Dreptul comertului international Curs 10

Arbitrajul comercial international

Arbitrajul comercial international este o modalitate specifica de solutionare a litigiilor din

comertul international.
Arbitrajul este o jurisdictie pentru solutionarea litigiilor din comertul international care
au caracter de arbitrabilitate intre persoane de drept privat sau intre acestea sau persoane de drept
public actionand de iure gestionis, jurisdictie efectuata de un tribunal arbitral compus din
persoane neinvestite cu autoritate publica, denumite arbitri, a caror competenta izvoraste din
vointa partilor litigante sau in mod exceptional dintr-o conventie internationala, jurisdictie
desfasurata pe baza unei proceduri speciale care se poate finaliza printr-o hotarare definitiva si
obligatorie pentru partile litigante.
1. Arbitrajul este o jurisdictie, asadar este o forma de justitie, din acest punct de vedere
arbitrajul se aseamana esential cu instanta de judecata, este principala asemanare dintre arbitri si
judecatori. Atat arbitrii cat si judecatorii au jurisdictio, adica dreptul de a spune legea. Nu
oricine are dreptul de a spune legea, legiuitorul stabileste cine are dreptul de a spune legea.
Medierea, concilierea, expertiza nu intra in jurisdictie.
2. Arbitrajul este o jurisdictie pentru solutionarea litigiilor din comertul
international. Obiectul arbitrajului il constituie litigiile care indeplinesc 2 conditii:
- izvoresc din comert
- sunt internationale. Caracterul litigiului da caracterul arbitrajului.
3. Pentru a putea face obiectul arbitrajului litigiile trebuie sa fie arbitrabile.
Arbitrabilitatea este o conditie esentiala. Nu toate litigiile sunt arbitrabile. Litigiul arbitrabil
este acel litigiu cu privire la care partile pot sa tranzactioneze. Sunt categorii de litigii pe care
codul de procedura civila le declara nearbitrabile. De ex: litigiile din materia succesiunilor, din
materia dreptului familiei.
4. Subiectele arbitrajului de comert international
Este o jurisdictie, de principiu, intre persoane juridice de drept privat, asta inseamna
persoane fizice sau societati de comert care au calitatea de subiecte de dreptul comertului
international.
Pot face obiectul unui arbitraj si litigiile dintre o persoana de drept privat si o entitate
publica (statul, unitatile administrativ teritoriale, judetul, municipiul, orasul, comuna, un
minister, o agentie guvernamentala) cu o singura conditie, si anume ca acea societate publica sa
actioneze de iure gestiones, pe picior de egalitate, cu cealalta parte, daca actioneaza de iure
imperi, pe picior de superioritate, este arbitraj de drept international public, nu de drept
international privat.
5. Aceasta jurisdictie trebuie efectuata in fata unui tribunal arbitral. Tribunalul arbitral
este compus din arbitri. Arbitrii nu sunt functionari publici, iar aceasta este deosebirea esentiala

1
dintre arbitru si judecator. Judecatorul este un functionar public, un demnitar, el face parte din
sistemul justitiei care este una dintre cele 3 puteri din stat. Arbitrul este o persoana particulara si
nu un functionar public, neinvestita cu autoritate publica.
6. Temeiul competentei arbitrului. La judecator temeiul vine din lege, la arbitru temeiul
vine din competenta partilor. Parile sunt cele care hotarasc sa ofere unei persoane private
increderea de a solutiona litigiul.
7. Competenta arbitrului poate izvori dintr-o conventie internationala.
8. Arbitrajul se desfasoara pe baza unei proceduri speciale. Procedura arbitrala este
derogatorie de la dreptul roman, adica de la codul de procedura civila. In regulamentele de
procedura ale diferitelor curti de arbitraj este o prevedere potrivit careia pentru problemele pe
care legile de procedura nu le solutioneaza se va apela la reglementarile de drept comun din
dreptul de procedura civila.
9. Procedura arbitrala se finalizeaza, de regula, printr-o hotarare definitiva si obligatorie
pentru partile litigante. Hotararea este definitiva, hotararea putand fiind atacata pe o cale
extraordinara de atac care se numeste actiune in anulare si este obligatorie pentru ca partile
trebuie sa o respecte, adica trebuie sa o puna in aplicare. Daca partile nu o fac, hotararea arbitrala
este titlu executoriu si se pune in executare printr-o hotarare judecatoreasca prin forta coercitiva
a statului.

