anifestării creaţiei um ane în m u lti­
tu d in ea de procese sociale. Perspectivele de abordare a
fenom enului cu ltu ral sînt m ultiple, ele fiind şi o dovadă
a lărgirii ariei de cunoaştere şi investigare a om ului.
Im plicarea cu lturii în dezvoltarea socială are loc .în
acţiunea rela tiv independentă a conştiinţei sociale faţă
de existenţa socială. Schim barea şi evoluţia fenom enelor
sociale, participarea sau nonparticiparea sînt influenţate
şi de nivelul de cu ltu ră al individului, al g rupului sau
societăţii în ansam blul ei. Pasivitatea, nereceptarea sau
respingerea noului, incapacitatea de a gîndi şi discerne
singur, după criterii ferm e, valorile de nonvalori sînt
efecte şi ale m odului cum este valorificată c u ltu ra în
practica socială.
Societatea noastră are ca ţel fundam ental form area
unei personalităţi m ultilaterale, cu un larg orizont de
cunoaştere şi de cultură, avîndu-se în vedere că u nul
d in principiile sistem ului educativ este acela după care
personalităţile dezvoltate arm onios şi m u ltilateral asi­
m ilează elem entele esenţiale ale tu tu ro r dom eniilor vieţii
spirituale, absolut necesare în afirm area individului ca
om „total".
C onţinutul culturii nu se reduce la cunoştinţe, un
ad e v ăr cunoscut d ar în activitatea cu ltu rală apare doar
parţial reflectat. A tît în im aginea m arii p ărţi a indivi­
zilor cît şi la unii factori educativi cu ltu ra este id en ti­
ficată cu nivelul de cunoaştere, cu bogăţia de cunoştinţe
ale individului. C ultura este m ai m ult, ea este alcătuită
din valori, norm e, reguli, m odele, com portam ente. C ul­
tu ra este deci şi proces de interiorizare a valorilor.
Dovada concretă a însuşirii cu lturii o reprezintă au to ­
determ in area activităţii fiecărui individ, grup sau socie­
tate, fundam entată pe recunoaşterea de către practica so­
cială a aspiraţiilor şi nevoilor de autoafirm are.

111
 Societatea noastră, care are ca dim ensiune p rin ci­
pală creaţia conştientă, im plică particip area activă a t u ­
tu ro r m em brilor săi la edificarea noului sistem social.
Interiorizarea valorilor culturii, cu deosebire ale celei
socialiste, se în făptuieşte atunci cînd p ersonalitatea fie­
căruia aderă la idealurile generale ale societăţii, cînd ele
generează m otivaţii ale com portam entului. A cţiunea ed u ­
cativă şi form ativă nu se reduce la însuşirea schem atică
de teze şi form ule abstracte, ru p te de stu d iu l tem einic
al realităţii concrete, de cunoaşterea problem elor fu n d a ­
m entale ale epocii contem porane. A răm îne la asim ilarea
unor idei şi concepţii din istoria culturii, reprezintă
astăzi un anacronism cu efecte grave asu p ra personali­
tă ţii um ane şi, în u ltim ă instanţă, asupra societăţii.
C onstruirea conştientă a societăţii im pune cu n ecesitate
înţelegerea actualităţii, descifrarea sensurilor acţiunii
um ane în contem poraneitate şi de aici scrutarea v iito­
rului.
A sistăm astăzi la m ari prefaceri în m odul tra d iţio n al
de a gîndi şi a acţiona al om ului. C ultura, cu deosebire
cea generală, se transform ă tot m ai m ult în tr-o m odali­
ta te de m anifestare a gîndirii creatoare. Iniţiativa, im a­
ginaţia, inventivitatea, inovaţia, îndrăzneala apar atunci
cînd p rin cu ltu ră generală se stim ulează afirm area per­
sonalităţii um ane. D efinită ca una din notele caracteris­
tice ale existenţei um ane, cu ltu ra este concepută în so­
cietatea noastră şi ca un mod de integrare, m ai ales
p e n tru tineri, în viaţa socială. O precizare se im pune a
fi făcută : cu ltu ra nu treb u ie şi nici nu poate fi conce­
p u tă în mod pragm atic, utilitarist. Ea este un factor de
socializare dar şi de educare p e n tru sine a individului,,
p e n tru satisfacerea u nor treb u in ţe spirituale proprii. Do­
vada concretă a însuşirii cu lturii o rep rezin tă au to d eter­
m inarea activităţii, aşa cum am a ră ta t m ai sus, ceea ce
face ca p rin cu ltu ră individul să capete un in stru m en t
de înţelegere a faptelor în tr-u n sistem explicativ bine
a rticu la t şi pe baza căruia el poate acţiona p e n tru schim ­
b are socială. M ăsura autenticei cu ltu ralită ţi este dată de
posibilităţile în realizarea de noi strategii sociale.
C reativitatea în sfera culturii este în cununarea su­
prem ă a acţiunii. V aloarea creativităţii este ex p rim ată

112
în g rad u l în care ea este in te g rată acţiunii sociale, ră s­
punde problem elor reale ale om ului. V alorificarea am ­
plă a p otenţialului de c reativ itate a tineretului, asigu­
rare a condiţiilor optim e de particip are creatoare a tu ­
tu ro r categoriilor de tin eri la optim izarea activităţii so­
ciale sîn t cerinţe esenţiale ale progresului social şi ale
afirm ării lor în viaţa socială. E ste evident că astăzi crea­
tiv ita tea nu poate fi realizată în afara culturii. S im pla
specializare în tr-u n dom eniu îngust conduce la re p re ­
zentări false despre capacitatea om ului de a soluţiona
problem e fundam entale şi deci la ignorarea ev entuale­
lor consecinţe ale rezultatelor d in tr-u n sector asupra
întregului. M ai m ult, ten d in ţa de sintetizare din ştiin ţă
şi cunoaştere refuză specializarea îngustă şi acreditează
necesitatea personalităţii m ultilatei'ale. Fără îndoială, n u
avem în vedere acel tip de om care ştie to t despre cît
m ai puţin, ci pe specialistul cu disponibilităţi p e n tru
cultură, p e n tru u n larg orizont de cunoaştere.
R aportul tin erilo r cu c u ltu ra se integrează în cadrul
m ai larg al relaţiei virstei cu cultura. Fiecare vîrstă
acordă cu ltu rii anum ite funcţii specifice după cum cul­
tu ra însăşi investeşte fiecare perioadă de v îrstă cu an u ­
m ite tră să tu ri. O ricărei vîrste îi este propriu u n an u m it
m od de asim ilare cu ltu rală şi de com binare a elem ente­
lor însuşite în tr-u n com portam ent adecvat.
V îrstă se defineşte din pu n ct de vedere cu ltu ral p rin
capacităţile, lim itele şi obligaţiile sale. C alităţile um ane
precum vigoarea fizică şi intelectuală, supleţea de adap­
tare n u sîn t în m od sim plu ju x tap u se sau succesive. D ia­
lectica în tre afirm area unei calităţi şi declinul alto ra la
aceeaşi persoană nu este lim itată la o dată biologică sau
psihologică ; de-a lungul unei vieţi sînt m om ente cînd
0 v îrstă in tră în relaţii cu altele, un factor fundam ental
fiind cultura.
In tr-u n m ediu social, m oral şi tehnologic în rap id ă
schim bare, cu ltu ra, care asigură socializarea copiilor p rin
ex p erienţa şi m odul de viaţă ale părinţilor, nu re p re ­
zintă p e n tru tin eri decît u n u l din m odelele ce pot fi
u rm ate de ei. S-a afirm at cu peste două decenii în urm ă
de către sociologul vest-germ an, F. T ennbruck, că pen­
tru cunoaşterea tin e retu lu i im portante sîn t acele pro­

113
cese de transm isie a cu ltu rii de la o generaţie la alta.
înseşi rap o rtu rile în tre generaţii sîn t concepute ca ra ­
p o rtu ri în tre culturi. A şa-zisul conflict în tre generaţii
s-a r datora discrepanţelor în p lan u l cu ltu rii şi nicidecum
deosebirilor în plan social şi politic.
O bservăm , aşadar, ten d in ţa de a pune pe seam a cul­
tu rii o serie d in tre fenom enele prezente în com porta­
m en tu l unor g ru p u ri sociale. Mai m ult, s-a în trep rin s o
clasificare a cu ltu rii în funcţie de vîrstă. C unoscutul
antropolog am erican, M argaret Mead, susţine că în pro ­
cesul de socializare am asista la schim bări esenţiale în
cu ltură. Astfel, cu ltu ra p ărinţilor s-ar fi constituit în
am bianţa unui sistem cu ltu ral ce evolua lent, perm iţîn -
du-i copilului să ia ca m odel şi să se adapteze la stilu l
de viaţă al părinţilor. A stăzi însă, schim barea socială
foarte rapidă a determ in at ca p ă rin ţii să n u m ai poată
tra n sm ite inform aţiile necesare copilului p e n tru p eri­
oada cînd va fi adult. F uncţia de socializare este p re ­
lu ată de la fam ilie de către g ru p u rile de vîrstă. în con­
secinţă, arn avea trei tip u ri de cultură. P re lu a rea de că­
tre tin eri a tradiţiei culturale a p ărinţilor a r distinge
c u ltu ra postfigurativă în care adulţii au rolul de a-i în ­
văţa pe tineri. E xistă şi o cu ltu ră cofigurativă unde
p ă rin ţii şi copiii asim ilează valorile proprii fiecărui grup
de v îrstă căreia îi aparţine o generaţie. C ultu ra actuală
ar fi p refigurativă deoarece tin erii îi învaţă pe adulţi.
P e n tru prim a dată în istorie a r exista situaţia cînd copiii
ar cunoaşte mai m u lt decît p ărinţii lor. De aici, m ani­
festarea unui decalaj inform aţional. „A ltădată, scrie
M. Mead, existau cîţiva b ă trîn i care ştiau m ai m u lt decît
tinerii din cauza experienţei acum ulate în tr-u n sistem
cu ltu ral dat. Astăzi nu m ai este aşa. N u m ai există .mă­
c a r un b ă trîn care să cunoască ceea ce ştiu tinerii, sub
20 de ani despre lum e [...]. Nici o generaţie nu a cu­
noscut vreodată, tră it şi asim ilat schim bări aşa de ra ­
pide ce se produc sub ochii ei.“ O asem enea concepţie
ca şi altele din spaţiul sociologiei occidentale încearcă
explicaţii la procese specifice tinerei generaţii. Schem a
propusă de Mead este de lu at în seam ă în tr-o analiză a
generaţiilor. Dar, ca orice schemă, ea sim plifică foarte
m u lt realitatea socială, cu deosebire p rin accentul pus

114
pe v îrstă ca elem ent fu n d am en tal al stru ctu rii sociali1,
neglijîndu-se rap o rtu rile sociale p rin care, de fapt,
vîrstă se m anifestă ca o variabilă psihosocială im por­
tantă. In teresele culturale ale tin e retu lu i şi posibilităţile1
de satisfacere a lor ţin de caracterul sistem ului social,
în societatea bazată pe sp iritu l com ercial al organizării
culturii, com portam entul cu ltu ral este m anipulat de in ­
dustriile de divertism ent, urm ărindu-se, de cele m ai
m ulte ori, obţinerea de p ro fitu ri în acţiunea de c u ltu ­
ralizare precum şi afirm area u n o r scopuri, id ealu ri şi a
unei politici de m en ţin ere şi conservare a unei ideologii
bazată pe diferenţele de clasă.
Dacă a r exista generaţii veşnice, exem plul l-am în -
tîln it la M annheim , cu ltu ra n u a r fi posibila. Ea apare
şi se dezvoltă în succesiunea generaţiilor, ev id en t în ­
tr-u n cadru social concret. O dată eu dispariţia unei
generaţii dispar şi unele d in tre sim bolurile şi obiectele
create de ea. R ăm în drept m ărtu rie a fiin ţării ei sociale
şi biologice creaţiile culturale. N oua generaţie se rap o r­
tează la ceea ce-i tra n sm it generaţiile precedente selec-
tîn d şi, în acelaşi tim p, creînd noi valori. N oua genera­
ţie, p rin fap tu l de a se fi născut la o altă dată decît p re­
decesorii abordează, inevitabil, în tr-u n mod nou reali­
tatea, exprim ă cu m ijloace specifice situaţia ei care n u
este altceva decît traiectoria propriei vieţi.
A ceastă dialectică a generaţiilor nu a fost sesizată de
teoreticienii subculturii şi cu ltu rii tin eretu lu i, ■Aceştia
au exagerat şi abuzat de un fenom en concret cum a fost
cel al m işcărilor de tin e ret din anii ’60. P ornind de la
un fap t insolit o serie de exegeţi, despre care vom vorbi
m ai jos, au relev at existenţa cu ltu rii tin e retu lu i optisă
valorilor create de adulţi p e n tru m otivul că generaţia
ad u ltă a r fi conservatoare. Se pierde din vedere că, în
succesiunea generaţiilor, orice generaţie vine. cu u n mod
propriu de gîndire, creaţie şi acţiune. în acest sens p u ­
tem vorbi de cu ltu ra generaţiei şi, astfel, este posibilă o
valorificare a unora d intre tezele cu priv ire la cu ltu ra
tineretului. T inerii au p ropria lor cultură, ca orice a lt
grup social, tocm ai p rin noutatea, prospeţim ea şi u n ita ­
tea ce le este caracteristică în poziţia de noi sosiţi pe
scena largă şi generoasă dar capricioasă şi contradictorie
a istoriei.

115
 2. A M BIV ALEN ŢA UNUI CONCEPT :
CULTURA TIN ERETU LU I

P e n tru a diferenţia tin e re tu l de alte categorii de

populaţie şi a-1 stu d ia ca pe o re a lita te psihosocială a u ­
tonom ă, încă de la încep u tu l anilor ’50 a e x ista t preocu­
p a re a p e n tru elaborarea conceptului de c u ltu ră a tin e ­
retu lu i. Se apreciază în studiul S ubculturi, culturi şi
clase sociale : o p rivire teoretică de J. Clarke, S. Hali,
T. Jefferso n şi B. R oberts că term en u l de cu ltu ră a t i ­
n e re tu lu i este un produs al schim bărilor din perioada
postbelică. El era u n sim bol sau cum spun sociologii e n ­
glezi „sem nul rău al schim bărilor viitoare". A ceastă cul­
tu ră s-a r fi născut ca u rm are a posibilităţilor create de
societatea occidentală postbelică în dom eniul educaţiei
şi al condiţiilor de viaţă p e n tru to ţi tinerii, ind iferen t
de ap arten en ţa lor de clasă. A bundenţa m aterială, creş­
te re a ind u striilo r de loisir p e n tru tin eret, distracţiile,
c u ltu ra de m asă, m ass-m edia au con trib u it la generarea
proceselor cu ltu rale uniform e în rîn d u l tin eretu lu i. însă,
aşa cum rem arcau autorii studiului, unele schim bări
sem nificative în m odul de viaţă n u au p u tu t în lă tu ra
sărăcia unor p ă tu ri sociale din O ccident şi inegalitatea
socială. Sărăcia nu este o dim ensiune accidentală a so­
c ietăţii capitaliste, ci stru ctu rală. B unăstarea de după
război a fost doar sim bolic red istrib u ită în cadrul clasei
m ijlocii. N ecesitatea abordării în term enii de clasă so­
cială se im pune cu acuitate, deoarece faptele sociale do­
vedesc existenţa u n o r diferenţe esenţiale în lum ea tin e ­
retu lu i determ inate, în principal, de a p arten en ţa sa Ia
o clasă socială. De aici, im p erativ u l de a desem na p rin
a lt concept rea lita te a specifică vîrstei tinere, în tra e it
cel de cu ltu ră a tin e re tu lu i a r fi inadecvat p e n tru că
accentuează om ogenitatea tin e retu lu i lu a t în în treg u l
său.
O dată cu afirm area puternică a m işcărilor de tin e ­
re t conceptul de cu ltu ră a tin e retu lu i a tre c u t din ca­
d ru l cercetării în cel al ideologiei. M ajoritatea anali­
zelor asupra m işcărilor de tin e ret au insistat pe cultura
tin e re tu lu i ca factor explicativ al reacţiilor tinerilor faţă
de societate, detu rn în d aten ţia de la cauzele reale ale
revoltelor tinerilor.

116
 A cest concept originează în tr-u n studiu : V îrstă şi
sexu l în structura socială a Statelor U nite al unuia d in tre
prom otorii funcţionalism ului, T. Parsons. T in eretu l este
defin it de către sociologul am erican ca lipsit de respon­
sabilitate p e n tru a face faţă cerinţelor sta tu tu lu i de
adult. „în contrast cu accentul pe responsabilitate al
adultului, scrie Parsons, o rien tarea cu ltu rii tin e retu lu i
este m ai m u lt sau m ai p uţin iresponsabilă.“
A supra conţinutului noţiunii de cu ltu ră a tin e retu lu i
există poziţii diferite exprim ate în faptul că aceeaşi re a ­
litate este red ată în denum iri diverse a p aren t disparate,
în acest sens se vorbeşte de conceptul unei su b cu ltu ri a
tin eretu lu i, cu ltu ră a tin e retu lu i sau p a rte cu ltu rală a
tineretului.
P rim u l care a susţinut teza existenţei unei subcul­
tu ri a tin e retu lu i a fost antropologul am erican R. Bell.
El înţelege p rin acest concept „un sistem cu ltu ral rela ­
tiv coerent care în in teriorul sistem ului global al cul­
tu rii noastre naţionale rep rezin tă o lum e aparte. Ase­
m enea subculturi dezvoltă p a rticu la rită ţi stru c tu ra le şi
funcţionale care ii fac pe m em brii acesteia să se deose­
bească în tr-u n anum it grad de restu l societăţii.“ A ceastă
definiţie,, devenită clasică după unii com entatori, m ai
m u lt pune problem e decît oferă o rezolvare teoretică.
A stfel, n u este suficient de clar cit de „relativ co eren t“
este tin e retu l si cît de m are este gradul de deosebire.
P e n tru R. Bell, „sistem ul general" al cu lturii globale
este presupus ab initio, el fiind identificat num ai cu cu l­
tu ra naţională.
Se vorbeşte de o cultură teenager (adolescentă) care
s-ar opune cu m ijloace proprii lum ii adulţilor, idee cen­
tra lă în toate teoriile ce vizează su b cu ltu ra tin eretu lu i.
S ubcultura a r lua naştere d a to rită : dim inuării funcţiei
de socializare a g ru p u rilo r p rim a re (familie, şcoală), a
rap o rtu rilo r m ai a u to rita re specifice factorilor prim ari
de socializare, schim bării m odalităţilor de iniţiere a ti­
nerilor în viaţa adultă.
Toţi tin e rii sîn t văzuţi în acelaşi m od, deoarece ei a r
fi, m ai ales în perioada adolescentă, cu u n statu s in cert
şi sînt expuşi acţiunii discontinue a diferiţilor factori de
socializare. în consecinţă, ei şi-a r crea un u nivers pro­
p riu de sim boluri — m ergînd de la m uzică, lim baj pînă
la îm brăcăm inte — care îi deosebesc de adulţi.

117
 O altă definiţie cunoscută a subculturii tin e retu lu i a
d a t-o F. Tenbruck. Sociologul vest-germ an introduce
noţiunea de cu ltu ră parţială p e n tru a desem na aceeaşi
rea lita te : atunci cînd în tr-o societate o grupă se deo­
sebeşte suficient şi conştient de altele, sociologia poate
vorbi de o cu ltu ră parţială. P e n tru aceasta este necesară
independenţa fu n d am en tată economic, politic sau a lt­
fel [...]. O astfel de grupă nu este izolată de în treag a so­
cietate, dar păstrează faţă de ea un în a lt grad de in d e ­
pen d en ţă şi autocontrol. T inerii se identifică cu socie­
tate a în în treg u l ei num ai p rin in term ed iu l grupei pro ­
p rii1'. Şi această definiţie ridică o serie de chestiuni. De
pildă, cît de m are poate fi independenţa economică, po­
litică a tin eretu lu i. Sau ce conţinut concret are gradul
în a lt de independenţă ? A.supra acestor în tre b ări vor
stăru i alte studii. D eocam dată, să reţinem că tezele lui
T enbruck reuşesc să argum enteze că diferenţierea cul­
tu rii tin e retu lu i de alte g ru p u ri treb u ie să fie conştientă,
cu alte cuvinte cei ce alcătuiesc această cu ltu ră să aibă
conştiinţa că sînt deosebiţi de celelalte g rupări so­
ciale. C onstituirea cu lturii tin e retu lu i se întem eiază pe
tre b u in ţa tin erilo r de a dispune de un cadru de refe­
rin ţă comun, unde să se ofere posibilitatea identificării.
C ontrolul social în grup este ex ercitat de tin erii înşişi.
A ceste aserţiuni sîn t esenţiale în cunoaşterea rap o rtu lu i
g ru p -su b c u ltu ră .
Care este însă conţinutul cu ltu rii tin e retu lu i ? El ar
fi, după unii com entatori, m ai m u lt un stil de com por­
tam en t al tin e retu lu i apreciat doar ca u n fenom en se­
cundar, com portam ent ce se referă la p referinţele p e n tru
m u zică. şi film, îm b răcăm in te excentrică, creaţii proprii,
m ai ales în m uzică. O bservăm deci că această realitate
ju v en ilă este redusă la un stil de c o m p o rtam e n t,;uneori
la aspecte m inore ale a titu d in ilo r tinerilor. C ultura tin e ­
retu lu i n u a r exprim a altceva decît fenom ene m arginale
lipsite de un: conţinut original. A ltfel spus, tin erii n u : fac
decît să dea o altă form ă unei realităţi ce aparţine adul­
ţilor, punct de vedere în tîln it la J. S. Coleman în
lucrarea Adolescent Society. El a cercetat fenom ene m ar­
ginale din u n iversităţile am ericane (întreceri sportive, so­
ciabilitatea, distracţiile în grup) şi a su sţin u t că influenţa
lor este im portantă în. educaţia tineretului: Consecinţele
pedagogice desprinse de aici sînt apreciabile, crede socio­

118
logul am erican. E ducatorii trebuie să ia în considerare
fap tu l că adolescenţii în licee constituie o com unitate
unde găsesc răspuns la unele din problem ele lor. El su­
gerează să se utilizeze, în scopuri educative, g ru p u rile
care orientează pe tineri spre anum ite scopuri şi norm e,
ele exercitînd presiune asupra adolescenţilor p e n tru a se
ad apta acestor prescripţii şi ţeluri. Eficienţa educativă
în acest caz se m anifestă, este de părere Coleman, num ai
atunci cînd ea devine „obiect al unei filozofii generale
a educaţiei". De aici cerinţa ca procesul educativ să fie
c e n trat pe subcultura adolescentă, deoarece ea este o m o­
dalitate de însuşire a unor stilu ri de com portam ent şi
concepţii juvenile. V alorile educaţiei a r căpăta o m ai
m are concreteţe dacă s-ar folosi stru ctu rile cu lturii ti­
n e re tu lu i în procesul form ativ şi educaţional din şcoală.

3. A L T CONCEPT, ACEEAŞI REA LITA TE

Clarke şi colaboratorii au considerat ino p eran t concep­

tul de cu ltu ră a tin eretu lu i identificată cu aspecte a p re ­
ciate ca secundare : muzică, stilu ri comportam entale,,
consum. Ei au recunoscut însă că tin e retu l occidental
postbelic s-a a n g a ja t în ocupaţii culturale distincte sti­
m ulat şi de in dustriile p e n tru adolescenţi. T erm enul de
cu ltu ră a tin e retu lu i se referă la situaţia tin e retu lu i su ­
pus m anipulării publicitare şi com erciale şi la orientările
acestuia către consum.
Conceptul de cultură a tin e retu lu i fiind inadecvat
p e n tru cunoaşterea realităţii tin eretu lu i, se propune în ­
locuirea lui cu term enul de su b cultură a tineretului, m ai
ap t în analiza problem aticii tinerei generaţii în relaţie
cu clasa socială de apartenenţă. De aici, dorinţa de a
aborda subculturile în rap o rt cu cu ltu ra originară şi cul­
tu ra dom inantă. Astfel, subculturile tin e retu lu i sîn t le ­
gate de relaţiile de clasă, diviziunea m uncii şi relaţiile
de producţie ale societăţii. O asem enea perspectivă este
opusă altor concepţii p en tru care tin e retu l ar fi doar o
m etaforă a schim bării sociale. C ercetătorii englezi se re ­
feră direct la lucrările lui M. B rake şi G. M urdock. P ri­
m ul susţine că : „subculturile se nasc ca o încercare de a
soluţiona anum ite problem e în stru c tu rile sociale, create
de contradicţiile din societate. T in eretu l n u este el însuşi

119
o problem ă, ci doar o problem ă c re a tă “ . După M urdock,
„subculturile oferă o soluţie colectivă la problem ele puse
d e contradicţiile existente în situ aţii de m uncă şi fu rn i­
zează u n context social şi sim bolic p e n tru dezvoltarea şi
în tă rire a id en tită ţii colective şi autoaprecierea indivi-
d u a lă “. R ezultă că în viziunea g ru p u lu i de la B irm ingham
sub cu ltu rile tin e retu lu i înglobează n u num ai tin e ri ce
se diferenţiază de alţi tineri dar în acelaşi tim p şi ra ­
p o rtu rile strînse cu clasa socială de origine.
Se poate observa încercarea de a descrie m ai riguros
îm pactuL conştiinţei de clasă asupra su b cu ltu rilo r ju v e ­
nile, aceasta fiind şi o replică la ten dinţele de a considera
tin e re tu l ca o clasă socială, în ciuda deosebirilor clare
de te rm in a te de ap a rten e n ţa fiecăruia la o clasă socială.
Subcultura, în viziunea lui C larke şi colaboratorii săi,
n u se refe ră la tin e re t lu a t ca în treg , deci nu la o gene­
raţie, ci la un an u m it grup de tin eri ce fac p a rte dintr-o
clasă. De aici teza că „tîn ăru l m oşteneşte o orientare
c u ltu rală de la p ă rin ţii săi cu priv ire la problem atica co­
m ună clasei ca întreg, care probabil va da greutate, form ă
şi sens sem nificaţiilor ataşate d iferitelor dom enii ale
vieţii lor sociale“. Socializarea de clasă a tin e rilo r este
u n elem ent esenţial în constituirea su bculturilor tinerilor.
A ceastă idee o continuă în tr-u n fel pe cea a u nui alt
a n a list al fenom enului, sociologul englez P hil Cohen, care
studiază relaţiile d in tre sub cu ltu ri şi dinam ica intraclase,
în tre tin eri şi p ărinţi. „Funcţia late n tă a subculturii este
aceasta : să exprim e şi să rezolve, deşi în tr-u n mod magic,
contradicţiile nerezolvate în cu ltu ra originară (părin­
tească)... Subcultura, spune Cohen, este... o soluţie de
com prom is în tre două nevoi contradictorii : nevoia de
a crea şi exprim a autonom ie şi deosebire faţă de părinţi...
şi nevoia de a m enţine identificarea cu valorile p ărinţilor
care-i sp rijin ă 4'.
Indiscutabil, tezele din studiul analizat sîn t de luat
în seam ă în investigarea problem aticii diversităţii cu ltu ­
ra le văzută p rin prism a rap o rtu rilo r de clasă. Este o în ­
cercare de a depăşi viziunea u n ilaterală despre cultură,
despre tin eret. Dar, în d orinţa de a argum enta punctul
lor de vedere, autorii sim plifică, uneori, procesele deose­
b it de com plexe ale relaţiei tin eret-cu ltu ră-clasă socială.
E ste de rem arcat, cu deosebire, influenţa funcţionalis-
m u lu i în abordarea fenom enelor subculturii tineretului.

120
A p arten en ţa la o clasă socială este concepută în term enii
predestinării, ai u n u i fapt im uabil. Ridicăm o asem enea
obiecţie, deoarece autorii nu aduc în discuţie problem a
m obilităţii sociale, a depăşirii statusului m oştenit în ca­
d rul clasei sociale. Nu este de n eg at rolul ce-1 poate avea
m oştenirea transm isă de fam ilie, de clasa socială, dar
acest rol este d ife rit de la un sistem social la altul, de
la o ţa ră la alta.
Ei afirm ă că subcultura n u este înlocuită de clasa
socială, deci nu se reduce la aceasta. Mai m ult, ea nu
este lu a tă în sensul sociologic de provenienţă socială. R e­
laţia d in tre clase, experienţă şi răspunsul la schim bare
în diferite g ru p u ri de clasă, este considerată ca d e te r­
m in an tă în analiza culturii. Totuşi, subcultura este vă­
zută ca u n m od specific de răspuns, care are o stru c tu ră
proprie, o rela tiv ă autonom ie. F orm aţiunea socială a
unei societăţi este concepută de autori nu ca o sim plă
unitate, ci ca u n întreg complex, diferenţiat, antagonist.
Investigaţia subculturii treb u ie să ia în m od necesar
în dezbatere relaţiile de clasă, im pactul lor asupra co­
m u n ităţilo r particulare, g ru p u rile distincte ale claselor.
Se pune în tre b are a : de ce ei n u studiază m anifestările
subculturale la toate clasele sociale şi de ce num ai la ti­
n erii ce a p a rţin clasei m uncitoare ? Este aici o co n tra­
dicţie : pe de-o parte, se urm ăreşte constituirea unei
teorii generale despre subcultură în contextul analizei de
clasă, pe de altă parte, în investigaţia em pirică această
teorie se restrîn g e la clasa m uncitoare. Apoi, este fals
să consideri că sim pla a p arten en ţă la o clasă socială duce
autom at la m anifestarea aceluiaşi com portam ent cultural.
O riginea de clasă se interferează cu alţi indicatori psi­
hosociali care pot atenua sau m ări efectele ap artenenţei
la o clasă socială. Nu poate exista o singură subcultură
a tin e retu lu i ce provine sau aparţin e clasei m uncitoare.
Preocupaţi de aspectele ideologice ale fenom enului,
autorii au n eg lijat aspecte esenţiale ale conceptului de
subcultură, cu deosebire în ceea ce priveşte m odul cum
se întem eiază rap o rtu rile în tre indivizii de aceeaşi vîrstă
sau factorii, ce determ ină ca unii tin e ri să adopte o cul­
tu ră proprie u n u i grup iar alţii să refuze in teg rarea în
cu ltu ra proprie a generaţiei lor. în studiul citat se con­
sideră că şcoala şi educaţia au devenit, principalele m e­
canism e de prom ovare socială. în aceasta constă una

121
d in tre diferenţele în tre p ă rin ţi care răm în acolo un d e
sînt p rin statu su l lor profesional şi social şi copiii c a re
se m işcă şi urcă. Se recunoaşte că ex p erienţa şi autodez-
voltarea tîn ăru lu i sîn t întem eiate pe m obilitatea specifică
vîrstei tinere. T în ăru l s-ar adresa în m ai m are m ăsură
cu lturii dom inante (globale) ren u n ţîn d la cu ltu ra origi­
n a ră (părintească). Nu se arată însă prin ce m ecanism
are loc această prom ovare socială, în ce condiţii concrete
un tîn ă r ce ap arţin e unei clase sociale poate să depă­
şească condiţia socială şi culturală a clasei din care p ro ­
vine. Dacă se adm ite posibilitatea desprinderii p en tru
tin e rii din clasele defavorizate şi trecerea în alt statu s
social, atunci cum se produce in teg rarea acestor tin e ri
în realitatea su bculturală ? în stu d iu l citat se afirm ă că
subculturile tin e retu lu i se nasc la intersecţia d in tre cul­
tu ra originară (părintească) şi in stitu ţiile m ediatoare ale
cu ltu rii dom inante, unde m ulte d in tre form ele de ad ap ­
tare, rezistenţă, negociere din c u ltu ra originară sîn t p re ­
luate de tineri în rap o rtu rile lor cu aceste in stitu ţii. Se
îm p ru m u tă elem ente ale cu lturii o rig in a re . (părinteşti)
chiar cînd aceste elem ente sînt d iferite de aspiraţiile şi
trebuinţele tinerilor. Este posibil, considerăm noi, ca su b ­
cu ltu ra tin erilo r să preia din valorile adulţilor. D ar ia ­
răşi se pune problem a în ce condiţii, p rin ce m ecanism
şi datorită căror m otive se produce acest proces ? De ase­
m enea, aşa cum ju stifica t rem arca D. Sm ith, există su b -
c u ltu ri distincte ale tin eretu lu i paralel, în com petiţie
sau conflict una cu cealaltă. Toate aceste subculturi sînt
explicate în term enii aceleiaşi relaţii cu cu ltu ra originară
(părintească).
în cadrul aceleiaşi clase sociale se pot m anifesta sub­
cu ltu ri diferite care n u trebuie să fie în mod obligatoriu
legate direct de conştiinţa de clasă. T inerii au aspiraţii,
interese şi treb u in ţe proprii ce diferă uneori radical de
cele ale părinţilor, nu neap ărat în stare conflictualâ,
fap t ce poate conduce la m anifestarea subculturii speci­
fice u n u i grup de tin eri care să n u derive din cu ltu ra
originară. S ubcultura tineretului, consideră autorii, tre ­
buie să fie înţeleasă în ra p o rt cu experienţa generaţio-
nală care „se datorează faptului că tin erii regăsesc
problem atica cu lturii clasei lor în seturi de in stitu ţii şi
experienţe diferite de acelea ale p ărin ţilo r ; şi cînd tinerii

122
întilnesc aceleaşi structuri, le cunosc I n puncte crucial
diferite din cariera lor biografică." :1 ■
Specificitatea generaţională poate fi identificată, după
au to rii m enţionaţi, în trei dom enii principale ale v ieţii :
m uncă, loisir, educaţie. D intre to ate aceste dom enii, cel
al m uncii a r fi m ai puţin evident p e n tru diferenţele gene-
raţionale, deoarece tinerii şi vîrstnicii sînfrîn situaţii ocu-
paţionale asem ănătoare: Dar în tim p ce tîn ăru l se con­
fru n tă cu problem a alegerii profesiei, cu tran ziţia de la
şcoală la mUncă, vîrstnicii sîn t in teg raţi în m unci r u ti­
niere, fiind ;deja fam iliarizaţi cu secretele^ profesiei.
Clarke şi colaboratorii vorbesc de o Conştiinţă gene­
raţională specifică vîrstei, m ediată de clasa socială însă
s-a r m anifesta m ai ales p rin tre acele grup u ri de tineri
care cunosc o m obilitate socială ascendentă.-
D ar aceste g ru p u ri rep rezin tă u n cadru p e n tru în­
suşirea şi dezvoltarea cu lturii originare, fap4- ce a d e te r­
m in at pe u nii com entatori să rem arce că, de fapt, grupul
de la B irm ingham n u abordează problem ele generaţio-
nale ci problem ele specifice vîrstei. S tatusul de vîrstă,
afirm ă D. Sm ith, este h o tărît în diferenţierea tinerilor
conform concepţiei autorilor de m ai sus. „Există în to t­
deauna tinereţe, scrie Sm ith, dar p e n tru fiecare tînăr,
sta tu su l este tran zitoriu." N eluarea în seam ă a acestei
distincţii a r explica ignorarea sem nificaţiei diferenţelor
generaţionale.
A utorii studiului abordează problem a rap o rtu lu i d in ­
tre cu ltu ră şi clasă socială la u n m od general, fără a
investiga rap o rtu rile d intre clase. Deşi ei aduc în dezba­
tere conceptul de putere, acesta este prezen tat abstract,
evitîndu-se descrierea conţinutului său care ţine, cre­
dem noi, în principal, de rap o rtu rile în tre clasele sociale,
în tre g rupurile sociale. Apoi, însăşi relaţia dom inant-do-
m in at este, în esenţă, o relaţie în tre clase, relaţie ce se
întem eiază, în p rim ul rînd, pe dispunerea de p u tere eco­
nomică. Orice abordare a legăturii d intre c u ltu ra do­
m inantă şi c u ltu ra dom inată în afara cadrului coneret
al m odului cum sîn t însuşite valorile create în tr-o socie­
ta te este superfluă. Ocolirea unei asem enea investigaţii
a condus la caracterizarea d iferită de către autori a ti­
pului de reacţie al tinerilor din clasa m uncitoare şi al
tin e rilo r din clasa m ijlocie faţă de realitatea socială. Ti­
nerii m uncitori şi-ar fi creat o rea lita te cu ltu rală pro­

123
prie, p ă strîn d însă din valorile cu ltu rii originare (p ărin ­
teşti), în tim p ce tin e rii din clasa m ijlocie s-ar fi opus
valorilor şi norm elor clasei lor, generînd o cultură opusă
celei originare. Or, evenim entele din deceniul şapte şi
după aceea au dem onstrat că, în diverse grade, poate
exista o opoziţie com ună tin erilo r ce aparţin d iferitelor
clase sociale faţă de cu ltu ra dom inantă din societatea
capitalistă, precum şi aspiraţia de autodepăşire, de schim ­
bare a statu su lu i iniţial, fără a ajunge la constituirea
tin e retu lu i în tr-o clasă socială, aşa cum încearcă să de­
m onstreze alţi exegeţi m enţionaţi deja la analiza rap o r­
tu rilo r în tre generaţii.
R ezultă că p e n tru J. Clarke şi colaboratorii săi, tin e ­
re tu l nu rep rezin tă un grup social principal în organiza­
rea societăţii, el fiind apreciat ca o categorie de vîrstă
şi nu a tît ca un agent al schim bării sociale. T in eretu lu i
i se acordă im portanţă m ai ales în poziţia sa din procesul
de socializare şi culturalizare în cadrul clasei sociale.
Opusă acestei concepţii este teoria care neagă orice
valoare conceptului de su b cultură a tin eretu lu i. Astfel,
cercetătorii am ericani F. Elkin şi W. W estley (cf. L. Ro-
senm ayr) au subliniat că, cel p u ţin p e n tru g rupurile m ari
de tin e ri din anum ite p ă tu ri sociale (de exem plu, cea
m ijlocie), cu ltu ra tin e retu lu i nu este operaţională şi din
această cauză ea n u a r avea nici o utilitate. Vom vedea
m ai d ep arte că p e n tru tin erii proveniţi din clasele de
m ijloc este folosit, în deceniul şapte, conceptul de contra-
cultură. Teza cu lturii tin eretu lu i, susţin cei doi autori,
n u a r p u tea explica legătura d intre a p arten en ţa tîn ăru lu i
la o clasă socială şi opţiunea lui p e n tru un an u m it tip
de şcoală sau p e n tru o profesie. Totodată, nu se explică
de ce tin e rii acceptă influenţa adulţilor chiar în cadrul
g ru p u rilo r lor de vîrstă. Cei doi cercetători am ericani au
in sistat pe ideea om ogenităţii com portam entului juvenil
în funcţie de clasa socială căreia îi aparţine u n grup de
tineri. A ceastă concepţie se înscrie în cu ren tu l m ai larg
care susţine că adolescenţii sînt m ai m u lt in teg raţi în
g ru p u rile adulte cu norm ele, obiceiurile şi valorile aces­
tora. M odelele vieţii sociale ale adolescenţilor n u a r fi
sem nificativ diferite de acelea ale generaţiei adulte.
O reacţie asem ănătoare întîlnim şi la un a lt autor,
Franco Rositi, în tr-o lu crare a sa in titu la tă sugestiv

124
■Studiu asupra am bivalenţei culturale : cazul culturii ju ­
venile.
D upă au to ru l citat, nu se poate vorbi de o subcultură
ju v en ilă în cazul în care în faza adolescenţei se găseşte o
stru c tu ră social-culturală substanţial orientată spre m edi­
erea în tre valorile fam iliale şi societale şi pregătirea g ra-
cJuală a tin erilo r p e n tru însuşirea acestora din urm ă.
T inerii nu relevă o coacţiune a independenţei şi o res­
pingere a valorilor adulte. î'erm en u l de subcultură nu ar
indica în sine o situ aţie explicită de conflict.
P rofunda m ix tare în tre lum ea tin erilo r şi cea a .ad u l­
ţilo r este confirm ată de faptul că acţiunile tin erilo r
tra n sfe ră întotdeauna, modă, gusturi şi stil în cultura
adulţilor.
C ulturii tin e retu lu i îi este recunoscută doar v irtu te a
de a fi pus în discuţie m ecanism ele tradiţionale de in te ­
grare. Astfel, ea n u reprezintă o rea lita ţe de sine s tă tă ­
toare, ci un efect secundar al dezvoltării postindustriale
a societăţii capitaliste dezvoltate.
Lim itele conceptului de su b cultură a tin e retu lu i au
fost sem nalate şi de sociologul austriac L. Rosenm ayr. El
este de părere că nu este oportun să accentuăm p u terea
de explicare a u nor teorii cum este şi cea despre subcul­
tu ră , ci să o supunem verificării continue în procesele de
socializare.
N eajunsul principal al noţiunii de su b cultură a tin e ­
re tu lu i constă în folosirea ei în tr-u n dublu sens : pe de
o parte, ea desem nează valorile produse în te x tu ra de
relaţii d in tre m em brii grupului de aceeaşi vîrstă, norm ele
şi sim bolurile (vedete de cinem a şi televiziune, eroi de
rom an, cîntăreţi, actori, sportivi), iar, pe de altă parte,
indică însăşi această ţesătu ră de relaţii ca spaţiu de re a ­
lizare a valorilor. Ce rezultă de aici ? C onceptul de sub-
cultfură a tin e retu lu i nu este operaţional în explicarea
în tregii problem atici a tinerei generaţii p e n tru că este
im posibil să descrii toate m anifestările com portam entale
ale tin erilo r num ai p rin tr-u n an u m it tip cu ltu ral sau
model. F ără îndoială, aşa cum ju st rem arca sociologul
austriac, societatea este m ult m ai diversă şi nu poate fi
studiată num ai p rin o configuraţie c u ltu rală unică. De
aceea, referin d u -n e la subcultura tin eretu lu i, este nece­
s a r să facem d iferenţa în tre influenţele g ru p u rilo r de

125
 1

aceeaşi vîrstă. .asupra tinerilor şi •consecinţele ce nu po r­

nesc de la aceste g ru p u ri dar în rîu resc pe tineri.

4. N ECESITA TEA UNEI RECONSIDERĂRI

Din expunerea unora d in tre concepţiile ţiespre su b ­

cultura tin e retu lu i a reieşit ideea că vîrstă are un rol
esenţial în stru c tu ra re a com portam entului, a titu d in ilo r
şi aspiraţiilor individuale. în să treb u ie subliniat că dacă
vârsta tîn ă ră a, constituit şi constituie u n aspect tipic pe­
rioadei posţbelîce, aceasta s-a d ato rat determ in ărilo r ei
sociale. S u b cu ltu ra tin e retu lu i apare atunci, cînd vîrstă
şi diferenţele în tre vîrste capătă o sem nificaţie p a rticu ­
lară în funcţie de contextul social.
R ap o rtu l d in tre cultură şi generaţie este an alizat şi
din altă perspectivă. Este binecunoscută teoria eseistului
englez C. P. Snow despre ex isten ţa celor două c u ltu ri :
um anistă şi ştiinţifică, acestea fiind considerate a fi în ­
tr-u n conflict irezolvabil. C ercetători ai problem elor ti­
n eretu lu i adaugă şi o a tre ia cultură, cea a tin eretu lu i,
care a r fi ap ă ru t tocm ai d atorită contradicţiei d in tre cul­
tu ra ştiinţifică şi cea um anistă. C u ltu ra tin e retu lu i a r fi
o încercare d e *depăşire a cu lturii um aniste considerată
a fi perim ată şi a cu lturii ştiinţifice bazată prea m u lt pe
raţio n alitatea caracteristică industrialism ului, am bele ori­
en tă ri so cotite.a fi prom otoare ale unor valori lipsite de
autenticitate, spontaneitate.
E xistă şi o altă in te rp re ta re dată culturii tin eretu lu i.
Astfel, se consideră că tradiţional pot fi delim itate tre i
tip u ri de culturi : folclor, cu ltu ra autonom ă şi cu ltu ra de
m asă. A cestea diferă în tre ele în stru c tu ră şi conţinut,
cît şi în m odul de acceptare socială a fiecăreia. Perioada
contem porană a afirm at u n nou tip de cu ltu ră : m işcarea
c u ltu rală a tin e retu lu i care ar introduce elem ente noi
în viaţa socială.
Este pus în discuţie un concept m u lt vehiculat în cer­
cetarea occidentală şi anum e cel de subcultură a tin e re ­
tului. A cest concept respins de unii dintre cercetătorii
m arx işti (L. Bisky, 1975, L iliana M ihuţ, 1982) considerăm
că poate fi valorificat în investigaţia din perspectiva m a-
terialist-dialectică a problem aticii tineretului. N erecu-
n oaşterea nici unei v irtu ţi subculturii tin eretu lu i este

126
d ată, probabil, şi de lipsa unor am ple şi complexe cerce­
tă r i em pirice referitoare la rap o rtu rile intergeneraţionale.
F ără îndoială, el n u poate fi p relu a t tale-quale din socio­
logia occidentală, ci este necesară delim itarea cu rigoare
a conţinutului lui în condiţiile societăţii 'socialiste.
S ubculturile se m anifestă ca form e specifice de e x p re ­
sie cu ltu rală în cadrul culturii globale a unei societăţi.
A ceastă cu ltu ră are m ai m ulte nivele : cel al tradiţiei, al
valorilor, al înţelegerii şi al efectelor sale asupra sim bo­
lu rilo r existente in tr-o societate. E xistă un elem ent di­
nam ic, personal al acţiunii um ane şi al m odului în care
este realizat de către m em brii societăţii. Subculturile
a p a r acolo unde c u ltu ra globală recunoaşte valori, com ­
p o rtam ente şi acţiuni diferite de norm ele generale. Sub­
c u ltu ra este u n concept ce oferă posibilitatea înţelegerii
sociologice a interacţiu n ii um ane în rap o rt cu m ediul
cu ltu ral şi simbolic. Ea are rolul şi acţionează ca un
elem ent activ în i’elaţia dialectică d intre stru c tu ra socială
şi individ, indicindu-ne cum cu ltu ra este m ediată şi ge­
n e ra tă de o colectivitate socială, cum sînt folosite sem ­
nificaţiile cu lturii societăţii p e n tru a proiecta o im agine
şi o id en titate proprie unui grup social. S ubcultura m e­
diază în tre lum ea interpersonală a individului şi ele­
m entele m ai largi ale interacţiu n ii sociale. (M. Brake,
1979)
R elaţia d intre general şi particu lar, ca să luăm un
exem plu, ne obligă la folosirea unui concept operaţional
care să p erm ită surp rin d erea a ceea ce este tipic p e n tru
rea lita te a p a rticu lară studiată. în esenţă, cu ltu ra tin e re ­
tu lu i este un mod specific al tin erilo r de a fi în relaţie
cu celelalte subsistem e culturale. Orice generaţie vine
cu ceva nou, doreşte să schim be rea lita te a şi are o a n u ­
m ită viziune despre lum e. E xistenţa unor deosebiri în tre
g eneraţii în societatea socialistă nu înseam nă n eap ărat
conflict, ci reflectă fap tu l că generaţia tîn ă ră aduce în
prim -plan alte problem e, alte m odalităţi de rezolvare a
unora d intre problem ele ei şi ale vieţii sociale. A ltfel,
n u ar fi posibil progresul. C ultura tin eretu lu i nu este
ceva static, încrem enit, ea este o realitate dinam ică, aşa
cum este p u rtă to are a ei, tîn ă ra generaţie. E lem ente ale
acestui tip de cu ltu ră pot fi p relu ate de societate sau
pot să dispară.

127
 V îrstă nu este suficientă p e n tru existenţa realităţii
subcu ltu rii juvenile. Intervine ca u n factor decisiv con­
ştiin ţa de generaţie.
S u b cu ltu ra este un im p o rta n t agent de socializare.
P e n tru realizarea procesului de socializare orice societate
foloseşte un sistem prop riu de stim ulente şi sancţiuni ori
m ăsu ri de coerciţie. T inerii dobîndesc c u ltu ra necesară
in te g rării sociale şi se adaptează la exigenţele sociale,
proces denum it socializarea p rim ară p rin care trece orice-
tîn ă r p e n tru că num ai astfel el poate obţine o anum ită
poziţie (profesională, socială, cu ltu rală etc), în societate.
A şa cum rem arcau sociologii am ericani P. B erger şi.
Th. L uckm an (19G7) „î.n socializarea prim ară n u există
o problem ă de identificare. Nu există opţiunea pentru,
celălalt sem nificativ. Societatea îi prezintă individului un
set prestab ilit de ceilalţi sem nificanţi din care el treb u ie
să accepte fără nici o posibilitate de opţiune p e n tru alt
aran jam en t. Copilul nu internalizează lum ea sa de cei­
lalţi sem nificanţi ca una d in tre m ultele lum i posibile.
El internalizează lum ea aşa cum e ste “. R ezultă că p en ­
tru copii in terio rizarea a titu d in ilo r şi valorilor se re a li­
zează în interacţiu n ea socială cu p ărin ţii lor sau cu alţi.
adulţi. In stitu ţiile sociale sînt văzute ca p a rte a to ta lităţii
sim bolice definite de B erger şi L uckm an ca „univers,
sim bolic", adică realitatea socială ale cărei dim ensiuni
subiective s-au tran sfo rm at în rea lita te obiectivă. El
constituie un m ijloc folosit în în fă p tu irea unei anumite-
ordini în realitate. Din g rija firească a fiinţei um ane de
a evita contradicţiile şi situaţiile anorm ale specifice u n i­
v ersului lipsit de organizare şi ordine sîntem preocupaţi,
de a găsi acel cadru ce ne perm ite real sau im aginar să
ne orientăm viaţa în tr-o anum e direcţie şi să-i dăm un
anum e sens. Iată de ce în înţelegerea com portam entului
esenţiale sînt gam a şi v a rietatea de sim boluri şi sensuri
îm părtăşite, com unicate şi m anipulate de indivizi ce
coexistă pe baza u nor sta tu su ri egale. M em brii g ru p u ri­
lor culturale de refe rin ţă (de aceeaşi vîrstă) selectează
acei p aram etri din stru c tu ra socială care p erm it consti­
tu ire a unei autoim agini atractive, convenabile şi o soluţie
clară la problem ele fundam entale. Sînt introduse în g ru ­
p urile am intite valori din afara lor, dîndu-li-se in te rp re ­
tă ri şi sensuri proprii.

