Sunteți pe pagina 1din 156

ERICA SOMMER

Pre]ul
paradisului

ALCRIS
Capitolul 1

– Nu... Nu vorbe[ti serios!


Fern \[i cl`tin` capul, ne\ncrez`toare [i totodat`
scandalizat`, [i p`rul ei blond-auriu ca grâul flutur` \n aer
\nainte de a reveni la loc.
Tat`l ei, sir Manfred Stirling, r`mase impasibil. Pe cât se
pare, nu glumea câtu[i de pu]in. |[i trecu o mân` gânditoare
prin barbi[onul bine tuns [i replic`:
– Nu mint, Fern, din contr`. M` gândeam c` \]i va face
pl`cere.
– Nu numai c` nu-mi place, ripost` ea ridicând vocea, dar
m-ai \n[elat, ai râs de mine, m-ai prins \n curs`...
El o \ntrerupse cu un gest din mân`.
– S` nu exager`m. Eu...
Tân`ra femeie nu-l ascult` [i continu` cu furie:
– Mai \ntâi, m-ai convins s` vin s` petrec concediul \n acest
„rai“ din insulele tropicale \n timp ce m` sim]eam foarte bine
6 ERICA SOMMER

la Londra; m-ai ademenit promi]ându-mi c` vom folosi iahtul


companiei \n loc s` lu`m avionul; [i acum, doar cu o jum`tate
de or` \nainte de a sosi la chei, m` anun]i c` Grant se g`se[te
aici [i c` [tiai de la \nceput! Ai organizat totul, n-o nega. A[
paria chiar c` l-ai pus la curent! Dac` nu nume[ti asta
\n[el`torie scandaloas`... M-ai tratat ca pe o copil`.
Se opri, cu r`suflarea t`iat` [i tat`l ei r`spunse dup` câteva
secunde de ezitare:
– Nu te-ai urcat la bord cu for]a, Fern. Nu mai e[ti o copil`,
ci o femeie adult`, c`s`torit`...
– Atât de pu]in! rican` ea cu o ironie amar`.
Sir Manfred ridic` din umeri.
– Ascult`, ai avut posibilitatea s` refuzi s` vii. Nu te-am
obligat cu nimic.
– Dar ai reu[it s` m` convingi c` voi regreta dac` nu voi
cunoa[te Maracca, aceast` insul` exotic` de o frumuse]e
excep]ional`... Cum a[ fi putut rezista? Nu mi-ai spus nimic
despre Grant! Este de \n]eles, de altfel. Trebuie s` fi complotat
totul cu el, ca s` m` pedepse[ti. Nu trebuia s` sufli un cuvânt
despre asta.
Drept orice r`spuns, tat`l ei indic` hubloul cu un gest al
capului. Apele verzui ale oceanului, care scânteiau sub soare,
se \ntindeau \n fa]a ochilor lor; pu]in mai departe, se ar`ta din
mare o insul` de vis, de care se apropiau rapid. Palmieri
leg`na]i \ncet de briza m`rii, plaje cu nisip fin, aproape alb...
Maracca, situat` la câteva sute de kilometri de coastele
africane, era una din perlele Oceanului Indian.
PRE}UL PARADISULUI 7

– A[adar? relu` sir Manfred. Peisajul nu merita deplasarea?


– Ba da, incontestabil, ripost` ea. Dar asta nu schimb` cu
nimic problema, [i nu v` g`sesc nici o scuz`, ]ie sau lui Grant.
M-ai atras aici f`r` s`-mi dai posibilitatea s` fac cale \ntoars`!
Tat`l ei \[i turn` whisky \ntr-un pahar, ad`ug` un cub de
ghea]` [i lu` o \nghi]itur`.
– Crezi sau nu, dar so]ul t`u n-are nimic de-a face cu
aceast` poveste. Cel pu]in, nu \nc`.
Tân`ra femeie se \ncrunt`.
– Dar... el se afl` aici, nu-i a[a? Când ai telefonat la filiala
local` a firmei Opal...
– Am vorbit cu Austin Logan, i-o t`ie el, actualul director.
Grant se va instala aici timp de câteva luni pentru a-l ajuta s`
deschid` exploatarea z`c`mântului vecin de petrol.
Experien]a \l desemneaz` deplin pentru aceast` sarcin`...
Experien]` \n treac`t fie spus, pe care a dobândit-o lucrând \n
diverse rafin`rii din lumea \ntreag`, unde tu ai refuzat
\ntotdeauna s`-l \nso]e[ti. Ceea ce explic` u[or e[ecul
mariajului vostru...
Fern se revolt`, cu obrajii \n fl`c`ri.
– Grant nu trebuia totu[i s` se a[tepte s` tr`iesc f`r` cel
mai mic confort, \n climatele cele mai aspre, pretutindeni
unde Opal nu ezita s`-l trimit`...
– {tiai \n mod sigur, când te-ai c`s`torit c` era inginer \n
petrol. Dac` l-ai fi iubit cu adev`rat...
– Dar \l iubeam! El... el [tia cât de mult ]ineam s` r`mân la
Londra, lâng` prietenii mei. Ai fi putut oricând s`-i g`se[ti un
post \n birourile tale din Anglia.
8 ERICA SOMMER

– Draga mea copil`, oft` sir Manfred, credeam c`-l


cuno[teai pe Grant [i spiritul lui de aventurier. M-am \n[elat,
din nenorocire. Mi-am dat seama când a]i plecat \n Canada...
Fern sim]i un frison retrospectiv.
– |n plin` iarn`, \n z`pad`! Ce oroare!
– Asta este, ironiz` el. Ai f`cut atunci pe biata micu]`
mo[tenitoare nevoit` s` tr`iasc` \n condi]ii \ngrozitoare, ]i-ai
p`r`sit so]ul [i ai venit s` te refugiezi la b`trânul t`u tat`, care
te g`zduie[te de atunci, Dumnezeu s` m` ierte...
– Nu l-am p`r`sit pe Grant, \l corect` ea cu \nfl`c`rare.
Dimpotriv`, el este cel care m-a p`r`sit ca s` plece \n Golful
Persic sau mai [tiu unde...
– |n orice caz, v-a]i desp`r]it, inutil s` intr`m \n detalii.
Numai c` acum, atitudinea ta [i gloata cu care te amesteci de
un timp \mi displace \n cel mai mult grad. De aceea, din
proprie ini]iativ` am f`cut \n a[a fel \ncât s`-]i revezi so]ul.
– Cu... cu ce drept... bâigui ea, enervat`.
– |mi fac datoria de tat`, simplu. Mie \mi revine s-o repun
pe aiurita mea fiic` pe drumul cel bun.
|[i termin` paharul [i veni s` cuprind` cu un bra] umerii
tinerei femei.
– |n concluzie, ad`ug` el, i-am cerut lui Grant s` vin` s` ia
aperitivul la bord chiar ast`-sear`.
Fern se \ndep`rt`, furioas`.
– F`r` s`-l previi de prezen]a mea? {i ce speri de la aceast`
emo]ionant` reg`sire? C` \[i va deschide larg bra]ele s` m`
PRE}UL PARADISULUI 9

primeasc` [i c` ne vom relua via]a \n comun \n acorduri de


vioar`, dup` aproape trei ani de desp`r]ire? Este o glum`!
– Dat fiind modul cum l-ai tratat, va alege poate mai
curând s`-]i dea o bun` corec]ie, [i nu [tiu dac` \l voi blama.
Oricum, nu m` a[tept la un miracol. Doresc numai ca \n
timpul sejurului nostru aici s` reveni]i la sentimente mai
bune... A]i pierdut deja mult timp, doamn` Grant Wilder. Ar fi
p`cat ca asta s` continue, nu-i a[a?
R`mas` singur`, Fern scoase un suspin [i-[i sprijini fruntea
de geamul hublonului. Calypso sosea la chei; \n ajun s-ar fi
bucurat, dar acum se sim]ea umilit` [i plin` de am`r`ciune.
Nu trebuia s` plâng`, \[i repeta cu \nver[unare. V`rsase
suficiente lacrimi \n urm` cu trei ani, când so]ul ei disp`ruse
dup` ce se purtase odios [i luase avionul spre Orient f`r`
m`car s`-i telefoneze ca s`-[i ia r`mas-bun.
„Voi sunte]i desp`r]i]i, spunea sir Manfred crezându-se
obiectiv, inutil s` tergiversa]i pentru a afla cine pe cine a
p`r`sit“. Dar el nu cuno[tea decât par]ial adev`rul. Din
fidelitate pentru o dragoste care niciodat` nu se stinsese
complet, ascunsese tat`lui ei violen]a teribil` a ultimei scene
cu so]ul ei.
Ea [i cu Grant se \ntâlniser` la o petrecere [i din prima
privire au \n]eles c` erau f`cu]i unul pentru altul. Foarte
repede, se rev`zuser` cu regularitate, \nv`]ând s` cunoasc`
\mpreun` tandre]ea \mp`rt`[it`...
Grant, Fern ghicise repede, era mândru de reu[ita lui,
datorat` numai propriei sale voin]e. Intrase \n compania
10 ERICA SOMMER

petrolier` „Opal“ \n e[alonul cel mai de jos [i-[i croise treptat


drum spre un loc superior. Fern \l [tia dotat cu o ambi]ie
profund` [i de aceea crezuse – pe nedrept – c` va accepta s`
se \nchid` \ntr-un birou londonez, renun]ând astfel la orice
deplasare pe teren. Imaginându-l pe un post echivalent cu cel
al tat`lui ei, uita c` sir Manfred avea [aizeci [i cinci de ani [i
Grant doar treizeci [i trei...
Acesta din urm` nu [tia nimic despre trecutul tinerei lui
so]ii. Luxoasele [coli private, instruirea ei artistic` [i muzical`,
profesori de limbi str`ine... La sfâr[itul acestor studii, \ndoliat`
de moartea mamei sale, \[i petrecea timpul \n mod agreabil
dând lec]ii de francez` copiilor prietenilor [i ocupându-se de
locuin]a tat`lui ei. Seara, numero[i prieteni \i solicitau adesea
prezen]a la petreceri elegante, [i nu se \ndoia c` mai devreme
sau mai târziu se va c`s`tori [i va \ntemeia o familie fericit`.
Apoi, Grant n`v`lise \n via]a ei, aruncând-o \ntr-un vârtej
de emo]ii [i de senza]ii neb`nuite pân` atunci. Adusese cu el
o adev`rat` magie, un univers pe care-l distrusese brutal, f`r`
nici o mil`, \n ultima zi când se v`zuser`...
Sir Manfred \[i d`duse bucuros acordul pentru c`s`torie; \l
stima mult pe Grant Wilder. Fern, \n ziua c`s`toriei, radia de
fericire. Abia \mplinise nou`sprezece ani.
Tân`ra femeie se \nfior` evocând din nou teribila lor
ruptur`. Consecin]` a numeroase mici certuri minore, avusese
loc tocmai când Fern \i anun]ase refuzul ei de a merge s`
moar` de c`ldur` sub soarele din Golful Persic, mai ales dup`
ce suferise atâta de frig \n timpul iernii canadiene. |n realitate,
PRE}UL PARADISULUI 11

n-avusese cu adev`rat inten]ia s`-l lase pe Grant s` plece


singur, se r`zvr`tea mai curând contra unei vie]i pe care n-o
aprecia deloc, dar el o luase foarte \n serios.
– Te-ai c`s`torit cu mine \n deplin` cuno[tin]` de cauz`,
\i aruncase el. Dac` refuzi s` m` urmezi, cu atât mai r`u
pentru tine.
Speriat` de tonul lui amenin]`tor, bâiguise:
– Insinuiezi c`... vei pleca f`r` mine?
– Am de ales?
– Fire[te! Am discutat de atâtea ori, Grant. Tata poate s`-]i
g`seasc` un post \n birourile lui londoneze. Nu po]i s` m`
p`r`se[ti dup` [ase luni de c`s`torie!
– N-am nici cea mai mic` voca]ie de birocrat, ]i-am explicat
deja, Fern. {i ne-am c`s`torit ca s` am grij` de tine [i s` te fac
fericit`. Dac` vei prefera singur`tatea, va fi alegerea ta...
– Nu neap`rat! Din contr`, eu...
– Inutil s` argumentezi. Dac` nu binevoie[ti s` m`
\nso]e[ti, m` voi duce \n Golful Persic f`r` tine. Ah! Dac` a[ fi
b`nuit c` am de-a face cu un copil r`sf`]at, cu o prostu]`
incapabil` s`-[i ]in` angajamentele... A[ fi fost mai bine
inspirat alegând pe prima venit`, pe strad`, dac` ar fi trebuit!
|n plus...
|ngrozit` de violen]a insultei, Fern ridicase instinctiv mâna
ca s`-l p`lmuiasc`, dar el \i prinsese brutal \ncheietura.
– Cum \ndr`zne[ti s`-mi vorbe[ti astfel? gemuse ea, cu
lacrimi de furie rostogolindu-se de-a lungul obrajilor. Nu po]i
s` m` compari cu o...
12 ERICA SOMMER

– Cu ce e[ti diferit`?
Se g`seau \n momentul acestei discu]ii, \n camera lor, la
ora de culcare. |naintea c`l`toriei \n Canada [i degradarea
rela]iei lor, aceste \ncheieri ale serilor constituiser`
\ntotdeauna un moment privilegiat când vorbeau \n lini[te, se
tachinau, cedau uneori pasiunii lor reciproce pe divanul lung
pe care Fern st`tea \n prezent...
Acum, Grant era \n fa]a ei, cu fa]a deformat` de furie.
– Nu valorezi mai mult decât o femeie u[oar`, \i arunc` el
cu o voce sarcastic`. M-am \n[elat total \n privin]a ta!
– Este fals! N-ai dreptul s` m` acuzi \n felul acesta. Sunt
so]ia ta, te iubesc...
– M` iube[ti? rânjise el. Nu cuno[ti nimic despre dragoste.
Sau poate doar partea ei cea mai comun`...
– Grant! [optise ea, brusc speriat`. Tu... doar n-o s` pleci
acum...
– Ba da! replicase el cu \nver[unare. De ce nu? La urma
urmei, ur`[ti c`s`toria noastr`. A[a, vei avea un motiv valabil
s` m` ur`[ti [i pe mine...
– Tu... m` dispre]uie[ti!
– |mi asum riscul!
Imediat dup` aceea, f`r` s` dea aten]ie protestelor ei, se
]inuse ferm [i-[i dusese pân` la cap`t strania lui pedeaps`,
\ntr-un act lipsit complet de tandre]e sau de dragoste.
Scârbit`, Fern \l l`sase s-o fac` f`r` a reac]iona. Nu l-ar fi crezut
capabil s-o umileasc` astfel, s-o \njoseasc`... |n mod vizibil,
dorea s` plece l`sându-i cea mai rea amintire posibil`. |n
PRE}UL PARADISULUI 13

diminea]a urm`toare, f`r` m`car s` vin` s`-[i ia r`mas-bun,


luase avionul spre Arabia, unde trebuia s` reprezinte
compania petrolier` „Opal“ condus` de \nsu[i sir Manfred.
Timp de doi ani, nu revenise niciodat` \n Europa \n timpul
concediilor, alegând mai curând Kenya, ca s` participe la un
Safari, sau Japonia. Nu se mai rev`zuser`.
Dup` o lung` operioad` de triste]e, \n care tr`ise departe
de lume, tân`ra femeie \mpietrise, progresiv. |[i ascunsese
melancolia \n adâncul inimii [i p`rea complet insensibil`.
Dup` câteva luni, re\ncepuse s` se amestece cu mul]imea
monden` [i vesel`, \nmul]indu-[i experien]ele de toate
felurile, avid` s` tr`iasc` prezentul, f`r` s` priveasc` vreodat`
\napoi.
Acum, se g`sea pe acest iaht care acostase la Maracca,
prins` \n curs`. |n dou` sau trei ore, va trebui s`-l revad` pe
Grant contra voin]ei ei... [i contra voin]ei lui, deoarece nu era
la curent. Era singura consolare a lui Fern!
|[i strânse buzele [i \[i deschise valiza, hot`rât` s`
str`luceasc` \n toat` splendoarea ei. |n timpul celor treizeci de
luni de la desp`r]irea lor, se schimbase; feminitatea ei se
afirmase, privea lumea – \n aparen]` cel pu]in – provocator [i
plin` de siguran]`... {i Grant? Se schimbase oare [i el? Va
vedea.
Dup` ce alesese un costum taior-pantalon de m`tase alb`,
care-i punea \n valoare bronzul ar`miu, f`cu un du[ rapid [i se
\mbr`c`. Apoi \nc`l]` sandale fine argintii [i se a[ez` \n fa]a
oglinzii ca s` se machieze.
14 ERICA SOMMER

