See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/259851202

CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ GENERAŢIE ŞI CULTURĂ

Book · October 1985

CITATIONS READS

0 86

1 author:

Constantin Schifirneţ
National University of Political Studies and Public Administration
57 PUBLICATIONS   110 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

nation, identity, culture View project

religion, traditions, education View project

All content following this page was uploaded by Constantin Schifirneţ on 16 June 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE 9

31
CULTURĂ

pnT T T T R / , ,BATROS
M ■
CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE
SI
CULTURĂ
CONSTANTIN SCHIFIRNEŢ

GENERAŢIE 9

si
CULTURĂ

V" —>

EDITURA ALBATROS • BUCUREŞTI

1985
Părinţilor m ei
N E C U L A I şi M A R IA
 CUPRINS

I nt r oducer e . . . ......................................................... 7
Capitol ul I
GENERAŢIA
1. De ce gen eraţia ? ................................................. ........ 11
2. S ensurile g e n e r a ţ i e i ................................................................12
3. Perspectiva, sociologico-filosofică asu p ra generaţiei . . 15
4. C ontribuţii rom âneşti la clarificarea conceptului de gene­
ra ţie .................................................................................................... 23
5. A sem ănări şi d iferen ţe în tre gen eraţie şi alte g ru p u ri so­
ciale şi u m a n e ....................................; ................................... 30
5.1. Succesiunea g e n e r a ţ i i l o r .................................................. 30
5.2. G eneraţie şi v îrstă . . . . . . . . . . 32
5.3. C ohortă şi g e n e r a ţ i e ......................................................... 38
5.4. G eneraţie şi epocă . . . . . 39
5.5. G eneraţie fam ilială, generaţie socială , 43
5.6. G eneraţie şi clasă s o c i a l ă .................................................. 45
5.7. P erso n alitate şi generaţie . . . . . . . . 47
5.8. G en eraţia — un concept d e s c h i s ....................................52
C apitolul II
RA POR TUR ILE INTRE GENERAŢII
1. P a rtic u la rită ţi ale rap o rtu lu i d in tre copii, tin e ri şi ad u lţi 59
2. U n cad ru de re fe rin ţă : G rupul de aceeaşi v îrstă . . . 64
3. D ialectica v îrstelo r şi a g e n e r a ţ i i l o r ..................... 67
4. R a p o rtu rile în tre g en eraţii în f a m i l i e .............................73
5. P ă rin ţii — m odele de g e n e r a ţ i e ....................................79
6. F actori de d iferen ţiere a g e n e r a ţ i i l o r .............................87
7. C onvergenţa şi d ivergenţa g e n e r a ţ i i l o r ......................98
C apitolul III
TIN EREŢEA — V lR ST A C U LT U R II
1. Un ra p o rt com plex tin e re t şi c u l t u r ă .................................... 110
2. A m b iv alen ţa un u i concept : c u ltu ra tin e re tu lu i . . . 116
3. A lt concept, aceeaşi r e a l i t a t e .................................................. 119
4. N ecesitatea u nei r e c o n s i d e r ă r i .................................................. 126
5. C o n tra cu ltu ra — u m b ra s o c i e t ă ţ i i ........................................... 134

C apitolul IV
DE L A O RIZO N TU L DE CU LTU RA
LA A CŢIU N EA CREATOARE
1. D inam ica o p ţiunilor c u l t u r a l e ...................................................141
2. O rizontul c u ltu ral al t i n e r i l o r .................................................. 145
3. U n itatea şi d iv e rsitatea com p o rtam en tu lu i cu ltu ral
al t i n e r i l o r ...................................................................................... 156
3.1. M unca, te m eiu l c u l t u r i i ..........................................................160
3.2. C u ltu ră tra d iţio n a lă —■c u ltu ră m ass-m edia . . . 171
3.3. C u ltu ră u rb a n ă — cu ltu ră r u r a l ă ...............................182
3.4. C u ltu ră artistic ă — c u ltu ră ş ti in ţif ic ă ........................183
3.5. C u ltu ră şcolară — cu ltu ră e x tra şco lară . . . . 194
3.6. C u ltu ră p rofesională — c u ltu ră g en erală . . . . 196
3.7. C u ltu ră n aţio n ală — cu ltu ră u n iv e rsa lă . . . . 200
3.8. C u ltu ră clasică — cu ltu ră m o d e r n ă ........................202
3.9. C u ltu ră g en eraţio nală — c u ltu ră globală . . . . 208
3.10 C u ltu ra gru p u lu i — cu ltu ra s o c ie tă ţii........................ 212
4. C om portam ent cu ltu ral şi acţiu n ea socială a g en e raţiilo r 214

C apitolul V
G EN ER A ŢIA LITER A R A
1. Un concept contestat d a r v a l a b i l ........................................... 227
2. Tipologia g en eraţiilo r l i t e r a r e .................................................. 236
3. G en eraţia L abiş sau gen eraţia lu p te i cu in e rţia . . . 241
4. G eneraţia ’80 ...................................................................................... 245

în loc de încheiere :
S1NTEM G ENERAŢIILE SFlR ŞIT U L U I DE M ILEN IU . . 249
Bibliografie s e l e c t i v ă ...................................................................253

S um ary . .......................................................................... 261

C ontent . . .......................................................................... 263

 INTRODUCERE

Despre generaţie s-a vo rb it m ai m u lt în literatură.

D ezbaterile din u ltim u l tim p sîn t elocvente in acest sens.
E xistă şi u n num ăr de cercetări sociale precum şi doc­
trine filosofice preocupate de problem atica generaţiilor,
însă tratată ca subsidiară unei tem e. Parcurgerea s tu ­
diilor autohtone consacrate dom eniului dezvăluie o anu­
m ită lipsă de rigoare în descrierea generaţiei. C um ti­
nerii sîn t deosebit de sensibili la ideea de generaţie am
apreciat utilă elaborarea unei lucrări pe această tem ă in-
citantă, disputată şi... contestată. P en tru că, s-o spunem
de acum , lipsesc atitudinile de negare şi respingere a
conceptului de generaţie.
P rivită d in alt unghi de vedere, problem a genera­
ţiilor ne-a interesat şi ca o problem ă de istorie culturală
românească. Preocupaţi de studierea proceselor de edi~
ficare a civilizaţiei rom âne m oderne am constatat p u ­
ternicul se n tim e n t de generaţie la întem eietorii sp iritu­
lui m odern în cultura noastră. Paşoptiştii, ju n im iştii şi
socialiştii au constituit şi grupări de generaţie ce au pus
în faţa societăţii de atunci idealuri şi aspiraţii proprii
care, apoi, s-au id entificat cu nevoile şi interesele ţării.
Pornind de la realităţile sociale, culturale şi istorice
specifice evoluţiei noastre, în p rim ul capitol al cărţii
încercăm să disociem sensurile m u ltip le ale generaţiei,
să descifrăm acele elem ente esenţiale în conturarea con­
ceptului de generaţie ce se degajă din confruntările ideo­
logice în acest dom eniu. î n consecinţă, stăruim asupra
unora dintre ideile actuale despre generaţie. Este im p e­

7
rios necesar să ne rap or tărji la asem enea idei avînd in v e ­
dere că ele au apărut şi ca urm are a m işcărilor de ti­
neret din anii ’60 şi ’70, deci jiin d cauzate de o reali­
tate socială concretă.
Un loc distinct în lucrare îl ocupă raporturile între
generaţii. S -a vo rb it m u lt despre aşa-zisul conflict, ru p ­
tura sau prăpastia între generaţii, despre incom unicabi-
litatea acestora. S în t ele reale ? Ce a d eterm inat apari­
ţia acestor teze ? Asupra lor insistăm în tr-u n întreg ca­
pitol. Relaţiile inter generaţii în cadrul fam iliei, rapor­
turile dintre copii, tineri şi adulţi, locul tatălui şi cd m a­
m ei în constelaţia fam ilială, continuitatea şi schim barea
în fam ilia contem porană din perspectiva generaţională
constituie nucleul analizei consacrate dinam icii genera­
ţiilor. A v e rtiză m cititorul .că această investigaţie n u este
una de sociologie a fam iliei. Ea se concentrează pe fa­
m ilie ca m ed iu social im p o rta n t in 'ca te se nasc şi se
afirm ă raporturile între generaţii ca relaţii între culturi.
Fiecare generaţie reprezintă u n anum it tip de cultură
şi este transm iţătoare de cultură, m ai ales în fam ilie,
ea însăşi fiin d u n m odel cultural, poate .cel m ai palpabil
pentru cei m ai m u lţi oameni.
A m b iţio n în d conturarea u n ei im agini cuprinzătoare
asupra culturii tineretului, ca tip particular de cultură
generoMonală, încercăm în tr-u n alt capitol să evid en ţiem
cîteva dintre dim ensiunile esenţiale ale com portam en­
tului şi orientărilor culturale ale tinerilor.
Depăşind m odul tradiţional de descriere a culturii ca
omogenă, unitară şi necontrcidictorie, aşadar abstractă,
căutăm să înfăţişăm cititorului tînăr o cultură dinamică,
vie, în plin proces de evoluţie, contradictorie, aşa cum
este şi personalitatea umană. Cultura nu este u n am al­
gam de valori statice, detaşate de flu x u l continuu al
vieţii. Ea este puternic im plicată în realitate şi deci un
elem ent esenţial al schim bării, al perfecţionării şi auto-
depăşirii perm anente.
Lucrarea constituie şi o încercare de punere în evi­
denţă a u n u i num ăr de particularităţi ale raportării ti­
neretului la cultura noastră socialistă. F erindu-ne atît
<ît ne stă în putinţă de tonul moraliza tor şi didacticist
dorim să prezentăm tinerilor cititori şi educatorilor opi­
nii, atitudini, preferinţe şi opţiuni culturale ale genera­
ţiei -tinere. Facem aceasta cu convingerea că judecăţile
noastre despre o generaţie capătă un plus de concretele
dacă se întem eiază şi pe cunoaşterea ştiinţifică a celor
cărora ne adresăm.
D ispute interesante s-ciu p u rta t şi se poartă pe tem a
generaţiei literare şi am considerat ca utilă prezentarea
lor succintă în scopul ele a concretiza teze şi principii
teoretice dem onstrînd specificul generaţiei în fiecare
structură, socială şi culturală.
Cartea se bazează pe concluzii şi date ale unor cer­
cetări. Insă n u toate aserţiunile noastre au găsit un fu n ­
dam ent în cercetarea socială. A firm area lor are şi un
a n u m it scop. P ornind de la ideea că fiecare dintre noi
este un observator al vieţii sociale, u n cercetător al
jjropriei sale persoane şi al m ediului in care trăieşte, am
■apreciat că aceste aserţiuni vor servi cititorului, cu deo­
sebire celui tinăr, în cunoaşterea şi verificarea, prin con­
fru n ta rea cu realitatea a tezelor şi ideilor din cartea
noastră. Dacă am reuşit, măcar parţial, să stîrn im curio­
zitatea de a şli mai m u lt despre ceea ce defineşte o ge­
neraţie, atunci ne putem considera satisfăcuţi de efortul
■nostru.
în încheiere aducem v ii m u lţu m iri directorului Edi­
tu rii Albatros, cunoscutul scriitor şi susţinător al litera­
turii p entru tineret, M ir cea Săntim breanu, redactorului
de carte, Gheorghe M arin, p entru sprijinul generos şi
■competent.
 Capitolul I

GENERAŢIA

1. DE CE G ENERAŢIA ?

F iecare din noi ne naştem în tr-u n anum it m ediu fa­

m ilial şi social. P u rtă m d-a lu n g u l vieţii am prenta aces­
tu i m ediu. D ar noi aparţinem şi g rupului celor născuţi
o dată cu noi. Pe m ăsura evoluţiei noastre ne sim ţim
înseraţi în g ru p u l de vîrstă. Trăim , reacţionăm la fel
sau aproape la fel ca şi cei de o v îrstă cu noi. O bser­
văm la un m om ent dat că avem idealuri comune, ne
exprim ăm în acelaşi chip şi aspirăm către aceleaşi ţe ­
luri. Ne dăm seam a că faţă de cei m ai în v îrstă decît noi,
gîndim d iferit unele lucruri. Ne îm brăcăm altfel, avem
alte interese culturale, dorim să ne organizăm în a lt mod
relaţiile cu ceilalţi, avem c riterii proprii de opţiune, dis­
p u n em de capacitatea de a cunoaşte şi in te rp re ta reali­
tatea. Avem, în tr-u n cuyînt, u n m odus vivendi specific.
De aici şi diferenţele. Conştientizăm , începînd cu vîrstă
adolescenţei, că ne deosebim de ceilalţi. Ne dăm seam a
că dispunem de elan, forţă şi posibilităţi de a produce
ceva, de a schim ba m ediul căruia îi aparţinem , că p u ­
tem construi u n m od de viaţă propriu.
O în treb are firească apare : putem oare să schim băm
singuri lum ea ? Ce m ijloace ne stau la dispoziţie ? A lt­
fel spus, putem s-o luăm de la început ? Avem în faţa
noastră experienţa p ărin ţilo r noştri, a generaţiilor p re ­
cedente. Izvor nesecat de învăţăm inte, această expe­
rie n ţă ne ara tă ce drum a parcurs ;pînă la noi om enirea.
Şi ne m ai a ra tă ceva : in u tilita te a efortului de a relua
to tul de la început şi, totodată, obligaţia de a ţine seam a
de ceea ce au făcut alţii pînă la noi. Mai m ult, ea do­

11
 vedeşte cu prisosinţă că istoria n u este creaţia u n ei ge­
neraţii, că ea este opera succesiunii n e în treru p te a ge­
neraţiilor. O rice nouă generaţie m oşteneşte o sum ă de
valori care sintetizează experienţe, eşecuri, erori, dram e,
tragedii um ane şi sociale. Ele sînt o oglindă m ai m ult
sau m ai p u ţin fidelă a epocilor trecu te şi, în acelaşi
tim p, o busolă ce indică riguros sau ap roxim ativ n o rd u l
devenirii noastre. A te lipsi de această busolă num ai
p e n tru că v rei să fii cu to tu l diferit de în ain taşi în ­
seam nă a-ţi închide singur căile propriei deveniri şi deci
a bloca progresul. înseam nă, în ultim ă instanţă, să re ­
n u n ţi la cultură. Ea este m ă rtu ria înaintaşilor noştri,
exprim ă sp iritu alitatea unei com unităţi um ane, a unei
societăţi.
Sîntem angrenaţi în tr-o lum e a cărei evoluţie se ac­
celerează, o lum e ce ne obligă la m ari efo rtu ri de cu­
noaştere şi adaptare. Sîntem cu toţii dependenţi unii de
alţii. Sim ţim că a stăpîni astăzi m ecanism ele vieţii so­
ciale şi individuale n u m ai este posibil fără să ne sp ri­
jinim pe cunoaştere. De unde putem să învăţăm m ai bine
înţelepciunea de a fi decît din cu ltu ră ? D evenim ceea
ce vrem să fim n u d atorită sim plei autoreproduceri ci
p rin însuşirea valorilor create de cei de dinaintea
noastră. A sim ilarea acestui fond de cunoştinţe şi valori,
tran sp u n erea lui în atitudini, com portam ente profesio­
nale, culturale şi cotidiene im pun rap o rtu rile cu celelalte
generaţii. Şi, în prim ul rînd, cu generaţia care ne p re ­
cede, acea generaţie dătătoare a prim elor cunoştinţe
despre lum e şi despre noi.
Cum se m anifestă aceste relaţii ? Care sînt d iferen­
ţele în tre generaţii ? Care este deosebirea d in tre lum ea
copilăriei, a tin e reţii şi cea a adulţilor ? A cestea sînt
doar cîteva d in tre întreb ările ce le dezbatem în conti­
nuare.

2. SEN SURILE G ENERAŢIEI

Tot m ai insistent se discută astăzi despre cu ltu ră în

relaţie cu generaţia. Ea este u n u l din param etrii dife­
ren ţierii culturale. R aporturile în tre generaţii sînt r a ­
po rtu ri în tre culturi, iar coeziunea generaţiilor este dată
de cultură. D ar, cu ltu ra n u este omogenă, ea este di­

12
versă, contradictorie, deoarece omul, în evoluţia lui bio­
logică şi, m ai ales, socială, trăieşte şi asim ilează în grade
diferite co nţinuturile culturale. Fiind p rin excelenţă ori­
ginalitate, creaţia sp iritu ală pune în evidenţă m ai tra n ­
şan t u n ita te a de generaţii şi, p rin aceasta, diferenţa
d in tre generaţii.
Ce este generaţia ? Este la îndem îna oricui exem plul
cotidian al utilizării şi difuzării noţiunii de generaţie
pe cele m ai diverse căi de com unicaţie. De cîte ori nu
auzim de generaţia tînără, generaţia adultă, generaţia
vîrstnică ? N u num ai atît. Cine n -a auzit de generaţia
paşoptistă ? Cu toate clarificările aduse de studiul com ­
p e te n t şi sistem atic al revoluţiei de la 1848 din ţara
no astră to t denum irea de generaţie paşoptistă acoperă
parcă m ai exact sensul acestei g rupări ce a deschis prin
acţiunea ei revoluţionară d rum ul spre m odernizarea
Rom âniei, către în făp tu irea u n irii provinciilor rom â­
neşti.
De fapt, un evenim ent ce m axim alizează particip area
si tră ire a individuală şi socială dă, de obicei, şi denu­
m irea unei generaţii. Se m enţionează, m etaforic, gene­
raţia războiului sau „generaţia pierdută". Se vorbeşte în
acelaşi sens de o „generaţie a tăc e rii“ după cum n u mai
p u ţin sem nificativă este „generaţia sceptică*1 iar în de­
ceniul şapte al secolului n o stru s-a discutat în Occident
despre generaţia capricioasă.
S în t generaţii care m archează un m om ent în dezvol­
ta re a culturii. în lite ra tu ra n oastră contemporană- ne în -
tîm p ină apelativul de generaţia anilor ’60, generaţia ani­
lor '70 sau generaţia anilor ’80, aceasta din u rm ă d e n u ­
m ită şi generaţia în blugi. Iată cum u n aspect exterior
poate căpăta sem nificaţie aparte p e n tru descrierea unei
generaţii.
M arile personalităţi ale unei culturi, p rin creaţiile
lo r ce se repercutează profund asupra evoluţiei sp iritu a ­
lităţii unui popor, sînt şi p u rtă to rii idealurilor u nor g ru ­
p u ri de vîrstă. G eneraţia Labiş, p e n tru a lu a u n exem ­
plu, este g ru p area de poeţi ce descinde din saltu l pro­
dus de creaţia genială a u n u i tînăr. O pera lui Labiş este
sim bolul noilor m odalităţi poetice ce vor fi prelu ate şi
dezvoltate de pleiada poeţilor din anii ’60, pleiadă ce va
reînnoda firu l trad iţiei noastre literare.

13
 N oţiunea de generaţie n u este a tît de exactă pe cît
este vehiculată. Iată de ce o clarificare a conceptului
este utilă în înţelegerea fenom enelor specifice ra p o rtu ­
rilor în tre generaţii.
G eneraţia este descrisă ca o g rupare ce tră ieşte în­
tr- u n an u m it tim p. Ea este in te rv alu l d in tre p ă rin ţi şi
copii. C otidian, se vorbeşte de generaţia părinţi-copii.
Dar, gen eraţia este considerată şi ca selecţie a m em bri­
lor d in tr-u n g rup de vîrstă. U neori, ea este id entificată
cu grupa de vîrstă. G eneraţia este definită şi ca m om ent
în evoluţia socială, ca un segm ent din curgerea tim p u lu i
social.
O p lu ra litate de sensuri se acordă generaţiei : de­
m ografic : stru c tu ra de vîrstă a populaţiei ; sociologic :
studiul generaţiei la nivel m acrosocial p rin prism a ra ­
p o rtu rilo r în tre diferitele com unităţi um ane ; psihologic :
studierea tră să tu rilo r psihosociale ale generaţiei ca m are
colectivitate um ană, psihologia relaţiilo r în tre generaţii
şi relaţiilor din in teriorul generaţiei, m ecanism ul psiho­
logic al receptării, p rin generaţie, a culturii.
Dem ografic, generaţiile sîn t considerate a fi g ru p u ri
de oam eni născuţi în acelaşi an sau care cad în tr-u n in­
terv a l de tim p dintre v îrstă m edie a p ărin ţilo r şi a co­
piilor. M ărim ea unei generaţii variază în diferite pe­
rioade fiind dependentă de dezvoltarea fiecărei societăţi.
N atalitatea, m ortalitatea, d u ra ta vieţii, ritm u l biologic
sînt in flu en ţate de condiţiile social-istorice ale fiecărui
g rup um an. In dem ografie indicele c a n tita tiv îl rep re­
zintă vîrstă. D iferenţa în tre generaţii poate fi u n an sau
o perioadă de tim p.
Sociologic există ten d in ţa de a delim ita d eterm in area
socială a generaţiei de cea dem ografică. N oţiunea socio­
logică de generaţie cuprinde cîteva grupe de vîrstă. Ge­
n e raţia n u este o d eterm in are cantitativă, ci calitativă.
E senţa ei stă în m odul în care evoluţia istorică in flu en ­
ţează asupra u n u i grup de vîrstă.
D escrierea term enului în diferite dicţionare relevă
aceeaşi p lu ra litate de sensuri acordate generaţiei.
De pildă, în D icţionarul explicativ al lim bii rom âne
generaţia este definită ca „to talitatea oam enilor (dintr-o-
com unitate socială dată) care sîn t cam de aceeaşi vîrstă.
E xpresia din generaţie în generaţie -- din ta tă în fiu ;
de la o epocă la a lta “. în tr-o altă accepţiune, cea dată

14
în Grand Laroasse Enciclopedique, generaţia are sens
de : 1. descendenţa de la ta tă la c o p ii; există două ge­
n e ra ţii, cea a bunicilor şi cea a nepoţilor ; 2. spaţiul de
tim p care separă gradele de descendenţă. E xistă în ju r
de trei generaţii în tr-u n s e c o l; 3. ansam blul indivizilor,
.al fiinţelor organizate ce trăiesc în acelaşi tim p şi fiind
ele vîrstă apropiată. în T he Enciclopedia Âviericana (edi­
ţia din 1958) se spune că generaţia, în m od popular,
este folosită ca m ăsură a tim pului şi uzual reprezintă
.aproape 30 de ani, perioadă cînd un om atinge m atu ­
rita te a şi vîrsta la care, de obicei, prim ul copil este n ăs­
cut. în ediţia din. 1972, aceeaşi enciclopedie defineşte
g e n e ra ţia ca „perioada de tim p d in tre n aşterea p ă rin ţi­
lor şi naşterea copiilor. Toţi copiii u n u i singry: părin te
sa u grup de p ărinţi sînt din aceeaşi generaţie, deşi vîrsta
lor poate acoperi o arie largă de an i“.
Ia tă cîteva d intre accepţiunile generaţiei în lim bajul
com un şi cel teoretic. Înainte de a o descrie să aruncăm
o priv ire asupra u n o r cunoscute doctrine sociale şi fi­
losofice despre generaţie.

:î. PKRSPKOTIVA SOCIOLOGJCO-FILOSOFICA

A SU PRA GKNJSRAŢIEI

Încă din secolul tre c u t o serie de gînditori au elabo­

r a t teze im portante în leg ă tu ră cu term en u l de gene­
raţie.
A stfel, filosoful şi sociologul francez A uguste Comte
a su b liniat că ritm u l progresului este în funcţie de d u ­
ra ta m edie a vieţii individuale. P rin p relungirea vieţii
indivizilor, viteza progresului a r deveni m ai m ică. P rin
.scurtarea d u ratei vieţii cam la ju m ătate sau sfert, v i­
teza progresului a r deveni m ai rapidă, deoarece în cazul
m ăririi du ratei vieţii se m anifestă sp iritu l conservator
specific, după Comte, oam enilor în vîrstă. D ar şi o prea
m a re scurtare a vieţii este dăunătoare d ato rită im posi­
b ilităţii de a realiza sensurile evoluţiei um ane. După
pozitivistul francez, în tin d erea vieţii noastre şi d u rata
m edie de 30 de ani a generaţiilor sînt adecvate dezvol­
tă rii biologice. Progresul len t al societăţii este pus pe
seam a insuficienţei organice a dezvoltării om ului. R it­
m u l biologic se confundă la Comte cu ritm u l progresului.

15
 P e n tru gînditorul englez, J. S. Mill, în fiecare succe­
siune de v îrstă fenom enele principale din societate s în t
diferite şi in te rv alu l care m archează aceste schim bări,
este d eterm in at de generaţie descrisă ca perioada de m a­
tu rizare a u n u i nou grup de indivizi. N um ai d u p ă acest
răstim p g ru p are a respectivă poate prelua conducerea în
viaţa socială.
La sfîrşitu l secolului al X lX -lea şi începutul seco­
lului al X X -lea preocuparea de a descoperi o lege gene­
rală a progresului, pe baza legii biologice a d u ra te i
m ărginite a vieţii um ane şi a existenţei tre p telo r de
vîrstă, a condus, inevitabil, la chestiunea g ru p elo r de
vîrstă şi a rolului lor în stru c tu rile sociale. în principal,
bătrîn eţea era văzută num ai ca elem ent conservator, iar
tin ereţea doar ca factor de progres. P roblem a de solu­
ţionat era num ai găsirea perioadei optim e de succesiune
a generaţiei noi. D urata unei generaţii era considerată
în genere de 30 de ani, pornindu-se de la ideea că prim ii
30 de ani sîn t ani de form are, activitatea creatoare pro-
priu-zisă a individului începe în ju ru l vîrstei de 30 de
ani şi ar ţin e pînă la 60 de ani. F ără îndoială, este di­
ficil de a determ ina cu ex actitate începutul n a tu ra l al
succesiunii generaţiilor p e n tru că naşterea şi dispariţia,
oam enilor în societate este continuă, ia r in terv ale de
vîrstă pline există num ai în fam ilie. F. M entre (1920)
s-a ocupat, în tr-o lucrare specială, de generaţii din p ers­
pectiva m enţionată m ai sus. P e n tru el ritm u l generaţiilor
s-ar produce în cadrul g ru p ărilo r libere ale oam enilor
(grupuri literare, de pildă) şi m ai p u ţin în sistem ul in sti­
tuţional în care se stabilesc de dinainte com portam entul,
m odul de acţiune al u n u i individ sau grupări. E xistă,
după eseistul francez, „o sferă predom inantă" în a c ţiu ­
nea istorică. S fera estetică a r fi cea m ai po triv ită de a
reflecta schim barea radicală a sp iritu lu i produsă din 30
în 30 de ani. E xpresia u n o r asem enea tran sfo rm ări o
constituie generaţia. A ceasta a r fi, după M entre, „o
u n itate de m ăsură a du ratei sociale14.
Deşi, aşa cum rem arca şi sociologul germ an K. M an-
nheim , succesiunea generaţiilor apare la M entre m ai de­
grabă ca fiind efectul în tîm plării si nu al acţiunii unor
factori sociali, el defineşte o serie de tră s ă tu ri ale ge­
neraţiei. D ar despre acestea vom vorbi m ai jos.

16
 U n elem ent esenţial introduce în descrierea genera­
ţiei filosoful germ an W. D ilthey, şi anum e, noţiunea de
n o u tate relativă. El sesizează relaţia d in tre tim pul de
tră ire ce poate fi m ăsurat can titativ şi cel înţeles ca­
litativ. G eneraţia conduce la o reprezentare din in terio r
a evoluţiei sp iritu lu i şi deci face posibilă o anum ită eva­
lu are a acestuia. Nu num ai succesiunea generaţiilor ci şi
fenom enul contem poraneităţii capătă un sens m ai adînc
dec-ît cel cronologic. Indivizii situaţi în tr-u n in terv al de
tim p cunosc în anii celei m ai m ari receptivităţi, apoi şi
m ai tîrziu, aceleaşi influenţe din partea culturii, a so­
cietăţii. C ontem poraneitatea nu este un fap t cronologic
ci efectul uniform ităţii influenţelor existente în tr-o pe­
rioadă de tim p. D istanţa d in tre generaţii este tim pul
tră it in tern . „R elaţia d in tre indivizi denum ită p rin te r ­
m enul de generaţie, spune D ilthey, este una de sim ul­
taneitate. Noi afirm ăm că unii oam eni sînt în «aceeaşi
generaţie» cînd ei, în tr-u n an u m it sens, au crescut îm ­
preună, au tre c u t prin copilărie şi tinereţe în acelaşi tim p,
au tră it perioada lor de m a tu rita te m ai m u lt sau m ai
puţin în tim pul aceloraşi ani. R ezultă deci că asem enea
oam eni sînt obligaţi să aibă îm preună relaţii m ai pro­
funde* ; ei, de asem enea, constituie «aceeaşi generaţie»
p e n tru că în anii de m axim ă receptivitate au fost su­
biectul aceloraşi influenţe decisive.“
P e n tru cunoscutul filosof spaniol O rtega y G asset în
analiza v ieţii um ane latu rile p u r biologice sînt insufi­
ciente. Toată existenţa om ului este o dram ă ce are loc
pe o scenă, adică lum ea însăşi alcătuită din in te rp re tă ­
rile sociale ale realităţii : credinţe, obiceiuri, idei, esti­
m ări, opinii ; acestea au o viaţă îndelungată şi indepen­
dentă de voinţa noastră ; ele sînt în n u m ăr m are şi nu
putem să le evităm . G eneraţiile, ca noi g ru p u ri um ane
a p ăru te pe scena istoriei, se constituie ca o expresie a
unei anum ite viziuni despre determ inarea social-isto-
rică. „Schim bările în sensibilitatea vitală, susţine O r­
tega, decisive în istorie, ap ar sub form a generaţiei. O
generaţie n u este un m ănunchi de oam eni rem arcabili,
nici o sim plă m asă de oameni. G eneraţia este u n com ­
prom is dinam ic în tre m asă şi individ şi este cea mai
im p o rtan tă o rientare în istorie. Ea este pivotul respon­
sabil de m işcările evoluţiei istorice4' (în El tem a de n u ­

li
estro tiem po). Fiecare generaţie m anifestă o a titu d in e
vitală. G eneraţiile se nasc u n a după alta, fiecare m oşte­
nind form ele de viaţă şi cultură ale celei precedente.
E xistă epocii cum ulative şi altele num ai polem ice con­
sideră ginditorul spaniol. V îrstă, după el, este u n a n u ­
m it mod de a trăi. De aceea, v îrstă nu este o d ată ca­
lendaristică, ci o „zonă de d a te “ ; o generaţie este alcă­
tu ită nu num ai din cei născuţi în acelaşi an ci şi din cei
născuţi în tr-o „zonă de evenim ente".
O rtega face distincţia d in tre contem porani (cei care
trăiesc în acelaşi tim p) şi cei de aceeaşi vîrstă (ei trec
îm preună p rin traiectu l tinereţe, m atu ritate, bătrîneţe).
„De la 30 la 45 de ani este p erioada de gestaţie ; de la
45 3a 60 de ani stadiul dom inării şi com andei“, conchide
Ortega. Deşi ginditorul spaniol face distincţia necesară
în tre vîrstă şi generaţie, atunci cînd descrie generaţia el
o delim itează rigid aşa cum se întîm plă în schem a de
m ai sus. Apoi, exagerează susţinînd că în treag a istorie
în ce are eh m ai im p o rtan t se datorează generaţiei ca
forţă m otrice a dezvoltării sociale.
în G erm ania, O. P in d er introduce două noţiuni cu
p rivire la generaţie : asincronia contem poraneităţii şi
entelehia asupra cărora revine şi M annheim . A sincronia
reflectă fa p tu l că în acelaşi tim p cronologic trăiesc di­
ferite generaţii. Dar, deoarece ad ev ăratu l tim p este doar
cel trăit, fiecare om convieţuieşte cu cei de aceeaşi v îrstă
în m oduri diverse. E ntelehia un ei generaţii exprim ă u n i­
tate a şi scopul ei intern, sentim entele de viaţă în n ăs­
cute. E xistenţa generaţiilor este a taşată de ritm u l ge­
neraţiilor, adică de prezenţa u n o r in terv ale de tim p, de­
term in ate însă de tră ire a d iferită a tim pului de către
fiecare g rup de vîrstă. în ce cadru se realizează această
tră ire ? A utorul germ an n u ne spune. P e n tru el socialul
n u are im p o rtan ţă în constituirea unei generaţii.
Tot în G erm ania, istoricul O ttokar Lorenz considera
secolul ca m ăsură p e n tru evaluarea obiectivă a eveni­
m entelor istorice. El are în vedere că m edia de vîrstă
a vieţii productive a adulţilor este de 33 ani. U n secol
cuprinde : generaţia prezentă activ productivă, genera­
ţia anterioară, d ar care trăieşte în aceeaşi perioadă cu
cea prezentă, generaţia posterioară, p reg ătită de cea p re ­
zentă.

18
 G înditorul cu o teorie socială coerentă asupra gene­
raţiei este K. M annheim . Spre deosebire de antecesorii
săi el consideră conştiinţa istorică hotărîtoare în naşte­
rea generaţiilor. D upă el. generaţia este sim ilară cu o
clasă socială unde indivizii, au situaţii asem ănătoare în
s tru c tu ra economică şi de putere. Ce determ ină ca un
n u m ăr de oam eni să se constituie în tr-o generaţie ?
Poziţia de clasă este întem eiată pe existenţa unei
stru c tu ri economice a societăţii. Poziţia generaţiilor este
fondată, pe existenţa ritm u lu i biologic p rin fenomenuL
n a şte rii şi al m orţii, al duratei lim itate a vieţii unui om.
R elaţiile în tre generaţii nu se deduc nem ijlocit din stru c ­
tu rile biologice, însă ele se bazează pe ritm u l biologic
al n aşterii şi m orţii. „Dacă n -a r exista com unitatea so­
cială a oam enilor, afirm ă M annheim , dacă n -a r exista o
an u m ită stru c tu ră a societăţii, dacă n -a r exista istorie
b a ra tă pe continuităţi specifice, atunci n u s-a r naşte le ­
g ă tu ri în tre generaţii, ci num ai naşterea, îm bătrînirea,,
m oartea." (M ennheim, 1952)
P e n tru ca toţi cei cuprinşi în tr-u n in terv al de v îrstă
să facă p a rte din o generaţie trebuie să se constituie
în tr-o u n ita te generaţională. P rin acest concept se des­
criu clem entele active generatoare de tran sfo rm are so­
cială în tr-o grupă de vîrstă. Cei care alcătuiesc u n ităţile
de generaţie îm părtăşesc aceeaşi situaţie şi au acelaşi
destin istoric. Ele sîn t in flu en ţate de forţe sociale şi cul­
tu ra le sim ilare şi, pe această bază, m em brii lor acţio­
nează în tem eiul unor concepţii comune. C antitatea şi
calitatea influenţelor din o anum ită perioadă sînt esen­
ţiale. Fenom enul generaţional există atunci cînd datele
n a tu ra le (naşterea, vîrsta) sînt determ inate de factorii
sociali. în tim p ce rea lita te a n a tu ra lă a vîrstei, a clasei
sociale furnizează com ponentele fundam entale ale so­
cietăţii, transform ările specifice d intr-o perioadă istorică
dau acestor factori n a tu ra li u n caracter şi o form ă pro ­
prie, căpătînd stru c tu ra generaţiei. M annheim distinge
în tre generaţia reală (toţi cei născuţi în tr-o perioadă de
tim p) şi u n ita te a gen eraţi onală. „Tinerii care trăiesc ace­
leaşi problem e istorice concrete pot fi consideraţi a fi
p a rte a aceleiaşi generaţii reale, în tim p ce grupurile
din aceeaşi generaţie reală, care trăiesc experienţe co­
m une în d iferite m oduri specifice rep rezin tă u n ită ţi se­
p a ra te de generaţie" afirm ă sociologul germ an.

