XII-1

I. Porumbei s, i Fluturi Colorati [30 p]

Introducere
Culorile multor tipuri de fluturi sau păsări sunt consecint, a fenomenelor de interferent, ă s, i difract, ie a
luminii pe structura penelor sau aripilor acestora. O altă consecint, ă a acestor fenomene este inten-
sitatea mult mai mare a luminii reflectate pentru anumite lungimi de undă, astfel că un observator
va percepe doar culoarea corespunzatoare acestor lungimi de undă. În această problemă putet, i pre-
supune că intervalul de lungimi de undă corespunzatoarea culorii violet este 400 – 450 nm, pentru
albastru este 450 – 510 nm, pentru verde este 510 - 560 nm, pentru galben este 560 - 620 nm, iar
pentru ros, u este 620 - 700 nm.

A Penajul Porumbelului [6 p]
At, i remarcat probabil că gatul unui porumbel cont, ine port, iuni verzi s, i violet, as, a cum se poate vedea
s, i ı̂n figura 1. În acea port, iune, porumbelul are fulgi foarte subt, iri ce pot fi modelat, i separat ca o
lamă cu fet, e plan paralele de grosime d = 650 nm s, i cu indice de refract, ie n = 1.50, as, a cum se
poate vedea ı̂n figura 2. Considerat, i că o undă electromagnetică este incidenda normal pe suprafat, a
unui fulg.

A.1 Aflat, i pentru ce valori ale lungimii de undă a luminii incidente se va forma interfe- 6.0 p
renta constructivă ı̂ntre raza reflectată pe prima fat, ă a lamei s, i raza reflectată pe a
doua fat, ă a lamei, as, a cum este arătat ı̂n Figura 2. Explicat, i folosind acest rezultat
de ce ochiul uman observă culorile verde s, i violet pe gâtul unui porumbel.

Figura 2: Schema lamei cu raza incidentă reflec-

Figura 1: Porumbel tată pe prima fat, a a lamei s, i cea reflectată pe a
doua fat, ă a lamei

B Morpho Fluturele [6 p]
Unul dintre cele mai cunoscute tipuri de fluturi este Morpho Fluturele, prezentat in figura 3. Aripile
acestuia cont, in structuri optice complexe ce se aseamănă unor cart, i pe un raft, as, a cum se poate
observa ı̂n figura 4. Consecint, a unei astfel de structuri este că atunci când aripa este
 XII-2
observată la un unghi drept, aceasta apare ca fiind albastră (figura 5), dar când este observată la
unghi de aproximativ 45, aripa arată violet.

Figura 4: Structura aripii unui Morpho Fluture

Figura 3: Morpho Fluture

Figura 5: Aripa unui Morpho Fluture vazută Figura 6: Aripa unui Morpho Fluture vazută de la
perpendicular, de sus un unghi de aproximativ 45 cu suprafat, a

În această parte a problemei vom aproxima structura complexă a unei aripi de fluture cu o serie
periodică formată din straturi de material cu indice de refract, ie n1 = 1, 53 s, i aer, as, a cum arată figura
7. Grosimea stratului de material este d1 = 65, 0, iar grosimea stratului de aer este d2 = 130.

O undă electromagnetică, plană s, i monocromatică cade la incident, ă normală pe suprafat, a acestui

sistem. Aflat, i pentru ce valori ale lungimii de undă a razei de lumină va exista interferentă construc-
tivă intre raza reflectata de primul strat de material s, i raza reflectată de al doilea strat de material
(vezi figura 7).
B.1 Folosind acest rezultat, argumentat, i de ce aripa fluturelui apare albastră văzuta de 6.0 p
sus (unghi drept)
.

Figura 7: Structura unei aripi modelată ca o serie periodică formată din straturi de material cu indice
de refract, ie n1 s, i aer
 XII-3
C Un nou model? [18 p]
Des, i modelul considerat in partea A explică de ce aripa vazută la incident, ă normală este albastră,
acest model nu este suficient pentru a explica efectul schimbării culorii observate ca funct, ie de un-
ghiul la care este facută observat, ia.

Vom considera acum un alt model, ı̂n care aripa constă ı̂ntr-o serie de lame foarte subt, iri, para-
lele, de lăt, ime a, as, a cum arată figura 8. Lamele ı̂nvecinate sunt despărt, ite de o distant, ă d s, i vom
considera că avem N astfel de lame. O unda electromagnetică, monocromatică, de lungime de undă
λ0 , cade la incident, ă normală pe suprafat, a primei lame din acest sistem, as, a cum este arătat ı̂n figura
8. Lungimea unei lame este considerată ca fiind mult mai mare decat a, d, s, i λ0 , s, i este orientată ı̂n
planul foii, asa cum se vede ı̂n figura 8. Putet, i presupune că intensitatea luminii când trece print-o
lamă se schimbă doar neglijabil, adica coeficientul de transmisie este foarte aproape de 1 s, i este
mult mai mare decât coeficientul de reflexie s, i cel de absorbt, ie.