|[i ridic` p`rul \ntr-un coc, din care l`s` s` cad` câteva
bucle suple g`sindu-[i locul firesc pe umerii ei. Cu o mân`
abil`, \[i trecu peste pleoape un rimel verde pal, u[or auriu,
punând \n valoare verdele profund al ochilor ei, pentru care
Grant o complimenta adesea. I se admira de asemenea nasul
drept [i fin, pome]ii \nal]i, tenul de piersic` f`r` cusur... Dup`
ce [i-a pus pu]in ruj pe buze, se ridic` [i arunc` o ultim`
privire critic` ]inutei. Pantalonul se mula perfect pe [oldurile
fine [i picioarele lungi; o bluz` lejer` de dantel`, sub taior,
l`sa s` i se ghiceasc` rotunjimea perfect` a pieptului. El ar fi
ipocrit s` nu-i recunoasc` frumuse]ea [i puterea de seduc]ie;
scoase un oftat gândindu-se la lunile scurse. Cât fusese de
curtat`, cât trebuise s` reziste numeroasele tenta]ii
reprezentate de cei mai \ncânt`tori b`rba]i din anturajul ei. La
ce-i servea s` plac`, \ntr-un cuvânt? C`s`toria ei abia durase cât
o scurt` lun` de miere... Grant \[i d`dea seama, abandonând-o,
de pericolele pe care [i le asuma?
El, fire[te, trebuie s` se fi ar`tat mult mai pu]in scrupulos.
Se tolereaz` mai u[or extravagan]ele extraconjugale ale unui
b`rbat. Fern se for]` s` alunge imaginea care se forma \n
mintea ei, aceea a unei femei \n bra]ele lui Grant. Aproape
reu[i, dar se sim]ea extrem de nervoas` când sir Manfred intr`
\n cabina ei ca s-o conduc` \n salon, unde un chelner preg`tea
deja cocteiluri \n spatele barului.
Calypso era la chei de o or` [i Fern privi prin hublou.
Soarele tropical apusese; doar câ]iva gur`-casc` vorbeau \nc`
\n mijlocul l`zilor, profitând de r`coarea serii. O ma[in`
PRE}UL PARADISULUI 15

lung`, decapotabil`, ap`ru deodat` [i se opri \n fa]a iahtului;


tân`ra femeie se \ntoarse \n grab` spre tat`l ei.
– Grant! exclam` ea. A sosit... cu alte dou` persoane!
Sir Manfred se \ncrunt`.
– Adev`rat? Este foarte sup`r`tor. Ar fi trebuit s`-l previn c`
preferam s`-l v`d singur... Despre cine este vorba?
Arunc` la rândul lui o privire afar` [i r`spunse:
– Austin Logan [i so]ia lui. Urc` la bord cu Grant... Hot`rât
lucru, asta m` nec`je[te.
– {i pe mine! arunc` Fern caustic. Dac` tu crezi c` m` voi
confrunta cu Grant de fa]` cu martori, te \n[eli!
– Haide, nu-i putem l`sa s` ignore prezen]a ta!
– Desigur, dar nu va avea pl`cerea companiei mele, seara
asta! M` \ntorc imediat \n cabina mea s` m` schimb [i apoi
cobor pe uscat.
– Nici nu se pune problema! i-o t`ie prompt tat`l ei. N-ai
interesul s` te plimbi singur`, noaptea, pe o insul`
necunoscut`.
– |n acest caz, m` voi \ncuia \n cabin`.
– Este prea târziu, ri[ti s`-i \ntâlne[ti pe punte. Nu te
nelini[ti, iau totul asupra mea.
De[i f`r` voia ei, tân`ra femeie se \nclin`, un steward
tocmai intr` s` anun]e nou-veni]ii. Câteva secunde mai târziu,
ace[tia intrau \n \nc`pere. Sir Manfred se gr`bi imediat spre ei.
– Drag` domnule Logan... doamn` Logan... \ncântat s` v`
rev`d. Bine a]i venit la bordul lui Calypso... Grant, dragul meu
prieten! Ghice[te pe cine am adus \n vacan]` cu mine...
16 ERICA SOMMER

Se dep`rt` \ncet, dezv`luind-o pe Fern, pe care pân` atunci


o mascase. Urm` un moment de t`cere, dar fa]a lui Grant nu
l`s` s` se vad` nimic din surpriza lui. Apoi, un zâmbet
politicos dar rece \i ap`ru pe buze, \ntinse mâna tinerei fmei
[i declar`:
– Ia te uit`! Ce surpriz` minunat`... Domni[oara Fern
Stirling, \n persoan`!
Apoi, vârându-[i din nou mâna \n buzunar, se \ntoarse spre
\nso]itoarea lui.
– Domni[oara Stirling, fiica lui sir Manfred, doamn` Logan.
Fern \l v`zu pe tat`l ei tres`rind imperceptibil; ea \ns`[i se
sim]i indignat`, foarte furioas`. El... i se adresa cu numele de
fat`! |mpietrit`, arunc` o privire siluetei \nalte care f`cuse s`-i
bat` inima: fa]a bronzat`, tr`s`turi virile [i voluntare, p`r des
castaniu-\nchis...
Timp de o clip`, privirile lor se \ncruci[ar`; a lui glacial`,
cea a lui Fern, plin` de triste]e [i de furie. Apoi \[i plec`
pleoapele, chinuit`. De ce \i nega statutul de so]ie? Avea oare
inten]ia s-o umileasc`? Arunc` o privire rapid` \n direc]ia
tat`lui ei, sperând c` va interveni [i n-o va l`sa insultat` astfel.
Dar sir Manfred, cu un semn discret din cap, \i ceru s` nu
provoace scandal deocamdat`, [i ea se supuse cu moartea \n
suflet.
Cuprins` de o am`r`ciune nuan]at` cu cinism, hot`r\ chiar
s`-[i joace personajul pân` la cap`t. Surâzând cu gra]ie,
strânse mâna doamnei Logan.
PRE}UL PARADISULUI 17

– Se pare c` Maracca este un loc de vis, murmur` ea.


Contez pe dumneavoastr` s` m` ajuta]i s` vizitez insula \n
am`nunt.
Apoi continu` la adresa lui Grant:
– |n]eleg surpriza dumneavoastr`, drag` domnule Wilder.
P`r`sesc atât de rar Londra! S` vedem... când ne-am v`zut
ultima dat`? Sunt doi ani? Trei ani? N-a[ [ti s` spun. Trec atâ]ia
oameni prin birourile de la Opal!
– Am p`r`sit Anglia de treizeci de luni, replic` Grant, cu o
figur` impenetrabil`. Nu m-am \ntors acolo decât pentru
foarte scurte perioade de timp, \n interes de afaceri.
– Ah! |n]eleg, coment` Fern cu un ton neglijent. De aceea
nu v-am \ntâlnit niciodat` la petreceri. Este adev`rat c`
profesiunea dumneavoastr` are mereu \ntâietate. V` speti]i
muncind, sunte]i un sclav al datoriei, nu [tiu ce formul` s`
aleg...
Revenind la cei doi Logan, continu` cu un aer vesel:
– Când domnul Wilder a plecat \n Golful Persic – este
corect, nu-i a[a? – ne \ntrebam to]i dac` era ros de ambi]ie sau
o femeie se ar`tase crud` cu el, obligându-l s` fug` la cap`tul
lumii ca s` uite...
Cu coada ochiului, Fern v`zu fa]a so]ului ei \ntunecându-se.
Clocotea \n sinea lui, o [tia, [i sim]ea o satisfac]ie intens` la
mica ei r`zbunare. Totu[i, el \[i p`str` sângele rece [i
comand` calm stewardului un whisky.
Toat` lumea luase loc \n jurul mesei, [i timp de câteva
momente conversa]ia se m`rgini la am`nunte tehnice; sir
18 ERICA SOMMER

Manfred, Austin Logan [i Grant schimbau ultimele ve[ti


despre „Opal“ [i z`c`mintele peroliere din regiune.
Doamna Logan, o femeie \nalt` pu]in cam slab`, cu privirea
p`trunz`toare, \i promise lui Fern s-o prezinte micii
comunit`]i europene din insul`.
– Fire[te, preciz` ea, nu suntem foarte numero[i. Popula]ia
se compune mai ales din malaiezi, indieni, [i desigur
indigeni...
– Care se aflau to]i aici \naintea sosirii albilor, preciz`
Grant nu f`r` duritate.
– Avem nevoie cu to]ii unii de al]ii la Maracca, complet` sir
Manfred, oricare ar fi originile noastre. „Opal“ va fi prima
beneficiar` a unei atmosfere armonioase.
Doamna Logan arunc` o privire lui Grant [i so]ului ei, apoi
r`spunse pe un ton \n]epat:
– Fire[te... fire[te.
Fern, cu intui]ia care o caracteriza, \n]elese c` Grant avea o
du[manc` \n persoana acestei femei. Ciudat... Dar [i mai
ciudat` era reac]ia ei; se surprindea luând partea celui care era
\nc` so]ul ei!
– Ve]i sta pe iahtul vostru? \l \ntreb` Austin Logan pe sir
Manfred.
– Da. Fiica mea [i cu mine suntem obi[nui]i cu cabinele
noastre, [i acest vast salon ne permite cu u[urin]` s` primim.
Compania mea \mi \mprumut` acest iaht pentru [ase
s`pt`mâni, am a[adar interesul s`-l folosesc cât mai bine!
Veni]i s`-l vizita]i...
PRE}UL PARADISULUI 19

|[i conduse oaspe]ii [i când revenir`, Fern pretext`


oboseala c`l`toriei ca s` se retrag` devreme.
– Nu vei cina? se mir` tat`l ei.
– |]i mul]umesc, nu mi-e foarte foame. La nevoie, p`strez
câ]iva biscui]i \n rezerv` \n cabin`.
– Foarte bine, \ncheie el f`r` s` insiste, fapt pentru care \i
fu recunosc`toare.
El ghicea cât` nevoie avea s` fie singur`, s` scape de
prezen]a lui Grant... Ea arunc` un „bun` seara“, politicos
tuturor [i se \ndrept` spre u[`.
Grant o preced` ca s`-i ]in` u[a deschis`.
– Noapte bun`, miss Stirling, murmur` el.
Ea ie[i f`r` s` r`spund`.
Ajuns` \n cabina ei, Fern se l`s` s` cad` pe pat, cople[it` de
furie.
Acest plan al tat`lui ei, vizând s`-i confrunte pe nea[teptate
pe cei doi so]i \i p`rea mai ridicol ca oricând! {i Grant!
Departe de a fi descump`nit, el se distra \n acela[i timp cu
tat`l [i cu fiica, refuzând s` recunoasc` leg`tura care-i unea!
Ce umilin]`! Chiar din clipa când o v`zuse, reac]ionase cu
dispre], f`r` s` ezite. Tonul ironic al replicii lui: „Ia te uit`! Ce
surpriz` minunat`... Domni[oara Fern Stirling \n persoan`!“
r`suna \nc` deosebit de dezagreabil \n urechile tinerei femei.
|n câteva secunde, negase pur [i simplu tot ce existase
vreodat` \ntre ei...
Ea ripostase cât putuse de bine, dar acest succes se va
dovedi cu siguran]` trec`tor. Grant p`rea foarte sigur de el
20 ERICA SOMMER

\nsu[i, \n posesia deplin` a argumentelor lui. Va fi preg`tit s`


se prefac` luni de zile, dac` trebuia... Cei doi Logan nu
p`ruser` câtu[i de pu]in surprin[i. Asta voia s` spun` c` Grant
se prezentase drept celibatar de la sosirea lui pe Maracca!
Scoase un oftat. Dup` un ultim pahar, invita]ii \[i vor lua
r`mas-bun [i tat`l ei va veni probabil s` discute cu ea. Mai bine
s` se preg`teasc` imediat pentru noapte. Se dezbr`c`, \[i lu`
c`ma[a u[oar` de noapte [i trecu \n sala de baie. Câteva
momente mai târziu, se urcase \n patul ei [i aranj` cu grij`
plasa contra ]ân]arilor \n jurul ei. Se sim]ea prea \ncordat` ca
s` citeasc`, dar sfâr[i totu[i prin a adormi, deoarece când
cineva b`tu la u[`, se trezi tres`rind [i consult` acele
luminoase ale ceasului; trecuser` de ora zece.
Se ridic` [i \ndep`rt` plasa contra ]ân]arilor, r`spunzând
cu o voce somnoroas`:
– Tu e[ti, tat`? A[teapt` o clip`...
|[i c`ut` \n \ntuneric papucii [i se opri brusc, cu inima
b`tând repede. Cineva arunc` de pe culoar:
– Nu este Manfred, din nefericire, ci eu, Grant.
Dup` o scurt` pauz`, ad`ug` cu ironie:
– |]i aminte[ti de mine, nu-i a[a?
Complet treaz` dintr-o dat`, cu inima b`tând cu putere,
Fern \nghi]i cu dificultate [i replic`, for]ându-se s` adopte un
ton ferm:
– Pleac`! Eu... m` culcasem [i nu doresc s` fiu deranjat`.
– Te \n]eleg, dar... este vorba de circumstan]e pu]in...
execp]ionale, nu crezi?
PRE}UL PARADISULUI 21

Tân`ra femeie reflect` rapid, apoi ripost` cu o voce t`ioas`:


– Dac` cineva este r`spunz`tor de aceast` situa]ie, nu eu
sunt aceea, ci tu, domnule Wilder!
– Nu. Doar tat`l t`u ar merita s` fie blamat, [tii foarte bine.
Surpriza mea, sosind, a fost la fel de total` ca a ta.
– |n acest caz, de ce nu te adresezi direct tat`lui meu?
N-am nimic s`-]i spun. Las`-m` \n pace!
– Manfred [i cu mine am discutat deja \ndelung. Iat` de ce
]in numai s`-]i comunic concluziile noastre... Trebuie oare s`
\mprumut un [peraclu de la steward [i s` for]ez u[a, sau
a[tept s` vii s` deschizi? Ai de ales.
Furioas`, Fern se ridic` [i veni s` descuie u[a. Nu era
nevoie s` provoace scandal \n plin` noapte.
Timp de câteva momente, se privir`, nemi[ca]i. Un zâmbet
u[or juca pe buzele b`rbatului; el avea avantajul [i o [tia.
Fern se \ncord`, contrariat` c` era cu picioarele goale [i
\ntr-o ]inut` de noapte atât de lejer`.
Apoi, Grant intr` \n cabin` [i \nchise u[a \n urma lui.
– |ntoarce-te \n pat sau \mbrac` un halat, \i arunc` el. Vom
avea o discu]ie serioas`, nu este vorba despre seduc]ie.
Capitolul 2

– Sigur c` nu! \i arunc` ea t`ios. Aceast` precizare mi se


pare inutil`!
Ea aprinse o lamp` [i \[i leg` repede neglijeul asortat cu
c`ma[a de noapte \n jurul taliei. |n ciuda cuvintelor ei de
bravad`, se sim]ea nervoas` [i frisoane ciudate \i alergau de-a
lungul spatelui. Arunc` o privire piezi[` \n direc]ia lui Grant.
|mp`rt`[ea oare [i el aceea[i tulburare? Nu, evident!
Reveni [i se a[ez` pe pat, iar so]ul ei lu` loc pe unicul
scaun din cabin`.
– Nu i-ai vorbit tatei \n prezen]a familiei Logan, sper? \ncepu ea.
– Nu. I-am condus, apoi am revenit s` \mpart cina cu el,
dup` cum m` invitase.
– C`ci ai avut tupeul s` accep]i!
– El \[i formulase propunerea mai mult ca un ordin decât
ca o invita]ie. Oricum, venisem s` iau un cocteil \n compania
lui. A continua cu o mas` nu mi s-a p`rut s` constituie o crim`.
PRE}UL PARADISULUI 23

– Ar fi putut cel pu]in s` m` previn` de inten]ia lui.


