Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
CUPRINS
Cuprins………………………………………………………………………………….2
Bibliografie……………………………………………………………………………..11
2
1. Istoric asupra instituţiei
3
greutate luărilor de poziţie, permiţând astfel ameliorarea gestiunii financiare a comunităţii
Europene.
Dotată cu personalitate morală şi autonomie financiară, Curtea Europeană de Conturi a
Comunităţii Europene, cu sediul la Luxemburg, nu este un organ de jurisdicţie în ciuda
numelui său: statutul său este comparabil din acest punct de vedere cu cel al Curţii de Conturi
germane, care nu are nici o putere de sancţiune.
Această misiune formulată în termeni generali nu conferă Curţii Europene de Conturi
putere de jurisdicţie asupra conturilor. Rolul său este de a informa instituţiile europene asupra
legalităţii şi regularităţii operaţiilor realizate pentru o bună gestiune financiară a Comunităţii 1.
Curtea Europeana de Conturi controlează execuţia bugetului şi asistă Parlamentul şi Consiliul.
Din punct de vedere istoric, crearea Curţii Europene de Conturi coincide cu modelarea
puterilor Parlamentului European. Relaţiile Curţii Europene de Conturi cu Parlamentul au fost
întotdeauna stricte, rigide şi mult mai flexibile şi mai întarite cu Comisia de la Bruxelles.
Totuşi, Curtea Europeană de Conturi nu este un organ legat de Parlament, diferenţa
resimţindu-se în raport cu instituţiile naţionale de control financiar belgiene, spaniole sau
britanice, ea veghind la ocrotirea independenţei sale, mai ales în programarea controalelor
sale.
Crearea Curţii Europene de Conturi a coincis cu doua evenimente particulare
importante: lărgirea puterilor Parlamentului European în materie de control bugetar şi
finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene din resurse proprii.
Existenţa unui buget propriu al Uniunii Europene, distinct de cel al statelor membre, şi
faptul că autonomia financiară fusese acordată instituţiilor europene sunt două elemente care
pledează, prin esenţa lor, în favoarea creării unui organ de control extern specific pentru
veniturile şi cheltuielile comunitare.
Rolul controlului extern nu este totuşi de a da un aviz cu caracter politic asupra
orientărilor pe care autoritatea responsabilă de gestiune întelege să le realizeze. Pronunţându-
se asupra aplicării lor şi asupra traducerii lor în masuri concrete, controlul extern are mai
curând misiunea de a întreba, punând în opera schimbările considerate ca necesare, indicând
unde şi de ce trebuie intervenit. Respectarea principiului separaţiei puterilor constrânge
controlul extern la a lăsa responsabililor cu gestiunea fondurilor publice dreptul de a decide cu
privire la calea de urmat.
In concluzie, activitatea de control luată în sens larg nu are un obiectiv unic de a
dezvălui deficienţele sau de a da naştere sancţiunilor. Ea constituie înainte de toate o manieră
eficace de ameliorare a gestiunii şi, pe cale de consecinţă, rezultatele spre care ea trebuie sa
tindă.
Misiunea Curţii Europene de Conturi, pe care o îndeplineşte într-o totală
independenţă, contribuie de o manieră fundamentală la transparenţa actelor din cadrul Uniunii
Europene.
1
V. Constantinesco, Robert Kovar, Denys Simon – Traite sur L’UE – Comentaire article par article, Ed.
Economico, Paris, 1995, p. 639.
4
2. Organizarea activității Curții Europene de Conturi
Atunci când Curtea Europeană de Conturi fusese creată în 1977 existau în toate statele
membre ale Comunității Europene instituții însărcinate cu controlul conturilor pentru fiecare
din aceste state.
Originalitatea Curții Europene de Conturi, ţine în primul rând de modul de compunere
şi delimitarea competenţelor sale.
Conform articolului 247 al tratatului, Curtea Europeană de Conturi, este compusă din
15 membri. Tratatul în textul său actual în vigoare, nu rezervă fiecărui stat membru numirea
unui membru al Curții, dar regula nu a fost fidel observată până în prezent. Curtea Europeană
de Conturi este o instituție ce funcționează colegial.
