Referat

Pe tema

Malati ereditare la om
si profilaxia lor

Ciocate Constantin
 ANUL IB ASSISTANT GENERALIST
CLAUDIA FILIPOI

CUPRINS:

PAGINA

1. ER EDITATEA 1

2. V ARIABILITATEA 1

3. B OLILE G ENETICE 2

4. D ESCRIEREA C B OLI 3
ATORVA
5. G ENETICA M 4
EDICALA

6. PROFILAXIA BOLILOR GENETICE EREDITARE 4

Fiecare dintre noi are un bagaj genetic care îi influenţ ează atât
starea de să nă tate proprie, cât şi pe cea a copiilor săi. Ce
moştenim, de fapt, de la pă Caracteristicile ereditare ne-au
rinţi?
fost transmise prin intermediul materialului genetic al pă
rinţilor şi tot prin intermediul lui le vom transmite, la rândul
nostru, urmaşilor. Fiecare dintre noi poartă 46 de
cromozomi, 23
moşteniţi de la mamă şi 23 de la tată, care conţin info
rmaţii
genetice precum nuanţ a pielii, culoarea părului, forma
nasului, grupa de sânge, precum şi alte particularităţi
biochimice şi morfologice care ne deosebesc.

1. EREDITATEA este proprietatea unui individ de a transmite la

urmaşi caracterele sale personale precum şi cele ale speciei căreia îi
aparţi ne. Acest proces realizează similitudinea biologică dintre pă rinţi şi
descendenţi. Pă rinţi i transmit însă la copii informa ţ iile
nu caractere ci
(conţi nute în genele din gameţi) necesare pentru realizarea
caracterelor. În acest context, ereditatea este un proces informa ţ ional care
presupune stocarea, expresia şi transmiterea informaţiei ereditare,
pentru realizarea caracterelor ale unui individ. Ereditatea este deci
o func ţ ie, esenţi ală

pentru viaţă. .

Acidul dezoxiribonucleic (ADN) este substratul molecular al

eredităţ ii, de ţ ine informaţ ia genetică codificat pentru realizarea
ă 
caracterelor specifice unui organism. Unitatea fundamentală de
informaţ ie ereditară este gena - un segment de ADN care determină
un
anumit caracter.  Modificarea structurii unei gene normale, numită
mutaţie, produce o variantă genică (“alelă”)  , normală sau anormală.
Aparatul genetic al celulei cuprinde structurile celulare ce
conţin ADN, nucleul şi mitocondriile. Elementul principal al
aparatului genetic este nucleul, centrul de comandă şi control al
majorităţii ac tivităţ ilor celulare.
 În nucleul interfazic, fiecare moleculă de ADN se asociază
specific cu anumite proteine (histone) şi formează , prin spiralizări şi
plieri
succesive, o fibră de cromatină. La începutul diviziunii fibra de
cromatină se condensează şi formează un cromosom.
Cromozomii reprezintă substratul morfologic al eredităţ ii; ei sunt
organite  permanente ale nucleului dar vizibile numai în diviziune.
Număr ul şi forma cromosomilor sunt elemente caracteristice fiecă
rei specii. La om, în celulele somatice sunt 46 de cromosomi (2n =
număr diploid); în celulele sexuale mature (gameţ i) numărul de
cromosomi este redus, prin meioză, la 23 de cromosomi (n = număr
haploid). Termenul de genom uman este folosit, în prezent, pentru a
descrie totalitatea informaţiei genetice din celulele umane..
Mitocondriile conţi n o mică parte din ADN celular (0.5%).

2. VARIA BIL IT AT EA reprezintă fenomenele care diferen ţ ele

produc
genetice dintre indivizii unei populaţ ii, precum şi între populaţii
diferite.
Sursele principale de variabilitate sunt muta ţi ile, recombinările
genetice (care au loc în meioză , în timpul formă rii gameţilor) şi
migra ţ iile
unor indivizi dintr-o populaţie altă ulaţ ie ( după încrucişarea lor se
în
pop
produc modificări în str uctura genetică a desc endenţilor). Da
torită proceselor de variabilitate fiecare individ are o structură genetica
unică şi caracteristică..