128
 A ceastă idee este im portantă p e n tru analiza subcul-
tu rii tineretului. Lipsiţi de experienţa vieţii şi m uncii
în tr-u n cadru instituţional, orien taţi către cadrele in-
form ale ele organizare a vieţii sociale, adolescenţii îşi
c au tă propria lor identitate. La această vîrstă apare şi
se dezvoltă conştiinţa de sine şi sentim entul apartenenţei
la o generaţie. C om portam entul cu ltu ral al tin eretu lu i
este determ in at în m are m ăsură de instabilitatea ro lu ri­
lor, tin e reţe a fiind perioada cînd individul poate să joace
m ai m ulte roluri fără a se opri d efinitiv la nici u n u l din
ele. S u bculturile reflectă această in stab ilitate de roluri
şi oferă soluţii individuale la problem ele existenţiale ale
tinerilor. Ele im plică un m od personal de exprim are a
id en tită ţii dincolo de şcoală sau locul de m uncă.
T inerii creează altern ativ e culturale proprii şi a lte r­
native de stil de viaţă la c u ltu ra transm isă de diferite
in stan ţe de socializare. Deosebirea în tre tin eri şi adulţi
n u se caracterizează în m od obligatoriu prin conflicte.
C ultu ra societăţii :influenţează şi orientează subcultura
tin eretu lu i. D iferenţele în tre generaţii apar p e n tru că
există aspiraţii culturale specifice v îrstei tinere îndeobşte
deosebite de aspiraţiile to t a tît de specifice' ale adulţilor.
D escrierea subculturii se face, de obicei, p rin funcţiile
sale.- Scopul gen eral al subculturii este considerat a fi
com pensarea p e n tru insuccesul faţă de cu ltu ra fam iliei,
incapabilă să furnizeze un status definit, u n sentim ent
de siguranţă. P e n tru a realiza această funcţie se cer în ­
deplinite u n n u m ăr de condiţii : stabilirea u nor valori
com une şi norm e ; un jargon specific in existent în socie­
tatea globală ; un stil comun de com portam ent ; grade
specifice de ap arten en ţă la un anum it stil de îm brăcă­
m inte, la un an u m it mod de creaţie ; sentim entul a p a r­
tenenţei la g rup ; o înţelegere a relaţiilor de status ;
satisfacerea nevoilor specifice pe care cu ltu ra globală
nu le poate satisface. A dolescenţii au un set prop riu de
valori diferit de cel din copilărie şi de cel al adulţilor ;
ei vorbesc în argo, p arţial înţeles de adulţi. In tr-u n anum e
sens g rupurile de adolescenţi „ a ju tă “ pe tin eri în efortul
lor de a evita controlul părintesc. Ei obţin relaţii de sta ­
tu s ce le p erm it să se angajeze în in teracţiu n e clară şi
consistentă cu colegii lor şi să în lă tu re dezorientarea şi
lipsa stabilităţii sociale în tim pul trecerii de la copilărie
la adult. S-a su sţin u t de către unii exegeţi (Richard

129
Schm uck cf. L. R osenm ayr) să tin e r ii, care n u dezvoltă
relaţii directe cu g rupurile de generaţie, deci n u se e x ­
pun interacţiunii, com petiţiei şi disputei, persistînd în tr-o
anum e izolare, vor fi ulterior, în viaţa adultă, în m ică
m ăsură capabili să se adapteze unor situ aţii noi. A ceasta
s-ar concretiza la v îrstă ad u ltă p rin rigiditate, îngustim e,
capacitate insuficientă de acceptare, a altor tip u ri de
com portam ente.
C are sînt condiţiile necesare p e n tru naşterea u n ei sub-
c u ltu ri ? In prim u l rîn d existenţa u n u i n u m ăr de p e r­
soane care caută o soluţie la problem ele comune. Se
poate adăuga că fiecare colectiv al societăţii are tră s ă tu ri
proprii. A num ite categorii determ in ate de sex, vîrstă,
rasă, etnicitate, ocupaţie se diferenţiază p rin tr-u n com­
p o rtam en t şi set de valori specifice. De altfel, condiţia
suficientă p e n tru ex isten ţa subculturii este acceptarea
norm elor şi valorilor com une unui grup. El devine o sursă
de valori cu influ en ţă form ativă a su p ra autodezvoltării
individuale. P e n tru tîn ă r el nu este u n sim plu grup de
m em bri, ci un grup de referinţă.
O colectivitate de tin e ri are o c u ltu ră proprie num ai
atunci cînd sistem ul său de valori şi norm e este sem ni­
ficativ d iferit de c u ltu ra originară. Soluţiile şi sim bolurile
m em brilor u nui grup de su b cu ltu ră 1 pot, din pu n ctu l de

1 U zual term en u l de su b c u ltu ră în lim b a n o a stră a re un sens

p eiorativ. Cu to a te acestea sîn tem p e n tru u tiliza re a sa în sensul
in dicat în lite ra tu ra de specialitate. în lu c ra re a O m ogenizarea
socială în R epublica Socialistă Rom ânia, B ucureşti, Ed. A cadem iei,
1977, se preciza în le g ătu ră cu acest concept, că el „nu im p lică o
ju d e ca tă de valoare, o ie ra rh iza re de tip superio r-in ferio r, ci este
p ro d u su l diviziunii logice de tip specie-subspecie“.
P e n tru înţelegerea sensului concret al te rm en u lu i de subcul­
tu r ă p rez en tă m cîteva d in tre defin iţiile m ai sem nificative d ate
d e exegeţi ai problem ei (după D. A rnold, 1970). A stfel, M ilton M.
G ordon consideră su b cu ltu ra „o subdiviziune a cu ltu rii n aţio n ale
a lc ă tu ită din com binarea situ aţiilo r sociale cum sîn t clasele, m e­
d iul etnic, m ediul r u ra l şi u rban, cultele religioase, care form ează
o u n ita te funcţională cu im pact in te g ra t asu p ra p a rtic ip ă rii in d i-
v id u a le “, C laude F ischer o d efineşte ca „un set de cred in ţe, v a ­
lori, norm e şi obiceiuri asociate cu un subsistem social re la tiv
distin ct conceput ca un ansam b lu de re la ţii in te rp erso n ale şi in sti­
tu ţio n ale care ex istă în tr-u n sistem social şi c u ltu ra l m ai la rg “,
în tim p ce D avid P itt subliniază că „subculturile p ot fi defin ite
în term en ii in te racţiu n ii uneia sau m ai m ultor caracteristici so­
ciale com une sau distincte cum a r fi etnicul, în ru d irea , lim b a,

130
 vedere al celor din afara lor, să fie percepute ca relativ
n estru ctu rate, întîm plătoare şi nedefinite
Care sînt elem ente specifice acestui tip de cu ltu ră ?
Ea se rem arcă p rin stilu ri proprii în muzică, dans, îm ­
brăcăm inte, jargou şi m odul de, îngrijire, relaţiile in te r-
um ane validînd astfel ideea că subcultura se n aşte din
nevoia de protecţie ce. apare d ato rită discontinuităţii
d in tre statu su l de copil şi cel de adult. Să stăruim p uţin
a supra unora d in tre caracteristicile subculturii tineretului.
îm brăcăm intea este o cale vizuală de comunicare.
A dolescenţii sîn t capabili să categorisească oam enii după
îm brăcăm inte şi sîn t capabili să identifice m em brii unui
g rup după aparenţele lor vestim entare. în d ată ce îm ­
brăcăm intea a d at unui adolescent o idee despre id en ti­
tate a socială a unei alte persoane el este capabil să-şi
m odeleze com portam entul său în r a p o r t; cu acea p er­
soană. îm brăcăm intea este u n m od subtil de a com unica
altora tip u l de ro l dorit de o: persoană să-l joace ,în viaţă.
Dacă un adolescent se priveşte c a . un adolescent el p re­
tinde să fie tra ta t ca u n adolescent, după cum u n pro­
fesor care vrea să pară ca u n profesor, cere să fie tra ta t
ca un profesor. îm brăcăm intea influenţează interacţiunea
socială a persoanei, pune în evidenţă personalitatea.
H ans Sebald (1968) scria . că îm brăcăm intea are trei
funcţii : m ediu sau reacţie faţă de lum ea adultă, oferirea
u nui confort u til şi m ijloc de exprim are estetică.
A doraţia idolilor. A dolescenţii sîn t puternic orientaţi
către personalităţi, ce devin p e n tru ei adevărate m odele.
Nevoia de m odele este caracteristică om ului în general.
D ar la adolescenţi are o sem nificaţie deosebită. D epen­
d en t de m ediul cu ltu ral şi etos, eroul provine din figu­
rile cunoscute direct sau indirect de către tînăr. A doraţia
p e n tru aceşti eroi populari se m anifestă în diferite m o­
duri. La concerte, de pildă, m ulţim ea îşi m anifestă loia­
litatea faţă de u n cîn tăreţ vedetă ; în cam erele lor ado­
lescenţii au p o rtretele persoanelor adorate ; ei im ită îm ­
brăcăm intea, coafura şi chiar com portam entul idolilor.

ocupaţia, m ediul rezid en ţial, religia etc. A proape în to td ea u n a sub-

o u ltu ra este asociată , cu poziţiile stra tific a to a re com une, cu p ri­
v ire la p utere, sta tu s şi în m od deosebit la b u n u rile m ateriale".
P e n tru cunoaşterea alto r definiţii precu m şi p u n ctu l n o stru de
vedere în le g ătu ră cu term en u l de su b c u ltu ră vezi C. S ch ifirn eţ,
1981.

131
 Nevoia de eroi se întem eiază pe cîteva caracteristici
ale relaţiei d in tre tîn ă r şi erou. A doratorii sîn t m ai puţin,
im presionaţi de ceea ce idolii lo r spun sau cîntă ci m ai
m u lt de prezenţa lor fizică (cf. H. Sebald, 1968). A doles­
cenţii sîn t înclinaţi să exprim e fizic ex u b eran ţa, dorin­
ţele lor şi sînt uşor ten ta ţi să ţipe, să atingă, să se
m işte ritm ic în prezenţa eroilor lor. E ste u n fel de feti­
şism al idolilor, ei fiind u n su b stitu t palpabil p e n tru
tîn ăr, capabil să-i ofere o anum ită satisfacţie.
Identificarea. U n erou este lu at de tîn ă r ca m odel
p e n tfu a se identifica cu el şi p e n tru a fi im itat. S enti­
m en tu l de id en titate este u n u l din cele m ai profunde
sentim ente um ane. El se realizează şi se afirm ă în relaţii
cu persoanele apropiate şi în g ru p u rile din care el face
parte. în geneza id en tităţii u n rol prim ordial îl au p ri­
m ele relaţii interpersonale, identificarea apărînd ca u n
proces complex.
Id en titatea este u n ansam blu de acte şi m oduri de
viaţă, cen trate pe căutarea răspunsului la în tre b are a „Cine
s în t eu ? ; „Cum sîn t eu ? ; „Ce pot să devin eu ?“ Id en ­
tificarea este procesul p rin care se în făptuieşte id en ti­
ta te a şi realitatea ex terio ară persoanei. P rin identificare
se satisfac tre b u in ţe pro p rii (P. D atculescu, 1971, D inu
G ram a, 1974). Im pactul cu ltu rii a su p ra acestui proces
este decisiv p e n tru depăşirea n ivelului biologic al: nevoii
de identificare şi id entitate. P e n tru tin eri, cu deosebire
la vîrstă adolescenţei, identificarea este definitorie în
evoluţia personalităţii. Eroii, vedetele rep rezin tă cel m ai
im portant rep er p e n tru identificarea individului la această
v îrstă. S u b cu ltu ra tin e retu lu i fiinţează şi p rin id en tifi­
carea cu eroi, vedete sau personaje to tal diferite de cele
ale adulţilor, aserţiune dovedită de cercetările sociale
din ţa ra noastră. Astfel, investigaţiile cu priv ire la -m o ­
delele de personaje litera re (D. Bazac, 1983) au ajuns
la concluzia că în tre eroul lite ra r p refe ra t şi cititorul
adolescent este o sim ilitudine dată de vîrstă. O cercetare
proprie asupra opţiunilor culturale (Schifirneţ, 1981) a
relev at orientarea m ajorităţii tin e rilo r investigaţi către
opere ce dau expresie treb u in ţelo r spirituale. P rin tre eroii
preferaţi cîntăreţii şi dansatorii se bucură de o largă
audienţă la tineri. Deşi după criteriile convenţionale de
judecată artistică m ulţi d intre scriitorii populari, cîntă-,
reţii şi actorii veneraţi de adolescenţi nu pot să scrie, să

132
cin te şi nici să joace la nivelul unor înalte perform anţe
estetice, aceştia a u un m are succes la tineri.
O altă condiţie cerută de procesul de identificare cu
m u lţi d in tre eroii puberilor este bazată pe rap o rtu rile
d in tre băieţi şi fete, şi anum e „rivalitatea" introdusă de
fete în tre idoli şi prietenii lor. D irect sau indirect, băieţii
sîn t siliţi uneori să se com porte şi să acţioneze ca eroii
p referaţi de adolescente şi, astfel, ei sîn t răsp lătiţi dacă
im ită cu succes idolul fetei. De aici u n an u m it tip. de a d ­
m iraţie al fetei faţă de băiat, care este rezervată obişnuit
p e n tru idolii populari.
Eroii au o m are influenţă potenţială asupra gîndirii
şi orien tărilo r valorice ale adolescenţilor. Nevoia tin erilo r
de a se exprim a, eliberarea de stările em oţionale şi u ti­
lizarea eroului ca u n catalizator em oţional se substituie
tre b u in ţe i de form ulare m ai raţională a aspiraţiilor lor.
M uzica şi dansul reprezintă două elem ente d in tre cele
m ai sem nificative în descrierea şi afirm area subculturii
tin e retu lu i' P referinţele, opţiunile, treb u in ţele şi asp ira­
ţiile sale faţă de m uzică şi dans diferă, uneori radical,
de acelea ale adulţilor. M ijloacele tehnice şi sim bolice
folosite de tin eri sînt deosebite şi ele de cele ale adulţilor.
A m în făţişat cîteva d in tre com ponentele subculturii
tin eretu lu i. E vident, ea nu este o rea lita te perfect om o­
genă şi nu fiinţează la fel la to ate categoriile de tineri
deoarece, aşa cum am m ai afirm at, fiecare tîn ă r aparţin e
unei stru c tu ri sociale, profesionale, instituţionale etc. Noi
n u considerăm tin e retu l doar ca u n grup de vîrstă, nedi­
feren ţiat social, iar subcultura tin e retu lu i ca un factor
in teg rato r al tu tu ro r tinerilor in d iferen t de poziţia lor
socială şi profesională. E xistă m ai m ulte subculturi ale
tin eretu lu i dar, totodată, sînt şi tră să tu ri comune, m en­
ţionate deja, determ inate de p a rticu la rită ţile vîrstei, ele
in fluenţa g ru p u rilo r de aceeaşi vîrstă, de condiţiile spe­
cifice de form are şi educare a tinerilor.
T entativa n oastră de a da un conţinut concret sub­
c u ltu rii tineretului are şi scopul de a o delim ita de acele
viziuni teoretice care o identifică cu devianţa sau cu de-
lincvenţa juvenilă. V alenţa principală a. subculturii este
reliefarea cu preg n an ţă a aspiraţiilor, treb u in ţelo r şi ori­
en tărilo r valorice specifice tin eretu lu i. P e n tru că acest tip
de cu ltu ră fiinţează, cu deosebire, în cadrul gru p u rilo r de
tineri, are şi un puternic caracter form ativ, contribuind

133
 p rin valorile şi sim bolurile vehiculate şi create la e d u ­
carea lor. De unde şi tendinţa, m ai ales în adolescenţă,
de p relu are m ecanică a unora d in tre valorile g ru p u lu i şi
o ten d in ţă de conform ism la c u ltu ra grupului concom i­
te n t cu o atitudine critică m ai p ro n u n ţa tă faţă de valorile
transm ise de fam ilie sau de alte in sta n ţe de socializare,
însă, aşa cum am a ră ta t la analiza g ru p u rilo r de aceeaşi
vîrstă, evoluţia în tim p a tîn ă ru lu i îl orientează către
acea poziţie de ev alu are obiectivă a im pactului grupului
a su p ra sa.

5. CONTRACULTURA — UM BRA SOCIETĂ ŢII

U nele d in tre m anifestările tin e rilo r din societatea oc­

cidentală contem porană au fost desem nate p rin con­
ceptul de contracultură, concept ce a r reflecta, după unii
exegeţi, m ai adecvat atitudinile, reacţiile şi concepţiile
tinerilor. Facem cîteva referiri la această noţiune p e n tru
a oferi citito ru lu i posibilitatea cunoaşterii unora d in tre
teoriile cu priv ire la abordarea specificităţii problem aticii
tin erei generaţii.
C ontracultura a fost p e n tru p rim a dată p rezentată sis­
tem atic în cartea am ericanului Th. Roszak, Către o te­
orie a contraculturii (1969) şi apoi în A m erica întinerită
de Ch. Reich.
T erm enul este p relu at de la sociologul am erican
J. Miltc-n Y inger care, p e n tru a delim ita cu m ai m ultă
rigoare conceptul de subcultură, a elaborat conceptul de
con tracu ltu ră v ăzută ca o rea lita te opusă valorilor do­
m inante ale u n u i grup. în viziunea teoreticienilor co n tra­
c u ltu rii n u am asista la naşterea unei culturi specifice
v îrstei tinere, ci la m anifestarea atitu d in ii de negare a
sistem ului social. C on tracu ltu ra a r fi o tră să tu ră a socie­
tăţilo r industriale. P rin con tracu ltu ră tin erii din societă­
ţile occidentale ar respinge valorile şi norm ele m odului
de viaţă burghez şi, totodată, a r reprezenta u n m ijloc
de autoexprim are şi de realizare a lib ertăţii individuale.
C ontracultura este o reacţie puternică la tendinţele
de distrugere a m ediului înconjurător p rin in d u stria li­
zarea anarhică şi creşterea haotică a oraşelor. N um eroase
g ru p u ri adepte ale co ntraculturii iau naştere pornind de
la preocuparea p e n tru ecologie îm binată cu m isticism ul.

134
Dacă societatea in d u strială occidentală consideră n a tu ra
ca o resursă p e n tru a fi exploatată sau ca pe u n obstacol
p e n tru a fi stăpînită, con tracul tu ra se preocupă de locul
om ului în n a tu ră şi de poluarea a p ăru tă ca urm are a
dezvoltării rapide a industriei. în să afirm area om ului este
văzută doar ca expresie a dezvoltării individuale şi nu
în term en ii rap o rtu lu i său cu societatea. „D intre toate
schim bările suferite de om, scrie Reich, cea m ai profundă
şi cea m ai p u ţin înţeleasă este pierderea contactului său
cu păm întul, tim pul, plantele şi necunoaşterea propriului
său corp. Noi n u ştim m are lu cru despre nevoile ecolo­
gice ale om ului..."
Nici Roszak, nici alţi teoreticieni n -au oferit o defi­
n iţie clară term en u lu i de conţracultură. L a nivel ideo­
logic, con tracu ltu ra este u n set de credinţe şi valori care
în m od radical resping cu ltu ra dom inantă şi prescriu
a lte rn a tiv e exclusiviste. La nivel com portam ental, co n tra­
cu ltu ra este m odul de viaţă al u n o r g ru p u ri de indivizi
p u rtă to ri ai unor asem enea credinţe şi valori, adoptînd
atitudini nonconform iste.
Roszak o descrie ca pe o c u ltu ră în m od radical dez­
afectată de responsabilităţile faţă de societatea capita­
listă. „Dacă contracultura, afirm ă eseistul am erican, este
acest in stin ct salu b ru ce refuză la nivel personal şi po­
litic de a se deda cu sînge rece la violarea sentim entelor
n oastre um ane, atunci se poate înţelege p e n tru ce con­
flictul actual în tre tîn ă r şi ad u lt este aşa de p a rticu la r
şi aşa de profund dureros. în sta re a de urg en ţă istorică
de proporţii fără precedent noi sîntem o specie anim ală
stră in ă «civilizată» al cărui in stin ct biologic de a su p ra ­
vieţui se exprim ă prin o generaţie. A ceştia sînt tinerii,
ai căror ochi ştiu să vadă că treb u ie să refacă cu ltu ra
m urito are a celor m ai în vîrstă şi să o refacă dezasperant
de repede". (Op. cit.)
A politică şi prezenteistă, co n tra cu ltu ra m anifestă u n
p u tern ic cult p e n tru evenim entul prezent, ea fiind denu­
m ită şi „cultura im ediatului". Spre deosebire de teoriile
orientate către viitor, con tracu ltu ra aspiră să trăiască
intens ex p erienţa prezentului. Sloganul ei de bază este
u rm ă to ru l : „C alitatea rezidă în prezent".
C ontracultura este definită şi ca negare a criteriilor
raţio n alităţii şi eficacităţii care a r oprim a existenţa şi
conştiinţa um ană. N ucleul noii cu ltu ri este, după Roszak,
respingerea viziunii ştiinţifice asu p ra realităţii, adică a
conştiinţei obiective cu m odul său egocentric şi cerebral.
Se consideră că o nouă conştiinţă se naşte la tin e rii „la
care capacitatea nonintelectivă a p e rso n a lită ţii,. acea ca­
p acitate provenită din splendoarea . vizionară şi. ex p eri­
enţa de viaţă în com unitate devine c riteriu l binelui, ade­
văru lu i şi frum useţii", scrie Roszak.
C ontracultura îşi are sorgintea şi în gîndirea lui
H. M arcuse. C apitalism ul, susţine M arcuse, a reu şit să
m ascheze caracterul pu tern ic violent al opresiunii ex er­
citată asupra om ului, opresiune difuzată p rin c u ltu ră
şi reprodusă de acei indivizi care suferă din cauza ei.
Lipsa bunurilor şi a bogăţiilor a produs în tre c u t o ci­
vilizaţie represivă. A stăzi însă, această lipsă n -a r m ai
exista. A lienarea este dată în societatea capitalistă m ai
ales de cultură. Este necesară, crede Marcuse,- re în to a r­
cerea la calităţile um ane intrinseci n ep erv ertite de m e­
diul civilizaţiei industriale. lib e r ta te a instinctuală a im ­
pulsului prim itiv, dişoluţia in stitu ţiilo r sociale şi fam iliale
ar da naştere la un nou om a p t să încarneze valorile
fundam entale ale um anism ului : libertate, ju stiţie, ade­
văr, raţiune, legi. M arcuse, la fel ca şi ideologii co n tra ­
culturii, vede d rep t m ijloc p e n tru eliberarea in stinctuală
crearea unui a lt tip de practică opus stru c tu rilo r sociale
stabilite. Vom observa m ai d ep arte p relu area unora d in tre
ideile m arcusiene în teoriile despre contracultură.
M işcările contraculturale caută noi form e de organi­
zare. Scopul lor principal este accentuarea lib e rtă ţii in ­
dividuale şi refuzul a u to rită ţii sta tu lu i capitalist. Socie­
tăţii tehnocratice m onolite şi a u to rita re i se opune un
individ dezalienat şi creator.
Este de re ţin u t că m işcările co ntraculturii se m anifestă
în cadrul establishm entului, deşi ele îl neagă vehem ent.
P a rtic u la rităţi rem arcate de chiar u n u l d in tre susţinătorii
ideologici, în plan teoretic, ai acestei m işcări, P au l Good­
m an : „Iiippy atacă tehnologia şi m anifestă disp reţ faţă
de raţionalitate, dar ei cum pără echipam ent electronic şi
m otociclete şi cu ele în treag a in frastru ctu ră. Conducă­
torii lor ştiu că lib ertăţile civile sînt burgheze şi le res­
ping. D ar ei protestează în trib u n a l p e n tru lib ertăţile
lor civile".
Un analist al fenom enului discutat, sociologul am eri­
can K enneth W esthues, în tr-o lu crare in titu la tă sem nifi­

136
cativ Umbra societăţii, sublinia că realitatea contracul-
tu rii ap are acolo unde experienţa cotidiană contrazice în
m od fundam ental sau confirm ă insuficient ideologia socie­
tăţii. C ontracultura apare deci atunci cînd discrepanţele
d in tre ideologia societală şi ex p erienţa tră ită de fiecare
individ n u pot fi soluţionate p rin schim barea politică sau
socială a ordinii existente. D rept urm are, con tracu ltu ra
este m ai m u lt respingerea radicală a societăţii decît o
m işcare politică. Avem aici un paradox : o m işcare ori-
gin ată în p ro testu l tin erilo r faţă de rînduielile sociale
burgheze este etichetată şi ea însăşi, se autoapreciază, ca
apolitică.
C unoscută sub diverse denum iri (cultura capricioasă,
hippy, underground, revoluţia culturală, cu ltu ra a lte rn a ­
tivă sau o nouă cultură), con tracu ltu ra are la bază siste­
m ul de valori şi concepţii ale clasei de m ijloc din unele
ţă ri occidentale, cu deosebire din SUA. De fapt, ea este
reacţia tin erilo r faţă de valorile clasei lor. Teoriile contra-
cu ltu rii fac u n rechizitoriu factorilor prim ari de socia­
lizare : şcoala — care p rin conţinutul transm is şi m ijloa­
cele folosite s-a r opune dezvoltării libere a personalităţii
şi fam ilia — p e n tru că ea produce opresiunea sexuală
şi reproduce stru c tu rile a u to rita re ale puterii.
C ercetătorii am ericani D. L. W ieder şi D. M. Zim m er-
m an subliniază în E xperienţa generaţională şi dezvoltarea
culturii capricioase că generaţia postbelică a fost prim a
care a cunoscut u n consum sem nificativ în ain te de a in ­
tra în cîm pul m uncii. E xperienţa consum ului e lib erat de
m uncă era m ai extinsă la cei din g eneraţia postbelică care
au m ers la licee. Im plicaţi în alegerea pro p riilo r a p a rta ­
m ente, cum părarea şi p reg ătirea p ropriilor lor m ese, de­
corarea apartam entelor, aceşti tin e ri au av u t şi au
experienţe ad u lte m ajore în consum, fără ca ei să aibă
o ex p erienţă corespunzătoare în m uncă, de unde să-şi
cîştige ven itu rile p e n tru cum părarea celor necesare con­
sum ului.
Consum ul elib erat pe deplin sau p a rţial de m uncă
poate ilu stra m odificarea sensului m uncii şi consum ului
şi, totodată, să dea o nouă sem nificaţie m odelelor de
consum şi m uncă apreciate ca dim ensiuni ale id en tităţii
personale. M odelele de consum ale clasei de m ijloc au
ju c a t un rol im p o rtan t în stabilirea valorii m orale la
alte categorii sociale, d ar n u la tin e retu l postbelic al

137
acestei clase. C apacitatea tin e rilo r de a consum a şi cum ­
p ă ra b unuri n u a fost consecinţa e fo rtu rilo r depuse de
ei în tr-o activitate concretă de m uncă. E xperienţa lor
generaţională distinctă ca a titu d in e consum istă num ai
de dragul de a consum a este legitim ă, iar cum consum ă
şi cît consum ă este în a fa ra m oralei convenţionale.
Id en tita te a lo r este astfel elib erată de constrângerile
înţelesului convenţional al consum ului, precum şi de
dependenţa directă de producţie, de controlul părinţilor.
E xperienţa de consum, spun exegeţii contraculturii,
îi învaţă cum cu u n m ic v e n it se poate tră i fă ră a m unci.
Plăcerea, loisirul şi stilu l lor de viaţă se întem eiază pe
fap tu l că ei nu şi-au asum at ro lu ri de ad u lt care d e te r­
m ină obligaţii m ai m ari n u num ai în a produce ci şi în
a consuma. A ceste p a rticu la rită ţi ale tin erilo r sîn t ex p li­
cate p rin factori de care am m ai vorbit : c aracteru l de
m asă al în v ăţăm în tu lu i superior, schim bările în stru c ­
tu ra universităţii, izolarea tin e retu lu i de societate. D ar
cei din clasa de m ijloc care lucrează şi obţin slujbe im e­
d iat după absolvire, devin ra r m em bri ai g ru p u rilo r in ­
flu en ţate de contracultură. P rin încad rarea în m uncă ei
devin activi în g ru p u ri eterogene de vîrstă. R ezultă că
adepţii con tracu ltu rii refuză m unca, p erm iţîndu-şi un
consum ridicat şi sofisticat, fără a produce nim ic, d a ­
to rită posibilităţilor financiare m ari ca u rm are a prove­
nienţei lo r din clasa de mijloc. Pe această bază, ei caută
altern ativ e la m odul de viaţă burghez p rin tră ire a de
experienţe insolite opuse radical m anierelor şi regulilor
din fam ilie şi societate, u rm ărin d im punerea u n o r valori
şi norm e noi lipsite de orice constrîngere.
De altfel, con tracu ltu ra este şi o reacţie la gîndirea
şi atitu d in ea tradiţională, care concep copilăria şi tin e­
reţe a num ai ca opuse perioadei adulte. în consecinţă,
v îrstă tîn ă ră este definită ca im atură, inactivă, n efor­
m ată. Ea este situ ată în afara acţiunii istorice fiind doar
m om entul uceniciei p e n tru viaţa activă.
în gîndirea filosofică în tîln im chiar ideea o p ortuni­
tă ţii izolării noilor generaţii de in fluenţa obiceiurilor
actuale, în principal de cele ale părinţilor. P laton, de
pildă, considera că cea m ai bună educaţie este pro teja­
rea copiilor de in fluenţa m ediului social şi de a-i form a
p rin a-i izola de adulţi. Idee dusă la extrem de filozoful
germ an. Fichte în cunoscutele sale D iscursuri adresate

138
naţiunii germ ane. Tinerii a r tre b u i feriţi de contactul di­
rect cu adulţii pînă ce se v a dezvolta propria conştiinţă,
capabilă să reziste şi să se opună lum ii adulte. T inerii
lipsiţi de o asem enea conştiinţă sîn t fragili şi cad uşor
sub in flu en ţa ad ulţilor care i-a r o rien ta către o viaţă ba­
zată pe interese m ateriale. Om ul ad u lt acum ulează con­
secinţele negative ale practicii sociale şi experienţei şi,
astfel, devine cauză şi m odel al degradării um ane. „Om ul
devine în general m ai rău, m ai egoist, m ai opac la tot
ceea ce este m işcare de progres, şi este m ai p u ţin ca­
pabil de a face u n act de ju stiţie." P e n tru Fichte edu­
carea tin erelo r generaţii ap tă să creeze o nouă rea lita te
um ană, n u este posibilă decît p rin separarea totală a ti­
n erilor de adulţi. In com pania educatorilor oam enii
tin e ri se pervertesc şi cedează p rin a fi corupţi. Idealul
fichteian de societate îl rep rezin tă societatea construită
din tem elii de către generaţiile tin e re inocente, pure, lip ­
site de orice contact cu adulţii. E ste exprim ată cu to ată
claritatea ideea discontinuităţii generaţionale, teză fu n ­
dam entală în teoriile co ntraculturii care au exagerat con­
cepţia despre o aşa-zisă „societate adolescentină", reali­
tate socială ce fiinţează în sine şi p rin sine fără nici o
leg ătu ră cu societatea în ansam blul ei.
Schim barea în societatea capitalistă este posibilă n u ­
m ai p rin form area conştiinţei noi care aparţine doar tin e­
re tu lu i deoarece d ato rită respingerii oricărei form e de
constrîngere, din cauza spontaneităţii şi sincerităţii sale
treb u ie să devină acea fo rţă socială capabilă să revoluţio­
neze conştiinţa celorlalţi m em bri ai societăţii.
C aracterizarea etapelor de evoluţie a conştiinţei de
către Reich este sem nificativă. „C onştiinţa I" a r coincide
epocii form ării societăţii capitaliste. „C onştiinţa II" a r fi
caracteristică fazei corporatiste din dezvoltarea capita­
listă. „C onştiinţa 111“ sau „Noua conştiinţă" este a tr i­
b u ită tin e retu lu i deoarece a r avea u n sim ţ de responsa­
b ilitate dezvoltat, este activ, sincer în m anifestările sale
în rap o rtu rile interu m an e şi sociale. T in eretu l lu p tă îm ­
po triva statului, d a r n u pe calea violenţei, ci pe calea
transform ării şi reev alu ării conştiinţei, conchide Reich.
„C onştiinţa este capabilă de schim bare şi distrugere a
sta tu lu i corporatist fără violenţă, fă ră accesul la pu terea
politică, fără nim icirea unui g rup social existent." Cum
se realizează această nouă conştiinţă ? P rin respingerea

139
a to t ce este raţional, p rin cu ltu l n a tu rii şi al om ului ca:
fiin ţă biologică. C o n tracultura este de fap t o v a ria n tă
an ticu ltu rală a existenţei în in te rio ru l culturii. A aduce
contraârgum ente a titu d in ilo r contracu ltu rale este im po­
sibil deoarece om ului îi sîn t străin e prem isele spirituale.
F ără a p u tea insista 'asupra' acestei te o r ii1, vrem să
subliniem funcţia con tracu ltu rii în calitatea ei de ideo­
logie a unor g ru p u ri de t in e r i 1. (La începutul deceniului
opt li»/,, d in tre stu d en ţii am ericani s-au d eclarat ad ep ţi
ai contraculturii.) R ecrutîndu-se din rîn d u rile clasei de
m ijloc, aceşti tin eri încearcă să se elibereze de ox-ice
constrîngere socială p rin o rien tarea către valorile su b te­
rane. Sociologul am erican D. M atza susţine că tin e re ţe a
este perioada rebeliunii şi tre i form e de răz v ră tire sîn t
atractive p e n tru tin eri : delincvenţa, radicalism ul şi
boema, m oduri de rebeliune ce accentuează valorile sub­
teran e (hedonism ul, agresiunea, m asculinitatea evidentă,
distragerea de la m uncă) pe care tin e rii le-a r opune v a ­
lorilor eticii protestante, în fapt, valori specifice cap ita­
lism ului : am biţia, responsabilitatea individuală, ascetis­
m ul, controlul agresivităţii, raţio n alitatea, respectul p ro ­
prietăţii.
Teoriile co n traculturale pornesc de la fenom ene reale-
din lum ea tin e retu lu i occidental. D ar, ele vizează socie­
tatea occidentală în globalitatea ei, uneori to tu l este pus.
pe seam a reacţiilor tinerilor. R espingerea oricărei ordini,
a oricărui tip de organizare şi planificare, a raţionalului
şi a ra ţio n alită ţii înseam nă nerecunoaşterea legitim ităţii,
vieţii sociale d re p t cadru esenţial de m anifestare a p er­
sonalităţii. C ontracultura n u face decît să înlocuiască,
unele m itu ri cu altele la fel de ineficiente. Team a de
adevăr şi refu g iu l în utopie p ar a fi coloana de susţinere
a în treg u lu i edificiu ideologic şi social al co n tra cu ltu rii-

1 P e n tru tra ta re a m ai am plă a co n tracu ltu rii, vezi C onstantin

S chifirneţ, O rientări în cercetarea occidentală cu privire la tin e —
ret, în „C urente de idei şi co n fru n tări de opinii în lu m ea co n -
te m p o ran ă“, B ucureşti, f.e., 1984.
 Capitolul IV

DE LA ORIZONTUL DE CULTURĂ
LA ACŢIUNEA CREATOARE

1. DINAM ICA O PŢIU N ILO R CULTURALE

Am su b liniat de m ai m ulte ori că vîrstă tinereţii este

■vîrstă culturii, adică perioada cînd se acum ulează cel
m ai m u lt în planul valorilor estetice, ştiinţifice, tehnice.
A firm area tinerei generaţii în viaţa socială a determ inat,
p rin tre altele, îm bogăţirea sensurilor cu ltu rii p rin ori­
g in alita te a acţiunii sale culturale.
Cînd subliniem noutatea ca dim ensiune specifică ti­
n ereţii, luăm în considerare şi receptarea, n u num ai pro­
ducerea de b u n u ri m ateriale şi spirituale. G eneraţia tî-
n ă ră se particularizează şi p rin receptarea în tr-u n mod
nou a culturii, punînd în lum ină la tu ri inedite ale tre ­
b u in ţe lo r ei specifice, ale aspiraţiilor şi idealurilor ei.
R elaţia tin e retu lu i cu cu ltu ra este, uneori, sim plificată
fă ră tem ei p rin accentul pus pe creaţie în sens de pro­
ducere. R eceptarea creatoare este lăsată în um bră, pe un
loc secund şi, în consecinţă, neglijabil. în educaţie p e r­
spectiva receptării creatoare are efecte de m axim ă im ­
portanţă. N um ai p rin luarea în considerare a acestui tip
de receptare găsim explicaţii la fenom ene culturale ca­
racteristice tinerilor.
A naliza u n ila te ra lă a opţiunilor culturale ale tin e ri­
lo r conduce la teza că aceştia dispun de u n com porta­
m e n t cu ltu ral precar, dacă preferin ţele lor p e n tru unele
genuri artistice, p rin rap o rtarea la ceea ce este „clasic",
stabil, verificabil, sîn t apreciate de slabă calitate. Insă
cu ltu ra este expresia m ediului concret de viaţă al fiecă­
ru i om. A cordarea aceleiaşi im portanţe potenţialului
■educativ al cu ltu rii g rupului de care aparţin e tîn ăru l, ca

141
şi altor experienţe culturale, rep rezin tă o bază p e n tru
dezvoltarea şi educarea c u ltu rală a tinerilor. Form area
lor cu ltu rală tre b u ie să ţină seam a şi de opţiunile c u ltu ­
rale şi n u num ai de ceea ce înţeleg educatorii să tra n s ­
m ită p rin actul educaţional. A stfel, se form ează o m oti­
vaţie com plexă p e n tru cultură. E senţială n u este asim ila­
rea pasivă cît capacitatea de autoeducaţie şi auto in stru c-
ţie întem eiată pe solide cunoştinţe.
R aportul d in tre tin e ret şi c u ltu ră cuprinde o m u lti­
tudine de elem ente din care reţin em : opţiunile şi in te ­
resele lor specifice p en tru unele valori culturale, tra n s ­
m iterea unui conţinut specific tinerei generaţii p rin
m esaje cu ltu rale ale u nor creaţii adresate special tin e re ­
tu lui dar şi ale unor opere ce abordează o problem atică
general um ană, m odalităţi p a rticu lare de com unicare a
cu lturii cu tin e re tu l în plan estetic, social, ideologic, po­
litic, social si educativ, ten d in ţa generaţiei tin e re de a
crea un spaţiu cu ltu ral prop riu în care se exprim ă m odul
său de a reacţiona şi em ite ju d ecăţi de valoare asupra
realităţii. La toate acestea se adaugă im pactul m ass-m e-
diei asupra tinerilor. F aţă de generaţiile precedente ti­
n erii se form ează, se educă şi în m ediul cu ltu ral cre a t de
m ass-m edia. A ctuala generaţie tîn ă ră citeşte altfel o
carte, audiază în a lt mod un concert, vizionează în tr-u n
anum e fel un spectacol de teatru . T în ăru l ia contact cu
creaţia culturală, de cele m ai m ulte ori, p rin m ass-m e­
dia, ceea ce produce o influ en ţă deosebită asupra recep­
tării cu ltu rii tradiţionale cît şi în ceea ce priveşte a titu ­
dinea lui faţă de cultură.
C unoaşterea intereselor şi disponibilităţilor cu ltu rale
ale tin erilo r contribuie la în lă tu ra re a tendinţelor exclu­
siviste, discrim inatorii sau avangardiste, adică ea n u u r ­
m ăreşte să acrediteze ideea că p referinţele tin erilo r tre ­
buie lu ate ca unica m ăsură a opţiunilor cu ltu rale din tr-o
societate, după cum ea respinge şi paternalism ul, altfel
spus, atitu d in ea de desconsiderare a aspiraţiilor tin e ri­
lor ca şi încercarea de nivelare a gusturilor estetice
fără a .se ţine seam a de p a rticu larităţile fiecărei generaţii.
Obiective educative şi instru ctiv e im pun, în cadrul pro­
cesului in stru ctiv educativ, difuzarea unor valori m ai
p u ţin atractive, m ai greu accesibile unor tineri, fap t ce
rep rezin tă u n factor de diferenţiere în tre ceea ce vrea
tînărul, ce preferă el şi exigenţele actului educativ şi

142
 form ativ. A ctivitatea c u ltu rală îşi încorporează firesc un
asem enea principiu. A răspunde unor nevoi reale ale ti­
nerilo r n u înseam nă acceptarea de com prom isuri este­
tice şi educative, dim potrivă, im punerea vinei în alte exi­
genţe care să le dea sentim entul valorii, al com plexităţii
culturii, al n ecesităţii ridicării continue a nivelului de
cultură, al tre b u in ţe i pregătirii şi din perspectiva dez­
voltării viitoare a personalităţii lo r cu roluri şi statu su ri
concrete.
în leg ătu ră cu cele spuse apare problem a form ării ti­
nerilor p e n tru însuşirea sem nificaţiilor reale ale culturii.
D upă cum vom vedea în continuare, la unii tin e ri se
constată o înţelegere prim ară a culturii, însuşirea stra ­
tu rilo r ei superficiale, în genere a acelora legate direct
de evenim ente şi fapte ale vieţii cotidiene. P e n tru aceştia
c u ltu ra este doar reflectarea b ru tă a vieţii aşa cum o
percep ei fără a accepta că cel care creează opera are
ceva de spus în legătură cu acea realitate, că v rea să
propună o im agine nouă, să dea o altă viziune asupra
lum ii. D esprinderea sensurilor, in te rp re ta re a lor este o
operaţie in telectuală ce se cîştigă în tim p în tr-u n cadru
sistem atic, organizat, de d u rată. C u ltu ra se însuşeşte şi
devine u tilă cînd tîn ă ru l are o m otivaţie anum e, dispune
de interese care să-l stim uleze în a o recepta în to ată po­
lisem ia ideatică, estetică şi inform aţională., De altfel, opţiu­
nile cu ltu rale ale tin e rilo r sînt o m ărtu rie a com plexităţii
com portam entului lor. Pe de o parte, se observă p refe­
rin ţa p e n tru activ ităţi cu ltu rale acceptate cu precădere
de către generaţia tîn ă ră (de pildă m uzică pop, rock, a n u ­
m ite form e de dans) pe de altă parte, o rien tarea spre acti­
v ităţi „deschise" tu tu ro r generaţiilor, altfel spus, vîrstă
n u in terv in e ca u n factor de diferenţiere a opţiunilor
culturale, tin erii si adulţii avînd aceleaşi interese spiri­
tuale. Am adăuga p e n tru actuala generaţie tîn ă ră preo­
cuparea p e n tru v iaţa cotidiană, p e n tru evenim ente şi
fapte sociale prezente, p e n tru cunoaşterea adevărului
istoric, p e n tru im plicaţiile sociale im ediate ale u nor acţi­
u n i din perioade recente ale istoriei naţionale.
Dacă luăm în discuţie o anum ită perioadă a vîrstei
tinere, de exem plu adolescenţa, vom observa o evoluţie
a opţiunilor cu ltu rale tipice doar acestei grupe de
vîrstă. Procesul de constituire şi fiin ţare a com portam en­
tu lu i c u ltu ral în adolescenţă cunoaşte o oarecare etapi-

143
zare, în sensul că la început interesele p e n tru un dom eniu
sau gen cu ltu ral sîn t difuze, cu a lte cuvinte, m an ifesta­
rea lor este în fază incipientă. De obicei, m ai ales în ca­
zul adolescenţilor, asem enea in terese sînt stim u late de
liderii de opinie ai g ru p u rilo r cărora ei le ap arţin. Apoi,
urm ează o altă fază, cea a m atu rizării opţiunilor, aşa
încît publicul potenţial coincide cu publicul real, acesta
cuprinzînd cea m ai m are parte a tin eretu lu i. Modele, sim ­
boluri şi anum ite obiecte capătă o im p o rtan ţă deosebită
p e n tru tineri, au v irtu ţi pe care alte generaţii n u le se­
sizează sau nu le acordă nici u n credit.
R ezultă că analiza stru c tu rii opţiunilor cu ltu rale ale
tin erilo r include în mod necesar cunoaşterea p a rticu la ­
rită ţilo r ra p o rtării tin erilo r la sistem ul lor de valori fără
de care nu putem avea o im agine reală şi com pletă
asupra a titu d in ilo r adolescenţilor despre cultură.
Cum g u stu rile şi p referin ţele tin e rilo r sîn t flu c tu ­
ante, schim bătoare, s tru c tu ra opţiunilor cunoaşte deci şi
m om entul destrăm ării, ex p rim ată în actul su b stitu irii ve­
chilor p referin ţe cu altele noi, proces dato rat în m a re
m ăsură statu su lu i in telectual al tîn ă ru lu i cu u n larg ori­
zont de cunoaştere şi cu ex p erien ţă de viaţă m ai bogată.
T înărul poate avea noi roluri, să fie m otivat de noi ra ţi­
uni de existenţă, să-şi reform uleze idealurile şi scopu­
rile, să înţeleagă şi să surp rin d ă sensurile m ai p ro fu n d e
ale realităţii pe m ăsură ce el se m aturizează social şi bio­
logic. Individul trece din faza asim ilării instinctive la
cea a însuşirii autonom e şi conştiente a realităţii. O ase­
m enea' p a rticu la rita te influenţează direct stru c tu ra opţi­
unilor culturale. Este aici una d in tre problem ele esen­
ţiale ale actului educativ, şi anum e, aceea de a sesiza
m u taţiile in terv en ite în profilul cultural al unei vîrste,
cum este cea discutată aici, adolescenţa. N u rareo ri se
judecă global, n ed iferen ţiat o anum ită categorie de vîrstă,
fap t care, m ai ales în cazul tinerilor, poate duce la con­
cluzii inadecvate realităţii şi la consecinţe negative în
plan educativ. T în ăru l îşi cristalizează o viziune asupra
lum ii, el este in teresat nu a tît de Un sens anum e cît
de sem nificaţia faptelor sociale şi a actelor de cultură..
. A cestea sînt prem isele ce ne îndrituiesc să analizăm
m ai departe unele d intre tră să tu rile com portam entului
«cultural al tin e rei generaţii actuale. încercăm să creio­
năm o im agine cît m ai aproape de profilul real al unei

144
generaţii. R egretăm că analiza este oarecum statică sau,
m ai exact, din perspectiva rap o rtu rilo r în tre generaţii,
ea este num ai orizontală (se referă la com pararea opţiu­
nilor şi preferin ţelo r aceluiaşi tip de generaţii) şi nu şi
verticală (între diferitele generaţii). Oricum , im aginea
propusă de noi este o m ărtu rie despre ceea ce gîndeşte,.
sim te şi trăieşte generaţia tîn ă ră a anilor ’80, generaţie
ce parcurge, ca to ţi m em brii societăţii noastre, o etap ă
deosebit de com plexă din d rum ul spre o lum e dreaptă,,
echitabilă, prosperă p e n tru toţi, capabilă să răspundă
adecvat şi în egală m ăsură opţiunilor, aspiraţiilor, nece­
sităţilor sp iritu ale ale tu tu ro r oam enilor.

2. ORIZON TU L CULTURAL AL TIN ER ILO R

P reocuparea p e n tru lărgirea continuă a orizo n tu lu i

de cultură, form area gustului estetic, cunoaşterea valo­
rilo r fundam entale ale cu lturii naţionale şi universale,,
particip area la cu ltu ră sîn t elem ente constitutive ale
com portam entului tinerilor.
E vident, tin e re tu l n u este omogen, în sensul u n ifo r­
m ităţii de interese, opţiuni şi asp iraţii culturale, cerce­
tările sociale relevînd o serie de p a rticu la rită ţi determ i­
nate de m ediul de viaţă şi de m uncă, de indicatorii psi­
hosociali, de condiţiile concrete ale activ ităţii tin e rilo r.
C ercetările efectuate de noi evidenţiază fap tu l că
tin erii au ca opţiune principală film ul sau te a tru l secun­
date, fiecare d in tre ele, de alte genuri culturale, cu deo­
sebire cele m uzicale. Se desprinde im aginea u n u i tip
c u ltu ral întem eiat pe îm binarea în tre opţiunile culturale
tradiţionale (teatrul) şi opţiuni culturale m oderne (fil­
m ul). G enuri com plexe, cu disponibilitate de a tra n sm ite
în m odalităţi m ultiple, aspecte v ariate ale vieţii, te a tru l
şi film ul se constituie ca a rte ce integrează şi alte g e n u ri
(muzica, de exem plu). Ele răsp u n d un ei v a rie tă ţi m ai
m ari de necesităţi ale tin erilo r în tr-o m an ieră m ai di­
rectă. T eatrul şi film ul utilizează o gam ă largă de m ij­
loace artistice (cuvînt, im agine, m uzică, dans), prezintă
co n ţin u tu ri diverse (distractive, de cunoaştere), creează
o atm osferă deosebită de cea cotidiană.
C ercetarea u n u i lot de 2 000 de tin eri (m uncitori,
elevi, studenţi) din zone im p o rtan te ale ţării pune în evi­

145
 denţă concluzia că 40% d intre cei investigaţi au decla­
ra t că teatrul are o in fluenţă im p o rta n tă asupra m odului
lo r de viaţă.
O piniile tin e rilo r sînt elocvente p e n tru im pactul a r ­
tei teatrale asu p ra lor. Astfel, p e n tru o parte d in tre
subiecţi frecventarea te a tru lu i contribuie- la îm bogăţirea
orizontului cultural : „Cînd m erg la te a tru m ă sim t om
c u lt“, „îm i îm bogăţesc vocabularul14, „Mă cultiv m ai bine
decît în oricare a ltă p arte". A lt g ru p subliniază efectele
asupra stării psihice a sp ectatorului tîn ă r : „D upă vizio­
n a re reflectez m ai profund la u n ele problem e de viaţă" ;
,,Mă sim t a lt om după ce ies de la te a tru " ; „T eatrul îmi
dă încredere în capacitatea m ea de înţelegere", „Mă sim t
m ai bine decît în alte zile" ; „V izionarea u n u i te a tru m ă
face să ies din lum ea cărţilo r şi a lecţiilor, m ă face să
m ă sim t m ai bin e" ; „D upă vizionare sîn t m ai bună, m ai
în ţelegătoare şi tra tez cu m a tu rita te problem ele v ieţii" ;
„A tunci cînd m ergi la te a tru capeţi o dispoziţie sufle­
tească deosebită faţă de cea norm ală" ; „Cînd m erg la
te a tru ies din obişnuitul ritm al ocupaţiilor cotidiene,
evadez în lum ea de lum ini şi um bre, unde regăsesc nos­
talg ii din copilărie" ; „Devin m ai p u tern ic şi îm i schim b
părerile despre lu cru rile pe care le cunosc insuficient".
In flu e n ţe asupra com portam entului m oral rep rezin tă
tem a altu i g rup de răspunsuri. „D upă vizionare îm i co­
rectez anum ite defecte" ; „încerc să devin ca p ersonajul
pozitiv al spectacolului" ; „Deosebesc m ai uşor binele de
rău, îm i form ez concepţii sănătoase de viaţă" ; „îm i aleg
u n m odel de viaţă" ; „După fiecare spectacol m ă gîn-
dese că treb u ie să fie o m are fericire să poţi face în m od
direct ceva p e n tru oam eni aşa cum pot face actorii" ;
„D upă spectacol îm i analizez exigent com portam entul" ;
„încerc să m ă în d re p t cînd greşelile m ele sîn t identice cu
cele ale personajului din piesă" ; „îm i dau seam a că am
unele idei sau concepţii de viaţă greşită şi cau t să m i le
schim b" ; „De m u lte ori te a tru l îţi dă exem ple din viaţă
pe care în viaţa de zi cu zi poate le neglijezi. T e a tru l te
face m ai obiectiv, cu a ju to ru l lui vezi anum ite greşeli, el
te a ju tă să reflectezi m ai m u lt asupra rolului tă u în so­
cietate" ; „La te a tru m ergînd îţi dai seam a că m ai ai
m u lt de m uncit cu tine sau te b u curi că ai găsit perso­
naje ce-ţi seam ănă". în fine, alte răspunsuri se refe ră la
aspecte ce ţin de viaţa cotidiană a individului : „Cînd

146
 m erg la te a tru sîntem cu fam ilia şi ne sim ţim foarte
bine" ; „Dacă m erg la teatru , nu am tim p de lecţii, aşa
că trăiesc în tensiune de frica ascultării a doua zi“ ;
„U neori unele spectacole m ă fac să p lîng“ ; „M ersul la
te a tru m ă determ ină să in tru în tr-u n colectiv de oam eni
civilizaţi" ; „M ersul la te a tru m ă obligă la o ţin u tă co­
rectă, la politeţe".
Aceste cîteva răsp u n su ri ale tinerilor investigaţi dez­
văluie o anum ită im agine despre teatru , ca şi o a titu d in e
faţă de creaţia teatrală. Se poate observa că m ulţi ti­
neri au depăşit, p rin opiniile lor, cadrul strict al în tre ­
bării referin d u -se de fa p t la m otivaţii ale frecventării,
tea tru lu i, la aspecte ce vizează conţinutul a rte i te a tra le
aşa cum sînt ele văzute de tineri. D em n de re ţin u t este
că p e n tru o p a rte d in tre ei te a tru l rep rezin tă u n factor
efectiv de in stru cţie şi educaţie cu im pact puternic asu­
p ra com portam entului cultural. De asem enea, u n g ru p
de subiecţi văd în te a tru un m ijloc ce le oferă posibili­
tate a identificării (cu personaje, actori, evenim ente),
identificarea fiind, după cum bine se ştie, u n proces cu
m ultiple valenţe form ative la v îrstă tinereţii, cu deose­
bire în adolescenţă. Nevoia de m odele este o dom inantă
a psihologiei tîn ăru lu i, nevoie pe care el şi-o realizează
p rin diverse m odalităţi te a tru l fiind una fundam entală,,
d ato rită m ijloacelor de tra n sfig u rare artistică, de tra n s­
m itere a m esajului artistic, ideatic, etic şi social. Des­
făşurarea directă a acţiunii în faţa spectatorului tînăr,
stim ularea în to t m ai m are m ăsură a particip ării specta­
to ru lu i la ceea ce se întîm plă pe scenă determ ină o im ­
plicare nem ijlocită a te a tru lu i în sp iritu alitatea tîn ă ru ­
lui, o în rîu rire pe o perioadă de tim p a personalităţii
tin ere în curs de form are.
T eatrul, aşa cum reiese din cele rela ta te de subiecţi
are şi o p u tern ică influenţă m orală, p e n tru u n ii tin e ri el
constituind u n factor im p o rtan t al educaţiei m orale. Evi­
dent, unele d in tre aceste răsp u n su ri sîn t puerile, sim ­
pliste deoarece reduc te a tru l la tran sm iterea u n o r valori
m orale, fără a se surp rin d e p articu la rită ţile artei tea tra le
care nu este doar o anexă a u n o r factori de educaţie.
T eatru l tran sm ite valori, idei şi sentim ente m orale p rin
im agini artistice dincolo de treb u in ţele educative şi pe­
dagogice. R espingînd estetism ul p u r în aceeaşi m ăsură

147
se im pune şi respingerea ten d in ţei de vulgarizare a te a ­
tru lu i, după cum nu pot fi ocolite opiniile şi. aspiraţiile
tinerilor stim ulate de către te a tru şi in stitu ţiile educa­
tive. P roblem a esenţială este ca te a tru l să cunoască ce­
rin ţele tinerei generaţii p e n tru a p u tea influ en ţa p rofilul
m o ra l şi spiritual, al tîn ăru lu i, fă ră a re n u n ţa , la specifi­
cu l său ca artă.
A bordarea problem aticii specifice a tea tru lu i obligă
să privim funcţia educativă în relaţie cu funcţia sa de
com unicare. A rta tea tra lă tran sm ite u n m esaj în tr-u n
lim baj bazat pe u n an u m it cod. C om unicarea te a tra lă se
diferenţiază de alte tip u ri de com unicare, m ai ales p rin
lim bajul particu lar, p rin m odul cum tran sm ite u n m esaj
estetic şi ideatic. T eatru l n u se substituie altor m ijloace
d e com unicare, aceasta însem nînd că el n u tran sm ite
cunoştinţe şi in fo rm aţii cotidiene sau cunoştinţe teo re­
tice, ştiinţifice şi filosofice. O riginalitatea operei tea tra le
stă în m odalitatea inedită de tra n sm ite re a unor m esaje
estetice ca expresie a tre b u in ţe lo r sp iritu ale ale p u b li­
cului, precum şi a cerinţelor educative şi ideologice ale
societăţii. Însuşirea lim bajului te a tra l este o condiţie
sine qua non p e n tru o receptare adecvată a unui spec­
tacol de teatru , cerin ţă necesară ştiind că o p a rte din
publicul tîn ă r cau tă în te a tru inform aţii extraestetice,
extracu ltu rale, este in te resa t de su rp rin d erea anecdoticii,
a acţiunii, şi m ai p u ţin sau deloc este preocupat de
decelarea dim ensiunilor proprii teatru lu i.
Spectacolul de te a tru are o în rîu rire asupra spectato­
rului şi d in altă perspectivă şi anum e, cea a gradului de
p eren itate a unei reprezentaţii de teatru . Dac»! celelalte
a rte provenite de la generaţiile trecu te sînt tezaurizate
în form a iniţială, te a tru l este reco n stru it de fiecare gene­
raţie, de fiecare epocă în funcţie de idealurile şi asp ira­
ţiile proprii g ru p u rilo r sociale sau indivizilor. în n o irea
m ijloacelor de expresie a te a tru lu i este dependentă şi de
public, cu deosebire, cel tînăr, deoarece acesta poate im ­
pune artei scenice form ule de lim baj în consonanţă cu
noile tre b u in ţe spirituale ale m om entului istoric.
în ceea ce priveşte p referin ţele p e n tru te a tru vom
rem arca o pondere însem nată de tin e ri in teresată de tea­
tru l m uzical în d su n a tea tru lu i în proză (teatrul p ro p riu -
zis), m ai ales la tin erii din industrie, la elevii de la lice­
ele industriale, la studenţii de la facultăţile tehnice. A şa­

148
dar, u n ii tin e ri asim ilează te a tru l cu te a tru l de di­
vertism ent, o dovadă elocventă a înţelegerii sim ­
pliste a acestui gen de cultură, concluzie în tă rită şi de
asocierea opţiunilor culturale cu m otivele frecventării
teatru lu i. Astfel, cei ce m otivează p rin instru cţie m ani­
festă interes p e n tru m uzica sim fonică, lite ra tu ra de an a­
liză psihologică, în tim p ce tin e rii care m erg la te a tru
p e n tru a se distra sîn t o rientaţi în m ai m are m ăsură
către m uzica uşoară, lite ra tu ra de aventuri. ..Rezultă că
opţiunea p e n tru te a tru se înscrie în tr-o constelaţie d e
m otive şi interese cu ltu rale cu influ en ţă directă asupra
conţinutului ei. A supra acestui aspect esenţial în confi­
g u rarea opţiunilor cu ltu rale vom reveni m ai jos. R eţi­
nem aici , că te a tru l rep rezin tă nucleul ce orientează pe-
tîn ă r şi către alte dom enii ale culturii.
C ercetări efectuate la noi şi în alte ţă ri au dovedit
că există, m ai ales la v îrstă adolescenţei, Un puternic
interes p e n tru a rta cinem atografică. Pe ansam blul o pţiu­
nilor, se evidenţiază p referinţele p e n tru film ele de d ra ­
goste, poliţiste şi de av en tu ri u rm ate de cele p e n tru
film ele psihologice acestea din u rm ă deţinînd o m are
pondere la stu d en ţii de la facultăţile um aniste. E xistă
un n u m ăr de tineri, 36% din lotul am intit, care preferă
în relaţia tea tru -film pe cel din urm ă, num ai 8% p re­
feră teatru l, iar 53°/'o le p referă pe am îndouă. Cei care
preferă num ai film ul au m en ţio n at m otivele opţiunii lor..
M ulte d in tre opinii converg către capacitatea film u ­
lui de a aborda m ai com plex realitatea. „Film ul este m ai
dinam ic, m ai bogat în acţiune şi redă rea lita te a m ai
autentic" ; „Film ul este m ai verosim il, are u n plus de
v iaţă “ ; „Film ul este m ai fascinant“ ; „Film ul are mai;
m ulte posibilităţi de a-ţi ară ta lu cru ri pe care n u le poţi
vedea pe scenă“ ; „A cţiunea se exprim ă m ai u şo r d ato rită
actorilor şi p e n tru că se desfăşoară în c a d ru n a tu ra l, a i
ocazia să adm iri privelişti reale pe care n u le poţi vedea
a ltfe l“ ; „La film ai posibilitatea să vezi aspecte din di­
ferite oraşe, ţă r i“.
U n grup de tin e ri m otivează p referin ţele lor p e n tru
film p rin gradul m ai m are de accesibilitate şi de orgina-
litate : „Film ul este m ai accesibil“ ; „Este m ai accesibil
şi m ai com od“ ; „Este m ai direct' şi m u lt m ai accesibil
şi nu treb u ie să m ergi la costum şi la cra v a tă “ ; „P en­
tru că îl înţeleg m ai bine decît teatrul*.