Tratatul de la Maastricht a constituit o instituție in plin exercițiu.
Compunerea Curții Europene de Conturi nu urmează regulile de recrutare identice
pentru toate ţările. Decizia de numire fiind până în prezent, luată în unanimitate prin Consiliu,
este de natura politică.
Experiențele profesionale, de tehnicitate de control sunt extrem de diferite, în funcție
de statele din care provin candidații şi de profilul moral şi profesional al fiecăruia. Caracterul
politic al numirilor a fost evocat în mod deschis şi nu pare să pună probleme particulare în
funcționarea interna a Curții2.
Fiecare membru al Curții dispune de un cabinet. Activitățile de audit sunt sub
responsabilitatea unuia sau mai multor membri ai curții, şi sunt structurate în grupuri.
În virtutea Tratatului ce instituia Comunitatea Europeană, Curtea de Conturi asista
Parlamentul şi Consiliul în misiunea de control a execuției bugetului. Ea poate să formuleze,
în acest sens, informații şi să exprime avize la cererea unei instituții europene. Tratatul
recunoaște Curții Europene de Conturi deplina autonomie în organizarea programului sau de
muncă şi în activitățile sale de control, ca şi în determinarea modalităților de publicare a
rapoartelor sale.
Curtea Europeană de Conturi emite, după bugetul din 1994, o declarație de asigurare
sau de siguranța care inserează în procedura descărcării bugetare.
Controalele specifice Curții Europene de Conturi generează anchete şi conduc la
emiterea unor scrisori de sector în cadrul unei proceduri contradictorii ce permite instituțiilor
controlate să verifice observațiile lor înaintea publicării unui raport definitiv. Rapoartele
Curții Europene de Conturi sunt transmise instituțiilor europene competente şi cuprind
recomandări adresate acestora. Așadar interlocutorii Curții Europene de Conturi, în exercițiul
acestor misiuni diverse de control, sunt instituțiile europene şi nu instituțiile statelor membre.
Dar Curtea Europeană de Conturi dispune pentru controlul de gestiune de fonduri comunitare
prin Comisie, de dreptul de a verifica modul de întrebuințare al acestor fonduri până la
utilizatorii finali, înțelegând prin aceasta colectivitățile locale şi persoanele private,
beneficiarii fondurilor structurale.
Competentele rationae materiae ale Curții Europene de Conturi s-au extins la a evalua
noile domenii politice care fac obiectul observațiilor comunitare. Totuși, prin natura lor,
aceste competenţe nu s-au extins şi asupra zonelor de intervenție ale statelor.
Daca se privește situația diferitelor state membre, se constată imediat o distincție
fundamentală între statele unde instituția competentă în materie de conturi publice are forma
2
www.infoeuropa.com
5
unui colegiu şi cele unde ea este constituită ca o entitate autonomă având în fruntea sa un
responsabil unic.
Forma colegială apare cu precădere in Franța, în ţările în general desemnate ca ţările
din sud (Spania, Grecia, Italia, Portugalia) sau ţările de tradiție germanică (Germania, Austria
si Benelux).
Construcția unui oficiu de formă administrativă având în fruntea sa un responsabil
unic caracterizează un schimb Marea-Britanie şi Irlanda ca şi trei ţări scandinave membre ale
Uniunii Europene.
Eventualitatea unei armonizări a situațiilor naționale prin alinierea statelor membre la
una sau la alta din cele doua formule nu a fost evocată, dar tradițiile naționale determină, fără
îndoiala, diferențe şi apropieri în abordarea acestor aspecte în legislațiile statelor membre.
Cu toate acestea, există două situații care trebuie menționate pentru că ele au o
anumită influenţă asupra Curții Europene de Conturi, şi anume: relația cu Parlamentul
European, pe de o parte, şi incidenţa organizării federale sau regionale, pe de altă parte.
Relația cu Parlamentul național este o relație de drept între instituția financiară
naționala şi Parlamentul fiecărui stat membru şi este mai mult sau mai puțin manifestată
conform tradițiilor constituționale naționale.