19
 U nităţile de generaţie reprezintă, în viziunea Iui
M annheim , elem entele active cu influ en ţă p u tern ică în
cadrul generaţiei reale, ele acţionînd ca o fo rţă a schim ­
bării sociale. D in descrierea u n ită ţii de generaţie p rin
ipostazierea ei ca factor dinam ic şi conducător al unei
g en eraţii s-a r p u tea desprinde ideea elitei generaţio-
nale. De altfel, el n u insistă asupra relaţiei d in tre ge­
n eraţia reală şi u n itatea de generaţie. P rim a a r fi doar
o m asă pasivă a n tre n ată în istorie doar de cei din u n i­
tatea de generaţie. Apoi, n u este prea clar în ce constă
p u tere a de im plicare m ai m are în social a u n ită ţii de
generaţie faţă de generaţia reală.
In afară de sim ilaritatea de vîrstă, un a lt factor în
teo ria lui M annheim duce la generaţie. A cesta este p a r­
ticiparea re a lă în s tru c tu ra socială com ună şi cultu rală,
participarea la un destin com un a unei p ărţi a m em bri­
lor grupului. N um ărul de m em bri în tr-o com unitate
social-istorică este un factor fundam ental p e n tru co n sti­
tu ire a generaţiei. M annheim sugerează că u n ită ţile ge-
n eraţionale există num ai cînd o leg ătu ră concretă este
c reată p rin tre m em brii lor ca rez u lta t al in flu en ţării de
forţe sociale şi intelectuale sim ilare în procesul evolu­
ţiei dinam ice.
S chim barea socială şi c u ltu rală accelerează stra tifi­
c area experienţei fiecărei generaţii. In perioadele de
evoluţie socială şi istorică rap id ă atitudinile iau u n în ­
ţeles nou, se diferenţiază de m odurile trad iţio n ale de
viaţă şi au ca rez u lta t form area de stiluri generaţionale
unice. Im p o rtan ţa accelerării schim bării sociale p e n tru
realizarea po ten ţialităţilo r existente în generaţii este a b ­
sentă, consideră M annheim , în com unităţile care se
schim bă încet, deoarece ritm u l schim bării fiind gradual,
noile generaţii evoluează din vechile generaţii fără un
decalaj vizibil. Există, în acest caz, o p u tern ică om o­
g e n ita te în tre generaţii. P erioadele caracterizate p rin
război, catastrofe n atu rale şi m obilizare politică totală
ra r dezvoltă diferenţierea în tre generaţii şi aceasta din
cauza om ogenizării valorilor d eterm inate de solidaritate
naţională. în tim pul perioadelor rela tiv lin iştite şi cu
u n ritm norm al al schim bărilor culturale şi sociale a r
exista o p robabilitate m ai m are ca generaţiile să dezvolte
propriile lor valori şi norm e. P oziţia generaţiilor poate
fi decelată în m om entele interacţiu n ii datelor n a tu ra le

20
ale succesiunii g eneraţiilor cu anum ite m oduri de tră ire
şi gîndire. D in această perspectivă M annheim caracteri­
zează societatea p rin apariţia perm anentă a noilor p u r­
tători de cu ltu ră şi progres, dispariţia p u rtă to rilo r u nor
vechi obiceiuri şi credinţe, tra d iţia n e în treru p tă a b u ­
nurilor acum ulate, con tin u itatea generaţiilor. Să stăruim
puţin asupra cîtorva din aceste caracteristici.
„A pariţia oam enilor noi, spune sociologul germ an,
face să dispară bu n u rile acum ulate, dar creează conşti­
ent o selecţie nouă, necesară, o revizuire în ceea ce există,
ne învaţă să uităm ceea ce n u m ai avem nevoie, să do­
rim ceea ce n u avem încă.“ P e n tru viaţa socială în con­
tinuă evoluţie u itarea este tot a tît de necesară ca şi
m em oria socială.
Toate fenom enele sufleteşti şi spirituale, subliniază
M annheim , există doar în m ăsura în care sînt m ereu
produse şi reproduse actual. T răiri şi experienţe trecute
au relevanţă doar dacă sîn t prezente în realitate. Orice
acţiune prezentă se m anifestă selectiv ; ea adaptează la
situaţii noi lu cru ri vechi sau creează ceva nou şi des­
coperă posibilităţi ce au existat m ai de m u lt d ar nu au
fost luate în scam ă. în tin ereţe vechi co n ţin u tu ri cu ltu ­
rale sin t însuşite şi percepute în tr-u n mod nou. De aceea,
tin eretu l se caracterizează p rin tr-u n specific în ceea ce
priveşte atitu d in ea faţă de cultură.
Care sînt diferenţele în tre vîrste ? Oam enii în v îrstă
sîn t b ă trîn i p en tru că trăiesc în tr-o leg ătu ră specifică
cu realitatea, prefig u rată de bogăţia de cunoaştere şi de
evenim ente însuşite în care experienţa nouă îşi are locul
şi form a stabilite dinainte în tr-o anum ită m ăsură. O
nouă viaţă, un nou destin apar num ai o dată cu naşterea
reală, deci cu apariţia unei noi fiinţe um ane. Este aici
ideea m arcării destinului încă de la naştere. Cu to ate
că M annheim n u o afirm ă direct, se desprinde din an a­
liza sa concepţia despre fata lita te a evoluţiei u n u i individ
în tr-o anum ită direcţie prestabilită, generaţia fiind la
rîn d u -i un cadru de selecţie doar p e n tru cei ce răspund
unor cerinţe ale ei şi nicidecum u nor treb u in ţe ale in ­
dividului. El n u ia în seam ă că la nivelul fiecărei stru c ­
tu ri sociale există m ari diferenţe în tre noile form e de
acces la cultură.
Fiecare generaţie succesivă cunoaşte u n contact spe­
cific cu valorile tradiţionale, p rin care g ru p u ri de vîrstă

21
sîn t introduse în procesele cu ltu rale şi istorice. D ato rită
acestui contact proaspăt tin e re tu l ar fi fo rţa t să dea o
nouă in te rp re ta re şi evaluare a m oştenirii culturale.
T ransm iterea cu ltu rii se face în m od obişnuit în în v ăţa ­
rea form ală dar ea este dependentă şi de m ediul de a p a r­
tenenţă al fiecăruia.
A şadar, n u m ai n aşterea în aceeaşi perioadă din isto­
rie a u nor indivizi n u garantează conştiinţa specifică
unităţii de generaţie. P ercepţiile g ru p u rilo r generaţio-
nale sîn t form ate în tr-u n m od particular. S tru c tu ra şi
conţinutul acestor configuraţii psihologice depind de va­
lorile colective şi scopurile acceptate de m em brii săi.
Im p o rtan ţa acestor principii form ative şi in te rp re ta tiv e
este că ele furnizează leg ătu ra d intre indivizii separaţi
spaţial care n u pot să in tre în contact u n u l cu altu l ni­
ciodată. In tru c ît situaţia com ună în ciclul generaţiei este
de im p o rtan ţă potenţială, u n ita te a generaţională se n aşte
cînd în m od sim ilar contem porani localizaţi în tr-u n spa­
ţiu social îm părtăşesc idei şi valori şi participă la un
destin comun.
M odelul u n ită ţii generaţionale subliniază că v îrstă
cronologică singură n u d eterm in ă com portam entul ge-
neraţional. Schim barea socială n u -şi are rădăcinile în dez­
echilibrul social, ci în conştiinţa tipică u n ită ţilo r gene­
raţionale. Deci, despre poziţia în ru d ită a m em brilor
unei generaţii născuţi în acelaşi tim p poate fi vorba doar
în m ăsura în care există o particip are potenţială la eve­
nim entele şi activităţile vitale comune. Doar un spaţiu
com un de v iaţă social-istorică face posibil ca p rin n a ş­
tere în tim p u l cronologic un g rup um an să capete o po­
ziţie sociologic relevantă. D ar, susţine M annheim , este
necesar să se ţină seam a de stratificarea experienţelor
tră ite de fiecare om în decursul vieţii lui. Şi generaţia m ai
vîrstnică trăieşte în prezent unele evenim ente istorice îm ­
p reu n ă cu tin e re tu l şi totuşi ea n u se situează în aceeaşi po­
ziţie ca generaţie faţă de acestea. Este de foarte m are im ­
portanţă, după M annheim , p e n tru form area conştiinţei ce
experienţe s-au în tip ă rit ca prim e im presii, ca „ trăiri din
tin ereţe". Orice experienţă de m ai tîrziu din viaţa adultă
se centrează pe acest grup de tră iri din experienţă ju ­
venilă, idee ce se înscrie în concepţia generală a socio­
logului germ an despre p reform area destinului în tr-o fază
a vieţii — tinereţea, evoluţia ulterio ară nefiind altceva

22
d ecît continuarea acu m u lărilo r din această perioadă. Or,
vom observa că dezvoltarea om ului pe parcu rsu l d u ra ­
tei lu i de viaţă nu este lineară, progresivă în to ate ele­
m entele ei. Dacă biologic sensul evoluţiei u n u i individ
este ireversibil, n u aceiaşi lucru se poate afirm a despre
dezvoltarea om ului în plan psihologic şi spiritual.
O generaţie unică utopică, subliniază M annheim , n -a r
cunoaşte tradiţia. R ezultă că ea se creează în succesiunea
generaţiilor. G eneraţia nouă trebuie să se acomodeze la
m odurile de viaţă. Ceea ce este în v ăţat conştient p rin
educaţie face p a rte din acea zestre cîndva problem atică.
De aceea, fondul co n stituit în tinereţe este stra tu l cel
m ai vechi al conştiinţei. A pariţia generaţiilor noi este
după M annheim o condiţie esenţială a evoluţiei istorice
a societăţii.

4. CO N TRIBU ŢII ROM ÂNEŞTI LA C LA RIFIC A R EA

CONCEPTULUI DE GENERAŢIE

Nu dorim să facem o istorie a ideii de generaţie în

c u ltu ra română. Vremi doar să relevăm unele din aspec­
tele reliefate do gînditori rom âni în leg ătu ră cu gene­
raţia ; ştiu t fiind că ea a constituit obiectul a num eroase
d e /b a te ri culturale. Încă din secolul tre c u t term en u l
este prezent în sp iritu a litate a vrem ii. A m intim doar pe
Em inescu preocupat de continuitatea d in tre generaţia
sa şi înaintaşi. în Scrisoare către D um itru B rătianu el
afirm a : „Dacă o generaţiune poate avea u n m erit, e
acela de a fi u n credincios agent al istoriei, de a p u rta
sarcinile im puse cu necesitate de locul pe care-1 ocupă
în lăn ţu ire a tim pilor".
D isputa cea m ai cunoscută, al cărei ecou se tran sm ite
pînă astăzi, este cea din perioada interbelică. „Noua ge­
neraţie", aşa cum a fost denum ită în epocă (însuşi
G. Călinescu în Istoria literaturii rom âne de la origini
pînă în p rezen t intitulează, sem nificativ, u n capitol
„Noua generaţie", referin d u -se la aceeaşi g ru p are din
răstim p u l d in tre cele două războaie m ondiale), era alcă­
tu ită din tin e ri dornici de a crea noi valori, o nouă spi­
ritu a lita te rom ânească. F iind prim a generaţie din istoria
noastră m odernă detaşată de im perativele u n ită ţii naţio­
nale, aceasta fiind realizată în 1918, ea îşi căuta a lte

23
idealuri, îşi propunea alte obiective culturale. în sc ri-
indu-se în lin ia tendinţelor create de perso n alităţi p ro ­
teice ale c u ltu rii noastre (Eminescu, C antem ir, H asdeu,
lorga, Pârvan), rep rezen tan ţi ai acestei generaţii, consi­
derau că lor le revine m isiunea' de a realiza creaţii ca­
pabile de o afirm are puternică a sp iritu a lităţii rom âneşti
in universalitate.
„Noua g eneraţie" era rep re z en ta tă de tineri, unii din­
tre ei num e de rezonanţă peste ani : M ircea Eliade, P.
Com arnescu, M. Sebastian, C. Noica, Ionel Jian u , Eugen
lonescu, M ircea Vulcănescu.
D isputele cele m ai intense pe tem a generaţiilor au
a v u t loc în anii 1927— 1930. Nu in trăm în fondul destul
de com plex al uneia d intre cele m ai răsu n ăto are şi de
d u ra tă polem ici. U n studiu a su p ra ei a r fi binevenit, fă ­
cu t cu obiectivitate şi n u cu prejud ecăţi sau schem e p re­
stabilite. P u n ctîn d doar eîteva d in tre ideile discutate
vrem să subliniem rolul decisiv a v u t de această dispută
în stim ularea unora d intre personalităţile m arcan te ale
perioadei de a clarifica noţiunea de generaţie, de a o
analiza în- m ultiplele contexte sociale şi culturale, p re ­
ocuparea p e n tru problem atica generaţi onală trecind din
cadrul polem icii în cel al analizei sistem atice. Fie şi n u ­
m ai p e n tru p u n erea cu acuitate a chestiunii generaţiei
şi orientarea către soluţii teoretice, m erită din p artea
cercetătorului toată aten ţia această dispută. Ea dove­
deşte că, cel p u ţin în anum ite m om ente din evoluţia
unei societăţi, rap o rtu rile în tre generaţii capătă accente
specifice.
Cel care a provocat controversa, în num ele generaţiei
sale, a fost M ircea Eliade. în seria de articole ap ăru te
sub titlu l „ Itin era riu sp iritual" publicate în „C uvîntul",
el trasează liniile distinctive ale „noii spiritu alităţi",
adică ale noii generaţii, singura capabilă după tîn ă ru l
a u to r să dea naştere unei cu ltu ri noi. „Noi suntem ge­
n e ra ţia cea m ai binecuvîntată, scria Eliade, cea m ai tăg ă­
duitoare din cîte s-au rin d u it pînă acum în ţară ." Faţă
de generaţiile anterioare, generaţia sa a r fi fost orientată
sp re în fă p tu irea m arilo r sinteze ale spiritu alităţii noas­
tre. „Noi suntem , aşadar, susţine Eliade, cea dintîi ge­
n e ra ţie to rtu ra tă de im perativul sintezei. A ceasta se
poate înţelege m editînd pluralele preocupări care ne ehi-
nuie şi ne desfată. Şi, îndeosebi, m aniera cu care valori-

24
liccim şi transportăm elem entele de cultură pe care le
asim ilăm . Nu răm înem n e u tri înregistratori, com pulsori.
însufleţim şi sintetizăm -organic, cu forţe şi in tu iţii izvo-
rîte din autentica fiinţă in terio ară.“ Care sînt ra p o rtu ­
rile noilor generaţii cu trad iţia ? O spune însuşi
M. Eliade : „Nu putem construi decît după ce am preci­
zat valorile şi am pipăit terenul. C reaţia n u poate ignora
tradiţia. Dar această trad iţie treb u ie cu m u lt calm p re­
luată şi cu m u ltă p ă tru n d e re cercetată. N um ai astfel
m unca va fi fecundă şi con tin u itatea generaţiilor orga-
nică“ (L ecturile, în „Cu-vîntul liber", 1 aprilie 1927).
A firm ate puternic, u n eo ri violent şi radical, aspiraţiile
si cerinţele „noii generaţii" difereau de cele ale genera­
ţiilor precedente şi ele se voiau a fi dimensiunea- esen­
ţială a epocii. A tunci erau discutate problem e fu n d a ­
m en tale ale c u ltu rii noastre şi se făceau aprecieri, unele
exagerate, despre personalităţi m arcante văzute exclu­
siv din perspectiva rap o rtu rilo r în tre generaţii.
Replica la ideile noii generaţii nu a în tîrz ia t să
«pară. E ra de a ştep tat ca reacţia să se producă num ai
clin partea „bătrîm lor". Dar cele m ai puternice reacţii
de delim itare de poziţia reprezentanţilor noii generaţii
vin din p artea unor oam eni tineri. Este suficient să
am in tim pe Şerban Cioculescu, care dem onstrează şu b re­
zenia unora d in tre tezele susţinute de congenerii săi,
reproşîndu-le m ai ales ten d in ţa m istică şi negarea p r i ­
m atu lu i raţionalului în cultură. Fireşte, la aceste acu­
zaţii ca şi cele form ulate de pe alte poziţii M. Eliade
răspunde, aducînd argum ente noi în susţinerea ideilor
sale referito are la generaţie. N u insistăm asupra lor.
Im p o rtan t de rem arcat că această „generaţie aleasă"
cum se au to in titu la n u era deloc omogenă. A titudini şi,
m ai ales, viziuni diferite pot fi în tîln ite în intervenţiile
reprezentanţilor ei. M enţionăm în acest sens dem arcaţia
m ultora d intre tinerii, incluşi în generaţia am intită, de
fu lm in an tu l M anifest al C rinului A lb. D iversitatea a titu -
d in ală şi com portam entală sesizabilă la „noua generaţie"
este elocventă p en tru com plexitatea conceptului de ge­
n eraţie, dovedind existenţa unei rea lită ţi a generaţiei
precum şi necesitatea im perioasă a abordării acestui fe­
nom en şi n u doar etichetarea sa pornind de la sim ple
im presii subiective. A supra cîtorva d in tre ten tativ ele de
clarificare a n o ţiunii de generaţie ne oprim în continuare.

25
 N. Iorga în articolul Tradiţie şi inovaţie în artă dis­
cu tă tra d iţia p rin rap o rtu rile în tre generaţii : „F iecare
generaţie lucrează p e n tru a alege din ceea ce au făcu t
alte generaţii, ceva ce este de valoare g en eral-u m an ă“.
Cam il Petrescu, în seria de articole din „U niversul
lite ra r“ (1928) accentuează necesitatea ca tin e rii să se
m anifeste în prim u l rînd p rin o nouă viziune a su p ra
culturii : „Cîtă vrem e tin erim ea se confundă cu m asa
m ediocră a generaţiei precedente şi n u aduce o s tru c tu ră
c u ltu rală nouă, ea n u constituie p ropriu-zis o generaţie-
nouă", scria autorul P atului lui Procust.
M. R alea recunoscînd term en u lu i de generaţie o re ­
alitate concretă, argum entează şubrezenia unora d in tre
tezele afirm ate în disputa generaţională şi dem onstrează
că scopurile unei generaţii nu pot fi altele decît cerin­
ţele progresului. „G eneraţia, scria Ralea în 1928, este
societatea fără legi vizibile a oam enilor de aceeaşi vîrstă.
U n secol înseam nă a tîte a achiziţii ale cugetului cite ge­
n eraţii a a v u t [...] O generaţie presupune o critică, adică
o rezistenţă şi u n program de idei şi sentim ente.“ R efe-
rindu-se la m isiunea generaţiei sale, el sublinia : „gene­
raţia noastră, dacă îşi sim te vreo chem are, va tre b u i să
dea lu p ta pe teren u l etic, va tre b u i să com bată cu dis­
perare bizantinism ul, fanariotism ul, şiretenia, scepticis­
m ul şi fata lita te a zeflem istă cu care rom ânul trece uşor
peste cele m ai tragice situ a ţii14. De aceea, susţine Ralea,.
este necesar „să creăm o etică rom ânească14.
T udor Vianu, referindu-se direct la disputele pe
tem a generaţiilor, scria în 1.936 : „Se vorbeşte m u lt astăzi
despre generaţii, şi p e n tru o bună p a rte a tin e retu lu i
n ostru cuvîntul acesta este u n ad ev ărat program.. «Gene-
raţioniştii» n o ştri în tre p rin d o m işcare sim patică, inspi­
ra tă de u n sim ţ social în evident progres. M obilizarea
forţelor individuale în serviciul tu tu ro r oam enilor de
aceeaşi v îrstă este o m anifestare rem arcabilă de a ltru ­
ism. Ea n u este însă nici singura, nici cea m ai în altă
form ă a sp iritu lu i social14. G eneraţia p e n tru esteticianul
rom ân rep rezin tă u n im p o rtan t factor de creaţie şi, în
consecinţă, o analizează din perspectiva sentim entului
de solidaritate şi colaborare al u n o r oam eni care n u tresc
aceleaşi aspiraţii.
P ornind de la unele m an ifestări ale generaţiei tinere-
sociologul P e tre A ndrei expune în deschiderea volum u­

26
lui săti Sociologia generală concepţia sa despre tineret,
insistând po necesitatea im plicării acestuia în acţiuni
constructive ca şi pe coeziunea generaţiilor. 'Discutând
despre generaţie el scria : „T ineretul de astăzi are o ori­
cin e si o com poziţie variată, deşi caracterele şi preocu­
pările lui sînt foarte asem ănătoare. In tr-ad ev ăr, nu toţi
cei ce sîn t contem porani form ează o generaţie, căci, pe
lingă d iferenţe de m en ta lita te în tre indivizi pot fi şi
d iferenţe m ari de vîrstă, şi oricît de m ică însem nătate ar
aven elem entul biologic p e n tru ideea de generaţie nu
putem face abstracţie de dînsul. De aceea, conchide so­
ciologul ieşean, trebuie să cercetăm stra tu rile care for­
m ează generaţia nouă, căci ea cuprinde tin eri de prove­
nien ţă d iferită şi cu v a riaţii sensibile de vîrstă. “
O definiţie a generaţiei este dată de u n a lt m are so­
ciolog rom ân, D. G uşti : „G eneraţia în sensul a d ev ărat şi
oarecum filosofic al cu v în tu lu i nu este o to ta litate a rit­
m etică a oam enilor de aceeaşi vîrstă, ci o to talitate
funcţională, sp iritu ală a oam enilor ce cred în aceleaşi
valori şi care au u n program com un de acţiune. Cu alte
cuvinte, generaţia este u n factor de creaţie, u n u l d intre
cele m ai caracteristice în cuprinsul societăţii civilizate."
D isputa pe tem a g eneraţiilor în perioada interbelică
n u a fost scutită de excese şi erori. Elocventă în acest
sens este cartea lui M ihail Ilovici, N eg a tivism u l tinerei
generaţii, a p ă ru tă în 1934. Ea este sem nificativă p e n tru
m odul îngust, precar, a n tic u ltu ra l am spune, de a pune
problem a generaţiilor, de a discuta rap o rtu rile în tre ge­
neraţii. Se încearcă în cartea am in tită a se dovedi lipsa
de valoare a u n o r autori consacraţi : R ebreanu, Sado-
veanu (apreciat ca scriitor inutil), Cezar Petrescu, A r-
ghezi, P illat, Je a n B art. A ceastă carte continuă în tr-u n
ici M anifestul C rinului A lb sem nat de S orin Pavel, I. Nes-
to r şi P etre M arcu Balş, publicat în „G îndirea", şi 'carac­
terizat p rin aceeaşi lipsă de înţelegere a rap o rtu lu i în tre
generaţii. în locul argum entelor sîn t folosite etichetările,
exagerările şi se m ilita p e n tru ţelu ri anacronice. Să m en ­
ţionăm că P. Com arnescu a in te rv en it p rom pt şi a 1luat
poziţie faţă de M anifest rem areînd : „prăpastia în tre ge­
neraţii. nu duce întotdeauna la propăşire ci cîteodată la
am eţeli cru n te şi n aiv ităţi fatale".
în această aprigă dispută s-a sim ţit nevoia din partea
unora d intre rep rezentanţii tin erei generaţii de a clari

27
fica noţiunea de generaţie. Cel m ai im p o rtan t studiu pe
această tem ă este cel sem nat de M ircea V ulcănescu in ti­
tu la t „Generaţia*1' (în „Cri teri on“, nr. 3—4, 1934). E ste o
abordare m ultidisciplinară a conceptului de generaţie,
m ulte d in tre ideile sale fiind valabile şi astăzi. P o rn in d
de la d iferite accepţiuni acordate term enului discutat,
M ircea V ulcănescu face o descriere a dim ensiunilor esen­
ţiale ale generaţiei. Biologic, term en u l exprim ă rela ţia
d intre p ă rin ţi şi copii, fiecare generaţie fiind constituită
din g ru p u l descendenţilor im ediaţi d in tr-u n p ă rin te co­
m un. Sociologic, susţine V ulcănescu, în tr-u n sens res-
trîns generaţia exprim ă deosebirea d in tre adulţi şi ti­
neri. D ar m ai există şi un sens general sociologic care
înseam nă o „u n itate socială condiţionată de fap tu l ap ro ­
pierii de v îrstă sau m ai pe scurt, g rup de vîrstă". Din
această perspectivă, V ulcănescu introduce o idee ce o
vom regăsi am plu dezvoltată m ai tîrziu în teoriile socio­
logice despre vîrstă, în special la Parsons şi E isenstadt,
şi anum e im p o rtan ţa relativă a factorului v îrstă în n a şte ­
rea diferenţierilor sociale în funcţie de stru c tu ra g ru p u ­
rilor sociale. „Cu cît o societate, se spune în, stu d iu l ci­
tat, e m ai com plexă, adică cuprinde subdiviziuni m ai
num eroase şi de n a tu ră m ai v ariată, cu a tît im p o rtan ţa
relativă a factorului vîrstă scade.“ G eneraţia este consi­
d erată şi ca o g ru p are de ordin statistic (relaţia form ală
d in tre g ru p u l social şi v îrstă m em brilor săi) şi în sens
istoric (relaţia calitativă care leagă m em brii g rupului
social com pus din oam eni de aceeaşi vîrstă) la care se
adaugă dim ensiunea psihologică, culturală, politică şi
economică.
Pe baza acestor tră să tu ri ale generaţiei M. Vulcănescu
face o serie de disocieri esenţiale în stu d iu l fenom ene­
lor generaţionale. Astfel, în tre curentele sociale şi
generaţie există o diferenţă în sensul că generaţiile se
succed iar curentele coexistă. De unde exigenţa m etodo­
logică de a n u identifica cele două realităţi sociale. Ge­
n e raţia este u n in stru m e n t care „încearcă să lăm urească
sociologic, adică p rin cadre condiţionante o sim ilitudine
de un anum it fel constatată în m anifestările sociale,
adică o an u m ită reacţie socială, de atitudine, de conşti-
in ţă “.
’ G eneraţia n u este a tît o problem ă de vîrstă, afirm ă
V ulcănescu, ci de influenţă istorică în funcţie de epoca

28
 istorică şi de intervalul de vîrstă. De aici concluzia că
influenţa m axim ă a unei perioade istorice noi este cu­
noscută do grupul de v îrstă al cărui proces de form are
intelectuală şi cu ltu rală nu este încheiat, deci de gene­
raţia tînără.
Ce este aşadar generaţia ? „O generaţie, spune Vul-
cănoscu, este o g rupare socială bio-psiho-istorică, în care
predom ină oam enii de aceeaşi vîrstă, care se m anifestă
sim ultan, spontan, cu conştiinţa solidarităţii de vîrstă.
îvlani:iestările acestei g ru p ări sîn t condiţionate de faptul
<ă m em brii com ponenţi au particip at la un an u m it eve­
nim ent istoric, a căror influ en ţă au suferit-o, în perioada
lor de form aţie intelectuală — fapt care face să predo­
m ine în m anifestările lor preocupări de aceeaşi natură,
precum şi o asem ănare de m aterial şi de m aeştri. A ceastă
predom inare m ai poate fi condiţionată şi de felul în
care tin e retu l participă la activitatea colectivităţii şi de
în cad rarea sau neîncadrarea lui în ierarh ia socială exis­
ten tă." Este o încercare de a defini com plet generaţia, de
a -i descrie notele esenţiale. A ceastă definiţie, după pă­
re re a noastră, în tr-o m are m ăsură corespunde exigenţelor
actuale cu p riv ire la caracterizarea generaţiei. Ceea ce
se poate obiecta totuşi definiţiei lui V ulcănescu este
considerarea generaţiei oarecum static şi, în consecinţă,
n erap o rtarea ei la dinam ica socială, la schim barea so­
cială.
Se im pune a m ai sublinia în legătură cu viziunea lui
M. V ulcănescu despre generaţie că el leagă ap ariţia şi
m anifestarea unei generaţii de anum ite situ aţii con­
crete, relativizîndu-i sensurile. „Nu treb u ie nici s-o n e ­
găm, nici s-o universalizăm , ci atenţi s-o înţelegem
siu'prinzînd îm p reju rările care-i provoacă a p ariţia sau
i-<> înlătu ră : conjunctură socială în tre istorie şi psiholo­
gic." Trecînd peste unele fo rm ulări im proprii, unele
inadecvate', reţinem ide'C'a că generaţia este un fenom en
social mai difuz, mai greu do ev aluat decît alte seg­
mente' ale' re'alităţii soeîale. D rept urm are, considerăm
noi, gonc-raţin e*sto au x iliară în rap o rt cu alte fapte
sociale şi oa trebuie1 tra ta tă ca atare şi atunci cînd o
utilizăm ca in stru m en t de investigare. In m od necesar
ea trebuie corelată cu alte categorii şi concepte p e n tru
a da o im agine adecvată rea lită ţii studiate.

29
 5. A SEM Ă N Ă RI ŞI D IFEREN ŢE . INTRE G ENERAŢIE
ŞI A L TE G RU PU R I SOCIALE ŞI UMANE

5.1. Succesiunea generaţiilor

A reieşit din expunerea u nor concepţii filosofice şi

sociologice că generaţia este un elem ent im p o rta n t al
stru c tu rii sociale. U n stu d iu al societăţii sau al unei
p ărţi din ea num ai p rin generaţie este sărăcită de n u a n ­
ţele aduse de această rea lita te în co n tu rarea dinam icii
vieţii sociale. P e n tru că n u putem om ite un aspect esen­
ţial : societatea şi toate form ele ei se m anifestă concret
p rin elem ente particu lare ce dau sens scopurilor şi id ea­
lu rilo r stru c tu rilo r m acrosociale. Mai m ult, acestea sînt
repere fundam entale în lipsa cărora n u este posibilă nici
o acţiune a socialului. P rin tre ele, considerăm a fi şi ge­
neraţia. În tru c ît relaţiile sociale fiinţează în tre indivizi
concreţi plasaţi încă de la n a şte re în com unităţi um ane,
generaţiile rep rezin tă un lia n t esenţial al stru c tu rilo r
sociale. N aşterea, m oartea, ritm u l biologic de viaţă sînt
un dat obiectiv peste care, orice am face, n u se poate
trece. Fenom enele sociale, in d iferen t de niv elu l unde
acţionează (macro sau m icrosocial) sînt dependente şi de
aceste date obiective. Apoi, succesiunea generaţiilor
este la rîn d u -i un factor real ce stă la baza istoriei
um ane. Ea este u n u l din edificiile în tregii vieţi sociale.
Neîndoios, istoria n u se reduce la această succesiune.
A ltfel spus, sim plul şir generaţional n u rep rezin tă nim ic
um an în afara socialului şi culturalului. Aceeaşi succe­
dare o în tîln im şi în lum ea anim ală, dar ea este lip sită
de alt sens decît cel biologic. R ap o rtu rile în tre generaţii
exprim ă aspiraţii specifice unei fiinţe capabile de tra n s ­
form are a m ediului său şi a p ro p riu lu i său fond intelec­
tual. Om ul p rin capacitatea sa unică de a-şi propune u n
scop, de a prevedea sensul acţiunii sale, de a schim ba
conştient realitatea, dă u n tem ei succesiunii fiin ţe lo r
um ane. în clipa în care om ul a descoperit viitorul, m e­
diul înco n ju răto r n u a m ai rep rezen tat o fo rţă a to tp u ­
ternică, fiin ţa um ană creîndu-şi u n ritm dat de capacita­
tea sa de a înm agazina cunoştinţe şi de a produce ceva
nou pe baza lor. D ezvoltarea om ului s-a p e tre cu t în to t­
deauna sub im pulsul culturii, ia r tehnologia a fost
factorul m otrice al acestei evoluţii. Genele n u sînt p u r­

30
 tă Unire de cultură, de unde rezu ltă că cu ltu ra n u poate
l'i m oştenită, transm isă p rin gene, ci de la o generaţie
la ;ilta. Fiecare generaţie treb u ie să înveţe, să asim ileze
eullura. Dar creaţia ţine de gene. în să creaţia fără cul­
tură, deci fără însuşirea a ceea ce au lăsat predecesorii,
nu duce Ia nimic. Să ne am intim de copilul care de la
naştere a tră it în tre anim ale şi a devenit anim al tocm ai
pentru eă-i lipseau, în anii lui de form are, cultura,
m ediul um an creator. Un om se poate naşte fără a p titu ­
dinea de a crea ceva deosebit, dar are toate datele de a
asim ila cultura. Şi anim alele asim ilează inform aţii din
m ediul înconjurător, d ar nu pot da un scop, o finalitate,
nu pot să provoace ceva nou. N atu ra um ană se exprim ă
p rin cîteva caracteristici universale în orice cu ltu ră şi
are p articu la rită ţi ce o diferenţiază de celelalte sistem e
natu rale.
Deci, orice generaţie nouă apare pe teren u l c re a t de
generaţiile precedente ; generaţiile m ai tinere sînt, în
general, m ai m u lt in flu en ţate de schim bările sociale şi
se adaptează m ai repede la aceste transform ări. în g ru ­
purile de vîrstă tînără există diferenţe m ai m ari în tre
geiiem ţii decît în cadrul celor adulte.
Etim ologic term enul de generaţie derivă din la ti­
nescul, generare care înseam nă a aduce pe lum e descen­
denţi. Din această perspectivă generaţia se p rezin tă ca
un şir de indivizi plasaţi în in te rv alu l de la naştere pînă
la m oarte.
G eneraţia este un segm ent din tim pul social, ea este
expresia discontinuităţii in continuum ul tem poral al
vieţii sociale în tim p ce succesiunea generaţiilor este
continuitatea istoi'ică. „N aşterea copiilor este m oartea
părinţilor", spunea Hegel. O generaţie nouă p rin însăşi
existenţa ei reprezintă sfîrşitu l celei precedente.
Vi;iţa socială se distinge p rin d u rată şi continuitate
şi generaţiile se înscriu ca elem ente ale acestui proces.
G eneraţiile coexistă în tr-u n in terv al de tim p, se succed,
cooperează sau in tră în conflict sau com petiţie. „Istoria,
seria M arx, nu este altceva decît succesiunea diferitelor
generaţii ; fiecare dintre ele foloseşte m aterialele, capi­
talurile, forţele de producţie transm ise de toate genera­
ţiile precedente ; în v irtu te a acestui fap t fiecare generaţie,

31
pe de-o p arte, continuă în îm p re ju rări com plet schim bate
activitatea m oştenită, iar, pe de a ltă parte, m odifică
vechile îm p re ju rări p rin tr-o activitate m u lt schim bată.'1,4

5.2. Generaţie şi vîrstă

S-a observat că existenţa unui g rup de v îrstă nu este

o generaţie. P e n tru a căpăta caracteristicile unei gene­
raţii este necesar ca orice g ru p de v îrstă să fie plasat
în tr-o stru c tu ră socială, să sufere influ en ţa culturii. în
societăţi şi epoci diferite aceleiaşi vîrste biologice i se
acordă a trib u te sociale diferite. S tatu su l şi rolul social
al indivizilor n u decurg din v îrstă biologică, ci din orga­
nizarea vieţii sociale din fiecare societate, din trad iţiile
şi condiţiile concret istorice ale fiecărui popor.
D ezvoltarea socială se realizează şi se defineşte şi
p rin succesiunea generaţiilor ;, ele se diferenţiază n u n u ­
m ai prin alegerea m ijloacelor de afirm are (H. K reutz),
ci şi p rin tr-u n anum e m od de a gîndi, de a reacţiona la
evenim ente sociale. P rin alte rn a rea generaţiilor se re a ­
lizează schim barea rolurilor de p red are-p relu are în con-
tin u u m u i trecu t, prezent, viitor. A nticii în tre b u in ţa u
sim bolul făcliei aprinse care trecea din m ina celui obosit
de fugă în m îna celui cu p u teri proaspete capabil s-o
ducă m ai departe. Este exprim ată în acest sim bol una
din notele esenţiale ale succesiunii generaţiilor p e n tru că,
obiectiv, în evoluţia fiecărei generaţii in terv in e acel fac­
to r de regres determ in at de fenom enul îm b ătrîn irii bio­
logice şi spirituale. C ontinuitatea societăţii este tocm ai
acest schim b în tre generaţii, de p relu area de către gene­
raţia m ai tîn ă ră a torţei de la cei m ai în vîrstă p e n tru
ca ea să ardă perm anent.
D obîndirea u nor noi statu su ri şi ro lu ri sociale n u se
face doar p rin sim pla aşteptare a v îrstei cînd să ţi le
încredinţeze de la sine. T rebuie să fii p reg ătit p e n tru a
prelua aceste roluri, m otiv p e n tru care schim bul în tre
generaţii n u se realizează p rin înlocuirea unei vîrste cu
alta.
Deci succesiunea nu se înfăptuieşte m ecanic pe baza
unui plan. Este posibil ca în tre două generaţii, una
vîrstnică şi cealaltă foarte tînără, să nu existe acea ge­
neraţie aptă de a răspunde cerinţelor epocii. „în succe-