Conventia de arbitraj ca temei a competentei arbitrilor

Competenta arbitrilor este intemeiata pe vointa partilor prin conventia de arbitraj.
Conventia de arbitraj este acordul de vointa al partilor de a conferi competenta pentru
solutionarea unui litigiu intre ele, viitor sau prezent, unui tribunal arbitral. Conventia de arbitraj
este de doua feluri:
a) conventia de arbitraj poate imbraca forma unei clauze compromisorii, se mai numeste
si clauza de arbitraj. Clauza compromisorie este acea clauza cuprinsa in contractul principal prin
care partile stabilesc ca un litigiu viitor, adica un litigiu posibil, potential intre ele, sa fie
solutionat prin arbitraj. Clauza compromisorie suna asa: Orice litigiu izvorat din incheierea,
executarea sau incetarea prezentului contract va fi solutionat de Curtea de Arbitraj International
de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
b) a doua forma este compromisul de arbitraj. Compromisul de arbitraj este conventia
prin care partile stabilesc ca un litigiu prezent izbucnit intre ele se va solutiona prin arbitraj.
Asadar, compromisul priveste un litigiu prezent si actual. Compromisul imbraca forma unui
contract separat de contractul principal

Efectele conventiei de arbitraj

Conventia de aritraj are doua efecte:
In primul rand, are un efect negativ, ea inlatura competenta instantelor de drept comun.
Asta inseamna ca o instanta de judecata in cazul in care constata ca intr-un contract exista o
clauza compromisorie este obligata sa decline competenta catre tribunalul arbitral.

2
 In al doilea rand, are un efect pozitiv care consta in faptul ca aceasta clauza confera
competenta arbitrilor. Arbitrii trebuie sa isi verifice intotdeauna propria competenta. Numai daca
partile au conferit aceasta competenta vor judeca.

Raportul dintre clauza compromisorie si contractul principal

Raportul dintre clauza compromisorie si contractul principal se exprima prin sintagma:
Clauza compromisorie are o autonomie relativa fata de contractul principal. Clauza
compromisorie are autonomie fata de contractul principal din cel putin 2 motive.
In primul rand, cauzele de rezolutiune si reziliere a contractului principal nu afecteaza
valabilitatea clauzei compromisorii, asadar, arbitrii pot sa pronunte rezolutiunea sau rezilierea
contractului principal in care clauza este inserata fara submineze propria competenta. In al doilea
rand, din punct de vedere al dreptului international privat, legea aplicabila contractului principal
poate fi diferita de legea aplicabila clauzei compromisorii.
Autonomia este insa si relativa, adica sunt si momente cand este afectata clauza
comprimosorie de contractul principal, asa numitele nulitati convergente. De pilda, un viciu de
consimtamant care afecteaza contractul principal afecteaza in mod firesc si clauza
compromisorie inserata in acel contract.