– F`r` \ndoial`. Tat`l t`u are nenorocul s` fie obiectiv; nu
judec` \nainte de a asculta cele dou` versiuni ale faptelor. La
\nceput, fire[te, se lupta \n numele t`u, dar \n momentul
desertului a sfâr[it prin a \n]elege punctul meu de vedere... [i
a g`sit atitudinea mea justificat`.
– Justificat`? repet` Fern, revoltat`. Faptul c` m` repudiezi
astfel?
– S` spunem mai curând c` reprezint` statutul meu de
celibatar dup` ce m-ai p`r`sit.
– Tu e[ti cel care a plecat! protest` ea, furioas`. Dac`
\n]eleg bine, pe de alt` parte, d`duse[i de \n]eles tuturor de
pe aceast` insul` c` n-ai fost niciodat` c`s`torit.
– Exact, admise el cl`tinând din cap. Asta m-a scutit s` m`
explic... [i \n plus mi-a permis s` m` bucur de libert`]ile
rezervate celibatului.
– |n]eleg. Pe scurt, departe de a fi o victim` fericit`, ai
profitat din plin de treaba asta!
– Este problema mea! Nu \ncerca s` imi]i repro[urile unei
femei geloase... N-o s` m` faci s` cred c` cele câteva pozne de
care am putut s` m` fac vinovat te-au oprit vreodat` s` dormi.
– Nu te \n[eli, min]i ea.
– Perfect. Dup` tat`l t`u, nici nu te-ai lamentat mult timp
de soarta de femeie abandonat`... Am auzit vorbindu-se
despre petreceri vesele pu]in prea exuberante dup` gustul
vecinilor, despre o tentativ` ruin`toare de deschidere a unui
magazin de antichit`]i, despre numeroase articole ap`rute \n
24 ERICA SOMMER

ziare cu privire la „tân`ra mo[tenitoare a imperiului Opal, care


nu pare s` sufere prea mult din cauza absen]ei prelungite a
so]ului ei...“ Ruptura noastr` nu ]i-a frânt inima, nu-i a[a? o
ironiz` el.
– Eu, cel pu]in, n-am sim]it nevoia s` neg c` aveam un so],
replic` ea. Nu m-am pref`cut c`-]i ignor existen]a, a[a cum ai
f`cut tu cu a mea. Am \ndurat bârfele [i cancanurile cu capul
sus, \n timp ce tu te umflai \n pene \n Golful Persic sau nu [tiu
unde, f`r` s` te temi pentru reputa]ia ta... Cum ar fi trebuit s`
m` comport, dup` tine? |nchizându-m` \ntr-o m`n`stire? Nu
mi-ai l`sat nici m`car apartamentul! M-am \ntors la tat`l meu
[i m-am ocupat dând lec]ii de francez`: g`sesc foarte normal
s` fi \ncercat s` m` distrez din când \n când!
Con[tient` c` avanseaz` o \ntreag` serie de argumente
pentru a devansa acuza]iile, se opri un moment ca s`-[i reia
respira]ia, apoi relu` cu vioiciune:
– Cu ce drept discu]i despre mine cu tata?
Grant r`spunse indirect.
– Se pare c` nu-]i dai seama cât era de nelini[tit \n leg`tur`
cu tine, p`r`sind Londra ca s` vin` aici. }i-a propus s`-l urmezi
la Maracca \n speran]a – optimist`, recunosc – de a ne reuni
[i de a te repune pe calea cea dreapt`. |nseamn` s` uit`m c`
de trei ani n-am \ncercat niciodat` s` rev`d o so]ie care nu
m-a ajutat prin prezen]a sa. Sosirea ta pe insul` nu schimb` cu
nimic situa]ia [i i-am spus-o limpede.
– Chiar dac` familia Logan n-ar fi asistat la scen`, ai fi negat
c` sunt so]ia ta?
PRE}UL PARADISULUI 25

– Da. Mai pu]in formal, bine\n]eles. Te-a[ fi prevenit c` voi


continua s` trec drept celibatar pe Maracca orice s-ar \ntâmpla...
Sau mai exact, pân` când te vei decide s`-]i accep]i rolul de
so]ie a[a cum \n]eleg eu, ceea ce mi se pare foarte improbabil.
– Ca [i cum voi ceda amenin]`rii sau [antajului, exclam` ea
cu dispre].
– Tu n-ai nici cea mai mic` inten]ie s` relu`m via]a
comun`, sublinie el ridicând din umeri, chiar dac` nici o
presiune nu s-ar exercita asupra ta. |n concluzie, va trebui s`
te obi[nuie[ti s` treci aici drept tân`ra „domni[oar` Stirling“,
abia cunoscându-l pe domnul Wilder...
– Eu... \n]eleg, murmur` ea p`lind. Voi fi naiva mo[tenitoare
celibatar`, prad` u[oar` pentru to]i vân`torii de zestre ai locului...
– Din nefericire, \ncheie el. Iat` tot ce am venit s`-]i spun.
Se ridic` s` ias` [i ea \l privi \nchizând u[a \n spatele lui cu
un ciudat sentiment de decep]ie.
A[tept` mult timp \n \ntuneric, sperând c` tat`l ei va veni
s`-i comunice impresiile sale; dar pu]in dup` miezul nop]ii,
t`cerea cea mai adânc` domnea pe iaht [i ea sfâr[i prin a se
convinge c` el pur [i simplu se culcase. Asta \nsemna c`
accepta ultimatul lui Grant f`r` s` mai ridice probleme...
Ceea ce nu \nsemna, se gândea furioas` \n timp ce se
\mbr`c` a doua zi diminea]`, c` ea \ns`[i va sta cu bra]ele
\ncruci[ate! Ca \n fiecare zi, avea inten]ia s`-l g`seasc` \n
cabina sa pentru micul dejun. Acolo, nu se va mai putea
sustrage [i va fi obligat s` aud` pân` la cap`t repro[urile pe
care i le va aduce.
26 ERICA SOMMER

Totu[i, spre marea ei decep]ie, \[i d`du seama c`-[i luase


deja – f`r` ea – cafeaua matinal` [i se instalase la biroul lui
ca s` lucreze. Cu ochii pleca]i asupra unui teanc de hârtii,
nu-[i ridic` privirea la intrarea ei [i morm`i cu un aer
absent:
– O clip`, draga mea, te rog...
Fern, la cap`tul r`bd`rii, explod`:
– Tat`, ascult`-m`! Ieri sear`, când Grant [i-a b`tut joc de
mine \n public, nici m`car n-ai reac]ionat. Mai r`u \nc`, nu
numai c` l-ai invitat la cin`, dar n-ai ezitat s`-l felici]i pentru
atitudinea lui fa]` de mine, autorizându-l p`rinte[te s`
continue!
Sir Manfred \[i drese vocea [i se \ntoarse \n sfâr[it spre fiica
sa, pe care o privi pe deasupra ochelarilor cu rame de aur.
– Te \n[eli asupra unui punct. Departe de a-l felicita, l-am
dezaprobat cu ardoare [i am fost la fel de surprins ca [i tine
auzindu-l spunându-]i miss Stirling \n loc de doamna Wilder.
Numai c` am sfâr[it f`r` voia mea prin a ceda \n fa]a
argumentelor lui... El nu putea proceda altfel \n prezen]a
Loganilor.
– Loganii! arunc` ea. Nu se sinchisea nicidecum de ei. |n
alte \mprejur`ri, s-ar fi comportat la fel. De altfel, mi-a afirmat
c` are inten]ia ferm` s` men]in` aceast` mascarad` pe tot
parcursul [ederii mele! Numai dac`, fire[te...
– Numai dac`?
– Dac`... nu-mi reiau locul meu lâng` el, \nclinându-m` \n
fa]a argumentelor lui.
PRE}UL PARADISULUI 27

– Ceea ce nu e[ti gata s` faci, \mi imaginez...


– Mai degrab` mor! se revolt` cu impetuozitate.
– Nu te ar`ta atât de melodramatic`, vrei? Grant dore[te s`
te \ntorci?
– De ce nu-l \ntrebi direct? P`re]i atât de buni prieteni!
– Nu fi ridicol`, Fern. Ai cunoa[te tu \ns`]i r`spunsul [i
dac` ai fi mai sensibil` la starea sufleteasc` a so]ului t`u... Am
f`cut tot posibilul s` v` ajut; acum, viitorul se afl` \n mâinile
voastre. Dac` Grant prefer` s` nu mai [tie de c`s`toria lui,
regret, dar nici o lege nu i-o interzice.
– Chiar dac` so]ia lui trebuie s` treac` drept celibatar`...
– Este mai mult sau mai pu]in inevitabil \n m`sura \n care
risca]i s` frecventa]i acelea[i persoane. |n cazul t`u, totu[i...
|[i \nvârti scaunul turnant [i o invit` pe fiica sa s` se a[eze
\n fa]a lui \nainte de a continua:
– ... exist` cu siguran]` o posibil` solu]ie, dac` cel pu]in
dore[ti s` scapi din aceast` situa]ie [i r`mâi convins` c`
ini]iativa mea de a te face s` vii aici se va dovedi complet
zadarnic`.
Fern se sim]i mi[cat` [i \nduio[at`. Tat`l ei o iubea atât de
profund, se ar`ta atât de atent! Se str`duia \n toate modurile
posibile s`-i asigure fericirea...
– Despre ce este vorba?
– De fapt, n-ai nevoie s`-l revezi pe Grant. Pot s`-i cer
c`pitanului Lewis s` te duc` la Durban, [i de acolo vei lua un
avion spre Londra. Ce spui?
Tân`ra femeie f`cu ochii mari.
28 ERICA SOMMER

– Noi... ne vom \ntoarce \n Anglia când de-abia am sosit?


– Tu singur` te vei \ntoarce acas`. Eu trebuie s` r`mân aici
câtva timp. Voi descinde la hotel, pân` atunci.
– Dar... vacan]a mea? M` bucuram atât de mult la ideea de
a cunoa[te \n fine Maracca! Nu, declar` ea cu fermitate.
R`mân aici. Nu m` tem de Grant [i n-am nici un motiv s` fug.
N-are decât s` se obi[nuiasc` s` m` vad` \n \mprejurimi...
Ceea ce nu se va \ntâmpla prea des, deoarece voi [ti s` r`mân
la distan]`!
– Bravo! exclam` tat`l ei, cu zâmbetul pe buze. Reg`sesc
pe impetuoasa mea feti]` de alt`dat`. Numai c` se va dovedi
mai pu]in u[or decât crezi s`-]i evi]i so]ul; vom fi adesea
invita]i \mpreun`. La urma urmei, el trebuie s`-l \nlocuiasc`
pe Austin Logan la direc]ia filialei „Opal“ de pe insul`, când
acesta din urm` se va pensiona. El va duce prin urmare o via]`
foarte monden`. Voi \n]elege foarte bine dac` vei reveni
asupra deciziei tale.
– Nu, repet` Fern, nu-mi voi schimba p`rerea. Nu-i voi
permite lui Grant s`-mi strice vacan]a mea minunat` la
tropice, repet! Dac` m` deranjeaz`, va avea cu cine s`
vorbeasc`.
Sir Manfred o tachin` zâmbind.
– Mi-e u[or s` te cred... L-ai cam bruscat cu vorbele tale,
ieri sear`!
– O c`utase, nu? Nu-l voi l`sa s`-[i imagineze c` mi-am
petrecut trei ani plictisindu-m` \n absen]a lui.
Zâmbetul tat`lui ei se l`rgi.
PRE}UL PARADISULUI 29

– Dac` a crezut vreodat` a[a ceva, a[ fi putut s`-i deschid


ochii cu u[urin]`...
– Asta ai f`cut \n timpul cinei, nu-i a[a? \i repro[` ea f`r`
r`utate. I-ai \mp`rt`[it \ngrijorarea ta privind conduita mea...
Asta m-a contrariat, m`rturisesc. De partea cui te situezi cu
adev`rat, tat`? R`spunde-mi cu toat` sinceritatea.
Sir Manfred oft` [i-[i puse coatele pe birou, cu figura dintr-o
dat` grav`.
– Cât am fost de naiv! murmur` el. Am crezut c` va fi
posibil s` nu trebuiasc` s` iau partea nim`nui. Grant [i cu tine
trebuia s` fi]i ca o singur` persoan`...
– Dar nu este cazul, insist` ea. Atunci?
El \i adres` o privire plin` de triste]e.
– Cum po]i \ntreba asta, Fern? Hai, \mbrac`-te repede [i nu
uita s`-]i iei o p`l`rie de soare; soarele din Maracca poate fi
redutabil [i la locul unde ne vom duce \n diminea]a asta nu se
g`se[te nici o umbr`.
Tân`ra femeie se \ndrept` spre u[` [i \ntreb` \nainte de a ie[i:
– Exist` un lucru pe care nu-l \n]eleg... Ai putea s`-mi
explici cum se face c` cei doi Logani nu [tiu de c`s`toria
noastr`, a lui Grant [i a mea?
– Este foarte simplu. Au sosit aici direct din Canada, la
mult timp dup` c`s`toria voastr`.
– |n]eleg. Totu[i...
Ea se opri, ezit` o clip` [i \ncheie:
– Nimic... Scuz`-m`.
Fusese pe punctul s` remarce c` dac` Grant avea o leg`tur`
cu o locuitoare de pe insul`, cum b`nuia, avea tot interesul s`
30 ERICA SOMMER

lase s` se cread` c` este celibatar. Dar mai bine s` nu mai


vorbeasc` despre asta; astfel, dac` este cazul, ar savura o
r`zbunare dulce s`-l stânjeneasc` pe so]ul ei, fie chiar prin simpla
ei prezen]`... aceast` perspectiv` \i procura o satisfac]ie amar`.

***

Docurile Portului Dauphin, capitala insulei sem`na cu


toate docurile din lume; o mul]ime de hangare [i magazii cu
acoperi[uri din tabl` ondulat`, o atmosfer` grea de mirosuri
amestecate de copra, zah`r, cafea [i cauciuc depozitat \nainte
de a fi \nc`rcat pe cargouri. Din fericire, limuzina decapotabil`
a lui Grant – suficient de lat` pentru a \nc`pea trei persoane
pe bancheta din fa]` – se angaj` curând \ntr-o zon` mai
agreabil`, cu bulevarde largi m`rginite de tufi[uri de flori [i
vile elegante. O mul]ime dens` se \nghesuia pe ele; turi[ti cu
aparate de fotografiat pe umeri, femei indiene \nc`rcate cu
pachete, b`rba]i tr`gând [arete primitive urmate de o droaie
de copii cu picioarele goale... Cerul de un albastru profund,
f`r` nori, domina scena, sco]ând \n eviden]` albea]a caselor [i
verdea]a str`lucitoare a frunzelor copacilor.
Pu]in mai departe, traversar` o câmpie vast` descoperit`,
str`b`tut` de canale minuscule, apoi ajunser` \n fine \n alt`
extremitate a insulei, unde se \ntindea z`c`mântul petrolier.
Platforme \n construc]ie \ncepeau s` se ridice \n larg [i vastul
chei care trebuia s` permit` petrolierelor s` vin` s`-[i \ncarce
cu regularitate \nc`rc`tura pentru rafin`rii.
PRE}UL PARADISULUI 31

Locul contrasta cu aspectul vesel al restului Insulei


Maracca. Era vorba aici de lumea dur` a industriei [i
comer]ului: platforme metalice, co[uri gigantice, hangare
imense [i birouri vitrate... Fern, pe care o \ncântaser` peisajele
minunate exotice de la venire, sim]i nevoia s` critice acest
univers ne\nduplecat. Cel al lui Grant.
– Ce p`cat s` se distrug` o insul` atât de frumoas`, ironiz`
ea adresându-se tat`lui ei, dar asigurându-se c` Grant putea
s-o aud`. A]i stricat plaja, a]i deplasat popula]ia, polua]i
atmosfera... Nu v` \ncearc` niciodat` vreo remu[care?
Sir Manfred, \n loc de r`spuns, \l privi pe Grant ca [i cum
\l ruga s` ia el \nsu[i cuvântul.
– Dup` dumneata, replic` \ntr-adev`r acesta, cât timp
locuri ca Maracca vor supravie]ui \n anii viitori, cu micile lor
recolte de ulei de cocos, de cafea [i de trestie de zah`r? |n ceea
ce prive[te cafeaua, de exemplu, produc]ia lor se dovede[te
cu regularitate excedentar` [i sfâr[e[te drept combustibil \n
ma[inile de g`tit...
– Ei nu par s` se descurce greu pân` \n prezent.
– Dar f`r` ajutorul nostru, situa]ia risc` s` nu dureze. |n
câ]iva ani, locuitorii ne vor mul]umi c` am venit s` d`m un
avânt indispensabil economiei lor.
– |n plus, interveni sir Manfred, folosim abia doi kilometri
p`tra]i. Vom da de lucru la sute de persoane, vom face case
pentru familiile lor, vom deschide [coli... Dragul meu Grant,
acum trebuie s`-l v`d pe Logan \n biroul lui. E[ti atât de
amabil s-o conduci pe fiica mea s` vad` instala]iile?
32 ERICA SOMMER

Grant cl`tin` din cap, \ncetini \n fa]a unei cl`diri albe


nou-nou]e [i sir Manfred p`r`si ma[ina. Tân`rul b`rbat porni
din nou [i continu` s` ruleze cu vitez` redus`. |n timpul
drumului \i furniza explica]ii am`nun]ite despre atelierele de
repara]ii, pu]urile de foraj, platformele cu mai multe etaje [i
co[urile din care fl`c`rile, noaptea, puteau fi v`zute la
kilometri distan]`.
– |n \ntuneric, spectacolul pare foarte impresionant,
ad`ug` el.
Pu]in mai departe, se ridica un centru rezervat locuin]elor,
\mpodobite cu peluze de iarb` [i echipat cu o piscin` [i mai
multe terenuri de tenis.
– |n aceste pavilioane, indic` el, se g`sesc mai ales perechi
c`s`torite. Celibatarii stau \n aceast` cl`dire unde se g`se[te [i
un club, „Corsarul“.
– Unde locuie[ti?
– La club, când trebuie s` lucrez târziu, dar am [i un
apartament \n ora[, pe care-l folosesc ocazional.
– Pentru ce gen de „ocazii“? \ntreb` Fern cu perfidie.
– Serate târzii, cine la restaurant...
– {i... \ntâlniri?
– E[ti liber` s`-]i imaginezi ce vrei, se limit` el s`-i
r`spund` cu r`ceal`.
– Când spui „\n ora[“, este vorba de Port Dauphin?
– La nivelul cel mai \nalt al hotelului „Meurice“, unde tat`l
t`u \[i propune s` iei prânzul chiar azi. De ce? Inten]ionezi
s`-mi faci o vizit` f`r` s` fi fost invitat`?
Ea \i ignor` sarcasmul [i ripost`:
PRE}UL PARADISULUI 33

– Poate numai s`-i fie util tatei, pentru a [ti unde s` te


g`seasc`.
Apoi schimb` subiectul. Copii se jucau \n gr`dinile mici,
sub ochiul atent al mamei lor.
– Acest loc, la urma urmei, aminte[te destul de bine
periferia unui mare ora[ modern, remarc` ea. Cu aceste
c`su]e sem`nând unele cu altele...
– {i un mare num`r de facilit`]i, preciz` Grant. O
bibliotec`, o clinic`, o cre[`....
– {i o [coal`, presupun?
– Numai pentru cei mici. Copiii mai mari sunt \n general
trimi[i la internat \n Europa.
El \ntinse mâna spre ocean [i ar`t`:
– Un vânt favorabil respinge sistematic spre mare fumul
poluant de care te plângeai. Ansamblul trebuie s` ]i se par`
mult mai pu]in nepl`cut decât ai crezut, nu-i a[a? Regre]i
poate c` ai blamat munca mea din cauza asprimii climatului
canadian [i al celui din Golful Persic. Dac` a[ fi fost numit mai
\ntâi la Maracca, poate ai fi putut consim]i s` r`mâi lâng`
mine, ca orice so]ie demn` de acest nume... Cea mai mic`
bro[ur` turistic` vorbe[te despre aceast` insul` \n termeni
entuzia[ti. „Perla Oceanului Indian“, „Insula paradisului“...
Pentru nimic \n lume Fern n-ar fi recunoscut fascina]ia pe
care o exercita Maracca asupra ei.
– A[ fi preferat totu[i ca tata s`-]i ofere un post la Londra,
replic` ea. Pe vremea aceea, \]i spusesem, asta nu prezenta
nici o dificultate. Chiar [i acum, dac` i-a[ cere...
34 ERICA SOMMER

Grant schi]` un zâmbet ironic [i opri ma[ina \n lungul plajei.