32
siuiu'u generaţiilor, subliniază Gram sci, şi fiindcă fiecare
generaţie exprim ă m en ta lita tea unei epoci, se poate în -
Umpla să întîlnim o generaţie b ă trîn ă cu idei învechite
o generaţie tîn ă ră cu idei infantile, să lipsească, adică,
veriga istorică interm ediară, generaţia care a r fi p u tu t
să-i educe pe tineri. Toate acestea sînt relative, desigur.
Aeraşi ă verigă nu lipseşte niciodată cu totul, d ar poate
să fie foarte slabă «cantitativ» şi p rin u rm are în im posi­
bilitatea m aterială de a-şi îndeplini sarcinile1*.
Fiqcare v îrstă se confruntă cu valori ce ţin adesea
de diviziunea m uncii, ocupaţii şi ro lu ri definite de socie­
tate. S ta tu tu l de om căsătorit, de cetăţean, de om al
m uncii, nu a p a rţin unei bune p ărţi din generaţia tînără.
Şi astăzi, în. societatea m odernă, o anum ită capacitate
a om ului este legată de vîrstă, de gradul de acum ulare
d a to ra t m aturizării biologice şi sociale. A bia după ce
arn atins o anum ită vîrstă putem ocupa o poziţie profe­
sională, p en tru a avea o responsabilitate socială.
Pe parcursul vieţii, orice o m .trece p rin diferite etape,
achiziţionează şi utilizează abilităţi intelectuale şi bio-
loi^ice distincte, asurnîndu-şi roluri succesive în socie­
tate. Copilul devine tată, tatăl devine bunic, elevul de­
vine profesor, toate acestea exprim înd co n tinuitatea
lţtlorlcft. Sugestiv şi expresiv a înfăţişat Blaga trecerea
de la o vîrstă la alta, diferenţele d intre vîrste : „Copilul
rîde : înţelepciunea şi iu b irea m ea este jocul / T în ăru l
eîntă : jocul şi înţelepciunea m ea este iubirea / B ătrî-
n ul tace : iu b irea şi jocul m eu este înţelepciunea44. Iar
S hakespeare a surprins p articu la rita tea fiecărei etape
din viaţa om ului. Fiecare fem eie şi fiecare b ă rb a t joacă
ro lu ri diferite în cele şapte acte ale piesei de te a tru care
este viaţa : „Lum ea întreagă este o scenă şi to ţi oam enii-s
a d o ri / R ăsar şi pier, cu rîn d u l fiecare / Mai m ulte roluri
joacă om ul în viaţă / Ia r actele sîn t cele şapte vîrste /
Int.îi e prunc / în braţele dădăcii / Scînceşte, ţipă şi n u -şi
află loc / Şcolar apoi, cu u n ghiozdan în m înă / Şi în faţa
fragedă ca zorii zilei / T îrîndu-se spre scoală-ncet, ca
m elcul / lJe urm ă-ndrăgostit, suflînd, încins / Ca u n cup­
tor, slăvind, cu glasul stins / Sprîncenelor-m binate-ale
iubitei / Soldat, pe urm ă, suduind am arnic, / Bărbos şi
m ustăcios ca leopardul / B ăn u ito r m ereu că-i cauţi price /
Şi gata să se încaiere oricînd / Dînd buzna p în ă-n gurile
de tun / Să înhaţe băşicuţa de săpun / A gloriei ; ju d e­

33
cător apoi / Cu pintec rotofei, m ai mare; dragul / P lin
de claponi, şi barb ă ro tu n jită / Cu în g rijire vorba în ­
ţeleaptă / Ochii încruntaţi, aşa îşi joacă ro lu l j C iorapi
de lîn ă p o artă-n v îrsta a şaptea, / Papuci şi ochelari pe
nas, nădragi / P ă s tra ţi din tin ereţea lui cu g rijă / In care
descărnatele-i picioare / Plutesc ca nouri ; bărbăteseu-i
glas / P iţigăiat e iar, ca de copil / P a rc -a r sufla în foaie
şi în fluier / în scena cea din urm ă care-ncheie / P e rip e ­
ţiile acestui basm , / E prunc din nou, nim ic n u ţine
m inte, / D inţi n-are, n -a re ochi, nici gust, nim ic." (mo­
nologul lui Jacques din piesa C um vă place, actul II, ta ­
bloul şapte)
A şadar vîrstei i se acordă u n sens social şi istoric de
către societate. D ar generaţia n u se identifică cu vîrsta.
P e tre A ndrei rem arca rolul vîrstei în explicarea u nor
schim bări de m entalitate, de obiceiuri. Ea are im portanţă
în constituirea generaţiei fă ră a fi însă u n elem ent fu n ­
dam ental. A ceastă observaţie p e rtin en tă făcută de socio­
logul rom ân cu aproape 50 de ani în u rm ă este deosebit
de actuală. O serie de concepţii sociologice contem po­
ran e accentuează rolul vîrstei în afirm area generaţiei.
Aşa de pildă, doctrina am ericană a funcţionalism ului p rin
S. E isenstadt argum entează că deosebirile in terg en era-
ţionale sîn t rez u lta tu l integrării slabe a g ru p u rilo r de
vîrstă ■în societate. Conform acestei teorii poziţia cuiva
în ciclul de dezvoltare, bazat pe v îrstă determ ină felul
sau tre a p ta in teg rării cuiva în societate. „V îrsta serveşte
ca bază p e n tru caracteristicile culturale şi sociale ale
existenţei umane,- p e n tru form area unora din relaţiile
lor m utuale şi activităţi com une şi p e n tru diferenţierea
şi alocarea de ro lu ri sociale", afirm ă E isenstadt (în E.
Erikson — editor, 1963). A ceastă fază a ciclului de viaţă
plasată în tre copilărie şi adult a fost considerată în unele
societăţi m odem e ca stadiu tranzitoriu, ca etapă preg ăti­
toare p e n tru viaţa de adult. S tadiul tin ereţii a fost, de
altfel, descris ca tim p p e n tru dezvoltarea gîndirii fo r­
m ale şi orientările valorice (J. Piaget, 1980), evaluarea
principiilor m orale şi a valorilor (J. Piaget, 1980,
L. Kohlberg, 1960) şi căutarea id en tităţii personale (E:
Erikson, 1963).
Pe cînd societatea devine m ai complexă, afirm ă Eisen­
stadt, tre a p ta de arm onie în tre grupurile de v îrstă şi
stru c tu ra socială generală depinde de : a. gradul de coinci-

34
<l»'iiţft în trt' valori şi orien tările grupurilor de vîrstă şi
norm ele instituţionale generale şi valorile stru c tu rii so­
cialo ; b. m ăsura în care individul se afirm ă p rin p a rti­
ciparea în grupurile de vîrstă susceptibilă să conducă la
realizarea statusului social deplin, la afirm area id en ti­
tăţii proprii fiecăruia ; c. m ăsură în care ro lu rile insti-
tilţio n a li/a te m atu re sîn t alocate de g ru p u ri de vîrstă.
Aceste trei. nivele definesc orientările „in teg rativ e“ ale
g ru p u rilo r de vîrstă care diferă în societatea prim itivă
fjl con m odernă.
societatea p rim itivă există o sim ilitudine m ai mare,
Intl’e u n ită ţile de rudenie şi în treag a societate. Ea apare
în participarea m ai deplină la cerem onii şi activităţi ale
tu tu ro r grupelor de vîrstă şi, în acest fel, se facilitează
tran ziţia în tre tin e ret şi adult, integrarea în fam ilia pro­
prie şi în întreaga societate,
C alităţile şi potenţialul de m uncă şi, creaţie ale tin e ­
retu lu i nu sîn t suficient valorificate în societatea m o­
dernă puternic m ecanizată. în ochii g eneraţiilor m ai în
vîrstă tin e retu l s-a tran sfo rm at d in tr-u n factor economic
în tr-o obligaţie economică şi so cială., D rept rezultat, .ti­
n eretu l ca grupă de vîrstă este îm piedicat să participe
la viaţa socială. Dacă tin e retu l doreşte să aibă locul său
în societatea m odernă, conchide Eisenstadt, treb u ie să
in tre în com petiţie cu generaţia m ai vîrstnică, care în ge­
n eral a r refuza să-i lase locul. Teoria funcţionalistă con­
sideră vîrsta un factor esenţial de diferenţiere în asu­
m area de ro lu ri specifice. De pildă, tin eretu l ca grupă
de v îrstă este o rientat spre viitor şi este in te resa t de
găsirea a noi căi de ad ap tare la viaţa viitoare. î n . sens,
psihologic, tin e retu l cunoaşte criza m axim ă de idenţi-
tale în perioada adolescenţei m arcată de dezvoltarea
sexuală, creşterea nivelului de, cunoştinţe, curiozitate şi
contactul nem ijlocit cu realitatea. Social, această p e ri­
oadă este caracterizată p rin tr-o înaltă m obilitate socială,
tran ziţia de la statu su l a trib u it specific copilăriei la
statusul realizat şi de p regătire p en tru relaţii fam iliale,
oeupaţionale şi de com unitate stabile.
V îrsta adultă este o rien tată către prezent şi reprezintă
anii experienţelor de v îrf ai in tegrării în societate, cu
nivelele cele m ai înalte de realizare în toate planurile
vieţii. Acum are loc o id en titate psihologică m ai consec­
ventă cu propria experienţă şi o intensă in teg rare emo­

35
ţională şi cognitivă în societate. Este perioada co n tactu ­
lui perm anent cu realitatea. Ea este in te rv alu l de tim p
propice in teg rării economice depline în m uncă şi a p ro ­
ductivităţii foarte în alte a activ ităţii concretizată în
p erform anţe m ari şi recom pense ridicate. Acum in d iv i­
dul exercită u n status social şi profesional bine definit,
cunoaşte v iaţa p roprie de fam ilie, se im plică în v ia ţa
socială.
V îrstă în a in ta tă este caracterizată p rin orien tarea
predom inantă către trecut. Ea se rem arcă p rin grade de
aspiraţii m ai m ici şi posibilităţi reduse de realizare.
Psihologic, această v îrstă este perioada d e stru c tu rării
sentim entului id en tităţii de sine. D etaşarea de sine sau
de obligaţiile faţă de societate, m otivaţia m ai m ică p en ­
tru unele activ ităţi precum şi oboseala fizică sînt speci­
fice vîrstei a treia. Acum este tim pul pensionării, al
schim bării în ciclul de m uncă. A ccentul cade pe activi­
tăţile de loisir. V îrstă în ain ta tă se caracterizează, de ase­
m enea, p rin tr-o scăzută m obilitate, d estrăm area fam iliei.
O bservăm o încercare la adepţii funcţionalism ului de
reducere a generaţiei la vîrstă. R elaţia d in tre ciclul ge-
neraţional şi in teg rarea în societate este curbilinie :
g ru p u ri tin e re care trăiesc o in teg rare psihologică,
socială şi c u ltu rală m ai scăzută, v îrstă m edie cu in te g rare
societală foarte în altă care descreşte o dată cu în a in ta ­
rea în vîrstă. De bună seam ă, descifrarea unor p a rtic u ­
larită ţi ale fiecărei vîrste este făcută corect de către
exegeţii funcţionalişti. S tudiul Psihologia vîrstelor de
U rsula Şchiopu şi Em il Verzea confirm ă unele din aser­
ţiunile de m ai sus. Evident, graniţele în tre cele tre i ca­
tegorii de vîrstă nu sînt a tît de rigide cum lasă să se
înţeleagă doctrina funcţionalistă.
în com paraţie cu M annheim , funcţionalism ul descrie
specificul vîrstei şi nu explică com portam entele şi reac­
ţiile fiecărei vîrste. Aşa cum subliniază exegetul am eri­
can R ichard B rau n g art (1974), funcţionalism ul sem na­
lează lipsa in teg rării societale ca factor ce conduce la
alienare şi revoltă în societăţile occidentale, iar noncon-
form ism ul tin erilo r a r fi cauzat de dezechilibrul creat de
faza existentă în perioda p read u ltă şi in stitu ţiile adulte,
fără a sesiza vreo contradicţie m ajoră în cadrul in stitu ­
ţiilor sociale din ţările occidentale. P e n tru M annheim

36
nonconform ism ul tinerilor s-a r datora diferenţelor d in­
tre' interesele prezente şi cele viitoare ale tineretului.
Teoria funcţionalistă p resupune organizarea apriori
M ni.sternului social şi m işcarea sistem ului către o ordine
sim etrica. Schim barea s-ar n aşte din dezechilibrul social,
lw reacţiile tin erilo r sînt văzute ca încercări de a re sta -1
blli sistem ul. M odelul dinam icii generaţionale al lui
M unnlioim accentuează forţele noi şi creatoare care dau
naştere la m odele specifice de organizare socială. T ine­
retu l a u se revolta îm potriva societăţii, ci creează form e
de conştiinţă istorică o rien tată m ai m u lt către viitor
dpctt în prezent. A tît m odelul funcţionalist cît şi cel al
conştiinţei istorice a p arţin în d lui M annheim n u au satis­
făcut pe analiştii fenom enului generaţional. Şi aceasta,
m ai ales, cînd em ergenţa puternică a tin e retu lu i a adus
în prim p lan rap o rtu rile în tre generaţii. Concepţia des­
pre o dezvoltare socială ce derivă d in tr-u n m odel unic
— specifică funcţionalism ului şi viziunea oarecum elitistă
a ideii de generaţie l a M annheim nu reuşeau să ră s­
pundă la o serie de problem e ridicate de m işcările de
tin e ret din anii ’60 deoarece rap o rtu rile d in tre generaţii
nu erau analizate în legătură cu procesele de tra n sfo r­
m are socială.
S tă ru in ţa n oastră în în făţişarea cîtorva idei din doc­
trina funcţionalistă, una din cele m ai răspîndite teorii
occidentale actuale, are d arul de a-i oferi cititorului un
exem plu de înţelegere a generaţiei p rin reducerea ei la
vîrstă sau doar la o an u m ită p a rte a u n u i grup de
vîrstă.
A şadar, generaţia nu se confundă cu vîrstă. Succe­
siunea generaţiilor nu este to tu n a cu trecerea din tr-o
grupă de v îrstă în alta. V îrstă, în funcţie de condiţiile
concrete, ale fiecărui grup de oam eni poate căpăta dife­
rite accepţiuni din care u n u l este, neîndoios, generaţia.
Deşi c'ste u n d at obiectiv esenţial, v îrstă n u exprim ă
conţinutul com plex al noţiunii de generaţie. A ceasta nu
este num ai o stare de fap t desprinsă din populaţie, ci şi
o stare dinam ică. Ea im plică procesualitatea, evoluţia
unui g ru p către un scop, către un m odel de acţiune şi
com portam ent. D iferenţierea generaţiilor se fundam en­
tează pe o m u ltitudine de factori : biologic, cronologic,
psihic, social, dar rolul esenţial în configurarea unei ge­
neraţii îl are factorul social.

37
 5.3. Cohortă şi generaţie

P e n tru o m ai n u a n ţa tă apreciere asupra vieţii soeiale

s-a recurs, pe lîngă term en u l de generaţie, şi la cel de
cohortă. Însăşi g eneraţia este d efinită dem ografic prin
cohortă.
O cohortă este un agregat de elem ente individuale,
fiecare din ele tră in d u n evenim ent sem nificativ în is­
toria vieţii sale, în perioada aceluiaşi in te rv al de tim p.
(N. Ryder, Cohort A nalysis, In tern atio n al Enciclopedia of
Social Sciences.) Conform aceluiaşi autor, g en eraţia ar fi
u n term en stru c tu ra l ce derivă din rela ţia părinţi-copii,
ia r cohorta identifică sau localizează un agregat um an
în tr-u n anum it tim p. De aici, problem a relaţiei v îrstei
cu schim barea socială. R ezultă o diferen ţiere în tre u n i­
tăţile tem porale ale genealogiei şi g rupul celor de aceeaşi
Vîrstă. P rim u l aspect a fost considerat ca fiind de dom e­
n iu l analizei generaţionale, iar situ a re a în tr-u n in terv al
de tim p a unui g rup este cohorta de vîrstă. In acelaşi
context, putem deosebi factorii de m aturizare, cohortă şi
factorii istorici. A stfel, sînt d iferenţe în tre grupele de
v îrstă întem eiate pe ritm u l de viaţă, altele bazate pe
socializarea specifică fiecărei vîrste şi, în fine, deosebiri
fondate pe schim barea socială. A naliza generaţională ca
form ă distinctă de cohortă, genealogie sau proces de m a­
tu rizare se ocupă de g ru p u rile de v îrstă ca agenţi ai
schim bării sociale.
Orice fiinţă născută în tr-o societate m archează înce­
putul unui şir de schim bări noi independent de evoluţia
biologică asociată cu vîrsta. Fiecare nouă cohortă por­
nind. cursul vieţii sale d in tr-u n pu n ct unic de tim p are
caracteristici proprii p e n tru că evenim entele trăite' de ea
îi im prim ă un an u m it sens. Societatea cu care fiecare co­
h o rtă interacţionează n u este aceeaşi şi nici indivizii n u
sîn t constanţi. Dacă unii oam eni au tră it direct im por­
tan te schim bări p etrecu te în tr-o societate, viziunea şi
cunoaşterea lor vor diferi de ale acelora născuţi în tirni-
p ul sau după consum area evenim entelor. A ceastă idee
este deosebit de im p o rtan tă în tr-o analiză a rap o rtu lu i
d intre generaţie şi transform ările sociale. P e n tru că un
anum it com portam ent şi anum e m en talitate au cei care
produc efectiv, să zicem o revoluţie socială, iar în alt

38
mod gîndesc şi acţionează c e i. care se m anifestă, ca .ge­
neraţie după acel evenim ent. Iată de e° este anacronic
să im pui generaţiilor u lterio are aceleaşi m etode de gin-
dire şi com portam ent ce au f o s t ; folosite în tr-o acţiune
revoluţionară trecută. O revoluţie are generaţia ei care
trăieşte şi sim te acut necesitatea transform ărilor radicale,
şi, în consecinţă, produce evenim entele ce conduc la schim ­
bări revoluţionare. Istoria a dem onstrat, deşi n u are ca­
rac teru l unui principiu universal, că o anum ită generaţie
(de pildă cea a m arii revoluţii franceze din 1789) a fiin ţat
la în treag a ei inten sitate num ai în revoluţie sau în tr-u n
evenim ent de m ari proporţii sociale, ca după term in area
acelui evenim ent să nu m ai fie capabilă de. aceleaşi pro ­
funde tran sfo rm ări. De ce ? P e n tru că în procesul firesc
al evoluţiei sociale, ap4r noi cohorte cu alte m oduri de
a gindi şi acţiona şi* pe baza a ceea ce preiau de lâ
m işcarea socială de dinaintea lor, clădesc o nouă reali­
tate cu m ijloace specifice. N. Bălcescu a sesizat această
dialectică generaţională : „nu este dat unei generaţii să
înceapă şi să întem eieze triu m fu l unei credinţe ; [...]
ceea ce o generaţie .a început; alte generaţii trebuie
să sfxrşească şi să com pleteze". ■

5. 4. G eneraţie şi epocă

O generaţie se naşte num ai cînd întîlneşte situaţii

social-culturale schim bate ? O asem enea idee o întîlnim
în m ultele d in tre exegezele consacrate problem ei, aşa cum
am observat, de altfel, în analiza unora d intre ele. Ea
lim itează m u lt sfera generaţiei. A pare un aspect in te re ­
sant în acest context : este posibilă lipsa generaţiei în tr-o
grupă de v îrstă ? C hestiunea este deosebit de com plexă
şi n u putem aici să dăm un răspuns d etaliat la această
întrebare. Oricum , credem că schim barea socială n u tre ­
buie redusă la evenim ente puternice, la crize sociale sau
culturale. Dacă p rin schim bare înţelegem prefaceri atunci
schim bări cunoaşte orice grupă de vîrstă. P e n tru că orice
grup a p ă ru t pe scena istoi’iei aduce ceva nou, ceva ce nu
a m ai fost pînă la el. Omul, am m ai spus, chiar de la
naştere are, potenţial, forţa de a transform a lum ea, deoa­
rece el înm agazinează genetic, ceea ce-i tra n sm it genera­
ţiile precedente în plan creativ.

39::
 Fiecare generaţie porneşte în evoluţia ei de la o re ­
a lita te dată pe care o m odifică în conform itate cu idealu­
rile şi valorile proprii. Ea se adresează epocii sale cu
a n u m ite în treb ări, cu anum ite treb u in ţe. Insă epoca îşi
p u n e puternic am p ren ta asupra generaţiei. Avem: aici dia­
lectica d intre epocă şi generaţie.
Se ştie că sem nul d istinctiv al oricărei epoci este dat
de n a tu ra problem elor pe care şi le pune. O rice socie­
ta te dă naştere la idei noi, la fenom ene sau evenim ente
prop rii cu efect asu p ra viziunii sale asupra lum ii. P rin
în treb ările şi răspunsurile oferite concretizate în norm e
şi valori, o epocă se diferenţiază de altele p rin stru c tu rile
economice, social-politice şi cu ltu rale specifice d a r şi prin
felul cum acestea sîn t filtra te de g ru p u rile ce ap arţin
aceleiaşi vîrste In evoluţia lor, altfel spus de m odul cum
d au un sens contem poran şi o fin alitate practică acţiunii
lor istorice şi sociale.
Istoria cunoaşte u n ritm al ei d eterm in at economic,
politic şi social. S în t epoci de m are înflo rire economică,
altele dovedesc o ex tra o rd in a ră p u tere de creaţie spiri­
tu ală sau rep rezin tă perioade de afirm are a u n o r m ari
şi profunde aspiraţii şi id ealuri politice şi sociale. Toate
acestea se regăsesc şi în acţiunea u n o r g ru p u ri alcătuite
din rap o rtu ri întem eiate pe u n elem ent care n u este nici
economic, nici cultural, nici politic sau social. A cest ele­
m ent este conştiinţa generaţională ce aparţin e unei ge­
neraţii, adică reu n irea u n o r oam eni în tr-u n in te rv al de
tim p, orientaţi spre realizarea u n o r direcţii dom inante în
epoca lor datorită, în prim ul rînd, m odului specific de
tră ire , gîndire, acţiune şi reacţie faţă de o problem atică
esenţială a unei perioade istorice.
D iferenţierea generaţiei de alte tip u ri de grup u ri
um ane stă în capacitatea de a fi u n elem ent activ, di­
nam ic, creativ în ra p o rt cu epoca sa. Ea se înscrie în
succesiunea istorică, in trîn d în tr-u n „circuit al valorilor“
(M atei Vişniec) şi aduce un tablou de valori specifice.
Oam enii se grupează în generaţii în funcţie de ideile,
viziunea lor asupra lum ii, atitudinea faţă de viaţă, toate
acestea fiind comune. O generaţie nouă aduce un mod
p ropriu „de a particip a activ la elaborarea sensibilităţii
epocii şi la fixarea stilului ei“ . (E. Lovinescu)
C onştiinţa ap artenenţei Ia generaţie este m ai p u te r­
nică în situ aţii dram atice sau de m axim ă im portanţă

40
p e n tru u n g ru p social sau p e n tru o naţiune. Incontestabil,
epocile brăzdate de m ari m işcări sociale conduc la deli­
m itări, opoziţii, la afirm area m ai tra n şa n tă a unor po­
ziţii. în asem enea m om ente opţiunea este esenţială şi
este dificil p e n tru un om să fie num ai în poziţia de
spectator, să m anifeste indiferenţă faţă de evenim ente.
D ată fiind deosebirea de in ten sitate a evoluţiei sociale
şi istorice în perioadele cruciale în com paraţie cu acelea
re la tiv calme, am putea delim ita în tre generaţiile istorice
(specifice unei epoci tensionate) şi generaţiile culturale-
caracteristice perioadelor de evoluţie m ai len tă a vieţii
sociale.
Ca orice tipologie şi aceasta este, neîndoios, suscep­
tibilă de sim plificare fo rţa tă a evoluţiei istorice în tr-u n
cadru social dat. Se ştie că o tipologie este o operaţie
m en tală de ordin m etodologic ce-şl propune elaborarea
u n u i in stru m e n t p e n tru a-1 folosi în investigarea mai
com plexă a realităţii. Ca atare, tipologia de m ai sus pune
în lum ină p articu larităţile unei epoci şi p rin generaţie.
A djectivele „istoric41 şi „cultural" n u au p u tere a unei
ju d ecăţi de valoare, ci ele descriu doar specificul fiecărei
generaţii ra p o rta tă Ia o an u m ită perioadă de tim p.
Dacă aruncăm o priv ire în isteria noastră m odernă
caracterizată p rin tr-u n în alt ritm de accelerare al dez­
v o ltării istorice, vom observa existenţa unor generaţii
istorice ce se succed la in terv ale m ici de tim p în com­
p araţie cu istoria altor ţări. A cestea alternează cu gene­
raţii c u ltu ra le puternic in flu en ţate şi orientate de g en era­
ţiile istorice. în R om ânia m odernă avem generaţia Şcolii
A rdelene, generaţia revoluţiei de la 1848, generaţia U nirii
de la 1859, generaţia războiului de independenţă de la
1877, g eneraţia prim ului război m cndial şi a fă u ririi sta­
tu lu i n aţional u n ita r rom ân, generaţia interbelică, gene­
ra ţia celui de-al doilea război m ondial, generaţia revo­
luţiei de la 23 A ugust 1944, generaţia edificării socialis­
m ului. N u încape îndoială că fiecărei generaţii istorice
sau cu ltu rale îi corespunde o s tru c tu ră deosebit de com­
plexă în care se în tre p ătru n d o sum edenie de alte tip u ri
de generaţii, dar acestea fiind o rien tate pe spaţii şi in ­
tervale m ai m ici de tim p.
S înt pu ţin e istoriile altor ţă ri unde epoca istorică să
fi in flu e n ţa t a tît de decisiv destinele unui m are n u m ăr
de generaţii. Im plicate nem ijlocit în m arile co nfruntări

41
 m ondiale şi europene, înscrise î» succesiunea rap id ă a
unor evenim ente fundam entale din, ţa ră generaţiile la noi,
şi-au făcut sim ţită prezenţa în viitoarea fap telo r istorice.
E num erarea de m ai sus (de bună seam ă incom pletă şi' nu
lipsită de schem atism ) evidenţiază n u m ăru l m ai m ic a l
g eneraţiilor culturale în istoria n oastră m odernă de pînă
^^cum.
Fiecare generaţie, spunea O rtega y Gasset, are o vo­
caţie pe care nu treb u ie să şi-o refuze, vocaţie, adăugăm
noi, in flu en ţată decisiv de epocă. C erinţele tim p u lu i fac
d in tr-o generaţie un factor esenţial în dezvoltarea istorică
şi-i pun în valoare, totodată, v irtu ţile, capacitatea de a
transform a realita tea. E xistă u n sp irit al epocii ce direc-
ţionează şi, lim itează în acelaşi tim p acţiunea unei gene­
raţii. Evident, acest sp irit de epocă n u este o fatalitate.
Scepticism ul cronicarului m oldovean — nu om ul este,
peste vrem uri ci om ul este sub vrem uri — n u se ju sti­
fică în cazul generaţiei. Dacă u n a din notele distincte ale
generaţiei este no u tatea adusă de ea p rin im plicarea în ­
tr-u n mod specific în evenim entele sociale, atunci orice
generaţie m ergînd în sensul sp iritu lu i epocii îl realizează
în conform itate cu opţiunile, aspiraţiile şi idealurile sale.
Istoria judecă foarte aspru şi blam ează ferm orice
generaţie care abdică de la m isiunea ei istorică, care re ­
fuză să se înscrie firesc în evoluţia progresului istoric şi
social. G eneraţiile succesoare n u sîn t preocupate de ceea
ce afirm ă şi susţine ea, ci, m ai ales, de ceea ce a făcut şi
a transm is viitorului.
în tre generaţiile în d ep ărtate în tim p există o com u­
nicare bazată pe a fin ită ţi comune. D ar această com uni­
care porneşte, h i prim ul rînd, de la nevoile generaţiei
prezente. G eneraţia este o anum ită contem poraneitate ce
se m anifestă p rin particip area u n u i g rup de v îrstă la
aceleaşi năzuinţi. idealuri, com unicarea şi susţinerea ace­
loraşi idei, rap o rtare a la problem e com une d in tr-o epocă
istorică. George C ălinescu spunea că n a şte rea fiziologică
n u trag e după sine şi contem poraneitatea spirituală. S pi­
ritu l com un unei generaţii, cînd n u există o educaţie
com ună, este o sim plă iluzie, conchidea m arele critic.
Nu este posibilă lipsa oricărei com unicări în tre gene­
raţii prezente în tr-o perioadă. P rin însăşi existenţa lor în
acelaşi in terv al de tim p, com unicarea se produce, p en tru

42
că altfel n u a r evolua viaţa socială. Dar, o generaţie ac­
tu ală (prezentă) poate com unica m ai m u lt şi m ai eficient
cu o generaţie ce a tră it în alte perioade istorice, mai
exact, cu m oştenirea lăsată de aceasta.

5. 5. GENERAŢIE FA M ILIA LĂ , GENERAŢIE SOCIALA

O d elim itare necesară se im pune a fi făcută în tre ge­

n e ra ţia fam ilială şi cea socială. Nu rareo ri se confundă
cele două tip u ri de generaţii, de obicei generaţia socială
fiind descrisă p rin elem entele ce alcătuiesc generaţia
fam ilială.
G eneraţia fam ilială este o generaţie de filiaţie. Ea
este co n stituită din persoane în ru d ite biologic. R ezultă
că nucleul esenţial al acestui tip de generaţii îl re p re ­
zintă fam ilia. în această form ă de com unitate um ană
indivizii există în cadrul unor grup u ri succesive care se
separă p rin in terv ale de tim p aproape identice. P ă rin ţii
rep rezin tă o generaţie, copiii o alta, iar nepoţii, a tre ia
generaţie. Fiecare g rup succesiv cuprinde u n n u m ăr de
ani. D iferenţa în tre generaţii este socotită a fi de 30 de
ani. D ar este posibil ca unchiul să fie m ai tîn ă r ca n e­
potul său sau în cadrul unei fam ilii să fie o foarte m are
diferenţă în tre tată şi m am ă.
Sugestiv a com parat H om er generaţiile fam iliale cu
frunzele arborelui ce se nasc p rim ăv ara şi m or toam na.
Aceeaşi n e în treru p tă filiaţie o întîlnim şi în fam ilie.
R itm ul vîrstei m erge de la naştere la m oarte în viaţa
unui om trav ersîn d un ciclu de etape bine delim itate din
care se detaşează ca prim ordială viaţa fam ilială. S en ti­
m en tu l ap arten en ţei la un g rup se form ează în fam ilie.
Aici se constituie p e n tru copil conştiinţa relaţiilo r cu
ceilalţi, aici îşi însuşeşte prim a oară norm e de convieţuire
socială, aici cunoaşte lim itele im puse de v iaţa în tr-u n
grup. T ran sferu l de ro lu ri în tre generaţii are loc m ai în -
tîi în fam ilie.
Om ul este m em bru activ al societăţii în perioada cînd
valorifică, în toată plenitudinea, capacităţile sale fizice
şi intelectuale. A ceastă perioadă coincide cu cea a edu­
c ării copiilor săi, cînd îi solicită exercitarea tu tu ro r de­
prin d erilo r şi înclinaţiilor lor. în general, se consideră că
d u ra ta activităţii sociale a individului este identică cu

43
in terv alu l de separare a două generaţii consecutive in
fam ilie. F. M entre sublinia că isto ria in te rio a ră a fam i­
liei este alcătu ită din evenim ente succesive care separă
în to td eau n a copiii de p ă rin ţii lor. O poziţia sp iritu a lă pare
să fie u n elem ent p erm an en t al generaţiei fam iliale. Toţi
copiii tind să-i depăşească pe p ă rin ţii lor, ei vor să ac­
ţioneze altfel sau co n trar faţă de ceea ce fac aceştia.
D espre rap o rtu rile d in tre generaţii vom vorbi m ai de­
p arte. Reţinem aici că în fam ilie copiii capătă conştiinţa
generaţiei fie p rin rap o rtu rile cu fra ţii şi surorile lor, fie
p rin legăturile ce le au cu colegii lo r de vîrstă. In adoles­
cenţă se constituie sentim entul ap arten en ţei la generaţie
d ato rită extinderii rela ţiilo r sale dincolo de fam ilie şi al
locului deosebit ocupat de g ru p u l de vîrstă. T în ăru l face
în acest fel trecerea de la generaţia fam ilială la generaţia
socială.
Se observă deci că generaţia fam ilială relevă flu id i­
tate a conceptului de generaţie. M ai întîi, n e confruntăm
cu accepţia dată generaţiei ca segm ent din genealogia
biologică. In acest sens două persoane sîn t din aceeaşi
generaţie dacă genealogia lor este aceeaşi. O cercetă­
toare poloneză, M. Ossowska, a ra tă că, deşi, de regulă,
d iferen ţa de v îrstă determ ină diferenţele în tre generaţii,
n u în mod necesar există coincidenţă în tre genealogie şi
cronologie.
Apoi, în fam ilie g eneraţia capătă u n caracter şi m ai
clar faţă de cohortă. Am m enţionat că o cohortă este n u ­
m ă ru l de persoane născute în acelaşi tim p. Or, sînt
foarte ra re cazurile cînd se nasc în tr-o fam ilie, copii în
acelaşi tim p. Mai precis în fam ilie putem vorbi de ace­
eaşi generaţie, deoarece copiii se află în aceeaşi fază a
ciclului de viaţă şi au aspiraţii comune. E xistă şi excepţii
cu deosebire astăzi cînd în tre copiii aceleiaşi fam ilii pot
exista diferenţe m ari de vîrstă, după cum în tre p ărin ţi
pot fi, de asem enea, decalaje de vîrstă.
G eneraţia socială este u n grup de oam eni in fluenţaţi
de aceleaşi idealuri şi anim aţi de aceleaşi aspiraţii şi
speranţe. Doi indivizi fac p a rte din aceeaşi generaţie so­
cială dacă ei trăiesc o anum ită experienţă istorică ce-i
determ ină să aibă atitu d in i şi să îm părtăşească convin­
geri com une cu p riv ire la valorile sociale, la m ijloacele
de acţiune şi la com portam entul social. Aceleaşi per­
soane pot aparţin e unei generaţii sociale fără ca în mod

44
obligatoriu ele să facă p arte din aceeaşi cohortă de
vîrstă. /
în tre generaţia fam ilială şi cea socială există rap o rtu ri
m ultiple. M em brii generaţiei sociale provin din g en era­
ţiile fam iliale. In fluenţa generaţiei fam iliale asupra ge­
n eraţiei sociale este esenţială în anum ite contexte sociale.
D ar im pactul generaţiei sociale asupra generaţiei fam i­
liale este puternic şi decisiv. L egătura d in tre ele n u este
lin eară şi sim plă. S entim entul de ap artenenţă la gene­
raţie este m ai puternic în fam ilie, şi datorită rap o rtu rilo r
interpersonale pe care se întem eiază întreaga viaţă fa­
m ilială. Aici se satisfac cerinţe im ediate ale individului,
aici se văd concret şi direct consecinţele acţiunii şi com­
portam en tu lu i său.
R ap o rtu l individului cu generaţia socială este m ult
m ai difuz, labil şi abstract. N um ai conştiinţa existenţei
unei g ru p ări sociale ce reu n eşte indivizi pe baza u n o r as­
p iraţii şi idealuri com une creează sentim entul de a p a r­
ten e n ţă la generaţia socială.