149
 A lţi tin eri accentuează d iferenţele determ in ate de
jocul actorilor : „ în film acţiunea n u este in flu e n ţa tă de
sta re a de m om ent a acto ru lu i“, „ în film sîn t m ai m u lte
posibilităţi de in te rp re ta re p e n tru actori44 ; „A ctorii din
film sînt m ai cunoscuţi*' ; „în film actorii au o m ai m are
lib ertate de in te rp re ta re 44 ; „în film e poţi revedea actori
care n u m ai sîn t în v ia ţâ 4' ; „F ilm ul dă posibilitatea
cunoaşterii actorilor stră in i44.
Forma de transfigurare artistică a realităţii constituie
tem a u n u i a lt grup de opţiuni : „Film ul oferă o diversi­
tate m ai m are de subiecte, unele realizabile num ai p rin
m ijloacele tehnicii m oderne, aşa cum sîn t film ele de a n ii-
cipaţie“ : „Film ul are m u ltă culoare, odihneşte ochii cu
u n colorit, m ai frum os* ; „T eatrul p rin decorul său a rti­
ficial m ă face să p refer film ul44 ; „ în film in terv in e şi m u ­
zica, care ne introduce în atm osfera acţiunii" ; „Film ele
sîn t m ai atrăgătoare ca form ă şi cer m ai pu ţin ă e tic h etă 44 ;
„Film ul poate p ă tru n d e m ai u şo r în orice lite ra tu ră :
fantastică, de a v e n tu ri4' ; „Film ul e m ai real. T e a tru l are
nevoie de sim boluri, film ul n u “ ; „Film ul dă o c a n titate
m ai m are de inform aţii, are p lan u ri m ultiple de acţiune
şi de desfăşurare a acesteia14.
A lte m otivaţii vizează aspecte legate de tim p u l de v i­
zionare, de organizarea activităţii teatrale sau cinem ato­
grafice : „La film pot m erge m ai des decît la te a tru “ ;
„P refer film ul p e n tru că v a ra te a tru l este în ch is“ ; „Tea­
tru l m ă plictiseşte, dacă eşti în spate în sala de specta­
col, nu distingi aproape deloc actorii" ; „La film se res­
pectă orele de începere14, „Film ul se term in ă m ai repede
şi am m ai m u lt tim p lib e r44, „Am cinem atograful
ap ro a p e 44 ; „P refer film ul din cauza lipsei biletelor de
te a tru 44.
T inerii constituie u n u l d in tre publicurile constante
ale unora d in tre in stitu ţiile culturale (teatre, cinem ato­
grafe, săli de concert, săli de expoziţii), dovedind u n grad
în a lt de frecventare a u n o r activ ităţi culturale, cu deose­
bire a acelora care îi plasează în sta tu tu l de receptor (vi­
zionarea em isiunilor de televiziune, audierea em isiunilor
radiofonice, te a tru ).
Un loc foarte im p o rtan t îl. ocupă lectura în ansam ­
b lu l activ ităţilo r tinerilor. Cea m ai m are p a rte d in tre ei
acordă lecturii o atenţie deosebită, situaţie firească p en ­
tru actuala generaţie de tin eri în întregim e şcolarizată

150
 şi deci cu anum ite d eprinderi p e n tru această activitate.
Se rem arcă două m ari tendinţe : u n a care vede în lectură
un m ijloc de selectare cu ltu rală în sensul alegerii ace­
lor cărţi ce pot contribui la ridicarea n ivelului cultural,
la transform area valorilor culturale în com portam ent co­
tidian ; cealaltă ten d in ţă foloseşte lectu ra ca m odalitate
de d iv ertism en t sau de petrecere a tim pului liber în
lipsa altei activităţi, ceea ce duce la lectu rarea u n o r vo­
lum e de slabă calitate artistică, la alegerea întîm p lăto are
a cărţilor.
C ercetarea a confirm at ipoteza că opţiunile şi in te re ­
sele cu ltu rale ale tin e rilo r sînt dependente de condiţii
concrete de m uncă şi viaţă. Se m anifestă deosebiri m ai
ales în funcţie de ocupaţie, dom eniul de activitate, m ediul
de provenienţă (sat, oraş) originea socială. Sexul şi vîrstă
n u constituie factori de diferenţiere în toate cazurile
analizate. A ceasta dovedeşte că m ediul de viaţă al indi­
vidului îşi pune am prenta pe com portam entul cu ltu ral
al tinerilor. O pţiunile cu ltu rale nu sîn t omogene, p a rti­
c u larităţile psihosociale ale fiecărui grup au o in fluenţă
p uternică asupra in tereselo r spirituale. D iferenţieri a p a r
şi în cadrul grupurilor, evidenţiindu-se caracterul contra­
dictoriu al aspiraţiilor şi intereselor cu ltu rale concretizat
în faptul că unii tin eri ap arţin în d u n u i grup sîn t preo­
cupaţi de unele activităţi culturale, ia r alţi tin e ri din
acelaşi grup acordă atenţie scăzută aceloraşi activităţi.
Aşa de pildă, unii studenţi citesc, m ai puţin, ziare şi re ­
viste, vizionează ra r em isiunile de televiziune, audiază
în n u m ăr m ai m ic radioul, iar ceilalţi studenţi dovedesc
o frecvenţă m are a contactului cu aceste m ijloace.
A par deosebiri fundam entale în tre tin e ri în ceea ce
priveşte in teresu l m anifestat p e n tru genurile culturale.
In tim p ce n u m ăru l de opţiuni este acelaşi la cea mai
m are p arte d in tre subiecţi faţă de film te a tru şi m uzica
uşoară, in teresu l p e n tru alte g enuri este diferenţiat, în
ra p o rt de specificul g ru p u rilo r ceea ce face ca m uzica
populară să fie p referată în pondere m are de o anum ită
categorie de tin e ri (m uncitori, tin e ri din ind u strie sau
elevi la liceele industriale, tin eri născuţi în sat, fii de
ţăran i şi m uncitori), ia r m uzica sim fonică să fie preferată
de o altă categorie de tin eri (mai ales studenţii, cu deose­
b ire tin erii din înv ăţăm în tu l um anistic, tin erii născuţi în
oraş, fii de intelectuali). Aceeaşi situaţie o în tîln im şi în

151
cazul opţiunilor p e n tru operă, a rte plastice, lite ra tu ră etc.
E ste de re ţin u t din aserţiunile de m ai sus ideea relaţiei
strîn se d in tre aspiraţiile generale ale individului şi in te ­
resele sale culturale. E xistă necesităţi com une p e n tru toţi
tin e rii ce capătă expresie în a firm a re a aceloraşi opţiuni
cu ltu rale şi, totodată, ex p rim area u n o r nevoi specifice
fiecărui g rup rep rezen tate de in te resu l p e n tru un an u m it
gen c u ltu ral sau o activitate spirituală.
A titudinea tin e rilo r faţă de un ele dim ensiuni ale cul­
tu rii este sem nificativă p e n tru co n tu rarea profilului
■cultural. A cordul lor în leg ătu ră cu o serie de a serţiu n i
este elocvent aşa cum se poate uşor rem arca m ai jos.

A serţiuni In te n sita te a *
m edie a acordului
1. C u ltu ra are o valoare m ai m are decît o sim ­
plă distracţie 6.3
2. R adioul ar p u tea acorda m ai m u lt spaţiu
m uzicii uşoare 5.8
3. D intre toate artele, m uzica este cea m ai
universală 5.5
4. C ontactul cu m uzica sim fonică a r p u tea în ­
cepe la o v îrstă foarte tîn ără 5.0
5. A ctivităţile cu ltu rale în g ru p u ri m ari sînt
m ai eficiente decît cele în g ru p u ri mici 4.9
6. U rbanizarea folclorului n u este de dorit 4.5
7. Te poţi ex p rim a pe sine m ai bine p rin
m uzică 4.4
8. R adioul a r p u tea acorda m ai m u lt spaţiu
m uzicii populare 4.0
9. M uzica sim fonică ar putea ocupa u n spaţiu
m ai m are la radio 3.6
10. Influ en ţa alto r cu ltu ri asupra cu lturii n a­
ţionale nu este de dorit 4.0
R ezultă că tin e rii m anifestă cel m ai p uternic acord
cu afirm aţia : C ultu ra n u este o sim plă distracţie şi cel
m ai scăzut acord cu aserţiunea : R adioul a r p u tea m ări

*. In ten sitatea m edie a acordului a fost o b ţin u tă p rin în su ­

m a re a v alo rilo r conferite fiecărui tip de r ă s p u n s : to ta l acord
-4, în cea m ai m a re p a rte de acord -3, în cea m ai m are p a rte
dezacord -2, to ta l dezacord -1.

152
 spaţiul de difuzare a m uzicii simfonice. De asem enea,
o m are p a rte din tineri consim te ca radioul să extindă
em isiunile de m uzică uşoară, exprim înd interesul lor
p e n tru acest gen de artă. Să reţinem atitu d in ea favora­
bilă p e n tru aserţiunile : m uzica este cea m ai universală
a rtă , e d u c a ţia . m uzicală să înceapă la o v îrstă foarte tî-
nără, această u ltim ă atitudine, aparent, a r fi în contra­
dicţie cu poziţia nefavorabilă faţă de m ărirea n u m ăru lu i
d e transm isii radiofonice p e n tru m uzica sim fonică. T inerii
văd necesitatea educaţiei m uzicale la o v îrstă tim purie
•dar ei nefiind in iţiaţi în m uzica sim fonică îşi exprim ă
dezacordul cu difuzarea ,ei m ai largă la radio, dezacord
ex p rim at în m ai m ică m ăsură de studenţi la care, în
.schimb, se m anifestă cea m ai scăzută pondere a acordu­
lui cu priv ire la m ărirea spaţiului de difuzare a m uzicii
p o p u la re :.
P e n tru a contura profilul, cu ltu ral al tin e rilo r in v esti­
g a ţi, am u rm ă rit şi cunoaşterea preocupărilor p e n tru o
an u m ită activitate culturală în perioada copilăriei.
C ercetarea evidenţiază că 30% au în v ă ţa t în copilărie
u n joc sportiv, 12% au făcut înot, l l % a u în v ăţat lim bi
■străine, 8% au ,cîntat la u n in stru m e n t m uzical, 7% au
■avut preocupări tehnice, 6°/o au făcut patinaj, 4% au
făcut balet, iar 21% nu au av u t asem enea preocupări.
Se constată că m are p a rte d in tre subiecţi au fost
•atraşi de jocurile şi exerciţiile sportive. N um ai 23% din­
tre tin e ri au a v u t o activ itate c u ltu rală în copilărie.
F ără îndoială, orientarea copilului către u n gen de
a c tiv itate este d eterm inată de u n com plex de factori,
d in tre care fam ilia are un rol esenţial, însă acţiunea
..asupra copilului se realizează în tr-u n context cu ltu ral şi
social concret. L a acestea se adaugă o serie de m otivaţii
ce exprim ă situ aţii particulare, cum ar fi de exem plu, în
cazul activităţilor sportive, nevoia de a în lă tu ra defi­
cienţe fizice şi de altă n a tu ră p rin sport. în acelaşi tim p
este de re ţin u t că sportul oferă m ai m u lte posibilităţi
p e n tru în făp tu irea treb u in ţei de joc a copilului, una din
dim ensiunile fundam entale ale acestei vîrste. Este ştiu t
că şi a rta răspunde nevoilor ludice ale om ului. B ănuim
că p e n tru copii sportul este m ai sim plu, m ai accesibil
lor. Ptegulile u n u i joc sportiv n u sîn t a tît de rigide ca în
cazul unei activităţi artistice. Apoi, u n joc sportiv se
poate în v ăţa şi de la colegii de vîrstă şi în g ru p u ri orga­

153
nizate ad-hoc. A rta cere în d ru m a re com petentă, studiu
serios, periodicitate în p regătire, însuşirea lim bajului
artistic, a regulilor unei activ ităţi etc.
F ără a p u tea în aceste pagini să dezbatem pe larg:
m odul în care sînt cristalizate dep rin d eri şi a titu d in i cul­
tu ra le în copilărie şi efectul lo r asupra evoluţiei u lte ­
rioare a in d ividului *, reţinem p e n tru tem a n o a stră că
activităţile c u ltu rale ocupă u n loc m odest în com paraţie
cu alte tip u ri de activitate şi, în consecinţă, p e n tru un
num ăr mic de tin e ri stru c tu ra re a opţiunilor cu ltu rale este
in flu en ţată de co n tinuitatea preocupărilor culturale.
în acelaşi context m enţionăm distracţia preferată de
tineri, cu scopul de a cunoaşte locul ocupat de activ ită­
ţile cu ltu rale ca preocupări de divertism ent. P re fe rin ţele
de d iv ertism en t ale subiecţilor sîn t urm ătoarele : p rac ti­
carea sportu lu i— 15%, practicarea tu rism u lu i— 12%, lec­
tu ra — 13%, vizionarea f ilm u lu i— 9% , vizionarea telev i­
zorului— 9% , dans— 8% , p etreceri— 8'%, discuţii cu-
prieten i— 5%, frecv en tarea te a tru lu i—-4%, audierea r a ­
dioului—2% , lectu ra presei— 2% , activ itatea în tr-o fo r­
m aţie artistică— 2% , audierea m uzicii sim fonice— 1%.
Se constată că ju m ă ta te d in tre cei investigaţi au ca
distracţie p refe ra tă o activ itate c u ltu ra lă 2. în actuala
fază de cercetare a fenom enelor culturale este dificil de
a da o explicaţie riguroasă în leg ătu ră cu m otivele care-i
determ ină pe tineri să conceapă cu ltu ra ca o m odalitate
de divertism ent.
Corelînd datele de m ai sus cu cele referitoare la
acordul p rivind aserţiunea : „C ultura are o valoare m ai
m are decît o sim plă distracţie" vom observa neconcor-
danţa, în sensul că cea m ai m are parte d intre tin e ri res­
ping ideea identificării cu ltu rii cu d ivertism entul dar,
aşa cum am văzut, ei au ca d istracţii activ ităţi culturale.
Este posibil ca cei care au in d icat d rep t distracţie o acti­

1 Vezi în acest sens. U. Şchiopu, E. V erzea, Psihologia virsle-

lor, E d itu ra didactică şi pedagogică, B ucureşti, 1981.
2 O je re e ta re poloneza pe aceeaşi tem ă â 1 aju n s la u rm ă ­
to area concluzie ; distracţii p re fe ra te de lo tu l. de stu d en ţi in v esti­
gat sînt în ordine ie ra rh ică : film u l—36o/0, te a tru l—19,4%, lite ra ­
tu ra —16,9%, sp o rt—12%, tu rism —•11,4%, m uzică (exclusiv sim ­
fonică)—9,4%, p e tre c e ri—-7,7%, cf. K ry sty n a G onet-Jasinska, Par­
ticiparea stu d en ţilo r la viata culturală, în „Studia socijologiczne“,
1P71, nr. 4. p. 104.

154
 v ita te c u ltu rală să fi avut în vedere doar una d in tre di­
m ensiunile ei : cea dplectivă, dar, de fapt, apreciind cul­
tu ra în toată com plexitatea ei. V rem să spunem că, de
exem plu, p rin indicarea frecventării te a tru lu i ca dis­
tracţie, tinerii nu consideră tea tru l doar ca m odalitate de
d iv ertism en t ci şi o posibilitate de in flu en ţare a com­
p o rta m en tu lu i lor. A ceasta înseam nă că divertism entul
nu se identifică cu gratu itu l.
R ezultă că preferin ţele p e n tru cu ltu ră n u sîn t sufi­
ciente p e n tru cunoaşterea gradului de receptare. Dincolo
de căutarea u n o r valori sim ilare se pot ascunde aspiraţii
şi m otivaţii diferite. P e n tru că, de pildă, acelaşi spec­
ta c o l de te a tru poate fi p e n tru unii tin e ri u n m ijloc de
distracţii, p e n tru alţii m ijloc de cunoaştere.
R ezultă aşadar că opţiunile şi preferinţele tin erilo r nu
.apar izolat, ci sînt in terdependente constituind de fap t
•opţiuni com plexe determ inate însă de o rien tarea axio­
logică a tînărului. 1 Am subliniat corelaţiile ce există în tre
in te resu l p e n tru u n gen de te a tru şi preferinţele p e n tru
a lte genuri de artă. La fel se constată o dependenţă a
lite ra tu rii ca interes de celelalte activităţi culturale. Cei
preocupaţi de lite ra tu ra istorică v o r căuta, probabil, să
vizioneze film e cu tem atică istorică, să frecventeze
spectacole cu aceeaşi problem atică.
Nu este m ai p u ţin im p o rtan t un a lt aspect al com por­
tam e n tu lu i cu ltu ral al tin erilo r care se referă la ceea
ce aşteaptă ei de la u n an u m it gen de artă. De la m uzica
uşoară sau de la te a tru l de rev istă şi film ele de aven­
tu ri tin erii vor distracţie, relaxare, iar de la m uzica sim ­
fonică satisfacţii estetice. Aşa se explică de ce în tre
m uzica uşoară şi in teresul p e n tru m uzica sim fonică este
u n ra p o rt de excludere reciprocă. La fel în tre m uzica
sim fonică şi m uzica populară. D ar de re ţin u t că nu
aceeaşi discrim inare există în tre in teresu l p e n tru m uzica
beat şi m uzica sim fonică. E vident această concluzie se

1 D upă cum vom vedea m ai departe, tin e rii n u se o rien tează

d oar sp re un a n u m it m ijloc. Ei au treb u in ţe, asp ira ţii pe care
le vor îm p lin ite în contactul cu m o d alităţile ce le stau la dis­
poziţie. C ontează deci, în u ltim ă in stan ţă , interesele concrete ale
tîn ă ru lu i, inclusiv cu p riv ire la m ass-m edia, elem en t in trin sec
in v e stig ă rii com portam entului cultural.

155
referă la g ru p u ri specifice de tin e ri cu preocupări pen­
tru m uzica sim fonică sau p e n tru muzica, populară.
P e n tru m a jo rita te a tin erilo r o rien tarea .unilaterală a
intereselor, în d re p ta tă doar spre o anum ită activ itate
nu este o caracteristică. Se în tîm p lă ca interesele şi op­
ţiu n ile lor să fie m ult diversificate şi . să: depăşească po­
sibilităţile de realizare a lor, m ai ales în localităţile m ici
care n u dispun de toate in stitu ţiile culturale (teatru, fi­
larm onică).
E xistă tin e ri cu interese c u ltu rale foarte ridicate ca­
racterizate p rin a titu d in e activă faţă de m ai m u lte ge­
n u ri de artă. Cei ,mai frecvenţi spectatori de te a tru m erg
des la cinem atograf, concerte, expoziţii şi m uzee de
artă. Cei care vizionează ra r film e m erg m ai r a r la alte
in stitu ţii cu ltu rale î .

3. U N ITA TEA ŞI D IV ERSITA TEA COM PORTAM ENTULUI

CU LTU RA L AL TIN ERILO R

P re ze n tare a succintă a opţiunilor şi p referin ţelo r cul­

tu ra le ale tin e rilo r s-a d e ru la t în m an iera consacrată,
adică descrierea . unora d in tre dom inantele intereselor
cu ltu rale ale generaţiei tinere. A ne opri la acest nivel
înseam nă a sim plifica o rea lita te m u lt m ăi com plexă
decît cea creionată m ai sus. în tin ereţe opţiunile n u sînt
definitiv constituite, cunosc procese fireşti de schim ­
bare, de restru c tu ra re. La această vîrstă tânărul poate
opta în tre m ai m u lte ro lu ri fă ră ca el să se stabilească
la u n u l anum e, el fiind d eg ajat şi de o anum ită respon­
sabilitate socială, d ar şi d ato rită capacităţii lui de a asi­
m ila rapid, de a surprinde cu m ai m ultă u şu rin ţă decît
ad u ltu l m u ta ţii petrecute în fenom enul cu ltu ral şi a r ­
tistic. însuşi procesul de form are îl determ ină să se con­
fru n te şi să adere la m ai m ulte roluri. A ceastă p a rtic u ­
la rita te se regăseşte şi *în com portam entul cultural. El
se adresează culturii fără a avea criterii clare şi gusturi
bine definite. De aici şi caracteru l contradictoriu al op­
ţiu n ilo r şi p referinţelor culturale.

1 Concluzie la care a a ju n s şi o cercetare poloneză, vezi

K ry stin a G onet-Jasinska, Participarea stu d en ţilo r la via ţa cul­
turală, ed. cit.

156
 ...

f/}/7 u t/> fo J o o rfc b v fc ra /c c t

-- ----{/?/%£/?%?' ■
^ ^ /n/y<sfs>/o‘ rec/^rvca
<?c?ţas/ /'?/ţ?ns/'/ofc.

INTERFERENŢE CULTURALE ÎN C O M P O RT AM EN T U L
C U L T U R A L AL T I N E R I L O R

157
 Pornind de la această tră s ă tu ră a tinerilor precum şî
de la o serie de fenom ene tipice cu ltu rii contem porane,
considerăm că analiza opţiunilor, p referin ţelo r şi orizon­
tu lu i cu ltu ral cîştigă în n u a n ţă şi profunzim e şi prin
studierea lor în contextul u n o r categorii polare ale cul­
turii, d in tre care enum erăm : cu ltu ră clasică—cu ltu ră m o­
dernă, cu ltu ră trad iţio n ală—c u ltu ră m ass-m edia, cu ltu ră
şcolară-—cultură extraşcolară, cu ltu ră au to h to n ă—cul­
tu ră universală, cu ltu ră a rtistic ă —cu ltu ră tehnologică,
cultură u m anistă—cultură ştiinţifică, cu ltu ră g e n e ra ţie -
nală— cultură globală, cu ltu ra societăţii—cu ltu ra g ru p u ­
lui, cultura profesională—c u ltu ra generală, cu ltu ra fol­
clorică—cu ltu ra cultivată, c u ltu ra ru ra lă —cu ltu ra u r ­
bană. S -a r m ai putea adăuga şi alte tip u ri de c u ltu ri
polare (cultura stocată—c u ltu ra tră ită , cu ltu ra sistem atic
însuşită—c u ltu ra spontan alcătuită). F ără îndoială, tipo­
logia de m ai sus este perfectibilă. Ca orice schem ă ea
sim plifică m u lt realitatea, dar în acelaşi tim p ne p e r­
m ite să surprindem m ai bine in te rfe re n ţe le d in tre dife­
ritele categorii polare ale culturii, aşa cum ap ar ele în.
analiza teoretică şi em pirică. Schem a pune în lum ină ra ­
po rtu rile m u ltip le cu c u ltu ra tin e retu lu i şi celelalte re a ­
lităţi cu ltu rale precum şi com plexitatea procesului de
form are a com portam entului cultural. Se poate desprinde
de aici, pe de o parte, im pactul puternic al unor tip u ri
de cu ltu ră asupra tinerilor, pe de altă parte, o iera rh i­
zare a in fluenţelor culturale. Aşa, de exem plu, cu ltu ra
societăţii şi cu ltu ra globală acţionează m ai in ten s d a­
to rită ariei de cuprindere (ele înglobînd practic toate
celelalte categorii polare) decît altele. Ele se află în -
tr-u n ra p o rt de determ inare directă a culturii grupului
şi cu ltu rii generaţiei, polaritatea lo r fiind m u lt m ai evi­
dentă. La fel se m anifestă rap o rtu rile d intre c u ltu ra şco­
lară — cu ltu ra extraşcolară, cu ltu ra generală—culturai
profesională, c u ltu ra cu ltivată— cu ltu ra populară, cu ltu ra
urb an ă— cu ltu ra rurală. în schim b, relaţiile d in tre cele­
lalte tip u ri au m ai m u lt un caracter echilibrat.
De bună seam ă, benefice p e n tru studiul cu lturii ti­
neretu lu i sînt şi rap o rtu rile în tre elem entele ce a lcătu ­
iesc categoriile polare. De pildă, stru c tu ra verticală
a com portam entului cu ltu ral al tin e retu lu i este alcătuită
din cu ltu ra profesională, cu ltu ră şcolară, cu ltu ra teh n o ­
logică, cu ltu ra generaţiei, cu ltu ra grupului de re fe rin ţă
■:{de aceeaşi vîrstă). Nu putem detalia toate in te rfe re n ­
ţele cu ltu rale existente în com portam entul cultural.
A cestea a r m erita un studiu special. Am dorit doar să
p u n em în evidenţă că opţiunile culturale ale generaţiei ti­
nere sîn t deosebit de com plexe şi aprecierea ei n u m ai
poate fi făcută doar p rin cunoaşterea preferin ţelo r pen­
tru u n gen de a rtă sau p rin rap o rtare la generaţiile
adulte. P lasat în rea lita te a contradictorie a culturii, tâ­
n ă ru l se m anifestă ca fiin ţă cu ltu rală cu ro lu ri şi sta -
tu su ri tem porare, ce răspunde la im pactul acestei reali­
tă ţi în tr-u n m od specific de receptare. A naliza cîtorva
categorii polare ale cu lturii este revelatoare p e n tru com­
p lex ita te a com portam entului cu ltu ral al tinerilor.
Dacă acceptăm cu ltu ra ca in teracţiune sim bolică şi
com unicai e în sensul dat de A. Kloskowska (1976) atunci
analiza com portam entului cu ltu ral se centrează din
această perspectivă pe doi factori : tip u l fu n d am en tal de
interacţiu n e şi m ijloacele de com unicare. Pen,tru cunoaş­
terea opţiunilor culturale distingem trei cadre sociale ale
c u ltu rii :
1) cadrul p rim a r caracterizat p rin contacte in fo r­
m ale ;
2) cadrul in stitu ţio n al secundar rep re z en ta t de con­
tacte directe d a r form ale, aici încadrîndu-se tran sm ite­
rea c u ltu rală p rin m ijloacele educaţiei şcolare, teatre,
săli de concert.
3) cadrul contactelor indirecte care sînt stabilite p rin
m ass-m edja şi sîn t caracterizate p rin surse de com uni­
care pu tern ic form alizate ca şi p rin situ aţii p u tern ic in ­
form ale de receptare.
Fiecare d in tre aceste tre i cadre sociale ale cu ltu rii
are form e specifice de com unicare. Acelea folosite de
ca d ru l p rim ar sîn t tem porare şi directe (de pildă, spec­
tacolul tea tra l sau recitalurile de poezie sau muzică),
cele ale cadrului secundar sîn t m ai ales căi indirecte şi
tem porare de com unicare (radio şi televiziune), iar al tre i­
lea cadru este exclusiv indirect (cărţi, ziare, reviste,
film e, discuri de muzică).
Fiecare din aceste cadre sociale creează condiţii di­
ferite de dependenţă sau autonom ie a tîn ă ru lu i în pro­
cesul de com unicare şi asim ilare culturală. De pildă, da­
to rită caracterului omogen al co nţinutului lor, m ass-m e-

159
 "1

dia dau o lib ertate rela tiv m ai m are de alegere decît

in stitu ţiile care im pun o p articipare directă şi form ală.
După cum vom vedea m ai departe, categoriile polare
ale cu lturii se m anifestă în im pactul lor asupra tin e re ­
tu lu i şi p rin aceste cadre sociale, ele in terv en in d uneori
cu p u tere în a firm area com portam entului cu ltu ral al t i ­
nerilor.
însă cultura, de orice tip a r fi ea, n u fiinţează în
afara cadrului fundam ental : m unca. A firm area concretă
a cu ltu rii unui g ru p social are loc în p rim u l rîn d în ac­
tivităţile de producere a b u n u rilo r m ateriale şi spiri­
tuale.

3.1. M unca, tem eiu l culturii

Noi n e naştem în cu ltu ră şi nu în n a tu ră ca prim ii

oameni. C ultu ra face p a rte din existen ţa noastră ca fiinţă
um ană: Ne form ăm şi evoluăm p rin tran sfo rm area din
p o ten ţialitate c u ltu rală în o personalitate culturală. P u ­
nem în acţiune fondul genetic de care dispunem prin
asim ilarea c u ltu rii p e n tru a ne m anifesta originalitatea,,
m odul de a fi dincolo de ceea ce sîntem ca e n tita te n a­
tu rală. Cum reu şim să ne desprindem de starea n a tu ­
rală ? P rin m uncă. în tr-o form ulare devenită celebră»
Engels sublinia că m unca este „prim a condiţie de bază a
în tregii vieţi om eneşti şi anum e în tr-u n asem enea grad,
încît, în tr-u n an u m it sens, trebuie să spunem că m unca
l-a creat pe om în su şi14. N um ai în m uncă om ul îşi obiec­
tivează forţele sale creatoare.
M unca l-a în v ă ţa t .pe om să gîndească în term en ii
idealului. R eîlectînd idealul, murffca este p rin excelenţă
culturală, deoarece orice cu ltu ră se constituie ca o pro­
iecţie a idealului. M unca generează d ep rinderi culturale
de înţelegere a necesităţii efo rtu lu i individual şi comun,
p e n tru progresul continuu în activitatea productivă, în
viaţa socială , şi spirituală. Rolul m uncii în afirm area co­
m u n ităţii um ane a fost exprim at cu m are profunzim e şi
de Em inescu : „M unca este legea lum ii m oderne, ce nu
are loc p e n tru leneşi...: Tem eiul u n u i sta t este m unca
bogăţia u nui popor n u stă nici în bani ci iarăşi în
m uncă... Fiecare, şi m are şi mic, datoreşte un echiv alen t
de m uncă societăţii în care trăieşte". M unca este o t r ă -

160
 satu ră fundam entală a om ului de pretutindeni, însă
realizarea ei concretă are loc în condiţii sociale istori­
ceşte determ inate.
M unca este fu n d am en tu l întregii activităţi desfăşu­
rate de om. Nu trăim p e n tru a m unci, ci m uncim ca să
trăim şi în această înţelegere ea devine dim ensiunea
esenţială a om ului. N um ai p rin m uncă eficientă, p rodu­
cătoare de satisfacţii devenim personalităţi autentice.
M odificarea caracterului, form area tră să tu rilo r om ului de
acţiune, educarea sentim entului de datorie, a respectului
p e n tru m unca celorlalţi se înfăptuiesc în m uncă. P unc­
tu alitatea, persev eren ţa în u rm ă rirea scopului, sim ţu l de
ordine, gîndirea coerentă, gîndirea practică, probitatea,
sp iritu l colectiv, randam entul, disciplina, generozitatea,
altruism ul, calităţi indispensabile, am spune elem entare
p e n tru om ul contem poran, se form ează în şi p rin m uncă.
Se poate uşor observa că toate însuşirile enum erate ţin
de personalitatea culturală.
E xistă o contradicţie în tre m uncă şi cu ltu ră ? P usă
astfel în treb area trădează de la început o înţelegere
anum e a m uncii şi a culturii. în m en talitatea cotidiană
d ar şi în unele scrieri, m ai m u lt sau m ai p u ţin direct,
cu ltu ra ar fi expresia m uncii intelectuale şi, în conse­
cinţă, contradicţia d in tre cu ltu ră şi m uncă n u este a lt­
ceva decît conflictul d in tre m unca fizică şi m unca in­
telectuală. Societatea în evoluţia ei, a produs această
discrim inare, la început întem eiată obiectiv, dato rită ca­
pacităţilor lim itate de producţie. P e rp etu a re a ei este re­
sim ţită astăzi cînd m unca fizică este in dubitabil id en ti­
ficată în unele m en talităţi şi teorii cu incultura, lipsa de
orizont intelectual, iar m unca intelectuală a r fi p rin de­
finiţie cultură. Avem de a face cu o sim plificare, cu o
a titu d in e elitaristă ce dovedeşte, în ultim ă instanţă, o
înţelegere unilaterală a culturii. Aşa cum s-a rem arcat
(Al. Tănase, 1988) contradicţia d in tre m unca fizică şi
m unca intelectuală a determ in at o dezvoltare inegală şi
contradictorie a latu rilo r m ateriale şi ideale ale culturii.
„Această ru p tu ră n u este niciodată totală. A r fi o eroare
să asim ilăm p u r şi sim plu ru p tu ra d intre m unca fizică
şi cea in telectuală cu scindarea produsă în corpul u n ita r
al c u ltu rii“, scrie Al. Tănase.

161
 Este dificil, dacă n u imposibil, de etichetat o m uncă
.după principii şi criterii prestabilite. P rejudecăţile des­
pre m unca fizică şi m unca intelectuală, pu tern ic în ră ­
d ă c in a te şi greu de în lă tu ra t din m en talitatea com ună,
au consecinţe im p o rtan te şi asupra tineretului, m ai ales
în m odul de a concepe cele două tip u ri de m uncă : cea
fizică apreciată ca foarte grea, lipsită de orice satisfacţie
spirituală şi cea intelectuală considerată ca uşoară.
Cred că noi înşine — cei din cercetarea socială —
sim plificăm neperm is rap o rtu l d in tre m unca fizică şi
m unca intelectuală, fără a observa că în realitate pro­
blem a nu este contradicţia d in tre cele două genuri de
m uncă, ci d in tre acestea două îm preună şi activitatea
rutinieră, adm inistrativă, adică m unca, fie ea fizică sau
intelectuală, lipsită de răspundere, de asum area unei
responsabilităţi, de ideal şi scop, detaşată de tu m u ltu l
vieţii active, de trep id aţia clocotitoare a trav aliu lu i con­
cret, viu, pasionat consacrat în făp tu irii obiectivelor de
im portanţă vitală p e n tru progresul ţării, al nostru, al
tu tu ro ra.
Sintem o societate în plin proces de construcţie, de
transform are radicală a rap o rtu rilo r de producţie, a re ­
laţiilor d intre oameni. Proces com plex şi, fără îndoială,
stră b ă tu t şi de contradicţii tocm ai p e n tru că el pune
problem e noi ridicate de însăşi dezvoltarea socială, de
experim entarea a noi form e şi m odalităţi de construcţie
socialistă p e n tru care isto ria evoluţiei societăţii pînă
acum nu oferă m odele apte de a fi preluate şi urm ate,
în consecinţă, apar situaţii dificile, complexe ce n e ­
cesită soluţii inedite. Societatea noastră face eforturi
necunoscute în alte perioade istorice din Rom ânia
de a ridica nivelul calitativ intelectual al tu tu ­
ror activităţilor. M unca întem eiată pe ştiinţă, pe cul­
tu ră trece în m ăsură tot m ai m are pe prim -plan, aceasta
în condiţiile în care, p rin generalizarea în văţăm întului
elem entar şi m ediu, are loc ridicarea nivelului de cu­
noaştere şi educare, fapt ce determ ină ca m unca sim plă
să aibă u n nivel m u lt m ai rid ic at ca înainte (cf. N. N.
C onstantinescu, 1984). C entrul de g reu tate în m unca
um ană se deplasează tot m ai m u lt spre inovare, previ­
ziune şi prognoză, planificare şi control. „Ceea ce decide
acum producţia n u este a tît onrml individ, care produce
fiind prezent nem ijlocit fizic la locul unde se operează

162
 asupra obiectului m uncii, cît om ul ca un «organism so­
cial» com plex" (N. N. C onstantinescu, 1984).
în perspectiva evoluţiei societăţii com uniste n u re ­
n u nţarea la activităţile fizice va fi esenţială (evident,
însuşi conţinutul m uncii fizice va fi radical schim bat) ci
ştergerea diferenţelor fundam entale în tre tip u rile de
m uncă, încît fiecare om să se realizeze ca personalitate
totală. Iată de ce viziunea idilică şi triu m falistă este
inacceptabilă cu privire la m uncă, p e n tru că este im posi­
bil să fie în lă tu ra tă m unca fizică din toate sectoarele de
activitate. Im portantă răm îne străd u in ţa perm anentă de
creare a condiţiilor propice afirm ării m ultilaterale a
tu tu ro r m em brilor societăţii. E xclusivism ul sau discri­
m inarea în tre cele două tip u ri de m uncă în favoarea
m uncii fizice sau a m uncii intelectuale sîn t deosebit de
păgubitoare în educaţie d ar şi în activitatea economică
şi socială.
A titudinea unor tin eri de a cere to tu l de la societate,
stim ulaţi fiind chiar de cei ce îi educă, m ă refe r la p ă­
rinţi, exprim ată şi în afii'm area unor exigenţe irealiza­
bile în ex ercitarea unor m unci este dacă nu utopică, în
orice caz lipsită de o m otivaţie reală profundă. Cu a tît
m ai m u lt cînd unii d intre aceşti tineri au o poziţie pa­
sivă, n u se im plică în viaţa socială, chiar refuză de a
m unci şi deci de a contribui la dezvoltarea ţării. Este
u n m od precar de a înţelege de către unii tin eri m isiu­
nea generaţiei lor care nu poate fi decît una construc­
tivă. O generaţie n u se afirm ă p rin teze şi concepţii ste­
rile despre rolul ei în tr-o perioadă istorică. T erenul dia­
logului fertil cu alte generaţii, al în făp tu irii idealurilor
şi aspiraţiilor este m unca, activitatea concretă de con­
strucţie m aterială şi culturală.
P articip area tin erilo r la edificarea societăţii noastre
socialiste este grăitoare p e n tru contribuţia lor nem ijlo­
cită la tran sfo rm area ascendentă, în tr-u n ritm accelerat,
a ţării. N u m ai este cazul să insistăm asupra entuzias­
m ului tin erilo r brigadieri de pe prim ele şantiere de
m uncă voluntară, de faptele lor ex trao rd in are despre
care s-a scris frum os şi bine, căpătînd deja au ra de le ­
gendă p e n tru generaţiile tinere. D upă cum este in u til să
m ai dem onstrăm dăruirea, pasiunea, elanul şi, nu în u l­
tim u l rînd, com petenţa profesională a tinerilor construc­
tori de obiective istorice la loc de fru n te situîndu-se

163
'Canalul D unăre-M area Neagră. Aici, ca şi în to ate locu­
rile de m uncă, tin erii au dovedit n u num ai o însuşire
tem einică a cunoştinţelor şi deprinderilor căpătate în
şcoală, d ar şi calităţi ce reflectă u n com partim ent cul­
tu ra l. Fireşte, faptele sînt m u lt m ai complexe, dar cînd
vorbim de o c u ltu ră specifică a tin e retu lu i pornind de
la atitu d in ea faţă de m uncă, vrem să subliniem în altu l
să u potenţial creativ şi de acţiune pus în m işcare în ac­
tiv ită ţi de largă rezonanţă socială şi patriotică.
M unca este deci u n a din valorile fundam entale ale
societăţii noastre p e n tru că ea este u n factor h o tărîto r al
progresului, sursa în treg ii avuţii naţionale. Ea are un
rol esenţial în geneza valorilor sociale şi individuale,
este condiţia de producere şi afirm are a valorilor.
în procesul contradictoriu al genezei valorilor speci­
fice societăţii socialiste m unca se caracterizează ea în ­
săşi p rin schim bări calitative (C. M amali, 1979). în ca­
d ru l acestor tran sfo rm ări ea devine u n im portant m ijloc
de re stru c tu ra re a valorilor sociale. Poziţia m uncii în
sistem ul activ ităţilo r şi valorilor tinerilor, este, aşa cum
a ra tă cercetările sociale, u n indicator al m odului real şi
potenţial în care tîn ă ru l îşi stru ctu rează com portam entul.
P lasarea m uncii în tre valorile fundam entale este de­
pendentă de n ivelul de şcolarizare şi deci, im plicit, de
nivelul de cultură. în aceeaşi cercetare m enţionată m ai
sus s-a rem arcat că o dată cu creşterea statu su lu i socio-
ocupaţioijal creşte şi ponderea tin e rilo r care acordă în tîie-
tate m uncii în tabloul activităţilor şi valorilor producă­
toare de satisfacţii, diferenţa cea m ai m are fiind sesizabilă
în tre m uncitorii calificaţi şi cei necalificaţi, altfel spus
în tre cu ltu ra însuşită sistem atic în tr-u n proces de in ­
struiri: şi educaţie continuu c e n tra t pe valorificarea ap­
titudinilor, deprinderilor şi aspiraţiilor, şi u n orizont de
cu ltu ră m ai p u ţin consistent cel p u ţin din perspectiva
p regătirii profesionale.
Pe de altă parte, la tin erii ce plasează m unca pe lo­
cul în tîi în ansam blul valorilor, se observă o pondere
ridicată de subiecţi cu pasiuni personale culturale. R e­
zultă de aici o concluzie dem nă de a fi re ţin u tă a tît de
tineri cît şi de factorii educativi : atitudinea faţă de
m uncă este determ inată de schim bările in terv en ite în
însuşi co nţinutul m uncii efectuate. „M icşorarea d istan ­
ţei d intre m unca fizică şi m unca intelectuală, treb u ie

164
să fie însoţită de o sinteză superioară a m uncii de exe­
cuţie cu aceea de concepţie", scrie C. M am ali (1979).
R educerea efortului fizic n u conduce autom at la îm bo­
găţirea conţinutului m uncii. In terv in e decisiv condiţia
cu ltu rală a m uncii. Ea contribuie direct la generarea şi
afirm area aspiraţiilor şi treb u in ţelo r culturale.
Ce sem nificaţie acordă tin erii m uncii ? D in m u ltitu ­
dinea de studii referitoare la sensul m uncii rezultă ten ­
dinţa de a considera m unca „mijloc de a fi u til socie­
tăţii" (C. M amali, 1979), ca o valoare fundam entală
(Doina B uruiană, 1979). M unca este apreciată, de ase­
m enea, de către tin e ri şi ca m ijloc de valorificare a po­
sibilităţilor proprii sau ca m ijloc de satisfacere a in te­
reselor specifice p en tru u n an u m it dom eniu. E xistă şi,
un num ăr de tin eri, este adevărat mic, p e n tru care
m unca este o sim plă obligaţie legală sau u n efo rt ne­
cesar sau o sim plă sursă de cîştig. R ezultă că cea m ai
m are p a rte d in tre tineri acordă m uncii un profund sens.
social. Ea este activitatea u m an ă d ăru ită binelui u m an
şi afirm ării individuale. N um ai p rin m uncă te poţi rea ­
liza pe deplin, îţi poţi pune în valoare înclinaţiile. F a p t
recunoscut de tin eri şi confirm at de concluziile u nor cer­
cetări. Ei se orientează, în atitu d in ea lo r faţă de m unca
desfăşurată, după criterii care aşază pe prim -plan p a ­
siunea p e n tru profesie şi n u cîştigul m aterial sau a lte
avantaje sociale (Doina B uruiană, 1979, C. Schifirneţ,.
1982). T inerii aşteaptă de la m unca lor realizarea unei ac­
tiv ită ţi creatoare, de dezvoltare a ap titudinilor şi deprinde­
rilor, de perfecţionare profesională. T inerii concep m unca
d rep t factor de în făptuire a unităţii arm onioase dintre a fir­
m area m u ltilaterală a personalităţii şi contribuţia efectivă,
a fiecăruia la dezvoltarea societăţii. Concluzie cu a tît m ai
in teresan tă dacă luăm în considerare lipsa unor diferen ţe
sem nificative în tre categoriile de tineri. Reiese că a c tu a la
generaţie de tin eri in diferent de locul de m uncă, de spe­
cificul activităţii, m anifestă om ogenitate în aspiraţiile
şi aşteptările faţă de m uncă. E xplicaţia principală stă în
profundele transform ări şi m odernizări cunoscute de în ­
tregul proces de instrucţie şi educaţie anum e form area
u nor generaţii tem einic p reg ătite p e n tru activitatea pro­
ductivă, p e n tru schim bare socială.
C apacitatea de înţelegere a com plexităţii rolului m u n ­
cii este şi consecinţa însuşirii culturii. Ea perm ite tîn ă -

165
ru lu i sesizarea leg ătu rilo r organice în tre elem entele
constituiente ale procesului de m uncă şi îl a ju tă să de­
păşească viziunea strict u tilita ristă a m uncii. Educaţia
m ultilaterală, coeziunea actelor de gîndire, voinţă, com­
portam ent şi afective îi dau tîn ă ru lu i im aginea reală a
m uncii, cu deosebire p rin pu n erea în valoare a consecin­
ţelo r ei culturale.
O dovadă elocventă cu p riv ire la influenţa m uncii
asu p ra culturii o constituie m odul cum tin erii o percep,
în cadrul unei cercetări (Schifirneţ, 1984) pe tin e ri din
m ediul ru ra l şi m ediul urban a reieşit că p en tru m ajori­
tatea m unca contribuie în m are m ăsură la ridicarea ni­
velului de cultură, m enţionînd că în tre săteni şi cei din
oraş n u există diferenţe sem nificative cu priv ire la rolul
m uncii în dezvoltarea culturală. T inerii conştientizează
rela ţia intim ă în tre orizontul de c u ltu ră şi activitatea
profesională. Ei au im aginea clară a leg ătu rii în tre m uncă
şi îm bogăţirea cu ltu rii personale, m unca reprezentînd
factorul de generare şi de valorificare a culturii. Fireşte,
concluzia de m ai sus nu trebuie exagerată. In lipsa cu­
noaşterii m otivelor reale ale opiniilor tin erilo r n u ne
putem perm ite însuşirea ei integrală, m ai ales dacă ţinem
cont şi de poziţiile negative exprim ate în aceeaşi cerce­
ta re ca şi în altele de altfel, despre in flu en ţa ocupaţiei
asupra creşterii g radului de cultură. O reţinem p e n tru
valoarea ei de exem plu în ceea ce priveşte conştientizarea
de către tin eri a rolului esenţial al activităţii proprii asu­
p ra orizontului cu ltu ral şi in tu ire a dependenţei d in tre
locul de m uncă şi întinderea cunoştinţelor culturale.
în m uncă n u contează num ai gradul de cunoaştere a
unor procese sau fenom ene, ci şi com portam entul cul­
tu ral, anum e capacitatea de a acţiona în îm p re ju rări
concrete, însă n u oricum , nu la voia întîm plării, im pre­
sionist şi im provizat ci pe baza unei p regătiri continue,
sistem atice, a autoperfecţionării. C u ltu ra oferă m uncii
modele, atitudini, m oduri de a gîndi şi in te rp re ta rea li­
tatea. D ar şi m unca la rîn d u l ei propune exem ple vii de
lucrători cu o personalitate bine definită.
La orice loc de m uncă este necesară o preg ătire cul­
tu rală, p e n tru că orice profesie necesită cunoaşterea in ­
terdependenţelor ocupaţiei cu alte sectoare de activitate.
M unca fiecăruia dintre' noi are. o sem nificaţie socială.
Insuccesul individual se răsfrînge asupra tu tu ro r. Exem ­

166
ple sînt de găsit în viaţa noastră profesională şi cotidiană.
Lipsa orizontului profesional larg, şi im plicit a orizon­
tu lu i de cu ltură, contribuie la deficienţe şi erori, chiar
grave, în m unca u n o r tineri. Ei înşişi sesizează im por­
ta n ţa preg ătirii culturale în m uncă.
In tr-u n studiu asupra nivelului de cu ltu ră-d ecen trare
interpersonală s-a urm ărit, p rin tre altele, reprezentarea
tin e rilo r despre leg ătu ra d in tre m uncă şi cultură. Trei
concluzii in te resa n te p e n tru tem a noastră se desprind
din studiul am in tit (Vr. M ihăilescu, 1975). a) E xistă o relaţie
biunivocă în tre m uncă şi cu ltu ră ; „dacă eşti om cult te
descurci m ai repede în m eserie“ şi „nu poţi să spui că
eşti om cult dacă nu ai o m eserie44, sînt doar două d intre
răspunsurile elocvente p e n tru m odul cum tin erii concep
rap o rtu l d in tre m uncă şi cultură, b) L egătura m enţionată
este m ai evidentă la tin erii intelectuali, c) In fine, foarte
puţini tineri au declarat că n u există nici o legătură în tre
c u ltu ră şi m uncă.
Concret, tin erii resping superficialitatea în profesie,
tra iu l fără m uncă, p reg ătirea c u ltu rală precară, a titu d i­
nile negative faţă de m uncă. Iată cîteva d in tre opiniile
exprim ate de studenţi (Schifim eţ, 1982) : „N u-m i plac
tinerii prea p u ţin dispuşi la sacrificii, dornici să aibă
to tu l la dispoziţie fără prea m u ltă m u n că 11, este de părere
u n student ieşean. „Există o m ică, p arte din tin e retu l
nostru cu ten d in ţă de parazitism de neacceptat“, scrie
un student tim işorean. „Din păcate m ai există şi tin e ri
ce şovăie, n u -şi găsesc u n drum propriu, se complac în -
tr-o atm osferă pasivă fără preocupare p en tru o pregătire
serioasă", afirm ă u n student din Craiova. „Se m anifestă
la unii tin e ri tendinţa de sustragere de la m uncă, de a
obţine uneori cele necesare tra iu lu i cu o oarecare u şu -
rin ţă “, consideră un student braşovean. „Nu pot să mă
îm pac cu cei plafonaţi, atinşi de sp iritu l de autom ulţu-
m ire “, opinează u n student din Tîrgu-M ureş. Şi exem ­
plele a r p u tea continua. Aceeaşi poziţie o întîlnim şi Ia
sate. U nele aspecte negative reprobate de cei din m ediul
ru ra l se referă la m odul de rap o rtare la m uncă a u nor
tineri (Elena Cobianu, 1979) sau cum înţeleg ei m unca,
cum se integrează în viaţa rurală.
E lib erată de servitutile exploatării om ului în condi­
ţiile prop rietăţii private, în socialism m unca n u este
scutită, cel p u ţin în unele sectoare de activitate, de di­