Clasificarea arbitrajului
Arbitrajul se clasifica dupa doua criterii:
1. Dupa caracterul temporar sau permanent al arbitrajului:
- arbitraj ad hoc. Este un arbitraj temporar care se constituie pentru solutionarea
unui singur litigiu, determinat, si care isi inceteaza existenta in momentul in care hotararea s-a
pronuntat. Acest arbitraj nu are o structura organizatorica proprie. Arbitrajul ad hoc este regula.
Daca partile au convenit sa apeleze la un arbitraj si nu au mentionat ce fel de arbitraj este, va fi
un arbitraj ad hoc.
- arbitraj institutionalizat. Este cel efectuat de o institutie de arbitraj. Este un
arbitraj permanent conceput pentru n litigii. Are o structura organizatorica proprie care preexista
si subzista fiecarui arbitraj in parte. Marea majoritate a arbitrajelor sunt institutionalizate pentru
ca partile trimit la o instituie de arbitraj. Arbitrajul institutionalizat se subclasifica dupa doua
criterii:
~ dupa materia pe care o solutioneaza, ratione materiae:
a) arbitraj cu compenta materiala generala. Este acel arbitraj care poate
solutiona litigii din orice domeniu al comertului. Marea majoritate a institutiilor de arbitraj sunt
cu competenta materiala generala.
b) arbitraj cu compenta materiala speciala. Acestea sunt organizate, de
regula, pe langa camere de comert specializate pe langa burse de marfuri, pe langa asociatii
profesionale dintr-un anumit domeniu al comertului. De pilda, GAFATA (Grain and Feed Trade
Association cu sediul Londra, este specializata in acest gen de comert sau Liverpool Cotton
Association).
~ dupa competenta teritoriala, ratione loci:
3
 a) arbitraje cu competenta teritoriala generala. Solutioneaza litgiii intre
parti indiferent de sediul lor. Marea majoritate sunt cu competenta teritoriala generala.
b) arbitraje cu competenta teritoriala regionala. De pilda, NAFTA
(North American Free Trade Association include Canada, Sua, Mexic)
c) arbitraje cu competenta teritoriala bilaterala. Atunci cand sunt
solutionate litigii intre 2 state. Acestea se stabilesc printre acorduri bilaterale dintre cele doua
state.
2. Dupa puterile conferite arbitrilor
- arbitraj in drept strict sau arbitraj de jure. Acesta este regula. Cand partile nu
au stabilit nimic, arbitrii judeca in drept strict. Judecata in drept strict inseamna pronuntarea
hotararii in baza unui text de lege.
- arbitraj in echitate. Este cel prin care parile confera arbitrilor o mai mare
putere, libertate de decizie. Trebuie sa o faca explicit printr-o clauza explicita. In arbitrajul in
echitate arbitrii nu sunt obligati sa pronunte hotararea dupa un anumit text de lege, ci sunt liberi
sa pronunte o hotarare in functie de ceea ce ei considera ca este echitabil in speta. Cu toate
acestea, arbitrajul in echitate nu poate sa faca orice, acesta are limite, si anume din punct de
vedere procesual si din punct de vedere al dreptului material. Din punct de vedere procesual,
arbitrii in echitate trebuie sa respecte principiile fundamentale ale procesului civil international,
adica contradictorialitatea, disponibilitatea si respectarea dreptului la aparare. Din punct de
vedere substantial arbitrii in echitate nu pot incalca dispozitiunile de ordine publica de drept
international privat din acel sistem de drept care ar trebui sa se aplice in speta.

Curtea de arbitraj comercial international de pe langa Camera de Comert si

Industrie a Romaniei

Curtea de arbitraj de la Bucuresti are ca fundament de existenta legea 335/2007 Legea

camerelor de comert din Romania. In aceasta lege se scrie explicit ca pe langa camera de comert
si industrie a Romaniei se poate realiza Curtea de arbitraj comercial international. Tot in lege se
stabileste ca se pot crea curti de arbitraj judetene.
Curtea de arbitraj are doua regulamente esentiale:
In primul rand, are un regulament de organizare si functionare. Regulamentul de
organizre si functionare a fost adoptat in 2014 si modificat in 2016. Regulamentul de
organizare si functionare stabileste natura juridica a curtii (ROF). Curtea de arbitraj comercial
international este o instituie permanenta de arbitraj, asadar, este un arbitraj institutionalizat.
Curtea nu are o personalitate juridica proprie, personalitate juridica are numai camera de
comert si industrie a Romaniei. Desi nu are personalitate juridica proprie curtea este
independenta in exercitarea operatiunilor ce ii revin fata de camera de comert. Camera de comert
nu are niciun fel de competenta cu privire la activitatea jurisdictionala a curtii. Camera de comert
nu intervine in procesul de arbitraj, ea numai administreaza partea financiar-contabila a curtii.
Competenta curtii

4
 In primul rand, curtea organizeaza si solutioneaza litigiile internationale si interne.
In al doilea rand, aa poate sa acorde servicii de organizare si pentru un arbitraj ad hoc.
In al treilea rand, curtea de la bucuresti este si un for de dezbatere a problemelor de drept
si jurisprudenta arbitraja de renume in romania.