– E[ti o fire tenace, glumi el punându-[i non[alant mâinile
pe volan. Nu abandonezi niciodat` partida, nu-i a[a? A[adar,
iat` c` este vorba de un [antaj. Dac` accept s` m` irosesc \n
spatele unui birou, \n trista cea]` londonez`, am putea relua
rela]iile conjugale pe care mi le permite legea...
El scutur` din cap [i continu` pe un ton mai t`ios:
– Nu, draga mea copil`, nu-]i face iluzii! E[ti incontestabil
la fel de seduc`toare, dar din nefericire la fel de naiv`. Eu nu
]i-am ascuns natura profesiei mele, de la prima noastr`
\ntâlnire, dar cu sufletul t`u candid de adolescent` ai
considerat c`s`toria drept un fel de joc \n care n-aveai decât
s` ridici degetul mic pentru a m` face s`-mi schimb p`rerea \n
cea mai mic` problem`. |n mod vizibil, crezi \nc` acela[i
lucru... dar te \n[eli. Nu este suficient s`-i faci ochi dulci lui sir
Manfred [i s`...
– |nceteaz` s` m` acuzi pe nedrept! i-o t`ie ea prompt, cu
obrajii ro[ii de furie. Am spus doar c` tata ar fi gata s` reconsidere
situa]ia. |n nici un caz n-am vrut s` sugerez c`-l voi implora. Nu
voi ridica „degetul mic“ ca s` te conving s`-]i schimbi cel mai mic
dintre planurile tale, s` [tii. |n ceea ce m` prive[te...
Se \ntrerupse o clip`, cople[it` trec`tor de triste]e pentru
propria soart`, apoi \[i reveni imediat [i conchise:
– ... Tata mi-a \ntins o curs` aducându-m` aici, dar acum c`
sunt la fa]a locului, am inten]ia s` profit de vacan]a mea f`r`
ca prezen]a domnului Grant Wilder, „celibatarul“, s` m`
tulbure câtu[i de pu]in!
PRE}UL PARADISULUI 35

– Perfect. Nu-mi fac griji pentru tine. Cu elegan]a [i


frumuse]ea ta, nu vei \ntâmpina nici o dificultate...
– |nceteaz` s` m` flatezi, te rog!
– Imposibil. Cuno[ti foarte bine efectul pe care-l produci
asupra sexului opus, de care ai profitat destul \n via]a ta.
Porni din nou ma[ina [i continu`:
– Voi ad`uga doar atât. Domnul Grant Wilder, m` tem c`
se va afla mai des \n drumul t`u decât ]i-ai dori. |]i voi fi util
s` te prezint \naltei societ`]i locale, [i \i revine firesc viitorului
director de la „Opal“ s` fie curtenitor cu fiica pre[edintelui-
director general. Va trebui s` te obi[nuie[ti cu compania
mea...
– Cu ocazia seratelor [i cocteilurilor? ironiz` ea. Te
credeam devotat numai muncii tale!
– Din nefericire, \mi r`mâne suficient` energie, la sfâr[itul
zilei, s` \ncerc s` m` distrez [i s` nu m` \ntorc imediat \n
apartamentul meu solitar. O cin` bun` nu m` sperie,
recunosc cu modestie...
– Nici conversa]ia unei femei frumoase, presupun, nu se
putu \mpiedica Fern s`-l ironizeze.
– Eventual.
– Micul t`u apartament din hotelul „Meurice“ trebuie c`
reprezint` locul ideal... Ce atmosfer` romantic` la Maracca,
nu-i a[a? Palmieri, clar de lun`... Dac` vreodat` te-a[ deranja,
]i-a[ fi recunosc`tor s`-mi spui.
Grant \i arunc` o privire t`ioas` [i ea \[i mu[c` buzele,
amintindu-[i intui]ia sa diabolic`.
36 ERICA SOMMER

– Cu ce ai vrea s` m` deranjezi? murmur` el, pref`cându-se mirat.


Ea nu r`spunse. Grant era foarte aproape s` ghiceasc`
faptul c`, \n ciuda separ`rii lor, \n ciuda certurilor lor, ea \nc`
putea s` sufere de gelozie \n privin]a lui...
|n timp ce el se concentra asupra conducerii, \l observ` pe
furi[. Profilul lui bine conturat, pieptul puternic, mâinile sale
experte \i trezeau amintiri tulbur`toare. Ca [i cum ar fi
dureros pentru ea s` [i-l imagineze \n bra]ele altei femei...
Trebuia s` \ncerce s` nu se gândeasc` la asta [i s` se for]eze
mai ales s` nu-[i tr`deze niciodat` gelozia \n fa]a lui!
Sir Manfred \i a[tepta \n fa]a cl`dirii ad`postind birourile.
– Vei prânzi \n compania noastr`, Grant? \ntreb` el.
– Bucuros, replic` acesta din urm`. Cu pl`cere.
|[i reluar` locurile \n ma[in` [i se \ntoarser` la hotelul
„Meurice“ din Port Dauphin. Cl`direa luxoas` se ridica
orgolios de-a lungul unui bulevard lini[tit [i umbros; fa]ada
era decorat` cu colonade gra]ioase, iar vasta sal` a
restaurantului oferea un veritabil ad`post de r`coare.
Au fost condu[i spre masa pe care sir Manfred o rezervase.
– Grant ne va recomanda mânc`rurile tipice din Maracca,
o asigur` omul de afaceri pe fiica sa. Dac` \mi amintesc bine,
buc`t`ria local` este un amestec de tradi]ionale mânc`ruri
chineze[ti [i indiene.
Oricum, tân`ra femeie fu descump`nit` de mâncare. Luar`
mai \ntâi o sup` simpl`, cam f`r` gust, apoi preparate
delicioase servite cu un sortiment de sosuri diverse: la creve]i,
la soia, la curry... Desertul era format din fructele cele mai
PRE}UL PARADISULUI 37

obi[nuite ca gust: mango, ananas, portocale. Fern savur` totul


sub ochii amuza]i ai celor doi b`rba]i.
Apoi, Grant se \ntoarse spre sir Manfred:
– Cum s-a desf`[urat \ntâlnirea cu Logan? \ntreb` el.
– Nu foarte bine, din nefericire. |l sf`tuisem s` se
pensioneze ca s`-]i cedeze locul, a[a cum [tii, [i perspectiva
nu-l \ncânt` deloc.
– Freda, so]ia lui, contribuie mult la am`r`ciunea lui prin
repro[urile ei constante. La \nceput, Austin era mai degrab`
u[urat s` se odihneasc` \n sfâr[it...
– Femeile ca Freda... \ncepu sir Manfred.
T`cu, dându-[i seama c` aten]ia lui Grant fusese atras` \n
alt` parte. El [i fiica lui urm`rir` direc]ia privirii gazdei lor.
O gra]ioas` necunoscut` se \ndrepta spre masa lor, cu
zâmbetul pe buze, cu o mân` \ntins` spre Grant \ntr-un gest
teatral. P`rul ro[cat \i c`dea \n bucle bogate pe umeri; o
rochie verde ca jadul, adânc decoltat`, \i punea \n valoare
formele generoase. O pereche de ochelari de soare \i
ascundea ochii.
– Nu este orb mai r`u decât cel care nu vrea s` vad`, glumi
ea cu un u[or accent fran]uzesc, strângând mâna lui Grant.
Te-ai pref`cut c` n-o vezi pe Millet singur` \n col]ul ei, intrând
aici cu prietenii dumitale?
Grant râse u[or [i-i s`rut` mâna.
– Sunt jenat, se scuz` el galant. Va trebui s`-i blama]i pe
\nso]itorii mei, care mi-au ab`tut aten]ia.
38 ERICA SOMMER

– |n]eleg cu u[urin]`, susur` ea aruncând o scurt` privire


lui Fern din spatele ochelarilor s`i negri. Dar v` iert dac`
binevoi]i s` m` prezenta]i.
Grant se execut`:
– Sir Manfred Stirling, pre[edintele-director general al
„Opal“, domni[oara Fern Stirling, fiica sa, domni[oara Rose de
Millet, care a dat un recital aici \nainte de a-[i relua turneul \n
Europa.
Rose de Millet? Fern \n]elese de ce nou-venita se
recomandase cu numele de familie. La marile artiste, era o
tradi]ie. Nu se spunea „Callas“, „Pavlova“„? Fern \[i aminti c`
v`zuse un afi[ \n holul hotelului, anun]ând câte dou` concerte
de muzic` pe sear` de la ora dou`zeci [i unu pân` la miezul
nop]ii. Ar fi trebuit s` fac` imediat leg`tura...
Cânt`rea]a, \n plus, p`rea \n termeni excelen]i cu Grant.
Probabil c` Fern nu va avea nevoie s` caute o rival` mult mai
departe...
Rose de Millet \[i scoase ochelarii, dezv`luind doi ochi mari
\ntuneca]i [i catifela]i.
– Grant a[tepta venirea dumneavoastr`, dar nu mi-a vorbit
de fiica dumneavoastr`, sir Manfred.
– Am hot`rât \n ultimul moment s-o iau cu mine, \ntr-
adev`r. Insula mi se p`rea locul de vis unde s`-[i petreac`
vacan]a \n mod agreabil.
– Incontestabil! O cuno[teai deja pe miss Stirling \n Anglia,
dragul meu Grant?
PRE}UL PARADISULUI 39

– Da, foarte bine, r`spunse el pe un ton neutru.


– Ah! |n]eleg... murmur` Rose cu un ton ambiguu, pe care
Fern \l g`si cât se poate de agreabil. {i ne ve]i face onoarea s`
asista]i la gala din aceast` sear`, domni[oar` Stirling? Grant va
fi cu siguran]` bucuros s` v` \nso]easc`...
– Nu voi pierde ocazia, r`spunse Fern politicos. V`
mul]umesc foarte mult.
Cânt`rea]a se retrase dup` ce refuzase s` ia cafeaua cu ei.
Dup` plecarea ei, Grant schi]` un portret rapid al
personajului. Jum`tatea fran]uzoaic`, jum`tate american`, cu
o pic`tur` de sânge indonezian explicând pome]ii ei ridica]i,
Rose de Millet vorbea [ase limbi. Studiase \n Statele Unite [i \n
Germania [i avea un repertoriu vast de cântece clasice,
moderne [i folclorice. Nu c`l`torea niciodat` f`r` \nso]itoarea
ei, Sophie Dean, care-i servea [i de secretar`.
– Este \ntr-adev`r foarte frumoas`, admise Grant ca
r`spuns la o \ntrebare a lui sir Manfred. Dac` are un so],
prefer` s` se lase s` se cread` contrariul [i detest` cea mai
mic` indiscre]ie asupra acestui subiect.

***

Dup` prânz, \i \nso]i pe tat` [i pe fiic` la Calypso. Fern \[i


f`cea siesta, \n timp ce cei doi b`rba]i se \nchiser` \n birou ca
s` discute.
Spre ora [ase, Fern se \mbr`c` pentru gal`, nereu[ind
s`-l conving` pe sir Manfred c` nu dorea nicidecum s`
asiste la ea.
40 ERICA SOMMER

– |mi este imposibil s` merg acolo, afirmase el. Am ceva


extrem de urgent de terminat. Este indispensabil s` m`
reprezin]i tu. Serata asta \]i va da ocazia s` dansezi, s` te
distrezi; este excelent pentru tine. Grant este singurul b`rbat
pe care-l cuno[ti aici; dac` nu te \nso]e[te, cine o va face?
– M` va prezenta \nc` o dat` drept „domni[oara Fern
Stirling!“ subliniase ea cu am`r`ciune.
– Da, fiindc` se pare c` v-a]i pus de acord \n privin]a asta,
chiar dac` aceast` comedie se pare dificil de continuat... E[ti
sigur` c` nu ]i-ai schimbat p`rerea [i c` nu preferi s` te \ntorci
pur [i simplu la Londra?
– Nu, replicase ea, cu buzele strânse. Voi r`mâne aici pân`
la sfâr[itul [ederii tale. Grant nu m` va alunga.
Acum, a[tepta ca so]ul ei s` vin` s-o caute [i reflecta,
mu[cându-[i buzele. Seara trecut`, \ntr-un gest de furie, \[i
scosese verigheta [i o pusese \n cutia ei de bijuterii. Acum,
regreta c` n-o f`cuse \n fa]a lui Grant: trebuia totu[i s`
\n]eleag` cât de mult \l respingea.
Impulsiv, \[i strecur` verigheta \n po[et`. Tocmai \i venise
o idee \n minte...
Parc` toat` lumea din Port Dauphin \[i d`duser` \ntâlnire
la hotel „Meurice“. Un [ir lung de ma[ini a[tepta la intrarea \n
parching, iar \n hotel se \nghesuia deja o mul]ime dens` [i
elegant`. Grant lu` ferm cotul lui Fern [i o conduse spre
ascensoare.
– Vom lua un pahar \n apartamentul meu, \i explic` el. Va
fi mai lini[tit.
PRE}UL PARADISULUI 41

Ascensorul se opri la al patrulea etaj; cl`dirile din Maracca,


de teama taifunurilor, rareori fuseser` construite mai \nalte.
Grant deschise o u[` [i o f`cu pe tân`ra femeie s` intre \ntr-un
vast salon decorat rafinat cu mobile chineze[ti [i covoare
groase de lân`. Ferestrele d`deau direct spre mare; o u[`
\ntredeschis` l`sa s` se ghiceasc` o buc`t`rie [i o baie.
Grant deschise barul, scoase o sticl` de rom [i preg`ti dou`
cocteiluri la care ad`ug` ghea]` [i suc de l`mâie.
– A[adar, iat` unde tr`ie[ti... murmur` ea.
– Da, f`cu el cl`tinând din cap. Dup` cum vezi, am doar
strictul necesar. Nici piei de leopard, nici vase de ars
mirodenii destinate seducerii unor femei fatale... Dormitorul
are totu[i un pat de dou` locuri.
– Adev`rat? r`spunse ea, pref`cându-se indiferent`.
– Nu-]i pas`? Ar fi trebuit s` b`nuiesc. Cel pu]in, vino s`
profi]i de priveli[te.
Deschise u[a-fereastr` [i o invit` s` ias` pe teras`. O
gr`din` umbrit` de palmieri [i de portocali ducea \n pant` lin`
pân` la plaj`, unde oceanul \[i instala lini[tit apele albastre
sub ultimele raze ale soarelui care apunea la orizont \ntr-o
splendoare de purpur` [i aur. Tân`ra femeie contempl` t`cut`
spectacolul, fascinat`.
– A[adar? [opti \ncet Grant \n spatele ei.
– Este... este foarte frumos. Aproape ireal, de pe alt` lume...
– Ai putea profita zilnic de un loc atât de \ncânt`tor. Nu
regre]i c` nu m-ai urmat?
Fern se \ncord`, din nou \n defensiv`.
42 ERICA SOMMER

– Pentru a suporta iernile canadiene, soarele de[ertului [i


Dumnezeu mai [tie ce alte calamit`]i? Nu, mul]umesc! ripost` ea.
– Lucrurile cele mai pre]ioase trebuie ob]inute cu pre]ul
unor anumite eforturi: Maracca face parte dintre ele. Dar
fire[te, dac` nu te ar`]i dispus`...
Se \ntrerupse, \[i termin` paharul [i o invit` s` revin`
\n`untru, explicând:
– Este timpul s` ne al`tur`m invita]ilor la parter.
– A[teapt`, \l som` ea cu o voce rece.
|[i deschise po[eta, scoase verigheta [i i-o \ntinse.
– Sunt „celibatar`“, nu-i a[a? O precizezi cu atâta pl`cere
prietenilor t`i, \ncât ]in s` ]i-o restitui.... Ia-o, te rog. {i-a
pierdut orice semnifica]ie pentru mine.
|l privi punând-o pe inelarul lui, unde nu dep`[i prima
falang`. Apoi ridic` ochii spre ea [i murmur`:
– Admi]ând c` a avut vreodat` \n ochii t`i...
F`r` s`-i lase timp s` r`spund`, el travers` camera, scoase
verigheta [i o arunc` neglijent \ntr-un sertar. Fern \[i mu[c`
buzele. Nu se a[teptase ca el s` reac]ioneze cu atâta
indiferen]`, ca [i cum nu era decât un fleac... Nu ar`ta nici
furie, nici dispre]. Va uita probabil incidentul chiar mâine.
Ab`tut`, \nvins`, \l urm` \n t`cere pân` la lift.
Capitolul 3

Pe toat` durata seratei, Fern se auzi atât de des numit`


„domni[oara Stirling“, \ncât aproape \[i uit` numele de femeie
c`s`torit`. Toat` lumea dorea s-o cunoasc` pe fiica
directorului de la „Opal“, [i deveni centrul aten]iei generale.
Primi invita]ii la excursii \n mun]ii din centrul Insulei, la
picnicuri, la partide de tenis, la partide de pescuit, la
cocteiluri, la vizite organizate a templelor hinduse, budiste,
moscheilor musulmane din Maracca...
Ea accept` zâmbind [i-[i \nmul]i promisiunile [i
mul]umirile, [tiind c` nu i se acorda atâta aten]ie pentru ceea
ce era. Dar nu se sim]ea vinovat` câtu[i de pu]in; numai Grant
provocase aceast` situa]ie pentru care putea fi f`cut
r`spunz`tor. Dac` el dorea s` nege c`s`toria lor, de ce s`
nu-[i umple cu bun` [tiin]` carnetul de \ntâlniri?
|n mijlocul acestei mul]imi elegante [i a acestor femei
sofisticate, adesea frivole, cu voci ascu]ite, Fern g`si
44 ERICA SOMMER

reconfortant s` \ntâlneasc` una a c`rei simplitate o consol`.