167
 ficultăţi. Fiecare m uncă in d ife re n t de locul de exercitare,
prezin tă şi aspecte m ai p u ţin încurajatoare. S în t însă
m unci care cer p ersonalităţi puternice, oam eni dispuşi să
în fru n te vitregiile n atu rii, condiţiile grele, să aibă o p a ­
siune deosebită. M unca de m iner, petrolist sau agricultor
se înscrie în acest gen de activitate. E ro n at se crede că
asem enea m unci cer doar u n efo rt fizic deosebit. Mai ales
astăzi cu dotarea tehnică de în alt nivel n u este suficient
efortul. Im portantă este deprinderea de a rnînui utilajele
deosebit de complexe, deci p reg ătirea profesională foarte
serioasă şi conştiinţa necesităţii m uncii în aceste ocupaţii
ce se bucură de u n în alt prestigiu la tineri, concluzie con­
firm ată de o cercetare recentă (Schifirneţ, 1984). In v esti­
gaţia unui lot de 2225 de tin eri (1710 din m ediul ru ra l
şi 515 din m ediul urban) a relev at că m ajo ritatea tin erilo r
recunosc un în alt prestigiu profesiilor de m iner, asistent
m edical, ţăran, m etalurgist, m ecanizator agricol, in telec­
tu al iar ocupaţiile de vînzător, recepţioner hotel, pescar,
friz er şi ospătar sîn t considerate de u n n u m ăr m ic de
tin eri ca avînd o rep u ta ţie socială. N u ne propunem să
discutăm pe larg concluzia sus-am intită şi, de aceea, nu
insistăm asupra explicaţiilor ce s-ar p u tea da. V rem să
subliniem înţelegerea de către tin e ri a p reţu irii sociale
acordată de societate unor profesii de im p o rtan ţă h o tărî-
ioare p e n tru progresul ţării.
C ulturalul a p ă tru n s la locurile de m uncă, el devenind
o com ponentă intrinsecă a activ ităţii productive, m ai ales
industriale. M ediul de m uncă este un p uternic factor de
cultură, u n exem plu edificator de depăşire a viziunii
trad iţio n ale despre cu ltu ră redusă la activ itatea artistică
sa u la in stitu ţiile specializate. M ediul de m uncă consti­
tuie „factor de cu ltu ră p e n tru toţi cei care-şi desfăşoară
activ itatea în cadrul lui sau p e n tru crearea lu i“ (C. M a-
rnali, 1979). C ultu ra m ediului de m uncă cuprinde toate
com ponentele sale de la unelte pîn ă la condiţiile sociale.
P rin tre dim ensiunile potenţialului cu ltu ral sesizate în
stu d iu l am intit, reţinem specificul activităţii productive,
calitatea am bianţei fizice, interacţiu n ea com portam entelor
favorizate de m ediul de m uncă, activitatea cu ltu rală a
m em brilor colectivului, valoarea cu ltu rală a clim atului
psihosocial.
Im pactul artei asupra locului de m uncă este pus în
relief de concluziile unui experim ent extrem de in te re ­
sa n t şi sugestiv realizat la F abrica de ru lm en ţi din B îr-
lad de pictorii Corneliu Vasilescu şi Lucian Grigorescu
(C. M amali, 1979). în cadrul un ei secţii au fost expuse
20 de panouri plastice create special p e n tru condiţiile din
acel loc, în aşa fel încît să se creeze un m icroclim at. Ideea
fundam entală desprinsă din stu d iu l experim entului este
că efectul panourilor plastice s-a concretizat în stim u la­
rea inventivităţii, în producerea unor schim bări can ti­
tativ e şi calitative în com portam entul tinerilor. De aici,
necesitatea in tegrării unor elem ente estetice în stru c tu ra
locului de m uncă. La acestea am adăuga o portunitatea
fru ctificării u n o r iniţiative din in stitu ţii şi în trep rin d eri
p rin pu n erea în valoare a u nor lu crări create de m em brii
colectivelor. C hiar dacă asem enea lu crări n u ating nivelul
unor înalte perform anţe de creativitate, p e n tru individ ele
constituie posibilităţi reale de autoafirm are, de partici­
pare la c u ltu ră tocm ai dato rită îm plinirii aspiraţiilor de
creaţie. De fapt, s-a r realiza acea îngem ănare directă
în tre cu ltu ră şi m uncă a tît de necesară tîn ă ru lu i contem ­
poran. E xistă o relaţie nem ijlocită în tre perform anţa în
m uncă şi orizontul cu ltu ral ? în ce m ăsură stru c tu ra
opţiunilor şi intereselor cu ltu rale influenţează rez u lta ­
tele profesionale ? Sînt în tre b ări fireşti deoarece aşa cum
am m ai afirm a t cu ltu ra n u este u n sim plu divertism ent
sau o preocupare detaşată com plet de activitatea fu n d a­
m entală a om ului : m unca. P e n tru a răspunde la în tre ­
bările de m ai sus apelăm din nou la datele cercetării
ştiinţifice. O investigaţie asupra dim ensiunilor calitative
ale forţei de m uncă tin ere din in d u strie (construcţii de
m aşini şi electrotehnică) a s tă ru it şi pe rap o rtu l d in tre
g rad u l de îndeplinire a norm ei şi orizontul cu ltu ral
(Schifirneţ, 1982). Neîndoios, îndeplinirea norm ei de pro­
ducţie este dependentă de u n com plex de factori, în tre
care şi nivelul şi orizontul de cultură.
Ce relevă cercetarea ? M are p a rte d intre tin erii m u n ­
citori m anifestă o dorinţă pu tern ică de perfecţionare şi
autodepăşire profesională p rin lărg irea orizontului cul­
tural, aspiraţie stim ulată şi de condiţiile de dezvoltare a
industriei, de schim bările produse în tehnologie, în te h ­
nica de producţie. Este de sem nalat lipsa unei relaţii
directe în tre orizontul cu ltu ral şi gradul de îndeplinire
a norm ei. R ezultă că o anum ită s tru c tu ră a preferin ţelo r
c u ltu rale n u duce de la sine la u n an u m it nivel al p er­

169
 form anţei în m uncă. G radul de cultură influenţează
norm a de producţie, dar m ediat de o serie de factori şi
condiţii ce ţin de alte variabile calitative ale forţei de
m uncă din industrie. Concluzie ce trebuie înţeleasă dife­
re n ţia t în funcţie de opţiunea culturală. Aşa, de pildă,
dacă luăm în considerare genul de spectacole, vom ob­
serva că tin erii cu norm a îndeplinită m erg în proporţie
m ai m are la te a tru decît ceilalţi şi vizionează, în n u m ăr
m ai mic, film e sau frecventează în pondere m ai scăzută
concerte de m uzică uşoară şi populară decît cei cu norm a
neîndeplinită, reţinînd că diferenţele d in tre cele două
categorii de tineri sîn t mici.
Im portante diferenţe se rem arcă în ceea ce priveşte
lectura presei. A stfel, tin erii cu foarte bune rezultate
profesionale urm ăresc în m ai m are m ăsură rubricile de
ştiin ţă şi tehnică, de politică in tern ă şi externă, iar cei
cu norm a nedepăşită au interes m arcant p e n tru rubricile
de m ica publicitate şi ru bricile de sport. De bună seam ă,
n u putem trage de aici concluzia ferm ă că u rm ărirea cu
reg u laritate a unei ru b rici de ziar are o influenţă directă
asupra gradului de îndeplinire a norm ei. Este de presupus
însă că lectura consecventă a problem elor de politică,
ştiin ţă şi tehnică este concordantă cu u n anum it nivel
de cultură şi, în acest fel, tîn ă ru l are o reprezentare m ai
clară a scopului producţiei, a necesităţii perfecţionării
profesionale. Mai m ult, de aici decurge, probabil tre ­
bu in ţa resim ţită de tîn ă r de a pune la baza preg ătirii
şi perfecţionării profesionale un larg orizont de cultură.
P resupunem că p e n tru aceşti tineri activitatea culturală
n u trebuie concepută ca un m ijloc de recom pensare a
efortului depus în activităţile de m uncă, ci ca o m odali­
tate esenţială de educare şi form are a conştiinţei. Am
p u tea spune că la tin erii m enţionaţi se m anifestă în m ai
m are m ăsură autoeducaţia, spiritul autonom în căutarea
inform aţiei şi în asim ilarea culturii. Dacă adăugăm că
tră să tu rile com portam entului cultural ra p o rta t la p e r­
form anţa în m uncă se regăsesc şi la studenţi avem m ai
clară ideea a ceea ce reprezintă im pactul culturii asupra
m uncii. Se adevereşte, astfel, că cu ltu ra nu este un scop
în sine şi nici doar satisfacerea dorinţei individuale de
cunoaştere. Ea este fundam entul cu lturii profesionale şi,
în acelaşi tim p, generatoarea u nor proiecte profesionale
stabile. Acţionînd p rin m u ltitu d in ea de factori ce in flu ­

170
enţează m unca, producţia în general, cu ltu ra răm îne
p iatra ung h iu lară a lu crăto ru lu i contem poran. P en tru
că, aşa cum rem arca M arx, „Este evident că societăţii îi
aduc m ai m ult folos m em brii culţi decît m em brii igno­
ran ţi, n e c iv iliz a ţiA s e r ţiu n e verificabilă de către fiecare
d in tre noi în v iaţa cotidiană şi profesională. A rgum en­
tarea ei teoretică este de prisos.

3. 2. C ultura iradiţională-cultura m ass-m edia

Este ştiu t că la începutul anilor ’70 s-a discutat m u lt

despre concurenţa pe care ar face-o m ass-m edia, cu deo­
sebire televizorul, m ijloacelor tradiţionale de cultură, în
special cărţii. Se întrevedea chiar sfîrşitul cărţii, ea fiind
considerată de u n ii exegeţi ca vetustă, în tim p ce alţi
teoreticieni deplîngeau scăderea in teresului p e n tru carte.
Se om itea o eroare m etodologică esenţială, şi anum e,
su b stitu irea u nui dom eniu al cu lturii p rin altul, fă ră a
se observa că m ass-m edia şi îndeosebi televizorul lărgeau
viziunea asupra culturii, fapt care a produs firesc m odi­
ficări în conţinutul şi m ijloacele de expresie ale cărţii.
L ectura nu a p u tu t rezista televizorului, ea s-a tra n sfo r­
m a t profund. Televiziunea a re u şit să răspundă unor n e­
voi ale oam enilor la care lectu ra a ren u n ţat. C artea este
u n in stru m e n t de cu ltu ră personală. A stăzi se citeşte
altfel decît înainte de apariţia televizorului. G eneraţia
M arconi solicitată de televiziune şi radio, m u lt m ai iti-
stru ită decît alte generaţii, citeşte, can titativ vorbind, ca
şi generaţia G utenberg. Dar, adesea telespectatorul decide
asupra cititorului, el dirijează lectura. C ontactul cu tele­
viziunea influenţează decisiv asupra conţinutului şi for­
m ei lecturii.
C artea este definită, din această perspectivă, ca ale­
gerea nelim itată, cîm pul tu tu ro r îndrăznelilor, căutărilor,
ideilor. Ea este expresia cu ltu rii personale, tim pul liber
folosit individual care com pletează, prelungeşte specta­
colul de m asă specific televiziunii, adînceşte inform aţia
transm isă de m ass-m edia oferindu-i tră să tu ri personale.
S pre deosebire de televiziune, care im pune o anum ită
restricţie în , ceea ce priveşte oraru l de vizionare, cartea
poate fi citită în orice condiţii de tim p şi spaţiu.

171
 Uneori, pot ap are decalaje in tre ceea ce propune m ass
m edia tin ăru lu i şi ceea ce com unică teatru l, cartea sau
m uzica clasică, în sensul că m ijloacele de com unicare în
m asă fiind m ult m ai im plicate în realitatea im ediată nu
stăru ie asupra u nor sem nificaţii m ai profunde ale u nui
fenom en prezentat, nu dezvăluie toate sensurile degajate
din tran sfig u rarea artistică a unui personaj sau fapt so­
cial şi um an. Aceasta este încă o dovadă că m ass-m edia şi
căile tradiţionale de cu ltu ră n u se exclud, dim potrivă ele
sînt com plem entare, fiecare din ele realizînd d in tr-o a n u ­
m ită perspectivă şi cu m odalităţi de expresie proprii,
aceleaşi obiective educative şi culturale. R ezultă m u lti­
ple ra p o rtu ri în tre m ass-m edia, c u ltu ra trad iţio n ală şi
tin e ret ceea ce im pune, pe de o p arte, studierea faptelor
de cu ltu ră ca realităţi în sine cu o funcţionalitate speci­
fică după legi şi norm e proprii, pe de altă p arte, cunoaş­
terea efectelor num eroase ale acestor fap te cu ltu rale
asupra tînârului, ju decat ca spectator (receptor de cul­
tură) şi, totodată, ca personalitate în devenire, supusă
in fluenţelor unei m u ltitu d in i de factori.
C ercetările sociale efectuate în ţa ra n oastră dovedesc
cu prisosinţă ro lu l im p o rta n t acordat cărţii de tineri,
infirm îndu-se acele profeţii sum bre referito are la destinul
viitor al cărţii. Astfel, d in tre toate m ijloacele cu ltu rale
de cele m ai m ulte aprecieri pozitive se bucură cartea,
în investigaţia T inerelul şi m ass-m edia, realizată de
C. C. P. T, solicitîndu-se tin erilo r să acorde o notă unui
ansam blu de m ijloace culturale, s-a desprins concluzia
că tin erii acordă cel m ai m are credit cărţii u rm a tă de
televiziune. Mai m ult, cercetarea evidenţiază că m ijlocul
cu influenţă foarte m are asupra m odului de a gîndi al
m ajo rităţii tin erilo r este cartea (60%), secondată de te ­
leviziune (37%), cinem atograf (25<>/0) şi radio (19%). A na-
lizînd gradul de satisfacţie al tin erilo r p e n tru m odul de
reflectare a problem elor lor de către m ass-m edia şi
carte, a reieşit că şi în acest caz cartea deţine în tîie tate a
u rm ată în ordine de televiziune, radio, cinem atograf şi
presă. R ezultă că şi în condiţiile im pactului pu tern ic al
m ass-m edia cartea rep rezin tă m ijlocul fundam ental de
înfăţişare a trăsătu rilo r, aspiraţiilor şi necesităţilor tin e ­
rilor. Se ridică to tu şi o în tre b are : De ce tin erii ap re­
ciază m ai m u lt cartea care p rin m odalităţile sale de
reflectare a realităţii este m u lt predispusă la tran sfig u rare

172
 artistică sau la rela ta rea p rin cuvinte a realităţii spre
deosebire de televiziune sau radio m u lt m ai im plicate
în cotidian, ele dispunând de u n lim baj m ai „natural",
reproduc rea lita te a cu m ai m ultă fidelitate ? Este greu
de clat un răspuns am plu m ai ales că cercetările lipsesc
în acest dom eniu. Totuşi considerăm că m ass-m edia, toc­
m ai datorită capacităţii lor de a transm ite în direct in ­
form aţii sînt supuse în m ai m are m ăsură nem ulţum irii
d in p artea tinerilor. P ublicul m ass-m edia doreşte, pro­
babil, să vadă la televizor, ceea ce vede şi ştie el despre
un fenom en. D ar se poate da şi o altă explicaţie, şi anum e,
ro lu l m odelului tradiţional de cu ltu ră cen trat pe carte în
com portam entul cultural. C artea este considerată de ti­
neri ca u n m ijloc cu v ariate posibilităţi de reflectare a
rea lită ţii în tim p ce m ass-m edia ar fi doar vehicule de
transm isie a u nor m esaje ce se refe ră doar la o la tu ră a
realităţii. Analiza, descrierea, sondarea sentim entelor, a
gîndurilor, introspecţia psihologică n u sînt încă m odalităţi
folosite de m ass-m edia.
în fine se poate rem arca şi o anum ită inerţie a p er­
cep ţiei sociale cu priv ire la cele două tip u ri de m ijloace
•culturale. P ornindu-se de la decalajul calitativ d in tre
c a rte şi televiziune, de pildă, tin e rii sîn t te n ta ţi de a fi
fo arte severi cu televiziunea şi, de aici, judecarea p rin
prism a aceloraşi exigenţe a am belor m ijloace culturale
şi, deci, nediferenţierea p a rticu larităţilo r fiecăreia d in tre
ele în abordarea realităţii. E ducarea tin erilo r fiind re a ­
lizată p rin cuvînt în m are m ăsură, m ulţi d intre ei concep
televiziunea, bazată în principal pe im agine, p rin prism a
obişnuinţelor întem eiate pe cuvînt şi de aici insatisfac­
ţiile lor.
C artea este m ai disponibilă p e n tru satisfacerea nevoi­
lo r spirituale personale, ea contribuie m ai m u lt la cu­
noaşterea de sine, răspunde p rin m odalităţi adecvate tre ­
b u in ţei de evaziune sau depăşirii sentim entului de
izolare.
D ar adeziunea la cuvîntul scris se înscrie în tra d iţia
în d elu n g ată a culturii, trad iţie ce a accentuat rolul cărţii
în com portam entul cultural. „Noi sîntem condam naţi la
c u ltu ră, ceea ce înseam nă că tra d iţia transm isă oral, care
& servit d rep t bază p e n tru civilizaţiile trecu te a dispărut,
la fel ca şi tradiţiile oculte, astfel încît procesul de in i­

173
ţiere n u poate avea loc astăzi decît p rin in te rm e d iu l cu-
v in tu lu i scris“, spunea M ircea Eliade.
Im p o rtan ţa cărţii în opţiunile cu ltu rale ale tin erilo r
este reliefată şi de m ărim ea bibliotecii personale. Înainte
de a prezenta cîteva concluzii, vrem să m enţionăm că
deţinerea de alte b u n u ri culturale sau m ateriale n u are
o in fluenţă directă asupra com portam entului c u ltu ral al
tinerilor. Aceasta dovedeşte că decisivă în o rien tarea ti­
nerilo r către u n dom eniu sau altu l al cu ltu rii nu este
dispunerea de un b u n cu ltu ral sau m aterial ci m ai im ­
p o rta n t este com plexul de interese cu ltu rale şi condiţiile
concrete de viaţă.
R evenind la rolul bibliotecii personale, rem arcăm că
existenţa acesteia acţionează ca o condiţie esenţială în
stru c tu ra re a opţiunilor culturale. T inerii cu o bibliotecă
personală m ai m are se orientează m ai intens decît ceilalţi
către latu rile in structive şi estetice ale actului cultural.
Corelînd m ărim ea bibliotecii cu activităţile cu ltu rale
frecventate, se constată că tea tru l şi film ul sînt preferate
în m ai m are m ăsură de tin erii ce au peste 200 de volum e,
iar m uzica populară şi m uzica uşoară sîn t preferate m ai
ales de tin erii care au un num ăr m ic de cărţi. Apoi, cei
care dispun de biblioteci a i un n u m ăr m ai m are de vo­
lum e, în proporţie m ai m are decît ceilalţi afirm ă că au
cunoştinţe de cu ltu ră generală. O altă asociere, cea d in tre
opţiunile p e n tru fiecare gen de a rtă şi bibliotecă dez­
văluie fap tu l că tin erii cu u n n u m ăr m ai m are de cărţi
p referă proza, pictura, te a tru l în proză, lite ra tu ra fol­
clorică, m uzica uşoară m odernă. T inerii cu biblioteci m ai
m ici preferă poezia, m uzica uşoară tradiţională, tea tru l
m uzical, m uzica populară. S -ar părea că biblioteca p e r­
sonală reprezintă u n factor de diferenţiere a opţiunilor
şi atitu d in ilo r culturale.
Un a lt exem plu edificator asupra rolului cărţii în
stru c tu ra re a opţiunilor tin erilo r îl rep rezin tă atitudinea
tin erilo r faţă de rap o rtu l d intre ştiin ţă şi artă. Tinerii
cu un num ăr redus de cărţi in proporţie m ai m ică acordă
aceeaşi im portanţă ştiinţei şi artei în dezvoltarea u m an i­
tăţii în tim p ce 78% d intre tinerii cu biblioteci m ai m ari
indică aceeaşi atitudine. A ceasta este o dovadă în plus
că însuşirea culturii p rin carte contribuie la perceperea
cu lturii ca întreg, fiind apreciată ca ata re şi în ceea ce
priveşte im plicarea ei în dezvoltarea socială. La aceeaşi

174
ccncluzie conduce şi asocierea d in tre m ărim ea bibliotecii
şi profilul om ului cult aşa cum este el văzut de tineri.
Astfel, tinerii cu u n n u m ăr m ic de cărţi accentuează d rep t
calitate fundam entală a om ului cult com portarea şi con­
duita civilizată, iar tineri care dispun de biblioteci m ari
subliniază orizontul larg de preocupări culturale ca di­
m ensiune esenţială a om ului cult.
Tinerii cu un n u m ăr mic de cărţi, în proporţie m ai
m are decît ceilalţi, văd în cultură o m odalitate de a satis­
face trebuinţele de divertism ent.
O relaţie pu tern ică pare a fi în tre bibliotecă şi o p ţiu­
nea tinerilor p e n tru m odalitatea de a avea contact cu un
gen de artă. De pildă, în cazul tea tru lu i tinerii cu u n n u ­
m ăr mic de volum e vizionează te a tru l m ai ales la tele­
viziune sau vizionează film ele elaborate după piesele de
teatru , iar cei cu biblioteci m ai m ari în proporţie foarte
ridicată p referă să vadă te a tru în sala de spectacole
(63% d intre ei preferă o asem enea m odalitate faţă de
33% ceilalţi). Se confirm ă ipoteza că m ass-m edia ac­
ţionează m ai ales acolo unde cartea lipseşte sau este citită
în m ai m ică m ăsură. Nu este vorba de o contrapunere a
cărţii m ass-m ediei, ci vrem să accentuăm faptul că atunci
cînd sînt puşi să facă opţiunea în tre m ass-m edia şi m oda­
litatea de frecventare a unei a rte acţionează ca u n factor
de diferenţiere m ărim ea bibliotecii personale. A ltfel spus,
despre cei care dispun de un volum m ai m are de cărţi se
presupune că au o lectură intensă, organizată şi m ai sis­
tem atică şi pe această bază tîn ă ru l îşi poate consolida
cu ltu ra personală ordonînd-o, dindu-i un anum it fu n d a­
m ent, o rigoare. P arcurgerea unei opere literare accen­
tuează analiza, raţionam entul, îi oferă posibilitatea obiş-
n u irii cu argum entarea am plă, ceea ce determ ină pe
individ să aibă capacitatea de a discerne în tre diferitele
m oduri de gîndire, în tre diferitele tip u ri de tran sfig u rare
artistică. Acolo unde este clădit u n orizont de cultură
p rin însuşirea tem einică a culturii m ass-m edia este com ­
plem entară, iar la tin erii care nu dispun de căile clasice,
m ass-m edia intervine ca factor h o tărîto r în procesul de
educare.
Dar, în acelaşi tim p, tin e retu l reprezintă p artea cea
m ai dinam ică şi num eroasă a publicului m ass-m edia.
V îrstă tîn ă ră se caracterizează p rin o m are capacitate de
percepere a inform aţiilor şi a cunoştinţelor. T inerii sîn t

175
 foarte sensibil la posibilităţile oferite de m ass-m edia de
a cunoaşte lum ea fără a fi necesar sp rijin u l a lto r factori
educativi : fam ilia, şcoala, profesorul. M ass-m edia îm bo­
găţeşte sim bolurile com une ale tinerilor, le re in te rp re -
tează, dîndu-le sensuri noi. Ele produc m u taţii profunde
în procesele de cunoaştere şi fac trecerea de la cunoaş­
tere a de tip tradiţional la cunoaşterea b azată pe cunoş­
tin ţe eterogene.
T inerii percep că inform aţia transm isă p rin m ass-m e-
dia are m ai m u lt scopul de a-i in flu en ţa în atitu d in ile şi
com portam entele lor. La aceasta se adaugă stan d ard iza­
rea intelectuală realizată de m ass-m edia şi resim ţită p u ­
tern ic uneori de tineri.
însă oricît de eficiente sîn t m odalităţile de tra n sm i­
te re a inform aţiei de către m ass-m edia este necesar să
întregim orizontul de cunoaştere, să stru c tu ră m info rm a­
ţia în tr-o viziune personală. Am cunoscut tin e ri cu u n
bogat lim baj inform aţional alcătu it în m are p a rte din
cunoştinţe ju rn aliere sau din dicţionar, fără a dispune
de capacitatea de a insera inform aţia în tr-u n sistem de
analiză, de in terp retare. A sim ilarea inform aţiei înseam nă
studiu profund, tenace şi de durată. A ltfel, sîntem p în -
diţi de ceea ce Edgar P ap u num ea pericolul inform ării
pe orizontală.
A şadar, inform area p rin m ass-m edia treb u ie să fie în
m od obligatoriu secundată de lectură. „C ultura se face
p rin lectură", scria G. Călinescu. Ea are u n rol h o tă rîto r
în educarea m u ltilaterală a tînărului, p e n tru că nu duce
num ai la acum ularea de cunoştinţe ci şi la activitatea
intelectuală şi afectiv em oţională de reco n stru ire a un ei
opere noi de către cititor. Ia tă de ce se im pune educarea
p e n tru lectură a -tinerilor. C ercetări şi studii efectuate
pe populaţii de tin e ri şi adulţi evidenţiază carenţe im ­
p ortante, unele grave, în orizontul de lectură, lacune
care au cauze m ai înd ep ărtate ce ţin de etape prem ergă­
toare in tră rii în şcoală. Psihologic, s-a dovedit că a titu ­
dinea faţă de carte se cristalizează n u a tît în şcoală cît
în ain te de debutul şcolar. Copilul obişnuit cu cititul o
d ată cu începutul vieţii sale şcolare are ten d in ţa de a
asocia practica lectu rii cu perioada de frecventare a şcolii
m ai ales dacă el n u găseşte în fam ilia sa preocuparea
p e n tru citit. D ificultăţi de învăţare şi insatisfacţiile pro­
duse de activitatea şcolară p o t să creeze la copii şi 1a.

176
tin eri atitu d in ea de respingere a lecturii. De m odul cum
este im plicată c a rtea în viaţa copilului, în jocuri, în acti­
v itatea sa cotidiană, depinde în; m are m ăsură ataşam entul
său faţă de lectură. D upă cum n u m ai puţin im portant,
este şi p rim ul contact cu cartea. O carte rău adap tată
vîrstei, aspiraţiilor tîn ăru lu i constituie u n m otiv p e n tru
a-1 determ ina să ren u n ţe la acest gen de activitate in ­
telectuală. D ar şcoala răm îne factorul fundam ental în.
a-i învăţa pe tin eri cum să citească, cum să utilizeze
eficient şi rapid inform aţia. Este însă necesară depăşirea
de către şcoală a unei anum ite viziuni estetizante d espre
lectură, form înd la elevi deprinderea de receptare corectă
a m esajului. L ectura n u cade în sarcina exclusivă a pro­
fesorilor de lite ra tu ră şi nu se realizează num ai în orele
de literatu ră, ci în întregul proces de învăţăm ânt. Orice
lectură este m ijloc de însuşire a inform aţiei şi im plică
n eap ărat u n nivel de instrucţie. Ea oferă cititoru lui tîn ă r
m odele cu care el se identifică sau le respinge. De aici»
cerinţa cultivării im aginaţiei, a rep rezen tărilo r celor m ai
diferite, a u n o r autentice reacţii afective ca şi dezvoltarea
capacităţii de a exprim a personal ceea ce citeşte. „Citind
m ereu, scria Em inescu, creierul tă u v a deveni u n labora­
to r de idei şi im agini din care vei trage întocm ai înţelesul
şi filosofia vieţii.“
De la u n an la altu l tîn ă ru l are alte nevoi, alte as­
p iraţii şi deci şi noi exigenţe de lectură. C artea de
av en tu ri sau de povestiri ştiinţifico-fantastice în tru n eşte
opţiuni m ai pu ţin e pe m ăsură ce adolescentul atinge:
vîrstă m atu rităţii (D. Bazac, 1981) concom itent cu creş­
terea interesului p e n tru rom anul de dragoste.
întilnim , cu deosebire în adolescenţă, tendinţa de a
citi fără a selecta, orice carte şi n u ca urm are a u nor
necesităţi autentice, reale ci din d o rin ţa de a fi adult, de
a tră i p rin ficţiune realitatea. T rebuie să ne ferim de
acea lectu ră lipsită de un ţel, de sp irit critic. M arele
nostru sculptor, C. Brâncuşi, scria : „Lectura viciu şi
conversaţia-sporovăiala îm piedică m editaţia şi visarea.
L ectura ca u n viciu, fără studiu, n -a r treb u i să răm înă
nepedepsită de lege.“ P asiunea p e n tru lectură este con­
structivă num ai dacă se îm pleteşte organic cu însuşirea
elem entelor de bază ale culturii.
E xistă m ai m u lte tip u ri de lectu ră : p e n tru a învăţa,
din obligaţie profesională, din curiozitate ştiinţifică, lec­

177
tu ră de plăcere. In o rien tarea lecturii un rol fundam ental
îl are valoarea operei citite. Ea treb u ie concepută în in ­
teg ralitatea funcţiilor ei. L ectura este dependentă de g ra ­
dul de pregătire, ex p erienţa socială şi de viaţă, genul de
carte, scopul u rm ă rit dar şi de m ediul cu ltu ral al indi­
vidului. Ca orice activitate intelectuală, lectu ra se face
pe baza unei strategii, îl educă eficient num ai pe acela ce
o face cu regularitate. Ea este un m ijloc h o tărîto r de
instrucţie şi educaţie culturală. Dar, lectura n u rep re ­
zintă în treag a cultură. In stru ire a n u m ai din cărţi în ­
seam nă educare livrescă, ru p tă de viaţa reală. In fluenţa
m ass-m edia asupra tin e retu lu i este redusă nu o dată la
în rîu rirea în planul tran sm iterii inform aţiei şi creaţiei,
scăpîndu-se din vedere că înseşi m ass-m edia dispun de
un m are potenţial de creativitate.
N eaeceptarea caracterului cu ltu ral al acţiunii de
tran sm itere a valorilor reprezintă cauza esenţială care
determ ină precauţiile u nor analişti cu priv ire la im pactul
c u ltu ral al m ass-m edia. D ifuzarea valorilor culturale nu
este opusă creativităţii, dim potrivă creativ itatea este
prezentă a tît în actul receptării, al genezei cu lturii cît
şi al răspîndirii ei. P rin difuzarea cu ltu rală valorile nu
sînt p u r şi sim plu „consum ate“, ci se îm bogăţesc şi pot
căpăta un conţinut nou. De altfel, trebuie subliniat că
difuzarea valorilor culturale reprezintă unul din m om en­
tele constitutive ale culturii, cu efecte form ative şi inte-
grative asupra personalităţii um ane. D ifuzarea „este acea
verigă a procesului cultural, scrie Al. Tănase, în care,
m ai m u lt decît în altele, om ul apare nu ca u n ins nedi­
feren ţiat al masei, ci deopotrivă şi sim ultan, obiect şi
subiect al operei de cultură, ca o personalitate în curs
de form are, care recepţionează cu ltu ra şi participă la
crearea şi îm bogăţirea sa în sp irit critic, diferenţiat, după
criterii de selecţie şi exigenţă tot mai ferm e“.
P rin m ass-m edia, şi în special p rin radioteleviziune,
publicul ia contact cu c u ltu ra în mod spontan, fără o
pregătire prealabilă, fără a avea un interes concret pen­
tru u n anum it dom eniu. R eceptivitatea este acum an te­
rioară necesităţii şi instruirii. Mai m ult, în acest mod
m ass-m edia pot să dea naştere la alte nevoi spirituale.
In cazul tinerilor o asem enea p articu laritate a receptării
prin m ass-m edia are o im portanţă covîrşitoare datorită
posibilităţilor oferite de ele p e n tru stim ularea u nor tre ­

178
bu in ţe în perioada de acum ulare şi form are intelectuală
şi culturală. P ublicul tîn ă r este atras, stim ulat p e n tru
a rtă prin_m ass-m edia, factorul h otărî tor în acest proces
nem aifiind g radul de iniţiere şi de cunoaştere al recep­
torului. I se satisface în acest fel direct o necesitate spi­
rituală. D rept urm are, m ass-m edia au lărg it considerabil
publicul artelor. Niciodată u n n u m ăr a tît de m are de as­
cultători nu au ascultat a tîta m uzică de toate genurile ca
la radio. Niciodată un num ăr a tît de m are de oam eni nu
au cunoscut te a tru cît le-au oferit radioul şi televiziunea.
Mass m edia creează, dacă ne referim, la literatu ră, noi
specii literare. A lătu ri de încorporarea în diferite opere
culturale a realităţilo r generate de im plem entarea rad io ­
ului în viaţa cotidiană a individului se m anifestă im pli­
carea acestui m odern m ijloc de com unicare în m odalităţile
de tran sfig u rare artistică a vieţii. Apoi, să am intim rolul
h o tărîto r av u t de m ass-m edia în geneza unor creaţii c u l­
tu rale contem porane. M ulte d in tre ele s-au născut ca
u rm are a solicitării şi stim ulării de către m ijloacele co­
m unicaţiilor de masă.
M ass-m edia au lărgit în tr-o proporţie nem aiîntâlnită
audienţa a rtelo r tradiţionale. Să rem arcăm că ele acţio­
nează a tît ca factor de difuzare a acestor a rte cît şi ca
agent creator. în general, ele exercită o in fluenţă directă
şi indirectă, uneori determ inantă asupra artei. R eferin-
du-ne la un exem plu concret, vom observa că descope­
rire a în re g istrării sonore a condus la posibilitatea com ­
binării sunetelor şi cuvintelor în tr-u n mod nou. Succesi­
unea tem porală a sunetelor care form ează u n poem sau
o operă m uzicală a p u tu t fi fixată, conservată apoi m o­
dificată, în cetin ită sau accelerată, suprapusă ca şi cum
ar fi vorba de a asam bla elem ente spaţiale, de a am esteca
lu cru ri vizibile p e n tru a crea o compoziţie plastică. M u­
zica concretă este un exem plu elocvent, com binaţie de
sunete şi zgomote, ce integrează u n eori chiar fragm ente
înregistrate pe bandă m agnetică.
E xistă deci creaţii tipice p e n tru m ass-m edia, adică
opere elaborate în consens cu regulile şi exigenţele un u ia
sau altuia d in tre m ijloacele de com unicare în masă. Aşa,
de exem plu, putem vorbi de o dram aturgie scrisă special
p e n tru radio sau televiziune. D ar originalitatea m ass-
m edia p ro v in e . şi din faptul că p e n tru a tran sm ite o

179
 1

c reaţie artistică, im pune ad aptarea ei la cerinţele co­

m unicării de masă.
Să vedem care sînt interesele concrete ale tin erilo r
p e n tru m ass-m edia. Mai întîi, să reţinem că m ajo ritatea
tin e rilo r folosesc p e n tru inform area lor presa. O pţiunile
sînt, în ordine, p e n tru ziarul „Scînteia“, ziarele locale,
„S p o rtu l44, „Scînteia tin e re tu lu i44 şi „Rom ânia lib e ră 44. Se
rem arcă un oarecare echilibru în tre ponderile p refe rin ­
ţelor p e n tru ziarele m enţionate. R evistele „M agazin44 şi
„F lacăra44 se bucură de cea m ai largă audienţă la tineri,
situ a ţie explicabilă, în afară de conţinutul lor m ai variat,
şi p rin difuzarea^ lor în tr-u n tira j m u lt m ai m are decît
al alto r reviste. în m om entul efectuării cercetării (1980,
1982) d intre em isiunile televiziunii, cele cu ltu rale deţin
în tîie ta te a în ansam blul preferin ţelo r telespectatorilor
tin eri, cu deosebire em isiunea „La sfîrşit de săptăm înă",
film ele, serialele, m uzica uşoară, deci acele em isiuni cu
v irtu ţi im agistice deosebite, cu co n ţin u tu ri v a riate sau
care tra n sm it m odele p referate de tineri. Acelaşi tip de
em isiuni este p re fe ra t şi în cazul radioului. Se adaugă
a tît la radio ca şi la televiziune in teresu l p e n tru em isiu­
n ile sportive. A ceastă id en tita te de opţiuni reflectă m a­
nifestarea aceloraşi interese şi nevoi culturale pe care
tin erii caută să le satisfacă p rin m odalităţile oferite de
cad ru l sociocultural.
O an u m ită tipologie cu ltu rală se poate constitui din
analiza asocierilor d in tre diferitele tip u ri de em isiuni, un
arg u m e n t că opţiunile culturale ale tin erilo r nu sînt
dependente a tît de m ijloacele folosite sau frecventate
c ît m ai ales de interesele şi aspiraţiile lor concrete. T i­
n erii sînt orientaţi spre acele em isiuni apte să răspundă
unei problem atici proprii.
C ercetările efectuate de noi (Schifirneţ, 1981, 1982) au
dem o n strat existenţa unei legături în tre em isiunile de
televiziune. Astfel, cei care vizionează em isiuni de m u ­
zică simfonică, în proporţie m ai m are decît alţii urm ăresc
em isiuni de dezbateri ideologice, em isiunile de ştiin ţă dar,
în proporţie m ult m ai mică, urm ăresc em isiunile de m u ­
zică populară. De re ţin u t că tin erii preocupaţi de em isiu­
nile de m uzică populară au preferinţe, în pondere m ai
m are decît ceilalţi p e n tru em isiunile de anchete sociale,

180
 o dovadă că unii tineri in teresaţi de m uzica populară
caută în anchetele sociale satisfacerea nevoii lor de aneo-
dotică, de cunoaşterea faptului divers.
Se pare că în tre cei care vizionează em isiuni de m u ­
zică populară şi cei care audiază em isiuni de m uzică
folk există o relaţie directă, m are parte d intre tin erii
preocupaţi de prim ul gen de m uzică vizionează em isiunile
de m uzică folk. O anum ită sim plitate melodică, precum şi
versificaţia m ai facilă a unora d in tre cîntecele de m uzică
folk, contribuie, probabil, la creşterea audienţei acesteia
în rîn d u l celor ce preferă m uzica populară. în acelaşi
context este de sem nalat că o m are parte d intre tin erii
cu in teres p e n tru m uzică sim fonică vizionează em isiunile
de m uzică folk, iar dintre tin erii care n u agreează m u ­
zica sim fonică, în pondere m ai m are n u vizionează em i­
siunile de m uzică folk. O asem enea asociere evidenţiază
im perativul analizei cu. toată rigoarea a com portam entelor
cu ltu rale ale tinerilor, renunţîndu-se la aprecieri globale
asupra a titu d in ilo r lo r despre un aspect al culturii. în
cazul concret discutat, interesele tin erilo r p e n tru m uzica
populară şi cea sim fonică sînt opuse, dar ele se întîlnesc
în preferinţele sau respingerea m uzicii folk.
C orelînd opţiunea p e n tru em isiunile teatrale cu alte
em isiuni observăm în rîndul tin erilo r interesaţi de te a tru l
la televiziune ponderea cea m ai m are de subiecţi din lot
preocupaţi de u rm ă rirea celorlalte em isiuni. Se degajă
o anum ită stab ilitate a grupului de tin e ri care vizionează
teatru l, aceasta fiind expresia interesului p e n tru te a tru ,
cu alte cuvinte tin e rii cu p referinţe p e n tru te a tru acordă
atenţie tu tu ro r elem entelor ce alcătuiesc orizontul c u ltu r
ral. Mai m ult, am putea spune că gradul de interes pen­
tru te a tru rep rezin tă un indicator fundam ental al com ­
p ortam en tu lu i cu ltu ral al tinerilor. M enţionăm că asocie­
rile prezentate m ai sus le întîlnim a tît la em isiunile de
televiziune cît şi la em isiunile radiofonice.
Ce concluzie se poate degaja din datele p rezentate
pînă acum ? C ontactul cu m ass-m edia, în special cu radio-
televiziunea n u este întim plător, dim potrivă, el este ex­
presia u nor necesităţi caracteristice fiecărui grup de ţi­
n e ri şi în, funcţie de acestea se. realizează o selecţie, cu
toate că m ass-m edia poate să stim uleze o serie de nevoi.

181
 3. 3. C ultura urbană —- cultura rurală

D esprinsă din folclor d a r şi ca o negare a acestuia,

c u ltu ra urbană identificată de obicei cu c u ltu ra cultivată,
a acţionat puternic asupra cu ltu rii populare. L egat îndeo­
sebi de com unitatea sătească folclorul a ex p rim at şi
e x p rim ă modele cu ltu rale ţărăneşti. S atul m enţine acest
tip de cu ltu ră în m are m ăsu ră pe baza tran sm iterii orale.
E lem entele spirituale ce provin din m ediul u rb a n sînt
filtra te de m odelele şi schem ele cu ltu rii folclorice. Dar,
m ai ales astăzi, în condiţiile im pactului p uternic al m ass-
m ediei, al circulaţiei inform aţiei în tre sat şi oraş, fol­
clorul coexistă cu alte tip u ri de cultură. M ai m ult, fol­
clorul integrează uneori fo rţa t şi inadecvat, elem ente de
c u ltu ră urbană. Im portant este că tra n sfe ru l de cultură
u rb an ă în folclor se produce p rin întârziere, adică după
ce m ediul u rb an a depăşit un an u m it stadiu al receptării
u n u i gen cu ltu ral sau a re n u n ţa t la acesta. Aşa se face
că ceea ce este vechi în oraş se reînnoieşte la sat, ceea
ce este m odă la oraş devine nou la sat. Dar pe m ăsura
apropierii satului de oraş se evidenţiază receptarea sin­
cronică a operelor cu lturii urbane, m ai ales în regiunile
unde există o com unicare m ai intensă, o pu tern ică in ­
fluenţă a centrelor industriale.
T inerii receptează aceste diferenţe între c u ltu ra u r ­
bană şi cea populară, rem arcînd însă că atitu d in ile lor
sînt dependente de condiţiile concrete ale m ediului. A st­
fel, tin erii din m ediul u rb an sînt favorabili p ă stră rii va-
lo iilo r autentice ale folclorului şi resping m odernizarea
excesivă a folclorului. în schim b, tin erii din m ediul r u ­
ral consideră că u rbanizarea folclorului este de dorit.
T inerii proveniţi din fam ilii intelectuale, studenţii au o
concepţie m ai clară cu privire la p ăstrarea sensurilor
originale ale creaţiilor folclorice. T inerii din fam ilii m u n ­
citoreşti şi tinerii m uncitori consideră ca necesară u rb a ­
nizarea folclorului. E xplicaţia probabilă a acestei situaţii
este dorinţa ultim ei categorii de tin eri de a transform a
valorile folclorice în valori ale cu ltu rii urbane, ceea ce
a r perm ite o integrare m ai rapidă a lo r în viaţa spirituală
urbană. Este de presupus că tin erii respectivi s-ar im ­
plica în m odul u rb a n de viaţă p rin afirm area lor pe baza
valorilor tradiţionale d ar ad aptate specificului oraşului
şi n u pe baza c u ltu rii u rb an e cu norm e şi valori tipice,

182
 probabil m ai g reu de asim ilat şi de tran sfo rm at în con­
duită cotidiană.
O pţiunile p entru artele folclorice sînt şi ele elocvente
în conturarea poziţiei tinerilor faţă de cultura populară.
32% d in tre ei p referă m uzica populară, 16% — lite ra tu ra
folclorică, 13% a rte plastice, 5% — tea tru l folcloric. De
re ţin u t că 17% n u sînt preocupaţi de arta folclorică. I n ­
teresul m ai m are p en tru m uzica şi lite ra tu ra folclorică
este explicabil p rin locul ocupat de acestea în difuzarea,
m ai ales de către m ijloacele de com unicare în m asă ca
şi p rin răspîndirea lor în toate zonele ţării, ceea ce nu
se în tîm plă cu artele plastice. M uzica folclorică este p re ­
ferată de m are p arte d intre tinerii m uncitori, iar litera ­
tu ra folclorică de către studenţi şi elevi. Ju m ă ta te din
tin erii născuţi în m ediul ru ra l preferă m uzica populară.
U n n u m ăr foarte mic de tineri ce provin din fam ilii
ţărăneşti declară că n u agreează a rta folclorică spre
deosebire de copiii de intelectuali şi cei din m ediul u r ­
ban care, în proporţie m ult m ai ridicată (27%), nu sînt
preocupaţi de a rta folclorică. E xistă la aceştia dtn urm ă
o anum ită m en talitate ce identifică folclorul cu subpro­
duse de kitsch. şi din această cauză îl resping.

3. 4. C ultura artistică — cultura ştiinţifică

Este cunoscut că disputa d in tre litera ţi şi oam enii de

ştiinţă (excelent analizată de C. P. Snow) se originează
în perspectiva diferită a fiecărui grup asupra condiţiei
um ane. In tre cele două dom enii culturale a r exista o
contradicţie de nerezolvat.
Fără a in tra în analiza teoretică a fenom enului, vrem
să subliniem că to t m ai m u lt se face auzită vocea dis­
tinctă care proclam ă cu ltu ra um ană ca u n întreg, ca u n
tot. P e n tru că n u num ai a rta aparţine culturii ci - şi
ştiinţa, tehnica sînt culturale în aceeaşi m ăsură, în p ri­
m ul rînd d atorită referirii lor la om. Benefică p e n tru
om ul contem poran este îngem ănarea cunoştinţelor a rtis­
tice cu cele ştiinţifice şi tehnice, regăsită în acţiunea
concretă de transform are a realităţii, de organizare a
propriei vieţi.
în tr-o anum ită tradiţie om ul cu ltiv a t este cel care
dispune de m ulte lecturi, de o m are erudiţie, ştie tot fără

183

.A
a aprofunda nimic. P e n tru el cu ltu ra este un scop în sine,
lipsită de o finalitate practică.
Cum percep tin erii rela ţia d in tre cu ltu ra um anistă
şi cu ltu ra ştiinţifică ? D ispunem de puţine date re fe ri­
to a re direct la acest raport. E xistă însă o serie de con­
cluzii privind orizontul de cultură, nivelul de cultură
generală, nivelul de cunoştinţe artistice.
U n p rim indiciu despre tem a discutată îl reprezintă
m odul cum văd tin erii a rta şi ştiinţa. Cea m ai m are
p a rte consideră că lite ra tu ra şi a rta precum şi tehnica
şi ştiin ţa au aceeaşi im p o rtan ţă în dezvoltarea um anităţii.
P e n tru tin eri nu există o deosebire în tre cele două m ari
dom enii ale culturii, concluzie care infirm ă aprecierea
că tinerii, fiind in flu en ţaţi şi direct im plicaţi în efectele
revoluţiei tehnico-ştiinţifice s-ar în d ep ărta de artă, de
dim ensiunea um anistă a culturii. 21% din tin e rii cerce­
ta ţi acordă im portanţă fie num ai artei, fie num ai ştiinţei,
dovedind o concepţie u n ilaterală despre cultură.
A rta şi ştiin ţa n u se exclud, dim potrivă, ele sîn t com­
plem entare. A rta ca şi ştiin ţa exprim ă nevoi um ane, însă
în m odalităţi specifice. A rta vizează în p rim ul rîn d bogă­
ţia n oastră sufletească, sentim entele şi trăirile, capacitatea
de a visa, de a aspira către bine şi frum os. P rin artă
om ul dobîndeşte calităţi pe care celelalte dom enii ale
sp iritu lu i n u le poate oferi.
D upă o perioadă îndelungată de izolare de viaţa m a­
selor, ştiin ţa s-a tran sfo rm at în tr-o necesitate v ita lă a
societăţii m oderne. A stăzi ştiin ţa n u m ai poate fi redusă
îa n ivelul de cunoştinţe, ea este u n m odus vivendi, adică
dim ensiune a dezvoltării sociale şi individuale. A ctivita­
te a profesională cere din ce în ce m ai m u lt com petenţă,
disciplină autoim pusă, o cu ltu ră ştiinţifică, preocupare
perm anentă de perfecţionare, planificarea lu cru lu i de fă­
cut. F ără îndoială, generalizarea cu lturii ştiinţifice în
în treag a viată a individului are consecinţe esenţiale, unele
chiar negative dacă im pactul ştiinţei este n eg lijat sau
tra ta t superficial. E ducaţia ştiinţifică este im perios n e­
cesară p e n tru a face din ştiin ţă u n in stru m en t eficace în
evoluţia personalităţii tînărului.
C ultura n u este ştiinţifică, tehnică sau artistică. Cul­
tu ra este u n a : cu ltu ra um anistă, adică este cu ltu ră în­
d re p ta tă spre om. A devăr cunoscut de m ult. Fiecare
epocă, fiecare generaţie sim te nevoia de a-1 reafirm a şi

184
de a-1 înfăp tu i concret. De ce ? P e n tru că oam enii sînt
alţii. Ei vorbesc în num ele aceleiaşi culturi um aniste,
d ar rap o rtată la spiritu alitatea lor, aptă să-i exprim e.
A devăratul um anism este acela o rientat către cerinţa
fundam entală de integrare, în ansam blul valorilor, şi pe
acelea ale tu tu ro r epocilor şi generaţiilor.
Omul cult este expresia plenară a culturii um aniste,
a un ităţii organice d intre cu ltu ra ştiinţifică, artistică,
tehnică, d intre orizontul cultural, cultura m uncii şi ac­
ţiu n ea concretă în tr-o activitate de valorificare a cunoş­
tinţelor. C ultura n u se reduce la asim ilarea valorilor, ea
presupune atitu d in e activă, dinam ică, în tr-u n cuvînt o
an u m e conduită distinctă de com portam entul om ului n a ­
tural, a insului călăuzit num ai de instincte şi nevoi
prim are.
Care este im aginea tin erilo r despre om ul cult ? Din
c ercetarea deja m enţionată (Schifirneţ, 1981) rezultă că
42% d intre subiecţi consideră că a fi cult înseam nă a
avea u n orizont larg de preocupări culturale (ştiinţifice,
tehnice, artistice, ideologice), 30% apreciază com portarea
şi conduita civilizată d rep t calităţi ale om ului cult, 19%
v ăd în om ul cu lt persoana in teresată de ridicarea n iv e­
lului de cu ltu ră iar 5% subliniază, ca dim ensiune esen­
ţia lă a om ului cult, preocuparea p e n tru perfecţionarea
profesională. A şadar, nu există u n sens unanim acceptat
în legătură cu calitatea fundam entală a om ului cult. Un
n u m ăr rela tiv m are de tineri, cu deosebire din rîn d u l
m uncitorilor, al celor născuţi în sat, al celor de la liceele
in d u striale şi facultăţile tehnice înţeleg com portam entul
c u ltu ral în tem eiat pe valori etice şi acordă cu ltu rii o
fin alitate practică, ea fiind p e n tru ei u n m ijloc de em an­
cipare socială. Că este aşa o dem onstrează şi p aram etrii
de stabilire a rap o rtu rilo r interpersonale. în alegerea
p a rte n erilo r pe prim u l loc se situează com portam entul
m oral şi n u cel cultural. Ceea ce contează p e n tru m ajo­
rita te a tin erilo r sînt tră să tu rile cu o în altă încărcătură
m orală.
O parte însem nată dintre tin erii investigaţi văd o le ­
g ă tu ră directă în tre form area orizontului cu ltu ral şi
existenţa unei a p titu d in i speciale p e n tru cultură. Două
observaţii se pot face în leg ătu ră cu această concluzie :
1. este posibil ca la unii tin eri să se m anifeste o anum ită
concepţie u nilaterală, sim plificatoare despre capacitatea

185
individului de a-şi constitui u n nivel de cu ltu ră ; 2. o
parte din tineri, probabil, văd în cultură num ai o dim en­
siune creativă, ceea ce în m od necesar im pune talent. De
rem arcat că m ai ales tin erii al căror m ediu cu ltu ral ini­
ţial sau cel în care s-au in te g ra t este mai redus ca a rie
de cuprindere, sînt de părere că anum ite calităţi native
ale individului sîn t h o tărîtoare în constituirea orizontului
cultural. Evident, în tre oam eni există deosebiri genetice,
fiecare individ dispune de a p titu d in i p e n tru un dom eniu.
O societate uniform ă este o absu rd itate şi încercările unor
g ru p u ri sociale în diferite m om ente ale istoriei nu au
făcut decît să confirm e lipsa de sens şi caracterul d ău n ă­
tor al u n o r concepţii ce propagă şi im pune m ecanic
egalitatea în tre oameni. Din această perspectivă, am p u ­
tea evidenţia o anum ită luciditate la tineri. Dar, a p re ­
ciem că este vorba şi de p e rp etu area unei anum ite a titu ­
dini faţă de cultură, considerată încă de unele m edii
sociale, cu deosebire acelea ţărăn eşti şi m uncitoreşti, ca
un dom eniu accesibil num ai p e n tru oam eni cu calităţi
deosebite. D ificultăţi în asim ilarea u n o ra dintre elem en­
tele cu ltu rii (îndeosebi m uzica sim fonică, artele plastice,
opera, rom anul şi poezia m odernă), in fluenţa încă p u te r­
nică a m odului de viaţă tradiţional bazat în m are p arte
pe com portam ent cultural de sorginte folclorică, delim i­
tarea rigidă a cu ltu rii artistice de cea ştiinţifică, n u
num ai în m ediile am intite d ar şi în cadrul m ai general
al societăţii, sînt, probabil, cauze ce determ ină pe unii
tineri să sublinieze im portanţa ap titudinii în afirm area
orizontului de cu ltu ră al om ului contem poran. G radul
de interes p e n tru a u to in stru ire cu ltu rală este cu a tît m ai
m are cu cît nivelul de cu ltu ră este m ai ridicat şi cu cît
oam enii văd în cu ltu ră ceva firesc, o însuşire a fiecărui
om fără a fi necesară o înclinaţie specială.
R eferindu-ne concret la nivelul de cunoştinţe cu ltu ­
rale, reţinem m ai în tîi aprecierea tin erilo r că dispun de
cunoştinţe litera re şi artistice precum şi cunoştinţe m o­
rale. U n num ăr m ai m ic de tin eri declară că au u n nivel
acceptabil de cunoştinţe tehnice şi ştiinţifice şi foarte
puţini au convingerea că dispun de cunoştinţe juridice.
P roblem a este dacă în tr-a d e v ă r tin erii au cunoştinţe în
dom eniile am intite sau p u r şi sim plu este o autoevaluare
neîntem eiată, pornind de la ideea că aceste cunoştinţe
sînt m ai uşor de asim ilat.

