Referat

Comunicare interpersonala
 Comunicare

Comunicare : In sens general comunicarea desemneaza orce proces prin care un sistem
interactioneaza cu alttul, uzand de canalul care leaga cele doua sisteme. In sens restrans,
comunicarea este un proces de transmitere, impartasire a unor informatii,emotii,idei intre
doua entitati sociale, intr-un context social dat. Termenul de „ Comunicare’’ isi are originile
in latinescul munis-e, cu sensul de „ a iti face datoria’’. „ a fi serviabil”
In general, putem considera ca orce comunicare implica un emitator, un canal de comunicare ,
un receptor , un mesaj, un efect si un context in care se desfasoara comunicare.
In continuare voi vorbi mai mult de comunicarea interpersonala si, ma voi referi la trei
procese care marcheaza relatiile interpersonale:comunicarea interpersonala, conflictul
interpersonal si increderea interpersonala.
Comunicarea interpersonala
Comunicarea interpersonala are trei caracteristici de baza, In primul rand ,discut despre
comunicarea intre doua persoane . In al doilea rand ,avem in vedere comunicarea „care se
desfasoara face-to-face” . Si nu in ultimul rand „ felul in care transmitem continutul
mesajului reflecta informatii importante despre interactiunile indivizilor , dar si despre rolurile
sociale , respectiv relatiile pe care le au unii cu ceilalti. 1
In ceea ce urmeaza voi detaila caracteristicile comunicarii interpersonale tinand seama de
faptul ca implicatiile pe care acestea le au sunt de o importanta covarsitoare in procesul
comunicational. De ce discutam despre importanta intalnirilor fata in fata?
In primul rand , comunicarea nu inseamna numai ceea ce verbalizam. Aspectul nonverbal
intregeste actul comunicational. Prin urmare ,modalitatea de comunicare poate conduce de
multe ori la intelegerea gresita a mesajului. Asemenea cercetatorului american Peter
Hartley(1993/1999), subliniez faptul ca trebuie sa „excludem” din definitie „mediatorii”
comunicarii interpersonale,cum ar fi telefonul.
In al doilea rand scriu/vorbesc despre rolurile sociale. Potrivit lui Peter Hartley
(1993/1999,22), ’’comunicarea interpersonala implica doua persoane cu roluri si relatii variate
pe care le au una fata de cealalta ” .Acelasi autor include aici atat pozitile formale ,cat si cele
informale, deoarece” comunicarea interpersonala are loc intre doua persoane nu intre roluri
ori masti sau stereotipuri. Comunicarea interpersonala poate avea loc intre tine si mine numai
daca fiecare dintre noi recunoaste impartaseste cate ceva din ceea ce ne face sa fim fiinte
umane si este constientizat acel ceva care defineste acea persoana „
1
Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie Sociala ,Texte alese .Iasi: Editura Anakorn. in
Septimiu Chelcea coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari ,aplicatii, Bucuresti, ed Polirom, 2008 , pag 163.
Comunicare
Formele comunicării tratate în capitolul acesta – lucrările teoretice scrise sau
expunerile, prezentările şi pledoariile orale, sunt mai degrabă caracteristice pentru
activitatea comunicaţională desfăşurată în cadrul unor instituţii sau organizaţii, adică
într-un cadru în care comunicare îşi are relaţiile fixate formal şi variabil este doar
conţinutul. Caracteristica acestei activităţi comunicaţionale este faptul că ea nu
afectează cadrul instituţional: într-adevăr relaţiile instituite îi servesc drept cadru al
metacomunicării, pe care de regulă această comunicare nu-l pune în discuţie.
Schimbarea radicală sau distrugerea acestor relaţii care servesc de cadrul
metacomunicaţional este de obicei consecinţa unei reorganizări exterioare sau a unei
revoluţii ori revolte interioare. Desigur, conexiunea dintre conţinut şi relaţie în
comunicare nu este suspendată nici în acest caz, dar ea este oricum mai puţin
dinamică. În schimb, în comunicarea interpersonală relaţiile de comunicare devin
raporturi între persoane şi sunt continuu licitate în jocul comunicării. Tipul de comunicare
specific in relatiile interpersonale este conversatia.
Formele tradiţionale ale comunicării, cele care se petrec în cadru instituţionalizat sau
formalizat sunt cele pe care le-au studiat retorica şi tehnicile oratoriei. Comunicarea
interpersoanală este abordată abia după impunerea psihanalizei şi este cel mai adesea
consecinţa directă a tehnicilor terapeutice de comunicare iniţiate de Milton Erickson.
Cele mai cunoscute dintre ele sunt Analiza Tranzacţională a lui Eric Berne şi
Programarea Neuro-Lingvistică a lui John Grinder şi Richard Bandler.2
Putem intelege si mai bine comunicarea interpersonala , plecand de la psihaanaliza
traditionala dezvoltata de Sigmund Freud ,care accentua ideea conform ’’egoul este o parte
aflata in stransa legatura cu realitatea externa „(apud Hartley ,1993/1999.
166-167).3
Dupa cum am constatat ,comunicarea aceasta interpersonala este omniprezenta. In mod
normal ,cand interactionam cu aceeasi persoana de mai multe ori, vom tine cont , in discutiile
noastre, de schimbul anterior de informatii. Prin urmare, comunicarea interpersonala este
procesul de coroborare a informatiei.Astfel spus „orce va va spune azi persoana A, va fi
interpretat pe baza a ceea ce a spus in trecut si mai ales ,pe baza a ceea ce va asteptati sa
spuna acum.