Regulile de procedura arbitraja (al doilea document al curtii)

Regulile de procedura arbitrala sunt adoptate in 2014. RPA au principalele prevederi:
1. Reglementeaza competenta curtii. Curtea organizeaza si administreaza solutionarea
litigiilor interne si internationale pe calea arbitrajului institutiolizat daca partile au incheiat in
acest sens o conventie arbitrala si au sesizat curtea cu o cerere de arbitrare. Curtea solutioneaza
litigii arbitrale, arbitrabile, acestea inseamna in primul rand litigiile izvorate dintr-un contract sau
in legatura cu contractul si anume litigiile privind incheierea, interpretaream executarea si
desfiintarea contractului, dar curtea poate solutiona si litigii extracontractuale daca exista o
clauza in acest sens. Marea majoritate a litigiilor sunt internationale. Sunt internationale cand vin
din raporturi juridice de extraneintate sau sunt litigii interne care nu cuprind un element de
extraneitate.
Temeiul curtii il constituie conventia arbitrala. Conventia trebuie incheiata in scris fie sub
forma unei clauza compromisorii inclusa in contractul principal fie sub forma unei intelegeri de
sine statatoare numita compromis.
2. Definesc clauza compromisorie. Litigiile ce se vor naste din contract sa fie supuse
arbitrajului. Valabilitatea clauzei compromisorii este independenta fata de contractul principal in
care este scrisa. Curtea are si o clauza compromisorie model pe care partile trebuie sa o aiba in
vedere daca doresc sa insereze o clauza: orice litigiu decurgand din sau in legatura cu acest
contract inclusiv referitor la incheiera, desfiiintare executarea lui se va solutiona prin arbitrajul
curtii de arbitraj in conformiate cu regulile de procedura arbitrala ale acestei curti. Hotararea
arbitrala este definitiva, obligatorie si executorie. Daca partile au incheiat un compromis, o
intelegere de sine statoare, este obligatoriu sa mentioneze obiectul litigiului.

Constituirea tribunalului arbitral

Tribunal arbitral se constituie potrivit vointei partilor, si anume:
1. dintr-un singur arbitru, daca este arbitru unic partile trebuie sa convina cu privire la
persoana arbitrului unic.
2. din 3 arbitrii, daca sunt 3 arbitrii fiecare parte desemneaza un arbitru si cei doi arbitrii
aleg supraarbritul. Supraarbritul este presedintele tribunalului arbitral. Daca o parte nu isi
desemneaza arbitrul sau daca cei 2 arbitrii nu se inteleg cu desemnarea supraarbitrului, deicde
presedintele curtii. Apoi, arbitrii sunt independenti si impartiali in indeplinirea atributiilor lor
jurisdictionale, ei nu sunt reprezentantii partilor.