186
 C onfruntarea cu datele unor teste de cunoştinţe este
revelatoare. Astfel, în studiul Cultura generală a tinerilor
m uncitori absolvenţi de liceu, Doina B uruiană, investi-
gînd u n set de cunoştinţe de cultură generală predate în
şcoală, ajunge la concluzia că tin erii au serioase lacune
în însuşirea litera tu rii, iar cele m ai bune rezu ltate se
constată în dom eniul ştiinţific. M enţionăm că m are parte
d in tre tin e ri erau absolvenţi ai liceelor industriale.
Investigarea testu lu i de cunoştinţe artistice (Schifir-
neţ, 1882) ne-a perm is să conturăm urm ăto area stru c tu ră
a gradului de cunoaştere a unor aspecte ale artei de că-
tre i cei 820 de tin e ri (elevi, m uncitori, studenţi, intelec­
tuali) cercetaţi : n iv el de cunoaştere foarte bun : 15°/o,
bun : 48%, m ediu 24%, slab : 8% , foarte slab : 5%. Pe
.ansamblu un m are num ăr de tin e ri au u n nivel satis­
făcător. D oar 13% nu au reu şit să dea un răspuns corect
la cel puţin ju m ă ta te din în treb ări. D at fiind însă carac­
te ru l elem entar al întrebărilor, cu deosebire al celor re ­
feritoare la literatu ră, nivelul de cunoaştere nu poate
fi apreciat ca acceptabil, dacă luăm în seam ă că toţi
subiecţii sînt absolvenţi a cel p u ţin 8 clase.
Pe genuri artistice proporţia cea m ai m are de ră s­
pu n su ri exacte o deţin titlu rile din lite ra tu ra clasică
rom ână (Mihai Em inescu Luceafărul, I. L. Caragiale, O
scrisoare pierdută, Ion Slavici, Moara cu noroc) la care
se adaugă două titlu ri ale doi autori contem porani : M a­
rin Preda, M orom eţii, Nicolae Labiş, M oartea căprioarei.
A lte două titlu ri : Ş tefan A ugustin Doinaş, M istreţul cu
colţii de argint, H oria Lovinescu, M oartea u n u i artist
■obţin răsp u n su ri corecte de la un n u m ăr m ic de tineri.
Cît priveşte artele plastice, două num e : C onstantin B rân-
cuşi, Poarta sărutului şi Nicolae Grigorescu, Carul cu
boi sînt cunoscute de cea m ai m are p a rte a tinerilor. în
schim b doi a rtişti contem porani C orneliu Baba, Odihnă
pe cîm p şi D um itru Paciurea, G igantul sînt cunoscuţi
doar de 17% şi, respectiv, 9% d intre tineri.
Film ul a fost te sta t prin tre i în tr e b ă r i. referitoare la
regizorul peliculei „Cu m îinile c u ra te “ şi in te rp re ţii unor
personaje din film ele „Mihai V iteazul" şi „Proba de m i­
c ro fo n ^ Sergiu Nicolaescu şi Am za Pellea sînt cunoscuţi
de cei m ai m ulţi d intre tin erii investigaţi, în schim b
M ircea D aneliuc ca in te rp re t al personajului Nelu din

187
 „Probă de m icrofon14 este cunoscut de u n grup mic de
tineri.
A lte în tre b ări au avut în vedere recunoaşterea unor
personaje, versuri, replici, a titlu rilo r operelor şi a u to ­
rilor. în consecinţă, ne-am o p rit la V itoria L ipan din
B altagul de M ihail Sadoveanu, versu ri din Testam entul
arghezian, o replică celebră a lui Ş tefan din A p u s de
soare de D elavrancea, D arie din D esculţ de Z aharia
Stancu, u n fragm ent din îm p ă ra t şi proletar, v ersuri
din D ecem bre de Bacovia şi din Repetabila povară a
lui A drian Păunescu, faim oasa replică existenţială a lui
H am let din piesa om onim ă de Shakespeare. Dacă p e r­
sonajul V itoria Lipan şi replica lui H am let precum şi
versuri din Repetabila povară sînt cunoscute de tineri,
în schim b u n n u m ăr considerabil, inclusiv studenţi şi
intelectuali, nu au recunoscut fragm entul din îm părat
şi proletar. Cu prileju l te stă rii nivelului de cunoştinţe
artistice s-a desprins concluzia că, în afară de o slabă
cunoaştere, o p arte d intre tin eri n u au capacitatea să
deosebească în tre diferitele genuri artistice sau în tre au ­
tori. Aşa se face că autorii reali sînt su b stitu iţi cu alţii.
Astfel, ca a u to r al poeziei M istreţul cu colţii de argint
sînt indicaţi Gh. P itu ţ, Ioan A lexandru. Poem ul Lucea­
fărul a r aparţine, conform p ă re rii u n o r tineri, lui Coşbuc.
A utor al a tît de cunoscute Scrisori pierdute este m enţio­
n a t Dan Tărchilă. M oartea căprioarei a r fi fost scrisă
de Blaga sau Fănuş Neagu. V estitul Car cu boi a r fi fost
pictat de Tonitza, A ndreescu sau... Sadoveanu. Piesa
M oartea u n u i artist a r fi scrisă de H oria Tecuceanu sau
de Cam il Petrescu. P e n tru tabloul Odihnă pe cîm p cei
m ai m ulţi tineri l-au indicat pe Theodor Am an. Ca a u to r
al Porţii sărutului a fost a m in tit şi M ichelangelo. P a te r­
n itatea sculpturii G igantul este a trib u ită lui Ion Jalea
sau M iliţei Pătraşcu. Ca regizor al film ului „Cu m îinile
c u rate44 m ai sînt m enţionaţi Dem. Rădulescu, Dan Piţa,
Lucian B ratu. P ersonajul D arie a fost în cad rat în nuvela
sadoveniană Ochi de urs. V ersurile bacoviene ar aparţine
Elegiilor politice de Ion G heorghe sau poeziei Noi v re m
p ă m în t de George Coşbuc. T estam entul arghezian a fost
confundat cu Cîntec de Z aharia S tancu sau Noapte de
m ai a lui M acedonski. F ragm entul din îm părat şi pro­
letar ar fi din M irabila săm inţă a lui Blaga sau din
 rom anul întunecare de Cezar Petrescu. Replica lui Ştefan
din A pus de soare ar fi din R ăzvan şi Vidra a lui H asdeu
sau Cartea lui lo vită de P au l Everac, în tim p ce fai­
m oasa replică a lui H am let ar proveni din Somnoroasa
aventură a lui T. M azilu sau din P atim a roşie de
M. Sorbul.
Ce putem desprinde din concluziile de m ai sus ? O
prim ă constatare : o parte din tineri nu pot face diferenţa
î n t r e : genurile şi speciile literare. Aşa se întîm plă că
versurile dintr-o poezie sînt considerate ca aparţinînd
u n u i rom ancier, ia r un personaj de rom an este indicat
a fi dintr-o nuvelă. N eputinţa u nor tin eri de a face deo­
sebirea, d in tre stilu rile unor scriitori este o altă concluzie
ce m erită a fi reţin u tă. Chiar dacă n u ar fi ştiu t cu exac­
titate titlu l unei opere, era necesar ca tinerii să-şi dea
seam a de specificul creaţiei u n u i autor. C onfundarea v er­
su rilo r bacoviene cu versuri coşbuciene reflectă carenţe
serioase în p reg ătirea culturală a u n o r tineri. Mai m ult,
a m enţiona ca a u to r al unui tablou un rom ancier sau ca
a u to r al unei poezii pe un fotbalist este dovada totalei
lipse de interes cultural. S-a ajuns pînă la nerecunoaş-
te re a sensului exact al unei noţiuni şi, d rep t urm are,
p rin tre p referinţele de rom ancieri sîn t Ioana Radu, Gică
P etrescu ş.a. Aceste situaţii hilare dem onstrează în fond
n u num ai nivelul precar de p regătire al unor tineri, ci
şi u n sistem de valori incongruent, lipsa unei baze m i­
nim e de cunoştinţe şi deprinderi culturale. R eam intim
citito ru lu i că este vorba de u n n u m ăr m ic de tineri cu
u n grad a tît de scăzut de educaţie culturală, ei prove­
n in d din rîn d u l celor cu slabe interese culturale, cu o
insuficientă preg ătire şcolară. T inerii născuţi în sat au
u n nivel scăzut de cunoştinţe artistice, de unde rezultă
că m ediul u rb a n oferă, cel p u ţin în cazul lotului cerce­
tat, condiţii propice p en tru o in stru cţie culturală adec­
vată.
C orelarea d in tre nivelul de cunoştinţe şi opţiunile
c u ltu rale reliefează că tinerii cu un nivel scăzut de cu­
n o ştinţe preferă, în m ai m are m ăsură decît ceilalţi, poe­
zia *, m uzica uşoară tradiţională, te a tru l m uzical, film e de

* O pţiunea p e n tru poezie la tin e rii cu un nivel scăzut de

cu n o ştin ţe vizează cre aţia lirică accesibilă, lip sită ele un co n ţi­
n u t p o liv alen t şi de u n lim baj poetic real.

189
divertism ent, m uzica populară. De altfel schem a de .mai
jos este sem nificativă.
N ivel ridicai de cunoaş­ N ivel scăzut de cu­
tere noaştere
— proză — poezie
— te a tru l în proză — te a tru l de revistă
— pictura — fotografia
—■ m uzica rock, pop, — m uzica uşoară tra -
sim fonică diţională
— film e psihologice — film e de d iv ertis­
■— lite ra tu ra populară m en t
—■ m uzică populară
M enţionăm că în g rupul tin erilo r cu u n nivel scăzut
de cunoştinţe artistice există un n u m ă r m are de tin e ri
neinteresaţi de artă, de cu ltu ră în general.
R ezultă că în tre gradul de cunoaştere a artei şi op­
ţiunile culturale este o corelaţie puternică, de altfel cea
m ai puternică d in tre toate corelările nivelului de cu ltu ră
artistică, inclusiv cea cu indicatorii psihosociali (sex,
vîrstă, ocupaţie). Deci, interesele şi opţiunile cu ltu rale
influenţează nivelul de cunoaştere, stru c tu ra orizontului
cu ltu ral constituind în anum ite condiţii psihosociale un
factor determ inant.
C orelarea nivelului de cunoştinţe culturale cu factorii
educativi evidenţiază unele elem ente ale com portam entu­
lui cultural. Şi în acest caz avem o polarizare a opţiu­
nilor. Subiecţii eu un nivel scăzut de cunoştinţe artistice
apreciază că în form area orizontului lor cu ltu ral un rol
im p o rtan t l-au av u t fam ilia, radioul, cinem atograful, ca­
sele de cultură. La tin erii cu u n în alt nivel de cunoştinţe
teatrul, cartea şi m uzeele au co ntribuit decisiv la edu­
carea lor culturală. După cum se poate observa, şcoala
şi televiziunea lipsesc d in tre factorii m enţionaţi, ele ocu-
pînd acelaşi loc la am bele grupuri. Ele sînt considerate
de toţi tinerii, in diferent de gradul de inform are c u ltu ­
rală, factori im portanţi în form area personalităţii. In
im aginea tinerilor, şcoala creează edificiul p e n tru u n larg
orizont cultural, dar desăvârşirea lui ţine şi de alţi fac­
tori, de cei din afara şcolii. Se desprinde concluzia că
tin erii slab p regătiţi invocă m ijloacele de educaţie care
p rin m odalităţile lor specifice tran sm it m esaje cu ltu rale
 în tr-u n lim bai accesibil. Chestiunea pusă în acest context
este urm ăto area : factorii m enţionaţi condiţionează nive­
lul ele cultură sau tin erii cu un anum it nivel de cunoş­
tin ţe consideră că doar p rin acei factori ei ar putea
depăşi m om entul atins în afirm area lor spirituală ? Este
dificil de dat u n răspuns categoric. P utem însă considera
cu titlu l de ipoteză că am bele situ aţii sînt plauzibile. De
pildă, radioul, d atorită orientării u n o r tineri num ai spre
acest m ijloc de com unicare, poate determ ina un orizont
cu ltu ral lim itat, lip sit de deschidere către stra tu rile pro ­
funde ale culturii. în acelaşi tim p, tin erii cu u n asem enea
orizont a r putea fi ten taţi să vadă în radio m odalitatea
principală de îm bogăţire spirituală, concluzie în tă rită
şi de o altă corelaţie. Tinerii cu u n nivel scăzut de cu­
noaştere, în. proporţie m ai m are decît cei cu u n nivel
înalt, declară că se orientează în frecventarea spectacole­
lo r de teatru , m uzicale şi a cinem atografului după cro­
nicile m uzicale, de teatru , de film din presă. A ceasta în ­
seam nă că ei resim t nevoia înd ru m ării com petente, a
opiniei autorizate în alegerea unei activităţi de receptare
artistică. Evident, atitudinile acestor tineri sîn t contradic­
torii. M are parte din ei nu sînt preocupaţi de artă, dar de­
clară că frecventează in stituţiile de a rtă în funcţie de
aprecierile presei cotidiene şi culturale. Dacă adăugăm
şi faptul că această categorie de tin e ri exprim ă în m ai
m ică m ăsură decît ceilalţi nem ulţum iri faţă de unele
dom enii culturale avem o im agine m ai com pletă a pro ­
filului lo r cultural.
E xpunerea cîtorva elem ente ale orizontului cultural
a l tin erilo r conceput ca o cu ltu ră integrală ar fi incom ­
p letă dacă nu ne referim şi la com portam entul cultural.
G rad u l de cu ltu ră im plică o atitudine, in terv en ţia ac­
tivă în cetate, participare la viaţa socială. P articiparea
la cultură nu înseam nă doar prezenţa la activităţile in sti­
tu ţiilo r de cultură, m ai ales ca spectator. Ea constituie
prilej de verificare a adevărurilor’ acum ulate, de punere
a lor în acţiune. F oarte sugestiv a ex p rim at D. G uşti
necesitatea trecerii dincolo de cu ltu ra acum ulată : „Am
ieşit din bibliotecă după ce am tră it şi eu ceea ce Taine
num ea «beţia delirantă» a bibliotecii şi a cărţilor din
bibliotecă. Am tră it şi eu această beţie, dar am ieşit în
larg să verific adevărul, şi aceasta m -a dus la o concep­
ţie realist constructivă.“ C ultura ne a ju tă să sesizăm

191
adevărul, sensul realului, ne dă o altă viziune asupra
cunoaşterii.
C u ltu ra generală n u este u n lux, u n capriciu sau o
m odalitate de „om orîre a tim pului", de alungare a plic­
tisului. Ea este o necesitate vitală. Orice cu ltu ră a u te n ­
tică, bine stru c tu ra tă conduce la descoperirea a ceva nou.
Lipsa cu ltu rii explică unele d in tre com portam entele
şi atitu d in ile antisociale, unele neîm pliniri din profilul
sp iritu al al oam enilor. D atele p rezentate cu p riv ire la
n ivelul precar de cu ltu ră al unor tineri, la înţelegerea
eronată a unor fenom ene şi procese sociale şi c u ltu rale
sînt, n u m ai încape îndoială, consecinţa însuşirii sau
m ai exact a neînsuşirii culturii. De aici decurge ideia
că aşa cum spunea Călinescu, cu ltu ra este „un proces
de perfecţionare interioară*4. Ea este m arca personalităţii
fiecăruia.
C ultura cere efort continuu de autodepăşire, cunoaş­
te re a perm anentă şi, m ai presus de toate, organizarea
întregii vieţi personale pe cunoaştere, adevăr şi m orală.
P e n tru că n u există ceva m ai tris t şi dezolant decît di­
v o rţu l d in tre cu ltu ră şi com portam ent, ceea ce se în -
tîm plă cu oam enii „cultivaţi44, cu u n bagaj enorm de cu­
noştinţe dar cu foarte pu ţin e deprinderi culturale.
Evident, cu ltu ra înseam nă m ai m u lt decît îndem îna-
rea de a aplica inform aţii şi cunoştinţe. Ea este cunoaş­
tere a a ceea ce a creat şi creează um anitatea. Nu ne
putem perm ite să ignorăm ce au făcut alţii, după cum
n u acceptăm ca alţii să n u ştie exact ce am făcut şi ce
facem noi, care este contribuţia noastră la dezvoltarea
cu ltu rii şi civilizaţiei universale. A cunoaşte m arile re a ­
lizări ale geniului um an este o datorie. A rgum entul nu
o dată invocat că în ţă ri puternic dezvoltate şi cu tr a ­
diţii cu ltu rale cercetări serioase au dovedit un în a lt
grad de ignoranţă culturală, inclusiv la oam eni cu un
nivel ridicat de instrucţie, n u constituie o m îngîiere
p e n tru cel ce doreşte să trăiască om eneşte, adică să fie
o personalitate m ultilaterală. N u este nim ic m ai păgu­
b ito r ca snobism ul ignoranţei, în tîln it la unii d intre ti­
n eri epatînd p rin ceea ce n u ştiu decît p rin cunoştinţe
bine asim ilate. Poleirea, lu stru l de cunoştinţe, sem idoc-
tism ul, sem icultura a tît de vehem ent criticată de C. R ă-
dulescu-M otru, suficienţa, logoreea, dem agogia sîn t efecte
cu im pact puternic asupra com portam entului cotidian şi

192
 profesional. După cum ru tin a, platitudinea, nonvaloa­
rea, conform ism ul, oportunism ul sîn t efecte directe şi
indirecte ale lipsei de orizont cultural. A sim ilarea cul­
tu rii reprezintă plenitudine, siguranţă de sine, arm onie,
realism , spirit critic. Participarea, acţiunea concretă, di­
nam ism ul, curiozitatea vie, perm anentă, antidogm atis­
m ul, deprinderea de a m unci însoţesc spiritul autentic
de cultură.
E xistă şi o ignoranţă a „cultivaţilor1*, a celor ce re ­
pudiază gîndirea ştiinţifică. Ei fac m are caz atunci cînd
cineva n u are cunoştinţe în dom eniul artei, însă acceptă
ca firească necunoaşterea u nor chestiuni elem entare din
ştiin ţă şi tehnică. Este m ai comod şi m ai in teresan t să
discuţi banal, în fraze frum oase dar care n u spun nimic,
decît să faci efo rtu l de a însuşi lim bajul ştiinţific a tît
de necesar astăzi cînd ştiinţa este prezentă în toate u n ­
gherele vieţii noastre. L iteratu ralizarea g ratu ită este un
sem n al neputinţei, al incapacităţii de a tră i cultural.
Toate disciplinele sînt u tile p e n tru tînăr. Studierea
istoriei contribuie la cunoaşterea efo rtu lu i oam enilor de
a im pune sp iritu l de d rep tate şi fericire în viaţa socială,
însuşirea poeziei îl a ju tă să descifreze viaţa adîncă a
oam enilor, te a tru l şi film ul îi dezvăluie caractere, oa­
m eni cu bucuriile şi tristeţile lor, m uzica îl introduce în
u n iv ersu l um an, aşa cum apare din sentim entele şi tră i­
rile tran sfig u rate de lum ea sunetelor. D ar ştiinţa ? Ea
p rilejuieşte explicarea fenom enelor şi proceselor n a tu ­
rale, a cauzalităţii. „Nu poţi practica nici o profesiune,
scrie M, M aliţa, dacă nu ai conceptul de cauzalitate,
dacă n u ai ideea de sim etrie, de m ăsură, de num ăr, de
geom etrie, de plan, de spaţiu, dacă n u ai idee de tim p
şi in te rv al de tim p şi precizie. Dacă c u ltu ra generală nu
le dă, cu ltu ra profesională nu va avea din ce să se for­
meze/*
C ultura generală este baza înţelegerii artei şi ştiin­
ţei. N u num ai opera de a rtă im pune u n nivel de cultură.
Ş tiin ţa în aceeaşi m ăsură ca şi a rta cere u n orizont de
cultură. N u e cu p u tin ţă să înţelegi poezia cea m ai sim ­
plă fără să ştii ceva despre poezie, după cum n u poate fi
înţeles u n concept ştiinţific fără să ai inform aţiile n e ­
cesare.
Fireşte, avem preferinţe, opţiuni personale în dom e­
n iu l artei şi al ştiinţei. Ele sînt expresia unei m otivaţii,

193
„unei trebuinţe. G ustul este d at de cultură. Lipsa de cul­
t u r ă determ ină p recaritatea gustului. A dispune de gu st
„înseam nă a avea u n mod propriu, original de a judeca
opera culturală, înseam nă, de fapt, a avea o cu ltu ră pro­
prie. Toate judecăţile asupră lum ii, asupra celor d in jur,
în leg ătu ră cu noi înşine sîn t expresia cu ltu rii noastre
personale. Fiecare ins are o cu ltu ră a sa concretizată în
m odul de a vedea realitatea şi a acţiona. Ia tă de ce
igiena spiritului este to t a tît de indispensabilă ca şi igiena
corporală cotidiană.

3.5. Cultură şcolară — cultură extraşcolară

In stitu ţia şcolară îi creează tîn ă ru lu i un com plex m o-
tivaţional, şi, pe această bază, cerinţe noi care nu în to t­
deauna sîn t resim ţite ca necesare, ele constituind în
conştiinţa un ora m ai m u lt u n im pedim ent în realizarea
intereselor. F actori din a fa ra şcolii acţionează, uneori
decisiv, asupra com portam entului cultural, deoarece în
m ediul extraşcolar căile de com unicare folosite sîn t ca­
pabile să răspundă în m ai m are m ăsură unor nevoi n e­
cunoscute sau m inim alizate de către şcoală.
C u ltu ra şcolară oferă im aginea despre v iito r în tem e­
iată m ai ales pe cunoştinţe şi m ai p u ţin pe experienţa
de viaţă. P rin cu ltu ră individul cunoaşte o serie de m o-
.dele de viaţă încercînd să le confru nte cu realitatea.
.Spre deosebire de adult, p e n tru tînăr, în lipsa u n o r res­
ponsabilităţi sociale concrete, această confruntare poate
fi şocantă, derutantă. Incapacitatea de a depăşi deca­
laju l d in tre inform aţiile, fatal lim itate de însuşirea num ai
a u n o r p ărţi ale culturii, şi cerinţele vieţii provoacă
sentim ente de fru stra ţie sau determ ină pe u n ii tin e ri la
-atitudini de evaziune. A devărul este p e n tru tîn ă r m im ai
cel reflectat în lim bajul scris, sem nele grafice sau im a-
gini, aşa cum este transm is de m anuale. Dacă acest ade­
v ăr este prezen tat sub form a în şiru irii de inform aţii şi
nu cu scopul de a face pe tîn ă r să înţeleagă raţionam en­
te le caracteristice fiecărei ştiinţe şi arte, în consecinţă,
de a-1 înfăţişa în conexiunile lui cu realitatea, atunci
el reprezintă ceva inert, lipsit de credibilitate şi finali­
tate.
R uptă de viaţă, de problem ele stringente ale practicii
social-istorice, şcoala constituie în acest caz un factor

194
 lip sit de eficienţă educativă şi culturală. De altfel, unele
d in tre criticile aspre adresate şcolii în ultim ii douăzeci de
ani vizează incapacitatea de a se plia m ersului vieţii
sociale şi dezvoltării personalităţii. „Noi trăim în c a te ­
dralele seculare ale înv ăţătu rii înalte lipsite de convin­
gerile care au clădit aceste catedrale14, scria D. Riesrnan
referindu-se la caracterul abstract al cunoştinţelor şco­
lare, cu referire directă la învăţăm ântul am erican.
T înărul trăieşte o anum ită am bivalenţă determ inată
de plasarea lui în sistem ul şcolar şi contactul său direct
cu o a ltă cultură decît cea şcolară. C unoaşterea şi im ­
plicarea sa în rea lită ţi culturale d iferite conduce la m a ­
n ifestarea u n u i com portam ent cu ltu ral contradictoriu, cu
deosebire atunci cînd tîn ă ru l conştientizează că preg ăti­
rea şcolară este baza alcătuirii orizontului cultural, dar
ea n u reprezintă elem entul esenţial al cu lturii sale, deşi
şcoala este, în viziunea m ajorităţii, u n u l din factorii
fundam entali de form are culturală.
R elaţia d intre cu ltu ra şcolară şi cu ltu ra extraşcolară
capătă şi expresia legăturii d intre cultura stocată şi cul­
tu ra trăită. P rin c u ltu ra stocată se înţelege sum a valo­
rilo r spirituale înm agazinate de o in stitu ţie (muzeu, te a ­
tru , săli de concerte) sau tezaurizate în cărţi. Din pers­
pectiva acestei delim itări credem că şcoala îl form ează
pe elev cu precădere în spiritul cu ltu rii stocate şi m ai
p u ţin în cel al c u ltu rii trăite. Inevitabil, şcoala se axează
pe tran sm iterea de cunoştinţe şi pe verificarea m odului
cum au fost însuşite şi în m ai m ică m ăsură urm ăreşte
g radul de aplicare a acestora în acţiuni practice.
Este necesar să facem diferenţa în tre nivelul de
in stru cţie şi nivelul real de cultură. A răm îne la ceea
ce oferă şcoala înseam nă a fi lipsit de capacitatea în ţe­
legerii noilor schim bări intervenite în procesul de cu­
noaştere. Aşa se explică de ce tin eri absolvenţi a m ini­
m um opt clase n u pot să aibă un nivel satisfăcător de
cunoştinţe.
Legarea şcolii de viaţă reprezintă u n principiu fu n ­
dam ental al organizării educaţiei şi instru cţiei în socie­
tate a noastră. T inerii sîn t iniţiaţi în m eserie, în specia­
litate nu în mod ab stract ci p rin realizarea directă a
u nor produse, p rin aplicarea cunoştinţelor în practică.
B ineînţeles, şcoala păstrează tră să tu rile proprii de in sti­
tu ţie de învăţăm înt, adică de com unicare a cunoştinţelor

195
şi de form are a deprinderilor p e n tru o profesie, in te -
grîndu-se m ai pu tern ic cu cercetarea şi producţia.

3.6. Cultură profesională — cultură generală

C ultura generală creează cadrul indispensabil oricărei

profesii p e n tru însuşirea tehnicilor şi procedeelor de
m uncă în tr-u n dom eniu, îl pregăteşte pe tîn ă r p e n tru a
in tra in viaţă cu încrederea în propriile sale posibilităţi,
de a învinge dificultăţile in ere n te procesului de in te ­
grare şi de afirm are a personalităţii.
F orm area profesională n u poate avea loc decît pe
baza unei cu ltu ri generale bine constituită şi însuşită.
P reg ătirea profesională începe cu acum ularea de cunoş­
tin ţe de cu ltu ră generală care p erm ite asim ilarea de cu­
noştinţe şi form area de d ep rinderi din diverse dom enii
profesionale. în acest proces de edificare a orizontului
cu ltu ral se m anifestă prim ele interese profesionale. Cul­
tu ra profesională apare ca elem ent intrinsec al cu lturii
generale. U n fo arte bun specialist este cel ce încorpo­
rează ca pe ceva firesc c u ltu ra generală, o valorifică în
profesiunea sa şi devine norm ă principală a com porta­
m entului său cultural.
P e n tru orice tîn ă r pregătirea în tr-o profesie n u se
reduce la stăpînirea datelor tehnice, ci cunoaşterea as­
pectelor înrudite, precum şi capacitatea de a prom ova şi
elabora noi strategii de organizare a m uncii şi produc­
ţiei, la care se adaugă necesitatea însuşirii aspectelor
economice şi social-um ane ale dom eniului profesional.
A ceasta n u este o cerinţă facultativă. S tăpînirea cît m ai
tem einică a zonelor lim itrofe, însuşirea tem einică a unor
cunoştinţe de cu ltu ră generală sporeşte considerabil po­
sibilităţile ca tîn ă ru l să se im plice în procesul de p er­
fecţionare a sectorului de activitate.
Se ştie că, de pildă, m u lte situaţii creative, propice
unor idei şi in te rp re tă ri noi se situează la întâlnirea unor
dom enii care n u au m ai fost gîndite conex. P rin urm are,
pregătirea doar în stricta specialitate, fără orizontul im ­
pus de însăşi exercitarea profesiei, poate risca să nu
valorifice în treg potenţialul de creaţie al tânărului, să
neglijeze nen u m ărate posibilităţi de creştere a eficienţei
activităţii profesionale im plicate în însuşirea cunoştin-

196
U'lor de cu ltu ră generală. Ea pune în valoare facultăţile,
ap titu d in ile şi calităţile u nui individ şi, în acest fel, fa ­
cilitează adaptarea sa la exigenţele revoluţiei tehnico-
ştiinţifice.
Cum văd tin erii rap o rtu l d intre cultura profesională
şi cu ltu ra generală ? în cadrul unei cercetări asupra t i ­
n e re tu lu i un iv ersitar s-a evidenţiat acordul m ultor stu ­
denţi cu ideea că p e n tru a fi u n bun specialist este ne­
cesar să dispui de u n orizont teoretic am plu, de price­
perea de a aplica în practică cunoştinţele însuşite, de
capacitatea de a sesiza noul şi de a crea condiţii p e n tru
aplicarea lui în practică. Se observă însă că în viziunea
u nora d intre viitorii specialişti predom ină o concepţie
u n ilaterală privind pregătirea lor, aceasta fiind înscrisă
doar în dom eniul stric t al specialităţii. Desigur, este fi­
resc ca tin erii să stabilească o anum ită ierarhizare spe­
cifică dom eniilor de cunoaştere, care să reflecte valorile
şi centrele de in teres ale profesiunii lo r ; este firesc şi
necesar să existe o relaţie precisă, directă, în tre ponderea
ocupată de u n gen de cunoştinţe şi profesie. D ar, unii
tin e ri nu reuşesc şi nici n u-şi propun să depăşească g ra­
niţele propriei profesii, lim itîndu-se la acum ularea unui
volum cît m ai m are de inform aţii de specialitate, cele­
lalte date din dom eniile conexe profesiei fiind neglijate.
In te rv in aici, desigur, şi anum iţi factori ce ţin de m odul
concret în care unele colective şcolare acţionează p e n tru
p reg ătirea m u ltila te rală a tin erei generaţii. D ăinuie însă
şi o m entalitate în tîln ită la tineri, dăr m ai ales la părinţi.
E ste o viziune practicistă, îngustă, p o triv it căreia a r fi su ­
ficientă asim ilarea cunoştinţelor stricte presupuse de
exercitarea profesiei, orice alte noţiuni din dom eniile
apropiate precum şi cele din sfera largă a cu ltu rii fiind
considerate dacă n u inutile oricum' de m ică im portanţă.
Se eludează fap tu l că, avînd u n orizont lim ita t la peri­
m etru l îngust al profesiei, respectivul specialist n u poate
să-şi exercite _înseşi obligaţiile profesionale. Este aici o
înţelegere unilaterală, am putea-o num i chiar vetustă,
care n u ia în seam ă m utaţiile puternice intervenie în
profilul tu tu ro r profesiilor, eu deosebire al acelora de tip
tradiţional. în acelaşi context este de m en ţio n at că unii
tineri nu acordă aten ţie au to in stru irii şi autoinform ării,
m ulţum indu-se num ai cu ceea ce acum ulează în procesul
de învăţăm înt.

197
 E xistă o serie de cunoştinţe lipsite de o leg ă tu ră di­
rectă cu profilul specialităţii, dar cu ro l esenţial în re a ­
lizarea în mod optim a p aram etrilo r activităţii pro fe­
sionale. De pildă, cunoştinţele psihopedagogice, socio­
logice, la prim a vedere nu a r avea tangenţă cu profesia
de inginer. Este sem nificativ, de altfel, faptul că u n n u ­
m ăr considerabil de studenţi, m ai ales de la profilele
tehnice, consideră că noţiunile am intite n u le-a r fi utile,
concepţie profund eronată ce trădează serioase carenţe
în pregătire. în tre p rin d ere a n u este num ai o u n ita te de
producţie ; ea prezintă foarte im p o rtan te şi com plexe
dim ensiuni um ane, sociale, culturale, educative. C erce­
tă ri vaste pe plan m ondial au a ră ta t că una din p rin c i­
palele rezerve de creştere a producţiei şi eficienţei stă
în folosirea m axim ă a capacităţilor oam enilor. în acti­
v ita te a lor practică inginerii se confruntă cu num eroase
problem e socio-um ane a căror rezolvare solicită p reg ă­
tire a lor psihopedagogică. In tr-u n cuvînt, evoluţia vieţii
sociale, com plexitatea actului de conducere fac ca în
profilul de p regătire a tu tu ro r specialiştilor să in tre cu­
noştinţe psihopedagogice şi sociologice.
A stăzi tem einica preg ătire a unui specialist p resu ­
pune, pe lingă asim ilarea u nor cunoştinţe, şi form area
capacităţii de a m înui in stru m en tele investigaţiei ştiin ­
ţifice, a unor deprinderi de m uncă intelectuală. M ai ales
în condiţiile în care cunoştinţele se perim ează la in te r­
vale mici de tim p, iar volum ul lo r creşte necontenit, sin­
g u ru l răspuns viabil îl constituie form area u nor confi­
g u raţii pro p rii de gîndire, asim ilarea unor tehnici de
m uncă in m ăsură să te a ju te să regăseşti inform aţia u tilă
şi s-o integrezi rapid în stru c tu rile anterioare. Orice ab­
solvent se va in teg ra p len ar în viaţa socială în m ăsura
în care el dispune de m etode de însuşire a cunoştinţelor.
In stitu ţia şcolară, celelalte m ijloace de inform are şi edu­
care n u pot să dea tîn ă ru lu i şi, apoi, adultului decît ele­
m ente esenţiale ale culturii. Răm îne ca fiecare individ,
p rin m odalităţi proprii, să adauge la acest fond p rinci­
pal de cu ltu ră to t ceea ce asim ilează pe parcurs. F o r­
m ularea aspiraţiilor, alegerea m odelului de viaţă, defi­
n ire a idealului profesional, m anifestarea iniţiativei, im ­
plicarea conştientă în efortul general de dezvoltare a so­
cietăţii sîn t efecte, m ai ales, ale orizontului cultural. P ro ­
cesul am plu de dezvoltare social-economică din ţara

198
noastră precum şi caracterul 'p e rm a n e n t al m obilităţii
profesionale im pun lărgirea orizontului cultural cen trat
pe pregătirea profesională.:
Form area profesională se întem eiază pe anum ite p re­
m ise, în esenţă de n a tu ră c u ltu rală (vezi Ion Holban,
1973). A cordarea ponderii necesare p regătirii tehnice în
scopul asigurării u n u i fond de cunoştinţe utile în în ţe ­
legerea sensurilor şi. organizării producţiei, a m uncii în
general, este o condiţie principală a form ării profesio^
nale astăzi. U n n u m ăr to t m ai m are de activităţi sînt
m ecanizate şi electrificate ceea ce im pune o însuşire sis­
tem atică a cunoştinţelor şi d ep rinderilor specifice, exi­
genţă valabilă nu doar p e n tru cei specializaţi în m unci
corespunzătoare. O educaţie profesională m odernă obligă
la asim ilarea de cunoştinţe de m ecanică şi electricitate.
Este necesar ca educaţia intelectuală şi cu ltu rală să
fie preponderentă în form area tinerilor tocm ai p e n tru că
in d u stria m odernă solicită u n lucrător cu un nivel r i­
dicat de cu ltu ră generală. S-a dovedit a tît în experienţa
practică dar şi în investigarea socială că activitatea in ­
d u strială nu conduce, aşa cum eronat se m ai crede încă,
la specializare îngustă şi deci la neglijarea culturii. Dim ­
potrivă, ea cere o personalitate cen trată pe interese di­
verse însă articu late în tr-u n sistem de cunoştinţe orien­
ta t către u n scop precis.
D ezvoltarea m axim ă a fondului ap titu d in al al indivi­
dului, adică însuşirea tem einică a anum itor tehnici de
lucru, form area deprinderilor, asim ilarea inform aţiei im ­
pune cunoaşterea riguroasă a capacităţilor şi posibilită­
ţilo r reale ale fiecăru i individ p e n tru p reg ătirea în m e­
seriile şi profesiile adecvate înclinaţiilor şi intereselor
sale.
F ără o conştiinţă profesională bine form ată, dublată
de u n larg orizont cu ltu ral şi de un în a lt sim ţ a l răsp u n ­
derii sociale nu este posibilă o activitate profesională
plenară m ai ales în condiţiile in teg rării lu crătorului în-
tr-u n proces de m uncă bazat pe relaţii de cooperare, iar
rez u lta tu l final al m uncii este dependent de m odul cum
fiecare îşi realizează com petenţele profesionale.
Procesul de producţie cunoaşte dato rită influenţei re ­
voluţiei ştiinţifico-tehnice schim bării periodice cu re ­
percusiuni asupra lucrătorului. A d aptarea continuă la
m odificările locului de m uncă este o condiţie esenţială

199
a reuşitei profesionale. P re g ătire a şi perfecţionarea în
ocupaţie este u n factor de progres tehnic, economic, ştiin ­
ţific şi cultural. U n foarte b u n profesionist este orien tat
către introducerea progresului tehnic şi economie şi, to t­
odată, preocupat de producerea u n o r transform ări. în tre
p reg ătirea profesională şi progresul ştiinţific şi tehnic
poate să ap ară u n decalaj în defavoarea com petenţei ocu-
paţionale, de unde şi im perativul p regătirii continue şi
al însuşirii cunoştinţelor profesionale noi în cadrul e d u ­
caţiei m u ltila te rale a personalităţii.
A şadar, profesiunea se întem eiază pe un orizont de
cu ltu ră generală iar acesta din u rm ă n u m ai poate fi
conceput în lipsa unei activ ităţi profesionale, situ aţie se­
sizată de tineri. C erîndu-le să-şi spună opinia în legă­
tu ră cu două foarte cunoscute proverbe rom âneşti : „Ai
carte, ai p a rte “ şi „M eseria este b ră ţa ră de a u r “ (Schi-
firneţ, 1.981), m ai m u lt de tre i sfe rtu ri dintre tin e rii in ­
vestigaţi acordă credit am belor proverbe cu precizarea
că stu d en ţii în proporţie m ai m are decît ceilalţi tineri
n u atribuie valabilitatea totală expresiei „Ai carte ai
p a rte “. P robabil avem de a face cu o anum ită înţelegere
şi atitu d in e m ai exigentă din p a rte a viitorilor specialişti
în ceea ce priveşte in teg rarea în viaţa socială, aceasta ne-
fiind posibilă num ai pe baza nivelului de cunoştinţe. Este
de sem nalat şi o oarecare contradicţie în tre opiniile favo­
rabile îngem ănării d intre profesional şi cu ltu ra generală
reieşită din atitu d in ea faţă de proverbele m enţionate şi
ten d in ţa u nor tin e ri din toate categoriile socioprofesio-
nale de a neglija pregătirea cu ltu rală generală, fiind p re ­
ocupaţi num ai de perfecţionarea profesională îngustă.

3. 7. Cultura naţională — cultura universală

Receptivi deopotrivă la valorile naţionale şi la acelea

ale cu ltu rii universale tin erii sîn t preocupaţi de însuşirea
şi înţelegerea problem aticii general-um ane aşa cum apare
ea în diverse contexte spirituale naţionale. O pţiunile lor
sîn t elocvente p e n tru orientarea către o anum ită cultură.
Evident, u n tîn ă r poate să aibă, p e n tru anum ite genuri
culturale, preferin ţe de autori sau lu crări autohtone iar
p e n tru altele să se orienteze către creatori şi opere
străine.

200
 La n ivelul g ru p u rilo r de tin e ri se desprind unele te n ­
d in ţe dom inante cu privire la im p o rtan ţa acordată unor
«creaţii şi p ersonalităţi din tr-o anum ită cultură. Dincolo
în să de aceste direcţii se distinge u n itatea valorilor şi
nicidecum exclusivism ul sau discrim inarea axiologică,
adică profilarea acelui echilibru necesar în tre naţional şi
universal în com portam entul şi atitudinile tinerilor. De
b u n ă seamă, există o serie de deosebiri determ inate de
p a rticu larităţile fiecărui grup. De pildă, tin e rii m uncitori
prefe ră cîntăreţii rom âni de m uzică uşoară iar elevii şi
stu d e n ţii m ai ales pe cei străini. T inerii din industrie,
elevii şi studenţii de la şcolile şi in stitu tele tehnice m a­
n ifestă interes m ai m are p e n tru rom ancierii rom âni faţă
de ceilalţi tin e ri care preferă autori străini. S tudenţii de
la facultăţile um aniste optează cu precădere p e n tru pic­
to ri din alte culturi în tim p ce la toate celelalte categorii
preferinţele sîn t p e n tru pictorii rom âni.
Pe ansam blu, alegerile de actori de teatru , poeţi, pic­
tori, cîn tăreţi de m uzică (folk şi populară) sînt din cul­
tu ra rom ână, ia r opţiunile de com pozitori de m uzică sim ­
fonică, titlu ri de film e şi cărţi ap arţin cu lturii universale,
în unele cazuri (film, rom ancieri, piese de teatru) o p arte
în sem n ată de tineri nu au p referinţe speciale p en tru un
tip sau altu l de cultură.
Să vedem care sînt preferinţele concrete p e n tru fie­
ca re dom eniu. D intre com pozitorii de m uzică sim fonică
B eethoven şi Enescu ocupă locul cel m ai im p o rtan t în
ansam blul opţiunilor tinerilor. M ai sîn t p referaţi M ozart,
Porum besou, Bach, I. Strauss.
P e n tru soliştii de m uzică uşoară predilecţie m anifestă
tin e rii faţă de A ngela Sim ilea, u rm ată de J. Iglesias, Mi-
h ai C onstantinescu. P a tru cîntăreţi de m uzică folk deţin
u n loc apreciabil în preferinţele tin e rilo r : M ircea B ani-
ciu, Tudor G heorghe, M ircea V intilă şi Nicu A lifantis.
D in tre cîntăreţii de m uzică populară Irin a Loghin, Ion
D olănescu, Sofia Vicoveanca. Cît p riv eşte actorii de film
S ergiu Nicolaescu, Florin Piersic şi R obert R edford se
înscriu în p referinţele m ajoritare. în ceea ce priveşte
rom ancierii m ai m ulte p referin ţe au fost exprim ate p e n tru
M arin Preda, Al. Dum as, M ihail Sadoveanu şi Liviu R e-
breanu. A proape ju m ă ta te d intre tin e ri au ca poet p re ­
fe ra t pe M ihai Em inescu. A lte p referin ţe converg către
A d ria n Păunescu, Bacovia, Labiş, M inulescu, Blaga şi

201

I
Coşbuc. P referin ţele p e n tru Nicolae G rigorescu se d e ta ­
şează d in tre opţiunile p e n tru pictori. In n u m ăr m ai m ic
sîn t preferaţi Th. Aman, Leonardo da Vinci, Picasso,.
K em brandt şi M ichelangelo. R eferitor la p referin ţele p en ­
tru piesele de teatru rem arcăm in teresul m ai m are p en ­
tru H am let, O scrisoare pierdută, A pus de soare. R om a­
nele lui M arin P red a Cel m ai iu b it dintre păm în ten i şi
M orom eţii sînt preferate p rin tre cărţile citite de tineri.
D intre actorii de teatru : F lorin Piersic, R adu B eligan şi
Dem. R ădulescu se bucură de cea m ai m are p o pularitate.
Ierarh izarea preferin ţelo r p e n tru fiecare din dom eniile
am intite evidenţiază o convergenţă m are a opţiunilor,
p e n tru Em inescu şi N. G rigorescu. De aici rezultă m odul
de receptare diferit a valorilor culturii. Acolo unde există
personalităţi puternice cu o profundă rezonanţă în con­
ştiinţa publicului acestea sîn t preferate de m ajo ritatea
tin erilo r spre deosebire de alte dom enii în care există o
m are fluctuaţie a g usturilor şi preferin ţelo r (cel m ai
elocvent fiind cel al m uzicii uşoare şi populare despre
care am p u tea spune că este expresia cea m ai clară a le­
găturii d in tre generaţie şi cultură, în sensul că fiecare
generaţie are preferinţele ei în aceste genuri m uzicale).

3. 8. Cultură clasică ■
— cultură mod,ernă

, Interesele şi opţiunile cu ltu rale ale tin erilo r se dife­

renţiază şi în funcţie de ra p o rtu l d intre cu ltu ra clasică-
cu ltu ra m odernă. Ei percep deosebirea d intre clasic şi
m odern diferit de la un gen c u ltu ral al altul. A stfel, în
ceea ce priveşte preferinţele p e n tru m uzică se constată
orientarea m asivă către m uzica m odernă, ia r p e n tru pic­
tu ră se observă preferinţe dom inante p e n tru p ictu ra
clasică. în dom eniul lite ra tu rii este de re ţin u t că cea m ai
m are parte din tineri optează p e n tru lite ra tu ra clasică
şi m odernă. Aceste diferenţe exprim ă cel m ai clar rolul
şi consecinţele educaţiei cu ltu rale a tin erilo r în cadrul
form al. D intre cele trei genuri cu ltu rale doar lite ra tu ra
ocupă u n loc im p o rtan t în şcoală, dată fiind a te n ţia acor­
d a tă lite ra tu rii naţionale în form area tinerei generaţii. De
aici şi in teresul puternic la tin e ri p e n tru lite ra tu ră in ­
diferent de caracterul ei clasic sau m odern. In schim b,
m uzica ocupă u n loc m u lt m ai m odest în program a şco-

202
Iară, la unele tip u ri de şcoli ea este com plet elim inată,
lacună suplinită de m ijloacele m odem e de com unicare,
m ai ales de către radio. Educaţia m uzicală se realizează
m ai ales în afara cadrului şcolar.
La o analiză m ai atentă, observăm că m odernism ul
e ste acceptat de tineri, în cazul m uzicii, n u a tît p en tru
elem entele intrinseci cît p e n tru m otive extraestetice (di­
nam ism , im plicaţii puternice ale tehnologiei, cadrul de a u ­
diere, problem atică m ai simplă). M uzica m odernă este
iden tificată de tin e ri cu m uzica pop, iar m uzica clasică
este confundată cu m uzica simfonică.
Tehnologia m odernă a făc u t din m uzică o parte esen­
ţială a m ediului um an. Sociologul austriac K. Blaukopf
(1974) sublinia că m ass-m edia au un rol esenţial în in i­
ţierea unor p ă tu ri largi de tin eri în m uzică, în crearea
u n o r noi treb u in ţe m uzicale, în prom ovarea noilor ti­
p u ri de activitate m uzicală. Se constituie tot m ai m ulte
g ru p u ri ce au d rep t scop să tran sm ită p rin m ijloace cit
m ai sim ple m uzică rock şi pop la categorii cît m ai diverse
de public. C aracteristicile principale ale acestor grupuri
sînt, aşa cum le prezintă Blaukopf, urm ătoarele : nu au
o instrucţie m uzicală form ată în tr-u n cadru sistem atic,
n-au p rim it o p regătire specială p e n tru instrum entele la
care c în t ă ; ten d in ţa către profesionalizare ; grupurile
se dizolvă cînd m em brii săi ating o anum ită v îrstă ; în
gen eral gru p u rile sîn t form ate din băieţi —• ra r şi din
fete —, dar se constată în ultim ii ani o creştere a nu m ă­
ru lu i de fete ; constituirea lor se face după m odelul celor
profesionale ; rep erto riu l este alcătuit din piese difuzate
de m ass-m edia ; o preocupare su sţin u tă p e n tru u n foarte
în alt nivel al sonorizării, o distorsiune a sunetului vocii,
o im portanţă m inoră acordată tex tului.
M uzica pop şi rock este receptată de tin eri p en tru
ten d in ţa ei către naturaleţe, spontaneitate şi m u ltitu ­
dinea com binaţiilor vocale. A ceastă m uzică exprim ă u n i­
versul de reprezentări, m odul de viaţă şi este folosită
în elaborarea norm elor tră ite im ediat de tineri. Mai m ult,
se vorbeşte de o strînsă leg ătu ră în tre m işcările sociale
.şi form ele m uzicale create de tineri.
P e n tru a înţelege m ai exact com portam entul cu ltu ­
r a l al tin erilo r este necesar să facem distincţia d in tre
m uzica „funcţională“ şi m uzica „artistică4*. M uzica func­
ţională are d re p t scop satisfacerea u nor cerinţe — e x p ri­
 m area iubirii, eliberarea de tensiuni, furnizarea u n e i
atm osfere propice com uniunii în m uncă sau sporirii im ­
pactului film ului (Ch. Hoffer). M uzica „artistică“ există,
în p rim ul rîn d p e n tru satisfacerea psihologică sau fasci­
n a ţia fu rn izată de sunetele m uzicale p e n tru au d ito r.
D istincţia d in tre m uzica funcţională şi m uzica „ a rtistic ă <£
poate fi contestată, dar ea ne oferă posibilitatea ex p li­
cării unor fenom ene din lum ea c u ltu rală a tineretului..
Cînd m uzica este folosită p e n tru a lte activităţi sau ca
m ijloc de identificare şi expresie, in te resu l ascu ltăto ru lu i
este în m ai mică m ăsură o rientat către urm ărirea s tru c ­
tu rii m elodiei, m anipularea sunetelor, elem ente im p o r­
tan te în considerarea creaţiei artistice. A ceasta nu în ­
seam nă că m uzica „artistică" este num ai valoroasă, i a r
m uzica beat sau pop este num ai de slabă calitate. Ambele-
au locul lor în orizontul cu ltu ral al tîn ăru lu i, fiecare din
ele poate să placă şi să fie izb u tită dar din raţiu n i di­
ferite.
în ceea ce priveşte pictura ca şi toate celelalte a r te
plastice, este firesc ca tin erii să aibă preferinţe p e n tru
creaţii clasice, deoarece, p rin tre altele, iniţierea şi edu­
caţia lor se centrează în foarte m ică m ăsură pe p ic tu ra
m odernă. La aceasta se adaugă şi condiţiile speciale î n
care are loc actul receptării picturii, contactul cu e a
im punînd un cadru m ai com plex şi m ai p u ţin accesibil
tu tu ro r tin e rilo r (deplasarea în m uzee, oraru l de v iz ita re
a acestora, plasarea m uzeelor în locuri fixe etc.). R epro­
ducerea tablourilor ca şi expoziţiile itin era n te pot să eli­
m ine unele din aceste dificultăţi, d ar în lipsa unei ini­
ţieri, a unei educaţii de d u rată şi com plexă nu este-
posibil un in teres stabil p e n tru orice gen de pictură.
F ără îndoială, rap o rtu l d intre cu ltu ra clasică şi cea.
m odernă este m ult m ai com plex şi vizează problem e de
conţinut, de m odalităţi de tran sfig u rare artistică şi, mai.
presus de toate, legătura cu tradiţia, încorporarea a ceea.
ce este m odern în trad iţia artistică. S înt prea bine cunos­
cute exem plele de respingere a u nor creaţii m oderne d e
către spirite foarte cultivate, cu o sensibilitate artistică
şi cu ltu rală sistem atic form ată. C riteriile de apreciere a
m odernităţii unei creaţii diferă de la epocă la epocă, d e
la o g rupare artistică la alta şi, m ai ales, de la o p er­
soană la alta. Oricum , în num ele b unului-sim ţ şi al ideii
de apărare a tradiţiei, n u se poate respinge o c re a ţie

204
 socotită m odernă. N um ai receptarea în tim p a unei opere
sancţionează au ten ticitatea şi peren itatea ei artistică.
A m p rezen tat succint opiniile tin erilo r despre clasic
■şi m odern num ai cu in ten ţia de a exem plifica cum se
plasează ei ca receptori în acest ra p o rt dintre cultura
clasică şi cea m odernă, ca un indiciu al com portam entului
şi intereselor lor culturale. De fapt, cînd vorbim de cul­
tu r ă clasică şi c u ltu ră m odernă, se are în vedere opoziţia
a două tip u ri de educaţie, deci a două tip u ri de com por­
tam ent. O educaţie m ultilaterală im pune p rin în lătu rarea
acestei dihotom ii şi form area tinerilor în sp iritu l cu lturii
ca întreg. Cu alte cuvinte, form area tinerilor p e n tru în ­
su şire a celor m ai valoroase trad iţii şi p e n tru o gîndire
m odernă.
De bună seamă, problem atica trad iţiei şi a m oderni­
tă ţii nu este sim plă. Ea continuă să facă obiectul a n u ­
m eroase dezbateri şi dispute. M odernitatea şi trad iţia
s în t noţiuni dinam ice, înglobînd aspecte caduce şi ele­
m en te m ereu vii, actuale. M odernitatea este înţeleasă ca
opusă învechirii, obtuzităţii, prejudecăţilor, superstiţiilor
şi exprim ă dorinţa de cunoaştere m ai adîncă a realităţii,
de schim bare a lum ii. M odernitatea n u fiinţează izolat
de tradiţie. Ea se naşte din trad iţie şi este continuatoarea
acesteia p rin aprofundarea sensurilor m ai adînci ale tr a ­
diţiei, ale perm anenţelor vieţii şi culturii.
T radiţia n u constă obligatoriu din anchilozare, ea nu
este num ai o problem ă a trecu tu lu i sau m ai corect spus
ea n u reprezintă în to talitate trecutul. A devărata trad iţie
încorporează şi idealul, proiecţia către viitor. Nu puţine
s în t tradiţiile m u lt m ai orientate către viitor decît unele
d in tre acţiunile prezentului. P rin ele facem leg ătu ra a tît
de necesară cu trecutul, dar nu cu orice p arte a acelui
tre c u t, ci num ai cu ceea ce este în consonanţă cu asp ira­
ţiile noastre, cu trebuinţele spirituale actuale. T radiţia
ad ev ărată n u are nim ic cu idealizarea trecu tu lu i, cu falsi­
ficarea lui. Ea reprezintă, înainte de toate, atitu d in e lu ­
cid ă dar generoasă faţă de trecut. T rad iţia rep rezin tă ex­
perien ţa acum ulată de predecesori din care noi preluăm
v alo rile stabile generatoare de siguranţă, calm şi vigoare
axiologică. „Din adîncim ea anilor şi a secolelor ne revine
p ropria noastră im agine, elaborînd aceleaşi tem e ca şi
noi, găsind soluţii care nouă ne răm în încă obscure1',
scria T. V ianu în Filosofici culturii.