3. . BOLILE GENETICE
Bolile genetice erau considerate rarităţi cu care practicianul se întâlnea
 întâmplător în cursul activităţii sal e. Pe măsur ă ce tehnologiile de studiu şi
cunoştinţ le de au progresat iar frecvenţa bolilor negenetice
e genetică
(cauzate de malnutriţ ie, infecţii, ş.a.) a diminuat spectaculos, a devenit
evident impactul masiv al patologiei genetice în practica medicinii
moderne.
Părinţii ca re suferă de o boală gen etică treb uie să-
şi d ucă periodic copiii la medic pentru investigaţii specifice.
Peste 80 la sută din afecţiuni se transmit genetic, istoricul
familial fiind un indiciu asupra predispoziţi ei căt re anumite boli.
Dacă ştii ce ţi-e “sc ris în gene”, poţi să ie i di n timp măsuri p
entru a-ţi menţ ine starea de să nătate.
Bolile genetice sunt numeroase ; se cunosc peste 10.000 de
boli determinate sau cond iţ ionate genetic; ele au o mare diversitate, se
manifestă la orice vârstă, orice sistem de organe şi de aceea se
regăsesc
 în aproape toate specialităţile Bolile gentice sunt frecvente;
medicale.
ele afectează cel puţ in 5- 8% din nou-nă scuţ i (1 d  in 20) şi probabil 30–
40
% de indivizi în tot cursul vieţii (VEZI TABELUL DE MAI JOS)

Incidenţa1 bolilor genetice

(modificat după Connor & Ferguson-Smith, in 1997 şi Jorde in 2000)
 Tipuri majore de boli geneticeNumăr deIncidenţa la
1
Inciden ţ a se
referă la rata cu care se produc cazuri noi. Frecven ţ a este un
termen nespecific, folosit uneori sinonim pentru incidenţă
 subtipuri 1000
nou-
nascuţi
vii
Boli cromosomice (ex.: s indrom D own) > 6 00 6-9
Boli monogenice (mendeliene) 24
− Autosomal dominante (ex.: boala
polichistică renală a adultului = 8544* 20
ADPKD; 2
− Autosomal recesive (ex., 527* 2
fibroza chistică)
− Legate de X (ex.:
hemofilia; daltonismul)
Boli mitocondriale 60 Rare
Boli multifactoriale (debut înainte de 20 - 50
25 ani)
− Malformaţii congenitale majore (ex., >50
spina Bifida(ruptura de coloana),
DSV(defect septal ventricular),
despicăturile labio- maxilo- palatine) >50
− Boli comune ale adultului
(ex.: hipertensiunea arterială, diabetul
zaharat, boala ulceroasă, schizofrenia)
Total ( înainte d e 2 5 a ni) 50 - 8 3
Boli genetice ale celulelor somatice # >100 250
Total 300 - 38 3
* După OMIM (1998).
#
Acest tip de boli apar după naştere, la circa 25% adul ţi.

Bolile genetice au o contribuţ ie majoră la mortalitatea

infantilă şi morbiditate. Acum mai puţin de un secol bolile produse
de cauze negenetice (malnutriţ ie, infecţ ii, condiţii insalubre etc)
produceau majoritatea deceselor la copil; în sec. XX să nă tatea
publică s-a
 îmbunătăţit şi ca rezultat mortalitatea infantilă s-a redus iar bolile
genetice au devenit o cauză majoră a deceselor la copil.

4 . DESCRIEREA CATORVA BOLI

Sindromul Down sau mongolismul (BOALA CROMOZOMICA)

Este o afectiune permanenta in cadrul

careia o persoana se naste cu anumite trasaturi fizice distincte, de
exemplu facies aplatizat, gat scurt, si un grad de intarziere mintala
(retard psihic). Desi Sindromul Down este permanent, majoritatea
pacientilor pot duce o viata normala, activa. Beneficiind de ingrijirea
adecvata si ajutorul de care au nevoie, copiii cu Sindrom Down pot
avea
crestere si dezvoltare spectaculoase si pot deveni adulti sanatosi si
fericiti.