C.1 Un observator care se află departe de fluture, astfel incât unghiul dintre lumina 13.5 p
incidentă s, i cea reflectata este θ , va masura intensitatea undei sub forma I(θ ) =
c0 f (θ ), unde c0 este o constantă, iar f (θ ) este o funct, ie de unghiul θ , dar care
cont, ine constantele a, d, λ0 , s, i N. Găsit, i expresia pentru f (θ ).

Figura 8: Model nou pentru o aripă

C.2 Parametrii structurii descrise la punctul C.1 sunt: a = 300, d = 235, M = 9. Desenat, i 4.5 p
aproximativ graficul funct, iei f (θ ) pentru λ0 = 480 s, i λ0 = 410. (Putet, i face un tabel
cu valorile funct, iei pentru anumite valori ale unghiului θ pentru a deduce forma
graficului). Folosind aceste grafice, explicat, i de ce aripa fluturelui arată albastră
cand aceasta este observată la incident, ă normală, s, i de ce arata violet când este
observată la un unghi de aproximativ 45.
 XII-4
Formule utile
Pe parcursul acestei probleme, putet, i găsi urmatoarele formule utile:

N sin (N+1)β
 
2 Nβ
∑ cos(α + iβ ) = sin β2
cos α +
2
,
i=0

N sin (N+1)β
 
2 Nβ
∑ sin(α + iβ ) = sin β2
sin α +
2
.
i=0

Subiect propus de:

Sabina Drăgoi, Fizică s, i Matematică, Harvard University
Dimitrije Pavlov, Informatică s, i Fizică, Harvard University
 XII-5
II. Rotat, ie Relativistă [30 p]
Această problemă are ca scop să te ajute să vizualizezi neobis, nuitul domeniu al sistemelor neinert, iale
ı̂n relativitate. Ele sunt studiate ı̂n relativitatea generală, unde spat, iul, analizat (,,extrinsec”) ca un
ı̂ntreg nu mai respectă axiomele geometriei euclidiene. Totus, i, ne putem acomoda cu aspectul lui
analizând local (,,intrinsec”) mici zone din spat, iu, unde putem considera geometria euclidiană ı̂ncă
validă.

Ne vom rezuma strict la rotat, ii, nu doar pentru a evita calculele complicate, ci s, i pentru a afla
proprietăt, i interesante ale geometriei neeuclidiene, mai exact ce reprezintă cu adevărat numărul π!
Mai mult, vom observa că nu există materiale perfect rigide nici măcar la nivel pur teoretic.

Fie un inel (cu masa de repaus m s, i raza de repaus r0 ) care se poate roti ı̂n jurul axei de simetrie
cu o viteză ω variabilă. Aria sect, iunii inelului este S, modulul lui Young E s, i rezistent, a la rupere
σr ≡ Fmax /S, peste care inelul cedează s, i se rupe.

A Toată teoria necesară [5.4 p]

Vom nota sistemul inert, ial K (cu originea O) s, i pe cel neinert, ial, K 0 (acesta fiind sistemul cu originea
O0 =O, care se rotes, te ı̂mpreună cu inelul). Vom nota fiecare variabilă corespunzătoare analog
sistemelor.
A.1 Explică foarte pe scurt contract, ia lungimii, indicând clar sistemele de referint, ă fo- 1.5 p
losite ı̂n general pentru demonstrat, ia acesteia.

A.2 O particulă se mis, că pe o traiectorie circulară uniformă, având viteza constantă v. 1.8 p
Arată că fort, a ce ment, ine particula pe această traiectorie are forma

~F = γm~a. (1)

Cum arată această relat, ie ı̂n sistemul propriu instantaneu, unde accelerat, ia este ~a0 ?

A.3 Arată că a0 = γ 2 a. 2.1 p

Pe partea de relativitate, nu ai nevoie de nimic mai mult decât ce ai dedus mai sus.

B Ruperea inelului [9.6 p]

Vom lucra mai ı̂ntai ı̂n sistemul pe care ı̂l ı̂nt, elegem, K. În această parte vom fort, a inelul să păstreze
o rază constantă (r0 ).