205
 Nici o generaţie n u se poate desprinde total de tre c u t,
de experienţa şi trad iţiile sale. Ju d ecarea trecu tu lu i este
un indicator esenţial al conştiinţei răspunderii faţă de
m oştenirea lăsată de generaţiile precedente. A ceasta în­
seam nă să înţelegi corect idealurile şi intenţiile rea le
existente atunci ca şi posibilităţile av u te p e n tru a solu­
ţiona problem ele puse de o epocă istorică. O a titu d in e
criticistă, denigratoare şi dem olatoare n u conduce decît
la confuzii, la den atu rarea adevărului istoric şi la m an i­
festarea nep u tin ţei de a continua ceea ce au lăsat în ain ­
taşii şi de a aduce o contribuţie p roprie la dezvoltarea
socială şi cu lturală. „Se reproşează trecu tu lu i că n u a
îndeplinit sarcinile prezentului, scria A. Gramsci. Ce
comod a r fi, dacă părin ţii ar fi ex ecu tat şi m unca fiilor,
în dezaprobarea trecu tu lu i este im plicată o ju stificare
a n u lităţii prezentului. Cine ştie ce am îi făcut noi dacă
părin ţii noştri a r fi făcut cu tare şi cutare lucru... d a r ei
nu l-au făcut şi, în consecinţă, nici noi nu am m ai făcut
nim ic în plus". E ste exprim ată o anum ită stare în tîln ită
la unii tineri ce vor să legitim eze in activ itatea lor, lipsa
de scopuri clare p rin aşa-zisa „sărăcie" spirituală a m oş­
ten irii lăsată de înaintaşii lor. Este binecunoscută enor­
m itatea com isă de u n scriitor cînd a declarat ritos că
tale n tu l lui nu se poate desfăşura în toată plenitudinea
din cauza lim bii rom âne. Dincolo de reacţionarism ul po­
ziţiei se detaşează incapacitatea de creaţie. C are este
m isiunea cea m ai nobilă a unui om de litere dacă n u îm ­
bogăţirea lim bii în care scrii ? N u acesta este ro stu l de
căpătîi al u n u i adevărat şi p a trio t scriitor ? Este num ai
u n exem plu extrem , să recunoaştem , de neînţelegere a
dialecticii trad iţiei şi m odernităţii, a legăturii organice
dintre tre c u t şi prezent.
R efuzul oricărei tradiţii, cultul inovaţiei, goana după
orice no u tate alcătuiesc m odernism ul. El este, în fapt,
exagerarea m odernităţii. „M odem este m ai ales ceea ce
se perim ează foarte repede şi devine ridicul după puţină
vrem e" e ra de părere poetul francez P au l V alery. Este
descris m odernism ul m ai m u lt ca o modă. D ar ce este
m oda ? C uvîntul este des folosit şi n u o dată are în lim ­
bajul cotidian sensul de m odern, m odernism . Moda este
o tră să tu ră esenţială a conştiinţei com une şi preocupă
m ajo ritatea oam enilor de vîrste diferite. Ea influenţează

208
 a su p ra tu tu ro r dom eniilor de activitate. Este cîm pul de
în tre tă ie re a opiniilor şi atitudinilor cotidiene.
M oda se identifică cu frum osul, m odernul şi este aso­
ciată cu noţiunile de original, bun-g'ust. Faptele, acţiu­
nile, com portam entul oam enilor pot fi m oderne sau în ­
vechite şi nicidecum obiectele sau lucrurile concrete.
U ltim ele devin m oderne sau nem oderne în m ăsu ra în
care caracterizează activităţile um ane. Deci, n u costum ele,
coafurile, fardul, cuvintele, gesturile în sine etc. sînt
m oderne ci este m odem să p urtăm un anum it fel de
îm brăcăm inte, să utilizăm anum ite cuvinte, să ne com­
portăm in tr-u n anum e fel. în acelaşi sens, poate fi ap re­
ciată preocuparea unor oam eni de a-şi m obila casa cu
obiecte foarte m oderne sau, dim potrivă, cu produse ale
a rte i populare. P o p u laritatea unui film, a unei cărţi, a
ixnui spectacol independent de calităţile reale exprim ă
aceeaşi atitudine caracteristică modei.
Moda este o form ă tem porară a vieţii sociale în con­
tin u ă schim bare (V. Tolstyh, 1972). Ea este o form ă spe­
cifică şi dinam ică a com portam entului standardizat de
m asă, expresie a influenţei diversităţii de g u stu ri şi p re­
ferin ţe aflate în p erm anentă schim bare.
D atorită asem ănării sale cu norm ele frum useţii n a­
tu ra le m oda oglindeşte nivelul şi p a rticu la rită ţile gustului
estetic de masă. Ea conferă rep rezen tărilo r estetice ale
g ru p u rilo r sociale o oarecare stabilitate exprim înd în tr-o
an u m ită perioadă u n stil, u n mod de a fi. Ca fenom en
de cultură, m oda rep rezin tă o schim bare parţială a for­
m elor exterioare de cu ltu ră supuse fluctuaţiilor de gust
-şi chiar de interese, deoarece p rin m odă sîn t puse în
discuţie aspecte economice, sociale şi ideologice.
N u ne-am propus să analizăm pe larg toate im plica­
ţiile m odei ca fenom en social m ult m ai complex. Ne-am
o p rii la m odă ca u n exem plu concret al rap o rtu lu i d intre
tradiţie şi m odernitate, d intre clasic şi m odern.
M oda are efecte negative asupra individLilui atunci
cînd este su pralicitată funcţia ei m ai ales în ceea ce p ri­
veşte im itarea, copierea unor modele, p relu area lor fără
discernăm înt. Fuga după nou tate în dauna calităţii axio­
logice este deosebit de păgubitoare în cultură.
Trăim , să recunoaştem , uneori team a de a nu răm îne
în urm ă, de unde şi dorinţa de a fi în pas cu vrem ea.
N u ne place să fim etichetaţi ca învechiţi. Ne preocupă

207
 "1

cunoaşterea noutăţilor. Ne interesează în tr-u n cuvînt,

moda, fie că o acceptăm sau o respingem . N u trecem in­
diferenţi pe lingă m anifestările ei. Este în firea om ului
să reacţioneze la fenom ene sociale cotidiene. Şi m oda este
un fa p t cotidian.
Există şi o m odă în artă, în cu ltu ră în general. Se
ştie ce rep rezin tă epigonism ul care în p a rte se aliniază
modei literare. P re lu a rea necritică a unor m ode cu p ri­
vire la îm brăcăm inte, com portare, însuşirea u n u i voca­
b u lar inadecvat, caracterizarea d re p t m odern a u n u i gen
de artă, cel m ai sem nificativ fiind exem plul m uzicii
uşoare n u o dată contrapusă, de către unii tineri, ca
m odernă, m uzicii sim fonice considerată clasică şi c h ia r
tradiţională, to ate acestea sînt a titu d in i în tîln ite cotidian
la o serie de oam eni tin e ri sau m ai p u ţin tineri. Iată de
ce, atitudinea faţă de m odă treb u ie întem eiată pe capa­
citatea de a gîndi şi de a acţiona independent. P e n tru că
num ai astfel te poţi descătuşa de „teroarea m odei“, să
ren u n ţi la acele m aniere, stilu ri şi idei „m oderne* in­
com patibile cu convingerile personale. în fapt, a urm a
orbeşte m oda înseam nă a fi lipsit de sentim entul dem ni­
tă ţii personale, înseam nă p ierd erea a ceea ce este carac­
teristic fiecăruia, în tr-u n cuvînt a n u avea personalitate.
Or, sp iritu l m odern autentic presupune personalitate, in ­
dependenţă în convingeri şi în com portam ent.

3.9. Cultura generaţională — cultură globală

C ultura generaţiei se înscrie în cu ltu ra globală. T i­

n erii percep d iferenţa d intre ele fă ră ca în m od necesar
să le contrapună, deşi fenom enul este posibil. P rin cul­
tu ra proprie generaţiei lor tin erii aduc o notă de prospe­
ţime, de noutate, pun în valoare m ijloace inedite de creaţie
şi receptare culturală.
Este dificil însă de a tra sa caracteristici generale în
m esajele artistice preferate de tineri. Poate că cea m ai
com ună este, aşa cum am m ai arătat, n a tu ra divergentă
a aspiraţiilor şi opţiunilor culturale. Cît priveşte valorile
artistice create de tineri se desprind două atitu d in i contra­
dictorii : m anifestările culturale specifice tin e retu lu i (m u­
zica pop, beat, form aţii artistice) diferă num ai în form ă
d a r n u şi în conţinut de a rta tradiţională, ele ex p ri-

208
m înd aceeaşi problem atică dar în condiţii schim bate şi
la u n nivel ce se vrea cît mai în alt p ro fe sio n a l; pe de-
altă parte, aceste preferin ţe ale tinerilor tind să se în ­
depărteze de creaţia artistică dom inată de tem e tra d iţio ­
nale. Dacă luăm ca exem plu m uzica b eat (îl luăm de la.
I. V itanyi, 1976) observăm că ea a re n u n ţa t la lum ea
siropoasă a şlagărelor tradiţionale, la platitu d in ea lo r
d ar sentim entalitatea caracteristică m uzicii tra d iţio n ale
o regăsim şi în noua m uzică.
Acelaşi lucru este prezent şi în cazul teatru lu i, fil­
m ului şi al altor arte, care reliefează şi alte contradicţii
în activităţile culturale ale tinerilor. Aşa, de exemplu,,
interesul foarte pu tern ic p en tru tehnologia m odernă, mai:
cu seam ă electronică, folosită intens de tin eri în m uzică
m ai ales (audiţie, transm itere, creaţie) este însoţit de dis­
p reţu l faţă de tehnologie. Preocuparea p e n tru noutate
concom itent cu descoperirea u nor valori ale trecu tu lu i
este o altă tră să tu ră a com portam entului cu ltu ral al ti­
nerilor.
P erem ptoriu p e n tru m anifestarea cu lturii tineretului-
este m odul de satisfacere a treb u in ţelo r specifice tin e re i
generaţii în ţara noastră. Ca dovadă a încrederii societăţii
în capacitatea tin erilo r de a se autoorganiza şi autocon-
duce s-au construit case şi cluburi ale tin eretu lu i, ele
răspunzînd m u ltitu d in ii de cerinţe ale tu tu ro r categoriilor
de tineri, îm binînd dim ensiunea instructivă, inform aţio­
nală cu cea delectiv-recreativă. L arga lor particip are la
dezvoltarea m işcării artistice de m asă, la cercurile şi ce­
naclurile proprii sau din in stitu ţiile de cu ltu ră constituie-
p rile ju l afirm ării opţiunilor şi intereselor lor culturale-
Ca urm are a principiului ce guvernează societatea noas­
tră privind educarea tin e retu lu i pe baza nevoilor, aspi­
raţiilo r şi intereselor proprii ale tinerilor, s-au adoptat
şi se adoptă decizii ce exprim ă cerinţe definitorii ale-
generaţiei tinere. C rearea u nor in stitu ţii speciale p entru
tin e re t se înscrie p rin tre sem nele distinctive ale înţele­
gerii la nivel social a atrib u telo r tinerilor în contextul
c u ltu rii globale. T ransform ările economico-sociale acţio­
nează puternic a su p ra sta tu tu lu i tin e retu lu i şi, implicit,,
asupra cu ltu rii sale. Evident, aceasta n u este perfect
omogenă, p e n tru că în tru n eşte tră să tu rile proprii mai:
m u lto r g ru p u ri de tin eri ce se originează în stru c tu ri de
clasă şi socioprofesionale. Indiscutabil, în socialism dife­

209
ren ţele d in tre clase n u au acu itatea din societăţile bazate
p e pro p rietatea priv ată asupra principalelor m ijloace de
producţie. Ele influenţează m ai m u lt m ediat unele d in tre
a titu d in ile şi concepţiile tinerilor, exprim ate în o rie n ta ­
rea către valori ce ţin de conştiinţa de clasă.
Sem nificativă pentru stu d iu l rap o rtu lu i d intre cul­
tu ra generaţională şi cultura globală este dinam ica o p ţiu ­
nilor culturale ale unor g ru p u ri de tin eri despărţite de
u n in terv al de tim p. în cercetările efectuate (Schifirneţ,
.1931) am u rm ă rit cunoaşterea com parativă a intereselor
p e n tru te a tru corelate cu alte preferin ţe culturale ale
adolescenţilor liceeni investigaţi în 1970 şi ale celor s tu ­
diaţi în 1980. Este de presupus că în tre cele două generaţii
a r trebui să existe diferenţe în plan cu ltu ral determ inate
de condiţiile concrete de form are şi educare a fiecăreia
d intre cele două generaţii. M enţionăm că au fost cercetaţi
elevi de la aceleaşi şcoli, ştiu t fiind însă că m ulte d intre
aceste şcoli şi-au schim bat profilul din licee teoretice în
licee industriale şi, în consecinţă, stru c tu ra lotului din
1980 a fost cu m u lt diferită de cea d in 1970.
C om pararea celor două lo tu ri evidenţiază sim ilitudini
sau m ici diferenţe în tre cele două generaţii de elevi. Aşa
ele pildă există aceeaşi proporţie de adolescenţi care au
vizionat te a tru l la televiziune sau au au d iat em isiuni
tea tra le la radio (61% în 1970 şi 6 0 y 0 în 1980). De r e ­
ţin u t că perioadele cercetate e ra u diferite (luna m ai în
1970, luna octom brie în 1980). D ar adolescenţii din 1980
a u declarat în proporţie m ai m are decît cei din 1970 că
au m ers la teatru , scăzînd, în acelaşi tim p, ponderea celor
ce nu au văzut nici un spectacol de te a tru în lu n a cînd
a avut, loc cercetarea.
Aceeaşi preocupare constantă sesizată la adolescenţii
din 1970 p e n tru te a tru l transm is de m ass-m edia o în tîl-
nim şi la adolescenţii din 1980.
Cît priveşte genul de te a tru p refe ra t se observă o
creştere a p referinţelor la adolescenţii din 1980 p e n tru
te a tru l de divertism ent şi o scădere a in teresului p e n tru
te a tru l istoric. C onstantă răm îne opţiunea p e n tru te a tru l
m odern. Dacă în 1970 există u n n u m ăr im p o rtan t de
tineri in teresaţi num ai de te a tru sau num ai de film, cei
din 1980 în m are parte le p refe ra în aceeaşi m ăsură pe
am îndouă.

210
 Analiza corelaţiilor d in tre genul de te a tru p refe ra t,
genul de carte şi opţiunea p e n tru film sau te a tru p are
a fi m u lt m ai com plexă decît cea din 1970. Astfel, se
constată o uşoară scădere a interesului p e n tru div ertis­
m ent la elevii cu preferinţe p e n tru te a tru l istoric şi
film sau p en tru te a tru l de divertism ent şi film. în
schim b, la elevii care optează p en tru te a tru l m o d em
există o oarecare creştere a preferinţelor p e n tru divertis­
m ent în com paraţie cu grupul de adolescenţi din 1970.
R eferitor la m otivaţiile frecventării te a tru lu i reţinem
e xistenţa aceleiaşi proporţii a opţiunilor p e n tru in stru cţie
la am bele generaţii, dar şi o creştere a interesului p e n tru
divertism ent şi o preocupare din p artea unui n u m ăr m ai
m ic de adolescenţi din anul 1980 p en tru elem entele in­
trinseci tea tru lu i (regie, scenografie).
Nu putem prezenta toate corelaţiile d intre m otivarea
frecventării tea tru lu i şi opţiunile culturale ale elevilor
din cele două loturi. R eliefăm doar că in teresul m ai m a re
p e n tru divertism ent la generaţia din 1980 îşi pune am ­
p ren ta asupra m odului de stru c tu ra re a orizontului cul­
tural, asupra com portam entului, dar aceasta num ai atunci
cînd distracţia este m otiv fundam ental de frecventare a
teatru lu i.
O altă concluzie care se degajă din aceste date este
cea referitoare la im p o rtan ţa intereselor cu ltu rale speci­
fice fiecărui grup de tineri. A dolescenţii o rientaţi num ai
spre satisfacerea cerinţelor de divertism ent urm ăresc
acest lucru în toate activităţile lor culturale. Spre deo­
sebire de aceştia, elevii in teresaţi de form area u n u i larg
orizont cultural frecventează in stitu ţiile culturale p e n tru
a se instrui, p e n tru a-şi îm bogăţi bagajul de cunoştinţe
concom itent cu dorinţa de a găsi răspuns şi la nevoia lor
de divertism ent. Deci nevoi spirituale şi culturale contri­
buie la cristalizarea unei anum ite m otivaţii de frecven­
ta re a unei in stitu ţii culturale, în cazul de faţă tea tru l.
Fireşte, aserţiunile de m ai sus se referă la g rupurile
de adolescenţi investigate ; ele au un anum it grad de
relativitate.' Insă, se poate uşor rem arca asem ănarea d in ­
tre loturile cercetate, uneori chiar id en tita te a de opţiuni
culturale, neverificîndu-se ipoteza existenţei unor dife­
renţe sem nificative. A şadar, cel p uţin p e n tru tin erii s tu ­
diaţi, nevoi şi aspiraţii asem ănătoare sînt sesizabile în
orizontul lor cultural. Coincid cele două generaţii în m od

211
a b so lu t ? Evident, nu. O arecari deosebiri sîn t vizibile,
expresie a p a rticu larităţilo r fiecărui grup de tineri. C ît
priveşte sim ilitudinea unora d in tre dim ensiunile com ­
po rtam en tu lu i cultural, explicaţia stă în condiţiile sociale,
cu ltu rale şi educative de form are apropiate cu deosebire
în ceea ce priveşte pregătirea şcolară.

3. 10. Cultura grupului — cultura societăţii

Intre cu ltu ra g rupului şi cu ltu ra societăţii există relaţii

d e com plem entaritate sau de conflict. C ultura g rupului
poate să se exprim e şi sub form a subculturii, ca un su b ­
sistem cu ltu ral ce face p arte din s tru c tu ra cu lturii glo­
bale. Cu cît g rupul social este m ai m ic cu a tît influ en ţa
cu lturii sale este m ai puternică. în g rupul mic cu ltu ra
este cen trată m ai m u lt pe subiectivitate, pe reiaţii in te r-
personale în com paraţie cu grupurile m ari unde c u ltu ralu l
reflectă m ai ales rap o rtu rile bazate pe norm e form ale.
R aportul d in tre cultura g rupului şi cultura societăţii
cap ătă şi expresia relaţiei d intre c u ltu ra neinstituţională
şi cultura instituţională. U ltim a este diriguită de norm e
generale, referin du-se la valorile unei stru c tu ri in stitu ­
ţionale. Ea reproduce interese, aspiraţii şi treb u in ţe ge­
nerale. C ultura neinstituţională vizează în m ai m are m ă­
su ră valori ale individului cu accent pe afectivitate,
ra p o rtu ri inlerum ane. Ea se naşte spontan şi, în genere,
■cuprinde valori in stătu nascendi, idei şi com portam ente
p u tern ic particularizate.
C ultu ra tin e retu lu i este un exem plu de cu ltu ră a g ru ­
pului şi în tr-o anum ită m ăsură ea înglobează şi elem ente
ale cu lturii neinstituţionalizate. A supra cu lturii tin e re ­
tu lu i n u m ai insistăm , deoarece am acordat un spaţiu
cuvenit în analiza referitoare la cultură.
Vrem. doar să prezentăm succint cîteva d intre opţiu­
n ile tinerilor p e n tru cadrul de dezbatere, inform are şi
frecventare a unor activităţi culturale, opţiuni ce ex­
p rim ă în tr-u n fel orientările culturale ale individului.
T ip u l de contact cu activitatea c u ltu rală este, de fapt,
o opţiune culturală, expresia unei treb u in ţe culturale, a
u n ei viziuni despre cultură. R eferindu-ne concret la ca­

212
 drul de dezbatere a problem elor specifice fiecărui dom e­
n iu al cu ltu rii reţinem că m are p a rte din tin eri preferă
să discute despre litera tu ră , ştiin ţă şi a rtă în g rupul de-
prieten i şi cu colegii. P rofesorul sau m aistru l (în cazul
colectivelor de m uncă) sîn t p referaţi p e n tru dezbaterea:
aspectelor referitoare la tehnică, iar p e n tru discutarea,
problem elor economice şi politice fam ilia este opţiunea:
esenţială a unui m are n u m ăr de tineri. Corelate cu ocu­
p a ţia tinerilor, aceste date ne oferă cel p uţin două con­
cluzii : 1. tendinţa studenţilor de a prefera dialogul 111,
g ru p u ri mici, deschiderea m ai largă a tinerilor m uncitori
faţă de colegi şi m aiştri, nevoia de securitate la elevi
dovedită de orientarea lor m asivă către fam ilie drept:
cadru de clarificare a unor aspecte referitoare la cultură
2. stu d en ţii nu m anifestă interes p en tru discutarea pro ­
blem elor de a rtă şi lite ra tu ră cu profesorii lor, situ aţie
explicabilă, probabil, p rin : a. incapacitatea u n o r cadre
u n iv ersitare de a înţelege m utaţiile in terv en ite în evoluţia
fenom enelor artistice, şi în com portam entul cu ltu ral al
tin e r ilo r ; b. convingerea studenţilor că asem enea p ro ­
blem e pot fi discutate fără a apela la sp rijin u l profeso­
rilo r ; c. ten d in ţa de p rivatizare fiind m ai puternică la
studenţi, influenţează alegerea cadrului de dialog care
să perm ită alte ra p o rtu ri interpersonale decît cele sta ­
bilite cu cadrele didactice.
M enţionăm că tin erii de vîrstă sub 16 ani, în ponderea
cea m ai ridicată faţă de toţi ceilalţi tin eri indică fam ilia
d re p t cadru de dialog. Se confirm ă deci concluzia că ado­
lescenţii elevi sim t nevoia unei protecţii, a unei sig u ran ţe
oferită de fam ilie în clarificarea problem elor de cultură.
Am în făţişat m ai sus u n aspect al conexiunii d in tre
c u ltu ra g ru p u lu i şi cu ltu ra societăţii şi anum e cadrul
concret de m anifestare a com portam entului cultural. R e­
iese din concluziile de m ai sus p a rticu la rita tea fiecărui
subsistem al cu lturii ; rap o rtare a tinerilor la c u ltu ra
globală se face p rin m ijlocirea m ediului de viaţă şi
m uncă al individului. D iferenţele d in tre categoriile de
tineri sînt o m ărtu rie a problem elor specifice u n u i grup,
exprim înd a p arten en ţa la clase şi categorii sociale, n i­
veluri de instrucţie şi de pregătire variate, caracterul şi
com plexitatea m uncii profesionale.

213
 4. C O M P O R T A M E N T C U L T U R A L Ş I A C Ţ IU N E A
S O C IA L Ă A G E N E R A Ţ IIL O R

Am stă ru it în paginile precedente asupra orizontului

c u ltu ra l in contextul unora d intre elem entele com porta­
m entului cultural. A supra acestuia din u rm ă ne oprim
dorind să evidenţiem trăsătu rile lui în rap o rtu rile în tre
generaţii.
C ultura oricărei societăţi m oderne se caracterizează
p rin o m are diversitate de orientări, expresie a creşterii
nivelului de profesionalizare şi de cultură, a diversifi­
cării activităţilor de m uncă. V arietatea unei culturi este
dependentă de v arietatea tendinţelor izvorîte din m u lti­
tudinea opiniilor şi a unicităţii personalităţilor creatoare
(I. Biberi, 1971).
C onvergenţa şi divergenţa generaţiilor constituie u n
factor esenţial, în societatea noastră, al p lu ralităţii com­
portam entelor culturale. C ultura uneşte generaţiile în
efortul nobil şi necesar de fău rire a spiritu alităţii n a ţio ­
nale. In pofida deosebirilor de m ijloace, nivel de cunoaş­
te re şi asim ilare, condiţiile de form are şi afirm are, ti­
n erii şi adulţii se regăsesc în opera com ună de edificare
a societăţii socialiste, adică în realizarea aceloraşi idealuri
sociale.
Evident, deosebirile în tre generaţii se m anifestă şi în
societatea noastră, aşa cum am m enţionat, ca urm are a
persistenţei unor m odele şi m en talităţi tradiţionale de
v iaţă şi cu 'privire la rap o rtu rile interum ane, a intereselor
tinerilor şi a soluţionării lor specifice, a integrării tin e ­
rilo r in cadrul diferitelor clase şi g ru p u ri sociale şi a ce­
rin ţelo r particu lare vîrstei tinere.
Studierea rap o rtu rilo r în tre generaţii ara tă că p e n tru
în lă tu ra re a deosebirilor d intre ele se im pune o s tă ru i­
toare m uncă de educaţie a tu tu ro r m em brilor societăţii
p e n tru a preveni fiinţarea unor stereotipuri, prejudecăţi,
rep rezen tări în perceperea reciprocă a oam enilor de vîrste
diferite. De bună seamă, diferenţele determ inate de cauze
ce ţin de plasarea fiecărei generaţii în structurile sociale
şi organizaţionale pot fi clarificate p rin luarea unor m ă­
suri de elim inare a condiţiilor ce stim ulează discrepanţele
d in tre ele.
S-a desprins din exam inarea problem aticii generaţiilor
teza influenţei reciproce în procesul de educaţie, de

214
tra n sm ite re a m odelelor culturale, fenom en care nu se
realizează doar în v irtu te a inerţiei. In terv in interese, as­
piraţii, trebuinţe, m entalităţi, clişee de gîndire cu rol
esenţial în configurarea profilului unei generaţii, în
co n stituirea culturii u n u i grup de vîrstă.
Ia tă de ce este necesară punerea în valoare a capa­
cităţilor fiecărei generaţii în conform itate cu a p titu d i­
nile, năzuinţele şi nevoile ei. Neîndoios, educarea şi for­
m area unei generaţii cuprinde obligatoriu rap o rtarea la
m ediul social, la cu ltu ra naţională, la societate în în ­
tre g u l ei.
U n autentic schim b în tre generaţii, continuitatea ge-
neraţională cer întem eierea rap o rtu rilo r d intre generaţii
pe valori reale, fundam entale. In tr-u n cuvînt, ele cer
com petenţă şi perform anţă la toţi m em brii unei societăţi
cum este sistem ul n o stru social. Lipsa lor duce la stag­
nare, sclerozare a vieţii sociale. C om petenţa se preia p rin
învăţare şi din experienţa înaintaşilor, dar perform anţa
presupune creaţie individuală, punerea în lum ină a capa­
cităţilor proprii. G eneraţia nouă preia de la generaţia
precedentă calităţile adecvate p e n tru realizarea unui
scop, a unei acţiuni de transform are a realităţii sociale
iar rezultatele obţinute, nivelul lor, de regulă m ai în alt
decît al generaţiilor anterioare, se concretizează în p er­
form anţe. C ultura săvîrşeşte acea îngem ănare d in tre
com petenţă şi perform anţă. în cultură, în sensul cel m ai
larg, se întîlnesc generaţiile prezente, cele din tre c u t şi
cele viitoare. P rin creaţia spirituală şi m aterială se asi­
g u ră com unicarea în tre generaţii şi n u p rin revendicări
n ejustificate de o activitate concretă sau p rin sim plul
fap t al naşterii în tr-u n in terv al de tim p diferit de al alto r
g ru p u ri în vîrstă. Dialogul în tre generaţii n u se poate
desfăşura în discuţii sterile, în autoelogieri sau detaşarea
olim piană de problem ele reale ale epocii. F ără com pe­
te n ţă şi perform anţă n u se asigură o com unicare reală
şi eficientă în tre generaţii. C ontinuitatea cu cei care vin
este de esenţă culturală. A ltfel, n u e decît o succesiune
biologică.
In tre tîn ă r şi a d u lt există o deosebire de stru c tu ră
însă aceasta n u înseam nă o opoziţie totală. D iferenţele
fiinţează ca u rm are a leg ătu rilo r d intre generaţii. Poziţia
tin e retu lu i în viaţa socială este dată de in teg rarea în
coordonatele perm anenţelor sociale şi cu ltu rale ale socie-

215
lă ţ i i noastre şi p rin referire la s p iritu l epocii contem po­
ra n e . T inerii se m anifestă in ca d ru l social larg p rin
n o u tate a viziunii proprii, ineditul reacţiilor şi com porta­
m entelor, originalitatea m o dalităţilor de gîndire, in te r ­
p reta re şi acţiune a su p ra realităţii.
Nu este sim plu la vîrsta tin e reţii să accepţi cu lu ci­
d ita te dependenţa de ceilalţi. La 18 ani trăieşti cu se n ­
zaţia că nu ai nevoie decît de încrederea în forţele tale.
Im p o rtan t este că ai propriul eu, ai resurse, unele n e b ă ­
n u ite de a schim ba lumea. E xperienţa celor de dinaintea
n o a stră ? Cam dem odată, învechită şi n u foloseşte la
nim ic atunci cînd este vorba să fii tu însuţi. S uperficia­
litatea, judecata p ripită stim ulată adesea de fapte în şe ­
lăto are caracterizate p rin neobişnuit ne determ ină în
•adolescenţă şi chiar în tin ereţea m ai tîrzie să trecem
peste sem nificaţia adincă a realităţii şi să acordăm credit
d e p lin unor fenom ene efem ere, m inore. „De fa p t tin ereţea
însăşi este o epocă-şcoală, u n v ast te re n de antrenam ent,
d e exersare a tu tu ro r v irtu alităţilo r în zona m arilo r cu­
renţi. T otul este să nu folosim fo rţa explozivă a tin ereţii
în slujba u nor tre b u ri m inore, aşa cum m ult tim p p rafu l
d e puşcă a fost folosit doar la focul de artificii", carac­
terizează cu ju steţe M ircea Sântim breanu, această p e ri­
oadă capricioasă din viaţa noastră.
Ne construim singuri, definindu-ne p rin voinţă, p erse­
v erenţă, p ropria n oastră id en titate ca şi un stil personal
p rin studierea celor din jur, cunoaşterea realităţii p re ­
zente şi a m odelelor din artă, litera tu ră , ştiinţă. Ceea ce
caracterizează com portam entul tîn ă ru lu i este pasiunea
fie că este iubirea sau prietenia, fie cunoaşterea şi auto-
perfecţionarea.
C ultivarea pasiunilor fundam entale la această v îrstă
n u este doar o cerinţă facultativă ci esenţială p e n tru fo r­
m area personalităţii tînărului. U na d in tre ele este n e­
g reşit pasiunea p e n tru cultură, p e n tru îm bogăţirea p e r­
m an en tă a orizontului cultural.
T inereţea este v îrsta m arilor acum ulări în toate p la­
n u rile vieţii. U n ins care a tră it în anii tin ereţii pasiv, în
m od şters, conform ist nu va p u tea niciodată să trăiască
bine cu sine şi cu sem enii săi în anii de m atu ritate. S tra ­
teg ia vieţii se cristalizează aeum. A tunci cînd om ul arde,
cîn d se consum ă în acţiuni utile, atunci se sim te tîn ă r şi
răm în e tînăr. Ilu stru l n o stru savant H. Coandă spunea că

216
e ste im p o rta n t p e n tru u n tîn ă r să ştie a visa cu ochii
descinşi. In această perioadă orice om trăieşte intens
senzaţia devenirii sale, este preocupat de sensul evoluţiei
lui. la tă de ce tinereţea este o stare funcţională ce se
im pune în toate acţiunile, ce se distinge p rin entuziasm ,
energie, v italitate, activism , pasiune, îndrăzneală, curaj.
D ar nu poţi îndrăzni, nu poţi năzui nim ic dacă n-ai sub
picioarele tale edificiul de cunoaştere şi valori lăsat de
în ain iaşi sau creat de generaţiile cu care convieţuieşti.
D esconsiderarea valorilor um ane, lipsa de respect faţă
d e generaţiile precedente nu contribuie la afirm area ca
in d iv idualitate a unui tîn ă r sau grup de tineri. Cel m ult,
pol dovedi debusolarea lor, n esiguranţa în gîndire şi în
com portam ent.
T inereţea trebuie afirm ată în orice îm p reju rare p rin
ceea ce-i este propriu şi nu p rin m im etism , falsă în fă­
ţişa re şi intoleranţă. Ea exprim ă etern a strădanie a fie­
cărei generaţii de a-i depăşi pe înaintaşi.
Generoşi p rin excelenţă, tin erii sîn t gata să prim ească
to tu l dar şi să dăruiască totul. Tocmai această tră să tu ră
face ca v îrstă tîn ă ră să fie disponibilă p e n tru creaţie,
p e n tru cultură. U na din rezervele interne ale perfecţio­
n ă rii vieţii sociale o rep rezin tă valorificarea optim ă şi
efectivă a potenţialului um an ilu stra t de succesiunea ge­
neraţiilo r. Cînd vorbim despre preocupările tin erilo r să
avem perm anent în vedere că ele exprim ă frăm întări,
îndoieli fireşti p e n tru această vîrstă şi, de aceea, este
necesară o chibzuită şi aten tă analiză şi nu etichetarea
lo r p rin şabloane sau idei convenabile bunei noastre
situ a ţii ca adulţi. A bara dorinţa tîn ăru lu i de a se in te ­
roga şi de a te interoga pe tine ad u lt în leg ătu ră cu pro­
blem ele lui şi, m ai ales, cu ceea ce-i propui şi susţii
rep rezin tă o greşeală cu consecinţe greu de prev ăzu t în
planul dezvoltării intelectuale şi m orale. ÎDacă cerem
respect de la tin eri atunci şi noi adulţii n u putem fi
decît reverenţioşi faţă de ei. R enum itul psiholog am erican
G. Mead a form ulat o aserţiune plină de tîlc : „Om ul îşi
form ează im aginea despre sine încălţînd ghetele altuia*.
E ste exprim at adevărul că individul se form ează p rin
rap o rtare a la ceilalţi, în prim ul rîn d la adulţii din ju ­
ru l său.
în tîln im cîteodată la adulţi nedum erirea că tin e rii n u
m ai vor să-i înţeleagă, că ei, a tît de p u ţin experim entaţi

217
în ale vieţii, îşi p erm it să aibă opinii proprii, să gîndească'
îndrăzneţ şi curajos despre lu cru ri ce a r a p arţin e în
exclusivitate perioadei adulte. Ce ştiu ei ? răsună ca u n
leit m otiv întrebarea. A u tre c u t p rin ce am tre c u t noi ?
Cînd au av u t tim p să cunoască asem enea lucru ri ? N u
se sesizează că generaţiile se schim bă, iar viaţa n u -şî
urm ează în m od obligatoriu cursul din trecut. A fi tîn ă r
n u înseam nă a n u fi m atur. E xpresia lui Cicero, „Dacă;
tin ereţea a r şti, dacă bătrîneţea a r p u te a “, nu se verifică
în tru to tu l în cazul rap o rtu rilo r intergeneraţionale con­
tem porane.
Este firesc ca o generaţie m ai bine in stru ită să em ită
idei şi să pro p u n ă perspective noi, unele destul de in ­
comode p e n tru stabilitatea cognitivă şi afectivă a u n o r
adulţi. P e n tru că adulţii, oricîte efo rtu ri a r face (ce să
m ai spunem de cei care se lim itează doar la ce le-a d a t
şcoala şi eventual televiziunea şi ziaru l ?) n u pot să refacă
drum ul parcurs de generaţia tînără. Psihologic s-a de­
m o n strat că în perioada adultă avem u n orizont de cu­
noaştere ceva m ai restrîns. Ce au adulţii în plus faţă de
tineri ? O exp erienţă m ai m are în confruntarea cunoştin­
ţelor, ideilor şi concepţiilor proprii cu viaţa.
U ităm adesea că la vîrsta tin ereţii sensibilitatea este
puternică, acut m arcată de contactul cu realitatea. T în ă -
ru l caută să se diferenţieze, să fie el însuşi şi îşi caută u n
m od propriu de a se exprim a şi com porta, în tr-u n cu-
vînt, el se orientează după u n m odel. Se afirm ă pînă la
saţietate că tin e rii îşi aleg m odelele din litera tu ră , film ,
teatru , sport, concluzie în sine ad ev ărată pusă în lum ină
de cercetări sociale. însă am u rm ă rit cu toată seriozitatea-
să investigăm cu m ai- m ultă rigurozitate problem atica
m odelelor ? N e-am în tre b a t : cine este în fap t m odelul
real al unui tîn ă r ? O analiză, fie şi sum ară, ne dezvăluie
puternice sim ilitudini în tre m odelul descris de tin eri şi,
m em brii colectivităţii de învăţătură, de tim p liber, de
prieteni, fam iliale din care face p a rte tînărul. E xistă o
dialectică a m odelului. Se tran sferă calităţi sau tră să ­
tu ri ale acestuia asupra celor sau celui foarte a p ro p ia t
sau dim potrivă personajul de carte sau film este in v estit
cu calităţile şi defectele întîln ite la persoanele apropiate.
O parte a lite ra tu rii adresată direct tineretului, m ai
ales adolescenţei, este plină de sfaturi, de îndem nuri,
avertizări, sem nale de alarm ă. O g rijă excesivă, obşti-

218
n a n tă faţă de viito ru l tinerilor, faţă de ro stu l lor în
viaţă. T otul este exprim at p rin cuvinte, aserţiuni, unele
fiin d adevărate sentinţe şi soluţii definitive. „Dacă nu vei
face aşa vei ajunge ră u “ ; „N u trebuie p ierd u tă clipa. Eşti
tîn ă r '. Integreazâ-te ! F ii d isc ip lin a t! Fii c u l t ! Să ai o
com portare m orală !“ Schemele, prejudecăţile şi im agi­
nile despre tinereţe funcţionează perfect. D ar tânărul ce
m ai are de spus ? Noi îi spunem totul, însă îi oferim prea
p u ţin sau deloc fapte concrete, regăsite în com porta­
m en tu l cotidian. M ult m ai eficient decît orice sfat oricît
de m eşteşugit şi abil a r fi plasat, este exem plul oferit
tin erilo r. P e n tru că noi, ca oam eni la care se raportează
p e rm a n en t tînărul, facem continuu educaţie. Orice act şi,
fără îndoială, to t ce spunem influenţează pe tîn ă r în bine
s a u in rău.
T inerii îşi exprim ă nu o dată m irarea şi nedum erirea
fa ţă de m ărginirea unor oam eni m ai în vîrstă decît ei,
tocm ai p e n tru că ei cred în capacitatea ad ultului de a
cunoaşte m ai m u lt şi de a avea u n com portam ent adec­
vat.
E xistă team a la reprezentanţii generaţiei m ai vîrstnice
de a n u fi ascultaţi de tin eri şi, nu o dată, în unele fa­
m ilii, sîn t folosite m ijloace de coerciţie absolut inefi­
cien te cînd se substituie argum entelor. T inerilor trebuie
să le dovedeşti că m eriţi să fii exem plu. N u fraze, n u
teorii despre cît m ai bine va fi m ai tîrziu, n u slogane şi
îndem nuri, nu condescendenţă faţă de problem ele tin e­
rilo r ci fapte concrete, vii, soluţii reale. G eneraţia năs­
cută, crescută şi educată în sp iritu l celor m ai nobile idea­
luri, stim ulată în aspiraţiile cele m ai înalte de cultură,
civilizaţie şi nivel de viaţă, de autoperfecţionare conti­
nuă, de preocupare p e n tru a răspunde p rin acţiuni la
ceea ce-i oferă societatea, n u m ai acceptă idei utopice şi
explicaţii fanteziste.
M ai m ult, ceea ce respinge categoric tin e retu l este
ten d in ţa de a-1 înşela în aşteptările sale. Trişorii, fie ei
c it de rafin aţi sau cu m are p u tere de influenţă, sîn t stig­
m atizaţi de tineri. Inclusiv trişorii din p ropria generaţie.
E ste m ai corect şi oportun să spui tin erilo r adevărurile,
c h ia r cele dure. Ei le înţeleg şi, fap t esenţial, căruia n u -i
acordăm atenţie prea m are, sîn t gata să se im plice ne­
m ijlocit în în lă tu ra re a neîm plinirilor d in tr-u n loc de
m uncă sau de învăţătură. Acolo unde tin erilo r li s-au p re­

219
zen tat cu to ată francheţea obiectivele acţiunilor, acolo
unde li s-au cre a t condiţii de p u n ere în valoare a e n e r­
giilor lor, s-au m anifestat cu ad ev ărat ca forţă a noului, a
schim bării.
T înărul v rea încredere din p a rte a adultului şi n u o
tu te lă m ăruntă, dădăceală sau in terdicţii inutile. El do­
reşte răspunsuri la în treb ări p e n tru că are o m are sete
de cunoaştere şi este interesat să afle răspunsuri, în p ri­
m u l rînd, în leg ătu ră cu viaţa sa, cu m ediul în care tr ă ­
ieşte. Cu cît un adolescent poate afla răspunsuri re a le
la întrebările sale cît m ai devrem e, cu a tît m intea lui
v a fi ferită de eroare. Vorbim cu legitim ă m îndrie de
gradul în alt de instrucţie al generaţiei tinere, de orizon­
tu l larg de cu ltu ră deci şi interesele de cunoaştere sînt
m ai diversificate. In consecinţă, preocuparea p e n tru a
găsi răspuns la problem ele cu care se confruntă este le­
gitim ă.
Apoi, este bine ştiut, tin erii resping rutina, lipsa de
îndrăzneală in gîndire, incapacitatea de a soluţiona schim ­
bările in terv en ite în tr-u n dom eniu al vieţii sociale. T ran s­
form ările sociale cunosc direcţii noi în tim p m ai scu rt decît
durează o generaţie. Ca rezultat, tre c u tu l creşte în m od
d iferit de prezent şi pare irelevant psihologic. V iitorul
n u decurge m ecanic din prezent. P e n tru că ritm u l de
transform are socială este dificil de stab ilit cu e x a ctita te
pe o perioadă foarte m are. T inerii cresc într-o lum e n e ­
cunoscută de generaţia precedentă. Problem ele cu care
se vor confrunta actualii tineri ca adulţi sînt m ai dificil
de anticipat în toată concreteţea lor. Soluţia dată în tr-o
anum ită fază a dezvoltării n u m ai este în mod necesar
relevantă p e n tru o generaţie nouă. Ce rezultă de aici ?
U tilizarea aceloraşi m ijloace sau soluţii p en tru problem e
specifice tin eretu lu i nu este posibilă decît cu riscul am î-
n ării răspunsului la aspecte stringente ale vieţii şi m uncii
tinerilor. „Mîine nu-1 repetă pe i e r i ; m îine face să înflo­
rească ceea ce astăzi există num ai v irtu al", scrie pedago­
gul. francez G. Berger. A educa pe tin e ri înseam nă să ai
perm anent grijă de a pune în concordanţă cerinţele tin e ­
rilor cu exigenţele procesului de educare şi form are. T i­
n eretu l şi viitorul sînt strîns legate în tre ele şi cînd facem
referiri la generaţia tîn ă ră vizăm viitorul. Iar pregătirea
tinerilor înseam nă, de fapt, p reg ătirea viitorului. „H a-

220
-zardul îi a ju tă întotdeauna pe cei p reg ătiţi44, scria bio­
logul francez L. Pasteur.
O generaţie optează p e n tru un ideal şi în tem eiul a
•ceea ce oferă generaţia precedentă. Ea trebuie să evite
■compromisurile, com portam entele am bigue, fetişism ul
social, să se desprindă de prejudecăţi, să respingă te n ta ­
tivele de abdicare de la principiile m orale, de la acele
concepţii sănătoase care dau robusteţe, stabilitate şi pu­
tere unui sistem social. U na din finalităţile de prim rang
ale cu ltu rii este, fără îndoială, influenţarea nem ijlocită
a com portam entului m oral. De fapt, corect este să sp u ­
nem că a fi m oral înseam nă să fii o personalitate cu ltu ­
rală. P rozatorul rom ân Al. Ivasiuc e ra de părere că : „Nu
n e putem im agina civilizaţia fără contribuţia hotăritoare
p e n tru lărgirea orizonturilor m orale a unor oam eni ce cu
greu ar putea fi daţi d rep t pildă educativă44, aserţiune în
esenţă valabilă cu deosebire în acele cadre sociale unde
r u p tu ra d intre m oral şi cu ltu ral este recunoscută ca
a tare. Evident, o creaţie n u rezistă tim pului p e n tru că
e ste opera unui om m oral, ci d atorită valorilor perene
transm ise. Insă procesul educativ din societatea noastră
subsum ează toate celelalte valori valorii m orale, şi în
consecinţă, form area culturală, ca elem ent integrator, in ­
clude în mod necesar p reg ătirea m orală a generaţiei t i ­
nere.
R ealitatea dovedeşte cu prisosinţă im p o rtan ţa edu­
cării m orale. S înt tin eri care nu ştiu să-şi păstreze dem ­
n itatea, recurgînd la to t felul de subterfugii p e n tru a-şi
realiza scopurile. în loc să-şi pună în valoare capacităţile
şi posibilităţile lor intelectuale, culturale, profesionale,
u nii tineri se rem arcă p rin abilitatea de a se descurca in
închegarea a cît m ai m ulte relaţii cu oam eni „u tili44 în
ascensiunea lor profesională. N u m unca, nu activitatea
concretă, singura ce poate da adevărata valoare a u nui
ins, contează p e n tru o p a rte din tineri. G raba unora de
a u rca cît m ai repede în scara ierarhiei îi determ ină să
neglijeze consecinţele în plan m oral şi social ale acţiunii
lor. O portunism ul, carierism ul sîn t expresii clare ale in ­
suficientei educaţii culturale. Cu a tît m ai m u lt cînd este
vorba de tin eri dotaţi. Fireşte, ei sîn t influ en ţaţi în
m are m ăsură de m ediul lor de viaţă, de m ediul fam ilial
ce-i introduc în strategia „descurcăreţului44, de unii adulţi

221
care condiţionează soluţionarea de d re p t a unei problem e
p rin realizarea u n u i m ic serviciu.
De bu n ă seam ă, în tre generaţii trebuie să existe res­
pect şi înţelegere reciprocă. G eneraţia tîn ă ră prim eşte,,
aşa cum am m ai m enţionat, de la generaţia vîrstnică
orientările p e n tru evoluţia ei individuală şi socială. Nu
rareo ri auzim din p artea unor tin e ri replica : „Aşa e ra
atunci pe vrem ea voastră ; lăsaţi-n e cu poveştile, v rem u ­
rile s-au schimbai:'1. Este un exem plu elocvent de m en ta ­
lita te greşită cu p riv ire la rolul rap o rtu rilo r in terg en e-
raţionale. Im plicarea adulţilor în educarea şi tran sm ite­
rea unor m odele culturale este ceru tă de însăşi evoluţia
şi afirm area noilor generalii. O în tre b are firească se pu n e :
De ce b ă trîn ii sîn t preocupaţi de viito ru l tinerilor, ia r
tinerii nu apreciază sem nificaţia şi gestul celor în v îrsta ?
Este lim pede că experienţa de viaţă îi învaţă pe adulţi să
acorde aten ţia necesară form ării tin erilo r şi sensului dez­
voltării lor. Intervine, probabil, şi dorinţa de a asigura
copiilor condiţiile de care ei au fo st priv aţi în tinei’eţea
lor sau din cauza cărora n u au re u ş it să-şi realizeze aspi­
raţiile.
A titudinea critică dar şi evaluarea cu onestitate a
ceea ce au făcut cei de dinaintea n oastră sînt intrinseci
rap o rtu rilo r în tre generaţii.
R espingerea valorilor altor generaţii pe argum entul
nivelului m ai ridicat de şcolarizare nu se justifică. P e n -
Iru că deţinerea unei diplom e nu este, aşa cum se crede
de către unii tin e ri şi chiar p ă rin ţi sem nul distinctiv al
superiorităţii intelectuale. Form area orizontului de cul­
tu ră n u ţine nem ijlocit num ai de absolvirea unei form e
cît m ai înalte de învăţăm înt. Apoi, dacă asim ilarea cul­
tu rii în şcoală nu s-a stru c tu ra t în tr-u n sistem, nu d e te r­
m ină atitudini, acţiuni adecvate, adică u n com portam ent
cu ltu ral corespunzător, este ineficientă. Se cunosc cazuri
de intelectuali m ărginiţi la specialitatea lor, insensibili
la m ari valori artistice, cu o gîndire obtuză şi o sensi­
bilitate precară. în schimb, sîn t oam eni cu u n nivel de
şcolarizare m ai m ic dar cu accentuate interese culturale,
cu preocupări constante şi de ţin u tă p e n tru variate do­
m enii ale culturii. S în t num eroşi tineri, absolvenţi ai li­
ceului, p e n tru care cultura este u n mod cotidian de
viaţă, tem einic însuşită, întem eiată pe valori şi criterii
reale de apreciere a fenom enului cultural.