Rhoda Camell se \mbr`ca sobru; nu era deosebit de frumoas`,
dar dinamisul [i amabilitatea ei atr`geau imediat simpatia.
– Bun` ziua, \i spuse ea lui Fern \ntr-un moment când se
aflau a[ezate una lâng` alta. Permite]i-mi s` m` prezint: m`
numesc Rhoda Camell [i conduc cre[a din tab`ra Opal.
– |ncântat` s` v` cunosc... sunt Fern Stirling.
– {tiu, a]i venit s` vizita]i locul \n aceast` diminea]`. De ce
Grant nu v-a adus la cre[`?
– Ei bine, la drept vorbind... domnul Wilder...
– Spune]i-i Grant, ca noi to]i. El prefer` a[a.
– Ah! Deci, a men]ionat cre[a dar n-am avut timp s`
mergem acolo, deoarece tat`l meu ne a[tepta pentru prânz.
Totu[i, a[ fi foarte fericit` s` trec s` v` v`d cu alt` ocazie. O
conduce]i singur`? De câ]i copii ave]i grij`?
– Lucrez cu o asistent` [i un tân`r pentru muncile grele.
Primim mul]i copii, to]i originari din Maracca; micii europeni
merg la camera rezervat` copiilor de la [coala maternal`.
Mamele proteja]ilor no[tri ni-i \ncredin]eaz` diminea]a,
\nainte de a-[i lua postul \n primire \n diverse birouri [i
cantine ale taberei. Doctorul Croft de la clinic`, vine s`-i
examineze zilnic. Iubi]i copiii?
Fern zâmbi, cu o umbr` de melancolie. Dac` ar fi r`mas cu
Grant, poate acum ar fi avut un copil \ncânt`tor lâng` ea...
– Mult, r`spunse ea. Mai ales cei foarte mici.
– |n acest caz, trebuie neap`rat s` ne face]i o vizit`!
Rhoda se ridic` [i ad`ug`:
PRE}UL PARADISULUI 45

– Acum, trebuie s` v` p`r`sesc... Profesia m` oblig` din


p`cate s` m` trezesc la ora [ase \n fiecare diminea]`.
– La ora [ase! repet` Fern, \ngrozit`.
– Da. La Maracca, birourile se deschid imediat dup`
r`s`ritul soarelui!
Când Rhoda se \ndep`rtase, Fern \l v`zu pe Grant
apropiindu-se. |i ar`t` ceasul [i arunc`:
– Este aproape miezul nop]ii. |mi acorzi un vals \nainte de
intrarea \n scen` a Rosei de Millet?
O conduse pe ring. |n timpul vie]ii lor comune le pl`cea
foarte mult s` se \nvârteasc` \n ritmul acestui dans pe care-l
cuno[teau la perfec]ie. Mi[c`rile lor, f`r` nici o extravagan]`,
dovedeau cu elegant` discre]ie unitatea profund` care-i
transporta pe notele romantice ale lui Strauss. Dar de data
asta, acest ritm pl`cut, nu mai declan[a aceea[i magie. Nimic
nu se mai petrecea \ntre ei. Discutau politicos \nvârtindu-se,
ca oricare alt cuplu de dansatori.
Cel pu]in, \[i spuse Fern ca s` se consoleze, nu fusese
obligat` s` suporte spectacolul lui Grant dansând cu Rose
de Millet. Cânt`rea]a se odihnea \ntotdeauna \nainte de a
cânta.
– |n plus, \i explica Grant, o lung` absen]` prealabil` \i
permite s`-[i fac` o intrare mai spectaculoas`. Rose a avut
\ntotdeauna un mare sim] al punerii \n scen`.
– O cuno[ti bine?
– M` a[teptam la aceast` \ntrebare, f`cu el cu jum`tate de
zâmbet. Depinde de ce se \n]elege prin „bine“.
46 ERICA SOMMER

– M` \n]elegi perfect, \i arunc` ea. Pari la curent cu cele


mai mici obiceiuri ale ei!
– A fost un timp când credeam c` le cunosc pe ale tale. Nu
mai e[ti aceea[i, ast`zi, nu-i a[a?
Se eschiva, motiv pentru care nici ea nu replic`.
Sosirea cânt`re]ei fu precedat` de evolu]iile gra]ioase ale
unor dansatoare b`[tina[e, apoi cortina se ridic` \n fine [i iat-o
pe „de Millet“. |mbr`case o rochie-furou gri-argintiu scânteind
din mii de paiete sub lumina reflectoarelor. |[i \nclin` rapid
capul [i alunec` mai curând decât merse spre pian, de care se
sprijini languros.
Recitalul ei eclectic merse de la câteva lieduri de Schubert
la cântecele nostalgice ale Marlenei Dietrich [i Piaf, trecând
prin melodii italiene mai ritmate [i câteva flamenco
exprimând toat` melancolia Spaniei. Aplauzele izbucnir` cu
entuziasm.
Grant [i Fern ie[ir` din sal` \n mijlocul mul]imii. Tân`ra
femeie se for]a s`-[i analizeze sentimentele fa]` de Rose de
Millet; se amesteca \n ele o mare admira]ie pentru talentul ei
de artist` [i o nelini[te \n leg`tur` cu rela]iile ei reale cu
Grant... Impulsiv, se \ntoarse spre el:
– Tata are inten]ia s` organizeze curând o serat` pe
Calypso. Crezi c` prietena ta ar accepta s` cânte pentru
invita]ii no[tri?
– Dac` Manfred este gata s`-i pl`teasc` onorariul demn de
renumele ei, de ce nu? r`spunse el râzând.
PRE}UL PARADISULUI 47

– Oh! Desigur, este de la sine \n]eles... bâigui ea,


descump`nit`.
Nu se gândise la acest aspect al problemei, [i \ncerca doar
s` se informeze asupra sentimentelor exacte ale so]ului ei...
– Vorbe[te-i tat`lui t`u, relu` el, ca s`-i propun` o sum` [i
Rose va hot`r\ \n consecin]`.
– Ascultându-se, s-ar crede c` este interesat` mai curând de
câ[tig decât de dragostea pentru cântec.
– Nu neap`rat, dar este o femeie care munce[te [i nu are
inten]ia s` se devalorizeze. Pretinde s` i se recunoasc` justa
valoare, nimic mai normal!
O aproba pe Rose, \i lua ap`rarea... era deja un prim semn,
se gândi Fern cu am`r`ciune.
Se instalar` pu]in dup` aceea \n ma[in`, dar Grant \n loc s`
ia drumul docurilor, se angaj` pe un bulevard care mergea
de-a lungul plajei. Palmierii se profilau ca ni[te umbre
chineze[ti pe cerul \ntunecat. Grant opri motorul.
– Unde mergem? se mir` Fern.
– |mi termin seara cum trebuie s` te a[tep]i... cu un
interludiu romantic.
– Ce... ce vrei s` spui?
– Nu ]i-ai luat obiceiul, \n cursul ultimilor trei ani, s` te la[i
s`rutat` sub clar de lun` de curtezanii t`i?
Ea se gândi la to]i adoratorii pe care trebuise s`-i resping`
ne\ncetat [i râse f`r` bucurie.
– Te \n[eli.
– Sunt oare mai pu]in seduc`tor decât ceilal]i?
48 ERICA SOMMER

– Nu asta este problema, replic` ea cu inima b`tând.


Numai c` nu po]i considera serios situa]ia...
El \[i trecu o mân` \n jurul umerilor ei [i murmur`:
– De ce nu? N-am venit aici din \ntâmplare... S` vedem
dac` n-ai uitat arta s`rutului...
Ridic` b`rbia tinerei femei [i \[i puse buzele peste ale ei.
Spre marea lui surpriz`, ea r`mase la \nceput \mpietrit`, f`r`
s` g`seasc` voin]a nici energia de a se degaja. El \i explor`
gâtul, scobitura um`rului... Ea se gândi \n sfâr[it c` se juca
ne\ndur`tor cu ea de-a pisica [i [oarecele. Asta \i d`du subit
curajul s` se \ndep`rteze; Grant nu \ncerc` s-o re]in`.
Dimpotriv`, se rezem` neglijent cu coatele de volan [i o
ironiz`:
– Ia te uit`! Nu p`rea c`-]i displace. Dac` nu m-a[ teme s`
m` laud, a[ pretinde chiar c` ]i-am lipsit!
– Ar fi pur` l`ud`ro[enie, \ntr-adev`r, ripost` ea, mai mult
furioas` decât r`nit`.
El se pref`cu decep]ionat.
– A[adar, nu sunt singurul capabil s`-]i stârnesc emo]ia...
– Taci! ]ip` ea izbind cu pumnul tabloul de bord. Nu
doreai s` m` s`ru]i [i eu nu doream cu siguran]` s` te las s-o
faci. Ai vrut doar s` m` umile[ti, s` subliniezi cât de indiferen]i
suntem unul fa]` de cel`lalt... [i poate, din perversitate, aveai
inten]ia s` verifici dac` al]i b`rba]i m` mai puteau emo]iona! S`
[tii c` n-am devenit o fat` b`trân` cump`tat`, dup` ce m-ai
p`r`sit.
PRE}UL PARADISULUI 49

– |]i mul]umesc pentru insinu`rile tale, r`spunse el cu


calm. Constat c`, din fericire, nu m` acuzi c` te seduc pentru
a te tenta s` revii lâng` mine. Este bine a[a, deoarece nu este
planul meu... Absolut deloc.
– Nici al meu, \i arunc` ea. Acum, te rog, condu-m` la
iaht.

***

Sir Manfred \[i chem` fiica auzind c` revenise [i ea veni s`


se a[eze pe marginea patului din cabina lui.
– Cum s-a desf`[urat serata, draga mea?
– Bine, \l asigur` ea. Am primit probabil mai multe invita]ii
decât voi putea s` onorez.
– Perfect, se bucur` el. De altfel, nu-i regre]i prea mult pe
prietenii t`i londonezi.
– Nu, deocamdat`, zâmbi ea. Numai c`...
– Da?
– Acum c` voi stabili noi rela]ii, poate nu voi mai avea
nevoie de Grant ca s` m` prezinte peste tot. Nimic nu m`
oblig` s` r`mân dependent` de el, nu-i a[a?
– Nimic, dac` nu ]ii la asta, \ntr-adev`r. |ncepând de mâine,
\]i voi angaja o ma[in` cu [ofer. Oricum ar fi, nu vei putea s`
evi]i s`-l \ntâlne[ti din când \n când...
– Din moment ce oamenii nu ne asociaz` sistematic, asta
nu m` deranjeaz`. Astfel, m` voi sim]i mai pu]in stânjenit` de
aceast` mascarad` ridicol` care mi-o impune...
50 ERICA SOMMER

– Poveste[te-mi ce te apas`, draga mea.


Fern se dest`inui cu u[urare, cu vocea tremurând de
emo]ie.
– Se distreaz` teribil s` m` fac` s`-mi pierd sângele rece \n
timp ce el r`mâne foarte calm. Ieri, am luat un pahar \n
apartamentul lui \nainte de gal`: i-am reamintit decizia sa de
a nega c`s`toria noastr` \n public [i am profitat s`-i \napoiez
verigheta. El... a luat-o ca [i cum nu \nsemnase niciodat` nimic
\n ochii lui [i a aruncat-o \n primul sertar \ntâlnit, ca [i cum
era vorba de un fleac f`r` valoare!
Sir Manfred scoase un oftat profund.
– Gânde[te-te, Fern. Ar fi putut reac]iona \ntr-un mod mult
mai virulent! |]i dai seama de afrontul pe care o femeie \l
aduce unui b`rbat dându-i \napoi verigheta, chiar dac` sunt
desp`r]i]i?
– Dac` nu puteam continua s-o port \n public, era vina lui,
nu-i a[a? ripost` ea.
– S` spunem c` responsabilit`]ile sunt \mp`r]ite, o
temper` el. Nu vei câ[tiga nimic sfidându-l. Spune-mi, Fern,
e[ti sigur` c` nu vrei s` te \ntorci \n Anglia, a[a cum ]i-am
propus?
– Sunt sigur`, \l asigur` ea. R`mân, orice s-ar \ntâmpla.
– Nimic nu te oblig` la asta, insist` el. Gânde[te-te bine.
Ea se ridic` [i se \ndrept` spre u[`.
– Inutil! Nu-mi voi schimba p`rerea.
Ajuns` \n cabina ei, \[i aminti cu am`r`ciune c` aproape se
bucurase c`-l putuse stânjeni pe Grant prin prezen]a ei. De
PRE}UL PARADISULUI 51

fapt, situa]ia se va dovedi mult mai delicat`. Dup` fiecare


\ntâlnire a lor, ea era aceea care se retr`gea umilit`, c`utând
s`-[i panseze r`nile ca un animal lovit. Se sim]ea
neputincioas` \n fa]a hot`rârii so]ului de a o \nfrânge, de a o
discredita. Bine\n]eles, poate va sfâr[i prin a se tempera... El
trebuia s`-i dea timp s` se obi[nuiasc`... |nainte de a se
\ntoarce la Londra, \[i promise cu hot`râre c` trebuia s`-l fac`
pe Grant s` recunoasc` faptul c` aceast` ridicol` punere \n
scen` era profund nedreapt`.
|n diminea]a urm`toare, ma[ina cu [ofer comandat` de sir
Manfred sosi. Acesta din urm` \i propuse fiicei lui s`-l lase
undeva. Fern accept` imediat, hot`rând s` se duc` la cre[a
Rhodei Camell. |n felul acesta, cel pu]in, nu va risca s` se
\ntâlneasc` nas \n nas cu Grant!
Cre[a era situat` \ntr-o cl`dire pl`cut`, cu un etaj.
Ajungând la u[`, Fern auzi voci de copii vibrând \ntr-o
jum`tate de duzin` de limbi diferite. O adolescent`
\ncânt`toare originar` din insul`, \mbr`cat` cu un [or] alb
imaculat, veni s`-i deschid` [i o invit` \ntr-o sal` mare. O
mul]ime de prichindei erau strân[i \n jurul unei mese mari [i
un tân`r blond cu un aer foarte aferat, distribuia echitabil
biscui]i [i c`ni pline cu lapte. Rhoda r`mânea invizibil`.
Fern se apropie de mas` [i \ntinse mâna tân`rului care
tocmai o z`rise.
– Sunt Fern Stirling, \i explic` ea zâmbind. Domni[oara
Camell m-a invitat s`-i fac o vizit`.
52 ERICA SOMMER

O pereche de ochi alba[tri, foarte direc]i, o privir` cu aten]ie.