Precizare: Contract, ia lungimii este ı̂n continuare validă, oricât de ciudat ar părea. La fel s, i posibi-
litatea inelului de a se alungi (atât cât ı̂i permite rezistent, a sa, σr ). Mai mult, aceste fenomene sunt,
desigur, independente.
 XII-6
B.1 Află la ce viteză unghiulară inelul se rupe, lucrând ı̂n sistemul laboratorului, unde 4.5 p
a = ω 2 r.

B.2 Având ı̂n vedere circumferint, a inelului aflat ı̂n rotat, ie, care este circumferint, a aces- 1.2 p
tuia ı̂n sistemul neinert, ial ı̂n care acesta se află ı̂n repaus?

B.3 Verifică rezultatele obt, inute aflând viteza unghiulară la care inelul se rupe lucrând 1.2 p
ı̂n acest sistem neinert, ial.

B.4 Numărul π este definit ca raportul dintre circumferint, a unui cerc s, i diametrul lui. 1.5 p
Folosind rezultatele anterioare, arată că π 0 = γπ s, i apoi scrie rezultatul sub forma
π 0 (r0 ).

Precizare: Interesant, acest π 0 depinde de raza la care se aplică viteza unghiulară. As, adar, acest
spat, iu poate fi vizualizat ca ı̂ndesindu-s, i liniile descrise de un unghi constant (azimut constant).

B.5 Ce se ı̂ntâmplă dacă inelul este perfect rigid (E → ∞)? 1.2 p

C Inelul liber [15 p]

Inelul este acum lăsat liber – cu condit, ia să se rotească ı̂n jurul unei axe fixate. Să presupunem că
acesta este flexibil (σr → ∞), as, adar se poate alungi oricât de mult.

C.1 Lucrând ı̂n sistemul laboratorului, găses, te raza r1 la care inelul se află ı̂n echilibru, 5.1 p
dacă se aplică o viteză unghiulară ω1 .

C.2 Verifică-t, i rezultatul lucrând acum ı̂n sistemul neinert, ial. 5.4 p

C.3 Care este stabilitatea sistemului (parametrizat de către ω)? Dacă sistemul este sta- 4.5 p
bil, află perioada micilor oscilat, ii, T . Se ı̂nt, elege că prin oscilat, ii mici, sistemul
păstrează o viteză relativistă de rotat, ie, dar deformările radiale sunt ı̂n continuare
nerelativiste. Care este diferent, a ı̂ntre rezultatele relativiste ale razei de echilibru r1
s, i ale perioadei oscilatiilor, T , fat, ă de cazul nerelativist (γ → 1)?
Subiect propus de:
Theodor Iosif - Fizică, Merton College, University of Oxford
 XII-7
III. Entropie s, i Polimeri [30 p]
Introducere
Poate at, i observat că la ı̂ntinderea unei benzi elastice aceasta se ı̂ncălzes, te. În mod asemănător, dacă
banda este detensionată rapid, aceasta se răces, te. Vom analiza acest efect folosindu-ne de cele două
principii ale termodinamicii.

Principiul ı̂ntâi al termodinamicii este o versiune a legii de conservare a energiei, adaptată pen-
tru procese termodinamice. Pentru un proces termodinamic fără transfer de materie, principiul ı̂ntâi
poate fi formulat astfel:
dU = dQ − dL
U reprezintă energia internă a sistemului, Q reprezintă caldura, iar L lucrul mecanic termondinamic.
Astfel, transferul de caldură ı̂ntr-un/dintr-un sistem sau efectuarea de lucru mecanic asupra acestuia
duce la o variat, ie a energiei interne a sistemului.

Al doilea principiu al termodinamicii se bazează pe not, iunea de entropie, proprietatea fizică ce

masoară “gradul de organizare” al unui sistem. Matematic, pentru un proces reversibil, entropia S
poate fi definită prin relat, ia:
dQ
dS =
T
unde T este temperatura sistemului. Observat, iile empirice arată că entropia unui sistem izolat ce
tinde spre evolut, ie spontană nu poate scădea, ajungând mereu la o stare de echilibru unde este
maximă. Aceste observatii au dus la o formulare matematică alternativă a entropiei, bazată pe
principii statistice; entropia unui sistem poate fi exprimată ca:

S = kB ln Ω

kB reprezintă constanta lui Boltzmann, iar Ω este definit ca numărul de configurat, ii microscopice
ı̂n care se poate afla sistemul. De exemplu, ı̂ntr-un sistem format din două molecule din gazul A s, i
două molecule din gazul B, numărul de configurat, ii posibile este 6: AABB, ABAB, ABBA, BAAB,
BABA, BBAA.