Procedura arbitrala

5
 Procedura arbitrala incepe printr-o cerere arbitrala care trebuie sa contina in primul rand
toate mentiunile pe care trebuie sa le contina o cerere de chemare in judecata, si anume:
a) denumirea si domiciliul, respectiv sediul partilor cu toate celelalte atribute de
idenntificare
b) daca partea este reprezentata printr-un avocat sau un reprezentant legal trebuie aratata
calitatea acelei persoane, imputernicirea avocatiala sau calitatea persoanei.
c) trebuie aratate obiectul si valoarea litigiului
d) motivele de fapt si de drept pe care cererea se intemeiaza in fiecare capat de cerere
e) probele pe care reclamantul intelege sa isi intemeieze cererea
f) semnatura si stampila
Aceastea sunt mentiuni generale pentru orice actiune in justitie. In plus, sunt doua
mentiuni speciale pe care cererea de arbitrare trebuie sa o cuprinda. In primul rand, aratarea
conventiei de arbitraj (temeiul arbitrajului). In al doilea rand, al doilea element obligatoriu este
calculul taxei arbitrale. Regulile de procedura arbitrala sunt insotite de ceea ce se numesc norme
privind taxele si cheltuielile arbitrale care indica modul de plata al taxelor si modul de suportare
al cheltuielilor. Cererea se depune la secretariatul curtii de arbitraj, cererea se comunica paratului
fie direct de catre reclamant cu dovada de primire fie de catre secretariatul curtii tot cu dovada de
primire.
Paratul poate sa depuna intampinare. Intampinarea nu este obligatorie, dar nedepunerea
intampinarii nu inseamna ca paratul recunoaste pretentiile reclamantului. Paratul are dreptul in
20 de zile de la primirea cererii de arbitrare sa faca intampinarea. Intampinarea trebuie sa contina
elementele generale pe care le contine orice intampinare: datele de identificare, exceptiile,
apararile, probele in aparare, semnatura, stampila.
Totodata prin cererea de arbitrare si prin intampinare trebuie sa se precizeze daca doresc
un arbitru unic sau din 3 arbitrii.
De asemenea, paratul poate face cererea reconventionala daca are pretentii poprii din
partea reclamantului care se nasc din acelasi raport juridic, termenul este de 20 de zile. De
regula, cererea reconventionala se solutioneaza odata cu cererea principala,dar triunallul arbitral
o poate dijunge. In fata curtii dea rbitraj oartile pot fi reprezentati de avocat, consilieri juridici
sau reprezn legali.
Procedura arbitrala nu este publica si pot participa numai partile, reprezentantii lor,
martorii, expertii, traducatorii, dupa caz alte persoane cu care partile sunt de acord si tribunalul
arbitral este dea cord. Lipsa partilor nu suspenda procedura, tribunalul pronuntandu-se pe
documentele de la dosar chiar in lipsa partilor.
Probele se administreaza de tribunallul arbitral in sedinta, martorii si expertii nu depun
juramant, iar impotriva martorilor si expertilor nu se pot lua masuri de constrangere de tip
amenda, mandat de aducere, in aceste cazuri tribunalul arbitral trebuie sa se adreseze instantei,
insa onorariul experitilor poate fi redus.
Dupa fiecare termen se intocmeste o incheiere de sedinta in care sunt mentionate
sustinerile partilor si modul de indeplinire a procedurii de citare, motivele masurilor adoptate de
tribunalul arbitral, dispozitivul care cuprinde aceste masuri si semnaturile arbitrilor.
6
 Procedura arbitrala se incheie printr-o sentinta arbitrala. Litigiul trebuie solutionat
potrivit contractului principal, potrivit normelor de drept aplicabile. Daca partile nu au
incuviintat expres ca arbitrii sa solutioneze in echitate. Se va tine seama de uzantele comerciale
si de principiile generale de drept.
Sentinta arbitrala contine urmatoarele elemente: partea introductiva (practicaua) in care
se mentioneaza componenta tribunaluli arbitral, numele asitentului arbitral, locul si data
pronuntarii hotararii, numele partilor si domiciliul/sediul, numele si domiciliul reprezentantilor
partilor, conventia de arbitraj in temeiul caruia arbitrii au dreptul sa se pronunte; motivarea in
care arbitrii trebuie sa prezinte pe scurt sustinerile partilor, obiectul litigiului, motivele de fapt si
de drept ale sentintei sau motivele de echitate daca sunt investiti sa judece in echitate;
dispozitivul care cuprinde masurile pe care tribunalul arbitral le decide, semnaturile tuturor
arbitrilor si asistenului arbitral. Sentinta arbitrala trebuie redactata in cel mult o luna de la data
pronuntarii, este definitiva si obligatorie, trebuie sa se aduca la indeplinire de buna voie de partea
care a cazut in pretentii. Daca partea care a cazut in pretentii nu executa hot de bunvoie, sentinta
este titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.