5. 6. Genei aţie şi clasă socială

P e n tru a surprinde întreaga com plexitate a un ei stru c ­

tu ri sociale este necesar să se delim iteze generaţia de
clasă socială.
Clasa socială este m ai coerentă, stabilă şi omogenă
decît generaţia. La tem elia claselor sociale stau ra p o rtu ­
rile de proprietate, pe cînd la baza generaţiilor stau ra ­
p o rtu ri biologice, tem porale, valorice, ideologice şi de
creaţie. în tr-o generaţie coexistă m em bri ce a p a rţin tu ­
tu ro r claselor sociale din tr-o societate, iar în cadrul unei
clase există o succesiune de generaţii şi pot să coexiste
m ai m u lte generaţii. G eneraţia este u n grup m are de
oam eni şi rep rezin tă o categorie m ai largă decît clasa
socială, ea fiind, în acelaşi tim p, şi u n factor de d iferen­
ţie re în cadrul fiecărei clase sociale după cum clasa
socială diferenţiază pe m em brii unei generaţii.
Clasa socială şi generaţia se în tre p ătru n d . H otărîtoare
în acest ra p o rt este acţiunea clasei sociale d ato rită po­
ziţiei ei faţă de m ijloacele de producţie. C unoaşterea
unei generaţii este incom pletă fără analiza în contextul
claselor sociale. Deşi sînt două rea lită ţi sociale distincte

45
stru c tu ra şi evoluţia unei generaţii sînt d e te rm in a te fie
direct, fie m ediat de rap o rtu rile d in tre clasele sociale.
T ipul de form aţiune socială are o im p o rtan ţă decisivă în
configurarea claselor şi a generaţiilor. R ap o rtu rile în tre
generaţii, rap o rtu rile lo r de coexistenţă şi succesiune sînt
d eterm inate şi de s tru c tu ra de clasă a unei societăţi.
N eluarea în seam ă a d iferenţelor în tre clasele sociale
şi generaţie a condus pe u n ii cercetători să vadă generaţia
tîn ă ră ca pe o nouă clasă socială, ca pe o fo rţă decisivă
în evoluţia societăţii contem porane. R evoltele tin erilo r
din deceniul şapte al secolului n o stru erau identificate
cu o nouă form ă a luptei de clasă. Aşa procedează un
sociolog de talia lui A. Touraine. La fel susţine şi O rtega
y G asset atunci cînd subliniază că schim bările în sensi­
b ilitatea vitală a vîrstei sîn t decisive în istorie şi ele
ap ar sub form a generaţiei, ca fiind p ivotul evoluţiei
istorice. în schem a sa tin e retu l a r înlocui p ro letariatu l
ca subiect fundam ental al istoriei iar succesiunea gene-
raţio n ală înlocuieşte lu p ta de clasă ca principal factor al
schim bării sociale. De re ţin u t că G asset em ite aserţiuni
n earg u m en tate cu exem ple concrete. Aşa se explică de ce
el n u a ra tă cum g ru p u rile de v îrstă dezvoltă o conştiinţă
com ună şi, ceea ce este m ai im portant, cum acţionează
ele ca o forţă socială coerentă.
D iferenţierea în tre categoriile sociale şi agregatele so­
ciale este absolut necesară p e n tru su rp rin d erea p a rtic u ­
larită ţilo r generaţiei. C ategoria socială este u n ansam blu
de indivizi m ai m u lt sau m ai ■p u ţin dispersaţi ale căror
caracteristici com une sîn t recunoscute de societate. în
m od curent se face confuzia în tre categorii sociale şi
g ru p u ri sociale. Categoriile sociale sînt alcătuite d in oa­
m eni cu u n a sau m ai m u lte caracteristici d ar care n u sînt
în contact sau nu com unică direct. A gregatele sociale
reunesc indivizi care se găsesc în tr-u n spaţiu social fără
ca ei să com unice reciproc. C aracteristicile de bază ale
agregatelor sînt anonim atul şi lipsa de organizare. Un
exem plu este m ulţim ea care asistă la o m anifestare
sportivă.
U n grup social este alcătu it din indivizi ce posedă
interese şi treb u in ţe com une care-i obligă la stabilirea
u n u i m od de a com unica în tre ei. Aceşti indivizi se află
în tr-o interacţiune, urm ăresc aceleaşi scopuri, sînt ori­

46
e n ta ţi de aceleaşi valori şi norm e, comunică p rin tr-u n
lim baj anum e, se reunesc în tr-u n interval de tim p.
S entim entul şi conştiinţa ap arten en ţei la generaţie se
m anifestă concret în cîm pul de acţiune al g ru p u rilo r
sociale. Dacă ne referim la tineri, vom rem arca ten d in ţa
lo r de a se constitui în g ru p u ri de vîrstă unde se fo r­
m ează sen tim en tu l de ap arten en ţă la generaţie. De aceea,
conştiinţa generaţională, în com paraţie cu alte tip u ri de
conştiinţă (de clasă, naţională), este contradictorie, labilă
şi difuză, m u lt m ai schim bătoare şi cu un grad m ai m are
de specificitate decît alte form e ale conştiinţei sociale.
In tim p ce conştiinţa de clasă se form ează şi se educă în
rap o rtu rile intergeneraţionale, conştiinţa generaţională
apare în rap o rtu rile intrageneraţionale.

5. 7. PER SO N A LITA TE Ş l GENERAŢIE

G eneraţia este u n g rup de care ap arţin indivizi ce au

aspiraţii, idealuri, com portam ente şi atitu d in i comune.
Ea acţionează asupra m em brilor săi, îi influenţează şi îi
orientează în gîndurile şi concepţiile lor. T udor V ianu
spunea în acest sens : „G eneraţia este un cadru care în ­
găduie om ului să iasă din sine însuşi şi să se îm p ă rtă ­
şească de la v iaţa m ai largă a com unităţii om eneşti, dar,
în acelaşi tim p, ea este o lim ită care opreşte energiile
um ane să realizeze toate posibilităţile lor. P u ţin i sînt
aceia care reuşesc să depăşească graniţele generaţiei lo r“.
Din aserţiunea esteticianului rom ân se desprinde ideea
lim ită rii im pusă de generaţie m em brilor săi. A ceştia n u
şi-ar p u tea valorifica toate capacităţile din cauza im pac­
tu lu i generaţiei. Indiscutabil, im plicarea în tr-u n grup
social înseam nă ordonare, ierarh izare a treb u in ţelo r şi
aspiraţiilor individuale. P e n tru că însuşi g rupul im pune o
selectare a lor p rin norm ele, regulile şi valorile prom o­
vate. G eneraţia obligă înscrierea în tr-o anum ită direcţie
c e n trată pe unele valori şi pe respingerea altora. Insă din
cauza caracteru lu i său difuz şi labil generaţia n u re p re ­
zintă u n cadru de coerciţie a individului la fel de p u ­
ternic ca al alto r grupuri sociale (clasa socială, de pildă).
R aporturile dintre individ şi generaţie sînt m u lt m ai
complexe. Ele sînt o în lă n ţu ire a subiectivităţii indivi­

47
duale, a opţiunilor sale cu ceea ce oferă şi ex p rim ă cadrul
generaţional.
S în t situ aţii cînd generaţia este u n factor lim itativ
p e n tru u n ii indivizi, d ar deosebit de stim ulativă p e n tru
alţii. Acestea sîn t evenim entele decisive în v iaţa u n u i
g ru p sau în istoria u n u i popor. D ar evenim entele sîn t
făcute de oameni. Ei tran sfo rm ă re a lita te a p e n tru reali­
zarea u n u i scop. P roducerea evenim entelor sociale a re
repercusiuni asupra individului ca şi a su p ra g ru p u rilo r
sociale. G radul lor de influ en ţă depinde în m are m ăsură
de poziţia individului în g en eraţia sa. Cînd ne referim
la poziţie ne gîndim la g rad u l său de p a rticip are la viaţa
şi c u ltu ra generaţiei. A ltfel spus, la m ăsura în care acel
individ este o personalitate capabilă să exprim e, în cadrul
o ferit de generaţie, in d iv id u alitatea sa. In lipsa persona­
lităţii fiinţează conform ism ul, acceptarea necritică a con­
cepţiilor şi a titu d in ilo r generaţiei. D epersonalizarea este
u n u l din efectele acute ale ap arten en ţei la o generaţie.
D upă cum, m im etism ul este o a ltă tră să tu ră a com por­
tam e n tu lu i unei p ă rţi din generaţie. N u insistăm aici
a su p ra acestor trăsătu ri. Le-am e n u n ţa t doar p e n tru a
sublinia că a p a rten en ţa la o generaţie n u constituie a fir­
m area de la sine a pro p riilo r cerinţe. Ea cere o im plicare
creatoare, o activ itate su sţin u tă şi creatoare, în conse­
cinţă, o personalitate.
Din acelaşi context se desprinde şi rap o rtu l d in tre ge­
n e ra ţie şi aşa-zişii lideri de generaţie. în unele d o ctrin e
filosofice şi politologice generaţia este concepută d o a r
ca o m asă am orfă, nediferen ţiată condusă şi m an ip u lată
de un g rup de oam eni care, de fapt, a r fi rep rezen tan ţii
autentici ai generaţiei. Ei s-ar deosebi de ceilalţi p rin
capacitatea de a conştientiza frărnîntările, sensibilitatea
şi gîndurile unei generaţii ca şi p rin d o rin ţa p u tern ică
de a le pune în faţa societăţii şi de a le realiza.
G eneraţia ca orice grup social cunoaşte şi ea o stru c ­
tu ră, o anum ită ierarh izare a statu su rilo r şi ro lurilor
sociale. Im plicarea in tr-o generaţie n u înseam nă u n ifo r­
m izare, ştergerea oricăror p articu la rită ţi în tre cei ce o-
alcătuiesc. Am p u tea vorbi, dim potrivă de om ogenitatea
generaţiei întem eiată pe o m are diversitate. De aici şi:.
caracterul ei difuz, labil tocm ai p e n tru că m em brii ei se
raportează la elem ente com une greu de ev alu at canti­
tativ.

48
 E xercitarea auto rităţii în cadrul unei generaţii e ste
d eterm inată de norm ele şi valorile prom ovate de acea
generaţie, de contextul în care ea acţionează şi de cali­
tăţile personale ale individului. G eneraţia determ ină ap a­
riţia şi afirm area unor lideri în tr-u n m om ent al evo­
luţiei ei.
In cazul generaţiei sociale, liderul nu este asem ănător
liderului din stru c tu rile organizaţionale. El nu este văzut
ca un organizator, ca u n om căruia i se deleagă respon­
sabilităţi şi cerinţe ale unui grup. La fel, el se deosebeşte
de liderii g ru p u rilo r inform ale, grup u ri cen trate pe in ­
teracţiune. P e n tru generaţie liderul se m anifestă în p lan
spiritual. El nu este ales sau acceptat p e n tru satisfacerea'
unor scopuri ce ţin de o anum ită trebuinţă. El este re ­
cunoscut p e n tru că exprim ă cu claritate gîndurile şi as­
piraţiile unei generaţii. U n asem enea lider este lip sit de
relaţii şi de com unicare directă cu în treag a sa generaţie;
Ceea ce contează, în prim ul rînd, sînt a titu d in e a lui,
com portam entul său, în tr-u n cuvînt in flu en ţa sa asupra
generaţiei. El n u este „alesul‘:, „providenţialul44 ci doar
rep re z en ta n tu l unei generaţii, cu calităţile ce-1 im pun în
această poziţie. O pţiunea p e n tru u n lider recunoscut de
o generaţie este spontană, neîn g răd ită d e ; nici u n factor
exterior. El se apropie de caracteristicile lid eru lu i din
g rupurile inform ale însă, repetăm , nu se confundă cu
acesta.
L iderul unei generaţii poate coincide cu liderul form al
al unui g ru p social. In acest caz cerinţele şi tre b u in ţe le
unei generaţii au o şansă m ai m are de a fi înfăp tu ite.
C hestiunea este însă m u lt m ai complexă. Se întîm p lă ca
u n lider al generaţiei devenit şi lid er al unei s tru c tu ri
organizaţionale să „trădeze44 generaţia, să se în stră i­
neze de ea. D upă cum, un om ales ca lider al u n u i g ru p
social poate deveni p rin ex ercitarea a trib u te lo r sale de
conducător şi organizator, lider şi al generaţiei sale şi
chiar al m ai m ultor generaţii. U nii lideri de generaţie
sîn t im puşi de generaţia an terio ară p e n tru a se realiza
succesiunea generaţiilor. Însăşi generaţia recunoaşte u n
lider tocm ai p e n tru a se im pune. D upă cum, o generaţie
tîn ără poate să-şi aleagă ca lid er u n adult. L id eru l de
generaţie este expresia p a rticu la rită ţilo r unei generaţii şi
are capacitatea de a sesiza aspiraţiile unei generaţii şi

49
de a le concretiza în acţiuni, atitu d in i şi com portam ente.
G eneraţia însăşi este un factor de propulsare a liderului
de care are nevoie, ia r o p ersonalitate poate să reunească
în ju ru l ei un n u m ăr im p o rtan t de persoane din aceeaşi
generaţie. A cest proces este în tr-u n fel asem ănător dina­
m icii grupului, dinam ică ce urm ează, aşa cum subliniază
A di'ian N eculau, urm ăto area cale : 1. fiecare individ do­
reşte să-şi satisfacă an u m ite nevoi, să soluţioneze unele
tensiuni, să realizeze u n echilibru psihic ; 2. o p a rte a
tre b u in ţe lo r sînt realizate num ai în rap o rtu rile cu cei de
aceeaşi generaţie ; 3. acţiunea activă prin care u n individ,
p e n tru satisfacerea nevoilor sale, în tre ţin e relaţii cu alţii,
d eterm in ă in flu en ţarea reciprocă. A stfel sînt puşi în evi­
d en ţă liderii.
N u în to td eau n a rep rezen tan ţii unei generaţii sînt cu
a d e v ă ra t liderii ei. S înt şi lideri fictivi ce se m anifestă
zgom otos şi agresiv, d ar fă ră ca ei să reprezinte ceva
p e n tru generaţia lor. De altfel, un autentic lidpr de gene­
ra ţie se rem arcă p rin sp irit de tran sfo rm are a realităţii.
G eneraţia este u n cadru la te n t de potenţare a capacită­
ţilo r individuale. Deci ea nu este un factor p reexistent
al afirm ării şi acţiunii individului. G eneraţia este şi un
factor de selecţie şi de propulsare a liderilor, diferit de
la un grup de vîrstă la altul. U n exem plu este edificator.
E ste ş tiu t că în adolescenţă se rem arcă şi sînt rem arcaţi
u n ii tin e ri ce prom it foarte m u lt şi se investeşte în ei
foarte m ult. O p a rte sîn t consideraţi ca fiind rep rezen ­
ta tiv i p e n tru generaţia lor. A ceştia pot avea, în grad m ai
m a re decit colegii lor, conştiinţa com unităţii de generaţie
şi se m anifestă ca rep rezen tan ţi ai generaţiei. V iaţa însă
selectează valorile reale şi le respinge pe cel artificiale,
create conjunctural sau adecvate doar p e n tru u n in terv al
scurt. S p eran ţa pusă în tr-u n individ este confirm ată sau
in firm a tă de viaţă p rin activitatea proprie sau colectivă
ce se concretizează în creaţii sp iritu ale şi m ateriale.
S-a afirm at deja că abuzul de generaţie îl întîlnim
la fostele m ari speranţe incapabile să facă ceva durabM
şi de calitate, în tr-u n cuvînt ra ta ţii care suferă de com ­
plexe de superioritate. „Vine o clipă, spune poeta Ana
B landiana, în care nim eni n u se m ai m iră de anul recent
a l n aşterii tale şi nim eni n u -ţi m ai citează fla tan tu l vers de
Corneille despre valoare şi vîrstă. V ine o vrem e în cax-e nu
se m ai în treab ă nim eni dacă ai talent, toţi se în treab ă

50
dacă ai o operă. Şi singurul răspuns care m ai contează
este opera însăşi.“
In tre generaţie şi individ poate exista u n conflict
laten t sau m anifest. S înt oam eni care refuză ideea a p a r­
tenenţei la o generaţie, considerînd-o ca un act de
în g rădire a personalităţii sale. U nii sînt o rientaţi spre
trecut, văd p rezen tu l şi v iito ru l p rin dim ensiunile tre ­
cutului, în tim p ce alţii se tra n sp u n num ai în viitor,
încercînd să se detaşeze de influenţele prezen tu lu i şi de
im pactul trecutului.
Istoria a dovedit cu prisosinţă că n u poţi dezerta de
la exigenţele tim pului tău, exigenţe ce a p arţin şi gene­
raţiei tale. Te m anifeşti p rin fo rţa individualităţii tale,
poţi să acţionezi solitar însă produsul tă u exprim ă cu
voia sau fără voia ta cerinţe ale generaţiei tale. P e n tru
că această generaţie rep rezin tă m aterialu l viu şi concret
ce-ţi oferă elem entele esenţiale p e n tru acţiunea şi creaţia
proprie. P ersonalităţile puternice depăşesc generaţiile lor
p rin vizionarism , proiectarea concepţiilor lor dincolo de
problem ele conjuncturale ale epocii lor. Insă ele n u pot
abdica de la m isiunea generaţiei lor p e n tru că . orice
generaţie are o m isiune exprim ată în idealul său. Dar*
oricît de m ari sînt ţelu rile unei generaţii dacă n u sînt
m aterializate în acţiuni, în creaţii, ele sîn t him ere ce p o t
fi periculoase şi dăunătoare unora d in tre m em brii unei
generaţii dato rită am înării răspunsului la m arile pro­
blem e ale epocii şi ale propriei sale existenţe. T u d o r
V ianu sublinia că generaţia este şi u n s tra t izolator p en ­
tru m em brii săi faţă de m ediu. Ea oferă un cadru sti­
m ulativ p e n tru afirm area propriei personalităţi, în con­
cordanţă cu cerinţele sociale. G eneraţia însă n u este un
factor decisiv, ci u n elem ent al cadrului de form are şi
dezvoltare a individului consonant cu aspiraţiile, tre ­
buinţele şi idealurile g rupului său de vîrstă.
Sem nificativă este în acest context d iferenţa d in tre
generaţie şi vîrstă pe care societatea o face p rin acor­
darea u n u i statu s vîrstei. Avem aici u n paradox : coti­
dian generaţia este m enţionată în foarte m u lte îm p re­
ju ră ri, dar n u i se acordă un statu s anum e. A ceasta este
o dovadă elocventă a fap tu lu i că generaţia este m ai di*-
fuză, cu p a ra m etri m ai greu de ev aluat în m ăsuri legis­
lative. V îrsta este un indicator psihosocial căreia i se
recunoaşte p rin acte legislative un status form al, Se

51
acordă tu tu ro r celor ce fac p a rte d in tr-u n grup de vîrstă
d rep tu ri, li se stabilesc obligaţii. A p a rte n e n ţa la o vîrstă
e ste u n fa p t inexorabil asu p ra căreia n u ai cum să in­
tervii. De bună seam ă, sta tu a re a de norm e legislative şi
sociale cu privire la unele grupe de v îrstă p u n în lum ină
cerin ţe specifice fiecărei vîrste d eterm inate, în prim ul
rînd, de dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi tî-
năru lu i.
S tatu su l social al v îrstei vizează, fă ră îndoială, şi ce­
rin ţe ale generaţiei, d ar fără a le acoperi în to ta litate a
lor. P e n tru că, aşa cum am m ai subliniat, gen eraţia n u se
reduce la o anum ită g ru p ă de vîrstă.
D ar dacă societatea n u a tran sp u s în acte norm ative
treb u in ţele generaţiei, în schim b ea recunoaşte p rin di­
ferite m oduri şi form e sociale, culturale, politice p a rti­
cularităţile, aspiraţiile şi interesele sale. In cadrul vîrstei
individul este oarecum pasiv, schim bările fiziologice,
psihologice, in telectuale şi sociale se produc de la sine.
în cadrul generaţiei este m ai in ten să im plicarea activă,
dinam ică a individului în o s tru c tu ră socială, în afirm area
p ro p riilo r sale idealuri şi cerinţe.

5. 8. G ENERAŢIA — UN CONCEPT DESCHIS

în general definiţiile contem porane a su p ra generaţiei

se concentrează pe cîteva variabile : tran sfo rm area şi
schim barea socială, inform aţia, con tin u itatea şi disconti­
n u ita te a istorică, ritm u l evoluţiei istorice. G eneraţia este
descrisă ca o succesiune de contingente de naştere, de
grupe de v îrstă ce pot fi delim itate adecvat n u m ai prin
rap o rtare a lo r la anum ite fenom ene sociale relevante.
A lteori, generaţia este definită ca o g ru p are de oameni
situ a ţi în tr-u n in terv al de tim p, cu o sensibilitate nouă,
d iferită de cea a generaţiei precedente. Ea este anim ată
de aceleaşi speranţe şi o rien tată de aceleaşi m odele şi
idealuri.
E xistă m u ltă reţin ere în a utiliza acest concept, cu
toate că în com unicarea cotidiană ca şi în lim bajul ideo­
logic, ştiinţific şi cu ltu ral el este des folosit. Nu este
m ai p u ţin ad ev ărat că uneori p rin această noţiune se de­
num eşte ero n at o anum ită realitate. Folosirea sa abuzivă
nu poate constitui u n m otiv serios de a n u lu a în seam ă

52
conceptul de generaţie. Este posibil ca p rin tr-u n cuvînt
să nu se reflecte în m od riguros un segm ent d elim itat al
realităţii. Insă, cuvîntul respectiv cum este şi cel de ge­
neraţie, fiinţează şi circulă. Dacă ne referim la alte no­
ţiuni, de pildă, a r tre b u i să ren u n ţă m la studiul ştiinţific
al religiei num ai p en tru sim plul şi de bun-sim ţ m otiv că
ea reflectă d e n a tu rat realitatea sau m ai corect spus, re a ­
litatea aşa- cum este reflectată de religie este minoră,,
vagă, foarte generală şi, în consecinţă, n u ar m erita o
exam inare serioasă, şi aprofundată.
în cazul generaţiei avem u n m od in te resa n t de consti­
tu ire a unei viziuni, a unei m aniere de a gîndi istoria
de către un g ru p social difuz şi neorganizat constituit.
Poate că o analiză em pirică ar delim ita în tre cercetarea
riguroasă a fenom enelor sociale şi m odul cotidian de a
vedea istoria, de a o pune în categorii populare, p rin tre
ele nu m ărîn d u -se şi generaţia. N aşterea, m oartea, d u rata
vieţii, ritm u l ei sîn t elem ente prop rii fiecăruia d in tre noi,
nc confruntăm cu ele, acestea n e ap a rţin şi ne m anifes­
tăm ca fiin ţe um ane şi p rin ap a rten e n ţa la g ru p u l de
vîrstă. De aceea sim ţim nevoia să num im în tr-u n fel
curgerea vieţii individuale plasată în contextul u n u i g rup
cu care sim ţim şi trăim sim ilar epoca.
G eneraţia este o rea lita te p e n tru fiecare individ. Cînd
un om vorbeşte de generaţia lui, el foloseşte o expresie
foarte clară. El desem nează p rin aceasta pe cei apropiaţi
de vîrsta lui, cam arazii sau sem enii im plicaţi în tr-o acti­
v ita te com ună şi îm părtăşesc cu el aceeaşi sferă de acti­
vitate, cunoscînd aceeaşi in flu en ţă socială şi culturală.
Toţi oam enii se sim t legaţi p rin com unitatea de cred in ţe
şi aspiraţii, au fost m arto rii aceloraşi evenim ente, au
prim it aceeaşi educaţie form ală. In ten sitatea acţiunii lo r
este dată de u n program colectiv ce exprim ă convergenţa
treb u in ţelo r şi aspiraţiilor p u tern ic conştientizate însă
stru c tu ra te în planuri concrete elaborate şi adoptate.
G eneraţia are o conştiinţă late n tă care justifică şi in flu ­
enţează com portam entul u nor oam eni situ aţi în acelaşi
in terv al de vîrstă.
E xistă deci o problem atică a generaţiei, o rea lita te
psihosocială concretă, vie, com plexă d ar m u lt m ai greu
de descifrat şi m ăsurat decît alte fenom ene sociale. O
descriere a problem aticii generaţionale se im pune înainte
de a încerca să definim generaţia, folosindu-ne în acest

53
scop şi de sugestiile stu d iu lu i sem nat de sociologii am e­
ricani V. Bengtson, M. F urlong şi R. L au fer (1974).
Tem a referito are Ia generaţie im plică exam in area im ­
p o rtan ţei s tra tu rilo r de v îrstă ca elem ente ale organizării
sociale, esenţială p e n tru ex isten ţa generaţiilor ca şi pen­
tr u definirea lor. De aici decurge cerinţa ev alu ării gra­
dului în care generaţiile realizează funcţia lo r de repere
ale unei stru c tu ri sociale. C unoaşterea generaţiei se re ­
feră la : a. abordarea lim itelor g ru p u rilo r de vîrstă, adică
a d u rate i unei generaţii ; b delim itarea criteriilo r de de-
definire a unei g e n e ra ţii; c. descoperirea variaţiilo r im por­
ta n te de la o generaţie la alta ; d. clarificarea ideii dacă
g en eraţiile sînt elem ente concrete ale stru c tu rii sociale
sau sînt u n gen de d iferenţiere socială d eterm in ată de
grupele de vîrstă. In strîn să leg ătu ră cu această exigenţă
este şi problem a dacă fenom enul generaţional poate fi
ex am in at m ai bine la nivelul m acrosocial (cohortele de
vîrstă) sau la n ivelul m icrosocial (genealogia fam ilială).
C o ntinuitatea şi d iscontinuitatea în tre grupe de vîrstă
e ste o altă direcţie ce m erită a fi cunoscută, deoarece ea
vizează sim ilaritatea sau conflictul în tre grupele de vîrstă.
C hestiunea im plică analiza socializării sau transm iterea
e x p erien ţei de la vîrstn ici la tineri, precum şi a m odului
cum tin e rii socializează bătrînii. N u m ai p u ţin im por­
ta n tă este cunoaşterea co ntinuităţii şi discontinuităţii în ­
tre vîrste în tr-o an u m ită perioadă istorică precum şi a
m ăsurii în care în tre grupe de v îrstă există un conflict.
R aportul generaţiilor cu alte dim ensiuni ale stru c tu rii
sociale, adică gradul de in teracţiu n e a generaţiilor cu alte
g ru p u ri sociale : clasa socială, etnia, sexul este esenţial
în descifrarea com portam entului specific unei generaţii.
In teracţiu n ea vîrstei cu alte dim ensiuni ale societăţii ri­
dică o serie de problem e de c la rific a t: in flu en ţa schim ­
b ă rii sociale asupra evoluţiei generaţiei, im pactul inova­
ţiilo r tehnologice asupra relaţiilor d intre generaţii, în riu -
rirea m ass m edia asupra dezvoltării unei generaţii, rolul
stru c tu rii de vîrstă în stru c tu rile dem ografice şi de clasă.
P ersisten ţa p a rticu larităţilo r generaţionale de-a lungul
existenţei u nui om, adică în ce m ăsură com portam entele
sau o rientările valorice însuşite în perioada tin e reţii vor
fi m en ţin u te în cursul vieţii de ad u lt şi cum ele in flu en ­
ţează stru c tu rile m ai largi ale cu lturii constituie un alt
dom eniu esenţial al problem aticii generaţiilor. D urata

54
 unei generaţii se e x p rim ă în perp etu area valorilor ei în
perioada de m atu ritate deplină. Avem,:de a face aici cu
chestiunea continuităţii generaţionale. O în tre b are se
pune : diferenţele între, generaţii, evidenţe în tr-u n an u m it
in terv al de tim p, vor caracteriza o perioadă m ai lu n g a :a
istoriei cu ltu rale sau ţin doar a tît cît durează im a tu ri-
tatea socială şi psihologică a generaţiei tinere ? în acest
context este esenţial de a distinge în tre inovaţii, produse
de tin eri ca rez u lta t al experienţei lor întem eiată pe
conştiinţa de generaţie şi acele diferenţe provocate de
nivelurile d iferite de m atu rizare ca u rm are a situ ării pe
o an u m ită tre a p tă din ciclul vieţii. în cazul celei de a
doua deosebiri, distincţiile ap aren te în tre stra tu rile de
vîrstă sîn t bazate pe dorinţa tin erilo r de a accentua deli­
m itările de alte grupe de: vîrstă, în tim p ce adulţii sîn t
m ai preocupaţi de sublinierea sim ilitudinilor generaţiilor.
A şadar, o problem ă fundam entală în studierea gene­
raţiilor este rolul ju ca t de conştiinţa de generaţie în
m arcarea diferenţelor generaţionale ca şi în convergenţa
lor, corelată cu m ăsurarea g radului de persistenţă a valoT-
riio r specifice adolescenţei şi tin ereţei în viaţa de adult.
Nu m ai p u ţin esenţială este şi coeziunea în cad ru l
generaţiei, ceea ce im plică in terdependenţa şi com unitatea
printre cei din o generaţie, ea reflectînd, cel p u ţin par-,
ţial, gradul de diferenţiere al cohortei şi om ogenitatea
experienţelor şi concepţia generală în cohortă. A m bele
sîn t in flu en ţate de configuraţiile de vîrstă ale populaţiei;
şi gradul în care evenim ente şocio-politice dram atice in ­
fluenţează naşterea generaţiilor.
O scru tare aten tă a dezbaterilor postbelice pe tem a
generaţiilor dovedeşte că, de fapt, ele s-au c e n tra t nu
a tît pe clarificarea conceptului de generaţie cît pe raportu.1
d in tre generaţii, m ai exact pe aşa-zisul conflict în tre
p ărinţi şi copii în societatea contem porană. Vom zăbovi
m ai departe asu p ra acestei chestiuni. D eocam dată încer­
căm să descriem conceptul de generaţie şi să-l definim .
Care sînt elem entele caracteristice necesare constitu-*
irii unui grup ca generaţie ?
Un p rim elem ent este cel cantitativ. C olectivitatea
generaţională are dim ensiuni reale şi concrete în tim p : ,
naşterea, d u rata vieţii, m oartea. G eneraţia este alcătuită
din oam eni născuţi aproxim ativ în acelaşi tim p a căror
evoluţie decurge în o anum ită perioadă din devenirea

55
societăţii. D iferenţele de v îrstă în anum ite contexte so­
ciale conduc la diferenţe în tre generaţii. O generaţie se
defineşte şi p rin m odul ei de ra p o rtare la gen eraţia a n ­
terio ară . O grupă de v îrstă poate fi p a rte a generaţiei
altei grupe de v îrstă d ar să n u se raporteze la ea. Două
g ru p e de vîrstă se constituie ca generaţie n u n u m ai alunei
cînd u n a din grupele de v îrstă urm ează pe cealaltă la un
in te rv a l de tim p egal cu diferen ţa de v îrstă m edie în tre
p ă rin ţi şi copii.
G radul de in teg rare în sistem ul social, tendinţele
esen ţiale in o rien tarea şi activ itatea socială, conţinutul
'experienţei sociale sîn t im p o rtan te în d escrierea gene­
raţiei.
Fiecare generaţie a re tră să tu ri proprii în funcţie de
necesităţile ei, gusturi, concepţii, aprecieri, obiceiuri. Ca
g ru p ea reflectă relaţiile din in te rio ru l său şi g rad u l de
m anifestare a sen tim en tu lu i de ap artenenţă, de solidari­
ta te in terio ară ex p rim at în conştiinţa de NOI.
în fine, u n elem ent n otabil îl rep rezin tă gradul de
in clu d ere a u n u i g ru p de v îrstă în tim p u l istoric. A face
p a rte d in tr-o generaţie înseam nă şi in tra re a în tim pul
istoric real. E xistă oam eni care trăiesc în a fa ra tim pului
istoric sau num ai în cel cronologic. S înt inşi prezenţi
d o ar fizic în tim p u l lor, dar sp iritu al ei sîn t în trecu t
sa u în viitor.
G eneraţia este d eterm in ată deci de to ta lita te a aces­
to r elem ente ce exprim ă dinam ica tră să tu rilo r sale cali­
tativ e în d iferite faze ale existenţei ei. G eneraţia există
în tr-o perioadă concretă, m oşteneşte o altă generaţie, are
un grad stabil de in te g rare în relaţiile sociale, cu ten ­
d in ţe şi o rientări com une în activ itatea socială şi cu o
ex p erien ţă socială com ună. în tre p ă tru n d e re a grupurilor
de v îrstă şi s tru c tu ră socială este o dim ensiune a conti­
n u ită ţii istorice. P rin conceptul de generaţie se exprim ă
gradul în care cohortele de v îrstă creează şi susţin noi
form e de c u ltu ră sau stilu ri de viaţă, ca re z u lta t al con­
tactu lu i proaspăt (în term inologia lui M annheim ) al unui
g ru p de vîrstă ascendent cu cu ltu ra societăţii.
G eneraţia are m ai m u lt u n conţinut subiectiv d ar nu
m ai p u ţin im p o rtan t în stru c tu ra re a vieţii sociale. Ca­
d ru l generaţional integrează diverse şi contradictorii po­
ziţii, atitu d in i şi com portam ente, în el se intersectează
dim ensiuni ale socialului, psihicului, raţio n alu lu i şi

56
afectivului, în tre p ă tru n d e re diferită de cea din alte oadre
sociale. Orice individ, conştient sau nu, aparţine u n u i
cadru m ai la rg decît cel fam ilial, profesional, de clasă,
u n cadru nu suficient de clar definit şi de riguros tra ­
sa t dar sim ţit şi tră it ca atare.
C onceptul de generaţie exprim ă determ inarea pozi­
ţiei istorico-sociale a unui grup de v îrstă şi explică m o­
d u rile de com portare, acţiune şi gîndire, norm ele şi
valorile com une ale acestuia.
P ornind de la aceste note esenţiale ale generaţiei, noi
o definim ca acel grup de oameni plasaţi în tr-u n in ter­
val de tim p ce se raportează acţionai, teoretic şi com por­
tam ental în acelaşi m od la realitatea socială prin
experienţe, sim boluri şi valori specifice exprim ate m e ­
diat de cultura dom inantă dintr-o perioadă istorică, ele
fiin d trăite şi avînd sem nificaţie num ai p en tru u n grup
d e vîrstă sau grupuri de vîrstă situate în tr-u n co ntext
social, care urm ăresc aceeaşi finalitate. U n nou grup de
v îrstă în m om entul apariţiei şi m anifestării sale se află
la o anum ită distan ţă de societatea globală. P e m ăsura
evoluţiei şi, m ai ales, p rin in teg rarea sa în viaţa socială,
valorile sale sîn t încorporate de societate. G eneraţiile nu
sîn t alcătuite clin graniţe tem porale rigide im puse de
existenţa lor biologică. Ele sînt g ru p u ri spirituale vii ce-şi
a u rădăcinile în profunzim ea mişcării, istorice. Ele se
diferenţiază p rin stilul pro p riu de viaţă şi o anum ită
viziune asupra realităţii.
G eneraţia este un in stru m e n t necesar în ordonarea,
pe spaţii istorice şi sociale m ai m ici ce alcătuiesc o epocă
istorică, a sp iritu a lităţii unei com unităţi um ane. In acest
fel, se face trecerea de la g en eralitatea abordării unei
■epoci istorice la su rprinderea p a rticu larităţilo r ei. N oţi­
unea de generaţie poate fi u tilizată p e n tru a desem na
sensurile de opoziţie, m utaţie, n o u tate şi originalitate,
p e n tru a pune în evidenţă rela tiv ita te a co ntinuităţii or­
ganice, generaţiile însele fiind p a rte a evoluţiei organice.
P rin succesiunea generaţiilor, adică în cadrul unor
relaţii tem porare complexe, are loc m işcarea istorică. O ri­
care generaţie, o dată constituită, rep rezin tă o realitate
reziduală în ra p o rt cu generaţiile ce o urm ează. A ltfel
spus, ea este m ărtu ria unor perioade n etrăite de noua
generaţie şi la u n anum it decalaj de tim p cunoaşte pro ­
cesul destrăm ării şi m icşorării cantitative. Cînd subliniem

57
caracterul rezidual al unei generaţii nu em item o ju d e ­
cată de valoare,, a firm ă m o an u m ită tră s ă tu ră g en erată
în m od obiectiv de evoluţia tem porală a u n u i g ru p ;■de
vîrstă. G eneraţiile ascendente se detaşează de cea p re ­
cedentă p rin raţio n alita te şi judecă rea lita te a c re a tă de
aceasta p rin schem e cu ltu rale desprinse de toată în că r­
cătu ra um ană, afectivă şi em oţională d isp ăru tă o d a tă
cu g eneraţia respectivă.
P rin conceptul de generaţie se înţeleg m ai bine şi
n u a n ţa t conflictul şi schim barea socială. O istorie de
orice gen alcătuită num ai pe baza succesiunii g en eraţiilo r
a r fi p rea sim plistă şi deci n erelev an tă p e n tru v a stita te a
şi com plexitatea actului istoric. D ar şi o istorie lipsită de
m işcarea generaţiilor a r fi v ăd uvită de concreteţe şi de
sem nificaţia faptelor istorice p etrecute în a lt sp aţiu decît
socialul.
 Capitolul II