222
 Cit priveşte atitudinea de aroganţă a u nor tin e ri faţă
■de oam enii sim pli aş m enţiona cele două personaje din
■rom anul lui C. A itm atov O zi m ai lungă decît veacul.
Este vorba de m uncitorul Edighei, lucrător la o staţie de
. -cale fera tă situată în tr-o zonă greu accesibilă şi Sabit-
ja n , u n funcţionar stab ilit in oraş, fiul unui locuitor al
satu lu i unde trăieşte Edighei. S criitorul sovietic, cu m are
m ăiestrie artistică, contrapune pe Edighei, m uncitorul cu
.bun-sim ţ şi cu o gîndire riguroasă, practică, lui Sabitjan,
,,şcolit“ la oraş, absolvent al liceului, dar cu o cultură
precară, cunoştinţe haotic asim ilate, fiind fu ra t de u l­
tim ele teorii la m odă de care fsce m are caz în faţa ţă ­
ra n ilo r din satu l lui, rem orcîndu-se la acestea fără a
m edita adine asupra lor, fără a le confrunta cu viaţa. El
m anifestă u n neju stificat sim ţ de superioritate faţă de
săteni. Le explică lucruri n u p rea clare nici p e n tru el
cum este, de pildă, teoria om ului program at. Vorbind
d esp re sentim entul de spaim ă S abitjan afirm ă cu foarte
m u ltă convingere că d atorită acţiunii u nor biocurenţi,
. unde nevăzute ce acţionează neîncetat asupra conştiin­
ţei om ului, spaim a dispare. „O să fie nevoie să sari în
foc, în foc o să sari ; să sari cu p araşu ta — nici n -ai să
. clipeşti ; să te arunci cu o m ină atom ică sub tan c —-
în tr-o clipă. De ce?, o să m ă întrebaţi. P e n tru că au
să cupleze biocurenţii neînfricării : gata cu orice spaimă...
A şa o să fie !“ încheie apodictic fostul sătean acum., func­
ţio n a r la oraş. A tîta siguranţă în susţinerea unor idei cu
im plicaţii nebănuite n u poate exprim a decît u n om cu
u n orizont îngust de cultură, o asim ilare nesistem aticâ
a cunoştinţelor. P roblem a ridicată de S ab itjan a r putea
fi im aginată şi, de ce n u ?, chiar reală. în să el n u re u ­
neşte să desprindă sensurile profunde ale unei asem enea
situ aţii, el nu este neliniştit. D im potrivă, aprobă ideea
fă ră a-şi pune vreo întrebare, fără a exprim a vreo în ­
doială.
C ultura nu există p e n tru individ, cu ltu ra este un în­
treg iar lim itarea la anum ite valori, tră ire a num ai a unora
în dauna altora, neglijînd in teg rarea lor în tr-o stru ctu ră
u n ita ră sînt prim ejdioase p e n tru om ul contem poran.
Orizontul, opţiunile şi conduita cu ltu rală apar şi
fiinţează ca u rm are a deprinderilor de a asim ila şi trăi
cu ltu ra. „P en tru a avea cultură, scrie T. V ianu, trebuie
să m anifestăm un anum e patetism ai sufletului, în care
p u tem distinge de în d ată două elem ente. U n elem ent p u r
volitiv, o a n u m ită încordare, o a n u m ită energie m orală.
N u se poate produce cu ltu ră decît în cazul cînd su fletu l
este stăp în it d e o tensiune lăuntrică. D in acest p u n ct de
vedere ceea ce se opune acestei prim e condiţii este in e r­
ţia sufletului, indolenţa intelectuală şi m orală. Dar, pe
lingă acest elem ent, p u r volitiv, în voinţa culturală, m ai
există un elem ent, în acelaşi tim p intelectual şi se n ti­
m ental, care constă d in tr-u n p o stulat optim ist, din cre­
dinţa că tem ele cu ltu rale ale om enirii n u sînt istovite,
că om enirea m ai are încă sarcini m ari înaintea ei şi că
sufletul om enesc stăpîneşte m ijloacele de a se apropia
de aceste ţe lu ri.“ Deşi aserţiunile esteticianului rom ân
vizează, în principal, creaţia culturală, ele sîn t valabile,
credem noi, şi p e n tru receptarea şi com portam entul cul­
tural. însuşirea cu ltu rii este, aşadar, dependentă de a n u ­
m ite condiţii de viaţă, de starea psihică a individului,
de interesele sale dom inante. C erinţă şi m ai acută la ti­
n eri situaţi în plin proces de form are şi educare. Este
vorba de p reg ătirea culturală, adică de cultivarea sco­
pului, a m otivaţiei pornind de la opţiuni axiologice în
acţiunea culturală, de la criterii ferm e de evaluare şi
ierarhizare a valorilor. P rincipiile de apreciere a valo­
rilo r sînt to t valori, acestea fiind puncte de rep er în
adoptarea unei a titu d in i culturale.
V edetism ul, m ira ju l falsei originalităţi, ostentaţia afi­
şată se regăsesc la adolescenţii lipsiţi de o cristalizare
deplină a opţiunilor şi aspiraţiilor culturale. D esăvîrşi-
rea spirituală nu are de a face cu cedarea în faţa plăcerii,
cu sentim entele şi înclinaţiile biologice necontrolate.
D im potrivă, ea presupune echilibru psihic, m oderaţie,
preocupare constantă p e n tru realizarea u nor scopuri
înalte, generatoare de satisfacţii reale, de durată.
E xistă ten d in ţa la vîrsta tin ereţii de a am îna în făp ­
tu ire a unor treb u in ţe culturale pornindu-se de la falsa
idee că m ai este tim p p e n tru ele. N u o dată auzi tineri
spunînd : de ce să citesc acum ? Cînd voi fi b ă trîn voi
avea tim p destul p e n tru citit. Im p o rta n t este să-m i :ră -
iesc viaţa. O concepţie sim plistă, consecinţă clară a unei
educaţii precare, a neînţelegerii rolului efortului susţi­
nut, consecvent şi perm anent în construirea com porta­
m entului cultural. U n ilateralitatea intereselor şi asp ira­

224
 ţiilo r cu ltu rale în perioada tin e reţii se perpetuează de-a
lungul vieţii.
E ducarea c u ltu rală este un proces complex, de du­
rată . C unoaşterea şi form area tin erilo r se cuvin a fi
întem eiate pe studierea condiţiilor concrete în care tră ­
iesc şi m uncesc deoarece educarea spiritului şi dezvol­
ta re a sensibilităţii p e n tru em oţia intelectuală şi a rtis­
tică n u sîn t o acţiune întâm plătoare. C ultură se face în
orice activitate, in orice acţiune a individului sau a unui
grup. P roblem a fundam entală este : cum se construieşte
personalitatea. R ăspunsul n u poate fi decît u n u l singur :
ea treb u ie să se definească şi ca om de cultură, capabil
să discearnă în tre valori şi nonvalori, în tre creaţie şi
im postură.
C ultu ra p rin m odelele ei, p rin bogăţia spirituală, ca­
p a c itate a de creare şi tran sfo rm are a' valorilor contribuie
decisiv la dezvoltarea tîn ăru lu i, la stim ularea fondului
im aginativ, afectiv, la constituirea judecăţilor sale axio­
logice. Am m enţionat ca tin e reţe a este vîrstă culturii.
T în ăru l este receptiv la frum os, m anifestă o m are cu­
riozitate, este avid de inform aţie, de inedit, dispus să-şi
clădească o lum e sp iritu ală proprie. El are p u tin ţa de a
reţin e im agini, de a recrea im agini culturale (plastice,
m uzicale, literare). A cţiunea educativă se produce por­
n ind de la u n potenţial sp iritu al ce aşteaptă să fie pus
în m işcare, să fie m odelat, altfel spus, să devină rea lita te
culturală. Este decisiv m odul de in fluenţare a adoles­
centului, deoarece acum se p u n bazele receptării, a ti­
tud in ilo r şi concepţiilor despre cultură, despre societate,
despre viaţă în general. A rta şi litera tu ra , ştiin ţa şi te h ­
nica, toate considerate ca elem ente ale cu ltu rii um aniste
rep rezin tă coloanele de susţinere ale educaţiei tînărului.
Form area c u ltu rală înseam nă orientarea tîn ă ru lu i de
la preferin ţe spontane bazate pe tre b u in ţa de inform aţie
sau n a ra re la însuşirea lim bajului cultural. D iversitatea
e x trao rd in ară a stilu rilo r culturale, a m ijloacelor de co­
m unicare a m esajelor, a d eterm in at m ultiplicarea lim ­
bajelo r artistice, literare, ştiinţifice. Dacă n u stăpînim
codul de exprim are a operei n u putem înţelege şi des­
prinde sensurile reale ale creaţiei culturale.
Este ştiu t că disponibilitatea inform aţională şi gus­
tu l p e n tru cu ltu ră n u coincid în adolescenţă cu operarea
u nor criterii valorice bine definite (Radu N egru ş.a.,

225
1974). Tinerii n u a u încă riguros clarificate noţiunile de
bin e şi rău, frum os şi u rît, ele fiind descifrate din cu l­
tu ra acum ulată şi n u din contactul nem ijlocit cu viaţa.
C ărţile şi film ele sîn t m ijloacele de prezen tare a ideilor
m orale. De aceea, opţiunea în această etapă de v îrstă este
esenţială. Este utopic să credem că n u m ai îndem nul de
a se educa, de a-şi lărgi orizontul c u ltu ral determ ină pe
tîn ă r să acţioneze ca atare. Se im pune o activitate e d u ­
cativă cen trată pe interese clare, pe p referinţele reale
şi n u doar bănuite. Se cuvine, în fapt, o schim bare a
perspectivei evoluţioniste, lineare de abordare a fenom e­
n u lu i educaţional bazată pe asim ilarea în tre p te a cu l­
tu rii, începînd cu acum ularea elem entelor fundam entale
ale culturii clasice, deci stocarea unei c u ltu ri în m are
pare îndepărtată, cel puţin în ceea ce priveşte form a de
expresie, de p a rticu larităţile de receptare ale generaţiei
tinere. Credem că nucleul educaţiei cu ltu rale a tin erilo r
treb u ie să fie c o n stitu it din interesele şi aspiraţiile ti­
n erilo r p e n tru dim ensiunile contem porane ale cu ltu rii în
al căror sistem de norm e şi valori ei au crescut şi s-au
socializat. Pe această bază ar putea fi form ată şi stim u ­
lată m u lt m ai eficient atitudinea faţă de c u ltu ra clasică.
L uarea în considerare a opţiunilor tin e rilo r p e n tru di­
ferite genuri de m uzică, cu deosebire a acelora ce por­
nesc de la m otive ale muzicii clasice, este o m odalitate
de introducere tre p ta tă în univ ersu l m uzicii sim fonice.
E ste doar un exem plu. De bună seam ă, n u ren u n ţăm în
acest fel la criteriilc; axiologice ferm e ce prezidează ed u ­
caţia culturală autentică în sp iritu l valorilor reale ale
culturii. Sugerăm num ai o schim bare a perspectivei ed u ­
caţionale care să aibă în vedere şi opţiunile culturale ale
educaţilor. N um ai în acest fel s-ar form a la tineri o m o­
tivaţie com plexă p e n tru cu ltu ră ca şi necesitatea a fir­
m ării lor ca personalităţi m ultilaterale.
 Capitolul V

GENERAŢIA LITERARĂ

1. U N C O N C E P T C O N T E S T A T D A R V A L A B IL

D in tr-u n sp irit de obiectivitate ne vedem obligaţi de

a avertiza cititoru l că nu ne propunem o descriere de­
ta lia tă a conceptului de generaţie literară. Ţ elul nostru
este de a exem plifica principiile teoretice prezentate pînă
acum . Ne oprim m ai m ult asupra acestei noţiuni stim u­
laţi cum va şi de dezbaterile actuale despre generaţie,
dezbatere care se înscrie ca un m om ent al unei trad iţii
deosebit de sem nificativă p e n tru afirm area cu ltu rii noas­
tre m oderne.
Un studiu al istoricului generaţiei în lite ra tu ra ro­
m ână ar fi extrem de in stru ctiv p e n tru cercetătorul fe­
nom enelor rom âneşti. însă, în lipsa unei investigaţii bi­
bliografice com petent alcătuită, cercetătorul este sortit
unei m unci sisifice. N e-am izbit de o asem enea dificul­
ta te şi to ate eforturile noastre stăru ito are de a convinge
şi stim ula servicii de docum entare specializate din două
m ari biblioteci ale ţării în elaborarea unei bibliografii
pe ideea generaţiei în c u ltu ra rom ână s-au concretizat
în tra n sm ite re a u nor titlu ri nesem nificative, la îndem âna
oricărui cititor.
T recînd peste aceste asp erităţi reţinem că o analiză
generală a cu ltu rii rom âne m oderne pune în lum ină ca­
rac teru l ei generaţionist. încă de la începuturile epocii
m oderne se observă fenom enul confruntării în tre gene-
laţii. P. Cornea, studiind această perioadă, n u a ezitat să
o pună sub sem nul rap o rtu rilo r d intre generaţia paşop­
tiştilo r lum inişti şi generaţia paşoptiştilor revoluţionari,
la care adaugă o generaţie de tranziţie. E xegetul rom ân

227
ia în discuţie un in terv al de vîrstă şi observă că oam enii
din acelaşi interval, dato rită u nor condiţii sociale, cul­
tu ra le şi politice specifice, se reunesc în tr-u n anum it cu­
re n t cultural. P rim a generaţie gravitează în ju ru l anului
1800 (ca an al naşterii), a doua în ju ru l anului 1815.
N u analizăm acum succesiunea g eneraţiilor literare. V rem
doar să subliniem că în tr-o cu ltu ră m odernă, cum este
cea rom ânească, g en eraţia in terv in e ca u n factor de dife­
ren ţiere şi de discontinuitate în procesul dezvoltării spi­
ritu a lită ţii rom âneşti.
R evenind la conceptul de generaţie litera ră , consta­
tăm că exegeza contem porană n u este unanim ă în ac­
cep tarea acesteia ca rea lita te şi în considerarea noţiunii
ca sem nificativă p e n tru stu d iu l u n u i fenom en litera r. Se
m erge pînă la respingerea conceptului, apreciat chiar ca
un pseudoconcept.
U na din cauzele ce m otivează asem enea poziţii n e fa ­
vorabile o vedem în aşteptările faţă de acest concept. Se
d oreşte de la el altceva decît este ca re a lita te şi ca
no ţiu n e ce reflectă această realitate. De aceea este necesar
să se delim iteze generaţia ca rea lita te lite ra ră ce fiinţează
ca a ta re de conceptul de generaţie litera ră , care capătă
sen su ri diverse în funcţie de viziunea şi m etoda de lucru
a cercetătorului, ca şi de concepţia fiecărui scriitor des­
p re creaţia literară, de rezonanţa ei în public. In fine, nu
putem re n u n ţa la conceptul de generaţie lite ra ră num ai
p e n tru că el n u reuşeşte să răspundă tu tu ro r exigenţelor
m etodologice şi de investigare ale istoricului literar. Ge­
n e ra ţia este operaţională, d ar în an u m ite co n texte rig u ­
ros delim itate şi rap o rtată la alte concepte : epocă, c u ren t
litera r, şcoală literară, g ru p are literară, trad iţie şi ino­
vaţie, progres artistic, individualitate artistică, talent,
geniu, creaţie artistică. O istorie, fie ea şi a litera tu rii,
în tem eiată num ai pe generaţie n u este benefică. D im po­
triv ă ea a r sim plifica pînă la caricatu ră realitatea lite ­
ra ră m u lt m ai bogată şi m ai com plexă decît o poate
exprim a generaţia literară. Firesc s-ar p u tea pune în tre ­
b area : A tunci la ce bun un asem enea concept ? El este
u til deoarece exprim ă o anum ită stare, o anum ită m e n ­
talitate lite ra ră n u num ai în planul creaţiei, d ar şi în cel
al difuzării şi receptării ei ; el ne indică acel plus de
n o u tate adus de un grup de creatori dincolo de diferenţele
lo r psihosociale reu n iţi în tr-u n in te rv al de vîrstă, In te -

228
m eiul definiţiei noastre dată generaţiei, generaţia litera ră
cuprinde creatori de vîrstă apropiată, orientaţi de ace­
leaşi id ealu ri de reînnoire a lim b aju lu i artistic, de abor­
dare tem atică în tr-u n m od inedit, m arcată de u n stil
pro p riu de acţiune in realitatea socială ca şi de m odalităţi
noi de difuzare şi receptare a p ropriilor creaţii şi a tra ­
diţiei literare. R ezultă din această descriere că n u lim i­
tăm generaţia lite ra ră doar la creaţia propriu-zisă, ci o
concepem ca pe u n g rup psihosocial plasat în rea lita te a
socială, culturală, politică a unei epoci.
O lite ra tu ră nouă presupune u n cititor nou. G eneraţia
lite ra ră există in toată plenitudinea ei, probabil, a tît tim p
cît lite ra tu ra m em brilor ei nu p ă tru n d e încă la citito ru l
obişnuit, a tît tim p cît operele lor sîn t receptate m ai ales
în cadrul generaţiei. A r fi o autoreceptare, o lectu ră ce
se exercită num ai din in terio ru l g rupului creatorilor de
aceeaşi vîrstă. Cînd citito ru l trece dincolo de acest grup,
generaţia n u se m ai m anifestă a tît de acut. In consecinţă,
receptarea form elor noi de expresie ale unui g ru p alcă­
tu it din scriitori de v îrstă aproxim ativ egală in terv in e
ca u n factor în constituirea şi fiin ţarea unei generaţii
litera re . P rin receptare se pune în lum ină n u doar valoa­
re a operei, ci şi reacţia societăţii faţă de creaţia literară.
Orice creator ştie că num ai p rin receptare el poate exista
ca atare. El creează p e n tru a fi recep tat de u n public
cît m ai m are. A firm area unei noi generaţii lite ra re este
condiţionată deci şi de m odul ei de receptare, de felul în
care este judecată şi consacrată în plan social p rin pro­
p ria sa creaţie.
E voluţia unei generaţii litera re este d iferită de cea a
unei generaţii sociale. Dacă privim- succesiunea genera­
ţiilo r din perspectiva progresului istoric şi social, nu
poate fi decît dăunătoare aplicarea m ecanică a p rinci­
piilor ce guvernează progresul în traiecto ria unei gene­
raţii sociale la cea a generaţiilor literare. A junşi aici,
vom observa rolul u n u i elem ent cheie în descrierea unei
g eneraţii : noutatea. Ca generaţie, şi cea lite ra ră re p re ­
zintă o nou tate faţă de precedentele p e n tru că ea este
p rin însăşi apariţia ca grup de vîrstă un fa p t nou biologic
şi social. Ea are problem e specifice şi aspiraţii, tre b u in ţe
şi idealuri proprii tocm ai p e n tru că este altceva decît. ce ,
a fost pînă la a p ariţia ei.

229
 D ar, o generaţie lite ra ră este ju d ecată p rin opere, p rin
c o n ţin u tu l şi form a de expresie, p rin peren itatea creaţiei.
T oate acestea sînt determ inate în p rim ul rîn d de talent,
cel ce dă originalitatea şi p rin el se realizează com para­
re a cu ce au lăsat înaintaşii. F ără a scăpa d in vedere rolul
decisiv pe care-1 a re in d iv idualitatea în litera tu ră , o
generaţie litera ră se afirm ă p rin g rad u l ei de originalitate
şi p rin capacitatea de creaţie.
O generaţie litera ră nu poate fi considerată superioară
altei generaţii, să zicem „noua generaţie" din perioada
interbelică faţă de generaţia „Junim ii". O asem enea ie ra r­
h izare nu este posibilă din perspectiva creaţiei literare.
Din a lt unghi de vedere, cel al difuzării şi m ai ales al
receptării, pe linia evoluţiei istorice, n u se poate nega
în tru to tu l, ca în situaţii concrete, să se m anifeste supe­
rio rita te a unei generaţii literare. Neîndoios n u există o
nivelare a celor ce alcătuiesc o generaţie. S înt scriitori
ce ap arţin unei generaţii capabili să recepteze spiritul
nou al generaţiei urm ătoare. D upă cum, fenom enul există
şi invers, adică generaţia nouă refuză să m ai asim ileze
m esajul operei generaţiei ce o precede, adresîndu-se lite ­
ra tu rii din epoci m ai îndepărtate. A vem aici o dialectică
a generaţiilor p articularizată, nesupusă legilor evoluţiei
generaţiilor sociale. Deoarece esenţial este talentul, capa­
citatea de a exprim a în form ă p roprie u n m esaj estetic
şi social.
O problem ă m u lt discutată şi d isp u tată este cea a
rap o rtu lu i dintre generaţia litera ră şi in d iv idualitatea scri­
itorului. P rin ce a p a rţin e o puternică personalitate unei
generaţii ? Sim pla plasare în tr-u n in te rv al de vîrstă este
o in teg rare de la sine în tr-o generaţie ? E vident, nu.
A ceasta este în afara oricărei îndoieli şi n u este nevoie
de o dem onstraţie sofisticată. A firm am cînd discutam
despre rap o rtu l d in tre personalitate şi generaţie, că orice
m are creator nu poate să evite toate influenţele epocii
care sînt şi ale generaţiei sale. Dacă opera este, în p ri­
m ul rînd, consecinţa tale n tu lu i său, a capacităţii sale de
a crea un stil, n u-i m ai p uţin adevărat că este im preg­
n a tă de u n anum it m esaj, de o anum ită ideologie care
n u este alta decît, p a rţial dacă nu în totalitate, a gene­
raţiei sale. Scriitorul, şi, în general creato ru l de artă, are
o poziţie contradictorie faţă de generaţie. O respinge,
considerînd-o inadecvată p e n tru caracterizarea stilului

230
său, dar n u se poate desprinde com plet de generaţie. Dacă
n u p rin creaţie, ca om el ap arţin e to tu şi unei generaţii.
Dacă n u total, parţial orice creator este solidar cu gene­
ra ţia sau cu o p a rte a ei şi reflectă în opera sa, în m odul
său personal problem atica generaţiei sale. A devărata p er­
sonalitate este greu încadrabilă în tr-o generaţie. Ea depă­
şeşte p rin viziune şi originalitate generaţia, iar opera sa
m odifică total sau parţial sp iritu l unei generaţii.
R eferindu-ne la u n exem plu, n e putem în tre b a ce
avea com un Em inescu cu Theodor Şerbănescu ? Aceleaşi
problem e ale epocii în care tră ia generaţia lor. D ar unul
era fără viziune originală profundă (Şerbănescu), celălalt
(Eminescu) a întem eiat lim ba rom ână litera ră şi a creat
o operă ce depăşea cu m u lt epoca şi generaţia sa, o operă
perenă p e n tru toate tim purile. Avem deci o diferenţă
fundam entală în tre scriitori din aceeaşi generaţie din
p u n ctu l de vedere al operei. Insă, în planul litera tu rii,
diferen ţa este o notă specifică generaţiei litera re în sen­
sul că, m ai m u lt decît celelalte generaţii, stabileşte ie­
ra rh ii valorice, fiind supusă şi ea vicisitudinilor flu c tu a ­
ţiilo r de gust, conjuncturii şi perisabilităţii u n o r principii
de judecată. în acelaşi caz discutat, M aior eseu, criticul
cu gustul şi exigenţele cunoscute, aşeza pe Th. Şerbă­
nescu lîngă Em inescu.
Spuneam că în u ltim ul tim p se observă o preocupare
din p artea unui m are n u m ăr de critici lite ra ri şi scriitori
p e n tru conceptul de generaţie. Ne oprim asupra cîtor'va
poziţii m ai sem nificative cu scopul de a da o anum ită
concreteţe ideilor afirm ate.
Mai întii, este de m enţionat recunoaşterea p e n tru ge­
n eraţie a rolului ei în ordonarea spaţiului literar. O spune
unul d intre analiştii generaţiei poetice, Ion Pop. P e n tru
el „generaţia este o convenţie necesară în procesul de
clarificare, de ordonare a spaţiului literar... G eneraţie,
prom oţie, contingent sîn t po triv ite p e n tru a indica o
anum ită secvenţă a m işcării lite ra re .“
M ircea M artin, exegetul care s-a aplecat cel m ai m u lt
şi com petent asupra problem ei, introduce un elem ent
esenţial în descrierea generaţiei : vîrstă interioară, adică
d u ra ta artistică. Pe drum ul deschis de T. Vianu, M. M ar­
tin defineşte generaţia de creaţie ca o „generaţie stabilită
în p rim ul rîn d după criteriu l vîrstei in te rio a re 4'. G enera­
ţia este în viziunea criticului „un ritu a l cotidian de tre ­

231
 cere spre solitudinea esenţială a creaţiei, deci ca o ficţi­
une necesară". O teză im p o rtan tă su sţin u tă de M. M artin
este cea cu p riv ire la lim itele conceptului de generaţie :
„M om entul de cezură rep re z en ta t în ap a riţia unei gene­
ra ţii n u trebuie absolutizat, căci n egaţia p relu n g ită am înă
asim ilările necesare4'. Deşi pusă din altă perspectivă (cea
a diferenţierii unei generaţii de o a ltă generaţie), această
idee se intîineşte cu aserţiunea n o astră că în analiza li­
te ra ră n u se poate cerceta exclusiv pe baza generaţiei şi
că esenţială răm îne opera.
P e n tru M arin M incu generaţia este „acea cristalizare
a potenţelor creatoare de la u n m om ent d a t ce dă posi­
bilitatea co nturării clare a unor a titu d in i şi a unor te n ­
dinţe artistice m ai generale explicabile istoriceşte şi
capabile să constituie u n punct de re fe rin ţă axiologic*.
D upă exegetul avangardism ului rom ânesc, n u negativis­
m ul şi iconoclastia trebuie să caracterizeze o generaţie,
ci un program cre a to r solid, fără a neg lija necesitatea
negaţiei creatoare ca elem ent d efinitoriu p e n tru o gene­
raţie in rap o rtu rile ei cu generaţiile anterioare. N efiind
de acord cu M. M artin cu priv ire la accentul pus pe
vîrsta in terio ară ca dim ensiune esenţială a generaţiei (să
m enţionăm că el n u reduce această v îrstă doar la v îrsta
d ebutului sau la fra tern iz a re biologică, ea este dacă am
înţeles noi bine, o anum ită d u rată artistică d iferită de
tim pul real în care se afirm ă o an u m ită sensibilitate crea­
toare), M. M incu concepe generaţia de creaţie ca fiind
întem eiată pe idealurile sociale şi artistice viabile prom o­
vate şi dezvoltate de rep rezen tan ţii u n u i grup de vîrstă.
Este un pu n ct de vedere m ai n u a n ţa t, ce ia în seam ă
dinam ica unei generaţii, dar şi div ersitatea ei.
Ideea de generaţie o întîlnim şi la u n critic de talia
lui Nicolae M anolescu. „C ristalizarea unei conştiinţe de
generaţie, spune criticul, este u n lu cru im portant. G ene­
raţiile, constituindu-se, neîndoielnic, p rin jocul u nor fac­
to ri obiectivi, n u devin totuşi rea lită ţi istorice decît
atu n ci cînd apare această conştiinţă subiectivă a asem ă­
n ă rilo r de ideal şi de practică artistică." Este introdus
în analiză un elem ent esenţial şi anum e conştiinţa a p a r­
ten en ţei la generaţie.
M. U ngheanu, referin d u -se la o serie de expresii fo­
losite în legătură cu generaţia, sublinia : „ele n u sîn t

232
p ro d u su l întîm plării, ci al necesităţii fiecărei generaţii de
a exprim a adevărul său'1'.
înşişi scriitorii au su sţin u t ideea de generaţie. Aşa, de
p ild ă , Nicolae B reban foloseşte term enul de generaţie
lite ra ră p e n tru a se delim ita de o an u m ită epocă d in
isto ria recentă a literatu rii noastre. „G eneraţia m ea li­
te ra ră a tre b u it să lupte aprig n u num ai să recucerească
adevăratele criterii, zona autonom ă a esteticului d ar şi
p u b lic u l11.
U n poet tîn ă r, M ircea F lorin Ş an d ru consideră că suc­
cesiunea m ai rapidă a g en eraţiilo r la noi se datorează şi
clim a tu lu i cu ltu ral în care form area personalităţii tîn ă ru -
lu i scriitor are loc în tr-u n m od intensiv. „A partenenţa
la o generaţie, spune poetul, n u este o sim plă fratern izare
•de ordin adm inistrativ, o sim plă solidaritate gregară, ci
conştiinţa valorii şi a afinităţilor creatoare."
G rigore A rbore m ilitează p e n tru o exactă utilizare a
term enului, subliniind că „în afară de vîrstă, în m od
ideal o generaţie litera ră este u n ită p rin fapte de viaţă,
p rin opţiuni culturale, p rin atitu d in i existenţiale, p rin
convergenţă de opinii".
D ar acestor p ăreri favorabile li se adaugă altele scep­
tice sau p u r şi sim piu negative, fă ră a se recunoaşte
conceptului de generaţie vreo valoare.
U n critic tîn ăr, Dan Culcer, consideră că m ai opera­
ţional în cercetarea fenom enului lite ra r sîn t seriile şi
.grupurile decît generaţia. M ircea Iorgulescu consideră
term en ii de generaţie, prom oţie, v al ca fiind convenţio­
nali, care m ai m u lt creează confuzie decît explică reali­
tatea. E ste judicioasă precizarea sa : „M ulţi d in tre scri­
itorii, criticii, publiciştii care l-a u în tre b u in ţa t (conceptul
de generaţie — n.n.)... i-au d a t u n înţeles adesea ofensiv,
•cîteodată ofensator, faţă de alte «generaţii» decît aceea
căreia socoteau că ap arţin ei înşişi". Şi, m ai departe,
«criticul m enţionează că lite ra tu ra n u începe şi n u sfîr-
şeşte cu g en eraţia — o a ltă idee dem nă de a fi reţin u tă.
Dar, credem noi, tocm ai această distorsiune a conceptului
ne obligă să-l delim ităm cu rigoare şi să-l utilizăm în
analiza fenom enului lite ra r corelat, aşa cum am m ai sub­
liniat, cu alte concepte.
C ît p riv eşte pe scriitori, aceştia au în genere o poziţie
•oscilantă. P e de o parte, neagă generaţia lite ra ră ca ex­
p re s ie a u n ităţii în planul creaţiei, d a r o acceptă ca fapt

233
cultural. „G eneraţiile astea, afirm ă prozatorul A ugustin
Buzura, sînt, desigur, o rea lita te şi în lum ea litera ră . !n
lum ea literară, d ar n u şi în literatură... Cred deci că ge­
n eraţiile sîn t m ai degrabă o realitate spirituală, scriitorii
u n iţi p rin acelaşi crez artistic."
Ş tefan B ănulescu vorbeşte de generaţia sa ca despre
generaţia anonim ă şi înţelege generaţia „m ai m u lt ca o
direcţie artistică, şcoală ; m ai toţi (...) ştiu că şcolile sînt
bune doar p e n tru m aeştri şi puţini sînt gata să se n u ­
m ească num ai discipoli".
G rigore Geoi'giu, în tr-u n p ătru n zăto r eseu, rem arca :
„ în interio ru l unui m om ent istoric «lucrează» generaţii
diferite, iar în cadrul unei generaţii cum este şi cea tî-
n ă ră (...) pot fi identificate tendinţe, serii, şcoli, form ule
şi stru c tu ri stilistice, direcţii pe care le distingem cu
aproxim aţie".
A ceastă succintă prezentare a unor poziţii faţă de ge­
n e raţie ara tă că m ulte d in tre ele nefiind elaborate teo­
retic sîn t doar simple* aserţiuni înserate în analiza unui
fenom en social sau literar, sau sînt opinii afirm ate spon­
ta n în tr-o anum ită îm p reju rare. Le-am lu a t în conside­
ra re deoarece ele exprim ă o anum ită concepţie, o an u m ită
atitu d in e în legătură cu generaţia.
Se desprind din cele spuse pînă acum cîteva caracte­
ristici esenţiale ale generaţiei literare.
1. G eneraţia literară se m anifestă, ca u n m om ent de
discontinuitate, de opoziţie şi de contestare a tra d iţie i
literare, în special a celei recente, ce ap arţin e de obicei
generaţiei prem ergătoare. în anum ite condiţii, generaţia
lite ra ră constituie o ru p tu ră faţă de generaţiile prece­
dente ; aceasta se întîm plă în epoci de dezvoltare accele­
ra tă a literatu rii. Spre deosebire de avangarda literară,
generaţia nu produce întotdeauna o ru p tu ră integrală,
absolută cu tradiţia. Aici se im pune a lu a în seam ă dis­
tincţia lu i M. M incu în tre avangardă şi experim entalism .
Orice generaţie, după p ărerea noastră, experim entează
noi form e de expresie şi caută să le difuzeze în publicul
larg. Inovaţiile, de regulă, în dom eniul lite ra r le introduc
generaţiile noi. M ai m ult, o idee nouă are u n efect con­
cret num ai atunci cînd ea devine ideea unei generaţii,
în acest fel ea se înscrie în trad iţia înţeleasă aşa cum
a definit-o G. Călinescu, adică „acea continuitate firească

234
în tr e generaţiile unei aceleiaşi naţii ieşită din factori as­
cunşi, n ed eterm in ab ili“.
2. G eneraţia litera ră se m anifestă p rin tr-u n noncon-
form ism . Ea v rea să fie în plan lite ra r altceva decît cele­
la lte generaţii. Să m enţionăm că în succesiunea generaţi­
ilo r p o t exista generaţii epigonice. O generaţie care
■determină schim bări profunde în dom eniul litera tu rii
poate naşte fenom enul epigonism ului. D upă cum o m are
personalitate, un geniu determ ină apariţia im itatorilor.
P erioada postem inesciană a cunoscut u n asem enea feno­
m en. Dar, în general, o nouă generaţie litera ră neagă
c re a to r m oştenirea generaţiei anterioare opunîndu-i un
n o u lim baj, o nouă tem atică şi un program estetic pro­
priu.
3. O anum ită conştiinţă subiectivă a particip ării la
u n g ru p de v îrstă o rie n tat de aceleaşi asp iraţii şi idealuri
■estetice şi sociale, caracterizează g en eraţia literară. Ea
fiin ţează a tît în creaţia litera ră cît şi, m ai ales, în recep­
ta re a şi difuzarea creaţiilor unei generaţii. De aici nu
rez u ltă o u n itate a generaţiei statistic constituită. O ge­
n e raţie lite ra ră se întem eiază şi pe o m are diversitate
de concepţii, atitu d in i, viziuni artistice. Ceea ce reuneşte
p e indivizi a tît de diferiţi în tr-o generaţie litera ră este
c o n ştiin ţa abordării în tr-u n anum e fel a aceleiaşi proble­
m atici, deci înscrierea în actualitate (dar n u în sensul
de cotidian, ci ca m od de a investiga lite ra r realitatea)
ex p rim ată direct de reînnoirea lim bajului artistic, p re­
cum şi o anum ită sim ilitudine în perceperea ideilor dom i­
n a n te ale epocii.
F ă ră a sc i educe la scriitorii cuprinşi în acelaşi grup
de vîrstă, o generaţie lite ra ră este alcătuită din oam eni
care în m ar°a lor m ajo ritate sînt de vîrste apropiate.
M ulte din personalităţile generaţiei junim iste, de pildă,
se plasau în acelaşi in te rv al de tim p (1840— 1850) ca ani
de naştere. P lasarea în tr-u n in terv al de v îrstă în an u ­
m ite condiţii cultural-sociale obiective conduce la m ani­
festarea unei generaţii literare. A nul deb u tu lu i nu este
sem nificativ p e n tru p rofilul unei generaţii literare. Mai
im p o rtan te sîn t atitudinile, reacţiile com une ale celor
născuţi în tr-u n anum e in te rv al de vîrstă, fa ţă de creaţia
literară, m ijloacele de expresie, toate exprim ate în opere.
A m m ai adăuga gradul in care m em brii aceluiaşi grup se
consideră contem porani u n ii faţă de alţii, m ăsura în care

235
au conştiinţa contem poraneităţii şi a particip ării la. viaţa
literară. A cest sentim ent şi o asem enea conştiinţă sînt
m ai puternice în tinereţe. P reocuparea p e n tru afirm area
în spaţiul lite ra tu rii stim ulează la tînăr, în tr-o m ăsură
m ai m are decît la generaţiile adulte, sentim entul de
ap arten en ţă la generaţie.

2. T IP O L O G IA G E N E R A Ţ IIL O R L IT E R A R E

Deşi nu- avem o. istorie a lite ra tu rii rom âne elaborată

pe principiul generaţiei literare, există p e n tru unele pe­
rioade studii ce-yi propun abordarea creaţiei litera re por­
nind de la o anum ită generaţie literară.
Cea m ai stăru ito are ten tativ ă ap arţin e binecunoscu­
tu lu i istoric literar, Al. Piru. Astfel, el analizează poezia
din perioada 1950— 1975 p rin generaţie, pornind de la
îm p ărţirea ei în generaţia vîrstnică, generaţia mijlocie»,
generaţia tînără. Poeţii sîn t g rupaţi şi stu d iaţi după vîrstă
lor. P arcu rg erea celor două volum e, cu to t in ed itu l cri­
teriu lu i folosit, nu-1 convinge pe cititor de u tilita te a ap li­
cabilităţii acestuia în spaţiul lite ra r investigat. N u se pun;
în lum ină legăturile, absolut necesare, în tre generaţii, nu
se reliefează diferenţele d in tre ele, în tr-u n cuvint, an a­
litic n u se desprind elem entele de noutate aduse de con­
ceptul de generaţie în descrierea poeziei din perioada
am intită. Cu toate acestea, ten ta tiv a lui P iru răm îne ca
u n a din cele m ai serioase şi fertile p e n tru investigarea
fenom enului lite ra r din perspectiva generaţiei. In teresu l
său p en tru u n asem enea mod de analiză este concretizat
şi în volum ul Debuturi, o propunere de configurare a!
unei h ă rţi a literatu rii, aşa cum apare ea din prezentarea
cărţilor de debut, principiul generaţiei fiind im plicit.
Refuzînd, aşa cum am văzut, generaţiei caracterul de
concept, M ircea Icrgulescu prezintă în cartea Scriitori
tineri contem porani o generaţie litera ră în to talitatea el
(poeţi, prozatori, critici, istorici literari). C arte unică in
istoria lite ra tu rii contem porane, această scriere este un
studiu p ătru n zăto r ce cuprinde diagnoze literare, m u lte
din. ele confirmate, în tim p, despre rep rezen tan ţii unei
generaţii literare.
Deţinem , caz fericit, şi alte opuri serioase şi com pe­
tente ce investighează şi prezintă fenom enul lite ra r prin

236
 generaţie. Este adevărat, acestea vizează cu deosebire
poezia. M enţionăm : G eneraţie şi creaţie de M ircea M ar­
tin, Poezie şi generaţie de M arin M incu, Poezia unei ge­
neraţii de Ion Pop, A ntologia poeţilor tineri de George
Alboiu, şi, în tr-u n anum e sens, am p u tea integra şi cartea
lu i M. U ngheanu In te rv iu ri neconvenţionale. A cestea sînt
ten tativ e concrete de a aşeza generaţia la tem elia unor
lu cră ri despre lite ra tu ra din tr-o an u m ită perioadă.
E xistă şi preocupări teoretice de a clasifica generaţiile
d in cultura rom ână. încă din perioada interbelică în tîl-
n im încercarea de a elabora asem enea tipologii. Şi gîn-
d u l n e duce la M ircea Vulcănescu. D upă sociologul ro­
m ân, istoria m odernă a Rom âniei cunoaşte o generaţie
a prem ergătorilor (1821— 1848), generaţia paşoptistă
(1848— 1880), g eneraţia ju n im istă (1880— 1907), generaţia
socială (1907— 1918), generaţia m arii u n iri şi generaţia
tîn ă ră („noua generaţie").
Recent, Al. P iru pornind de la T hibaudet prezintă u r ­
m ăto area tipologie a generaţiilor 1. g eneraţia de la 1830—
. 1863 caracterizată p rin contactul cu şcoala rom antică
franceză şi eng leză; 2. generaţia ju n im istă în perioada
1863— 1893, cînd o rien tarea dom inantă este clasică, iar
idealul politic se preface în ideal estetic ; 3. generaţia din
anii 1893— 1918 caracterizată p rin o m are div ersificare;
4. generaţia din anii 1919— 1947. E xponenţii ultim ei ge­
n e ra ţii se afirm ă dm 1947 pînă astăzi. De re ţin u t ideea
lu i P iru că generaţia d in lite ra tu ra rom ână a ultim ilor
.30 de ani s-a form at şi a crescut la lum ina m arilor
m odele. , i -
O încercare de clasificare m ai analitică a generaţiilor
o în tiln im la M ioara A polzan („Problem a generaţiilor li­
te ra re din pu n ct d e vedere sociologic"), u rm ăto rii ani fi­
ind m om ente ce m archează fiin ţarea unei generaţii : 1790,
1830, 1840, 1860, 1870, 1880, 1900, 1910, 1920, 1930, 1940,
1950, 1965. Nu sînt p rea clare criteriile de delim itare a
generaţiilor. Care este d iferenţa în tre g eneraţia din 1860
şi g en eraţia din 1870 ? De cine este rep rezen tată gene­
ra ţia din 1965, ştiu t fiin d că m are p a rte din generaţia
Labiş s-a afirm at înainte de 1965 ?
Cu toate că se re fe ră doar la generaţiile postbelice,
M . U ngheanu propune o clasificare a generaţiilor dem nă
de reţin u t. In cartea sa deja am in tită el consideră că, în
această perioadă, există p a tru g e n e ra ţii: 1. generaţia

237
Goga, Lovinescu, A rghezi şi Sadoveanu, deci a acelor
scriitori născuţi în ju ru l anului 1880 ; 2. generaţia Căli-
nescu, Blaga, V ianu şi Cam il Petrescu, născută în ju ru l
an u lu i 1900; 3. g eneraţia războiului, n u m ită generaţia
M arin P red a — E ugen B arbu ; 4. generaţia Labiş.
In fine, foarte recen t Al. Condeescu (în „D ialectica
generaţiilor") sugerează existenţa a şapte generaţii în
istoria n oastră m odernă. C riteriu l de delim itare nu este
stilul, tem ele sau conştiinţa de grup, ci existenţa unei
anum ite „form a m ens“, care a r însum a răsp u n su rile date
realului de către conştiinţele culturale. Aceste generaţii
sîn t rap o rtate la : 1. în 1800— 1830 — descoperirea de
sine ; 2. în 1830— 1860 — descoperirea O ccidentului şi
specificului naţional, 3. în 1860— 1890 — conştiinţa de sine
şi a întem eierii, 4. în 1890— 1920 — după am urgul tita ­
nilor, 5. în 1920— 1945 — exploatarea dim ensiunilor, 6. în
1945— 1960 — p ărăsirea specificului artistic, 7. în 1960—
1980, redescoperirea litera tu rii. F oarte in citan tă această
clasificare ! Totuşi nu putem trece peste unele din ele­
m entele definitorii ale generaţiilor puse în discuţie. A st­
fel, descoperirea de sine, lu a tă din perspectiva conştiinţei
naţionale este m u lt m ai tim purie. M ai corect credem că
a r fi p en tru perioada l£f00— 1830 să se num ească genera­
ţia p refigurării necesităţii de schim bare socială şi cu ltu ­
rală. Apoi, în perioada 1830— 1860 p rin descoperirea spe­
cificului naţional n u s-a ajuns la conştiinţa de sine ? Ce
este paşoptism ul dacă nu luăm în considerare această
lu p tă tenace p e n tru form area conştiinţei de sine ? De ce
doar generaţia din anii 1860— 1890 este dom inată de
această idee ? De fapt, p e n tru această perioadă, esenţială
este conştiinţa critică, preocuparea p e n tru tem einicia cul­
tu rii şi punerea în valoare a dim ensiunilor intrinseci ale
litera tu rii. Dacă răm înem doar în dom eniul litera tu rii,
clasificarea propusă răspunde m ai bine decît altele u n o r
rigori de m etodă. D ar au to ru l lasă să se înţeleagă că ea
este valabilă p en tru istoria cu ltu rală m odernă din ţa ra
noastră.
Toate clasificările în făţişate pînă acum evită, din do­
rin ţa de a elabora o tipologie cît m ai generală, să ia în
discuţie un ansam blu de criterii care să reflecte m ai exact
ritm u l accelerat de dezvoltare socială şi evenim entele c ru ­
ciale din istoria n oastră m odernă. Schim bările sociale şi
cu ltu rale sînt a tît de rapide încît p u tem afirm a că încă
 de la ju m ă ta te a secolului tre c u t o generaţie a cunoscut
m ai m ulte ritm u ri de schim bare. U n exem plu, din atîtea
altele, este elocvent : generaţia revoluţionară de la 1848
a făcut U nirea din 1859, m are p arte din ea a cunoscut şi
m om entul războiului de independenţă şi a co ntribuit la
în fă p tu irea obiectivelor fundam entale legate de acest
evenim ent.
In clasificarea generaţiilor litera re n u putem eluda
diferen ţa în tre generaţie şi c u ren t litera r. O analiză a
c u re n telo r n oastre culturale evidenţiază că, cel p u ţin la
originea lor, ap a rţin unui g rup de lite ra ţi apropiaţi ca
v îrstă, de regulă tineri. Paşoptism ul, junim ism ul, socia­
liştii, săm ănătorism ul, poporanism ul, avangardism ul (în
prim a sa perioadă) ş.a. sînt şi g ru p ări alcătuite din p er­
sonalităţi plasate în tr-u n in te rv al de vîrstă. Este lim pede,
n u confundăm generaţiile cu aceste curente sau gru p ării
Subliniem doar că cea m ai m are p a rte din curentele şi
ten d in ţele dom inante din lite ra tu ra rom ână sîn t in iţiate
de scriitori tineri, care pe baza u n u i program estetic im ­
p u n noi form e de expresie, o nouă abordare a problem a­
ticii sociale şi estetice, u n nou m od de receptare a re a ­
lităţii.
F ără îndoială, u n cu ren t lite ra r poate ap arţin e u nor
g e n e ra ţii succesive. A pare în acest context u n fenom en
in te resa n t. în perioada de deb u t a u n u i curent litera r,
acesta se identifică cu o generaţie. Pe m ăsu ra evoluţiei
■curentului respectiv şi dato rită in te g rării în cadrele sale
a c ît m ai m u lto r rep rezen tan ţi din to ate vîrstele, cele
două realităţi se delim itează. Dacă luăm ca exem plu
„Junim ea", vom rem arca constituirea ei de către u n g rup
de tineri intelectuali in teresaţi în a da u n curs nou dez­
v o ltă rii cu ltu rii rom âne după realizarea u n irii principa­
telor, în condiţiile afirm ării burgheziei în cadrul naţional
rom ân. E i alcătuiau o generaţie ce a im pulsionat c u re n tu l
ju n im ist. P e m ăsura lărg irii g rupării junim iste şi gene­
ra ţia s-a schim bat pînă a tît încît a d isp ă ru t ca generaţie
iniţială.
în consens cu tezele lui A drian M arino despre cu ren ­
tu l litera r, susţinem că generaţilie litera re la noi s-au
a firm a t şi au a p ă ru t în condiţiile proliferării curentelor
lite ra re . F ără ex isten ţa u n o r condiţii obiective favora­
bile, m enţionează, cunoscutul teoretician rom ân, acţiunea
in o v ato are a unei in dividualităţi răm îne sterilă. D ar to t

239
a tît de a d ev ărat este că fără iniţiativele u n u i g ru p lite r a r
c u re n tu l lite ra r n u poate fiinţa. Pe firu l acestei dem on­
straţii, noi apreciem că g ru p u l lite ra r a căp ătat în istoria:
n oastră literară, de cele m ai m ulte ori, caracterul unei
generaţii. Apoi, dato rită ritm u lu i m ai accelerat de dez­
v oltare socială şi c u ltu rală procesul de în tre p ă tru n d e re
a g eneraţiilo r litera re este m u lt m ai evident în c u ltu ra
română.- Niciodată o generaţie nu ocupă singură o p eri­
oadă litera ră şi nici nu poate dom ina o epocă istorică.
P orn in d de la o altă teză a lui M arino şi anum e
„coexistenţa im anentă a tu tu ro r viziunilor artistice p rin
perm anenţa şi u n iv ersalitatea tip u rilo r şi categoriilor de
creaţie lite ra ră " ‘ şi de su p rap u n ere a lor (de pildă, seco­
lul al X lX -lea, după acelaşi autor, este dom inat de o
adevărată suprapunere clasico-rom antică) avansăm ipo­
teza coexistenţei şi susţinerii generaţiilor literare. In po­
fida deosebirilor, polem icilor litera re generaţiile lite ra re
la noi s-au susţinut reciproc. A tît de presante şi v ita le
erau şi sînt problem ele dezvoltării şi afirm ării n oastre
ca e n tita te de sine stătăto are încît, dincolo de diferenţele
inevitabile, generaţiile litera re s-au susţinut, s-au in te r­
fe ra t şi s-au concentrat pe scopuri com une în plan spi­
ritu a l şi social. N u este oare sem nificativă în acest sens
rap o rtare a fie ea şi p rin negare, a fiecărei generaţii la
tra d iţie ?
R ăm înînd în cadrul problem aticii clasificării genera­
ţiilor, considerăm necesară luarea în considerare, cel
p u ţin p e n tru m om entul lor de constituire, a curentelor
literare, ele fiind in iţial generaţioniste. R ezultă că există
o generaţie rom antică, junim istă, săm ănătoristă, popora­
nistă, avangardistă, : trad iţio n alistă etc. Neîndoios că şi
acest criteriu este contestabil. Oricine poate invoca li­
m itele lui. Com binat însă cu acea form a m ens de care
vorbea Al. Condeescu, această clasificare evidenţiază
m ai bine evoluţia lite ra tu rii rom âne m oderne. D ar, p re ­
cizăm din nou, generaţia este doar u n concept au x iliar
în investigarea fenom enului literar, ea fiind u tilă m ai
ales în descrierea u n u i cu re n t sau a unei şcoli lite ra re
şi m ai p u ţin în explicarea cauzală a u n o r procese şi fap te
literare. E senţială răm îne originalitatea creaţiei literare,
a operei u n u i scriitor. G eneraţia este un in stru m e n t d e
investigaţie şi constituie, o realitate de. stu d ia t m ai cu
seam ă în tr-o istorie c u ltu rală a litera tu rii.

240
 3. G E N E R A Ţ IA L A B IŞ SA U
G E N E R A Ţ IA L U P T E I CU IN E R Ţ IA

U na din cele m ai viu d isputate generaţii în presa li­

te ra ră este g eneraţia ce poartă num ele u n u i poet fo a rte
tînăr, poetul care a m arcat p rin opera sa m o m entul re in ­
teg rării lite ra tu rii n oastre în m area tra d iţie litera ră , în
adevăratele ei dim ensiuni estetice. A firm ată în anii ’60,,
această generaţie a co ntribuit decisiv la dezvoltarea lite ­
ra tu rii rom âne şi la pu n erea în ad ev ărata valoare a cla­
sicilor lite ra tu rii noastre, la im punerea în conştiinţa p u ­
blică a m arilo r num e ale lite ra tu rii interbelice.
A supra acestei generaţii există d e ja opinii exprim ate,
există studii şi cărţi revelatoare p e n tru im pactul produs-
de ea asupra sp iritu lu i public din ultim ele două de­
cenii. Nu cred că există în lite ra tu ra rom ână o a ltă
generaţie care să se fi b u cu rat de o aten ţie a tît de p u te r­
nică din p a rte a criticii şi a publicului cititor. R eprezen­
ta n ţii ei au devenit num e inconfundabile în cu ltu ra
noastră. De altfel, E, P ap u caracteriza generaţia Labiş ca
fiind „d in tre toate noile generaţii d rep t cea m ai p le n a r
realizată. Şansa lor, în afara talen tu lu i, a sta t în tr-u n
«fenom en de supracom pensaţie», cum îi spune A dler.
A dică ei nu au av u t m aeştri, cărţi, ci p u r şi sim plu a u
izbucnit".
P rin ce se detaşează această generaţie ? Toţi m em b rii
ei poartă am intirile copilăriei p e tre cu tă în lum ea fa n ­
tastă, d a r ab eran tă şi inum ană a u n u i irăzboi ce a lăsat
u rm e adînci şi dram atice în conştiinţa noastră, cu conse­
cinţe de neim aginat, cel p u ţin în p lan sp iritu al şi cul­
tu ra l. E ducată în prim ii ani de şcoală după m odele
profund naţionale şi tem einice şi apoi în tr-u n ca d ru
institu ţio n al în m are parte- inadecvat tra d iţiilo r n o a stre
cu ltu rale şi de învăţăm înt, această generaţie a sim ţit a c u t
nevoia im plicării directe în schim barea socială, obligată
să cunoască p rin m odalităţi inadecvate o p arte a m arii
noastre c u ltu ri inaccesibilă atunci p e n tru m arele public.
G eneraţia Labiş s-a născut ca o reacţiei norm ală la discon­
tin u ita te a c u ltu rală (din perspectivă istorică poate şi ea
firească) şi ca un factor necesar de a reînnoda firele tr a ­
diţiei autenticei c u ltu ri naţionale. E a este, aşa cum s-a.
spus, „oglinda cea m ai fidelă a revoluţiei . cu ltu rale"
(A. Silvestri). Ea a ap ă ru t pe te re n u l acelei tra d iţii

241
c re a te de obsedantul deceniu, fiind alcătuită din tineri.
Se produce, aşa cum bine rem arca M. Iorgulescu, o m a­
sivă in tra re în lite ra tu ra anilor deceniului şapte a scri­
ito rilo r tineri. A ceştia sîn t cei ce deschid drum unei noi
e re în lite ra tu ra contem porană. A flaţi sub steaua artistică
labişiană, ei vin cu noi m odalităţi de expresie (m enţio­
năm doar im pactul e x tra o rd in a r produs de poezia lui
N ichita Stănescu, el însuşi sp iritu l tu te la r al unor întregi
prom oţii tin e re de poeţi), cu u n registru tem atic vast, cu
d isponibilitatea p e n tru experim entul literar. M ai m ult
sau m ai p u ţin vizibil, acestea le regăsim deja în poezia
lui Labiş, „Dacă socotim dem ersul poetic labişian, scrie
C. Ivănescu, d rep t o încercare de recuperare fragm en­
ta ră şi inegală, a în tregii istorii a poeziei rom âneşti, de
la o ralitatea folclorică la avangardism , n u este exage­
r a t să num im «generaţia Labiş» v alurile succesive de
poeţi afirm aţi de-a lungul unui sfert de veac.“ însuşi
L abiş a ex p rim at această nevoie de prim enire, de v a ­
loare autentică în creaţie. V ersurile sale „Clopote grave
su n a ră trezirea / G eneraţiei noastre / T ragem cugetarea
afa ră din teacă" (în poezia „Vîrstă de bronz“) sînt p re­
v estitoare p e n tru noile m u ta ţii ce vor veni în cu ltu ra
rom ână.
Epoca dogm atică a fost apreciată ca u n „pustiu lite­
ra r" (Al. Ivasiuc) sau u n h iatu s literar, form ulă ce ex­
prim ă delim itarea clară a noii generaţii de precedentele.
R ealism ul socialist, schem atism ul, dogm atism ul, idilism ul,
sim plism ul, su b stitu irea lite ra tu rii socialului, accentuarea
caracteru lu i ei propagandistic şi ideologic, toate acestea
a u afectat pu tern ic m işcarea litera ră a aşa-zisului obse­
d a n t deceniu.
în aceeaşi perioadă însă, există o s tru c tu ră spirituală,
deşi n u dom inantă, dar m arcată de p rezen ţa u nor m ari
personalităţi care rep rezen tau un reper, u n m odel de u r­
m at. C ontactul nem ijlocit cu ei al unora d in tre tin erii scri­
itori (nu num ai cu opera, d a r şi cu fiin ţa lor), dădea o
altă dim ensiune viziunii despre creaţie.
Ne întrebăm , oare p rezen ţa lui Sadoveanu în chiar
in stitu ţiile culturale frecv en tate de viito rii scriitori, a
lui Călinescu, a lui P hilippide nu a constituit u n stim u ­
len t de regenerare c u ltu rală ? Nu cunosc vreo m ărtu rie
care să susţină că în rap o rtu rile cu m arii scriitori n u m iţi
să se fi transm is alte valori şi alte criterii decît cele adec­

242
vate unei autentice creaţii. Apoi, dacă ne referim la
m arii n ed rep tăţiţi ai epocii (Blaga şi Arghezi, de pildă»
num ele cele m ai notorii), aceştia existau, erau ascultaţi,
se p u tea dialoga cu ei, în tr-u n cuvînt, se în v ăţa de la
ei ce este lite ra tu ra , ce este cultura. F ără îndoială, aceste
contacte erau inform ale. Lipsea contactul principal, cel
cu opera lor, singurul cu adevărat profitabil în planul
creaţiei artistice, în tr-u n cadru adecvat, sistem atic şi de
d urată. Şcoala şi, în general, sistem ul educativ tran sm i­
tea o an u m ită im agine despre lite ra tu ra rom ână, evident
trunchiată, falsificată, iar tîn ă ru l scriitor cunoştea, atunci
cînd e ra posibil, o im agine m u lt m ai apropiată de ade­
v ăr de la aceste m ari personalităţi sau din alte surse in ­
form ale.
D ar însăşi producţia c u ltu rală a acelui tim p, dom inată
de veleitarism , am atorism , schem atism , p recară a rtisti­
ceşte, trezea reacţia aproape spontan p e n tru respingerea
ei şi aspiraţia în tro n ării unui sp irit lite ra r autentic. Se
pune o problem ă de m are in teres p e n tru sociologia şi
istoria lite ra ră : noul tip de sistem social cerea în m od
necesar o nouă cultură. E ra posibilă apariţia generaţiei
Labiş în anii im ed iat revoluţiei populare ? N u invocăm
a rg u m en tu l absolvirii epocii de deform ările ei, însă n u
putem eluda că fiecare epocă este direcţionată de un spi­
r it al ei, care, repetăm , n u este o fatalitate, dar in flu e n ­
ţează decisiv.
S tudiul lui Ion Cristoiu, Propuneri p entru o istorie
a literaturii rom âne contem porane, publicat în revistele
„A m fiteatru" şi „S uplim entul cu ltu ral artistic al Scînteii
tin eretu lu i", aduce argum ente convingătoare p e n tru sta­
rea lite ra tu rii în anii 1947— 1955. D upă cum, o serie de
m ă rtu rii ale u nor protagonişti ai epocii (mă refe r la scri­
itori) exprim ă, u neori dureros, alteori cu in ten ţia vădită
de disculpare sau p u r şi sim plu de a apărea ca victim e
ale istoriei, contradicţiile, dificultăţile determ inate, m u lte
d in tre ele, şi de factori subiectivi.
Toate acestea ca şi activitatea lite ra ră în sine au re ­
prezen tat puncte de rep e r p e n tru noua generaţie lite ­
rară. E ste de am in tit în acest context că o p arte d in tre
adepţii realism ului socialist încercau ei înşişi o depăşire
a acestor ta re şi căutau o cale de a ajunge la criterii
estetice de analiză a litera tu rii. Apoi, exista o dinam ică
a vieţii literare, e d rep t m ai m u lt subterană. Se con-

243
fru n ta il opinii, : poziţii teoretice, existau presiuni, am
p u te a spune chiar g ru p u ri de presiune in teresate în a
im pune; creaţia autentică. C hiar încercările şi preocupa­
re a ' p e n tru in teg rarea m arilor personalităţi litera re în
viaţa lite ra ră şi publică constituiau u n m ijloc de a pune
în lum ină ad evăratele reso rtu ri ale creaţiei artistice. în
unele reviste, u n g răito r exem plu îl rep rezin tă revista
„S teau a“, îşi făceau loc dezbateri estetice ce depăşeau
viziunea îngustă; şi .precară a realism ului socialist, creaţii
autentice, m ulte diiitre ele a p arţin în d g en eraţiei tinere,
în fine, n u putem să n u m enţionăm ap a riţia chiar în
acest „pustiu lite ra r4' a u n o r opere de certă valoare a rtis­
tică. Ne gîndim în p rim ul rîn d la M orom eţii lui M arin
P red a, capodopera perioadei postbelice, apoi la Desculţ de
Z a h a ria Stancu, la Groapa de E ugen B arbu, cărţi care au
în rîu rit noua generaţie, i-au a ră ta t alte m oduri de crea­
ţie, alte concepţii artistice.
D ar epoca „obsedantului deceniu44 cum l-a n um it
P re d a este m u lt m ai com plexă şi cu obiectivitate trebuie
ju d e c a te evenim entele acelui tim p, pe baza fap telo r con­
crete şi n u pe schem e prestabilite. P e n tru că, altfel,
ajungem la aceeaşi deform are a adevărului a tît ’de frec­
ven tă în acea perioadă. Şi, tocm ai p e n tru a respectă1ade­
vărul, n u se poate m inim aliza rolul acelei perioade în
propulsarea generaţiei ’60, generaţie desprinsă din m iş­
carea lite ra ră a tim p u lu i şi, în tr-u n anum e fel, susţinută,
e ste adevărat, în focul u n o r aspre dispute, în încleştări
ideologice dure. E xperienţa realizată în anii im ediat de
d u p ă revoluţia populară, în plan lite ra r şi estetic, era
p rea directă, prea b ru ta lă şi dram atică, însoţită de efecte
neg ativ e palpabile, în cît nevoia u n ei schim bări radicale
în c u ltu ră se im punea de la sine. Noua generaţie lipsită
de ex p erien ţa vieţii sociale dogm atice d a r n u fe rită de
influenţele ei, avînd a sp iraţia de schim bare m ai m are,
ca de altfel orice generaţie tînără, cu tre b u in ţe spirituale
noi a reu şit să se im pună în viaţa literară, cu o viziune
nouă, cu un mod inedit de abordare a realităţii, cu un
in te res p u tern ic p e n tru adevărata trad iţie lite ra ră rom â­
nească şi p e n tru reînnodarea firelor acestei trad iţii, în ­
scrierea ei în continuarea m arii creaţii litera re rom â­
neşti, inclusiv a celei a p a rţin în d scriitorilor im p o rtan ţi ai
epocii. P oetul A d rian Păunescu a ex p rim at această le-
g ă tu ră în tre generaţia sa şi generaţia precedentă : „G e­

244
n e ra ţia lu i Z aharia S tancu s-a îm p u ţin a t / G eneraţia lu i
D im itrie S telaru s-a în ju m ă tă ţit / G eneraţia lui M arin
P red a are capul tă ia t / G eneraţia lu i F ănuş are u n N i-
chita cu obrazul albit / Ioane A lexandru, genialule
băiat, / S-o luăm p ru d e n t pe această m uchie de c u ţit“
(Căţărătorii).
G eneraţia Labiş se detaşează de g eneraţia precedentă
n u num ai p rin inovaţiile de lim baj artistic sau p rin v a ­
lorificarea u nor m oduri de expresie din lite ra tu ra n o a stră
dar — şi acest aspect m i se pare deosebit de im p o rta n t —
a lărgit considerabil, în unele dom enii în to ta litate a ei,,
tem atica abordată. A ceastă generaţie n u a m ai cunoscut
obsesia subiectelor tabu, n u a m ai fost constrînsă să se
lim iteze la subiecte false, m inore, n u a m ai fost obligată
la investigaţia lite ra ră schem atică. Socialul este p u te r­
nic prezent în cele m ai im portante creaţii. M arile in te ­
rogaţii, m ai ales în proză, vizează socialul în p rim u l rînd.
P roblem atica um ană este în făţişată în toată com plexita­
tea. U n studiu in teresan t asupra prozei generaţiei ’60
Structură şi m it în proza contem porană de P e tru M ihai
Gorcea dem onstrează ideea că, tem atic, tră să tu ra dom i­
n a n tă a viziunii generaţiei Labiş „stă în m ate ria lita tea
perceperii cen trată n u pe adevărul despre om, ci pe u n
adevăr relativ, u n adevăr lim ita t şi am estecat cu doza d e
eroare, un adevăr parţial, adevărul unei generaţii, m u lti­
p lu condiţionată de m om entul istoric social şi c u ltu ra l“.
De aceea, proza d in această perioadă abordează, du p ă
au to ru l citat, ra p o rtu l d in tre n a tu ra l şi social în stru c ­
tu ra existenţială a om ului.
P u tern ic m arcată de condiţiile sociale şi c u ltu rale
din epoca postbelică, form îndu-se în, circum stanţele în ­
cercării' de reconstrucţie a unei noi sp iritualităţi, şi în
ra p o rtu ri cu rep rezen tan ţi de seam ă ai generaţiei m a tu re
afirm ată în perioada interbelică, generaţia Labiş constituie
p rin Cfeaţie şi atitu d in e u n a din cele m ai rem arcabile ge­
neraţii din istoria cu ltu rii rom âne.