Fibroza chistică (BOALA MONOGENICA) este una dintre cele mai

frecvente afecţiuni care se transmit genetic şi apare atunci când nou-
născutul moşteneşte o anumită genă de la ambii părinţi. B oala se
poate
manifesta prin sângerare intraarticulară sau intramusculară ce
cauzează edeme şi dureri, prin sângerăr i nazale frecvente sau prin
urinări cu sânge Cei mai multi purtatori ai defectului genetic nu prezinta
semne de boala. Nu exista inca un tratament – terapia incearca doar
sa previna infectiile pulmonare grave asociate bolii si sa asigure o dieta
adecvata.

Sindromul Melass (BOALA MITOCONDRIALA) Este o encefalopatie

mitocondriala multisistemica, care incepe in copilarie dupa
o nastere normala si o dezvoltare timpurie. Pacientii se opresc din
crestere, prezinta si episoade apoplectice recurente manifestate cu
hemipareze, hemianopsie sau cecitate corticala. Pot
surni varsaturi episodice, iar unii pacienti se confrunta cu pierderea
auzului. Pot fi prezente convulsii focale sau generalizate si epilepsie
mioclonica. Expresia completa a afectiunii conduce la dementa, la o
stare ce tintuieste la pat, iar moartea deseori are loc inaintea varstei de
20 de ani. Aceasta afectiune este obisnuit desemnata prin acronimul
MELAS.Poate fi prezenta acidoza lactica. MELAS se mosteneste pe
cale materna, dar sunt frecnte si cazuri sporadice. Nu au fost
semnalate cazuri multiple familiale.

DESPICATURILE LABIO-MAXILO-PALATINE

Malformatiile congenitale ale regiunii cervico-faciale au o incidenta

crescuta datorita complexitatii embriologice locale si prezinta o etiologie
multifactoriala.
Dintre malformatiile congenitale cea mai crescuta frecventa o prezinta
buza de iepure cu sau fara despicatura palatina si despicatura
palatina izolata constituie entitati genetice distincte. Unele malformatii
s-au transmis de la o generatie la alta, alteori au aparut doar la mai
multi membrii ai aceleasi generatii. Despicatura palatina este una
dintre putinele malformatii a carei aparitie poate fi urmarita cu destul de
multa certitudine. Forgh-Andersen a concluzioneza ca despicaturile de
buza cu sau fara despicaturi de palat sunt în general mostenite,iar
modul de transmitere recesiv, gena având o expresibilitate variabila.
Dupa noile teorii nu este posibil ca o singura gena sa fie
responsabila de aceste malformatii si se sugereaza o etiologie
multifactoriala-o serie de gene si factori de mediu. Cele mai frecvente
malformatii congenitale ale fetei sunt despicaturile oro-faciale

5. . GENETICA MEDICALĂ
Genetica medicală - ca parte a geneticii umane – a devenit o specialitate
clinică distinctă care se o cupă de diagn osticul şi îngrijirea pacienţ ilor
cu
boli genetice precum şi de familiile lor prin: sfat genetic, diagnostic
prenatal, screening neonatal sau diagnostic presimptomatic. Ponderea
acestor servicii de genetică în a sistenţa me dicală a p opulaţ iei
este importantă şi nu poate fi ignorată. În fiecare an se nasc în
România circa 7200 copii cu anomalii congenitale iar 12.000 vor fi
afectaţi de diferite boli genetice înainte de 25 de ani. Deci circa 20.000
de copii şi familiile lor (în care şi alte persoane au un risc genetic) au
nevoie anual de diagnostic, explorări şi sfat genetic; aceasta
impune cu necesitate
crearea unei reţele naţ ionale e Centre de Genetică lă regionale şi
d Cabinete judeţene. Medica