– V` recunosc! exclam` el. V-am z`rit la gal`. Bine a]i venit
printre noi... Sunt Ben Croft, medicul clinicii, a trebuit s-o
\nlocuiesc pe Rhoda \n aceast` diminea]`. Din nefericire, a
fost obligat` s` coboare \n ora[ pentru a ajuta pe una din
mamele unuia din copii s` rezolve nu [tiu ce problem`... Pot
s` fac pe st`pânul casei \n locul ei [i s` v` ar`t locurile?
– Numai dac` ave]i timp!
– Aproape am terminat, [i Mahé \i va pune imediat \n pat
pe ace[ti neastâmp`ra]i. A]i cunoscut-o deja? Probabil c` ea
v-a deschis u[a. Este atât de ocupat`, \ncât deja a disp`rut!
– Voi reveni mâine, propuse Fern. N-a[ vrea s` v` \ncurc.
– Din contr`, \n câteva minute voi fi \n \ntregime la dispozi]ia
dumneavoastr`. Doar cât s` scriu câteva re]ete... La prânz,
mamele vin s`-[i ia copii; cre[a nu-i p`streaz` decât diminea]a.
– Apoi v` ajut cu ceva?
– Dumnezeule, de ce nu? A]i putea termina distribuirea
laptelui, apoi s` sta]i cu ochii pe ei pân` la venirea lui Mahé...
V` plac copiii?
Fern \[i reprim` un zâmbet; punea aceea[i \ntrebare ca Rhoda.
– Mult, r`spunse ea \ncepând s` despart` doi mici
combatan]i care amenin]au s` fac` s` cad` cutia cu biscui]i.
Ben Croft se a[ez` pu]in mai departe [i Fern restabili
imediat calmul \n jurul mesei. Ochi mari negri mira]i [i curio[i
se fixau asupra ei; curând, copiii \[i reg`siser` siguran]a [i
\ncepur` din nou s` flec`reasc` \ntr-un amestec ciudat de
dialect [i de englez`. Dup` ce strânsese c`nile goale, tân`ra
PRE}UL PARADISULUI 53

femeie duse mica ei trup` \n jurul unei l`zi cu nisip. |i ajuta


con[tiincios s` fac` movili]e când Ben reap`ru cu Mahé.
Ea recunoscu imediat pe tân`ra indian` brunet` cu
zâmbetul foarte blând.
– Rhoda va fi foarte dezam`git` c` v-a ratat, o asigur` ea.
Trebuie s`-mi promite]i c` ve]i reveni.
– Cu siguran]`. |i voi telefona \nainte de a trece pe aici,
afirm` Fern.
Ben \i ar`t` buc`t`ria, infirmeria, camerele copiilor
decorate vesel, mobilate cu paturi mici, apoi \i propuse s-o
\nso]easc` pân` la u[`:
– Plec [i eu, deoarece vreau s` ajung la Club... v-ar pl`cea
s` lua]i un pahar cu mine \nainte de a v` \ntâlni tat`l?
Tân`ra femeie se \ncrunt`.
– Club? Vre]i s` spune]i „Corsarul“?
– Da, acolo unde noi, celibatarii, avem camerele noastre.
Nu este \nc` amiaz`, [i barul va fi probabil aproape pustiu,
\ncheie el dup` ce-[i consultase ceasul.
Fern accept`, [i luar` loc curând la o mas` situat` pe
verand`. Ben se ar`t` dintr-o dat` foarte vorb`re].
|[i terminase studiile cu un an \n urm` [i aceast` slujb` la
Maracca era primul lui post. Adora insula la fel de mult ca
profesiunea [i nu regreta c` trebuie s` exercite câ]iva ani
medicina general` \nainte de a se specializa \n pediatrie, cum
avusese mereu inten]ia. Din p`cate, atunci va fi obligat s`
plece \n alt` parte.
54 ERICA SOMMER

– Cum a]i g`sit acest post? \l \ntreb` ea.


– Prin „Opal“, care c`uta un medic pentru clinica deschis`
recent. La \nceput, condi]iile se ar`tau destul de aspre \n
tab`r`; Clubul nu era terminat, trebuia s` dormim \n cort...
|ncepu s` râd` [i ad`ug`:
– Dac` m` c`s`toresc vreodat`, so]ia mea va trebui s` se
obi[nuiasc` s` m` urmeze peste tot \n lume... Dar dac` ne
iubim sincer, asta n-ar trebui s` ridice probleme, nu-i a[a?
Fern, \ncurcat`, \[i drese vocea. Ben Croft aborda un
subiect prea delicat...
– Asta depinde de circumstan]e, presupun, r`spunse ea vag.
– Fire[te, admise el. Dar dumneavoastr`, de exemplu, dac`
so]ul va avea un temperament aventuros, nu l-a]i \nso]i \n
peregrin`rile lui f`r` s` v` sinchisi]i de nimic, [i chiar sim]ind
o anumit` pl`cere?
Din ce \n ce mai confuz`, se for]` s` râd` cu un aer deta[at.
– Iat` o \ntrebare foarte personal`, domnule Croft!
El ro[i u[or.
– |mi pare r`u, v` rog s` accepta]i scuzele mele. Dac` nu
v` sup`r`, mi-ar pl`cea s`-mi permit o alt` indiscre]ie... Exist`
un b`rbat \n via]a dumneavoastr`, domni[oar` Stirling? M`
ierta]i c` m` exprim \ntr-un mod atât de direct...
– Spune]i-mi Fern, v` rog, \l invit` ea, detestând din ce \n
ce mai mult s` i se spun` pe numele de fat`. Nu, nu exist`
nimeni \n acest moment.
Ad`ugând aceast` ultim` precizare, n-avea impresia c`
minte.
PRE}UL PARADISULUI 55

– |n]eleg, murmur` el, fixând-o cu o privire scrut`toare.


Apoi ad`ug` f`r` tranzi]ie:
– |n seara recitalului Rosei de Millet, Grant Wilder era cu
dumneavoastr`. Ca [i tat`l dumneavoastr`, \l cunoa[te]i bine,
presupun?
– Ei bine... ne cunoa[tem de mult timp, \ntr-adev`r. Dar nu
[tiam c` era aici când am sosit.
Ben p`ru surprins.
– Sir Manfred nu [tia...
– C` „Opal“ \l numise pe domnul Wilder aici? Ba da,
bine\n]eles. Numai c` nu s-a gândit s` m` informeze.
Jenat` c` trebuie s` \nceap` s` mint`, \[i consult` ceasul [i
ad`ug`:
– Mul]umesc mult pentru invita]ie, dar acum trebuie s`
plec. Nu v` deranjeaz` s` m` conduce]i pân` la imobilul unde
sunt birourile? Tat`l meu m` a[teapt`.
– Nu, bine\n]eles.
Venise prânzul [i o mul]ime de func]ionari intrau \n cl`dire
\n momentul când Ben [i \nso]itoarea sa ie[eau. Unul din ei
arunc` o privire admirativ` \n direc]ia lui Fern [i medicul f`cu
o remarc` pe care tân`ra femeie n-o auzi: spre marea ei
confuzie, tocmai \l z`rise pe Grant cu care spera totu[i s` nu
se \ntâlneasc`. El se opri, \l salut` pe Ben, o salut` [i pe ea,
apoi se \ndep`rt` f`r` alte formalit`]i.
– Noi to]i \l apreciem mult pe domnul Wilder, coment` Ben.
Are de asemenea mare succes la femei... Recent, numele lui este
adeseori asociat cu o persoan` \ncânt`toare \n mod special...
56 ERICA SOMMER

– Adev`rat? murmur` Fern, sim]ind cum i se accelereaz`


b`t`ile inimii.
– Este vorba de Rose de Millet.
– Oh! se m`rgini s` r`spund` non[alant tân`ra femeie.
Se bucura, acum, c` fusese z`rit` de so]ul ei \n compania
lui Ben Croft. La urma urmei, \[i \nmul]ea cuceririle \n ceea
ce-l privea... De ce nu s-ar l`sa distrat` \n mod inocent de un
\nso]itor \ncânt`tor?

***

Zilele urm`toare, de altfel, nu-l rev`zuse pe Grant. Dac`


nimeni nu se va oferi s-o \nso]easc` la serate, se va duce pur
[i simplu cu [oferul ei, sau uneori cu tat`l ei. Numero[ii ei
cavaleri \i propuneau \n cea mai mare parte ie[iri variate:
piscin`, excursii, baluri. Nu era niciodat` f`r` ocupa]ie [i
n-avea ocazia s` se plictiseasc` un singur minut, atât de activ`
se dovedea via]a pe insul` dup` apusul soarelui. Când lucrul
nu-l acapara, Ben se ar`ta \ntotdeauna disponibil s-o
\nso]easc` [i societatea de pe insul` sfâr[i rapid prin a asocia
numele lor. Nu se mai vorbea decât despre „Ben [i Fern“, f`r`
ca cineva s` se gândeasc` s`-i invite separat. Din când \n când,
\[i amintea cu nostalgie perioada când se numea Fern Wilder;
dar amintirea verighetei aruncate neglijent de so]ul ei \ntr-un
sertar era suficient` s-o \nt`reasc` \n hot`rârea ei.
Sir Manfred organiza cu regularitate dineuri la bordul lui
Calypso. Cu vreo zece zile \nainte de data prev`zut` pentru
\ntoarcerea lor \n Anglia, el \[i puse \n cap s` organizeze o
PRE}UL PARADISULUI 57

mare serat`. Tot personalul de la „Opal“ a fost invitat, ca [i


membrii guvernului insulei [i numero[i prieteni ai lui Fern.
Rose de Millet, pe lâng` care Manfred \[i folosise toat`
diploma]ia, accept` s` vin` s` cânte la bordul iahtului, dup`
mas`.
Pentru aceast` ocazie, Fern \mbr`case o rochie de m`tase
indian` minunat`, albastru aprins. }es`tura, admirabil
realizat` de o croitoreas` chinez`, \i c`dea \n cute suple la
picioarele \nc`l]ate \n sandale argintii. |[i legase p`rul \ntr-o
coad` [i prinsese pe um`r orhideea albastr` oferit` de cel care
o va conduce la mas`, primarul din Port Dauphin. Sir Manfred
va da bra]ul so]iei acestuia, iar Grant so]iei primului ministru.
Numai Rose de Millet, conform obiceiului ei, prefera s` nu
cineze [i s` r`mân` \ntins` \nainte de a cânta.
I se acordase o cabin` de unde trimise un mesaj \n care
cerea s-o vad` pe Fern. Aceasta r`spunse la apel [i o g`si pe
cânt`rea]` a[teptând-o pe cu[et`, cu o masc` de odihn` pe
pleoape. Ea \i strânse mâna vizitatoarei sale f`r` s`-[i scoat`
masca [i murmur` cu gra]ie:
– V` sunt foarte recunosc`toare c` m` scuza]i c` nu asist la
cin`! Mai târziu, voi lua poate un pahar de [ampanie [i câ]iva
biscui]i. Dac` asta nu trebuie s` ridice probleme...
– Câtu[i de pu]in, o asigur` Fern. Pentru moment, n-ave]i
nevoie de nimic?
– Nu, v` mul]umesc. S` vedem cum v-a]i \mbr`cat pentru
aceast` ocazie....
Ea \[i ridic` masca, se ridic` [i o m`sur` pe tân`ra femeie
cu o privire admirativ`.
58 ERICA SOMMER

– O minune, acest albastru. Foarte potrivit pentru


dumneavoastr`... Grant, conducându-v` la mas`, va face s`
p`leasc` de gelozie to]i ace[ti domni!
– Adic`... nu m` va conduce pe mine, ci pe doamna
Desmarais.
– Ah? P`cat. |n]eleg imperativele protocolului, bine\n]eles,
chiar dac` desparte prietenii cei mai dragi... Deoarece \l
cunoa[te]i bine pe Grant, nu-i a[a? Trebuie s` fi fost fericit`
s`-l re\ntâlni]i [i s`-i consacra]i majoritatea seratelor...
– Multe alte persoane mi-au f`cut onoarea s`-mi ]in`
companie, r`spunse Fern cu pruden]`.
– Desigur. Tân`rul medic al taberei, de exemplu...
Fern nu consider` util s` r`spund` insinu`rii; Rose \[i puse
la loc masca [i se l`s` din nou pe perne.
– Suntem cu to]ii emo]iona]i [i \ncânta]i s` v` auzim
cântând ast`-sear`, relu` cu amabilitate Fern.
Rose schi]` un zâmbet.
– Este atât de pl`cut s` vezi c` arta ta este apreciat` de
cunosc`tori! Aproape la fel ca atunci când auzi c` ]i se
murmur` complimente pl`cute de b`rbatul iubit. Englezii se
dovedesc \n general foarte stângaci \n acest domeniu, cu
unele excep]ii, ca de exemplu Grant Wilder... |n prezen]a sa,
te sim]i \n mod misterios atât de femeie, atât de dezirabil`!
|ntr-o zi, domni[oar` Stirling, l`sa]i-l s` v` fac` pu]in` curte.
Nu ve]i uita experien]a.
Fern \[i lu` r`mas-bun, for]ându-se s`-[i ascund` r`ceala
din voce, \nchizând u[a \n spatele ei, u[or exasperat`.
PRE}UL PARADISULUI 59

Dup` cin` [i recital, invita]ii \ncepur` s` se destind` [i s`


discute s`rind de la una la alta. |ndeplinindu-[i datoriile de
gazd`, Fern hot`r\ s` ia pu]in aer proasp`t pe punte.
Spre surprinderea ei, \[i d`du seama c` era urmat` [i sim]i
un bra] punându-se peste al ei.
– M-ai neglijat toat` seara! Abia te-am v`zut... declar` Ben.
– P`reai adâncit \n discu]ii atât de serioase! \l tachin` ea.
El scoase un suspin.
– Este adev`rat, nu neg. Foarte interesant, de altfel... Ce
petrecere! Toat` insula va vorbi cu \ncântare despre ea luni
de zile.
– Sunt fericit` c` este un succes. Tata este atât de mândru
c` a putut s` primeasc` oaspe]i pe iahtul s`u! Dup` p`rerea ta,
pân` la ce or` vor r`mâne invita]ii?
– Pân` la primele lic`riri ale zorilor, f`r` nici o \ndoial`!
Dore[ti s` scapi de noi atât de repede?
El \[i strecur` bra]ul \n jurul umerilor tinerei femei; ea se
a[tepta la a[a ceva [i nu g`si c` era prea dezagreabil. Apele
calme ale portului se \ntindeau \n fa]a lor, [i o briz` trec`toare
f`cea s` danseze luminile lui Calypso [i ale celorlalte vase care
se leg`nau lini[tit pu]in mai departe.
– |ntr-o zi, murmur` vis`tor Ben, voi \ntâlni femeia vie]ii
mele [i voi pleca \n aventur` \n compania ei, \ntr-o noapte
\nstelat` ca aceasta...
Se \ntoarse, se \nclin` u[or [i Fern ghici c` dorea s-o s`rute.
La urma urmei, de ce nu? De ce ar refuza consolarea
provizorie de a fi pentru câteva secunde femeia gândurilor lui?
60 ERICA SOMMER

|[i ridic` u[or capul, \nchizând ochii, \mp`r]it` \ntre


melancolie [i ironie fa]` de ea \ns`[i: se purta pu]in ca o
adolescent` romantic`... |n aceea[i clip`, \ncremeni. Grant, cu
un pas nep`s`tor, tocmai \i dep`[ea. Ben nu-[i d`duse seama,
dar Fern se sim]i profund descurajat`. El o ignorase, ca [i cum
nu se sinchisea de faptele [i de gesturile ei... |l \mpinse \ncet
pe \nso]itorul ei [i se \ndep`rt`, incapabil` de acum \nainte
s`-i accepte \mbr`]i[area.

***

A doua zi, \[i petrecu timpul cu un cuplu de prieteni


francezi care urmau s` se \ntoarc` la Paris. Se plimbar` pe
plaj`, vizitar` unul sau dou` locuri [i hot`râr` s`-[i termine
seara la teatru dup` ce cinau la restaurant. La sfâr[itul
reprezenta]iei, \[i luar` r`mas-bun [i le ur` c`l`torie pl`cut`.
Apoi \l a[tept` pe Cristo – [oferul ei. Trebuie s`-i fi fost greu
s`-[i croiasc` drum prin mul]imea dens` care se \nghesuia la
piciorul sc`rii mari.
Coco]at` pe trepte, tân`ra femeie \[i \ntindea gâtul din
când \n când, f`r` s`-l z`reasc`. Dup` zece minute, ma[ina lui
Grant opri tocmai \n fa]a ei [i Grant \nsu[i, spre surprinderea
lui Fern, travers` strada.
– |l pânde[ti pe Cristo? \ntreb` el.
– Da, a \ntârziat pu]in. L-ai z`rit, din \ntâmplare?
– {oferul t`u nu va veni, Fern. Eu te voi duce \napoi.
Urmeaz`-m`.
O prinse de bra] [i ea protest` prompt.
PRE}UL PARADISULUI 61

– Las`-m`! Cristo va veni pân` la urm`.