2
Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, ed Tritonic 2000 pag 90.

3
Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie Sociala ,Texte alese . Iasi: Editura Anakorn. in
Septimiu Chelcea coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari ,aplicatii, Bucuresti ed Polirom, 2008,pag 165-166.
 Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa spunem ca
ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte
precum como, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe
care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun
aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aiba in comun
scopuri, convingeri aspiratii, cunostinte - o intelegere comuna - "acelasi spirit" cum spun
sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispozitii emotionale si intelectuale
asemanatoare, moduri similare de a raspunde la asteptari si cerinte.
Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi învatam
sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce învatam ca sa putem folosi cunostintele noastre
mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de întelesuri. Aceste întelesuri sunt
reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca"
întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa
fim putin mai constienti referitor la ce se întâmpla când comunicam.
O alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de procese sociale
de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de
integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una
dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-
care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de
transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si
dezlegari. Comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii;
comunicarea creaza si mentinea societatea. Aceasta brosura va va ajuta sa veniti în
întâmpinarea acelor schimbari pe care vi le doriti, ajutandu-va sa intelegeti mai bine procesul
comunicarii interpersonale, prin descrierea urmatoarelor aspecte importante ale acestui
proces: Care sunt obstacolele din calea comunicarii eficiente, provenind din:

 Felul în care mintea noastra functioneaza

 Cmportamentele Emitatorului
 Comportamentele Receptorului
 Cum sa depasim obstacolele din calea comunicarii eficiente:
 Ascultând, ascultând, ascultând
 Citind, citind, citind limbajul corporal
 Vorbind
 Training pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare4

4
Cozma, Teodor (coord.), Educaţia si comunicare ,Iasi, Editura Erota,2001.pag 60/61..
Bibliografie:

 Octavian Rujoiu apud Zamfir ,Elena. (1997). Psihologie Sociala ,Texte alese .Iasi:
Editura Anakorn. in Septimiu Chelcea coord ,Psihosociologie, teorii ,cercetari,
aplicatii, Bucuresti, ed Polirom, 2008.
 Irena Chiru, Comunicarea interpersonală, Bucureşti, ed Tritonic 2000.
 Teodor Cozma, Educaţia si comunicare ,Iasi, Editura Erota, 2001.
 http://www.despresuflet.ro/forum/comunicare.