În Franța, se statuează prin Constituție ca, Curtea de Conturi asistă Parlamentul în
controlul execuției legilor financiare. Se autorizează, astfel, principiul colaborării între aceste
două autorități, sens în care, Curtea de Conturi a Franței desfășoară împreuna cu Comisia de
finanțe a Parlamentului misiuni de evaluare şi control şi o practică de lucru comună.
În alte ţări ale Europei, funcția de control a conturilor este plasată în mod explicit sub
ocrotirea Parlamentului. De exemplu, Oficiul Auditului National din Marea Britanie este
dirijat printr-un “controlor si auditor general” care are statutul de “ofițer al Camerei
Comunelor”.
Printre statele membre, Germania se distinge, desigur, prin aplicarea principiului
organizării federale a instituțiilor publice de control ale conturilor publice.
Faţă de Curtea de Conturi care are competenţa pentru verificarea conturilor federale,
fiecare land dispune de propria sa Curte de Conturi, care este independentă faţă de Curtea de
Conturi federală.
Aceasta independenţă implică în mod deosebit ca, în afara coordonării materiale,
Curtea de Conturi a Germaniei nu se interferează în relațiile ce se stabilesc între Curtea
Europeana de Conturi şi curțile de conturi ale landurilor.
Competentele materiale ale fiecărei instituții financiare naționale sunt definite prin
legea naționala in maniera autonomă şi purtând marca istoriei juridice a fiecărui stat.
Chiar daca Curtea Europeană de Conturi are putere de a verifica întrebuințarea fondurilor
comunitare până la utilizatorul final, aceasta putere nu este conferită la toate instituțiile
financiare naționale de control.
Curtea Europeană de Conturi se compune din 15 membri care sunt numiți de Consiliu,
apoi urmează consultarea Parlamentului. Ei sunt aleși dintre personalitățile care fac parte sau
au facut parte, în ţările lor, din instituții de control extern sau posedă o calificare specială
pentru aceasta funcție. Deși aceasta condiție este exprimată opțional, calificarea persoanelor
în cauză trebuie sa fie remarcabilă, având în vedere că este folosit termenul “personalități”
pentru ambele situații. În plus, ei trebuie sa ofere toate garanțiile de independenţă.
6
La primele numiri, 4 membri ai Curții, desemnați prin tragere la sorti, primesc un
mandat limitat la 4 ani, pentru a asigura o anumită continuitate a funcțiilor. Există şi
posibilitatea reînnoirii mandatului.
Membrii Curții desemnează din rândul lor președintele instituției pentru o perioadă de
trei ani, reînnoibila. Fără să fie magistrați, membrii Curții dispun de garanțiile destinate să
asigure independenţa lor, măcar că această noțiune nu are aceeași semnificație într-o instituție
a căror membri își păstrează funcțiile în ţările lor. Membrii Curții exercită funcțiile lor în
interesul general al Uniunii, care înseamnă o continuare a garanției de independenţă pe care ei
trebuie să o furnizeze la numirea lor (în sensul că ei au obligația de a nu solicita şi de a nu
accepta instrucțiuni din partea vreunui guvern sau organism)3.
Dispozițiile privind interdicția exercitării altor activități profesionale, datoria de
probitate şi discreție, acceptarea de funcții sau avantaje, după încetarea funcțiilor, cazurile de
încetare a funcțiilor, privilegiile şi imunitățile sunt, în general, identice cu cele prevăzute
pentru judecătorii Curții Europene de Justiție.
Pentru a satisface condiția de eficacitate şi credibilitate, membrii Curții au obținut sa
fie asistați de colaboratori în număr suficient şi cu un înalt nivel de formare profesională4.
Sistemul de numire al membrilor Curții de Conturi se distinge de cel al Comisiei sau al
Curții de Justiție (ai căror membri sunt numiți printr-un acord comun de guvernele din statele
membre), prin faptul că membrii Curții de Conturi sunt numiți de Consiliu.