RAPORTURILE ÎNTRE GENERAŢII

1. PA R TIC U LA R IT Ă ŢI ALE RA PORTULU I

DIN TRE CO PII, TIN ERI ŞT ADULŢI

R em arcam că în cercetările şi dezbaterile postbelice

accentul a fost n u a tît pe generaţie cît pe rap o rtu rile din­
tr e generaţii, văzute m ai ales din perspectiva deosebi­
rilor d intre ele. De bună seam ă, e v e n im e n te , cu lai’gă
rezonanţă în societatea contem porană au im pus relaţiile
d in tre generaţii ca o problem atică de m are şi a c u t in te ­
res. E xagerată pînă la susţinerea unor teze fanteziste,
a şa cum va reieşi din succinta prezentare de m ai jos,
•chestiunea conflictului în tre generaţii face p a rte din
.acel ansam blu de tem e puse de-o p a rte a ideologiei con­
tem porane în slujba justificării unor fenom ene care, în
fapt, îşi au rădăcina, în cauze m u lt m ai profunde. C hesti­
u n ea. pare, la o prim ă vedere, să ţină exclusiv de se­
colul nostru. Este inexact. Să ne am intim la noi de
•disputa d in tre bon ju rişti şi. p u rtă to rii de işlice, tem ă ce
a făcut obiectul unei întregi litera tu ri. A ceastă dispută
■era, în ultim ă instanţă, o divergenţă în tre generaţia tî-
n ă ră o rien tată către sp iritu l european, către valorile m o-
■dei'ne şi generaţia m ai vîrstnică din perioada prim ei ju ­
m ătăţi . a secolului trecut, răm asă, cea m ai m are parte
din ea, la obiceiurile p atriarh ale şi gîndirea închistată
de ţip oriental.
■ ApOi este binecunoscută cearta d in tre vechi şi m o­
d e rn i , care, în esenţă, viza to t o deosebire de concepţii
iin tre.două generaţii diferite. A titudinea-negativă a b ă trî-
nilor faţă de tin e ri o în tîln im încă din antichitate. S înt
binecunoscute scrisorile lui Cicero în care se făcea un
aspru rechizitoriu tinereţii,, considerată ca factor de re ­
gres. 1
R elaţiilor d in tre generaţii li se acordă o a te n ţie spe­
cială pînă şi în docum ente ale u nor organizaţii in te rn a ­
ţionale cum este, de pildă, ONU. în R aportul S ecretarului
general al ONU pe an u l 1982 in titu la t „S ituaţia tin e re ­
tu lui în anii ’80“, se face o refe rire directă la d iferenţa
în tre generaţii în capitolul „Problem e sociale specifice
ale tin e re tu lu i" : „în u ltim ii 30 de ani, se spune în ra ­
p o rtu l am intit, prăp astia în tre gen eraţii se pare că s-a
adîncit, tin erii se străduiesc to t m ai m u lt să dobîndească
autonom ie, autenticitate, să creeze stilu ri de viaţă, v a ­
lori şi norm e sociale, ce sîn t radical d iferite de acelea
ale m ajo rităţii adulţilor. A ceastă strădanie este exacer­
bată de nesiguranţa şi incapacitatea vîrstnicilor în ce p ri­
veşte viitoru l economiei, sta re a m ediului în co n ju răto r şi
m enţinerea păcii.
A titudinile negative din p a rte a generaţiei vîrstnice,
m ergînd de la prejudicii, critici şi suspiciune pînă la
m ăsuri deschise de rep resiu n e în unele ţă ri îm potriva
oricăror exprim ări a tin e rilo r în favoarea unei schim ­
b ări politice, economice, sociale sau culturale, contribuie
la lărg irea prăpastiei d in tre g en eraţii.“
R aporturile d intre generaţii exprim ă u n u l din aspec­
tele com plexe şi contradictorii ale succesiunii gen eraţi­
ilor, cadrul static, unde se în făp tu ieşte concret schim bul
in tergeneraţional în in te g ralita te a şi cu to ată bogăţia sa.
E xacerbarea divergenţelor d in tre generaţii este cau­
zată, credem noi, de înţelegerea dogm atică a ra p o rtu ri­
lor în tre tin e ri şi adulţi, de accentuarea u n o r diferenţe
psihologice ca şi de considerarea grupelor de v îrstă ca
fiind perfect omogene. F ără a ne opri aici la doctrinele
sem nificative p e n tru asem enea concepţii, o vom face cînd
vom discuta despre divergenţele d in tre generaţii, vrem
să m enţionăm u n a d in tre ele ce se înscrie în proble­
m atica p a rticu la rită ţilo r leg ătu rilo r d intre vîrste. Philippe
A ries în cartea Copilul şi viaţa fam ilială sub vechiul re­
gim a dem onstrat cum s-a constituit în societatea m o­
d ernă fenom enul n u m it copilărie. Societatea feudală,
susţine autorul, tra ta copilul ca pe u n adult şi se vorbea
atunci în faţa lui despre căsătorie, relaţii sexuale, cre-

60
 dinţă şi m oarte. N u existau dom enii interzise copilului.
Secolul al X X -lea m archează o cotitu ră im p o rtan tă : co­
p ilăria este v ăzu tă ca o categorie ce delim itează u n u n i­
vers de interese, stru c tu ri psihice şi o dim ensiune afec­
tivă care o înd epărtează de lum ea adultă. Copilului i-ar
fi rezervată o lum e aparte, cu to tu l separată de reali­
tăţile considerate de ad u lt ca inaccesibile lui : lum ea
afacerilor, sexu alitatea, profesia.
Acest pu n ct de vedere este discutabil. Este adevărat
că societatea, cu deosebire cea capitalistă a creat b ariere
în tre copii şi lum ea adultă. Copilului i se interzicea
accesul la an u m ite valori ale societăţii şi p rin aceasta el
era m arginalizat. Dar, n u se poate şterge orice diferenţă
în tre vîrste, în tre etapele evoluţiei fiinţei um ane. Cuce­
rire a pas cu pas a rea lită ţii este în firea dezvoltării om u­
lui. C opilăria răm îne copilărie cu legile şi norm ele ei.
Introducerea m asivă a valorilor ad ulţilor în viaţa spiri­
tu a lă a copilului în d etrim en tu l p articu la rită ţilo r vîrstei
poate avea consecinţe grave asupra dezvoltării u lterioare
a copilului.
Aceeaşi problem ă se pune şi în legătură cu adoles­
cenţa considei'ată a fi invenţia secolului nostru. N um ai
că adolescentul, spre deosebire de copil, poate lu a con­
ta c t cu lum ea ad ulţilor prin alte m ijloace şi m u lt m ai
eficient. In cazul copilului, societatea contem porană
acceptă recunoaşterea specificităţii copilăriei ca grup de
v îrstă, ren u n ţin d u -se la m itu l despre copilul considerat
ca un ad u lt în m iniatură.
A dulţii şi copiii reprezintă două gru p u ri distincte cu
■obligaţii, d re p tu ri şi facilităţi proprii. Fiecare din ele
fiinţează după norm e si reguli ce le diferenţiază ca po­
l i ţ i e în s tru c tu ra socială şi care determ ină dependenţa
copiilor de lum ea adulţilor. Copilul este dependent de
a d u lt. El reacţionează diferit fa ţă de a u to rita te a p ă rin ­
ţilo r în com paraţie cu adolescentul. Dacă ne referim la
g ru p u l de v îrstă, copilul n u găseşte în acesta u n m ijloc
de sprijin, d rep t altern ativ ă la lum ea adulţilor. T în ăru l
insă, d ato rită im plicării sale în g ru p u ri de aceeaşi vîrstă,
în tîln eşte aici u n sprijin social al delim itării lui de
adulţi.
In copilărie individul îşi însuşeşte norm e create de
societate p e n tru copii p rin care le este interzis accesul
în lum ea celor m ari.

61
 A pariţia la adolescent a rep rezen tărilo r despre sine
d eterm ină o rien tarea lui către u n ele norm e şi valori ale
adulţilor ce vizează în special egalitatea tîn ă ru lu i cu cei
m aturi, dorind să sem ene cu aceştia. De altfel, u n a din
aspiraţiile cele m ai frecvente ale adolescentului este cea
de a ii adult. De aceea, adolescentul şi apoi tîn ă ru l n u
m ai acceptă vechile norm e şi reguli ce stă te au la baza
rap o rtu rilo r sale, copil fiind, cu adultul.
La tînăr. apare, sen tim en tu l acut al d em nităţii perso­
nale, tendinţa către independenţă. Tipul de relaţii în co­
pilărie se baza pe norm ele ce exprim ă poziţia neegalâ a
copilului în rap o rtu rile cu adulţii, ca şi dependenţa sa
de lum ea celor m ari. T în ăru l cere să fie stim at ca p e r­
soană, vrea egalitatea cu adulţii şi este o rie n tat spre
recunoaşterea de către adulţi , a noului sta tu t de. vîrstă.
C onştiinţa propriei m a tu riz ă ri, şi cerinţelor de a -iifi ac­
ceptată de cei din ju r îl conduc pe tîn ă r să vadă altfel
decît în copilărie egalitatea lui cu ad u ltu l în relaţiile r e ­
ciproce. în perioada tin e reţii se face trecerea de la tipul
de relaţii d in tre adult şi copil la altul calitativ .nou, spe­
cific, p e n tru com unicarea d i n t r e . adulţi. Dar, aşa cum
spunea B. Shaw :„ N u există nici o deosebire în p rinci­
piu în tre d rep tu rile u nui copil- şi cele ale,-unui. a d y l t ;
d iferenţa în cazul lor este. de circum stanţă*. V echile m ij­
loace tipice p e n tru perioada copilăriei sînt înlocuite : cu
cele noi, dar ele pot coexista, p a rticu la rita te ce creează
dificultăţi şi p e n tru adulţi şi p e n tru adolescenţi atunci
cînd nu sînt înţelese şi n u se iau în seam ă tre b u in ţe le
vîrstei itinere.
Schim bările în sistem ul-de relaţii al copilului dau un
co n ţin u t nou proceselor de dezvoltare a persoanei şi m a­
tu riz ării sociale în adolescenţă. Iată de ce este im p o rtan t
ca ad u ltu l să m anifeste in iţiativ ă şi să ţin ă seam a de
cerinţele adolescentului, cu o condiţie esenţială, şi anum e,
ren u n ţa re a la atitu d in ea de a socoti tîn ă ru l ca pe un
copil. De aici rezu ltă şi necesitatea luării în considerare
a problem elor tin e retu lu i din in te rio ru l lo r şi n u de pe
poziţia exigenţelor existente in tin ereţea adultului. Un
provei'b rom ânesc a surp rin s u n asem enea im perativ :
„Nu judeca pe tîn ă r după m intea celui bătrîn, ci pune-te
în locul lui şi atunci să-l judeci".
S înt o serie de condiţii specifice favorizante : p e n tru
p erpetuarea atitudinii p atern aliste a adultului faţă de

62
tîn ă r : a. aceeaşi situaţie a adolescentului ca şi în copi­
lărie, el fiind in continuare elev şi deci' neim plicat în
eîm pul m uncii ; b. dependenţa lui m aterială de p ă r i n ţ i ;
c. obişnuinţa ad u ltu lu i de a în d ru m a şi controla copilul,
g re u de schim bat chiar dacă p ă rin ţii sîn t conştienţi de
necesitatea schim bării a titu d in ii lor faţă de t î n ă r ;
d. păstrarea, m ai ales în prim ii ani, la adolescent a tră ­
să tu rilo r copilului în com portare şi înfăţişare.
Cînd ad ulţii au o atitu d in e de cooperare faţă de ado­
lescent, in iţia to ru l constituirii unui nou tip: de relaţii
cu adulţii este adolescentul însuşi. Dacă ad u ltu l refuză
cooperarea cu adolescentul, atunci tîn ă ru l m anifestă re ­
zistenţă, sub diferite form e, faţă de ten d in ţa acestuia de
a -i îngrădi personalitatea, de a-i o rienta preocupările.
R aporturile d in tre ei pot deveni conflictuale, cu deosebire
cînd a titu d in e a ad u ltu lu i răm îne neschim bată iar la
adolescent ap are negativism ul. La u n ii adolescenţi ase­
m enea ra p o rtu ri tensionate duc şi la sentim entul în stră ­
inării de fam ilie, la ru p erea com unicării cu m em brii ei
şi evitarea lor. De fapt, are loc em anciparea tîn ă ru lu i şi
neînţelegerea acestei p a rticu la rită ţi de către ad u lt este
un m otiv de naştere a unor ra p o rtu ri conflictuale. Adoles­
cenţii prin diferite form e ren u n ţă la vechile relaţii copi­
lăreşti cu adulţii şi vor un nou tip de relaţii bazate pe
recunoaşterea personalităţii lor.
De bună seam ă, nu este obligatorie m anifestarea unor
g re u tă ţi în stabilirea de legături în tre ad u lt şi tîn ăr. R e­
laţiile d in tre ei pot f i , rap o rtu ri de prietenie şi de cola­
borare bazate pe stim ă reciprocă, încredere şi. ajutor.
„R espectul faţă de cei bătrîni, spunea m arele pedagog
K om ensky, copiii îl deprind uşor dacă vor sim ţi aten ţia
insistentă a acestora faţă de ei“, însă — adăugăm noi —
n u în sensul unei tu telări ce înăbuşă afirm area pro p ri­
ilor aspiraţii, nevoi şi idealuri ale copiilor.
în rap o rtu rile d intre ad u lt şi adolescent ,se stabilesc
m ijloace noi de acţiune socială reciprocă. P rin colaborare
adolescentul vede în adult u n tovarăş apropiat, el deve-
n in du-i în acest fel exem plu şi prieten. A sem enea relaţii
îi sînt necesare adolescentului în procesul de educaţie,
cu a tît m ai m ult dacă luăm în considerare că el este la
v îrsta cînd este atras de relaţiile cu colegii săi ce au un
rol esenţial în evoluţia sa, în form area a titu d in ilo r şi
com portam entului faţă de adulţi, faţă de relaţiile cu

63
aceştia. T în ăru l se află în două situaţii : în rap o rtu rile cu
adulţii el ocupă o poziţie neegală, fix ată de norm e, iar
în g rupurile de vîrstă el depinde de o egalitate identică
celei adulte în relaţiile reciproce, ceea ce rep rezin tă o
cale de dezvoltare a colaborării tin erilo r în d iferite acti­
vităţi.

2. UN CADRU DE R E FER IN Ţ Ă :
G RU PU L DE ACEEAŞI V lR ST Â

C onştiinţa de sine, m a tu rita te a socială îl orientează

pe tîn ă r către dezvoltarea relaţiilo r cu cei de v îrsta sa:
G rupele de v îrstă rep rezin tă în această perioadă de
tran ziţie de la adolescenţă la v îrsta adultă u n cadru esen­
ţial p e n tru afirm area id en tită ţii şi personalităţii fiecărui
adolescent. In ten sitatea evenim entelor tră ite împreună»
in teresu l p e n tru aceleaşi valori sîn t com une v îrstei ti­
nere.
R enum itul psiholog J. P iaget afirm a că încă în jo­
curile copilăriei se realizează cooperarea în cadrul că­
reia fiecare individ se consideră egal cu ceilalţi. „Cînd
copilul se grupează cu cei de aceeaşi v îrstă el este deja
a d u lt“, spune Piaget, dar, adăugăm noi, în m oduri spe­
cifice vîrstei, pornind de la treb u in ţele şi aspiraţiile
proprii, chiar dacă unele norm e folosite în relaţiile de
grup sîn t asem ănătoare celor din relaţiile d in tre adulţi.
A p artenenţa tîn ă ru lu i la grup este com petitivă şi „ade­
sea tensională" (U rsula Şchiopu şi Em il V erzea, 1981),
creîndu-i u n sentim ent de dependenţă concom itent cu
o an u m ită independenţă m ai ales faţă de părinţi. G rupele
de v îrstă tin ere sînt o leg ătu ră în tre socializarea p rim a ră
şi socializarea secundară şi înlesnesc trecerea la adult.
Cînd fam ilia ca grupă p rim ară eterogenă n u poate ră s­
punde treb u in ţelo r celor în creştere sînt necesare g ru ­
pele de vîrstă omogene. Ele iau naştere acolo unde ro lu ­
rile sociale ocupate de adulţi sînt prea specializate, încît
fam ilia să fie capabilă să pregătească pe tîn ă r p e n tru a
le prelua. T ineretul, aşa cum rem arca şi sociologul vest
germ an T ennbruck, devine el însuşi un grup de sociali­
zare, ajutîndu-1 pe individ să obţină o stab ilitate em oţio­
nală şi de com portare specifică vîrstei.

64
 în adolescenţă relaţiile în g rup au u n rol im portant.
Acum se form ează valorile definitorii acestei perioade
cînd are loc întem eierea relaţiilor dincolo de cadrul fa ­
m ilial. C om unicarea cu cei de aceeaşi v îrstă iese tot m ai
m u lt din lim itele activităţii şcolare sau profesionale. Ea
cuprinde toate sferele noi de interese şi relaţii şi se con­
stituie în activitate independentă a adolescentului care
poate să aibă valoare m ai m are decît în v ăţă tu ra sau pro­
fesia. în acelaşi tim p scade in teresul p e n tru stru c tu ra
fam ilială. R elaţiile cu prietenii se integrează în dom eniul
relaţiilor personale ale tînărului.
A dolescentul este preocupat de stabilirea unor căi
de com unicaţie şi activitate com ună cu cei de aceeaşi
vîrstă. Izolarea de generaţia sa n u este acceptată şi el
foloseşte toate m odalităţile p e n tru a se apropia de colegii
săi de vîrstă. D ificultăţi în relaţiile din cadrul s tru c tu ­
rilo r form ale de socializare (fam ilie, şcoală, colectiv de
m uncă), lipsa p rietenilor îl determ ină pe adolescent să-şi
caute prieten i în afara cadrului form al.
R elaţiile adolescenţilor în cadrul gru p u rilo r se for­
m ează şi se dezvoltă independent de relaţiile cu ad ulţii
şi uneori d iferit de valorile acestora. Ele au un conţinut
propriu şi o logică proprie de dezvoltare. Este ş tiu t că
în anii m ai m ici poziţia copilului în colectiv este dată
de perform anţele sale şcolare. La v îrstă adolescenţei alte
calităţi şi alţi p aram etri devin p rio rita ri : orizontul de
cultură, agerim ea, curajul, inteligenţa socială. R ecunoaş­
terea acestor calităţi de către adolescenţi a tîrn ă de
ap arten en ţa sa la g rupul de prieteni. La începutul
perioadei adolescentine au loc schim bări în g rupuri, în
sensul că se propulsează alţi lideri şi se im pun noi valori
şi m odele de com portam ent. E xistă lideri apreciaţi de
adulţi ca fiind reprezentativi p e n tru un grup form al
(clasă şcolară, colectiv de m uncă) d a r lipsiţi de calităţile
cerute de adolescenţi. N econcordanţa d in tre liderii fo r­
m ali şi cei reali poate constitui o cauză principală a g reu ­
tăţilor în crearea unui grup care să se identifice cu co­
lectivul de tineri. Nevoia de stim ă şi aprecierea re p re ­
zintă elem entele centrale ale întem eierii g ru p u lu i de
adolescenţi, ale cărui norm e se form ează în procesul
activităţii com une a copiilor, d ar unele sîn t îm p ru m u ­
tate de la adulţi. Rolul im p o rta n t în descoperirea şi
realizarea acestor norm e îl joacă film ele şi cărţile, aşa

65
cum vom vedea m ai departe. D eocam dată să reţinem
că norm ele principale ale rela ţiilo r in tra g ru p a le sînt
stim a, egalitatea, încrederea, în tra ju to ra rea , sinceritatea.
Toate acţiunile fiecăruia sîn t apreciate în funcţie de n o r­
m ele com une grupului.
A dolescenţii caută relaţii de prietenie cu cei de ace­
eaşi vîrstă, apreciate în grup p rin stim ă şi au to ritate. La
m ajo ritate a adolescenţilor cadrul de com unicare este m ai
larg şi se bazează pe interesele şi gradul în care relaţiile
din g rup le satisfac. Ei pun m are p reţ pe activ itatea în
comun, m ai ales în unele dom enii ale artei. U n ro l de
căpătîi în apropierea de celălalt îl au dialogul, confrun­
tările, schim bul de idei şi inform aţii. Nevoia unei p rie ­
tenii este m u lt stim ulată de nevoia de clarificare a tu tu ­
ror problem elor cunoscute de ei. T endinţa principală este
afirm a re a u n o r ad ev ăru ri întem eiate pe convingeri
ferm e. S usţinerea u n u i p u n c t de vedere sau p rezen tarea
unei convingeri personale capătă, uneori paradoxal, ca­
rac teru l unei dogme.
A spiraţiile privind preg ătirea p e n tru profesie, studiul
individual, autoeducaţia dau u n caracter superior rela ­
ţiilor din cadrul grupelor de vîrstă. A cest tip de relaţii
in tra g ru p a le este cel m ai benefic p e n tru dezvoltarea p er­
sonalităţii tînărului.
Mai p u ţin abordat a fost, după părerea noastră, în li­
te ra tu ra despre adolescenţă, ro lu l grupului în form area
conştiinţei de sine a adolescentului.
în copilărie rep rezen tarea despre sine şi au toapre­
cierea se întem eiază, în principal, pe m odul de apreciere
al părin ţilo r şi educatorilor. Nevoia de a cunoaşte pro­
priile p a rticu la rită ţi şi conştiinţa de sine este carac­
teristică vîrstei adolescente.
M otivaţia principală la adolescent p e n tru cunoaşterea
de sine este aspiraţia lui de a ocupa u n statu s cît m ai
în alt în g n ip u l celor de aceeaşi vîrstă. El vede în ceilalţi
adolescenţi un punct de com paraţie cu sine, şi, în acelaşi
tim p, u n m odel cu care se sim te egal şi pe care-1 poate
urm a, cunoscîndu-1 nem ijlocit în relaţiile directe cu
acesta. A utoanaliza devine u n u l din in stru m en tele de
bază în cunoaşterea propriei personalităţi.
Se constată, cu deosebire în adolescenţă, u n decalaj
în tre aspiraţii şi posibilităţile reale de a le înfăptui. Din
această cauză apare sentim entul neîncrederii şi o m are

66
sensibilitate fa ţă de orice apreciere. A utoeducaţia de­
pinde în m are m ăsură de m odul cum individul se autoa-
preciază. Cu v îrstă autoaprecierea devine m ai adecvată,
creşte independenta în a firm area opiniilor, în valorifi­
carea p ropriilor sale potenţe creative.
R aporturile în cadrul gru p u rilo r de aceeaşi v îrstă fac
ca anum ite valori şi sim boluri să capete au ten ticitate şi
să fie delim itate cu m ai m u ltă rigurozitate faţă de altele
neconstituite independent faţă de m ediul fam ilial. Aşa
cum rem arca sociologul austriac L. Rosenm ayr, orice
com paraţie în tre n u m ăru l de stim uli proveniţi de la p ă­
rin ţi şi aceia care pleacă de la g rupurile de aceeaşi v îrstă
n u poate ocoli această dependenţă de n a tu ră tem porală
şi cauzală. Şi atunci cînd, de pildă, g rupurile de aceeaşi
v îrstă sînt alese de tin e ri — a tît în dom eniul cu ltu rii
cît şi în cel al valorilor şi norm elor •—■, alegerea acestora
n u intră, în m od obligatoriu, în contradicţie cu in te re ­
sele altor g rupuri. în acelaşi tim p, unii adolescenţi p o t
avea interese d iferite în cu ltu ra sim bolică decît părinţii,
incapabili să le satisfacă interesele şi aspiraţiile. G ru p u ­
rile de vîrstă în care se integrează adolescenţii pot deci
diferi şi, în an u m ite condiţii, să se opună sistem ului de
valori ale adulţilor.
T endinţa m anifestată de adolescenţi este însă de a
alege g ru p u ri ce rezu ltă în şi din cadrul de socializare a
părinţilor, g ru p u ri ce continuă idealul educativ al m ediu­
lui de origine identificat, de regulă, cu m ediul fam ilial.
P ă rin ţii sp rijin ă in d irect particip area tinerilor la acti­
v itatea g ru p u rilo r în form are.
C om portam entul adolescenţilor şi tin erilo r faţă de
educaţie, faţă de m uncă, profesie şi cu ltu ră sîn t depen­
dente şi de g ru p u rile de aceeaşi vîrstă. E vident rolul
acestor g ru p u ri n u treb u ie exagerat, şi n u poate fi eva­
lu a t independent de influenţele socializării în cadrul
fam ilial, şcolar sau colectivul de m uncă.

3. D IA LECTICA V lR STELO R Ş l A G EN ERA ŢIILO R

T inerii şi adulţii reprezintă două lum i spirituale. D ar

ele n u sîn t lipsite de com unicare reciprocă, de legături
sociale şi culturale. Este posibil, totuşi ca în anum ite
condiţii concrete cei vîrstnici să fie consideraţi de tin eri

67
ca sim boluri şi m odele ce n u pot fi urm ate. C ăutarea
id en tităţii proprii întem eiată pe ra p o rtu ri din afara fa ­
m iliei şi, în general, în m ediul nonadult, este relevantă
p e n tru n aşterea unei discrepanţe în tre tin e ri şi adulţi.
C onştiinţa de sine alcătuită din conştiinţa id en tită ţii
de sine, conştiinţa p ro p riu lu i eu, conştiinţa calităţilor şi
capacităţilor personale, îi dă tîn ă ru lu i dim ensiunea indi­
vidualităţii. F iind în plin proces de constituire, conşti­
inţa de sine a tin e retu lu i este contradictorie. Aşa cum
au dem onstrat studiile de psihologie, p ro p riu l eu ia di­
ferite în făţişări : eul real (im aginea despre m in e în tr-u n
anum e m om ent), eul dinam ic (cum m ă străduiesc să de­
vin), eul ideal (cum treb u ie să m ă dezvolt) şi eul im agi­
nar (cum aş v rea să fiu). Lipsa experienţei îndelungate
de viaţă, contactul m ai restrîn s cu rea lita te a d eterm in ă
ca divergenţele în tre aceste euri la adolescent să se m a­
nifeste şi m ai puternic, ele reflectîndu-se şi în ra p o rtu ­
rile cu adulţii. D espărţirea de copilărie este înso ţită de
nevoia acută de securitate, de sp rijin din p a rte a a d u lţi­
lor. De aici năzu in ţa sa către autonom ie ce tre b u ie în ţe ­
leasă „ca u n a din m anifestările m a tu rită ţii psihice şi nu
ca o expresie de opoziţie faţă de ad u lt" (T. P rim ă, 1974).
A ceastă autonom ie se exprim ă în m ai m ulte m oduri :
autonom ie deschisă — d rep tu l tîn ă ru lu i de a decide sin­
gu r asupra problem elor sale ; autonom ie em oţională —
drep tu l de a avea opţiuni p r o p r ii; autonom ie m orală —
d rep tu l de a avea opinii personale.
Aşa cum scrie V. Pavelcu „Adolescenţa este cău tarea
de sine a personalităţii şi realizarea acesteia pe planul
valorilor sociale ; este cău tarea febrilă a u n u i loc în v as­
tu l arhipelag al rolurilor sociale ; este efort de fix are a
poziţiei în tr-u n s ta tu t social, cu profil p rin excelenţă
profesional. C onştiinţa de sine se consolidează de data
aceasta p rin voinţa de a se conform a u n u i «plan de
viaţă» de a se apropia de u n m odel liber ales şi de a-1
fău ri în mod independent. A utosupunerea ia locul su p u ­
nerii, norm a de conduită se transform ă în lege suverană
votată de u n eu autonom ; etapă a voinţei libere a auto­
controlului, a creaţiei personale şi a originalităţii, com­
plexul proces al dezvoltării ni se înfăţişează schem atic
ca o em ancipare progresivă a individului de fam ilie, de
profesor şi, în fine, de constrîngerea ex tern ă a societăţii.
A ceastă detaşare şi independenţă progresivă rep rezin tă în

68
acelaşi tim p o etapă de obiectivare a eului, de integrare
a acestuia în soci etate. “
Schem atic diferenţele d in tre copil şi ad u lt arată
a s tfe l:
copil adult
— lipsit de responsabilitate responsabil
— dependent independent
— asexuat dezvoltarea deplină
a sexului
— se joacă m unceşte
— im a tu r m atu r
■
— im itaţie originalitate
— visător-afectiv realist-intelectualizat
Toate tră să tu rile de m ai sus sîn t predom inante la copil
sau la adult. E lem ente tipice ad u ltu lu i pot fi găsite şi la
copiii, m ai ales dacă îi vedem în evoluţia personalităţii
către statu su l de adult. In perioada adolescenţei p a rticu ­
larităţile specifice copilăriei şi m atu rităţii se am estecă,
ceea ce a determ in at pe unii exegeţi să afirm e că tîn ă ru l
n u este nici copil, nici adult. M ai m ult, se constată o
contradicţie, şi anum e d in tre supram aturizarea cu ltu ­
rală a individului la v îrstă tin ereţii şi insuficienta m a­
tu rizare socială. Condiţii în care trăieşte şi în v aţă ado­
lescentul : prelu n g irea şcolarităţii pînă la o v îrstă m ai
m are şi absorbirea preocupărilor sale num ai în activ ită­
ţile de în v ăţătu ră, ten d in ţa m u lto r părin ţi de a-i scuti
de grijile cotidiene, tu te la re a din p artea adulţilor, duc
la frîn a re a dezvoltării m a tu rităţii. în acelaşi tim p d ato ­
rită im pactului puternic al m ass m ediei asupra tin e ri­
lor, accesul larg la inform aţie, accelerarea dezvoltării
sexuale şi fizice determ ină o m atu rizare .mai tim purie
în plan sp iritu al şi cultural. în adolescenţă se pun b a ­
zele şi se form ează orientările m orale şi sociale ale vii­
torului ad u lt şi se conturează ind iv id u alitatea sa. A ceastă
contradicţie rep rezin tă u n u l din factorii ce diferenţiază
generaţiile. F ără a stăru i aici asupra alto r factori, l-am
sem nalat pe acesta num ai p e n tru a reliefa rolul avut
de p a rticu larităţile adolescenţei în delim itarea genera­
ţiilor. -.
A flat la v îrstă conştientizării lobului său în socie­
ta te , tîn ă ru l îşi caută poziţia şa în ..structura sQCi^ţ^; işi

69
se pregăteşte p e n tru a obţine un s ta tu t socioprofesional.
U nele teorii au in sistat pe o asem enea orientare. Psiho­
logul am erican K. L evin (1936) a cercetat tip u l de con­
flic t caracteristic trecerii de la copilărie la a d u lt şi a
su sţin u t că în adolescenţă tre c ere a în g ru p u l ad ulţilor
se face p e n tru a se folosi de unele privilegii inexistente
la copii, dar în noul m ediu tîn ă ru l nu este încă acceptat
cu u n sta tu t deplin şi cu ro lu ri bine definite. Din această
cauză e l se găseşte în situaţia de a oscila în tre cele două
g rupuri. De aici decurge o p a rticu la rita te a adolescen­
tu lu i. G reutăţile şi prezenţa conflictelor sîn t dependente
de delim itările făcute de societate în tre g ru p u l de copii
şi g ru p u l de adulţi, de d u ra ta de tim p în care adoles­
cen tu l este situ a t în poziţia in ce rtă de a fi în am bele g ru ­
p u ri şi de a n u aparţine pe deplin nici u n u ia d in tre ele.
Ideea lui L evin despre plasarea adolescentului la în tre ­
tăie re a in fluenţei g ru p u rilo r de v îrstă a sta t la baza
unora d in tre teoriile contem porane referito are la cul-
tu ra tineretului, teza fu n d am en tală fiind ideea existenţei
unei societăţi a adolescenţilor în cadrul social larg, cu
valori şi atitu d in i specifice şi cu influ en ţă asupra celor­
lalte g ru p u ri sociale.
Societatea în evoluţia ei produce tran sfo rm ări p en tru
a fi satisfăcute nevoi sociale. D ezvoltarea societăţii de­
term in a contradicţii, tensiuni la nivel social şi grupai,
cu deosebire atunci cînd noile stru c tu ri sociale şi cu ltu ­
rale n u se im pun pe deplin şi n u sîn t percepute de oa­
m eni în realele lo r sensuri. La fel se în tîm plă şi în evo­
lu ţia generaţiilor.
C ultu ra tin eretu lu i este văzută şi ca expresia dis­
crepanţei în tre copilărie şi perioada adultă. D iscontinui­
tă ţile generaţionale sîn t decalaje în tim p în tre o genera­
ţie m a tu ră şi generaţia ascendentă. T ranziţia de la co­
p ilă rie la ad u lt nu este continuă în nici o societate. In
u n e le societăţi, subliniază K eniston, discontinuităţile sînt
radicale. Există, de asem enea, şi discontinuităţi specifice
fiecărei vîrste determ inate de discrepanţele în tre dife­
rite le g ru p u ri de v îrstă în acelaşi tim p.
C ultu ra tin e retu lu i n u este întotdeauna sau explicit
anti adultă, ci este nonadultă, p e n tru că prom ovează şi
creează valori specifice şi în acest fel se diferenţiază de
lum ea adultă. Acest tip de cu ltu ră este consecinţa discon­
tin u ită ţii g ru p u rilo r de v îrstă şi serveşte ca funcţie pen­

70
 ■1

tru rezolvarea unora d in tre problem ele ridicate de noua

generaţie. N u insistăm asupra cu lturii tin eretu lu i, deoa­
rece o vom face m ai încolo. Vrem doar să subliniem că
ea este un cad ru de dezvoltare şi afirm are a identităţii,
a însuşirii sta tu su rilo r şi rolurilor de ad u lt de către ado­
lescent în concordanţă cu treb u in ţele sale. Un rol im ­
p o rtan t al id en tităţii este de a furniza un sens continui­
tăţii d intre trecut, prezent şi viitor în tr-u n în treg coe­
rent. A dolescentul este obligat să creeze o sinteză unică
în tre m odele, id en tităţi şi idealuri adesea incom patibile
în tre ele, oferite de m ediul său de viaţă. Form area iden­
tităţii este însoţită de ap ariţia sensului perceperii legă­
tu rii dintre trecu t, prezent şi viitor. Cînd tre c u tu l unei
generaţii este m ai în d ep ă rta t în tim p iar. v iito ru l este
m ai dificil de prevăzut, o asem enea continuitate este
afectată de schim bările sociale şi influenţează acea ge­
neraţie. P e n tru generaţia nouă ca şi p e n tru cea m ai în
vîrstă im p o rtan t este efortul creativ intens şi exerciţiul
perm anent al acţiunii sociale de stăpînire a schim bărilor
cu un ritm rid ic at în epoca actuală.
Însăşi societatea este in teresată ca tin erii să-şi pună
în valoare v irtu ţile şi calităţile p rin conştientizarea pro­
priei identităţi. Recunoscînd adolescenţei şi tin e reţii sta -
lu su ri şi ro lu ri proprii, societatea acreditează fo rţa şi
potenţialul lo r şi, d rep t urm are, facilitează trecerea de
la copilărie la perioada ad u ltă p rin crearea condiţiilor
propice de dezvoltare a personalităţii tin ere în acţiuni
sociale concrete. Concom itent cu o cu ltu ră a tin eretu lu i
există şi o c u ltu ră p e n tru tin eret, o cu ltu ră creată de
societate p e n tru generaţia tînără.
R aporturile în tre adulţi şi tin e ri se m anifestă deci
pe două p lan u ri : psihologic—opoziţia faţă de părinţi
tră ită ca reacţie individuală produsă în relaţiile in te r-
personale ; rela ţia tîn ă r-a d u lt este tră ită p rin grupul
de aparten en ţă cu tot ceea ce im plică p articiparea la o
situaţie colectivă stru ctu rată de norm e recunoscute : di­
fuzarea responsabilităţii, polarizarea opiniilor, radicali­
zarea atitudinilor.
O socializare anticipatoare determ ină copilul să-şi
însuşească valorile tipice g rupului de vîrstă. Dar, pă­
rin ţii înşişi pot fi prinşi în ceea ce R iesm an a n u m it so­
cializare retroactivă.