4. G E N E R A Ţ IA ’80

■ Schim bările sociale şi cu ltu rale accelerate cunoscute

de societatea; rom ânească în perioada postbelică se re ­
găsesc şi în configuraţia noii g e n e ra ţii literare. Neaccep­

245
ta tă încă de o p arte a criticii literare, această generaţie
se conturează p rin creaţiile proprii cît şi p rin poziţiile
teoretice exprim ate în. leg ătu ră cu fenom enul lite ra r şi
social. D enum ită generaţia cîştigată (R. Săplăcan), gene­
ra ţia n e în tre ru p tă (V. Taşcu) acest grup de tin e ri lite ­
raţi, m ai ales poeţii şi criticii, percep d iferenţa de cele­
lalte generaţii p rin o stru c tu ră sp iritu ală proprie, cena­
cluri : Confluenţe, Cenaclul de luna, L uceafărul (etc)
reviste („Echinox") contribuind din plin la lansarea
ei ca o prom oţie literară. M ulţi a u deja cărţi şi acestea
ex p rim ă o anum ită stare de sp irit necunoscută la gene­
raţia Labiş, să zicem. M ărturie stau şi volum ele colec­
tive ale u n u i grup de tin e ri scriitori : cele două cărţi de
poezie : Cinci, A er şi diam ant editate în regie proprie
(iată încă u n elem ent de diferenţiere !) şi volum ul de
proză scurtă D esant’ 83.
C om parată cu generaţia Labiş noua generaţie litera ră
a beneficiat de toate deschiderile generaţiei precedente
în plan educativ şi al receptării culturale. Ea n u a cu­
noscut piedici în cunoaşterea tu tu ro r operelor m ari ale
cu ltu rii rom âne şi universale. La aceasta să adăugăm
u n fa p t esenţial : s-a fo rm at în tr-u n m ediu predom inant
u rb an şi ind u strial — şi a cunoscut, •— m ai m u lt indi­
re c t efectele m igrării puternice a ru ra lilo r în oraş.
Tem atic noua generaţie pe cale de a se afirm a n u are
ce aduce nou în sens tradiţional, deoarece generaţia La­
biş a abordat toate dim ensiunile socialului. Iată de ce
tin e rii scriitori m anifestă interes p e n tru individ, p e n tru
problem ele lui a p aren t m ăru n te şi nesem nificative. Tem a
lite ra tu rii lor este însăşi literatu ra, este cultura. In stru ită
la un nivel foarte ridicat această generaţie se p articu la­
rizează, aşa cum a subliniat poetul Ş tefan A ugustin
Doinaş, p rin o solidă cu ltu ră poetică şi, în general, p rin
cu ltu ră litera ră şi estetică.
Ea dispune de o nouă sensibilitate şi m anifestă un
interes pu tern ic p e n tru schim bările produse în viaţa
contem porană. R. Săplăcan în încercarea de a da o des­
criere acestei generaţii sublinia p rin tre alte note dom i­
n an te : vigoarea perceptivă şi vizionară, refu zu l excesu­
lu i estetizant, întem eierea lim bajului pe oralitate, gustul
p e n tru calam bur şi paradox, protest antirăzboinic. Dar,
nu credem , aşa cum spune tîn ă ru l critic, că m area desco­
p e rire a noii generaţii o rep rezin tă avangarda. A ceasta

246
a r însem na reducerea ei, în cele din urm ă, la epigonism .
Ea însăşi poate rep rezen ta u n fenom en de avangardă în
m ăsura în care îşi propune revoluţionarea lim bajului
artistic. E xistă o ten d in ţă firească, de altfel, de îm pros­
p ătare a sensibilităţii lirice, de a pune în discuţie form e
artistice consacrate. De aici, refuzul expresiei sofisti­
cate, o rien tarea către cotidian, in teresu l p e n tru actuali­
tate a im ediată, ten d in ţa de a fi ironici, de a fi sarcastici,
de a parodia, ten d in ţă ce poate exaspera spiritele cla­
sice sau pe cele conservatoare.
Sînt m ulte experienţe efem ere, lipsite de consistenţă ;
unele d in tre ele p oartă m arca g ratu ităţii, a sim plului joc
verbal lip sit de orice valenţă artistică. Şi acestea le în -
tîlnim la o p a rte a noii generaţii literare. R ăm îne ca
evoluţia ei u lterio ară să confirm e ideea de generaţie
nouă p rin opere durabile, p rin atitu d in i estetice şi p rin
capacitate de receptare profundă a sensurilor adînci ale
existenţei um ane şi sociale, în tr-u n cuvînt creaţia lor să
devină tradiţie. P e n tru că, aşa cum spunea u n u l din, re ­
prezen tan ţii de seam ă ai generaţiei Labiş, „a fi din u l­
tim a generaţie înseam nă m u lt tim p d rep tu l de a răscoli
tradiţiile, p e n tru ca apoi brusc să însem ne datoria de a
deveni tu însuţi o tra d iţie “ (Ana Blandiana).
*
* *

Fireşte, problem atica generaţiei litera re este m u lt m ai

com plexă decît cum apare din analiza succintă în tre ­
prinsă. Se desprinde însă cu claritate cerinţa investigării
cu rigoare şi fără prejudecăţi a rea lită ţii care este gene­
raţia litera ră . Im p o rtan tă în descrierea şi afirm area ei
n u este m ăsu rarea cu exactitate farm aceutică a in fluen­
ţelor exercitate de un grup generaţional asupra m em ­
brilor săi. E senţială este căutarea acelor dim ensiuni co­
m une ale creato rilo r situaţi în tr-u n in terv al de tim p din
evoluţia istoriei literare. O ricît de greu n e vine să
acceptăm im pactul epocii asupra individualităţii creato­
ru lu i de a rtă şi lite ra tu ră n u putem ignora rolul condi­
ţiilo r sociale, culturale, spirituale dintr-o perioadă isto­
rică în afirm area unei problem atici comune, a unui m od
asem ănător de a reacţiona şi de a se m anifesta. O deli­
m itare de generaţiile precedente este absolut necesară,

247
•cu deosebire în creaţia artistică şi lite ra ră unde stilul este
decisiv. Cum spuneam , g eneraţia lite ra ră poate fi un in ­
s tru m e n t de cercetare în isto ria litera ră în rela ţie cu alte
categorii. N efolosirea şi repudierea lui n u contribuie nici
la clarificarea m ultip lelo r aspecte referito are la rap o rtu l
d in tre g ru p u rile lite ra re şi o anum ită epocă nici la des­
cifrarea sensurilor reale ale acţiunii şi afirm ării g ru p u rilo r
de scriitori a p ăru ţi în tr-o anum ită perioadă. „R ara u tili­
zare a conceptului de generaţie în isto ria n o astră lite ­
rară, rez u lta t al u n u i tab u şi al unei inerţii, a făcut ca
discutarea sp iritu lu i g eneraţiilor predecesoare să n u fie
definită decît în tîm p lăto r şi fără consecinţe. O istorie li­
te ra ră divizată pe g en eraţii este însă necesară şi salu tară
p e n tru clarificarea perspectivei", subliniază cu ju steţe
M. U ngheanu (1982).
O analiză a g eneraţiilor n u poate fi decît benefică
p e n tru istoricul şi exegezul lite ra tu rii rom âne ca şi pen­
tru cititorul preocupat de cunoaşterea sp iritu a lităţii naţio­
nale în toată com plexitatea ei.
 în loc de încheiere :

SÎNTEM GENERAŢIILE SFÎRSITULUI

DE MILENIU

Ce va rep rezen ta anul 2000 ? E vident, el este un. an ca

oricare altul. M odul de rap o rtare, tră irile şi sentim entele,
aten ţia m ai încordată, speranţele (şi cîte n u sînt ?), idea­
lurile, aspiraţiile, aşteptările (şi de ce nu ?) optim ism ul
şi în d o ie lile . noastre dau o proiecţie cu to tu l deosebită
a n u lu i care încheie încă o perioadă de 1000 de ani din
isto ria om enirii, din succesiunea generaţiilor.
Cum va a ră ta an u l 2000 ? N u va fi altfel decît îl p re ­
gătim acum , n u va rep rezen ta altceva decît m unca con­
cre tă a tu tu ro r gen eraţiilor şi, fireşte, o continuare şi o
depăşire a ceea ce au făcut predecesorii. E xperienţele
tră ite de atîte a generaţii, unele dram atice şi tragice,
pline însă de înv ăţăm in te p e n tru a n u le m ai rep e ta in u ­
til îm potriva om ului in d iferen t din ce grupă de vîrstă
sau în ce pu n ct al planetei vieţuieşte, vor constitui fu n ­
d am en tu l noilor experienţe, sperăm num ai benefice tu tu ­
ro r oam enilor în tr-u n clim at au ten tic de pace, înţelegere
şi respect reciproc spre care aspirăm acum cu a tîta a r ­
doare şi nădejde.
S în t prem ise im p o rtan te în rea lita te a actuală ce de­
term in ă încrederea în m ai bine, m ai frum os, m ai um an
p e n tru an u l 2000. De bună seam ă, istoria are enigm ele
ei, cu deosebire în ce priveşte viitorul. D ar credinţa în
capacitatea om ului de schim bare, de tran sfo rm are în
p rim ul rîn d a p ropriei sale n a tu ri, ca şi a m ediului său
de existenţă, este u n factor h o tărîto r al certitu d in ii p ro ­
gresului um an şi social. O m ă rtu rie incom pletă, este ade­
v ărat, a încrederii în v iito r o constituie profilul c u ltu ­

249
ra l al generaţiei tinere a anilor ’80 schiţat în lu c ra re a
noastră.
C ititorul a sesizat credem interesele şi opţiunile p en ­
tru cu ltu ră ale tin e rilo r de toate categoriile, pasiunea
p e n tru cultură, p e n tru cunoaştere, u n larg orizont de
cultură. Com parîndu-1 cu com portam entul cu ltu ral şi so­
cial al tin e rilo r din alte zone ale lum ii, se desprinde im a­
ginea unui tin e re t dinam ic, dornic de in stru ire, de obţi­
n e re a u no r m ari perform anţe, preocupat de to t ce este
valoarea culturală, cu o m are deschidere către cu ltu ra
şi civilizaţia universală.
T ineretul se înscrie în succesiunea firească a genera­
ţiilor, detaşîndu-se p rin tr-u n mod original de rap o rtare
la realitate. El este o puternică forţă a progresului şi
schim bării. ■Este generaţia în d rep tată spre viitor, ea con-
tu rîn d u -se ca generaţia activă, im plicată nem ijlocit în
fău rire a istoriei, îm p reu n ă cu toate celelalte generaţii
din perioada sfîrşitu lu i de m ileniu. Continuator; al tr a ­
diţiilor istorice ale poporului rom ân, ale clasei m unci­
toare şi ale p a rtid u lu i com unist, tin e re tu l se instituie
în tr-u n im portant fa c to r, de înnoire şi p u rtă to r al p ro ­
gresului social., El exprim ă fără echivoc tră să tu rile unei
generaţii ca de altfel şi celelalte g ru p u ri de vîrstă.
G eneraţia este o rea lita te prezentă în stru c tu rile so­
ciale, culturale şi psihosociale, ea se m anifestă ca atare
cu deosebire în relaţie cu alte g ru p u ri sociale : clasele,
fam ilia, categoriile ocupaţionale. G eneraţiile din tr-o a n u ­
m ită epocă istorică alcătuiesc o u n ita te în tem eiată pe d i­
v e rsita tea şi divergenţa d in tre ele. U n itatea de generaţie
este determ inată de g ru p u rile de vîrstă, de reu n irea in ­
divizilor în anum ite stru c tu ri socio-organizaţionale şi
ocupaţionale. V iaţa socială este d u ra tă şi continuitate,
ia r generaţiile ap a rţin cursului n e în tre ru p t al istoriei.
G eneraţiile n u încep şi nu sfîrşesc în tr-u n p u n c t precis.
Ele coexistă în in terv ale scurte de tim p, se succed,
cooperează şi se diferenţiază unele de altele prin v i­
ziune proprie, sensibilitate şi com portam ent specifice,
sem nificaţia acordată ideilor, valorilor şi fondului c u ltu ­
ra l m oştenit.
D ivergenţele în tre generaţii constituie un. factor al
progresului social atu n ci cînd ele se m anifestă pe dim en­

250

J
 siunile rea le şi necesare ale tran sfo rm ărilo r sociale şi
spirituale.
G eneraţiile sînt m om entele necesare cerute de dialec­
tica evoluţiei sociale şi sîn t expresia determ inism ului
istoric.
C ontinuitatea generaţiilor se regăseşte cu deosebire în
c u ltu ră, în m unca p e n tru producerea valorilor m ateriale
ş i spirituale. Orice nouă generaţie se im plică în dezvol­
ta re a socială, în evoluţia cu ltu rii n u în mod pasiv, n u ca
o sim plă g ru p are de reproducere culturală, ci ca u n fac­
to r de creaţie activă, dinam ică şi orien tată către viitor.
M arcarea în 1985 a A nului in te rn aţio n a l al T inere­
tu lu i (AIT) p rilejuieşte exprim area nevoilor şi asp ira­
ţiilor tinerilor. în cu n u n are a suitei de iniţiative a ţării
n o a stre adoptate de ONU şi alte in stitu ţii internaţionale,
A IT corespunde cerinţelor stringente cu privire la rolul
şi contribuţia tin erei generaţii în viaţa naţională şi pe
p lan m ondial. în concepţia rom ânească tin e retu lu i i se
recunoaşte calitatea de forţă socială preocupată de re a li­
z a re a u nor tran sfo rm ări înnoitoare în societate, de asi­
g u ra re a cadrului optim p e n tru particip are efectivă la
dezvoltarea naţională. AIT n u este conceput doar ca un
an despre tin e re t ci, în p rim ul rînd, u n an p e n tru tin e ­
ret, adică să determ ine în to ate ţările elaborarea u nor
politici şi program e în dom eniul form ării şi afirm ării ti­
n erei generaţii, sporirea contribuţiei tin erilo r la progre­
s u l social, la dezbaterea şi soluţionarea problem elor
fundam entale ale lum ii actuale : încetarea cursei în a r­
m ărilo r şi în fă p tu irea dezarm ării, prom ovarea şi conso­
lid area păcii.
In R om ânia acţiunile şi iniţiativele cu privire la m ar­
carea A IT vizează obiective legate, în prim ul rînd, de
particip area tin e retu lu i la procesul de dezvoltare econo-
: m ico-socială, tin erii fiind o p rezen ţă activă, dinam ică în
toate sectoarele de activitate, în toate organism ele de
conducere colectivă ale societăţii.
în perioada p rem ergătoare AIT, precum şi în anul
. m arcării acestui evenim ent ţa ra n oastră a organizat n u ­
m eroase acţiuni intern aţio n ale m enite a pune în lum ină
teze, idei şi noi iniţiative care să conducă la m ăsuri con-
- crete şi eficiente de am eliorare radicală a condiţiei ti­
n eretului, de im plicare a sa în evoluţia cursului fenom e­
nelor şi evenim entelor contem porane.

251
 T răind în tr-o lum e m arcată de profunde schim bări,
unele deosebit de contradictorii, tin e re tu l este in teresat
în particip area nem ijlocită la construirea unei societăţi
m ai um ane, m ai echitabile. El este conştient că num ai
în tr-u n clim at de pace, destindere şi încredere' poate
contribui la dezvoltarea cu lturii şi civilizaţiei. Deviza
AIT „P articipare, D ezvoltare, Pace" ilustrează condiţiile
fundam entale ale afirm ării tin e retu lu i de astăzi şi din
viitor. Sînt obiective clare p e n tru toate generaţiile iar
realizarea lor este posibilă num ai p rin cooperarea tu tu ­
ro r generaţiilor. O m isiune nobilă p e n tru noi, generaţiile
acestui sfîrşit de m ileniu şi, în acelaşi tim p, u n m esaj
peren p e n tru toate generaţiile viitoare. înd ep lin irea in ­
teg rală a acestei m isiuni a r face din anul 2000 u n an cu
ad ev ărat epocal. Ia r noi, generaţiile perioadei de tr e ­
cere de la u n m ileniu la altul, am deveni cu ad ev ărat
istorice şi n u doar sim pli fig u ran ţi la trecerea d in tre două
m ilenii.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

— P E T R E A N D R E I, S o cio lo g ie g en e ra lă , B u c u re şti, E d itu ra A c a ­

d e m ie i, 1970.
— M IO A R A A P O L Z A N , P ro b le m a g e n e ra ţiilo r lite ra re d in
p u n c t d e v e d e r e sociologic, în „ R e v ista d e is to rie şi te o rie
lite r a r ă " n r. 2, 1974.
— D. A R N O L D (ed ito r), T h e so c io lo g y o f s u b c u llu re s , The
G le n d e ss a ry , B e rk e le y , 1970.
— G E O R G E B A S IL IA D E , S o cia liza re, in te g ra re socială şi co n-
p o r ta m e n t d e v ia n t, în : In te g r a r e a so c io -p ro fe sio n a lă a tin e ­
r e tu lu i, f. e., C C PT , 1976.
-— D U M IT R U B A Z A C , P re o c u p ă ri d e le c tu r ă ale a d o le sc e n ţilo r,
r a p o r t d e c e rc e ta re , f. e., C C P T , 1981.
— D U M IT R U B A Z A C , Id e a lu l d e v ia ţă a l a d o le s c e n tu lu i, B u c u ­
re ş ti, E d itu ra p o litic ă , 1983.
— D U M IT R U B A Z A C , F R E D M A H L E R , P ro fe sia m e a , r a p o r t
d e cerceta re, f. e., C C P T , 1978.
— B. B U C H O F E R , J. F R IE D E R IC H S , H. L iid tk e , V îr s ta , d in a ­
m ic a g e n e ra ţiilo r şi d ife r e n ţie r e a socia lă , în K o ln e r Z eit-
s c h r ift f u r S oziologie u n d S o z ialp sy ch o lo g y , iu n ie 1970.
— O V ID IU B Ă D IN A , D U M IT R U D U M IT R U , O C T A V IA N
N E A M Ţ U (c o o rd o n a to ri), T in e r e tu l ru r a l ’68, B u c u re şti, E d i­
t u r a A c a d e m ie i, 1970.
— O V ID IU B Â D IN A , C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , (c o o rd o n a ­
to ri), T in e r e tu l şi m a ss-m e d ia , f. e., C C P T , 1971.

253
A L . I. B E JA N , Ip o te z e şi v a ria n te p r iv in d e v o lu ţia n u m e ric ă
a p o p u la ţie i tin e r e d in R o m â n ia p în ă in a n u l 2000, ra p o r t d e
c e rc e ta re , f.e., C C P T , 1980.
V. B E N G T S O N , M. F U R L O N G , R. L A U F E R , T im e , A g in g a n d
th e C o n tin u ity o f S o c ia l S tr u c tu re , în J o u r n a l o f S o c ia l Issu e s,
n r. 2, 1974.
D. B E L L , T h e c u ltu r a l c o n tr a d ic tio n s of c a p ita lism , B asic
B ooks, In c. P u b lis h e rs , N e w Y o rk, 1978.
P . B E R G E R , T H . L U C K M A N N , T h e social c o n stru c tio n o f
re a lity , A n c h o r B ooks, 1967.
IO N B IB E R I, A r g o n a u ţii v iito r u lu i, B u c u re şti, E d itu ra A lb a ­
tro s , 1971.
L O T H A R B IS K Y , Z u r K u ltu r v o lle n F re iz e it-g e sta ltu n g der
J u g e n d , ! n E in b e it n r . 30, B e rlin , 1975.
L U C IA N B L A G A , T rilo g ia c u ltu rii, B u c u re şti, E d itu ra p e n ­
t r u li te r a tu r ă u n iv e rs a lă , 1969.
K . B L A U K O P F , D. M A R K , (editori). T h e c u ltu ra l b e h a v io u r
o f y o u th , Viena., U n iv e rs a l E d itio n , 1976.
K . B L A U K O P F , N e w p a tte r n s o f m u sic a l b e h a v io u r o f th e
y o u n g g e n e ra tio n in in d u s tr ia l so ciety , în „N ew p a tte r n s o f
m u s ic a l b e h a v io u r11 (Irm g a rd B o n tin c k , e d ito r) V ien a, U n iv e r­
sa l E d itio n , 1974.
M. B R A K E , T h e so cio lo g y o f y o u th c u ltu r e a n d y o u th s u b -
c u ltu re , L o n d o n , R o u tle d g e a n d K e g a n P a u l, 1980.
R. B R A U N G A R T , T h e so cio lo g y o f g e n e ra tio n s a n d s tu d e n t
p o litics, în „ J o u r n a l o f S o cial Issu e s“ n r . 2, 1974.
D O IN A B U R U IA N Ă , A titu d in e a n o u ă fa ţă d e m u n c ă , în T i­
n e r e tu lu i — p u te r n ic ă fo r ţă socială, C a ie t d o c u m e n ta r, n r . 1„
C C P T , 1980.
D O IN A B U R U IA N Ă , C u ltu ră g en e ra lă la tin e r ii m u n c ito r i
a b s o lv e n ţi de liceu , r a p o r t de c e rc e ta re , C C P Ţ , 1981.
P A U L C A R A V IA , D ih o to m iile c u ltu r ii c o n te m p o ra n e şi c o n ­
s tr u c ţia so cia listă a c u ltu rii, în C o o rd o n a te v a lo ric e ale c i­
v iliz a ţie i socialiste. E d itu ra A c a d e m ie i, B u c u re şti, 1976.
G E O R G E C Ă L IN E S C U , Is to ria lite r a tu rii ro m â n e d e la o ri­
g in i p în ă în p r e z e n t, B u c u re şti, E d itu r a M in e rv a , 1982.
J . C L A R K E , S. H A L L , T. JE F F E R S O N , B. R O B E R T S , S u b -
c u ltu re s, C u ltu re s a n d C lass : A th e o r e tic h a l o v e r v ie w , în R e -
sista n c e th r o u g h r itu a ls , H o lm es & M e ie r P u b lis h e rs Inc.,.
1976.

254
— E L E N A C O B IA N U , N o i s e m n ific a ţii m o ra le ale r e la ţiilo r in -
te r u m a n e în c o m u n ita te a c o o p era tistă , în C iv iliza ţia socialistă.
D im e n s iu n i şi c o n f r u n tă r i c o n te m p o ra n e , B u c u re şti, E d itu ra
A c a d e m ie i, 1979.
■— J. C O L E M A N , T h e A d o le s c e n t SoCiety. T h e S o cia l L ife o f th e
T een a g er a n d I ts Im p a c t o n E d u ca tio n , N e w Y o rk , G len co e,
F re e P re ss, 1961.
■
— A L . C O N D EESC U , D ia lectică g en e ra ţiilo r, în „ L u c e a fă ru l" ,
31 d e c e m b rie 1933.
— N. N. C O N S T A N T IN E S C U , T e o ria v a lo r ii m u n c ă în lu m e a
co n te m p o ra n ă , B u c u re şti, E d itu ra p o litic ă , 1984.
— P E T R E D A T C U L E SC U , U n ele c o n sid e ra ţii sociologice şi p s i­
hologice d esp re « su b cu ltu ră » , în „ B u le tin in fo rm a tiv " , f. e.,
C C PT , 1968.
—■P E T R E D A T C U L E SC U , P sih o lo g ia id e n tific ă r ii ş i p ro ie c ţie i
în re la ţia d in tre tîn ă r şi c o m u n ic a ţia d e m a să , în T in e r e tu l
şi m a ss-m e d ia , ed. cit.
— K . D A V IS , T h e S o cio lo g y o f p a r e n t-y o u th c o n flic t, în A d o -
lescence, L o n d o n , 1968.
— C O R N E L IA D IM IT R IU , C o n ste la ţia fa m ilia lă şi d e fo r m ă r ile
ei, B u c u re şti, E d itu ra d id a c tic ă şi p e d a g o g ic ă , 1973.
— IO N D U M IT R E S C U , N IC O L A E A N D R E I, I n d ia lo g a d o le s­
c e n ţii şi a d u lţii, B u c u re şti, E d itu ra A lb a tro s, 1978.
— S. N . E IS E N S T A D T , F ro tn G e n e ra tio n to G e n e ra tio n , N ew
Y o rk , B asic B ooks, 1956.
— M IR C E A E L IA D E , Itin e r a r iu s p iritu a l, în „ C u v în tu l“, se p t.-n o -
ie m b rie 1927,
— R, E S C A R P IT , L ite r a r şi social, B u c u re şti, E d itu ra U n i­
v e rs , 1974.
— E. H. E R IK S O N , (ed ito r), Y o u th . C h a n g e a n d C h a llen g e, N ew
Y o rk , B asic B ooks, 1963.
— D IN U G R A M A , P r e fe r in ţa in te rp e rs o n a lă , B u c u re şti, E d itu ra
ş tiin ţific ă , 1974.
— D U M IT R U G H IŞ E , D im e n s iu n i um ane, E d itu ra E m in e sc u ,
B u c u re şti, 1979.
— A G R A M S C I, I n te le c tu a lii, lite r a tu r a şi v ia ţa n a ţio n a lă , B u c u ­
re ş ti, E d. U n iv e rs, 1983.
— IO N H O L B A N , O rie n ta re a p ro fe sio n a lă , Ia ş i, E d itu ra J u n im e a ,
19.7.3.

255
T IB E R IU IA K O C Z I, D esp re c o n c e p tu l d e g e n e ra ţie , „F o ru m ".
Ş tiin ţe so cia le n . 3/1971.
* * * im a g e s re c ip ro q u e s d e p a re n ts e t d es je u n e s e n F ra n c e ,
R o u m a n ie e t Y o u g o sla v ie e t Ies zo n e s c o n flic tu e lle s d a n s la
fa m ilie , I n te r n a tio n a l F e d e ra tio n fo r P a r e n t E d u c a tio n , P a r is .
1975.
O. K L 1N E B E R G , M. Z A V A L L O N I, CH. L .-G U E R IN , J. B E N
B R IK A , S tu d e n ts , V a lu e s a n d P o litics, T h e F re e P re ss, N e w
Y o rk , 1979.
A N T O N IN A K L O S K O W S K A , T h e P o lish Y o u th a n d C u ltu re ,
în T h e c u tltu r a 1 B e h a v io u r o f Y outh, ed. cit.
K O H L B E R G L., T h e C h ild as M oral P h îlo so p h e r, P sy c h o lo g y
T o d ay , fe b r. 1960.
F R E D M A H L E R , C Ă T Ă L IN M A M A L I, R e la ţii îfitre g e n e ra ţii :
c o e ziu n e şi c o n flic t în fa m ilie , în P o p u la ţie , fa m ilie şi drep~
tu r ile o m u lu i, B u c u re şti, f. e., 1974.
F R E D M A H L E R , E L V IR A C IN CĂ , T in e r e tu l şi m odul de
v ia ţă socia list, r a p o r t d e c e rc e ta re , f e., C C P T , 1982.
M IR C E A M A L IŢ A , A u r u l c e n u şiu , V oi. I —III, C lu j, E d itu ra .
D acia, 1971— 1973.
C Ă T Ă L IN M A M A L I, U m a n iza re a m u n c ii şi d e zv o lta re a ,p o ­
te n ţia lu lu i c u ltu r a l a l m e d iu lu i d e m u n c ă , în C iv iliza ţia so­
cia listă , ed., cit.
C â T â L I N M A M A L I, M o b ilita te şi in te g ra re so c iop ro fesio n a lă ,,
C C P T , 1979,
K . M A N N H E IM , T h e P ro b le m o f G e n e ra tio n , în E ssa ys o n
so cio lo g y o f k n o w le d g e , L o n d o n , R o u tle d g e a n d K e g a n P a u l,.
1952.
H . M A R C U SE , S c r ie r i filo z o fic e , B u c u re şti, E d itu ra p o litică,,
1977.
JU L IA N ' M A R IA S , G e n e ra tio n s, în „ In te rn a tio n a l E n ciclo p e­
d ia o f S o cia l S cien ce s", 1968.
A D R IA N M A R IN O , D icţio n a r de id e i lite r a re A -G , B u c u re ş ti,
E d itu ra M in e rv a , 1975.
* * * M a ss-m e d ia şi tin e r e tu l, ra p o r t de c e rc e ta re , f. e...
C C PT , 1982. ■
M A R G A R E T M EA D , C u ltu re a n d ■C o m m itm e n t: 'A s tu d y ■ o f-
th e g e n e ra tio n G ap., N ew Y o rk , N a tu ra l H isto rv P re s s, 1970,.

256
— G. M E N D E L , C rise de g en era tio n s, P a ris , P e tit B ib lio te q u e
P a y o t 1981.
— F. M EN TR fi, L a t g e n e ra tio n s sociales, f. e., P a ris , 1920.
— V. M IH A lL E S C U (coot'il.), N iv e lu l d e c u ltu ră şi d e c e n t rare
in te r perso n a lă . 1'. c«., B u c u re şti, 1975.
—- A C H JM MTIItJ, M ea n d re le a d e v ă ru lu i, C lu j-N a p o ca , E d itu ra
D acia, 1983.
■— L IL IA N A M lfiD Ţ , O m o g e n iza rea socială d in p e rs p e c tiv a g e­
n e ra ţiilo r, în „V iitorul, so c ia l11, io n .—feb. 1982.
— V. M O R A R , P io b le m a m o ra lă a g e n e ra ţiilo r în eto su l socia­
list, în „R ev ista de filo zo fic 1*, m a i—iu n ie 1979.
— P . P. N E G U L E S C U , C o n flic tu l g e n e ra ţiilo r şi fa c to rii p ro g re­
su lu i, în D iscu rsu ri de re c e p ţie la A c a d e m ia R o m â n ă , B u c u ­
re ş ti, E d itu ra A lb a tro s, 1980.
— A D R IA N N E C U L A U , G ru p u ri de a d o lesce n ţi, B u c u re şti, E d i­
tu r a D id a c tic ă şi P ed ag o g ică , 1977.
— R A D U N E G R U , M IH A I C O SM EI, G E O R G E P A S C U , A r ta şi
a d o lescen ţa , în A d o le sc e n ţă şi a d a p ta re, f. e., Iaşi, C C P T , 1974.
— M A R IA O SSO W SK A , T h e c o n c e p t o f g e n e ra tio n , în „T he P o -
lish S ociological B u lle tin “, n. 1/7 1963.
— V A S IL E P A V E L C U , In v ita ţie la cu n o a şterea de sine, B u c u ­
re ş ti, E d itu ra ştiin ţific ă , 1970.
•— P- P Â N Z A R U , C o n v in g e ri filo z o fic e , B u c u re şti, E d itu ra A l­
b a tro s , 1972.
—• A D R IA N P A U N E S C U , S u b s e m n u l în tre b ă rii, B u c u re şti, C a r­
te a R o m â n e a sc ă , 1979.
— J. P IA G E T , J u d e c a ta m o ra lă la copil, B u c u re şti, E d itu ra d i­
d a c tic ă şi p ed ag o g ic ă , 1980.
— D U M IT R U P O P E S C U , B ile tu l ia c o n tro l, E d itu ra tin e re tu lu i,
1968.

— T. P R U N A , C o n ştiin ţa de sin e la a d o lescen ţi, în A d o le sc e n ţă

şi a d a p ta re, Iaşi, f. e., 1974.
—• M IH A IL R A L E A , S c rie ri d in tre c u t, voi. 3, E S P L A , 1958.
— L. R O SE N M A Y R , P rin c ip a le le d o m e n ii ale sociologici tin e ­
r e tu lu i în Ila n d b u c li d o r e m p irise h e n so z ia lfo rsc h u n g , voi. II,
S tu ttg a rt, 1969.
— L. R O SE N M A Y R , K. ALLERBEOiC, Y o u th and S o c ie ty , în
„ C u n e n t Sociologi/“, 2/3, ]<)79.

257
 “ T. R O SZ A K , T h e m a k in g . o f c o u n te r -c u ltu re , G a rd e n C ity,
N. Y., A n c h o r, 1969.
— N IC O L A E S A C A L IŞ , C u ltu ră şi e d u c a ţie u m a n istă , c u ltu ră
si e d u ca ţie teh n o lo g ic ă , în In v ă ţă m in t, cerceta re, p ro d u c ţie ,
E d itu ra d id a c tic ă şi p e d ag o g ic ă, 1981.
— M IR C E A S Â N T IM B R E A N U , V iito ru le , c in d te -a i n ă sc u t ?,
B u c u re şti, E d itu ra A lb a tro s, 1977.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , S u b c u ltu ra şi d in a m ic a socială,
în „ V iito ru l so cial", n r. 5, 1981.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , G en era ţia . R eco n sid e ra re a u n u i
co n cep t, în „ R e v ista de filo zo fie", n r. 4 1984.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , V irs ta şi c u ltu ra , în „V iito ru l
so c ia l11, n r. 2, 1984.
—• C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , C o m p o r ta m e n t ş i o p ţiu n i c u l­
tu r a le ale tin e r ilo r, r a p o r t de c e rc e ta re , f. e., C C P T , 1981.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , P re fe r in ţe c u ltu ra le şi de tim p
lib e r ale tin e rilo r în : R esu rse c a lita tiv e ale fo r ţe i de m u n c ă
tin e re d in in d u s trie , B u c u re şti, E d itu ra p o litic ă , 1982.
—• C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , N iv e lu l de c u n o ştin ţe a rtistic e
al tin e rilo r, ra p o r t d e c e rc e ta re , f. e., C C P T , 1982.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , P reg ă tirea tin e r e tu lu i u n iv e r ­
sita r p e n tr u p ro fe sie , ra p o r t de c e rc e ta re , f. e., C C P T , 1982.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , T in e r ii d in m e d iu l ru ra l, r a ­
p o r t de c e rc e ta re , f. e., C C P T , 1984.
— C O N S T A N T IN S C H IF IR N E Ţ , D U M IT R U B A Z A C , A d o le s ­
c e n ţii şi cu ltu ra , B u c u re şti, E d itu ra A c a d e m ie i, 1974.
— H A N S SEBA LD , AcLolescence a sociological a n a lysis, A p p le -
to n C en tin s C ra fts, 1968.
— E M IL SU RD U , G e n e ra ţia şi ra p o r tu rile in te rg e n e ra iio n a le ,
în „A n alele U n iv e rs ită ţii d in T im iş o a ra 1', voi. 1, fasc. 2, f. e.,
1976.
— U R SU L A Ş C H IO P U , C riza d e o rg in a lita te la a d o lescen ţi,
B u cu reşti, E d itu ra d id a c tic ă şi p ed ag o g ică, 1979.
— U R S U L A Ş C H IO P U , E M IL V EK ZEA , P sih o lo g ia v îr s te lo r ,
B u c u re şti, E d itu ra d id a c tic ă şi p ed ag o g ic ă, 1981.
— D. SM IT H : N e w m o v e m e n ts in th e so cio lo g y o f y o u th în T h e
B ritish J o u r n a l o f Sociology, voi. 32, n. 2, 1981.

258
— P. T A P , S tuditi ilile ren fIu l </r;,/»•<•• m u,Iul in caro a d o le sc e n tu l
îşi r e p r e zin tă ciiU lujilr p a 'm ie , m „E n l'a iiri'“, iw.

— A L. TAN ASK , In tro d u c e re tu filosofici n U tu rii, B u c u re şti, E d i­

tu r a ştiin ţific;!, !!)<>!).

— A L. T A N A SK , CiKOltCilCTA TO D E A , O m u l crea to r d e c iv ili­

z a ţie şi culturii, K d itu ra .ştiin ţifică şi e n cic lo p e d ic ă , B u c u reşti,
1979.
— V. T O L ST Y U , C e lo v e k i m o d a , în „M olodoi k o m u n is t“, 1, 1972.
— M. U N G H E A N U , In te r v iu r i n e c o n v e n ţio n a le , B u c u re şti, C a rte a
R o m ân easc ă, 1982.
— T. V IA N U , G en era ţie şi crea ţie, în O pere, voi. 9, B u c u re şti,
Ed. M in e rv a , 1980.
— T. V ia n u . S tu d ii de filo z o fia c u ltu rii, E d itu ra E m in e sc u ,
B u c u re şti, 1982.
— IV A N V 1TANYJ, T h e C u ltu ra l B e h a v ic u r o f th e Ilu n g a r ia n
Y o u tli, in T h e c u ltu r a l B e h a v io u r of Y o u th , ed. cit.
— M IR C E A V U L C A N E SC U , G e n e ra ţia , în „ C rite rio n “, a r. 2—-3,
1934.
 SUMMARY

„ G eiw rution a n d c u ltu re " d e u ls w ith th e g e n e ra tio n concep t.

In v ie w o f th e fa c t th a t social resea rch re fra in s fr o m u sin g th is
c o n cep t a n d th a t th e r e is little if at a 11 corisensus a b o u t th e v a -
h d ity o f th e n o tio n o f „g e n e r a t i o n w e p le a d fo r its re c o n sid e -
ru t ion in th e in v e s tig a tio n o f social and. c u ltu ra l p h e n o m e n a .
C ritic a lly ca p ita lizin g th e s e s b y p h ilo so p h e rs avui so d o lo g ists
(K . M a n n h e im , W. D ilth e y , O rtega y Gas<;et, F. M e n tre , T. V ia n u ,
M. R alea, P. A n d re i, M. V u lc ă n e sc u , S. E ise n sta d t, R. B ra u n g a rt)
w e d e jin e g en era tio n os a g ro u p o f p eo p le in a g iv e n t i n e space,
w h o se acţion a i, th e o r e lic a l a n d b e h a v io u ra l resp o n se to social
le a lity is th e sa m e in te r m s o f e x p e rien c c s, sy m b o ls a n d sp e c ific
v a la e s, w ic h are e x p re s se ă in th e d o m in a n t c u ltu re w ith in a h is-
tc r ic stage, w h e r e b y th e y are e x p e tie n c e d a n d b eco m e in e a n in g fu l
o n ly to an cuje g ro u p or groups, w h o se u ltim a te p u rp o se is th e
sam e. W .hen a n e w age g ro u p e m erg es ii is so m e w h a t d is ta n t
fr o m so ciety as a luhole. A s its e v o lv e s a n d is in te g ra te d in social
life , its r a lu e s are in c o rp o ra te d b y so ciety. G e n e ra tio n do n o t
co n sist o f clea rc u t te m p o ra l b o rd ers im p o se d b y th e ir biologicaI
e x is te n c e . T h e y are rcither liv in g sp iritu a l g ro u p s de.eply roo ted
in h isto rica l m o v e m e n t.
G e n era tio n is, in o u r v ie w , a necessciry o rd e rin g to o l fo r sv ia l-
ler h isto rica l a n d social sp a n s o f tim e th a t m a k e u p a h isto rica l
age o f th e c u ltu re o f a h u m a n c o m m u n iiy . T h is m a k e s p o ssib le
th e tr a n sitio n fr o m a g e n e ra l a p p ro a c h to a h isto ric a l age to its
p a rticu la rs. A n y g e n e ra tio n , o n ce e sta b lish e d , is a r e s id u a l re a lity
to th e su c cee d m g g en era tio n s. I t is th e c v id e n c e o f tim e s n o i
liv e d b y th e n e w g e n era tio n , w h ic h e v e n tu a lly d e c a y s a n d di*
in in ish es.

260
 T h e b o o k deals w ith urnrviU lon, social class, age, co h o rt, a n d
social a n d fa v iily u n im iiU n is . C h u p te r I I d w e lls o n th e re la -
tio n s b e tw e e n gen cra ltu tis. G e n era tio n gcips w ith th e ir c o n v e r-
g en ce a n d d iv erg en ee h a d to liu m a n p ro g ress a n d h a v e , th e r e -
fe r e , a sp e c ific role in th e d c v e lo p m e n t o f so ciety. S e ttin g o u t
fr o m th e m a n y v u 'ttu in y v a tta c h e d to th e so -c a lled g e n e ra tio n
c o n flic t : in eq u a lU y, d isru p tio n , gap, crisis, p recip ice, d isc re p a n c y
(K . D a vis, M. Mvxul, G. M e n d e l, L. F e u e ri w e b e lie v e th a t it is
m o re su ita b le io sp e a k a b o u t a g e n e ra tio n d iv e rg c n c e r a th e r th a n
c o n flic t, w ic h can m o re a d e q u a te ly c o n v e y th e c o n tra d ic tio n b e t­
w e e n th e tw o age groups.
C h a p te r I I I is a re a p p ra isa l o f th e c o h cep t o f y o u th c u ltu r a ,
Le. th e re la tio n b e tw e e n g e n e ra tio n a n d c u ltu ra . I t d ea ls w ith
th e co n c e p ts o f s u b c u ltu r e p a rţia l a n d sp c c ific c u ltu re , e o u n te r-
c u ltu re , in order to stre ss th a t y o u th c u ltu re re p r e se n ts a sp ira -
tio n s, n e e d s a n d v a lu e o rie n ta tio n s sp e c ific to th e y o u n g e r g e n e ­
ra tio n . I t also m e n tio n s th e c u ltu ra l a n d life -s ty le a lte r n a tiv e s to
th e c u ltu re e m itte d b y th e so cia liza tio n fa cto rs. E sse n tia lly sp ea -
k in g , y o u th c u ltu re is th e sp e c ific iv a y o f y o u th to re ia te to
o th e r s u b s y ste m s, because th e y o u n g e r g e n e ra tio n b rin g s a b o u t
so m e th in g n e w w ish e s to c h a n g e r e a lity a n d has a c e rta in o u t-
Ico k on th e w o rld , is c o n fr o n te d w ith o th e r issu es a n d lo o ks fo r
its o w n m e a n s to re so lv e th e m .
C h a p te r IV deals w ith fin d in g s o f o u r o w n a n d o th e r in v e s -
iig a tio n s on th e c u ltu ra l o p tio n s, in te r e s ts a sp ira tio n s o f y o u th
in th e fr a m e w o r k o f p o la r c u ltu ra l categ o ries : classic vs. m o ­
d e rn c u ltu re tr a d itio n a l c u ltu re vs. m a ss-m e d ia , e u rric u la r v s
ex tr a -c u rr ic u la r, n a ţio n a l vs. w o r ld c u ltu re , a rtistic vs. te c h n o lo -
gical c u ltu re , g e n e ra tio n a l vs. g lo b a l c u ltu re , so c ie ty vs. g ro u p
c u ltu re , v o c a tio n a l vs. g e n era l c u ltu re . ru ra l v s. u rb a n , h u m a n is tic
vs. sc ie n tific c u ltu re . C u ltu ra l behciviour is d e p ic te d in d irec t
r e la tio n s h ip to th e social a ctio n o f g en era tio n s.
T h e la s t c h a p te r is d evotecl to lite r a r y g e n e ra tio n , a n d g iv e s
a r g u m e n ts in fa v o u r o f th e s u ita b ility o f th e g e n e ra tio n co n cep t
as a resea rch tool in lite r a ry h isto ry.
 CONTENT

I n t r o d u e t in n . , . . . . . . . . . 7

Ch a p te r I

G E N E R A T IO N

I. W hy g e n e ra tio n ? ......................................................................... 11
1'. M ean in g s of g e n e r a t i o n .......................................................... 12
3. S o d o lo g ic a l a n d p h ilo so p h ic a l o u tlo o k on g e n e ra tio n . . ÎS
4. R o m a n ia n c o n trib u tio n s to tb e c o n cep t of „ G e n e ra tio n " 23
5. S im ila ritie s a n d d iffe re n c e s b e tw e e n g e n e ra tio n a n d o th e r
social anei h u m a n g r o u p s ............................................................30
5 1. G e n e ra tio n s e q u e n c e ............................................................. 30
5.2. G e n e ra tio n a n d a g e .............................................................32
5.3. C o h o rt a n d g e n e r a t i o n .................................................... 38
• 5.4. G e n e ra tio n a n d e p o c h ...........................................39
5.5. F a m ily g e n e ra tio s, social g e n e r a t i o n ............... 42
5.6. G e n e ra tio n a n d so cial c l a s s ........................................... 45
5.7. P e rs o n a lity a n d g e n e r a t i o n .............................................47
5.8. G e n e ra tio n — an o p en c o n c e p t .................................... 52

C h a p te r II

R E L A T IO N S B E T W E E N G E N E R A T IO N S

i. P a rtic u la re of th e re la tio n b e tw e e n c h ild re n , y o u th a n d

a d u l t s ........................................................................................ 59
2 A re fe re n c e fra m e w o rk : th e g ro u p of th e sam e age 64
3. A ge a n d g e n e ra tio n d i a l e c t i e s .......................................67
4. R e la tio n s b e tw e e n g e n e ra tio n in th e fa m ily . . . . 73
5. T h e p a re n ts — g e n e ra tio n m o d e l s ................................ 79
0. D iffe re n c e fa c to rs o f g e n e r a t i o n s ................................87
7. C o n v erg en ce a n d d iv e rg e n c e of g e n e ra tio n s . . . . 98

2(32
 riu.ptM i iii

Vo U T ii im \ t , i i ii f i n , r u t / i - :

I, A lllltl|lll'' ! I' IiI( li III S(1HI 11 .'Itld CIlIlUIV . . . . . 110

y. A ml ii viili 'ni i' 111 ,i i ■ii 111■| )l. \ nuli i c u l t u r o ..............116
II, Ai i n t h i ' i 1 1 ii 11 < | ■(, li n ijiii' i ' i ' . i l i t y ........................ 119
>1, 'Clic i n 'ci I h i 11 11 ii i i i h r ....................................................... 126
!), I'titiu l' i i lillu n m Dic Miade ol' society . . . . 134

Cl , n | i | i ' i IV

/ i/n M r t ' i : r i ' i { i /, n o v r / . o N t o c r e a t i v e a c t i o n

I, I h i i i i i u i c , ciilUlr;i] o p tio n s . . . . . . . . 141

TI i' < i i l l m . i l l i o r i z o n ol' y o u t h ..........................................145
II, I I m h ; 11 kI d i v e i " ; i t y ol' c u l t u r a l b e h a v i o u r .................................. 156
I V \ o r k , LIn■ î o u m U d i o n o f c u l t u r e ...........................................160
:i ' I'i .n11111111;11 c u ltu re — m ass-m ed ia c u ltu re . . . 171
;i :i. ( 11'11;in c u ltu re — ru ra l c u l t u r e .............................................182
:t I A r lr lio c u ltu re — sc ie n tific c u l t u r e ..............................183
;»!i. <'iirriciil.'ir c u ltu re — E x tr a - c u r r ic u la r c u ltu re . . 194
:!.(!. V o c a t i o n a l c u l t u r e — g e n e r a l c u l t u r e .................................. 196
:i.V. N a t i o n a l cultui'e — w orid c u l t u r a ................ 200
iii!, ( ‘l a s s i e c u l t u r e — m o d e r n c u l t u r e ...........................................202
:i.(i (ic n iT a lio n a l c u ltu re — g lo b a l c u ltu re . . . . 208
iî.lO ( iroiip c u ltu re — so ciety c u l t u r e ..................................... 212
4. C u ltu ra l b e h a v io u r a n d th e social a c tio n of g e n e ra tio n s 214

Ohapter V

L I T E R A R Y G E N E R A T IO N

1. A d is p u te d b u t a c c e p te d c o n c e p t .............................................227
2. T y p es o f li te r a r y g e n e r a t i o n s .................................................... 236
T h e L a b iş g e n e ra tio n o r g e n e ra tio n o f th e stru g g le a g a in s t
in e r ţia . ......................................................... ..................................... 241
4. G e n e ra tio n of th e ' 8 0 s ................................................................... 245
Jn s te a d of a co n clu sio n

W E A R E T H E G E N E R A T IO N S O f T H E E N D ■ OF T H E
M IL L E N IU M . .................................................... ....... 249

Selective, b i b l i o g r a p h y ...........................................................................253

263

View publication stats