A Entropia generata de amestecul a doua gaze [6 p]

În prima parte a problemei vom studia cum se schimbă entropia atunci când două gaze sunt ameste-
cate. Presupunem că init, ial cele două gaze sunt despărt, ite de o membrană subt, ire. După ı̂nlăturarea
membranei, cele două gaze se amestecă, crescând astfel entropia sistemului (“starea de dezordine”).
Sistemul este format dintr-un număr mare de molecule N: Na din gazul A s, i Nb din gazul B. Numarul
de configurat, ii posibile pentru un astfel de sistem este:
N!
CNNa = CNNb =
Na !Nb !
 XII-8

Figura 1: În stânga se poate observa starea init, ială a sistemului, iar ı̂n dreapta este ilustrată starea
sistemului după ı̂nlăturarea membranei.

A.1 Calculat, i s, i realizat, i graficul entropiei generate de amestecarea celor două gaze ı̂n 6.0 p
funct, ie de x, unde x = Na /N.

Se consideră că: lim x ln(x) = 0.

x→0
Pentru n  1, putet, i folosi urmatoarea aproximat, ie: ln(n!) ≈ n ln(n) − n.

B Constanta de elasticitate a unei benzi elastice [19 p]

Pentru a ı̂nt, elege cum depinde constanta de elasticitate a unei benzi elastice de temperatură, vom
modela o bandă elastică ca un lant, unidimensional de monomeri (alcătuind un polimer). Un polimer
este un material format dintr-un număr mare de molecule identice (monomeri) ce sunt legate prin
legături covalente. Figura 2 ilustrează schematic un astfel de polimer bidimensional ce cont, ine 10
molecule (bineı̂nt, eles, ı̂n realitate, numărul de monomeri este cu mult mai mare).

Figura 3: Modelul unidimensional al unui

Figura 2: Structura polimerilor liniari
polimer

Pentru a us, ura studiul unui astfel de polimer, se va considera că polimerul este unidimensional,
astfel ı̂ncât, direct, iile monomerilor sunt doar după o axă. Figura 3 ilustrează schematic structura
 XII-9
unui polimer alcătuit din N monomeri, fiecare de lungime a. Distant, a dintre capetele lant, ului este
r, iar lungimea totală este L = Na (N 1 s, i L  r).

După cum se poate observa, monomerii sunt orientat, i ori la dreapta (ı̂n sensul axei OX) ori la
stânga (ı̂n sens contrar axei OX). Notăm astfel cu N+ numărul de monomeri orientat, i spre dreapta s, i
cu N− numărul de monomeri orientat, i spre stânga. La fel ca ı̂n Partea A, există diferite configurat, ii
ı̂n care se poate dispune un astfel de sistem.

B.1 Pentru N+ = 2 s, i N− = 1 desenat, i toate configurat, iile posibile, calculând totodată 1.5 p
distant, a dintre cele două capete ale firului, r.

B.2 Presupunând că tragem de banda elastică (polimer) cu o fort, ă constantă f , folosit, i 3.0 p
principiile fundamentale ale termodinamicii pentru a demonstra că f = −T dS dr , unde
f este tensiunea din lant, , S este entropia sistemului, iar r este distant, a dintre capetele
polimerului.
În rezolvare, putet, i presupune că energia internă U nu depinde de distant, a dintre
capetele polimerului.

B.3 Folosind aproximat, ia din partea A.1, găsit, i o expresie pentru ln(Ω), unde Ω este nu- 5.5 p
marul total de configurat, ii posibile. Scrieti rezultatul ı̂n funct, ie de numărul total de
monomeri (N) s, i distant, a dintre capetele polimerului (r). Distant, a dintre monomeri
de-a lungul axei perpendiculare pe direct, ia OX este neglijabilă.

B.4 Folosind subpunctele anterioare, pentru N  ar , demonstrat, i că f este de forma 9.0 p
k × r. Aflat, i k ı̂n funct, ie de kB , N, T s, i a.

Pentru x  a, putet, i folosi urmatoarea aproximat, ie:

x2
ln(a + x) ≈ ln(a) + ax − 2a x 3
2 + O(( a ) ).

C Un experiment [5 p]
Se propune următorul experiment: O bandă elastică de lungime init, ială L0 = 10cm, de care este
agăt, ată o greutate de 100g are o constantă elastică k0 = 10N/m. Banda este incalzită de la tempera-
tura de 25◦ C la 40◦ C.

C.1 Aflat, i noua pozit, ie a greutăt, ii s, i comentat, i rezultatul. 5.0 p

Subiect propus de:

Cristiana Diana Diaconu - Universitatea Cambridge
Rares, - Dimitrie Grozăvescu - Universitatea Cambridge
Valentinian Mihai Lungu - Universitatea Cambridge