71
 - P lasîn d u — se pe poziţia de a învăţa, adulţii p reiau de
la tin e ri unele elem ente ale m odului lor de existenţă.
O biecte şi veşm inte, spectacole, activ ităţi de vacanţă,
sp o rtu ri, reviste, ziare p e n tru tin e ri le regăsim şi la o
p a rte din adulţi. A sistăm la o om ogenizare a culturii, a
lim bajelor, fiind suprim ate barierile d intre vîrste : ad u l­
ţii audiază m uzică tînără, particip ă la distracţiile tin e ­
retu lu i, ia r adolescenţii se fam iliarizează cu preocupă­
rile celor vîrstnici.
D ialectica subtilă a generaţiei şi vîrstei tra n sp a re şi
din aspiraţia fiecărei vîrste de a atinge p rag u l altei
vîrste, de a se considera m em bru al unei generaţii
d iferită de cea căreia îi aparţine. Se dovedeşte astfel că
vîrstele n u sînt rea lită ţi im uabile, că deşi sîn t u n dat
biologic şi deci au u n caracter obiectiv, ele pot fi p er­
cepute în flu x u l continuu al v ieţii unui om. Sem nul
m odern şi de civilizaţie al unei societăţi este ex p rim at
de lipsa oricărei segregaţii de v îrstă, de viziunea ei ega­
lita ră asupra vîrstelor. P e n tru că fiecărei vîrste i se
acordă u n conţinut social şi este m odelată social, lim i-
tînd, fără a putea, să le elim ine com plet, efectele tră s ă tu ­
rilo r ei biologice.
T recerea de la o vîrstă la a lta reprezintă jaloane în
scurgerea tim pului biologic al evoluţiei om ului. însă
tim p u l biologic n u este asem ănător cu tim p u l fizic.
Schim bările ca şi ritm u l de scurgere ale tim p u lu i tră it
de om sîn t diferite de alte tip u ri de tim p. O m ul se în ­
scrie preg n an t în tim pul psihologic şi social. A ceste ti­
p uri de tim p determ ină diferenţele şi u n ita te a vîrstelor.
Ele dau specificul fiecărei vîrste ca şi ritm u l de evo­
lu ţie al individului în tr-o pei’ioadă anum e de vîrstă.
In tre grupele de vîrstă, în tre generaţii nu există u n zid
de nepătruns. Copilul, p e n tru că n u a cunoscut altă
vîrstă, tinde să fie adult, de unde şi graba de a se m a­
nifesta ca adult. D evenit m atu r, om ul are nostalgia co­
pilăriei şi a tinereţii. N u rareo ri se întîm plă să desco­
perim , adulţi fiind,' cum a r fi tre b u it să fim în adoles­
cenţă. E xistă un m od de a învăţa, de a ne însuşi com­
p o rtam en tu l unei vîrste ? P robabil că da. M ai sigur însă
este fap tu l că în alte perioade de viaţă, aruncîndu-ne
privirile înapoi, filtru l n o stru sp iritu al şi intelectu al re-
ţin e acele elem ente ce p rezin tă sem nificaţie şi im por­
ta n ţă p e n tru vîrsta prezentă. Judecăm- o perioadă tre ­

72
c u tă cu cerinţele şi p rin m odul n o stru prezent de a ju ­
deca, in te rp re ta şi valoriza.
Esenţială este capacitatea n o astră de a ne transpune
în alte vîrste decît cea în care sîntem . Incapacitatea de
a n u sim ţi problem ele specifice fiecărei vîrste duce la
ten siu n i în tre generaţii. înţelegerea unei generaţii şi a
u n ei vîrste, apropierea de ea nu înseam nă nicidecum re ­
n u n ţa re a la prerogativele propriei vîrste. Dim potrivă,
acestea rep rezin tă efortul firesc de înscriere în cursul
evoluţiei generaţionale, de a rap o rta dezvoltarea in d i­
viduală la cei care te prem erg şi la cei care te urm ează.
A şadar d iferenţele în tre generaţii sînt şi o conse­
c in ţă a m odului diferit de percepere a tim pului de către
fiecare grup de vîrstă. S tag iritu l a surprins această deo­
sebire : „Cînd eşti tînăr, viito ru l este foarte lung iar
tre c u tu l este scurt, căci în prim ele zile ale vieţii n-ai
nim ic a-ţi am inti, ci to tul este nădăjduit".

4. RA PO R TU R ILE ÎN TR E G ENERAŢII ÎN FA M ILIE

E voluţia fam iliei de la o com unitate de producţie a

m ai m u lto r generaţii în acelaşi cadru spaţial şi tem po­
ral la un. g rup de consum, redusă în funcţiile ei, a con­
dus la schim bări în com portam entul tinerilor. Ei pot să
se em ancipeze m ai de tim p u riu şi să obţină o indepen­
d e n ţă m ai m are. D ispare baza trad iţio n ală a auto rităţii
p ă rin te şti din cauză că experienţa de viaţă şi profesio­
n a lă a părin ţilo r n u se m ai m anifestă direct în familie.
De m ulte ori copilului îi este inaccesibilă activitatea pro ­
fesională a p ărin ţilo r lor. P e n tru acest m otiv, copilul în
fam ilia m odernă n u are posibilitatea de a învăţa o m e­
se rie de la părin ţii lui.
La copii este foarte activ ad u ltrism u l !' (U. Şchiopu şi
E. Verzea, 1981), acesta exprim îndu-se în dorinţa de a
im ita conduita adultă. în adolescenţă, cel p u ţin la înce­
putul perioadei, această năzuinţă capătă un în alt grad
de intensitate, concom itent cu aspiraţia de a fi cît m ai
originali. Ei vor să fie adulţi dar altfel decît p ă rin ţii lor
sau' alţi adulţi. De aici, ten d in ţa de' a im ita şi prelua de
l a p ărin ţi fapte şi atitudini, tnulte nesem nificative însă
c a re le perm it o prezenţă m âi directă a com portam en­
tu lu i adult.

73
 Copilul, şi apoi tîn ă ru l au u n sta tu t de dependenţă
In fam ilie. C onştiinţa acestei dependenţe dă sen tim en tu l
de n ep u tin ţă de a fi independent. în consecinţă, copilul
se sim te devalorizat şi cunoaşte o criză de devalorizare.
D. Ausubel subliniază că atunci cînd copilul rezolvă po­
zitiv această criză se ajunge la fenom enul satelitizării.
Copilul devine un satelit al stru c tu rii centrale rep re ­
zentată de fam ilie, în special de părinţi.
în această stare de dependenţă apar dificultăţi şi re ­
zistenţă din p artea copilului. N esatelitizarea co nstituie
un im pedim ent în dezvoltarea personalităţii copilului,,
deoarece ea creează unele distorsiuni psihice ce se vor
m anifesta în perioada adultă. Satelitizarea are v irtu ţi
benefice p e n tru că, în ra p o rtu rile cu părinţii, copilul îşi
însuşeşte norm e şi valori necesare dezvoltării persona­
lităţii sale. Cu condiţia esenţială, ca p ărin ţii să n u exa­
gereze efectele acestei dependenţe, să ia în seam ă tre ­
buinţele specifice vîrstei ca şi identificarea necritică a
copilului cu părinţii.
O dată cu in tra re a în adolescenţă are loc, după A u -
subel, procesul de desatelitizare în cursul căruia se m a­
nifestă a titu d in i şi com portam ente independente. Ado­
lescenţa reprezintă şi ren u n ţa re a de către individ la pă­
rerile părinţilor.
D iferenţierea în tre generaţii este explicată şi prirt
conceptul de am bivalenţă com portam entală a tîn ă ru lu i.
A m bivalenţă înseam nă rap o rtu l negativ sau pozitiv aî
unei persoane faţă de un obiect, deci ceva contradicto­
riu şi instabil. Sociologul am erican K. M erton a d efinit
am bivalenţa sociologică d rep t aştep tările norm ative c a re
sînt reciproc contradictorii în p riv in ţa atitudinilor, opi­
niilor şi com portam entului în tr-u n status social sau set
de statusuri. Persoanele aflate în tr-u n status sau se t de
statu su ri definite în feluri foarte deosebite, înclină să
dezvolte sentim ente, opinii şi com portări contradictorii.
D iferenţele în tre generaţii se reflectă în neconcordanţa
d intre norm ele interiorizate şi în v ăţate de adulţi şi ne­
voile tinerilor. Factorii p rim ari de socializare, inclusiv
fam ilia, atenuează din inten sitatea contradicţiilor speci­
fice vieţii sociale, ia r tîn ă ru l in se ra t în stru c tu rile so­
ciale trăieşte această stai’e de am bivalenţă în tre ceea
ce-i oferă fam ilia şi ceea ce este concret în ra p o rtu rile
sociale.

74
 Pe de altă parte, tabloul tradiţional a l fam iliei s-a
m odificat profund, în p rim ul rînd economic, deoarece
există un a lt mod de distrib u ire a sarcinilor fam iliale.
Fem eia n u m ai are exclusiv rolul de gospodină şi m am ă.
E a este în aceeaşi m ăsură in teg rată ca şi b ă rb atu l în o
activitate profesională, ceea ce-i dă o independenţă eco­
nom ică şi c u ltu rală şi u n status şi roluri sociale cu totul
d iferite de acelea referitoare la poziţia ei în fam ilie.
E galitatea cu bărbatul, m ai ales în socialism, îi per­
m ite fem eii afirm area în toate planurile vieţii sociale şi
economice. în consecinţă, statu su l de m am ă a suferit
schim bări radicale. Educaţia copiilor în fam ilie nu cade
mumai în g rija m am ei. T atăl devine tot m ai m u lt o
prezen ţă activă, fie în educarea şi form area copiilor, el
in terv in e direct în soluţionarea u nor problem e ale fa ­
m iliei. Sistem ul a lte rn ă rii sarcinilor este un fa p t obiş­
n u it în fam iliile contem porane cu efecte esenţiale asu­
p ra rap o rtu rilo r generaţionale din fam ilie.
Orice generaţie este un nou venit şi ea îşi constru­
ieşte im agini pro p rii despre adulţi aşa cum şi alte gene­
ra ţii le-au elab o rat pe ale lor pornind de la diversele
ex p erien ţe tră ite în contact cu adulţii. T inerii îşi fă u ­
resc propriile im agini avînd ca m odel m odul cum adulţii
acţionează şi gîndesc. O anum ită stereotipie, cel p uţin
în unele atitu d in i şi com portam ente se tran sm ite de la
o generaţie la alta. Fiecare om se sim te îndem nat să-şi
jo ace rolul im itînd felul în care acest rol a fost ju c a t de
părin ţi în fam ilie. In această stru c tu ră copilul cunoaşte
ş i trăieşte o gam ă am plă de relaţii interindividuale.
P e n tru unii tin eri divergenţele cu adulţii sînt, în
îa p t, conflicte cu m ediul fam ilial. Fam ilia este, în viziu­
nea lor, cadrul p rea strim t p e n tru dezvoltarea personali­
tă ţii lor. E xistă o discordanţă în tre m odul de a acţiona
al fam iliei asupra tîn ă ru lu i şi exigenţele tîn ă ru lu i dato­
rită necunoaşterii de către p ă rin ţi a problem elor reale
■cu care se confruntă generaţia tînără, de unde şi te n ­
d in ţa de a le judeca şi soluţiona pe baza a ceea ce ştiu
p ă rin ţii din p ropria lor tin ereţe sau în funcţie de im ­
presiile subiective despre unele fenom ene din lum ea ti­
n e re tu lu i. D uplicitatea m orală a p ă rin ţilo r distorsionează
puternic psihicul copiilor şi lasă urm e adînci asupra tî-
m ărului şi viito ru lu i adult.

75
 E xistă o anum ită relaţie în tre tinereţea aşa cum a
cunoscut-o ad u ltu l şi poziţia faţă de copii. Cei care a u
suferit constrîngeri prea dure în tin ereţe se pare că sîn t
înclinaţi la to leran ţă faţă de copiii lor. Cei care au dis­
pus de o prea m are lib e rta te în copilărie înclină să fie'
mai severi cu p ro p rii lor copii.
D iferenţa de vîrstă d intre copii şi p ărin ţi este una:
din sursele de schim bare a ideilor şi obiceiurilor. De re ­
gulă, oam enii conservă prim ele im presii şi pornesc în
v iaţă de la o experienţă ce nu are valoare în to td eau n a
p en tru succesori. Dacă ei sînt capabili să înţeleagă nou­
tăţile n u sîn t la fel de supli p e n tru a le adopta şi a le
integra în viaţa lor, m ărginindu-se să aprofundeze ceea
ce au început în tinereţe, în tim p ce copiii aspiră ia o
lum e nouă. O asem enea aserţiune se justifică p a rţia l
deoarece fiecare vîrstă cunoaşte transfo rm ări şi d ispune
de capacitatea de a înţelege şi asim ila noul. N u este m ai
p uţin adevărat, că sînt b ă trîn i cu o anum ită d ificu ltate
în asim ilarea form elor noi de viaţă socială, situaţie ce-i.
determ ină să idealizeze p ropria copilărie şi tinereţe.
A cest fenom en de opoziţie a copiilor faţă de m en talitatea
părinţilor nu se produce cu aceeaşi in tensitate în toate-
fam iliile. în fam iliile p u tern ic in flu en ţate de tra d iţii şi.
obiceiuri opoziţia tin erilo r faţă de părinţi poate fi m ai
acută.
Rolul fam iliei în tra n sfe ru l experienţei şi c u ltu rii de-
la vîrstnici la tin eri este d e te rm in a t de doi factori :
a) discontinuitatea tem porală p rezen tă în fiecare m om ent
al vieţii unui om ; b) in stru ire a profesională şi educaţia,
intelectuală a adolescentului n u poate să se realizeze în.
fam ilie din cauza diferenţierii şi specializării profesio­
nale în societatea m odernă, în făp tu ite de in stitu ţiile edu­
cative.
Am subliniat deja că în tr-o societate relativ stabilă,
cu valori bazate pe co n tin u itate tem porală, tra n sfe ru l
de cu ltu ră în sau dincolo de fam ilie n u ridică probleme-
deosebite. G eneraţia tîn ă ră succede generaţiei vîrstnice-
fără tensiuni sau schim bări esenţiale.
Societatea contem porană in flu en ţată de ştiinţă şi te h ­
nologie se caracterizează p rin discontinuitate tem porală
şi prin ru p erea cu trecutul, inclusiv cu cel foarte apro­
piat. Tot ce este nou are o valoare foarte relativă.;. Cu_
a tît m ai m ult cînd au loc schim bări rapide î n , modul.

76
 tra d iţio n al de cu ltu ră în cadrul fam iliei. Acestea afec­
tea z ă stab ilitatea şi conduce la dificultăţi în tran sferu l
•de cultură. A tunci cînd copiii ţăranilor, de pildă, sînt
in flu e n ţa ţi de m odele de in d ustrializare ori atunci cînd
p ă rin ţii nu sîn t capabili să le dea o educaţie m ai bună
decît cea însuşită de ei în şcoală, copiii pot avea greu­
tă ţi în acceptarea consecinţelor sociale ale noilor schim ­
bări. In astfel de cazuri se creează m ai des o în străin are
în tre p ărin ţi şi copii. Se constată şi tra n sfe ru l invers de
cu ltură, adică p ă rin ţii adoptă ideile noi ale copiilor. P u ­
tern ica ten d in ţă de a răm îne tîn ă r c ît m ai m ult posibil
în atitudine, com portare şi în făţişare personală a d e te r­
m in a t pe cei b ă trîn i să adopte îm brăcăm intea, înfăţişa­
re a şi lim bajul tinerilor.
U nul d in tre cele m ai im portante m otive de d iferen­
ţie re a generaţiilor este o rien tarea copiilor spre indivizi
ş i g ru p u ri de aceeaşi v îrstă ca şi influenţa asupra lor
d in afara fam iliei. Ceea ce le oferă p rile ju l de a opune
m odele şi com portam ente cunoscute în alte fam ilii celor
prom ovate de p ă rin ţii lor. E xistă deci u n conflict de
m odele cu ltu rale ale diferitelor fam ilii.
în încercarea de a explica fenom ene tipice tin e re ­
tu lu i contem poran s-au emis teze referito are la rolul
p ărin ţilo r în ap a riţia şi fiinţarea aşa-zisului conflict în tre
generaţii. E dificatoare este în acest sens concepţia lui
G. M endel. P e n tru p sihanalistul francez, fam ilia, consi­
d e ra tă ca prim a s tru c tu ră socială în care se integrează
•copilul, m ediază influenţele tu tu ro r celorlalte instituţii
socio-culturale. Im pactul lor asupra copilului se face
sim ţit încă din prim a copilărie, bineînţeles inconştient
,da.r dependent to tal de părinţi.
Cronologic, copilul interiorizează im aginea m am ei ca
p rim ă fiinţă um ană cunoscută şi sim ţită de el, care nu
■este a tît oglindirea fidelă a im aginii m atern e reale cît
relaţia copil-m am ă în globalitatea ei. A ceastă relaţie este
obiectuală în esenţa ei deoarece m am a a r fi percepută
de copil ca ceva ex terio r la care el se raportează ca su-
biect.
Pe m ăsura evoluţiei copilului are loc şi interioriza­
rea altei relaţii obiectuale : cea cu tatăl. Im aginea p a­
tern ă in terio rizată în in conştient este diam etral opusă
celei m aterne. Ea exprim ă leg ătu ra copilului cu valori
-ca libertatea, dreptatea, raţionalitatea. R elaţia m aternă

77
este sim ţită ca u n raport cu n atu ra, iar cea p a te rn ă este
tră ită în conexiune cu raţio n alitatea vieţii sociale şi
um ane opusă natu rii. P u te re a socială dăinuie în incon­
ştient ca un corespondent al im aginii p atern e din tre ­
cutul individual, num ai atunci cînd această p u tere p ro ­
m ovează dreptatea, lib e rta te a şi influenţează n em ijlo­
cit pe individ num ai atunci cînd el deţine o p a rte din
ea. în consecinţă, om ul ar dispune în acest fel de p îr-
ghii p e n tru lu area deciziilor a su p ra p ropriului său. des­
tin. După G. M endel, p u terea socială, aşa cum se m an i­
festă în ţările occidentale p u tern ic industrializate, şi-a
p ierdut din trăsătu rile raţionale. El vorbeşte de o opo­
ziţie faţă de ta tă într-o carte in titu la tă R evolta contra
tatălui, idee relu ată în Criza generaţiilor. „ în rev o lta
contem porană îm potriva tatălu i, a tît ca p u rtă to r al m oş­
ten irii tre c u tu lu i cît şi ca personaj um an cu care se
identifică, există o m are p a rte de am ărăciune, decepţie
şi deziluzie faţă de tată. în tr-o a n u m ită m ăsură, această
revoltă este expresia unei dragoste decepţionate", scrie
M endel în Criza generaţiilor. A ceasta a r explica, după
au to ru l francez, de ce actuala generaţie tîn ă ră ar refuza
m oştenirea lăsată de p ărin ţii săi.
O bservăm aşadar, cum ra p o rtu rile d in tre p ă rin ţi şi
copii sînt, în fapt, ra p o rtu ri în tre generaţii şi sîn t u ti­
lizate p e n tru a explica unele d in tre fenom enele cu care
se con fru n tă o p a rte a societăţii contem porane, p u te r­
nic dom inată de tehnologie. S în t puse în lum ină o serie
de reso rtu ri psihologice ale ra p o rtu rilo r g en eraţiilo r
intrafam iliale, deşi secundare fa ţă de im pactul s tru c tu ­
rilo r sociale, şi ale relaţiilo r d in tre clasele şi g ru p u rile
sociale, totuşi cu influenţă cel p u ţin în anum ite planuri*
asupra dezvoltării societăţii.
S-a rem arcat că toţi psihanaliştii consideră re p re ­
zentările despre tată şi m am ă fiind determ inate de m o­
dul cum copilul interiorizează ro lu rile de sex, p rin ac­
ceptarea sau refuzul acestor roluri, p rin conştientizarea
şi afirm area eului. De aici, rezu ltă ideea genezei re p re ­
zentărilor ro lu rilo r de tată şi m am ă plasate în geneza
rolurilor m asculine şi fem inine cu im portanţă fu n d a ­
m entală în form area copilului ca fiin ţă sexuată. Se re ­
duce, în acest fel, in fluenţa p ărin ţilo r doar la dezvol­
tarea sexuală a copilului, scăpîndu-se din vedere că om ul
este o fiinţă orien tată în esenţă c ă tre social deci către re ­

78
la ţii sociale. T atăl, ca şi m am a, îi educă pe copil şi pe
adolescent p e n tru însuşirea norm elor sociale tocm ai p e n ­
tr u a le form a un com portam ent social căruia i se subor­
donează toate celelalte nevoi şi treb u in ţe um ane. Num ai
aşa n e putem explica de ce rap o rtu rile adolescentului
faţă de tată şi m am ă sînt dependente de condiţiile con­
c re te în care trăieşte, de m ediul său fam ilial. Im aginea
despre p ă rin ţi nu are nim ic m isterios sau patologic. Ea
reflectă o anum ită concepţie a tîn ăru lu i în legătură cu
ro lu l tată lu i sau al m am ei. Că psihanaliza exagerează
cînd pune to tu l pe seam a inconştientului este dovedit
şi de evoluţia rep rezen tărilo r despre ta tă şi m am ă de
la o vîrstă la alta.

5. P Ă R IN Ţ II — MODELE DE GENERAŢIE

A titudinea copilului faţă de alte persoane este esen­

ţia l d eterm in ată de relaţia sa cu m am a. Sem nificaţia
dată de el oam enilor, ca şi rap o rtu rile cu lum ea, depinde
d e m odul cum îşi exercită m am a rolul în educaţia copi­
lului.
M am a este prototip şi m odel în acelaşi tim p, este,
de fapt,, p rim ul m odel însuşit de copil, — reper de ori­
entare în acţiunile sale. A titudinea m am ei faţă de lu ­
cruri, de evenim ente, de oam eni, faţă de el însuşi, de­
term in ă şi a titu d in e a copilului. El vede lum ea după m o­
d u l cum m am a in terp retează această lum e. C ontactul
copilului cu u n iv ersu l se realizează m ai în tîi p rin m am ă.
M ama este prim a a u to rita te cunoscută de copil. Sen­
tim en tu l său de siguranţă este condiţia em ancipării sale
trep tate, a devenirii sale adulte iar m am a este prim a
care-i dă acest sentim ent.
M ama îl iniţiază pe copil în viaţă, îl încurajează să
se descopere pe sine, să se dezvolte ca fiinţă um ană.
C opilul n u poate evolua deplin fără rap o rtare a perm a­
n e n tă la altu l care să confirm e şi să recunoască eul său.
M am a este u n elem ent m arcan t al m ediului de constrîn-
gere în cadrul căruia lim itele eului trebuie să fie defi­
nite. Ea este p u rtă to are a aspiraţiilor, treb u in ţelo r adul­
ţilo r ce acţionează asupra nevoilor şi in tenţiilor copilu­
lu i. D iferenţa d in tre ei este resim ţită de copil cu o in­
te n sita te to t m ai m are pe m ăsura evoluţiei sale către

79
adolescenţă. In d iv id u alitatea şi personalitatea v iito ru lu i
ad u lt se cristalizează m ai întîi în relaţiile cu m am a.
T atăl îşi exercită funcţia în m od d ife rit de cea a
mam ei. El determ ină pe copil să iasă din sta re a de n ed i-
ferenţiere cu m am a, ceea ce-i conferă prim ele tră s ă tu ri
de individualizare.
Psihologul belgian P. O sterith sublinia că u n a d in tre
com ponentele rolului p a te rn este caracterul in te rm ite n t
al prezenţei p atern e şi relativ a ei rarita te . A bsenţa sa
valorizează considerabil pe ta tă în faţa copilului. A b­
senţa este o tră să tu ră legată de a u to rita te a p aternă, pen­
tru că ea contribuie la definirea tatălu i ca personaj de-
referin ţă căruia îi dai socoteală şi îi ceri sfaturi. Ideea
lui O sterith se im pune a fi am endată, deoarece şi mama.
salariată, d atorită statu su lu i ei ocupaţional, este absentă,,
cel p u ţin o p a rte a zilei, din re la ţia cu copilul.
P u te re a p a te rn ă este seducătoare p e n tru copil şi-l
stim ulează în dorinţa lui de a fi. el însuşi. T atăl re p re ­
zintă în ochii copilului a u to rita te a suprem ă. E l ocupă
o poziţie privilegiată în constituirea idealurilor şi siste­
m elor de valori ale tînărului. T atăl trezeşte în copil forţe-
de rezistenţă, de opoziţie, de afirm are de sine m ai m u lt
sau m ai p uţin violente, cu d orinţa de a-1 egala, de a-1
depăşi. R eprezentînd au to ritatea, tată l provoacă se n ti­
m entul de revoltă la tînăr. V oinţa copilului de a fi el
însuşi este însoţită de opoziţia faţă de ta tă l său. P re sti­
giul tată lu i este necesar rolului de m odel ju c a t de el
faţă de copil. T atăl trebuie să reprezinte o u m a n ita te
exem plară, accesibilă copilului. El este, aşa cum se ex ­
prim a F. K afka în celebra Scrisoare către tata, m ăsura
tu tu ro r lucrurilor.
A dolescentul disociază stilu l şi conţinutul ro lului p a ­
tern, al im aginii propriului său ta tă şi al m odului cum
acesta îşi exercită rolul său pe m ăsură ce el se m a tu ri­
zează social şi intelectual. A ceastă disociere este conşti­
entizată şi cînd adolescentul com pară com portam entul
m ai m ultor persoane aflate în aceeaşi situaţie de tată.
Perceperea tată lu i real, a m odelului concret deţine u n
loc esenţial în form area im aginii paterne d ato rită im ­
portanţei lor în evoluţia afectivităţii, în form area con­
ştiinţei de sine.
Evident, im aginea p a te rn ă (ca şi cea m aternă) de­
pinde de condiţiile concrete ale m ediului de viaţă al co­

80
pilului. M ai întîi, să rem arcăm rolul a v u t de starea cu­
plului parental. A ltfel se in stitu ie această im agine la
copiii ce n u şi-au cunoscut niciodată părinţii, la orfanii
de tată sau m am ă, la copiii ai căror p ă rin ţi sînt despăr­
ţiţi, la cei cu părin ţi care doar form al alcătuiesc o fa­
m ilie şi în cu to tul a lt m od în fam iliile unde există re ­
laţii fireşti întem eiate pe respectarea sta tu su lu i fiecărui
m em bru.
O influenţă im portantă în constituirea im aginii des­
pre p ărinţi o are stru c tu ra fam iliei. A ceastă im agine evo­
luează d ife rit în tr-o fam ilie alcătuită din cuplul pa­
ren ta l şi un copil faţă de o fam ilie lărg ită întem eiată
pe contacte frecvente în tre copii, părinţi, bunici, unchi,
m ătuşi şi veri. în a doua situaţie, copilului i se oferă
m ai m u lte im agini p atern e şi m atern e percepute în re ­
laţii paralele (unchi-văr, m ătuşă-verişoară), încrucişate
(între copil şi unchi, în tre copil şi m ătuşă) sau d in tre
ta tă l său şi v ărul său, d in tre m am a sa şi verişoara sa
sau relaţii în tre doi veri şi acelaşi bunic, în tre două ve-
rişoare şi aceeaşi bunică. A ceste relaţii au u n rol esen­
ţial în absenţa tată lu i sau a m am ei în m ăsura în care ele
înlocuiesc relaţiile şi influenţele p a te rn e şi m aterne. Dar,
aşa cum rem arca şi P. Tap, aceste su b stitu iri n u sîn t
totale. Copilul fără tată are în to td eau n a ten d in ţa să im a­
gineze, să idealizeze sau să structureze (pozitiv sau n e­
gativ) im aginea prop riu lu i său ta tă sau a propriei m ame'
pornind de la date furn izate de m ediul său, în special'
de m am ă în cazul tatălui. P rin am intirile, com entariile,
laudele sau criticile sale ea orientează construirea aces­
tei im agini. A ceastă rep rezen tare este diferită însă d u p ă
num ărul, poziţia, sexul celorlalţi copii. U n fiu unic a r e
o altă percepţie faţă de u n copil p rovenit din tr-o fam i­
lie. num eroasă. U n b ă ia t care n u are decît surori, o fatăi
care n u are decît fraţi, fiii cei m ari sau m ezinii p ercep
calităţile, atitu d in ile şi rolul tată lu i sau m am ei în fu n cţie
de aceste caracteristici.
D ar s tru c tu ra fam iliei n u este suficientă în analiza şî
explicarea in fluenţei p ărin ţilo r asupra copilului. T ipul
de ra p o rtu ri în tre copil şi p ă rin ţi este esenţial. în aceste:
relaţii, p ă rin ţii nu sîn t sim pli m ijlocitori în tre m odelele
cu ltu rale şi copil. Fiecare d in tre p ă rin ţi îşi tră ieşte ro lu l
în m od specific în funcţie de poziţia socială, biografia
sa, caracterul, aspiraţiile sale. C oncordanţa ro lu rilo r ta ­

81
 tălui şi ale m am ei are un caracter specific p e n tru fie­
care cuplu p aren tal şi variază în funcţie de evenim en­
tele succesive tră ite de p ă rin ţi îm preună. A ceste v a ria ţii
influenţează m odul de asim ilare de către copil a rolu­
rilor parentale. A ceastă asim ilare este dependentă de
evoluţia copilului în care im itaţia şi identificarea ocupă
un loc im portant. P rin însuşirea m odelelor de ro lu ri ti­
pice fam iliei copilul se socializează, adică interiorizează
strategia de a avea relaţii cu alţii p e n tru a răspunde
unor nevoi personale şi a satisface cerinţe sociale sau
de grup. Interiorizarea im aginii p ărin ţilo r reprezintă, în
acelaşi tim p, autoinvestigarea personalităţii, cunoaşterea
alto r persoane, însuşirea m odelelor, a norm elor fam iliei
şi ale u n o r g ru p u ri sociale sau ale societăţii globale.
C onştientizarea am bivalenţei ro lu rilo r părinţilor, a m ul­
tiplelor situ aţii conflictuale cunoscute de p ă rin ţi în asu­
m area diferitelor roluri, conflictele în tre diverse ro lu ri
asum ate de acelaşi individ sau de indivizi diferiţi, toate
acestea d eterm in ă adolescentul să pună la îndoială a ti­
tudinile şi m odelele rep rezen tate de părinţi. Fam ilia a
co n stitu it p e n tru el u n m ediu protector, însă adolescen­
tul, din dorinţa de a fi independent, de a-şi reliefa in ­
dividualitatea, de a-şi exprim a lib e r opiniile şi de a ac­
ţiona autonom , se opune p ărin ţilo r şi încearcă să se
detaşeze de fam ilie.
Pe m ăsură ce capacităţile sale intelectuale evoluează,
adolescentul priveşte critic ex p erienţa sa de viaţă. în tru -
cît el dispune de capacitatea să com pare posibilităţile
sale cu ale adultului, să confrunte o m u ltitu d in e de op­
ţiuni, să su rp rin d ă ad ev ăratu l ra p o rt în tre principii şi
m odul concret de acţiune, în tre statusurile, ro lu rile şi
persoanele ce le exercită, el poate să discearnă în tre
im aginea ad u ltu lu i care va fi el şi cea a ad u ltu lu i real.
Opoziţia pu tern ică faţă de p ă rin ţi este m otivată de te n ­
d in ţa tîn ă ru lu i de a elabora şi com para im aginile de
tată, m am ă, de ad u lt în general şi-i judecă pe aceştia
în funcţie de im agini ideale. T răieşte două sentim ente
contradictorii : el nu m ai acceptă să acorde credit ab
initio unei persoane adulte num ai p e n tru că ea are un
, .anum it status social. A titudinea tîn ăru lu i depinde de
m odul cum un ad u lt îşi exercită rolurile sale în relaţiile
cu el şi cu ceilalţi. însă, p e n tru a judeca adultul, adoles-

:82
centul adoptă o atitu d in e m ai exigentă, deoarece el o
leagă de aspiraţiile şi idealurile sale, fără să adm ită
vrep concesie.
C onfruntarea im aginii ca şi a idealurilor cu m odelele
concrete n u este în m od necesar negativă p e n tru p ă rin ţi
sau alţi adulţi. D ar descoperirea esenţială şi adesea
dram a adolescentului este conştientizarea ideii că p ă rin ţii
n u sîn t fiinţe m itologice şi om nisciente, aşa cum şi-i re ­
prezen ta cînd era copil, ci sînt un bărb at, o fem eie cu
defecte şi calităţi ca oricare alţi oameni. M odelele cul­
tu ra le însuşite de adolescent îl stim ulează să aprecieze
calităţile şi defectele, acestea fiind considerate ca e ta ­
lon, ca tip u ri ideale după care sîn t judecaţi m am a şi
tata. C om paraţia poartă şi o putern ică încărcătu ră afec­
tivă şi em oţională. C ît de dureroase sînt constatările,
unor copii cu p riv ire la p ă rin ţii care n u corespund m o­
delului ! „T atăl m eu n u se preocupă în nici u n fel de
m ine" sau „T atăl m eu este altfel decît a r trebui să fie
un, tată", contrastează, de pildă, cu constatările pozitive
ale altor adolescenţi, în cîn taţi de p ă rin ţii lor : „T atăl
m eu este cel m ai curajos om ", „T atăl m eu este perfect",,
„T atăl m eu este cel m ai corect om din lum e", „M am a
m ea este cea m ai bună şi frum oasă fem eie". T atăl este
deci în cu n u n at cu toate m eritele profesionale şi m orale,
iar m am a cu toate a trib u te le perfecţiunii fem inine.
L egătura în tre m odelul cu ltu ral şi m odelul concret
subliniază că form area im aginii despre adulţi şi ro lu rile
lor ţine de cadrul de viaţă al tîn ă ru lu i unde m odelul
c u ltu ral este o m odalitate de proiectare a dorinţelor şi
aspiraţiilor adolescentului referitoare la atitu d in ea p ă ­
rin ţilo r faţă de el.
C ercetări sociale efectuate în ţa ra n oastră au evi­
d en ţiat concluzii sem nificative cu p riv ire la ra p o rtu rile
tin e rilo r cu părinţii. A stfel, investigaţiile asupra tin e ­
retu lu i i'ural (O. Bădina, D. D um itru, O. N eam ţu, 1970)
au reliefat că tin e rii acordă o în altă apreciere experien­
ţei de viaţă a p ărin ţilo r şi o consideră ca u n izvor de
învăţăm inte p e n tru ei. P e de altă p arte, m am a, în mod
special, apare ca p u rtîn d g rija copiilor şi deci cu u n rol
esenţial în educarea lor.
O cercetare pe tem a im aginii reciproce a p ărin ţilo r şi
copiilor (F. M ahler, C, M amali, 1974) a a ră ta t rolul av u t
de ta tă şi m am ă în diverse situ aţii de viaţă ale copiilor.