F`r` s-o asculte, el o antren` pân` la ma[ina lui, o a[ez` pe
scaun [i porni \n tromb`.
– Nu \n]eleg! exclam` ea, buim`cit`. S-a \ntâmplat ceva?
Explic`-mi!
– Chiar tat`l t`u l-a contramandat pe Cristo. El [tie c` te
\nso]esc.
– De ce?
Grant ridic` din umeri.
– Ai petrecut o sear` bun`? }i-a pl`cut piesa?
– Mult. Ai v`zut-o?
– Joi, cu Rose.
Vorbind, Grant mergea de-a lungul cheiului, aproape
pustiu la aceast` or` târzie. Fern, \n trecere, recuno[tea
iahturile ancorate. Unu, dou`, trei... Dar... Era imposibil! |[i
re]inu un strig`t, neputând s`-[i cread` ochilor. Dup` al
treilea, ochilor ei ului]i i se prezenta doar apa lini[tit`.
Calypso plecase!
Capitolul 4

Speriat` [i iritat` \n acela[i timp, se \ntoarse spre Grant. De ce


o adusese \n fa]a acestui amplasament gol unde se opriser` acum,
cu motorul oprit, ca [i cum ajunseser` la cap`tul drumului lor?
– Ce \nseamn` asta? arunc` ea. Unde este iahtul?
– Acum, \mi e team` c` este \n largul m`rii.
– |n... \n largul m`rii? Dar este ridicol! Pentru cât timp?
Când va reveni?
– Nu va reveni. Etapa urm`toare este Anglia.
Fern \[i strânse pumnii, rezistând dorin]ei incontrolabile
de a-l p`lmui.
– Nu-]i bate joc de mine, te rog! Tata ar fi incapabil...
Trebuia s` r`mânem aici \nc` o s`pt`mân`! Dac` vorbe[ti
serios, ce voi deveni?
– Reac]ie tipic` a lui Fern Stirling, glumi el. Se preocup`
mai \ntâi de propria ei soart`.
O panic` vag` o cuprinse pe tân`ra femeie.
PRE}UL PARADISULUI 63

– Tu... vrei s` spui c`... nu glume[ti? Tata este \ntr-adev`r


plecat? Ce s-a \ntâmplat? A avut o criz` cardiac`? O afacere
urgent` de rezolvat \n Anglia?
Grant scutur` din cap.
– Nimic din toate astea. Tat`l t`u a hot`rât pur [i simplu s`
se \ntoarc` la Londra f`r` tine.
– F`r`... f`r` mine? El... a luat aceast` decizie cu r`ceal`,
f`r` s`-mi spun`?
– Pu]in f`r` tragere de inim`, dar asta a hot`rât.
– Dar de ce?
– Pentru dou` motive principale. Mai \ntâi, tu [i cu mine l-am
dezam`git; el spera c` ne vom relua via]a comun` foarte rapid,
dup` ce ne vom \ndr`gosti unul de altul sub soarele de la tropice...
Miracolul nu s-a produs. Pe de alt` parte, se temea c`, revenit`
\n Anglia, vei re\ncepe excesele la care te dedai de câtva timp.
Pentru moment, a conchis c` este preferabil s` te lase aici.
– Nu e[ti cu siguran]` str`in de acest complot!
– Am discutat despre asta, \ntr-adev`r. |i repugna s` te
abandoneze, dar a preferat s`-]i permit` s` \nfrun]i via]a f`r`
aripa protectoare a unui tat` puternic [i indulgent... |i
repugna s`-]i \n[ele \ncrederea, fire[te, [i se temea \n special
s` nu sari \n primul avion, pentru a-l ajunge din urm`. Nimic
nu te \mpiedica...
– Nici nu m` va \mpiedica! \l corect` ea.
– ... Exceptând, continu` f`r` s` se tulbure, lipsa banilor.
– Exist` un lucru care se nume[te credit, ripost` ea. Ai
auzit vorbindu-se despre asta?
64 ERICA SOMMER

– Da. Numai c` ne-am gândit la toate... [i suma pe care


]i-a alocat-o sir Manfred pentru cheltuieli este insuficient`
pentru a autoriza cel mai mic \mprumut. Singurele tale
resurse la Maracca, unde nu po]i utiliza cecurile, se reduce la
restul acestei sume [i la pensia pe care ]i-o pl`tesc lunar dup`
separarea noastr`. Un ultim lucru: pentru a te \mpiedica s`-l
contactezi, \ndat` dup` sosire, tat`l t`u \[i va relua drumul
spre Australia, unde doar informa]iile provenind de la
companie \i vor fi transmise.
– Eu... sunt deci prizoniera ta, murmur` ea cu o voce
tremur`toare. F`r` nici un mijloc de a sc`pa... Ce spera]i s`
câ[tiga]i, tu [i tata?
Grant ridic` din umeri.
– Manfred, \mi imaginez, acord` \ncredere trecerii
timpului [i r`bd`rii...
– {i tu?
– Eu? Nu \ndr`znesc s`-i \mp`rt`[esc optimismul. M`
limitez s` cooperez...
– S` cooperezi! repet` ea cu sarcasm. S` spunem mai
degrab` c` te bucuri c` ai ocazia s` m` pedepse[ti! S` m`
pedepse[ti pentru ceea ce sunt, ca [i cum ar fi posibil s`
remediezi asta! Speri c` voi sfâr[i prin a obosi [i a ceda, dar te
\n[eli. Asta nu se va \ntâmpla!
– Vom vedea, spuse el.
– Singurul lucru \ntr-adev`r insuportabil ar fi s` te v`d c-o
\n[eli pe nefericita Rose de Millet, f`când-o s` cread` c` e[ti
liber [i celibatar, \n vreme ce nu e[ti...
Grant schi]` un zâmbet ironic.
PRE}UL PARADISULUI 65

– Biata Rose, \ntr-adev`r. Tocmai [i-a f`cut o du[manc`, o


rival` geloas`... |n ceea ce prive[te aceast` presupus`
pedeaps`, ar trebui s` [tii c` exist` mijloace de constrângere
mult mai dezagreabile decât un sejur pe o insul` din Oceanul
Indian!
– Te sfidez s` \ncerci, \i arunc` ea cu din]ii strân[i.
– Nu m` tenta... Oricum, avem detalii mai urgente de
reglat pentru moment!
– Ia te uit`! \l ironiz` ea. |]i dai brusc seama de dificult`]ile
generate de ini]iativa ta? E[ti interesat s` [tii c` toate hainele
mele, toate lucrurile mele au r`mas pe iaht, [i c` n-am nici un
loc unde s` dorm seara asta?
– Lini[te[te-te, ne-am gândit la toate. Valiza ta se afl` \n
apartamentul meu; de asemenea, te a[teapt` un pat.
– Al t`u, presupun?
– Cum ai ghicit?
– Ei bine, nu vreau! Voi merge la hotel.
– La aceast` or` din noapte? Pe jos? F`r` bagaje? Fiindc` nu
te voi duce, s` [tii.
– |n tab`r`?
– Nu, la hotel „Meurice“. |]i pun patul la dispozi]ia ta, \]i
repet. Eu m` voi mul]umi cu canapeaua din salon. Adaug c`
dormitorul se \ncuie cu cheia. Asta \]i convine?
La cap`tul puterilor, Fern accept`. Noaptea era prea
\naintat` [i va reflecta mai bine a doua zi.
Se garar` \n parcarea subteran` [i ajunser` \n apartamentul
lui Grant f`r` s` treac` prin hol. Fern \[i v`zu bagajele
66 ERICA SOMMER

\ngr`m`dite pe podea [i r`mase \n picioare \n mijlocul


camerei, nemi[cat`.
– Acum, ce trebuie s` fac? \ntreb` ea.
– S` dormi, de ce?
– Crezi c` am somn, dup` toate astea?
– }i-ar pl`cea s` bei un pahar \nainte de culcare?
– Nu.
– |n acest caz, faci ce vrei. Baia este la dispozi]ia ta. Eu
cobor la bar.
Dup` plecarea lui, tân`ra femeie se a[ez` \ncet pe pat.
Oricum, era imposibil s` r`mân` \n rochie de sear`. |[i scoase
sandalele, apoi rochia, [i hot`r\ s` fac` un du[ rapid \nainte de
\ntoarcerea lui Grant.
Inima i se strânse când reg`si \n baie lucruri familiare, \n
ciuda celor trei ani de separare: vechiul aparat de ras al so]ului
ei, mirosul lo]iunii dup` ras, papucii pe care i-i oferise la
primul lor Cr`ciun \mpreun`... Care alt` femeie, se \ntreb` ea
cu am`r`ciune, \mp`r]ea acum aceast` tandr` intimitate zilnic`?
Un val de nostalgie o cople[i, pe care o alung` cu \ndârjire.
Trebuia s` judece practic. Mai \ntâi, s` accepte pensiunea
lui Grant; avea legal dreptul [i asta va constitui un timp
singurul ei venit. Totu[i, nu-i va permite s` supravie]uiasc`
foarte mult timp, mai ales dac` \[i lua o camer` la hotel, cum
avea inten]ia... Nici nu se punea problema, \n plus, s`
descind` \ntr-un loc la fel de costisitor ca „Meurice“. {i cum s`
explice noilor s`i prieteni plecarea brusc` a tat`lui ei? O scurt`
aluzie asupra unui apel urgent de la Londra va fi suficient.
Grant nu va avea totu[i cruzimea s` nege aceast` inven]ie!
PRE}UL PARADISULUI 67

Dup` ce \mbr`c` rapid o c`ma[` de noapte din satin, se


strecur` \n a[ternut [i se a[ez` comod pe perne. |nchisese u[a
camerei [i nu f`cu nici un zgomot când intr` so]ul ei; era
preferabil s-o cread` adormit`.
Singur` \n \ntuneric, continu` s` se gândeasc`. Cu toat`
obiectivitatea, viitorul ei p`rea \ntunecat. Refuza s`-i cear`
ajutorul lui Grant, dac` nu era strict necesar; din contr`,
trebuia neap`rat s` g`seasc` un mijloc de a dovedi, lui [i
tat`lui ei, c` putea s` se conduc` \ntr-un mod total
independent.
Când zorii se ar`tar` \n spatele perdelelor, nu dormise mai
mult de dou` ore [i era ferm hot`rât` s` scape de Grant cât
mai repede posibil. Da, din toate cuno[tin]ele ei, ar putea s-o
ajute cineva \n mod eficace, poate chiar s-o g`zduiasc` un
timp? |[i mu[c` buzele; un astfel de serviciu necesita o
prietenie stabilit` solid, [i nu avusese \nc` timp s`-[i f`ureasc`
una. Numai dac`... Da, exista un loc unde putea s` g`seasc` o
prezen]` \n]eleg`toare... Cre[a!
Se \ntorsese acolo de multe ori [i Rhoda Camell \i rezervase
\ntotdeauna o primire c`lduroas`. Marea discre]ie de care
aceasta din urm` d`duse dovad` ar fi \n plus un atu pre]ios;
ea va accepta f`r` s` discute explica]iile lui Fern, oricât de
\ncurcate ar fi ele. Cre[a nu-i va oferi un ad`post permanent,
desigur, fiind doar o etap` care s`-i permit` s`-[i revin` [i Fern
se felicita c` se gândise la asta.
Acum, trebuia s` pun` la punct am`nuntele practice...
N-avea nici un chef s` ia micul dejun cu Grant \n sufragerie
68 ERICA SOMMER

sau s` fie surprins` \n acest apartament de servitori. Nu, va


p`r`si locul \nainte ca el s` se trezeasc`; \i va l`sa un mesaj
pentru a-i cere s`-i trimit` bagajele la cre[`.
O team` subit` o str`b`tu. Va fi oare posibil s` ias` discret
pe coridor? Se ridic` din pat [i se aventur` \n camera vecin`,
cu picioarele goale. |n penumbr`, distingea silueta lui Grant
adormit pe canapea; ascultând atent, auzi respira]ia lui
regulat`. Mergând pe vârfuri, se apropie de u[a de la intrare [i
puse mâna pe clan]`. Ap`s` [i u[a se deschise f`r` zgomot.
Perfect! Era suficient s` se \mbrace rapid, [i apoi...
Un zgomot u[or o alert` [i f`cu stâng`-\mprejur; Grant \[i
\ntindea silueta \nalt` [i se apropia de ea cu pa[i mari... Câteva
secunde mai târziu, o prinsese de bra] [i o tr`gea spre el f`r`
nici o tandre]e.
– Ce pui la cale? \i arunc` el. Unde te duci \n aceast`
]inut`?
El atinse cu degetul satinul c`m`[ii de noapte care ar`ta
mai mult decât ascundea corpul zvelt al lui Fern. Ea se degaj`
prompt [i se opri la un metru de el.
– Nu reu[eam s` dorm, explic` ea sec, [i voiam s` verific
dac` puteam s` ies u[or, dup` ce m` preg`team.
– Ca [i cum te ]ineam prizonier`, \i arunc` el. }i-am oferit
doar ospitalitate pentru noapte, nu uita. De ce s` pleci atât
de devreme? Soarele de-abia a r`s`rit. Graba ta m`
surprinde...
– Eu... doream s` plec \nainte s` te treze[ti.
– F`r` s`-mi la[i un cuvânt de explica]ii? De ce?
PRE}UL PARADISULUI 69

– Fiindc` nu vreau s`-]i datorez nimic, foarte simplu!


– |n]eleg. Pân` [i ideea de a bea o cafea \n prezen]a mea ]i
se pare insuportabil`...
Ea ridic` din umeri [i se \ntoarse ca s` intre \n camer`, dar
el o opri [i o oblig` s`-i fac` fa]`.
– A[teapt`. Mi-a venit o idee...
Privirea lui amenin]`toare o f`cu s` tremure, [i ridic` spre
el o privire mirat`, cu inima b`tând.
– De fapt, urm` el, exist` poate un alt motiv al prezen]ei
tale \n aceast` camer`, cu picioarele goale, \n aceast` ]inut`
lejer`, cu p`rul desf`cut... Dac` doreai \ntr-adev`r s` dispari \n
zori, n-ar fi trebuit s` te \mbraci mai \ntâi? Trebuia s` b`nuie[ti
c` voi avea un somn u[or pe o canapea destul de pu]in
confortabil` [i c` te voi auzi trecând. |n concluzie...
Temându-se s` \n]eleag`, ea ripost` cu o voce tremurat`:
– Tu... tu n-ai dreptul s` insinuezi...
– Mi-l iau. Cine-mi spune c` nu m` puneai la \ncercare,
sperând c` voi fi tentat s` redescop`r farmecele pe care le-am
cunoscut bine? Manevr` subtil`, recunosc. Aveai chiar un
pretext preg`tit...
– {i de ce a[ \ncerca s` te seduc, cum se pare c` sugerezi?
Ce interes a[ avea?
– Cine [tie? O \nduio[are din partea mea, poate, un mijloc
de a m` face s`-mi uit repro[urile [i s` accept condi]iile tale...
|ntoarce-te \n pat, perfid` Dalila rânji el, [i felicit`-te c` nu-]i
aplic corec]ia meritat` pentru ma[ina]iile tale de copil viclean
[i capricios!
70 ERICA SOMMER

Ofensat`, Fern ridic` mâna [i-l p`lmui violent. Replica lui


nu \ntârzie; o ridic` \n ciuda protestelor ei [i o arunc` f`r`
menajamente pe pat. Nebun` de furie, sim]i cum \i curg
lacrimi pe obraji. Grant \i d`du o batist` pe care o scoase din
buzunar [i o persifl` cu o voce sarcastic`:
– Hot`rât lucru, cuno[ti temeinic toate tehnicile!
Seduc]ie discret`, pudoare jignit`, lacrimi... Cine [tie?
Dac` ai fi procedat pu]in mai subtil, poate m-a[ fi l`sat
ispitit!
Pr`bu[it`, cople[it` de un teribil sentiment de neputin]`,
se ridic` \n coate [i \ncerc` s`-l \nduio[eze:
– Grant, eu...
Dar el se \ntoarse f`r` s-o asculte, cu o expresie
dispre]uitoare.

***

Când se \ntâlnir` la cafenea, dup` trei ore, ora[ul \[i


reluase anima]ia obi[nuit`. Fern ceruse s` i se coboare
lucrurile \n vestiar; o s` le recupereze pu]in mai târziu. Grant
insistase s`-[i ia micul dejun \nainte de plecare.
Tân`ra femeie \[i etalase tot talentul ca s`-[i ascund`
am`r`ciunea dup` scena penibil` de diminea]`. Fa]a ei, u[or
machiat`, nu tr`da nici cea mai mic` emo]ie; avea o privire
rece [i indiferent`. |mbr`case un taior bleumarin cu guler [i
man[ete albe asortate cu po[eta [i sandalele, care-i d`deau o
not` rafinat`.
PRE}UL PARADISULUI 71

|n fa]a so]ului ei, hot`râse s` se arate de acum \nainte rece,


distant`, extrem de rezervat`; \l va ignora dac` va face vreodat`
aluzie la evenimentele din timpul nop]ii, chiar [i indirect.
El nu vorbi despre asta, având alte subiecte de preocupare
cu care s-o irite.
– Unde inten]ionezi s` te duci, ie[ind de aici? \ncepu el.
Inutil s` mint`; ar afla oricând adev`rul.
– La cre[a taberei, r`spunse ea.
R`spunsul ei \l surprinse [i ea se bucur` \n sinea ei.
– La cre[`? Dar de ce? N-ai nevoie de un loc...
– Unde s` locuiesc? Ba da, [i cred c` Rhoda Camell m` va
sf`tui cu folos, pentru a g`si un apartament [i o slujb`.
Mirarea lui Grant spori.
– O slujb`? Glume[ti!
– De ce?
– Mai \ntâi, pentru c` e[ti fiica pre[edintelui „Opal“...
– ... care m-a p`r`sit aici, l`sându-m` singur`. Un motiv \n plus!
– Dar n-ai nici o preg`tire.
– Vorbesc engleza [i franceza, \ncep s` cunosc unele
dialecte locale... {tiu chiar s` num`r pe degete, dac` mi se las`
timp, glumi ea. |ntr-un cuvânt, cunosc limbi str`ine,
matematic`...
– Absurd! arunc` el cu \ndârjire. I-am promis lui sir
Manfred c` vei tr`i din pensia ta [i din nimic altceva!
– Date fiind gusturile pentru lux cu care tu [i el m-a]i
obi[nuit, \l ironiz` ea, asta risc` mult s` se dovedeasc`
insuficient`...
72 ERICA SOMMER