6. . PROFILAXIA BOLILOR GENETICE EREDITARE

Bolile genetice sunt boli cronice care realizează frecvent
un handicap fizic, senzorial, motor sau mintal. Bolile genetice produc
peste 50% din cazurile severe de retard mintal, de surditate sau
cecitate (orbire) la copil. Ingrijirea pacienţ ilor cu boli genetice
implică cheltuieli importante.
Se poate conchide, fă ră rezerve, că bolile genetice reprezintă
o
problemă ma joră de să năt at e publică, ce impune acţiuni concrete
şi
eficace de diagnostic şi un Program naţional de profilaxie a bolilor
genetice, bazat pe sfat genetic, screening şi diagnostic prenatal,
screening neonatal (pentru boli frecvente şi tratabile), registre regionale
sau naţionale şi diagnosticul presimptomatic în familiile cu risc
genetic crescut.
Profilaxia bolilor capătă, g ra ţie g eneticii, o nouă dimensiune.
Adresându- se familiilor sau persoanelor cu risc genetic, profilaxia
devine individualizată , personalizată . Identificarea unor gene ce
determină susceptibilitatea unor persoane săn ătoase la anumite
boli (de ex., la anumite forme de cancer) precum şi studiul unor
markeri genetici individuali asociaţ i cu vulnerabilitatea la boală (de
ex., la hipertensiune arterială , boală coronariană, ş.a.) deschid calea
unei medicini predictive, bazată pe "previziunile" prenatale sau
premorbide. Medicina predictivă,
cu toate dilemele etice pe care le suscită , prevenirea bolilor
oferă genetice.
mari speranţe pentru

Nou-născuţii au nevoie de testare, Aproximativ 20 de copii se nasc anual în

România cu fenilcetonurie (boală ereditară cauzată de deficienţa în metabolizarea
unui aminoacid), afecţiune care poate da epilepsie şi deficienţe neurologice. Din
păcate,
 jumătate din copiii cu această afecţiune mor pentru că sunt diagnosticaţi prea
târziu. Copiii cu fenilcetonurie depistaţi mai târziu de 3-4 luni trebuie să aibă o dietă
strictă. Fenilcetonuria se depistează la naştere printr-o analiză a urinei (testul Phenistix)
şi a sângelui (testul Guthrie). Acest ultim test presupune recoltarea din călcâi a 2-3
picături de sânge

Exista mai multe metode de diagnosticare a bolilor genetice ereditare:

1. Clinico-genealogica (colectarea informatiei completa da la

persoana in cauza (date despre parintii, frati, surori, buneii,
rudele apropiate: ce maladii au suportat)).
2. Metoda citogenetica consta in cercetarea garniturii normale de
cromozomi si al anomaliilor de numar si de structura a
cromozomilor. Deasemenea aceasta metoda include
determinarea cromatinei sexuale. Pentru aceste analize, se
colecteaza singe, sau celulele maduvei osoase, a pielii, a
lichidului amniotic, tesuturilor embrionale.
3. Metoda molecularo-genetica. Permite determinarea
modificarilor structurale si functionale din acizii nucleici in
patologia ereditara. Se extrage probele de ADN din singele
periferic, din vilozitatile corionale, lichidul amniotic.
4. Metoda imunogenetica - se utilizeaza in studiul pacientilor si
rudelor lor in cazurile de imunodificienta ereditara. Permite
determinarea predispozitiei ereditare cu ajutorul marcherilor
genetici (sistemul HLA).
5. Metoda gemenilor se bazeaza pe compararea frecventei
caracterelor la gemenii monozigoti (identici) si heterozigoti
(neidentici)

Studiile arată că ADN-ul poate fi modificat de o

multitudine de factori asupra cărora putem interveni sau nu.
Analizele genetice te ajută să afli di n timp ce predispoziţ ie
gen etică ai pentru a face unele boli ereditare.
 BIBLIOGRAFIE:

 TRATATE ALE:

Dr. Adrian Stănescu medic primar gerontolog

Dr..Amelia Dobrescu Asist.univ. ( UMFCraiovaDisciplina de Genetică

Medicală)

Dr. Dana Lucia Stanculescu Institutul Oncologic Bucuresti

Genetic disorders in children and young adults: a population study- 

Am.J.Hum.Genet 1988
Maximilian C. - Geneza individualităţ ii – Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980
McKusick V.A. History of medical genetics. in Rimoin DL, Connor JM,
Pyeritz RE (3rd eds) - Emery and Rimoin's Principles and practice
of medical genetics. Vol.1, Churchill Livingstone, Edinburgh, pp 1-30
McKusick V.A. Medical genetics: a 40-year perspective on the evolution
of a medical specialty from a basic science. JAMA, 1993; 270:2351-2356

Genomics and medicine: Dissecting human disease in the

 postgenmics era. Science 2001 Peltonen l., McKusick