Membrii Curții de Conturi nu pot, în timpul funcțiilor lor, să exercite vreo activitate
profesională remunerată sau nu. Ei nu pot să fie promovați în funcțiile lor, nici declarați
decăzuți din dreptul la pensie sau alte avantaje, dacă Curtea de Justiție constată la cererea
Curții de Conturi însăși, că au încetat să răspundă condițiilor cerute sau satisfacerea
obligațiilor rezultate din funcția lor5.
Funcțiile lor iau sfârșit prin demisie voluntară sau demisie oficială. La cererea Curții
de Conturi, Curtea Europeană de Justiție poate să constate că ei nu mai răspund condițiilor
cerute sau nu mai satisfac obligațiilor rezultate din funcția lor.
Condițiile de muncă, şi în special tratamentele, indemnizațiile şi pensiile membrilor
Curții de Conturi (indemnizațiile țin loc remunerației) sunt fixate de Consiliu cu hotărârea
majorității calificate.
Membrii Curții de Conturi beneficiază de dispozițiile protocolului privind privilegiile
şi imunitățile aplicabile membrilor Curții de Justiție.
Membrii Curții de Conturi, cu excepția președintelui, sunt repartizați în două grupe de
audit regrupând, astfel, sectoarele în care sunt responsabili fiecare dintre ei.
Curtea adoptă avizele sale sau raporturile anuale cu majoritatea de membrii care o
compun.
Membrii Curții de Conturi sunt în timpul mandatului lor inamovibili. Sarcinile
funcționale şi sectoarele de control sunt repartizate între cei 15 membri, iar deciziile sunt
colegiale şi se iau cu majoritate simplă.
3
Octavian Manolache – Drept comunitar – Institutii comunitare, ed. a II-a, Ed. All beck, Bucuresti, 1999, pp.
115-116.
4
Guy Isaac – Droit communautaire generale, editia a VII-a,Ed. Armand Colin, 1999, Paris, p. 72.
5
Daniel Strausser – Le finances de l’Europe, Ed. L.G.D.J., Paris, 1990, p.248.
7
IV. Activitatea de control a Curții Europene de Conturi
8
Rapoartele de control ale Curții de Conturi Europene constituie un element important
al procedurii de descărcare. Ele sunt transmise autorității bugetare (Parlamentului si
Consiliului) care țin cont de acesta pentru a decide dacă descărcarea poate fi dată Comisiei cu
drept de gestiune bugetară.
Curtea de Conturi Europene nu are putere jurisdicționala proprie, iar atunci când
autorii Curții descoperă indicii de fraude, fraude şi neregularități, informațiile culese sunt
transmise cât mai repede posibil organelor comunitare competente pentru a da o rezolvare
corectă şi legală problemei semnalate.
Revine în sarcina Uniunii Europene şi a statelor membre să combată fraudele şi
activitățile ilegale care pot atinge interesele financiare ale Uniunii. În acest context Curtea de
Conturi Europeană, prin controalele sale performante, prin întinderea şi natura lor, contribuie
la planul de prevenire şi de lupta împotriva fraudei şi neregularităților.
În sarcina de “buna gestiune financiară” se regăsesc trei aspecte ale controlului
conturilor şi gestiunii organismelor. Controlul bunei gestiuni financiare reunește evaluarea
politicilor publice sau controlul bunei întrebuințări a fondurilor publice, cu referinţă la
criteriile de cost si de randament, economie, eficienţă şi eficacitate.
Alături de rapoartele anuale se adaugă şi rapoartele speciale care vizează aspecte
particulare ale gestiunii comunitare la inițiativa Curții, urmând ca aceasta să decidă sau nu
publicarea lor. Curtea adresează, de asemenea, scrisori președintelui care au un caracter
confidențial.
Adresată la sfârșitul unui control, o “scrisoare de sector” nu face obiectul unei
deliberări colegiale. Ea poate sa fie adresată unei instituții comunitare sau unui serviciu
administrativ al statului membru. La primirea răspunsurilor care îi vor fi transmise, procedura
de control poate fi închisa sau ea va continua şi va face obiectul unui raport, chestiune care va
fi decisă colegial.
