Școala Ardeleană – expresie a iluminismului românesc

Cel dintîi nucleu iluminist din cultura româna l-a constituit școala Ardeleană, mișcarea de
eliberare națională si socială a intelectualității din Transilvania de la sfîrșitul sec. XVIII-lea și începutul
sec. XIX-lea, care a gasit în patrimoniul de gîndire al iluminismului european principii, argumente, idei ce
slujeau ca sprijin poporului român în acel moment istoric. Din punct de vedere cultural, Școala Ardeleană
a avut un rol important în stimulare studiului istoriei și limbii române, a dezvoltării științelor naturii și
învățământului. Acțiunea politică și culturală este îndrumată de operele istorice și filologice ale lui Samuil
Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu. În ansamblu activitatea Școlii Ardelene
cunoaște doua directii fundamentale:

-Prima are caracter iluminist, urmărind emanciparea poporului, mai ales a țăranilor. În acest scop s-au
înființat școli în limba româna, s-au scris abecedare, aritmetici, s-au publicat calendare și cărți populare.

-Cealaltă direcție este erudită și tratatele de istorie și filologie. Cele mai importante lucrări sunt: „Istoria și
întîmplarile românilor” de Samuil Micu; „Hronica românilor și a mai multor neamuri” de Gheorghe
Șincai; „Istoria pentru începutul românilor în Dachia” de Petru Maior; „Elementa linguae daco-romanae
siva valachicae” de Samuil Micu și Gheorghe Șincai.

Astfel iluminismul este remarcat de multe personalități ai Școlii Ardelene, cum ar fi:

-Ioan Budai-Deleanu, a fost un scriitor, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene. El
elaborează numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate – doar în parte – mult
după moartea sa.

-Petru Maior, a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin,
reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. A fost un important militant pentru drepturile românilor din
Transilvania, participând – alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene - la redactarea celebrei declarații
de emancipare a românilor transilvăneni, “Supplex Libellus Valachorum”.

-Samuil Micu, a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român,
reprezentant al Școlii Ardelene. El a redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic, prin care
urmărea să informeze pe învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre
continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii.

Programul politic al școlii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitutlat “Supplex
Libellus Valachorum Transilvaniae”, tiparit la Cluj și la Iași de către Piuariu Molnar, principalul autor
fiind Gheorghe Șincai, astfel trimis împăratului Leopold II, în care se cerea recunoașterea românilor din
Transilvania ca națiune egala în drepturi cu celelalte.
 Școala Ardeleană a fost pregatită de o suită de cărturari cu dragoste de neam și limbă, care au
stimulat entusiasmul pentru învățătură, dorind educarea si luminarea prin cultura a tuturor românilor din
Transilvania. În același timp, toți cărturarii și creatorii originali ai epocii, participă la acțiunea de
pătrundere a primelor versiuni românești din literatura occidentală modernă, semn al integrării și al
sincronizarii cu marile valori europene, dar și ca expresie a aspirațiilor de libertate și renaștere națională.

Istoricii Școlii Ardelene au jucat un rol important în acumularea dovezilor pentru susținerea
egalității în drepturi a românilor din Transilvania cu celelalte nații din Imperiul Habsbugic. Studiile de
limbă urmaresc să dovedească latinitatea limbii române. În această epocă s-a pus problema adoptarii
alfabetului latin în locul celui chirilic. Școala Ardeleană are meritul de a fi pus bazele cercetarii șiintifice
a limbii române. Ea a creat un climat favorabil literaturii și a dat prin Ion Budai-Deleanu pe cel dintîi
mare poet român de talie europenă. Iluminismul Școlii Ardelene reprezintă prima etapă de modernizare a
culturii noastre, înscriindu-se în iluminismul European.