Prevederi speciale privind arbitrajul international (din reguli)

a) daca litigiul este international arbitrul trebuie sa tina seama si de conventiile la care
Romania este parte
b) arbitrii trebuie sa determine legea aplicabila litigiului fie in functie de acordul partilor
care trebuie sa indice legea aplicabila litigiului, daca nu trebuie sa determine ei sitemul de drept
aplicabil, aplicand normele de drept conflictualle din sistemul de drept roman
c) de regula, locul arbitrajului este la sediul curtii, dar in arbitrajul international partile
pot conveni ca locul arbitrajului sa fie in alta parte, in Romania sau in strainatate. Locul
arbitrajului nu se confunda cu sediul arbitrajului. Sediul arbitrajului este intotdeauna acelasi,
sediul curtii, care atrage competenta in calea de atac. Locul poate fi altul.
d) daca partile au stabilit un anumit termen in care actele procedurale trebuie facute,
aceste termene se dubleaza in arbitrajul international
e) in arbitrajul international dezbaterea litigiului se face in limba romana sau in limba
stabilita prin conventia arbitrala sau tribunalul insusi poate stabili ca arbitrajul sa fie solutionat in
limba internationala sau in limba romana.
f) din punct de vedere al probelor, partile pot deroga de la modalitatile de administrare a
probelor de regulile de procedura si in subsidiar de codul de proceura roman si pot aplica regulile
de procedura ale asociatiilor internationale a avocatilor International Bar Association.
Regulile se completeaza cu dispozitiunile de drept comun din codul de procedura civila
roman in masura in care aceste dispozitiuni sunt compatibile cu arbitrajul si cu natura litigiului.
Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie, impotriva ei se poate formula o singura
cale de atac care se numeste actiune in anulare si care este reglementata de art. de la 608 la 613
din codul de procedura civila. Asadar, nu se face apel, nu se face recurs, nu se face nicio cale
ordinara sau extraordinara de atac.
Actiunea in anulare are motive stricte pentru care se poate introduce:
7
a) litigul nu este subceptibil de solutionare pe calea arbitrajului
b) tribunalul arbitral a solutioant litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei
conventii arbitrale nule sau inoperante
c) tribunalul arbitral nu s-a constituit in conformitate cu conventia de arbitraj
d) partea a lipsit la termenul la care a avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legat
indeplinita (viciu de procedura la termenul de dezebateri)
e) hotararea a fost pronuntata dupa exprirarea termenului arbitrajului, daca partile au prevazut un
asemenea termen.
f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucuri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decat
s-a cerut
g) hotararea arbitrala nu contine dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu
este semnata de arbitrii
h) hotarea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri sau dispozitiile imperative ale legii
i) daca dupa pronuntarea hotararii arbitrale CCR a declarat neconstitionala o lege sau o
ordonanta pe care arbitrii s-au intemeiat cand s-a pronuntat hotararea
In procedura actiunii in anulare se administreaza numai inscrisuri. Competenta de
solutionare a actiunii in anulare revine curtii de apel in circumscriptia a avut loc arbitrajul.
Termenul este de o luna de la data comunicatii hotararii arbitrale.
Instanta judeca in complet de prima instanta, intampinarea la instanta este obligatorie,
instanta poate respinge actiunea in anulare, insa daca o admite are doua posibilitati: sa rejudece
cauza sau sa o trimita instantei de judecata competenta sa o judece potrivit codului de procedura
civila sau poate sa dispuna retrimiterea cauzei pentru rejudecare la tribunalul arbitral. Hotararea
in prima instanta a curtii de apel este suspusa recursului.
Art. 614-615 hotararea arbitrala se aduce la indeplinire de bunavoie de catre partea
impotriva careia s-a pronuntat, daca nu se executa de bunavoie este titlu executoriu si se executa
silit intocmai ca o hotarare judecatoreasca.