Controlul prin analiza sistemelor se fondează pe ideea că fiecare organizație trebuie sa
genereze propriul control intern, o structura si anumite proceduri capabile de a garanta o bună
funcționare a sistemului. Dacă sistemele şi procedurile ce formează obiectul controlului intern
par valide, auditorul identifică elementele cheie, testele şi poate astfel să limiteze numărul de
sondaje efectuate înainte de a-şi formula opinia sa.
Controalele Curții de Conturi Europene trebuie să ţină cont de starea de progres a
operațiunilor de gestiune şi nu pot fi duse la îndeplinire pe parcursul mai multor exerciții
bugetare.
În concluzie, controalele Curții de Conturi Europene reprezintă adeseori un punct de
plecare, mai degrabă decât o realizare: controalele sale justifică şi atrag verificări ulterioare şi
mai aprofundate la mai multe sectoare, ori la nivelul administrațiilor naționale.
Competenţa de gestiune comunitară a fost delegată administrațiilor naționale în
numeroase domenii, fapt ce determină deplasarea progresivă a centrului de gravitație a
controalelor spre statele membre.
Prin urmare colaborarea între Curtea de Conturi Europeană şi instituțiile de control
naționale se impune nu doar în virtutea unei simple obligații juridice, ci din cauza
suprapunerii competenţelor în materie de gestiune între administrația europeană şi
administrațiile naționale.
Trebuie adăugat despre Curtea de Conturi Europeană că întreține numeroase raporturi
şi contacte cu alte instituții şi organisme de control din afara Uniunii Europene. Ea participă
în special la întrunirile INTOSAI (Organizația Internaționala a Instituțiilor Superioare de
Control) şi EUROSAI (instituția europeana) la care Curtea de Conturi Europeana este unul
dintre membrii fondatori.
Autonomia faţă de celelalte organe a Uniunii Europene şi de statele membre îi oferă
garantarea îndeplinirii în cele mai sigure condiții a funcției de control pe care o exercită. Unul
9
din mijloacele utilizate în acest sens poate fi constituirea, de către președintele Curții de
Conturi a Uniunii Europene, a unui comitet de legătură cu conducători ai instituțiilor
naționale corespunzătoare6.
În concluzie, Curtea încearcă, în mod constant, să determine o mai bună utilizare a
banilor contribuabililor, participând astfel la ameliorarea sistemelor de gestiune.
Observațiile Curții cu privire la gestiunea financiară a Comunitarii în cadrul raportului
său anual sunt însoțite de răspunsurile instituțiilor în cauză. Adoptat în luna noiembrie a
fiecărui an, raportul este examinat de Parlamentul European la recomandarea Consiliului
Europei pentru descărcarea de responsabilitate a Comisiei Europene cu privire la execuția
bugetară.
Prin rapoartele speciale sunt vizate domenii particulare ale gestiunii, care sunt
publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
În anumite situații instituțiile au nevoie de conciliere, în ceea ce privește anumite
aspecte ale gestiunii fondurilor. Ele au posibilitatea de a cere avizul Curții de Conturi, dar
obligatoriu înaintea adoptării textelor referitoare la reglementările financiare şi la resursele
proprii.
Nu trebuie uitat că, Curtea de Conturi Europeana furnizează, în egală măsura,
Parlamentului si Consiliului o declarație de asigurare privind acuratețea conturilor, legalitatea
şi regularitatea operațiunilor adiacente, declarația formală adresată contribuabililor prin care
aceasta îi asigură că banii lor au fost utilizați şi că acest lucru s-a făcut în conformitate cu
destinațiile prevăzute.
Dincolo de competenţele sale de control Curtea de Conturi Europeană are competenţe
consultative în elaborarea bugetului Uniunii. Ea este consultată frecvent în ceea ce privește
textele legale cu vocație financiară şi bugetară.
6
Ion Filipescu, Augustin Fuerea – Drept institutional si comunitar european, Ed. Actami 2000, ed a V-a,
Bucuresti, p. 202.
10
BIBLIOGRAFIE
RESURSE INTERNET
1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_conturi_european%C4%83 ;
2. http://eca.europa.eu/ ;
3.http://www.civitas.org.uk/eufacts/download/IN.6.Court%20of%20Auditors.pdf
11
12