83
M am a are u n ro l m ai m are decît tatăl în în d ru m a re a şi
sfătu irea copiilor. Cît priveşte educarea băieţilor şi fe­
telor, investigaţia dem onstrează o m are d iferen ţiere a ro­
lu rilo r educative ale tată lu i şi m am ei în ra p o rt cu sexul
copiilor. T aţilor le este a trib u ită m ai ales o fu n cţie im ­
p o rtan tă în educarea băieţilor ia r m am elor cu p recădere
sarcina de educare a fetelor. O bservăm aşadar distincţia
făcută a tît de tin eri cît şi de p ă rin ţi în tre ta tă şi m am ă
p rin relaţia tată-fiu , m am ă-fiică. Im aginea despre p ă­
rin ţi este dependentă de aceste relaţii, c o n ţin u tu l ei
fiind d iferit de la u n sex la a ltu l precum şi de la u n
dom eniu la altul. De pildă, p ă rin ţii ca surse afective
p e n tru copii ; în acest caz subiecţii investigaţi în cadrul
•cercetării m enţionate, subliniază că m am a oferă cea m ai
m u ltă dragoste. D ar rolul m am ei este considerat m ai
m are decît al tă tă lu i şi în in te g rare a socială a copiilor,
•atît în viziunea tinerilor cît şi în cea a părinţilor.
R eferindu-ne la rolul p ă rin ţilo r în alegerea m odele­
lor m enţionăm că o serie de cercetări (D. Bazac, 1983)
evidenţiază p u ţin ă ta te a fam iliilor capabile să conştienti­
zeze m enirea lo r ca sursă de m odele şi, de asem enea, să
m anifeste preocupări clare, sistem atice p e n tru o ferirea
u n e i gam e v a riate de m odele de ales p e n tru copiii lor.
R ezultă d in concluziile de m ai sus d iv ersitatea de
condiţii în care are loc procesul de constituire a m ode­
lu lui de ta tă sau m am ă. Se observă că procesul de con­
stitu ire a im aginii despre p ă rin ţi cunoaşte o anum ită eta-
pizare. Psihologul francez P. T ap diferenţia u rm ătoarele
etape ale procesului a m in tit :
1. Copilul începe să trăiască ro lu rile părin ţilo r graţie
m ultiplicării com portam entelor sale relaţionale şi tra n ­
sferului lor în jocuri.
2. ..Datorită progreselor î n ' planul, activităţii intelec­
tuale şi extin d erii c îm p u lu i. de acţiune socială, copilul,
apoi adolescentul^ ajung să cunoască o serie de m odele
d e ; conduite ju x ta p u se sau contradictorii : m odelul de
b ă rb a t şi fem eie, de ta tă şi de m am ă, de profesor, de
adult, copil, adolescent, şef, prieten sau cam arad, sub­
a lte rn etc.
3. Cu tim pul aceste m o d e le 'se opun sau se ie ra rh i­
zează1, se confundă (proiectarea im aginii p atern e asupra
profesorului, de pildă), se generalizează sau se d iferen­

84
ţiază (delim itarea în tre prieten şi coleg, de exem plu) în
funcţie de relaţiile interpersonale, lecturi, vizionări de
filme, em isiuni de televiziune. M odelul p a te rn se cons­
tru ieşte în opoziţie şi com plem entaritate cu m odelul m a­
te rn d ar şi in legătură cu m odelele de bărbat, şef, ca­
m arad.
Copilul şi adolescentul percep decalajul în tre m ode­
lele constituite şi g rad u l în care adulţii corespund aces­
to r modele. în această evaluare adolescentul este preocu­
p a t de sesizarea defectelor şi a deviaţiilor de la model.
De pildă, profesorul este v ăzu t m ai ales p rin ce n u
treb u ie să facă sau n u treb u ie să fie în rap o rt cu m o­
delul de profesor. El adesea clasifică profesorii în buni
sau răi.
Dacă adolescentul are posibilitatea de a alege p rin ­
tre profesorii săi m odele pozitive sau negative, aceasta
n u m ai este posibil p e n tru p ărinţii săi. Fiecare părin te
este în acelaşi tim p şi m odel pozitiv şi m odel negativ,,
cu excepţia situaţiei cînd există un dezechilibru fam ilial
care determ ină o alegere brutală, tată l devenind vino­
vatul absolut sau invers. A ceastă opţiune extrem ă duce
adesea la com portam ente şi atitu d in i ce vădesc dereglări
serioase în cuplul părintesc cu efecte esenţiale în rap o r­
tu rile cu copiii. Aşa se întîm plă de pildă cu fiica răm asă
în g rija m am ei sale după despărţirea soţilor şi crescută
cu sentim entul de u ră faţă de tată. A cestea sînt cazuri
extrem e p e n tru că am bivalenţa com portam entelor şi a ti­
tudinilor este, de regulă, caracteristica rap o rtu rilo r d in ­
tre copii şi părinţi.
R ezultă că în tre p ă rin ţi şi copii pot exista m ai m ulte
tip u ri de relaţii : 1. ra p o rtu ri întem eiate pe o au to rita te
rigidă a unuia sau a am bilor p ărin ţi care n u iau în
seam ă cerinţele sau p ersonalitatea copilului, to tu l fiind
ce n trat pe interesele p ărin ţilo r sau o rien tat în funcţie
de m odul cum p ărin ţii văd lucrurile chiar şi în cazul
cînd părin ţii cred că to tu l a r fi în beneficiul copilului ;
2. relaţii de to leran ţă caracteristice fam iliilor ce iau în
considerare aspiraţiile şi treb u in ţele fiecărui m em bru
al său, toţi fiind cen traţi pe realizare, perform anţă şi
prestigiu ; 3. relaţii fam iliale lipsite de orice au toritate,
de orice in stan ţă de control şi autocontrol unde ap aren t
copiii au lib ertatea de a se dezvolt.! cum vor. Aceste
t r e i : tip u ri de relaţii d eterm in ă atitu d in i şi com porta­
m en te diferite faţă de ra p o rtu rile între generaţii. Im ­
plicarea adolescentului şi a tîn ă ru lu i în tr-o g eneraţie se
bazează pe ceea ce se cunoaşte şi trăieşte în fam ilie.
C el p u ţin în rap o rtu rile cu adulţii, ei sînt ghidaţi de im a­
ginea tată lu i sau a m am ei, ca im agini d iriguitoare a
căror influ en ţă este d eterm in ată de contextul social,, de
s tru c tu ra socială în care fiinţează fam ilia ca şi de re­
laţiile d in tre tîn ă r şi adult. C reşterea im pactului facto­
rilo r din afara fam iliei contribuie la schim bări în rap o r­
tu rile în tre generaţii.
Fam iliile ce se opun acestor influenţe sau nu se adap­
tează la schim bările sociale şi tehnologice sîn t u n m e­
diu m ai propice m anifestării u n o r diferenţe în tre gene­
raţii datorită, în prim ul rînd, su b stitu irii aspiraţiilor ti­
n erilo r cu cele ale părinţilor. „ în orice fam ilie tra d iţio ­
nală, scrie R osenm ayr, există pericolul ca, în relaţiile
d in tre p ă rin ţi şi copii, părin ţii să încerce realizarea vi­
su rilo r lor proprii neîm plinite în copilărie sau adolescenţă
p rin efortul de a-1 m odela şi p regăti pe copil p e n tru o
anum ită ocupaţie, cu un an u m it scop pe care ei înşişi nu
a r p u tea să-l realizeze. P ă rin ţii pot astfel să-şi explo­
ateze copiii în scopuri narcisiste". C hestiunea pusă
de sociologul austriac are şi altă im plicaţie deţi-
sebit de im portantă, şi anum e, ten d in ţa u n o r p ă rin ţi ca
în rap o rtu rile cu tin erii să-şi im pună punctul de vedere,
să proclam e ca adevăr num ai ceea ce gîndesc ei şi, cu
precădere, să susţină că d rep ta te a este num ai de p a rtea
lor, inclusiv în ceea ce priveşte problem ele tin eretu lu i.
P e tîn ă r nu-1 irită nim ic m ai m u lt decît desconsiderarea
lui ca om. P e n tru că tîn ă ru l se socoteşte um an egal cu
adui tul. El îi cere acestuia să-i dovedească şi să m otiveze
p rin fapte atitu d in ile şi com portam entele, superioritatea
şi experienţa sa de viaţă. Poate că la nici o v îrstă n u se
m anifestă sentim entul a tît de acut al necesităţii dem on­
straţiei, al verificării p rin fapte a afirm aţiilor adulţilor.
Aşa se explică şi ap etitu l p e n tru com petiţie la adoles­
cent, deoarece în acest fel se p u n în relief calităţile
proprii, p u tere a şi capacitatea de a-şi afirm a individuali­
tate a şi a a ră ta celorlalţi, inclusiv adulţilor, că poate
evolua independent, că dispune de resurse fizice şi in ­
telectuale de care se foloseşte autonom .

86
 6. FACTORI DF D IFEREN ŢIERE A GENERAŢIILO R

A firm area puternică a revoluţiei ştiinţifico-tehnice,

creşterea dem ografică a tin e retu lu i în ansam blul popula­
ţiei, urbanizarea, industrializarea, cuprinderea unei
generaţii de tin e ri în sistem ul şcolar, influ en ţa m ass-
m ediei sînt cîţiva d in tre factorii ce au im pact asupra
rap o rtu rilo r în tre generaţii. Factori de n a tu ră obiectivă
au acţionat în sensul schim bării profunde a cadrului în
care are loc rela ţia d in tre generaţii : tran sfo rm area rad i­
cală a m odului de producţie, a relaţiilor de p ro p rietate
şi, d rep t urm are, prefaceri în stru c tu ra de clasă a so­
cietăţii noastre, reconstruirea tu tu ro r valorilor şi no r­
m elor sociale, de la cele economice, sociale la cele cul­
tu ra le şi educative.
U n factor nou şi esenţial p etrecu t în ţa ra noastră a
fost şi este m igrarea unei p ărţi însem nate a populaţiei
ru ra le în m ediul urban. P o triv it recensăm întului din
J977, populaţia u rb an ă rep rezin tă 47,5% din totalul
populaţiei ţării. In m ai p u ţin de două decenii s-au pro ­
dus schim bări necunoscute în istoria noastră în acest
dom eniu încît num ai două cincim i din populaţia
oraşelor s-a născut în localitatea de dom iciliu. De
re ţin u t că tin e retu l este predom inant în rîn d u l celor
proveniţi din m ediul ru ral. M igrarea ru ra l-u rb a n are,
în afara oricărei îndoieli, un aspect pozitiv, în special
ca propulsor al dezvoltării Rom âniei socialiste.
Ne opi'im, în continuare, la cîţiva factori ce provoacă
diferenţele în tre generaţii la nivelul stru c tu rilo r sociale,
în prim -plan se înscrie urbanizarea. Este ştiu t că in te ­
g rarea în viaţa u rb an ă este u n proces social contradicto­
riu. Să am intim că, în com paraţie cu alte ţări, u rb an i­
zarea a cunoscut la noi u n ritm foarte m are şi s-a pro­
dus în tr-u n tim p foarte scurt. D rept consecinţă, a cres­
cut confortul, relaţiile um ane s-au schim bat, p reg ătirea
profesională şi c u ltu rală cunoaşte m utaţii. O p articu la­
rita te a procesului de urb an izare în ţa ra n oastră este
realizarea lui concom itentă cu in d u strializarea rapidă a
tu tu ro r zonelor ţării.
U rbanizarea influenţează decisiv form area şi dez­
voltarea personalităţii. De bună seam ă, ea creează u n
cadru m u lt m ai favorabil p e n tru educaţie, p rin bogăţia
v ieţii spirituale a oraşelor, condiţii cu ltu rale m ai bu n e
faţă de sat, posibilităţi de com unicare intelectuală, de
disem inare a inform aţiei.
în m ediul u rb a n se schim bă substanţial c a ra c te ru l
m ultor factori in term ed iari de socializare cu efect a su p ra
relaţiilor d in tre generaţii. E ste cunoscut că în tre om şi
societate se in terp u n ra p o rtu ri m ediate realizate p rin
fam ilie, g ru p u ri inform ale, colectivele de m uncă, m ij­
loacele de com unicare în m asă, m ediul înconjurător. M e­
diul u rb a n ca oricare a lt m ediu social se stru ctu rează
îs nivelul m acrosocial şi cel m ierosocial precum şi în
ra p o rtu ri determ inate de o an u m ită sferă îngustă de in­
terese, cu in flu en ţă în tîm p lăto are asupra personalităţii.
R elaţiile profunde şi stabile exercită asupra individului
u n im pact de lungă durată. în oraş asem enea rela ţii sîn t
m ai dificil de stab ilit cu un n u m ăr p rea m are de oam eni,
în m ediul ru ra l şi în oraşele m ai m ici cadrul social este
rela tiv stabil c a lita tiv şi cantitativ. De obicei, oam enii
cu o anum ită profesie sînt în acelaşi tim p şi vecini, rude,
p rieten i şi aceste roluri rep rezin tă elem ente ale relaţiilo r
sociale caracteristice acelui cadru dom inat de u n control
social riguros. V iaţa în tr-u n m are oraş se caracterizează
p rin in te n sita te a şi anonim atul com unicării sociale, p rin
o delim itare a m uncii de tim pul liber, p rin in teg rarea
om ului în tr-u n an u m it m ediu concret de viaţă lip sit de
bogate ra p o rtu ri interum ane directe. M ediul u rb a n este
m ai com plex şi m ai m obil. El este alcătu it din ra p o rtu ri
stabile (prieteni, rude, cunoştinţe apropiate) şi din re ­
laţii trecătoare, întîm plătoare în calitatea avută de un
om , cea de cum părător, vizitator, spectator. în acest m e­
diu lipsesc, de regulă, procesul de dublare a ro lu rilo r şi
relaţiile legate de acest proces, caracteristice ruralilo r.
In consecinţă, controlul social pierde co n tinuitatea şi
im pactul direct asupra individului, aşa cum era el în
m ediul rural. în oraş controlul social se concentrează pe
anum ite zone şi scade din in te n sita te şi forţă în alte
zone (strada, cartier). A ceasta conduce la dezechilibrul
m oral la cei obişnuiţi cu in fluenţa directă a com unităţii
şi al căror m od de com portare şi al căror sistem de valori
a u fost constituite în sat. P e n tru cei veniţi din m ediul
sătesc este m ai dificil de a stabili rap o rtu ri de vecină­
ta te său să facă faţă exigenţelor u rb an e decît copiii lor
care se integrează m ai uşor în viaţa urbană.
 Schim barea caracterului controlului social în oraş
influenţează nem ijlocit asupra conştiinţei şi com porta­
m en tu lu i oam enilor, în tru c ît ele sînt orientate spre în ­
d ep lin irea acelor obiective aştep tate de m ediul social u r ­
ban, fap t cu efecte esenţiale în p lan u l rap o rtu rilo r in te r-
generaţionale. D ezvoltarea conştiinţei de sine la tin erii
urbani este însoţită de tran sfo rm area acesteia în auto­
control. R ezultă că înlocuirea sistem ului trad iţio n al al
controlului social cu un sistem nou adecvat vieţii u r ­
bane conduce la apariţia unor diferenţe, m ai ales, cu
p riv ire la com portam ent şi la o p ortunităţi d iferite faţă
de acest mediu.
Procesul de u rbanizare contribuie la ridicarea poten­
ţialu lu i educaţional al fam iliei, deoarece m odul de viaţă
u rb a n se deosebeşte p rin tr-u n acces m u lt m ai m are la
valori cu ltu rale diverse, p rin creşterea volum ului de
tim p consacrat de fam ilie activ ităţii cultural-educative.
Se lărgeşte în acest fel sfera autoeducaţiei personalităţii.
Dar, urbanizarea determ ină reducerea posibilităţilor fa ­
m iliei şi, în general, a ro lului m ediului de viaţă al tîn ă ­
ru lu i în orientarea com portam entului. La această situaţie
c ontribuie p a rticu larităţile vieţii urbane, m odul de trai,
efectuarea de către p ă rin ţi a m uncii profesionale în in ­
terv ale de tim p zilnice cu orare fixe. Scade deci rolul
fam iliei ca factor unic de socializare, aşa cum era ea în
societatea tradiţională. V iaţa de bloc, in teg rarea în m ari
ansam bluri u rb an e duc la a p ariţia de aglom erări de copii
de toate vîrstele, la creşterea incidenţei străzii în socia­
lizarea tinerilor. G rupele om ogene de v îrstă se întem e­
iază, de obicei, pe baza rap o rtu rilo r spontane în activi­
tăţile de joacă de pe stradă.
Rolul industrializării în d iferenţierea generaţiilor este
d a t cu deosebire de transform ările produse în stru c tu ra
socioprofesională a fiecărei generaţii. R eferindu-ne la
ţa ra noastră, rem arcăm că industrializarea rapidă a con­
dus la m u ta ţii profunde în ocupaţii şi profesii. Dacă
m uncitorii prim elor în tre p rin d eri socialiste erau în m a­
rea lor m ajo ritate foşti ţăran i, calificaţi profesional în ­
tr- u n tim p foarte scurt în m eserii industriale, u n ii din­
tre ei fiind la v îrstă adultă, astăzi o p arte a forţei de
m uncă din in d u strie este tîn ă ră (în unele u n ită ţi ea de­
păşeşte procentul de 80%), calificată în cadrul u n u i pro­
ces continuu de durată, ce a perm is însuşirea sistem atică

89
a cunoştinţelor şi d ep rinderilor profesionale, pe baza
acum ulării intelectuale în faza optim ă de asim ilare.
Im p lan tarea unor ram u ri de v îrf ale in d u striei m o­
derne (electronică, autom atică, tehnică de calcul, m icro­
procesoare) a condus la o p reg ă tire com plexă a tin e rilo r
m uncitori p e n tru că ei sîn t cei ce au abilităţile de a
m înui acest gen de tehnică. D ar n u num ai in d u stria a
im pus m odificări esenţiale în ocupaţii' şi profesii. înseşi
profesiile agricole a u su ferit schim bări regăsite în pro ­
filul tin e rilo r din m ediul rural. în acelaşi tim p, afluenţa
tin erilo r este a tît de puternică în cît zone in d u strializate
şi u rbanizate încă din perioada antebelică absorb o p a rte
im p o rtan tă din fo rţa de m uncă tîn ă ră şi, astfel, are loc
o în tin erire a acestor locuri. Dacă m ajo ritatea m u n cito ­
rilor adulţi provin din ţărani, actuala generaţie tîn ă ră
de m uncitori se originează, în b u n ă parte, în clasa m u n ­
citoare şi deci este lipsită de atitu d in ile şi d ep rinderile
de m uncă tipice ţărăneşti. Sursa principală de forţă de
m uncă şi de reproducere a clasei m uncitoare este clasa
m uncitoare însăşi.
In d u strializarea a deplasat locul de m uncă al p ă rin ­
ţilor, în m ajo ritate ţărani, din cîm p în m arile în tre p rin d eri
industriale sau pe m arile şan tiere de construcţii, copilul
nem aiavînd posibilitatea să cunoască direct ocupaţia p ă ­
rin ţilo r şi să însuşească de la ei calificarea profesională.
In stru ire a profesională în tr-u n cadru in stituţionalizat este
singura cale de a obţine recunoaşterea de către societate
a sta tuşu lu i necesar în exercitarea unei profesii. S -au d i­
m in u at unele funcţii tradiţionale ale fam iliei, în special
cea economică şi profesională.
Mai m ult, în condiţiile societăţii noastre tîn ă ru l nu
m ai este dependent de statu su l socioeconomic al p ă rin ţi­
lor. Orice tîn ă r dispune de d rep tu ri, o p ortunităţi şi po­
sibilităţi independent de sta tu su l fam iliei sale. El se
afirm ă în societate p rin propriile sale calităţi şi d e p rin ­
deri şi pe baza p o tenţialităţilor create de poziţia socială
a fam iliei sale. D im inuarea forţei acestei pîrghii im por­
tan te a fam iliei tradiţionale este decisivă în schim barea
rap o rtu rilo r d in tre generaţii. în context m erită a fi con­
sem nat u n fenom en caracteristic perioadei de construcţie
socialistă în ţa ra noastră. Este b ine cunoscută asp iraţia se­
culară a ţăra n u lu i rom ân de a avea păm înt considerat ca
m ijlocul fundam ental de cîştigare şi m enţinere a p re sti-

90
.giului social, de depăşire a statu su rilo r sociale inferioare.
U na d intre m ăsurile fundam entale luate de prim ul guvern
dem ocratic din ţa ra noastră in sta u ra t în 1945 a fost îm ­
p ro p rie tă rirea tu tu ro r ţăranilor, realizîndu-se visul atîto r
.generaţii de ţăra n i de a avea păm înt. S-a cre a t în acest
fel sen tim en tu l unei siguranţe dată de statu su l de pro­
p rie ta r de păm înt şi de aici centrarea pe realizare, per­
form anţă şi prestigiu social determ inate de păm înt. în
•consecinţă, v iito ru l copiilor era legat de această situaţie
nouâ p e n tru m are p a rte d in tre ţărani. T ransform ările
rad icale în plan social au im pus schim bări profunde şi
în agricultură, în p rim ul rîn d în rap o rtu rile de p roprie­
tate. A cestea s-au produs în tr-u n tim p a tît de scu rt încît
sp eran ţele şi aspiraţiile in vestite în păm înt s-au d estră­
m a t rapid. Vechile p lan u ri de viaţă s-au n ă ru it şi au fost
înlocuite cu altele concordante cu noile tre b u in ţe sociale.
Se punea problem a unei opţiuni care nu era sim plă. Dim ­
potrivă, această alegere era n u num ai com plicată d ar şi
dureroasă p e n tru că ea afecta reso rtu ri um ane greu de
d escifrat şi evaluat, p e n tru că ea îl obliga pe ţăran u l
c ă ru ia i s-a transm is din generaţie în generaţie datoria
d e a lua în stăp în ire p ăm în tu l m u n cit de el, să ren u n ţe
la o în treag ă s tru c tu ră culturală, psihologică şi um ană
p e n tru a se încadra în noile cerinţe. Şi la toate acestea
se adaugă cîteva în tre b ări : „Ce voi deveni eu, ţă ra n ce
n u cunosc decît ag ricultură ? Ce se va în tîm p la cu copiii
m ei ? Cum să-i pregătesc p e n tru viaţă ?“ E vident că răs­
punsul la aceste în tre b ări a fost găsit în dezvoltarea fără
p reced en t a ţă rii noastre în anii socialism ului. Copiii, p rin
facilităţile create de societate, au dobîndit sta tu su ri so­
ciale ce au depăşit pe acelea ale p ărin ţilo r şi s-au afir­
m at independent de poziţia socială a fam iliei lor. Este un
ex em p lu elocvent cum o s tru c tu ră socială in terv in e direct
în configurarea u n o r ra p o rtu ri în tre generaţii. Socialism ul
a reu şit să depăşească unele d in tre contradicţiile proce­
selor deosebit de com plexe şi dificile de tran sfo rm are a
societăţii rom âneşti postbelice.
C aracterul socialist al proprietăţii, al relaţiilo r de pro ­
ducţie, norm ele şi valorile socialiste acţionează şi asupra
stă tu su lu i tin e retu lu i în societate şi deci asupra rap o r­
tu rilo r în tre generaţii. D ar, aşa cum au subliniat F. M ah-
ler şi C. M am ali în concluziile cercetării Im aginea reci­
procă a părinţilor şi copiilor în cadrul fam iliei „pe îo n -

91
dul acestei om ogenităţi, se m anifestă, totodată, în sem n ate
decalaje şi discordanţe iar, uneori, chiar conflicte". Să
m enţionăm că relaţiile fam iliale bazate pe a u to rita rism
sau p aternalism sînt în scădere în societatea n o a stră lă -
sînd loc u n o r ra p o rtu ri de cooperare şi înţelegere reci­
procă, ceea ce este u n reflex al m u taţiilo r p e tre cu te în
viaţa socială şi economică în perioada postbelică la noi.
D istanţa d in tre generaţii ca nivel de p reg ătire şco­
lară, c u ltu rală şi profesională poate fi foarte m are. Dacă
ne referim la p rim ii 20 de ani din perioada postbelică
în R om ânia, în tre părinţii, m ajo ritate a ţărani, şi deci cu
u n nivel cu ltu ral elem entar, şi copiii acestora, absolvenţi
de învăţăm ânt liceal sau superior, decalajul este evident.
G eneralizarea în v ăţăm în tu lu i de zece ani este u n facto r
decisiv, cel p u ţin tem porar, care conduce la diferen ţe în ­
tre generaţii. C ercetările sociale autohtone au reliefat că
aspiraţiile ocupaţionale ale u n o r categorii de tin e ri paF
să fie in flu en ţate de m odele parentale, concluzie de bună
seam ă, valabilă m ai ales p e n tru fam iliile cu u n s ta tu s
ocupaţional intelectual. (D. Bazac şi F. M ahler, 1978 ;
C. M amali, 1979.)
D ecalajul de p regătire şcolară şi cu ltu rală se înscrie
în problem atica m ai largă a asim ilării inform aţiei la di­
ferite vîrste ale om ului.
U n grup de cercetători vestgerm ani a analizat p roble­
m atica generaţiilor pornind de la rolul inform aţiei în
dezvoltarea u m an ă şi socială. B. Buchofer, J. F ried erich s
şi H. Ludtke în studiul Vîrsta, dinam ica generaţiilor şi
diferenţierea socială consideră că socializarea individului
se realizează în tr-u n context concret determ inat, în p rin ­
cipal, de rap o rtu l d intre vîrstă şi receptarea inform aţiei,
văzut în evoluţia grupelor de v îrstă şi p rin prism a dis­
tan ţelo r culturale d intre generaţii.
D escrierea generală a generaţiilor trebuie să ţin ă
seama, după cei trei autori, că : 1. generaţiile dispun în
ciclul lor de viaţă la început de pu ţin ă inform aţie ia r m ai
tîrziu de m ai m u ltă inform aţie ; 2. fiecare generaţie nouă
m odifică sau înnoieşte această inform aţie ; 3. o in form aţie
însuşită a n te rio r cu tim pul se învecheşte.
Am m enţionat că în conceptul clasic al generaţiei,
diferenţa de v îrstă în tre generaţii este constantă. In te r­
v alu l de cca 30 de an i-în tre p ă rin ţi şi cOpii este coficeput
astfel că generaţia p ă rin ţilo r: încheie propriul său p ro -

92
ees de socializare înainte ca ea însăşi să fie agent de
socializare p e n tru o nouă generaţie. A ceasta se datorează
c a ra c te ru lu i static al procesului de inform are. O asem e­
nea concepţie n u rezistă exam enului riguros al faptelor,
cu deosebire in societatea actuală în care distan ţa în tre
.generaţii este variabilă, determ inată, p rin tre altele, de
circulaţia m are a inform aţiei.
Fiecare generaţie nouă se constituie pornind de la
u n nivel m ai în alt de inform are în com paraţie cu gene­
raţiile anterioare. O serie de co n ţin u tu ri însuşite de ge­
n e ra ţia vîrstnică în tin ereţe sîn t de m u lt depăşite şi
d efo rm ate în m om entul ap ariţiei noii generaţii deoarece
•ele ori s-au p erim at ori generaţia în ascensiune n u le
utilizează în form area sa. Inform aţiile vechi acţionează
disfuncţional. C onflictul în tre generaţii, după cei trei
a u to ri citaţi, se naşte atunci cînd se pune problem a op­
ţiu n ii p e n tru o inform aţie necesară cultural. „Cu cît m ai
m are este diferenţa de v îrstă în tre generaţii cu a tît m ai
m a re este d iferenţa cu priv ire la in form aţia relevantă
în fazele caracteristice de viaţă ale generaţiei, se spune
în stu d iu l am intit. în faza copilăriei tim p u rii d iferenţa
d e inform aţie faţă de g eneraţia p ă rin ţilo r este foarte m are,
a stfe l încît ea se m icşorează în fazele urm ătoare, canti­
tativ, pînă atinge un n iv el egal, apoi se m ăreşte însă în
favoarea generaţiilor noi ia r m ai târziu răm îne constantă,
î n faza copilăriei şi a prim ei tin e reţi inform aţia este în
d e fic it iar m ai tîrz iu în avans fa ţă de generaţiile v îrst-
nice.“ Este, fără îndoială, o abordare tem einică a proble­
m aticii rap o rtu lu i în tre generaţii. D ecalajul în tre gene­
raţii este, în cele m ai m u lte cazuri, u n u l de ordin in fo r­
m aţional. C hestiunea ridicată de această perspectivă este
u rm ă to are a : in ce m ăsură decalajul este acelaşi p entru
ra p o rtu rile în tre generaţii, independent de contextul
concret unde ele fiinţează. P rincipial, în tre o generaţie
tîn ă ră şi una vîrstnică se m anifestă o an u m ită discre­
panţă, tocm ai p rin no u tatea adusă de g eneraţia m ai tî­
n ără. A r fi însă o sim plificare p rea m are a relaţiilo r reale
d in tre generaţii. Am su b lin iat că decalajul inform aţional
p o ate fi m ai m are şi uneori decisiv în situ aţia cînd ti­
n e rii depăşesc condiţia socială a fam iliei de origine. Exem ­
p lu l u n o r fam ilii ţără n eşti este elocvent în acest sens.
Aici se m anifestă şi o lipsă a m ijloacelor de a comunica,

03
p e n tru că nivelul de inform are c u ltu rală al tin e rilo r e ste
a tît de m are fa ţă de p ă rin ţi şi cu u n conţinut a tît d e
diferit incit n u se pune num ai problem a u n u i d ecalaj
inform aţional ci şi cea a lim bajului, a m odalităţii de a
tran sm ite inform aţia.
Este necesară lu area în seam ă şi a m odului de îmma-
gazinare a in form aţiei de către fiecare generaţie. T inerii
acum ulează m u lt fără a u rm ă ri sistem atic u n scop anum e,
în tim p ce ad u lţii îşi însuşesc selectiv inform aţia m ai
exact spus discrim inatoriu, in tegrînd-o în tr-u n sistem
cu ltu ral deja tră it şi verificat p rin p ro p ria lo r ex p erien ţă
de viaţă.
D elim itarea categorică în tre generaţii pornind de la
nivelul de inform are se înscrie în viziunea m ai larg ă c a re
accentuează rolul hotărîtor al copilăriei în evoluţia u lte ­
rioară a om ului. E xistă o în treag ă lite ra tu ră pe această
tem ă, fie ea psihologică, sociologică sau pedagogică. A r­
gum entele folosite p e n tru su sţin erea acestei teze vizează
în p rim u l rîn d capacitatea copilului de a percepe im a­
gini şi im presii, de a tră i p u tern ic situ a ţii de viaţă reală
la o in ten sitate m u lt m ai m are decît adultul, aceasta d a -
to rîndu-se n e sa tu ră rii conştiinţei sale. P e n tru copil to tu l
este nou şi asim ilarea inform aţiilor, îndeosebi p relu cra­
rea lor capătă fin alităţi noi.
La v îrsta adolescenţei şi după aceea, om ul sim te n e ­
voia in teg rării în alte m edii cu ltu rale decît cel familial,,
p rin tre ele fiind şi generaţia unde n u face decît să dez­
volte ceea ce a acum ulat în copilărie, în principal p rin
interm ediul fam iliei.
D upă cum se poate observa avem de a face cu o
viziune unilaterală asupra evoluţiei personalităţii in d i­
viduale, postulîndu-se de fap t fa ta lita te a aju n g erii în ­
tr-u n pu n ct aşa cum s-a p refig u ra t el în prim ele faze ale
vieţii. Studiile lui Piaget, K ohlberg şi E rikson au dovedit
ca cea m ai m are p a rte a în v ăţării este specifică u n o r
stadii evolutive tîrzii, iar capacitatea şi m otivarea gîn-
dirii a p a r în adolescenţă. R ezultă că procesul de sociali­
zare este caracteristic pe în treag a d u ra tă a vieţii : „De­
p arte de a fi m onopolizată de părin ţi, socializarea e ste
u n proces continuu, de-a lungul în treg ii vieţi, efectuată
de orice g rup din care va face p a rte o persoană" (N. B.
R yder, C ohorta u n concept în stu d iu l schim bării socialeT

94
ed. cit.)- A ceastă viziune asupra socializării perm ite abor­
darea n u a n ţa tă a ra p o rtu rilo r d in tre vîrste, d in tre gene­
raţii, p en tru că pune în lum ină transform ările petrecute
în fiecare perioadă de v îrstă şi disponibilităţile om ului
în toate etapele evoluţiei sale. Este, astfel, depăşită v i­
ziunea sim plificatoare ce accentua socializarea infantilă
şi juvenilă ca unic factor de constituire şi diferenţiere a
rap o rtu rilo r înt*re generaţii. Socializarea este u n proces
d e în v ăţare alcătu it din m otivaţii şi aspiraţii. Societatea
p rin stru ctu rile şi in stitu ţiile ei creează o p o rtu n ităţi care
răspund unora d in tre asp iraţiile individului. A tunci cînd
in tre aspiraţii şi o p ortunităţile sociale se m anifestă dis­
crep an ţe se poate naşte u n conflict în tre individ şi o an u ­
m ită stru c tu ră socială, in flu e n ţa t în m are m ăsură şi de
sta tu su l de v îrstă sau de ap arten en ţa la o generaţie. P la ­
sa tă în contextul schim bării sociale discrepanţa d intre
asp ira ţii şi o p o rtu n ităţi n u este reductibilă la g radul de
concordanţă d in tre com portam entul în v ă ţa t în copilărie
şi tip u l de schim bare socială. L. R osenm ayr susţine că
în condiţii de stab ilitate socială generaţiile vo r fi astfel
socializate încît vor p u tea să dispună de toate o p ortuni­
tăţile sociale. In perioadele de schim bare socială bruscă
u tilita te a şi forţa m odelului de com portare în v ă ţa t vor
fi reduse. în asem enea perioade de trecere, spune socio­
logul austriac, acţiunile individului sîn t m ai p u ţin de­
term in a te de sistem ele de valori interiorizate, ele fiind
m ai degrabă m otivate de situaţiile oferite. In aceste te n ­
siu n i slăbeşte influ en ţa m odelului de com portare în v ăţat
d a to rită , în special, contradicţiei d in tre socializarea fa ­
m ilială şi dezvoltarea socială. Nu se poate nega ideea
existenţei contradicţiei m enţionate, d ar a o pune num ai
pe seam a neconcordanţei d in tre com portam entul în v ăţat
în copilărie şi noile situ aţii sociale, cu deosebire acelea
cu u n ritm m ai m are de schim bare socială, înseam nă a
reduce evoluţia p ersonalităţii doar la dezvoltarea a ceea
ce s-a acum ulat în tr-o fază a vieţii u n u i om. P u n ctu l
n o stru de v e d e re ' este că diferenţele în tre generaţii sînt
d e te rm in a te de socializarea d iferită la fiecare vîrstă, adică
de m oduri specifice de însuşire şi creare a norm elor şi
valorilor de către o nouă generaţie în com paraţie cu altele.
G eneraţiile se constituie ca efect al reu n irii m em brilor

95
aceleiaşi grupe de v îrstă în ju ru l u n o r valori sau pe baza
sem nificaţiilor acordate de ei u n o r valori p relu ate de la
generaţiile precedente şi, ca u rm a re a asp iraţiei com une
de a crea noi valori, de a acţiona în alte sensuri şi cu
alte m ijloace p e n tru a tran sfo rm a rea lita te a socială. F ie­
care generaţie are c riterii prop rii de apreciere şi deci de
revizuire a tra d iţiei lăsată de înaintaşi. R a p o rtu l în tre
generaţii este şi u n rap o rt în tre tra d iţie şi inovaţie însă
n u în sensul că tra d iţia a r aparţin e în exclusivitate ge­
neraţiei vîrstnice iar inovaţia celei tinere. Dacă luăm
tra d iţia în sens de experienţă atunci generaţia vîrstnică
dispune de trad iţie. T radiţia n u este sinonim ă cu staticul,
cu lipsa de creativitate. D im potrivă, o au tentică trad iţie
este cea care încorporează în ea schim barea şi rep rezin tă
p u n ctu l de p o rn ire p e n tru schim bare, p e n tru inovare.
In acest context se im pune a se face deosebirea în tre ino­
v ato r şi nou. G eneraţia tîn ă ră rep rezin tă elem entul de
nou tate în tr-o perioadă istorică în com paraţie cu gene­
raţiile adulte, care au cre a t u n m ediu social p ro p riu unde
apare de fap t noua generaţie.
■ D iferenţele în tre generaţii sîn t văzute de cei m ai
m ulţi d in tre exegeţi p rin prism a rap o rtu rilo r d in tre ti­
neri şv adulţi. Or, aceste ra p o rtu ri treb u ie analizate în
evoluţia lor. E xistă diferenţe în tre generaţii la toate g ru ­
purile de vîrstă. Sînt diferenţe în tre generaţiile adulte
sau în tre adulţi şi vîrstnici, după cum n u m ai p u ţin sem ­
nificativă este d iferenţa în tre adolescenţi şi tineri.
Succesiunea generaţiilor relevă caracteru l de com­
plem en taritate a rap o rtu rilo r în tre generaţii. T inerii sîn t
m ai m u lt orien taţi către viitor, ei au alte idealuri decît
adulţii. Ei continuă ceea ce fac ad u lţii dar în condiţii noi
şi cu o altă viziune despre m ijloacele de tran sfo rm are a
realităţii, altfel spus ei in te rv in în tr-u n m od prop riu
a su p ra m oştenirii lăsate de ad u lţi decît au făcut-o ad ulţii
cînd erau tin e ri şi cum o fac acum ca adulţi. „Nu putem
form a tin e ri p e n tru viitor, spune istoricul C. Daicoviciu,
noi răm înînd rigizi, nedezm inţiţi de trecut... în v ă ţă tu ra
bună din tre c u t treb u ie aplicată fericit la condiţiile în
care cresc şi se dezvoltă generaţiile noi. A m erge în pas
cu ei (tinerii — n.n.) înseam nă a-i înţelege şi a-i a ju ta
în atingerea id ealurilor proprii născute organic -din-■fră­
m ântările tim pului. “

96
 în diferite grade diferenţele se m anifestă şi în in ­
terio ru l generaţiilor d eterm in ate de m ăsura în care fie­
care individ trăieşte şi se înscrie pe orbita tim pului social
şi psihologic, de m odul de sim ţire şi gîndire a realităţii is­
torice şi sociale din tr-o epocă dată.
R elaţiile în tre generaţii treb u ie analizate în toată am ­
ploarea, pornind de Ia u n ita te a generaţiei întem eiată pe
fondul unei m ari diversităţi. P ostularea unui sta tu s social
global al tin e retu lu i nu contribuie la explicarea unor
procese şi fenom ene a tît de contradictorii petrecute în
lum ea contem porană în rîn d u l tineretului.. Cu a tît mai
m u lt cu cît ponderea dem ografică a unei generaţii diferă
de la o perioadă la alta. C ercetătorul b ulgar P. E. M itev
a dem onstrat că la sfîrşitul veacului n o stru m ajoritatea
o vor reprezenta generaţiile vîrstnice. N um ai 44,3»/o din
populaţie va fi pînă la 30 de ani. La începutul secolului
X X la fiecare cinci copii revenea un bunic sau bunică,
în anul 2000 un bunic sau bunică vor reveni la fiecare
copil, ponderea b ătrîn ilo r şi copiilor se egalizează iar di­
fere n ţa în tre ponderea tin erilo r şi bătrînilor. tre p ta t se
m icşorează şi devine neesenţială. Problem a părinţi-copii
se va transform a în v iito r în problem a tin eri-p ărin ţi. De
aceea, conchide M itev, strateg ia socială de perspectivă
treb u ie să ia în considerare creşterea în continuare a
d u ratei vieţii şi gerontizarea societăţii. La aceleaşi con­
cluzii ajunge şi cercetătorul rom ân Al. I. B ejan cu p ri­
vire la evoluţia dem ografică pînă în anul 2000 în ţara
noastră.
O p a rticu la rita te a generaţiei tin ere actuale este te n ­
dinţa de a prelungi tinereţea, de a o im prim a vieţii de
adult. C hestiunea este deosebit de complexă' p e n tru a
argum enta sum ar ju steţea acestei teze. O analiză de
am ploare şi de m are adîncim e a r oferi o cale de desci­
fra re a m ecanism elor ce acţionează asupra unor tin e ri de
a p e rp e tu a la v îrstă adultă sim boluri şi com portam ente
juvenile. Că există o socializare reciprocă a părin ţilo r şi
copiilor, a adulţilor şi tin erilo r este clar şi n u m ai s tă ­
ruim . C ît priveşte discrepanţa d intre generaţii, ea poate
să fie şi n epotrivirea în tre dorinţa adulţilor ca tin erii să
se integreze im ediat în viaţa socială după ce au obţinut
u n status ocupaţional şi ten d in ţa unor tin e ri de a am îna
p relu area ro lu rilo r de adult.
 7. CONVERGENŢA ŞI D IV ERG EN ŢA G EN ER A ŢIILO R

