Premisă.

Definirea cazului 
    Ideologia comunistă care are punct de plecare
teoria determinismului social,  potrivit căreia comportamentul persoanei nu este
indus de propria individualitate, ci de clasa din care provine. Drept urmare, devine
obligatorie educarea sa in spiritul noii societăți, comuniste, singura care, se
afirmă, îi poate asigura dezvoltarea plenară. În această situație, rolul literaturii ca
mijloc de propagandă devine covârșitor, ea având menirea să educe individul în
spiritul supunerii față de partid și de conducătorul său, dar si de ură față de tot ce
se opune acestei atitudini. Ca unică alternativă de existență, propaganda aduce
astfel in prim-plan sloganul Cine nu este cu noi este împotriva noastră, cultivând
insistent mitul patriei primejduite și, drept urmare, vigilența față „dușmanii”
poporului și necesitatea luptei de clasă, internaționalism proletar  (Proletari din
toate țările. Uniți-vă!), dar și cultul Conducătorului providențial.
   
Omul nou. Viața nouă  
    Autoritățile nu scapă din vedere școala, fiind interesate de primenirea
ideologică a manualelor și a programelor didactice ( intrucât toate manualele
anterioare anului 1947 fuseseră scoase din uz 1948, reforma sovietizantă
a învățămantului schimbă radical compoziția de clasă a personalului didactic,
înființându-se facultăți muncitorești care produc bandă, în câteva luni ,
„specialiști” cu origine sănătoasa, apți să-i înlocuiască pe cei disponibilizați,
concediați ori trimiși în pușcărie.  
    Tinerii studiază dupa materiale de propagandă cu vag aspect didactic, încropite
la repezeală , pe măsură ce se publică scrieri cu mesaj comunist și se impun nume
noi. În anul 1950 apar Tezele provizorii de istoria literaturii române ( substitut de
manual de clasele a X-a si a XI-a) în care creația literară era ilustrată, între alții, de
necunoscuți precum Ion Păun-Pincio , D.Th Neculuță, Raicu Ionescu-Rion și
Alexandru Sahia (pentru trecut) și de A. Tom, Dan Deșliu, Maria Banuș și Mihai
Beniuc (pentru prezent). 
     Sunt considerate „snoabe”, „mistice”, „descompuse”, „dezumanizate”,
„degenerate”, „ morbide”, „iraționale”, „retrograde”, „putrede” și „decadente”
toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste,
dadaiste etc. Este condamnat, de asemenea, tot ce ține de estetism. Însuși locul în
literatură al lui Mihai Eminescu e pus sub semnul intrebării, căci poetul nu
numai  că a împărtășit și propagat o filosofie  indealistă și un pesimism contagios,
dar a și compus versuri ce poartă semnele „periculoase” ale unui formalism
decadent. Cine nu scria într-un limbaj popular accesibil și nu avea o concepție
„înaltă”, materialist-dialectică asupra vieții, cine arăta o cât de mică simpatie
pentru intimități poetice, pentru naturalism, pentru erotism și divertisment,
pentru proza analitică, polițistă sau de aventuri se descalifică în ochii partidului ca
scriitor.  
     Numeroși intelectuali de prestigiu au fost arestați și condamnați la mulți ani de
închisoare, fiind acuzați de uneltire împotriva ordinii sociale, printre ei
numărându-se Constantin Noica, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu,
Vladimir Streinu, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic.   
 
    Concluzii  
     Toate aceste produse ca și limbajul din care au fost realizate, continua lor
difuzare în școală, la locul de muncă, la teatru, la televiziune, la radio în toate
publicațiile timpului au avut un efect copleșitor asupra consecințelor, impunând,
în timp, o adevărată mitologie a comunismului.  Imensa presiune totalitară, dar și
abolirea criteriului estetic în judecarea literaturii a produs deformări ale căror
consecințe mai dăinuie încă. Tocmai de aceea cunoașterea ca și justa lor apreciere
devin necesare.  
    Într-o carte celebră, o adevărată  distopie antitotalitară, 1984, scriitorul englez
George Orwell punea în gura Fratelui cel Mare (Big Brother) următoarele
cuvinte: Cine controlează prezentul controlează trecutul, iar cine controlează
trecutul controlează viitorul. Este ceea ce au încercat- și au și reușit adesea- toți
Conducătorii, și nu doar cei din cărți, ci și cei reali.