' Â reieşit, sperăm cil claritate, că rap o rtu rile în tre ge­
neraţii se m anifestă în contextul convergenţelor, adică
al unei legături indestructibile d in tre grupele de vîrstă,
prezentă în acţiunile sociale şi culturale fundam entale,
în ain te de1toate în m uncă, în producţia m aterială şi spi­
rituală, acolo unde m ai presus de orice contează cola­
borarea d in tre oameni, •ind iferen t de vîrsta lor, p e n tru
realizarea unui scop cOncr6t.
C onvergenţa n u înseam nă; nicidecum uniform izare,
ştergerea oricăror deosebiţi d in tre generaţii, aşa cum am
a ră ta t în parag rafu l precedent. G eneraţiile se înscriu în
continuum ul trecu t, prezent, v iito r şi ele se diferenţiază
alcătuind o u n ita te întem eiată pe o m are d iversitate de
com portam ente, atitu d in i ş'iJ m entalităţi. D iferenţa n u
iveprezintă conflict. „Arîtâgo'nifemul d in tre tineri şi bătrîni,
afirm a P. P. NegulescU î n ' 1941, este lipsit de orice ju s ­
tificare, fiindcă nesocoteşte cu to tu l rap o rtu l n a tu ra l
dintre sensibilitate şi inteligenţă ca factori ai progresului.
Din punct de vedere al acestui raport, necesară este dim ­
potrivă, în tre tineri' şi bătrîni, o strînsă colaborare. în
adevăr', tin e rii form ează eîem 'entul m otor iar b ă trîn ii ele-
fneiitul conducător în viaţa societăţilor om eneşti.* Iar
D.; G uşti rem arca 'în' acelaşi' sens că „tinereţea n u în ­
seam nă rupere, ci solidaritate în tre generaţii în continui­
tatea lor p erm an eh tă“ . ■ J
Am am in tit tezele de m ai sus aparţinînd unor ilu ştri
oam eni de cu ltu ră din ţara noastră, deoarece le apreciem
de mârfe actualitate astăzi, cînd unele doctrine sociologice
şi filtisofice continuă să acrediteze ideea unui conflict
în tre generaţii. D iferenţele îiitre generaţii sînt caracte­
rizate ca fiind conflictuale.
A şa-zisul conflict este văzut ca im posibilitate de a
com unica în tre generaţii sau ca deosebiri im posibil de
conciliat în tre adulţi şi tineri. A celuiaşi fenom en i se dau
diferite conotaţii : inegalitate, discrepanţă, decalaj, criză
ru p tu ră, prăpastie, divergenţă. O bservăm , aşadar, o m u lti­
tudine de sensuri p e n tru un fap t psihosocial puternic
înrădăcinat în evoluţia firească a gru p u rilo r de vîrstă.
Pornindu-se de la partitiularităţile tinerilor în socie­
tatea contem porană, o bună p arte a litera tu rii consacrată

98
 tin e retu lu i se axează pe studiul rap o rtu rilo r în tre gene­
raţii, m ai exact spus pe conflictul în tre tin eri şi vîrstnici,
încercîndu-se, de fapt, să substituie adevăratele conflicte
sociale cu conflictul in tre generaţii.
Schim barea socială rapidă a r fi creat o prăpastie în tre
tin e ri şi adulţi indiferent de cadrul social şi cultural, ti­
n e re tu l fiind considerat ca o categorie socială omogenă,
sep arată de societate, de unde caracterizarea lui ca o
„clasă socială" (J. şi M„ R ow ntree, 1968), şi, de pe această
poziţie, s-ar opune societăţii adulte. Or, aşa cum am m ai
spus, generaţia n u se identifică cu clasa socială. E a . se
întem eiază pe evoluţia unui in te rv a l de vîrstă în tr-u n
a n u m it context social, i a r . divergenţele în tre generaţii
exprim ă decalajul d at de experienţele, lor form ative. U ne­
ori conflictul este considerat ca sim plă diferenţiere în tre
p ă rin ţi şi copii. Mai m ult, deosebirea d intre generaţii nu
este perenă. ^Diside'nţa generaţională şi revolta — scrie
N. B irnbaum — nu sînt o problem ă socială perpetuă, dar
se m anifestă sub form e acute num ai în condiţii de e x ­
trem ă disonanţă în tre experienţele generaţionale." Este
•vădită u n ilateralitatea acestui punct de vedere p rin r e ­
ducerea diferenţelor în tre generaţii num ai la deosebirile
de experienţă trăite în perioada de m axim ă tensiune
socială. Că in ten sitatea evenim entelor sociale îşi pune
am p ren ta pe rap o rtu rile între, generaţii este un fap t în ­
deobşte cunoscut, dar ele sînt m u lt m ai com plexe şi
fiinţează în evoluţia firească a societăţii fiind m om entul
istoric al perp etu ării şi transform ării sociale.
C onflictul în tre generaţii a căpătat şi o altă in te r­
p reta re în viziunea psihologului am erican K. Davis în
stu d iu l The Sociology of pa ren t-yo u th conflict (Sociolo­
gia conflictului p ă rin ţi-tin e ri); — conform p ărerii sale,
conflictul nu apare din cauză că tin e retu l este incapabil
de ad ap tare la valorile şi sim bolurile dom inante ale so­
cietăţii, ci p e n tru că tin e rii sînt agenţii n a tu ra li ai schim ­
bării şi m odernizării. El consideră că este m ai greu pen­
tru p ărin ţi să-şi m odernizeze concepţia şi viziunea lor,
deoarece ei sînt produsul experienţei specifice tră ite la
un m om ent dat al dezvoltării istorice, în tim p ce tinerii
sînt deschişi la toate noile experienţe. K. Davis se referă
la factori universali şi factori tipici unei societăţi ce stau
la baza conflictului în tre generaţii. Factorii universali

99
s î n t : a) diferen ţa de vîrstă sau de naştere în tre p ă rin ţi
şi copii ; b) descreşterea grad u lu i de socializare pe m ă­
su ra în ain tă rii în v îrstă : e) diferenţele intrinseci d in tre
tin e ri şi b ă trîn i pe plan psihologic, psihological şi sociolo­
gic. A ceşti factori tin d să producă diferenţe în tre p ă rin ţi
şi copii, independent de orice alte variabile.
C onflictul generaţional a r fi deci inevitabil în orice
societate, d ato rită m odului diferit de dezvoltare a unor
indivizi care se află în diferite stadii de socializare şi
sîn t născuţi în perioade istorice deosebite. S căderea in ­
fluenţei socializării o dată cu creşterea vîrstei s-ar con­
cretiza în dim inuarea flexibilităţii percepţiilor şi a p u terii
de ad ap tare socială, precum şi în creşterea p u terii de
selecţie a valorilor culturale acum ulate.
D ezvoltarea generaţiilor depinde şi de o serie de v a­
riabile caracteristice num ai u n o r societăţi : g radul de
transform are socială, gradul de com plexitate a stru c tu rii
sociale, gradul de in teg rare a individului în tr-o cu ltu ră
şi viteza de m işcare (de ex. m obilitatea verticală) în
stru c tu ra socială şi relaţiile sale cu valorile culturale.
K. Davis încearcă să explice rap o rtu rile în tre generaţii
pe îm binarea ciclului de n aşteri cu schim barea socială.
Societatea m odernă, fiind p rin excelenţă o societate a
tran sfo rm ărilo r sociale, este şi cad ru l de m anifestare a
conflictului în tre generaţii. In contrast cu societatea r u ­
rală unde fam ilia a r fi factorul fu ndam ental de producţie
şi socializare iar statu su l social a r fi atrib u it, în societa­
tea m odernă cele m ai m ulte poziţii sociale s-ar baza pe
realizare m ai m u lt decît pe a trib u ire, ocupaţia nefiind
aşa de strîns legată de necesitatea acceptării m odelelor
părinţilor.
D iferenţele în tre părin ţi şi copii se vor m icşora o dată
cu în aintarea în v îrstă a copiilor, deoarece : a) capacita­
tea de receptare a fiecărei generaţii are anum ite lim ite ;
b) diferenţa to tală d in tre două generaţii atinge punctul
culm inant în adolescenţa generaţiei m ai tinere, ia r după
adolescenţă asem ănările sînt m ai m ari. Evident, se poate
rem arca încercarea de a delim ita p rea rigid cele două
generaţii văzute num ai omogen, fără a se lua în consi­
derare diferenţele care există în in te rio ru l fiecăreia.

100
 A cest punct de vedere este dezvoltat în tr-o anum ită
m ăsură de antropologul am erican M argaret Mead, care
introduce în analiză a lă tu ri de rap o rtu l d in tre schim ba­
rea socială şi divergenţele în tre generaţii im p o rtan ţa ro ­
lu lu i în procesul de socializare. T ransm iterea c u ltu rii ac­
tu alilo r păi'inţi s-a făcut, susţine Mead în C ulture and
C ornm itm ent, în tr-u n sistem cu ltu ral unde schim barea
este lentă, ceea ce perm itea copilului să ia ca m odel şi
să adapteze stilul său de viaţă la cel al părinţilor. Astăzi
însă, d ato rită schim bării sociale foarte rapide, acest m o­
del n u m ai este adecvat cînd copilul devine adult. Tî­
n ă ru l n u poate să m ai ap arţin ă aceleiaşi cu ltu ri rep re ­
zen tată de ta tă l său în propria lui tinereţe.
C ercetătoarea am ericană constată că inversarea de
ro lu ri în procesul de socializare produce tensiuni. în
consecinţă, p e n tru a le în lă tu ra este necesară analiza
noilor situ aţii ale ra p o rtu rilo r părinţi-copii şi de a le
accepta ca ata re : „Cînd tin e rii şi vîrstnicii vor înţelege
cu ad ev ărat că în lum ea în treag ă o prăpastie profundă,
nouă şi fără precedent, separă generaţiile, com unicarea
se va putea restab ili.“ Este o încercare in teresan tă de
abordare a cu ltu rii rap o rtată la generaţie. N um ai că ea,
ca orice schem ă, suferă de sim plificare. R elaţiile d intre
p ărinţi şi copii sînt m ediate de stru c tu ra socială în care
ei trăiesc şi conţinutul lor depinde de cadrul social şj
economic.
C onflictul d in tre generaţii a căpătat şi o in te rp re ta re
psihanalistă. Forţele care dau naştere m işcărilor de ti­
n e re t sîn t obscure şi subconştiente, ele a r veni tocm ai din
copilăria tînărului. Feuer, p e n tru că lui îi ap arţin e o
asem enea concepţie, în The conflict of G eneration sus­
ţine că încă din perioada copilăriei se naşte d orinţa de
a om orî ta tă l considerat a fi factorul ce frînează dezvol­
ta re a copilului. De aici, conştientizarea la v îrstă adoles­
cenţei şi apoi la tinereţe, a conflictului cu ta tă l şi drept
u rm a re revolta îm potriva acestuia.
A. S tephane în lu crarea U u n iv e rs contestationnaire
cu Ies n o u vea u x chretiens, apreciază că n u este vorba de
o îm p o triv ire faţă de tată, ci m ai degrabă de refuzul de
a recunoaşte rolul tată lu i p rin m ecanism ul den u m it evi-
tax*ea lui Oedip. Cum se produce acest m ecanism ? Ado­
lescentul vede scăparea din conflictul cu ta tă l său ca o
evitare defensivă şi cel care reuşeşte acest lu cru devine

101
pro testatar. P e rso n a lita te a " acestu ia a r fi dom inată de
narcisism . S p iritu l său revoluţionar l-a r determ ina să ia
locul tatălu i m ai degrabă decît să fugă de el.
P ornind de la aceeaşi analiză a conflictului Oedip,
psihanalistul francez G. M endel (în Crise de genera-
tioris) introduce conceptul de criză generaţională d ife­
r it de conflictul generaţibrial clasic c en trat pe com plexul
oedijbian, din perioada pu b ertăţii : '„Problem a care exista
înainte în tre adolescent şi cei m ai vîrstnici. decît el era
sub fom ra unu i conflict îritfe ’generaţii, în tim p ce astăzi
eh este sub form a crizei generaţiilor". în noua in te rp re ­
ta re ’, în conştiinţa sau subconştientul adolescentului ar
ex ista dorinţa de a lua locul’ tatălu i şi de a-şi asum a p re ­
rogativele sale. C riza generaţională ar fi refuzul adoles­
centului de ‘ a se identifica el însuşi cu m odelul propus
de lat ăl său, adulţi sau sotiietate. A r rezu lta că adoles­
cenţii nu âr dori să sem ene cu cei num iţi m ai sus. El
doreşte să Schimbe m oştenirea tre c u tu lu i sau ceea ce ră-
m în e : din ea tocm ai p e n tru a se m anifesta ca ind iv id u a­
lita te despbvărată d e’dependenţa de adulţi.
E xplicaţia bazată pe com plexul Oedip nu poate fi
lu a tă iriV'se'ârnă, p e n tru sim plul m otiv că, aşa cum au de-
îiiqnsţr,at num eroase cercetări em pirice, d in tre care am in­
tim, 'p e ' cea' condusă de psihologul am erican O. K lineberg,
Stu d en ţi, v a lo ri şi politici '; care cuprinde şi p rezen tări ale
concepţiilor psihanaliste de m ai sus, cea m ai m are p arte
a pro testatarilo r din SUA sîn t legaţi de p ărinţii lor, v a ­
lo rile apărate de ei sînt cele îh v ăţate în fam ilie şi p ărinţii
lor tind să fie 'fo a rte cultivaţi şi liberali. C ercetări psiho­
logice ■au d e m o n stra t'c ă aceşti tin eri p ro te sta tari nu sînt
m ai nevrozaţi decît cei noriradicali. Ei sîn t m ai bine in ­
tegraţi, şi ara tă o dezvoltarte psihologică m ai bună decît
cei inactivi politic. D upă cum rem arca sociologul francez
J. Ellul, „criza părintească în sine n u a re 1o im portanţă
prea m are, altfel spus, p ărinţii de astăzi n u sînt cu m ult
m ai răi decît p ărin ţii de altădată. D ar ei înşişi nu , pot
face faţă la tot ceea ce le cere societatea noastră (occi­
dentală — n.n.).“ R ezultă că n em ulţum irea tin erilo r faţă
de sistem ul social capitalist nu-şi are originea în, dife­
renţele generaţionale ci în cauze politice şi sociale.
Analiza unora d intre studiile occidentale despre r a ­
p o rtu rile în tre generaţii dezvăluie folosirea abuzivă a

102
conceptului de conflict, deşi cercetări em pirice n u au
relev at existenţa unor fenom ene intergeneraţionale carac­
terizate p rin stări tensionale. Nu este m ai p u ţin adevărat
însă că unele cercetări de opinie au evidenţiat o anum ită
conştientizare la tin eri a u n u i conflict intergeneraţional,
concluzie regăsită în tr-o am plă cercetare in ternaţională
asupra unui g ru p de studenţi din 11 ţări europene* asia­
tice şi africane, ce constituie obiectul lucrării Stu d en ţi,
valori şi politici. D ar opiniile respective se referă la fe­
nom ene care în realitate n u sîn t determ inate de u n con­
flict în tre generaţii. . . .
După p ărerea noastră, ;adecvat pentru descrierea ra ­
p o rtu lu i d in tre generaţii în anum ite condiţii social-isto-
rice este term en u l de divergenţă m ai apt de a exprim a
contradicţia d in tre două realităţi psihosocioum ane, contra­
dicţie ce ţine de însăşi evoluţia vieţii unui om, de rela­
ţiile sale cu ceilalţi, cu epoca şi„, pe un plan m ai general,
cu istoria. C ontradicţia d in tre,g en eraţii e s te .e x p re sia .lup­
tei d in tre vechi şi nou doar în. sensul prio rităţii apariţiei
pe scena istoriei a unei g ru p ări de vârstă. „Progresist"
şi „conservator* nu se justifică în caracterizarea gene­
raţiilo r d ato rită eterogenităţii şi caracterului oarecum
difuz şi rezidual al fiecărei generaţii în r a p o r t . cu cele
ascendente. Orice generaţie- este o rea lita te contradictorie
şi reuneşte indivizi cu atitudini, com portam ente şi >aspi­
raţii d eterm inate de alte in stan ţe sociale. D ar divergen­
ţele în tre generaţii nu se reduc la lu p ta d in tre vechi .şi
nou. Form ele contradicţiilor intergeneraţionale depind de
tip u l de orânduire socială, de condiţiile şocial-isţorice. con­
crete, de ideologia prom ovată de clasele sociale.
întem eiată pe contradicţie, divergenţa în tre generaţii
este produsă de o serie de condiţii şi factori, unii d intre
ei, după cum am dem onstrat, contribuind şi la diferen­
ţierea generaţiilor. R ezultă, prin. urm are, deosebirea din­
tre divergenţă şi diferenţe în tre generaţii, am bele procese
fiind d eterm in ate de contradicţia d intre generaţii. D i­
vergenţele în tre generaţii au o dialectică a lor, adică după
perioada în care ele se m anifestă acut, pe m ăsu ra evo­
luţiei fiecărei generaţii, a cunoaşterii şi recunoaşterii re ­
ciproce, rap o rtu rile d intre ele devin m ai m u lt com ple­
m en tare decît opuse. F ără a ne opri aici asupra tu tu ro r
im plicaţiilor avangardei literare, am intim doar că ele­
m ente ale acesteia au fost însuşite de gen eraţia care a
.respins in iţial creaţiile avangardiste.
D ivergenţa în tre generaţii apare ca efect al n e a d ap -
•'târii tinerilor la unele .situaţii sociale concrete. Fenom e­
nele de m arginalitate, neparticipare, contestaţie se m ani­
festă acolo unde stru c tu rile sociale n u reuşesc să răspundă
la problem ele tin e rilo r sau le soluţionează inadecvat ce­
rin ţelo r lor. A ceste fenom ene conduc la ten siu n i în tre
generaţii, cu deosebire atunci cînd tin e rii au u n înalt
grad de em ancipare socială.
R elaţiile contradictorii în tre generaţii a p a r şi ca o
consecinţă a neconcordanţei de acţiune a factorilor ce
alcătuiesc sistem ul educativ în societate. A vem de a face
cu divergenţe, derivate din discrepanţa d intre in stan ţele
de socializare, d in tre conţinuturile cu ltu rale tran sm ise
de diferite in stan ţe de socializare. O condiţie p e n tru m a­
nifestarea divergenţelor în tre generaţii o rep rezin tă de­
calajul d in tre idealurile, asp iraţiile şi treb u in ţele sti­
m ulate de societate la tin eri şi m ijloacele concrete de a
le realiza.
D eosebirile în tre generaţii sîn t d eterm inate şi de
schim bările, linele profunde, in te rv en ite în dezvoltarea
psihosom atică a individului contem poran, cu deosebire
la vîrsta tîn ără. D ebutul m ai tim p u riu al adolescenţei,
apariţia p u b ertăţii la o vîrstă m ai m ică, extin d erea li­
m itelor superioare ale tin ereţii sîn t p articu la rită ţi ce in­
fluenţează relaţiile în tre generaţii. De asem enea, p relun­
girea şcolarităţii accentuează decalajul d intre dezvoltarea
personalităţii, m atu rizarea biopsihică şi in telectuală şi
integrarea în societate. în acest fel nu poate fi satisfăcută
in teg ral aspiraţia adolescentului către un nou statu s şi
rol.
Criza de originalitate în adolescenţă se poate m an i­
festa p rin conduite, soluţii, producţii ostentative opuse
la ceea ce este consacrat, acceptat din obişnuinţă, la m o­
durile de viaţă tradiţionale. A dolescentul nu m ai ia în
seam ă norm ele şi convenţiile sociale n u a tît din dorinţa
de originalitate c ît d atorită fap tu lu i că el asim ilează şi
percepe m ai acut decît adulţii schim bările din viaţa so­
cială. A flat el însuşi într^-un am plu şi accelerat proces
de dezvoltare, tîn ă ru l „sim te“ transform ările sociale şi
se înscrie în flu x u l schim bării. L ipsit de experienţa n e­
cesară stăpînirii realităţii, dar dornic de a se afirm a ca un

104
factor de schim bare, tîn ă ru l in tră în divergenţă cu m odul
unor adulţi de a răspunde la această exigenţă.
M odificarea profundă a treb u in ţelo r constituie o altă
cauză a divergenţelor în tre generaţii. La tînăr, spre deo­
sebire de copil, se constituie nevoi ce tind spre statusul
de adult, dar fără ca acestea să fie aceleaşi ca ale adul­
tului.
T inereţea se caracterizează prin tr-o acum ulare con­
tinuă de trebuinţe, aspiraţii şi valori care, topite în creu­
z e tu l personalităţii şi sub influ en ţa m ediului social, devin
elem ente constituente ale com portam entului, atitudinilor,
ac tiv ităţii creatoare şi de autorealizare a individului. Di­
vergenţele în tre generaţii sînt determ inate de diferenţele
a p ă ru te în procesul continuu şi accelerat de schim bare
din tin ereţe şi relativa stab ilitate a treb u in ţelo r şi aspi­
raţiilo r din perioada adultă. Cînd cerinţele şi năzuinţele
tin e rilo r în plină transform are şi prefacere sînt m inim a­
lizate sau neglijate pot apărea divergenţe în tre generaţii.
M ai m ult, caracterul provizoriu al unor tre b u in ţe duce
la fiin ţarea unei personalităţi de tran ziţie în perioada
tin ereţii, o personalitate contradictorie, am bivalenţă p rin
com portam entul ei. Apoi, n u este m ai p u ţin im portantă
in te n sita te a cu care se m anifestă unele trebuinţe, cum
sînt, de exem plu, acelea de siguranţă şi ap arten en ţă în
diferitele faze ale dezvoltării personalităţii um ane.
D ivergenţele in tre generaţii se datorează şi necunoaş­
terii de către ad u lt a personalităţii tinerilor, lipsei de
interes p e n tru problem ele reale ale tinerilor. U nii adulţi
au o im agine vagă, o cunoaştere em pirică a problem elor
g e n e ra ţie i tin ere şi acţionează, pe această bază, în fo r­
m are a şi educarea tinerilor. C ercetări sociale au dovedit
că tin e rii sînt dispuşi să abordeze toate aspectele vieţii
şi societăţii cu adulţii, de la preg ătirea şi in teg rarea pro­
fesională la rap o rtu rile d in tre sexe şi fam ilie. Deci, p rac­
tic n u există p en tru tin eri problem e tabu. B ineînţeles,
m odul de a le dezbate diferă p e n tru că în tr-u n fel sînt
ele discutate cu adulţii şi altfel în grupurile de aceeaşi
vîrstă. C ontradicţia în tre generaţii poate apărea şi ca
expresie a m odului diferit de a înţelege şi realiza com u­
nicarea in tre generaţii. In ap eten ţa u nor adulţi p en tru
dialog, confruntare ideatică, clarificare, explicare este un
factor ce determ ină dim inuarea posibilităţii de a com u­
n ica în tre generaţii. T în ăru l nu este un receptor pasiv,

105
un ascultător cum inte ale sfatu rilo r date de adulţi. El
ridică problem e, îşi spune p ro p ria lui părere rez u lta tă
din observarea rea lită ţii sau din cu ltu ra acum ulată.
O contribuţie im portantă la n a şte rea divergenţelor
în tre generaţii o are şi in teg rarea adolescentului în tr-u n
grup, altu l decît cel fam ilial sau şcolar. Am m ai v o rb it
de in fluenţa relaţiilor inform ale asupra tîn ăru lu i stim u ­
lată, p rin tre altele, de creşterea sferei de interese şi de
cerinţe individuale, de autonom ia sa faţă de fam ilie, auto­
afirm area, in teresu l p en tru sexul opus. De m ulte ori se
nasc conflicte în tre g ru p u rile inform ale şi fam ilie sau
colectivele de m uncă şi şcolare. în cadrul acestor g ru ­
puri se realizează nevoia de identificare de care am m ai
pom enit. U neori g rupul este idealizat m ergîndu-se pînă
acolo încît se consideră că acesta îi p erm ite tîn ă ru lu i să
se afirm e în siguranţă, să se exprim e liber fără team a de
a nu fi înţeles corect.
G rupul de aceeaşi vîrstă îl incită pe tîn ă r la autode-
păşire, la depăşirea acelor b arie re din alte stru c tu ri
grupale ce îm piedică afirm area p len ară a treb u in ţelo r
sale. V iaţa de g rup este o form ă de evitare a rap o rtu rilo r
de inegalitate cu adulţii, de opoziţie faţă de stru c tu rile
tradiţionale ale societăţii. în acest grup predom ină a ti­
tudini, com portam ente, m odele de viaţă proprii însuşite
de m em brii grupului. D ar în asem enea g ru p u ri inform ale
există o ten d in ţă vădită la un ifo rm itatea valorilor şi a ti­
tudinilor. Cine n u respectă norm ele specifice g rupului
riscă să fie exclus. în fapt, tîn ă ru l se identifică cu va­
lorile grupului şi găseşte în el u n sprijin. După cum re ­
m arca R. Bell, creatorul conceptului de cu ltu ră parţială,
probabil există puţine stru c tu ri grupale care cer o con­
form itate m ai m are decît cea a tinerilor. C onform ism ul
din m ediul fam ilial sau şcolar este su b stitu it de confor­
m ism ul de grup. Pe de altă parte, tin erii îşi creează ei
singuri un sistem de referin ţe după care se orientează şi
p rin care pot să-şi exprim e independenţa în com porta­
m ent şi gîndire faţă de adult. N u m ai stăruim asupra
grupului de aceeaşi vîrstă, problem atica sa a făcut obiec­
tu l unui parag raf special. Am v ru t doar să subliniem că
divergenţele în tre generaţii sînt generate şi de neconcor-
d an ţa com portam entului tîn ăru lu i în g rupul de aceeaşi
v îrstă cu exigenţele ad u ltu lu i faţă de u n asem enea com­
portam ent.

106
 D ivergenţele sîn t d eterm inate de inegalitatea gru ­
pelor de v îrstă în o stru c tu ră socială dată, concretizată
în rep artizarea disproporţionată a rolurilor şi sta tu -
surilor, în m odul cum societatea le valorizează p rin fie­
care grupă de vîrstă.
R aporturile contradictorii în tre generaţii cunosc m ai
m ulte form e. S-a elaborat şi o tipologie a lor pornind de
la perspectiva inform aţională în raporturile în tre ge­
neraţii. O m enţionăm pe cea elaborată de B. Buchofer.
Un prim tip de conflict apare atunci cînd cei m ai în
v îrstă interzic celor m ai tin e ri accesul la unele inform aţii
căutate de aceştia. A utoritatea adulţilor faţă de tin e ri ar
fi dim inuată dacă tin erii a r cunoaşte totul despre dom e­
nii încă interzise p en tru ei. D ivergenţele în tre generaţii
ap ar în faza copilăriei caracterizată p rin statu su ri şi
ro lu ri ascriptive. Pe m ăsura evoluţiei către faza tinereţii
individul vrea să i se recunoască un nou status, care să-i
perm ită accesul la toate inform aţiile. Socializarea este
în acest caz ad aptarea tin erilo r la nivelul de inform are al
adulţilor. D ivergenţele ap ar atunci cînd tin erii sîn t con­
ştienţi că sîn t excluşi de la anum ite dom enii : căsătorie,
activitate sexuală, ocupaţie.
Un a lt tip de conflict se m anifestă în perioada
14— 23 ani. T inerii de aceeaşi v îrstă evaluează critic con­
ţin u tu rile culturale, îşi exprim ă propriile lor poziţii şi
in tră în com petiţie cu generaţia adultă. Mai există şi o
altă form ă de conflict : generaţia tîn ără dispune de in ­
form aţii m odificate dar şi de m ai m ulte inform aţii cul­
tu ra le relevante decît poseda generaţia vîrstnică în ace­
eaşi fază de dezvoltare. E xistă situaţii cînd deşi cei
tin e ri au avans în inform are, funcţionează principiul
vechim ii d rep t criteriu de bază în acordarea unor s ta tu ­
suri şi roluri. După cum., sînt unii b ă trîn i care ren u n ţă
la poziţiile lo r sociale şi profesionale din cauza defici­
tu lu i de inform aţie. Influenţa revoluţiei ştiinţifico-tehnice
este decisivă în diferenţierea generaţiilor şi, deci în ap ari­
ţia divergenţelor d intre generaţii în anum ite stru c tu ri
sociale.
De bună seam ă, tipologia de m ai sus, ca oricare alta,
sim plifică realitatea şi de aceea treb u ie considerată doar
ca u n indicator p e n tru su rp rin d erea unor p a rticu la rită ţi
dom inante la o anum ită grupă de vîrstă. în acelaşi tim p,
.se im pune a rem arca accentul pus pe divergenţă în de-

107
 trim en tu l convergenţei. Am m ai su b liniat ideea că v îrstele
n u sîn t rigide, statice, ci ele evoluează ca orice fenom en
psihosocial şi cunosc procese de dezvoltare şi creativitate
determ inate tocm ai de rap o rtu rile în tre generaţii.
C ercetări sociale din ţa ra noastră, pu ţin e ce-i d rep t,
pe tem a generaţiilor, dovedesc ex isten ţa unor deosebiri
în tre generaţii în contextul convergenţelor în tre ele. Aşa,
de pildă, cercetarea asupra tin erilo r d in m ediul ru ra l
(O. Bădina, D. D um itru, O. N eam ţu, 2970) reliefează că
în satul contem poran din ţa ra n oastră n u se poate vorbi
despre o situaţie tensională în tre tin e ri şi vîrstnici. In ­
vestigaţia despre im aginea reciprocă a p ărin ţilo r şi co­
piilor în cadrul fam iliei (F. M ahler, C. M amali, 1974)
efectuată pe 94 fam ilii, evidenţiază că a tît p ărin ţii cît
şi copiii indică m ai m ulte zone de acord decît zone de
conflict în atitu d in ile lor faţă de problem atica percep­
ţiei reciproce a părin ţilo r şi copiilor. Zonele de acord
în tre cele două generaţii apar cu priv ire la activitatea
profesională, reu şita în viaţă, preg ătirea şcolară, viaţa
în colectiv. în tr-o m ăsură m ai m ică acordul în tre pă­
rin ţi şi copii se m anifestă în ceea ce priveşte tim pul li­
ber, alegerea prietenilor, moda, căsătoria. Cît priveşte
zonele de conflict cei doi cercetători m enţionează că ele
sînt prezente în problem e referito are la religie, expe­
rienţele sexuale, consum ul de alcool, ieşirile nocturne,
conducerea autom obilului. Se consem nează existenţa m ai
m ultor zone de conflict în tre fete şi p ărinţi, cu deosebire
în tre fiice şi taţi, decît în tre băieţi şi părinţi.
Investigaţia realizată pe un g ru p de elevi (I. D um i-
trescu şi N. A ndrei, 1978) a aju n s la concluzia că n u
există o confruntare în tre tin eri şi adulţi ci diferenţe
cu p riv ire la concepţia despre viaţă, orizontul cu ltu ral,
idealuri, m odul de a gîndi şi m edita asupra prezentului.
A junşi la capătul excursului n o stru despre ra p o rtu ­
rile în tre generaţii, la convergenţa şi divergenţele d in tre
ele, reţinem ca o concluzie generală că generaţiile sînt
fenom ene reale ce fiinţează în stru c tu ri sociale concrete,
se diferenţiază în tre ele datorită, în p rim ul rînd, schim ­
b ărilo r sociale in terv en ite în fiecare epocă istorică. Di­
ferenţele în tre generaţii, convergenţa şi divergenţele lor
sîn t u n factor al progresului um an şi social şi deci cu un
rol specific în dezvoltarea societăţii, a subsistem elor ei.
Ele se m anifestă în funcţie de caracterul orînduirii so­

108
ciale, de p a rticu larităţile fiecărei ţări. în socialism, da­
to rită caracteru lu i neantagonic al contradicţiilor sociale,
ra p o rtu rile în tre generaţii n u au caracter de conflict.
A tunci cînd sîn t neglijate aspiraţiile şi treb u in ţele reale
ale tin e rilo r sau cînd unii tin e ri reclam ă m ai m u lt decît
poate oferi societatea, divergenţele dintre generaţii sînt
m ai puternice. Ia tă de ce stu d ierea aten tă şi perm anentă
a rap o rtu rilo r în tre generaţii este o condiţie esenţială
p e n tru abordarea concretă a problem elor reale ale fie­
cărui g rup de vîrstă.
 Capitolul III

TINEREŢEA — VÎRSTĂ CULTURII

1. UN R A PO R T COM PLEX : TIN ERET ŞI CULTURA

Oricine stăruie asupra relaţiei d intre cu ltu ră şi tin e ­

re t este obligat să răspundă la o serie de problem e re ­
feritoare la p a rticu larităţile fiecăruia dintre term enii im ­
plicaţi. Un răspuns tra n şa n t oricît de arg u m en tat şi con­
vingător a r fi (aparent se înţelege) nu este acceptabil.
N uanţele, şi cu deosebire, specificul rap o rtării c u ltu rii
la tin e ret şi a tin e retu lu i la cu ltu ră cer o abordare r i­
guroasă şi ren u n ţa re a la unele clişee. Avem în vedere,
în prim ul rînd, identificarea cu ltu rii cu nivelul şi ori­
zontul de cunoştinţe artistice. Apoi, dăunătoare este şi
respingerea de plano a oricărei activităţi a unui grup
social care nu se încadrează în concepţia consacrată
despre cultură. Nu putem detalia însă ar m erita o cu­
noaştere aten tă şi profundă despre efectele în teorie şi
, practică ale p erp etu ării unor concepte şi teze cu ltu ro -
logice rigide şi, în cele din urm ă, producătoare de a ti­
tu dini şi concepţii dogmatice.
E xam inarea u n u i subiect cum este cel refe rito r la
generaţie şi cu ltu ră im plică în m od necesar lu area în
considerare a cu ltu rii în în treg u l ei, cu a tît m ai m u lt
dacă vizăm generaţia tînără, studiată, cum am văzut şi
cum o să se observe m ai departe, de unele curente con­
tem porane p rin conceptul de cu ltu ră a tineretului. D upă
o perioadă cînd teoria şi practica educativă subliniau
un ilateral doar aspectul continuităţii culturale în suc­
cesiunea generaţiilor a u rm a t o alta caracterizată p rin
afirm area ideii discontinuităţii culturale în tre generaţii,
ajungîndu-se la susţinerea tezei conflictului sau p ră -

110
pastiei în tre generaţii. P rezentarea unora d in tre te n ta ­
tivele teoretice din c u ltu ra actuală cu privire la cultu-
ra lita te a g ru p u rilo r sociale este im perios utilă, deoarece
acestea au pus în discuţie v ariate şi im portante ele­
m en te ale m odalităţilor de constituire a unor form e cul­
tu ra le noi,
C ultura contem porană se deosebeşte de cultura altor
etape istorice p rin diversitate de stiluri, de m ijloace şi
concepţii d atorită m anifestării creaţiei um ane în m u lti­
tu d in ea de procese sociale. Perspectivele de abordare a
fenom enului cu ltu ral sînt m ultiple, ele fiind şi o dovadă
a lărgirii ariei de cunoaştere şi investigare a om ului.
Im plicarea cu lturii în dezvoltarea socială are loc .în
acţiunea rela tiv independentă a conştiinţei sociale faţă
de existenţa socială. Schim barea şi evoluţia fenom enelor
sociale, participarea sau nonparticiparea sînt influenţate
şi de nivelul de cu ltu ră al individului, al g rupului sau
societăţii în ansam blul ei. Pasivitatea, nereceptarea sau
respingerea noului, incapacitatea de a gîndi şi discerne
singur, după criterii ferm e, valorile de nonvalori sînt
efecte şi ale m odul