– Faptul c` trebuie s` strâng un timp b`ierile pungii poate


va reu[i s`-]i tempereze caracterul, o zeflemisi el pe acela[i
ton. Oricum ar fi, ]i-ai f`cut atât de mul]i prieteni [i
pretenden]i la Maracca, \ncât nu vei suferi probabil de aceast`
schimbare a condi]iilor de via]`...
– Cu condi]ia ca slujba s`-mi lase timp s`-i v`d, ripost` ea
t`ios.
Se ridic`, \[i deschise po[eta [i ad`ug`:
– Cât \]i datorez pentru micul dejun?
El p`r`si masa morm`ind un r`spuns pe care ea prefer` s`
nu-l descifreze [i-l urm` \n hol.
Era \n mod vizibil furios [i nu interveni s`-i propun` s-o
\nso]easc` atunci când ea chem` un taxi. Se desp`r]ir` f`r` un
cuvânt.
Când ajunse la cre[`, reg`si agita]ia zilnic` pe care acum o
cuno[tea bine. Rhoda, ocupat` s`-i hr`neasc` pe cei mai mici,
\i f`cu semn c` vor vorbi pu]in mai târziu. Fern \[i \nnod` \n
jurul taliei un [or] [i \ncepu s` debaraseze mesele pline de
cârpe [i de vopsele de pictur`.
Rhoda i se al`tur` câteva momente mai târziu.
– Este a doua oar` când vii \n aceast` s`pt`mân`, \i arunc`
ea amabil`. Ce vânt bun te aduce?
– Voiam doar s`-]i cer un sfat. Nu-i nici o grab`.
– R`mâi toat` diminea]a?
– Da, dac` este posibil.
– Atunci, te voi vedea mai târziu, \ncheie Rhoda \nainte de
a disp`rea din nou, gr`bit`.
PRE}UL PARADISULUI 73

La prânz, Fern o ajut` s` primeasc` mamele [i s`-i


preg`teasc` pe copii; dup` aceea, se a[ezar` amândou` \n fa]a
unei ce[ti de cafea [i Rhoda o anun]`, cu sprâncenele \ncruntate:
– O voi pierde pe Mahé... se c`s`tore[te s`pt`mâna
viitoare.
– Deja? exclam` Fern, uluit`. Dar abia are cincisprezece ani!
– Budi[tii din Maracca \[i iau so]ie foarte devreme, dar
c`s`toriile lor par la fel de solide ca ale noastre.
– O s`-]i lipseasc`. Copiii o iubeau atât de mult!
Rhoda cl`tin` din cap.
– Da! Am format-o eu \ns`mi, am \nv`]at-o primele no]iuni
ale meseriei de infirmier`... Acum, va trebui s` re\ncep de la
zero cu urm`toarea, care nu va fi cu siguran]` u[or de g`sit!
– Presupun...
Fern se \ntrerupse. O idee tocmai \i \ncol]ise \n minte...
– Presupui ce? insist` Rhoda.
– Ei bine... dore[ti s` angajezi numai o fat` foarte tân`r`?
Cineva pu]in mai \n vârst` nu ]i-ar putea conveni?
– Mm... depinde. De ce? Ai o candidat` \n vedere?
– Da... eu!
– Tu? Dar... va trebui s` te scoli dis-de-diminea]`, s` lucrezi
cel pu]in opt ore pe zi. Nici s` nu te gânde[ti!
– Vorbesc serios, Rhoda. Ascult`... situa]ia este pu]in
special`. Tat`l meu a trebuit s` se \ntoarc` \n mare grab` la
Londra, de unde va pleca \n Australia, [i eu risc s` trebuiasc` s`
r`mân aici un anumit timp. De aceea, o slujb` mi-ar da de
lucru...
74 ERICA SOMMER

– Ai nevoie s` fii ocupat`? sublinie subit Rhoda.


– Hm... da, ca s` m` simt util`...
– Ai mai lucrat deja, \n Anglia?
– Nu, nu tocmai, recunoscu Fern cu onestitate.
Directoarea cre[ei b`tu gânditoare \n mas` cu vârful
creionului.
– M` \ntreb de ce dore[ti s` te sim]i „util`“, spuse \n cele
din urm`. Aceast` dorin]` mi se pare deodat`...
Mai reflect` câteva momente, apoi conchise oftând:
– Nu cred c` ]i-ar conveni. |n primul rând, a[ avea o
mul]ime de lucruri s` te \nv`]...
– Dar aveai oricum inten]ia s` formezi pe cineva! obiect`
Fern. Te-am ajutat deja de câteva ori... {i asta te-a ajutat, nu-i a[a?
– Desigur. Dar sunt [i alte probleme; dac` iahtul a plecat,
vei locui probabil \n ora[. La ce or` va trebui s` te scoli ca s`
\ncepi serviciul \n fiecare diminea]` la ora [ase? Te-ai gândit la
asta? Este imposibil!
– N-ai \ncredere dac` te asigur c` nu voi \ntârzia? Ascult`,
nimic nu m` oblig` s` locuiesc la Port Dauphin. Poate a[ putea
g`si o camer` aici. Cum face Mahé?
– Ea vine din sat pe jos. {ase kilometri; tu n-ai putea
niciodat`. Poate, \ntr-adev`r, va trebui s` g`sim ceva aici...
Anexa cre[ei, aflat` al`turi, comport` o camer` [i o baie. Le
rezerv`m copiilor care trebuie s` fie pu[i \n carantin` din
cauza unei boli contagioase, dar un asemenea caz nu s-a
\ntâmplat niciodat`. Da, ai putea locui u[or acolo dac` te
gânde[ti serios s` lucrezi aici.
PRE}UL PARADISULUI 75

– M` accep]i, deci? \ntreb` prompt Fern, cu inima b`tând...


Va trebui s` pl`tesc o chirie?
– Nu! Aceast` garsonier` face parte din cre[`, [i o vei
elibera dac` o s` avem nevoie de urgen]`. Salariul t`u, ca al
meu [i al lui Ben Croft, va fi pl`tit de „Opal“.
– Tocmai... Compania n-are dreptul s`-mi refuze
angajarea?
Fern se gândea la un eventual refuz din partea lui Grant.
– Nu, dac` eu sus]in c` avem nevoie de tine. Când po]i s`
\ncepi?
– De mâine. Voi lua \n posesie lucrurile [i-mi voi aduce
bagajele chiar dup`-amiaz`, dac` nu te deranjeaz`.
– A[a r`mâne.
Fern se felicita pentru \n]elegerea Rhodei când aceasta o
derut` brusc cu ultima \ntrebare:
– Consideri toate astea drept un antrenament util \n
vederea unei viitoare c`s`torii, Fern?
Uluit`, cea \n cauz` \[i ridic` sprâncenele.
– De ce aceast` \ntrebare? Nu \n]eleg...
– Oh, pentru nimic. Doar c` tinerele femei care doresc
brusc s` se consacre unor sarcini casnice au \n vedere logodne
foarte apropiate sau o speran]` asem`n`toare...
– Nu este cazul meu, afirm` categoric Fern. Câtu[i de pu]in.
Capitolul 5

|n zilele urm`toare, Fern se \ntreb` dac` se va obi[nui


vreodat` cu soneria tiranic` a ceasului de[tept`tor. Oricare era
ora ei de culcare, avea \ntotdeauna impresia c` de-abia \[i
pusese capul pe pern` când soneria strident` o scotea brutal
din somn. Trebuise s`-[i impun` s` alerge imediat sub un du[
rece, pentru a nu fi tentat` s` adoarm` din nou.
Spre ora [ase [i jum`tate, to]i copiii ajungeau la cre[`.
Rutina zilnic` \ncepea cu o inspec]ie rapid` a micilor mâini
gr`su]e, apoi li se puneau [ervete mari \n jurul gâtului, \nainte
de a se a[eza pe scaune \nalte \n jurul mesei. Fern le servea
lapte, biscui]i [i sup` celor mai mici.
Apoi, toat` aceast` mic` lume trecea la lada cu nisip unde
erau r`spândite numeroase juc`rii, \n timp ce adul]ii le
strângeau [i interveneau din când \n când pentru a aplana
certurile [i a [terge câteva lacrimi mari. |n mijlocul dimine]ii,
un somn pe paturile mici aducea un calm relativ.
PRE}UL PARADISULUI 77

Fern \[i descoperea talente neb`nuite pentru a lini[ti


copiii, s`-i consoleze, s` discute cu ei; Rhoda recunoscu ea
\ns`[i calit`]ile noii sale recrute.
Dup` odihn`, activit`]ile se reluau sub form` de diverse
jocuri, apoi se terminau prin vizita lui Ben Croft [i masa final`.
Mamele veneau s`-[i ia progeniturile la prânz, dar lucrul lui
Fern [i Rhodei nu se termina \nc`; trebuia s` pun` totul la loc
pentru ziua urm`toare. Mâncau dup` ceilal]i [i nu se bucurau
de un moment de destindere binemeritat decât mult mai
târziu dup`-amiaz`.
Atunci, Fern se refugia la r`coarea camerei sale, citea sau
scria, apoi se ducea la piscina taberei. Serile ei, \n general,
[i le petrecea \n tihn` \n compania Rhodei, \n apartamentul
acesteia. Grant \[i d`duse aprobarea pentru angajarea lui
Fern, dar nu c`utase s-o revad`. |n schimb, \l vedea cu
regularitate pe Ben Croft. Acesta nu-i ascunsese uimirea
resim]it` de toat` societatea bun` la dispari]ia brusc` a
tinerei femei.
– Ascultându-i pe unii, explic` el, te-ai retras \ntr-o
m`n`stire [i ar da o avere ca s` afle de ce. Freda Logan – cu
firea rea care o caracterizeaz` – a insinuat chiar c` ar putea fi
vorba de o campanie publicitar`. „Fiica pre[edintelui Opal se
lanseaz` \n opere de binefacere“... Oper` de binefacere, m`
\ntreb! Cre[a noastr` nu difer` cu nimic de altele [i copiii
no[tri indigeni sunt cei mai adorabili care exist`. Pe scurt,
cred c` va trebui s` te manife[ti, Fern. Arat`-le c` exi[ti \nc` [i
bârfele se vor opri de la sine.
78 ERICA SOMMER

– Pentru moment, n-am deloc timp, sublinie ea ferm.


– Nimic nu te oblig` s`-]i petreci serile \n camera ta, nu-i
a[a? Ascult`, Grant Wilder d` o mic` petrecere \ntre colegi la
Club, mâine sear`. Te-a invitat? Nu? |n acest caz, poate vei
accepta s` m` \nso]e[ti...
Fern n-avea nici un motiv s` refuze. |ntr-un moment sau
altul, va trebui s`-l \nfrunte din nou pe Grant: mai bine s-o
fac` \n mijlocul unei mul]imi, \n compania sigur` a medicului.
– Cu pl`cere, consim]i ea. Mul]umesc.
A doua zi, \ndreptându-se spre cl`direa a c`rei verand` era
frumos decorat` cu lumân`ri [i felinare, nu se putu \mpiedica
totu[i s` resimt` o anumit` team`: dac` Grant voia s`-i arate
r`ceal`, s` se arate dezagreabil, prezen]a invita]ilor nu-l va
opri... Din fericire, spre marea ei u[urare, el \i strânse mâna cu
cuvinte politicoase de bun venit, nel`sând nimic s` se vad`
din ne\n]elegerile lor. Dac` avea s`-i fac` repro[uri, va a[tepta
s-o fac` \n intimitate.
Fern cuno[tea deja din vedere câ]iva dintre invita]i, to]i
func]ionari la Opal, [i ei o primir` cu amabilitate ca pe una
de-a lor. |ncepea s` se destind` complet când Freda Logan, pe
care \ncerca totu[i s-o evite \nc` de la \nceput, se desprinse
dintr-un grup [i se apropie.
– Ia te uit`! N-am avut pl`cerea s` v` vedem de câtva timp,
remarc` ea cu un ton acid. Ne \ntrebam cu ce am putut s` v`
ofens`m...
Ea râse, pentru a atenua efectul acestor cuvinte, dar Fern
ghici r`utatea din spatele glumei.
PRE}UL PARADISULUI 79

– Pur [i simplu mi-am luat o slujb` dup` plecarea tat`lui


meu, replic` ea. Nu-i nevoie s` se caute alte motiva]ii ale
purt`rii mele.
– Desigur, dar... totul s-a petrecut atât de brusc... |ntr-o zi,
profit`m de compania lui sir Manfred [i a fiicei sale, [i \n ziua
urm`toare [i unul [i altul dispar la antipozi sau \n natur`...
N-am avut nici m`car ocazia s` v` z`rim prin ora[!
– Locuiesc \n tab`r`, din comoditate; Rhoda Camell a avut
amabilitatea s` m` g`zduiasc`.
– Dar de ce a]i acceptat aceast` slujb`? o chestion` Freda.
S` face]i pe doicile pe lâng` micii indigeni... Am fi putut s` v`
g`sim ceva mult mai potrivit! Austin ar fi apelat la câteva
rela]ii; poate v-ar fi oferit s` deveni]i chiar propria lui
secretar`...
– Nu [tiu s` bat la ma[in` [i a[ fi incapabil` s` ]in un fi[ier,
i-o t`ie Fern. |n plus, m` aflam la Maracca de [ase s`pt`mâni
f`r` s` m` fi apropiat cu adev`rat de localnici, de via]a lor
zilnic`... Munca mea la cre[` mi s-a p`rut un mijloc bun de a
izbuti!
– Sunte]i doar \n trecere, nu ve]i locui aici permanent!
Numai dac` nu v` gândi]i s` v` instala]i aici, c`s`torindu-v`, de
exemplu. Ceea ce, \n treac`t fie spus, ar explica multe
lucruri....
– Adev`rat? f`cu interlocutoarea ei, cu un ton rece. Care,
de exemplu?
– Draga mea, a]i fost foarte curtat` de când a]i sosit. Nu
nega]i [i zvonurile se r`spândesc repede. Sunte]i asociat` cu
80 ERICA SOMMER

u[urin]` cu unul sau altul din ace[ti domni. Favoritul, potrivit


unora, ar fi chiar domnul Grant Wilder. La urma urmei, nu
este \n curs de a deveni directorul „Opalului“, dup`
\ndep`rtarea so]ului meu?
Iat`-ne ajunse aici, se gândi Fern. Atacurile Fredei Logan se
explicau prin gelozie. |n mod ironic, \i punea pe Fern [i pe
Grant \n aceea[i tab`r`. Dac` ar b`nui realitatea... Tân`ra
femeie, pentru a pune cap`t acestei conversa]ii nepl`cute, se
limit` s` spun`, cu o not` de sarcasm, c` se sim]ea flatat` c`
atr`sese atât de mult o aten]ie pe care nu credea c` o merit`.
Pu]in mai târziu, când Ben [i Fern discutau \ntr-un grup la
care Grant se al`turase, unul din chelneri veni s` anun]e c`
doctorul este chemat la telefon.
Ben se \ndep`rt` [i reveni arborând un aer dezolat.
– |]i prezint toate scuzele mele, \i spuse el lui Fern, dar
sunt obligat neap`rat s` plec. Un tân`r angajat are o criz`
cardiac` [i trebuie s`-l transport la spitalul din Port Dauphin.
Nepl`cerea este c` risc foarte mult s` nu pot trece pe aici
\nainte de sfâr[itul petrecerii.
Fern \[i l`s` paharul [i zâmbi amabil`.
– N-are nici o importan]`, Ben. Plec cu tine. Nu te
deranjeaz` s` m` la[i la cre[`?
– Deloc... \ncepu Ben, dar nu putu s` continue, deoarece
un cor de proteste se ridic` imediat: „Ea nu trebuie s` ne
p`r`seasc`... Vom veghea asupra ei, nu v` nelini[ti]i...“
– O voi conduce pe Fern acas` eu \nsumi, retez` Grant cu
o voce t`ioas`.
PRE}UL PARADISULUI 81

Impresionat de acest ton f`r` replic`, Ben se \ndep`rt` f`r`


s` insiste [i cineva \i \nmân` din nou paharul tinerei femei.
Clubul \[i \nchidea totu[i u[ile la miezul nop]ii [i invita]ii
\[i luar` r`mas-bun unul de la altul. Grant, \n calitatea sa de
gazd`, trebuia s` r`mân` ultimul [i Fern \l a[tept`.
|n timpul nop]ii, o lini[te stranie c`dea peste tab`r`,
\nv`luind-o \ntr-un mister magic. Nici unul din zgomotele
asurzitoare zilnice nu se mai auzea; dar co[urile \nalte
continuau s` lanseze spre cer limbile lor de foc ro[ietice,
f`când mai intens, prin contrast, \ntunericul de la nivelul
solului...
Aerul era c`ldu] [i Grant \i propuse \nso]itoarei lui s`
mearg` pe jos pân` la cre[`. O dat` sosi]i \n fa]a u[ii de la
anex`, Fern scoase cheia din geant` [i-i \ntinse mâna lui
Grant.
– |]i mul]umesc c` m-ai \nso]it.
– Voi intra o clip` cu tine, replic` el f`r` s`-i strâng` mâna.
El \i lu` cheia cu autoritate [i deschise el \nsu[i u[a. Când
ajunser` \n`untru, \nchise u[a \n spatele lui.
Ea aprinse lumina, la fel de nervoas` ca [i cum se g`sea cu
un str`in.
– Tu... nu po]i r`mâne mult timp, bâigui ea. Clubul \[i va
\nchide u[ile [i...
– Nu, mi-am asigurat complicitatea lui Fadal, portarul, \i
explic` el non[alant.
El arunc` o privire circular` prin camera mic` [i auster`.
82 ERICA SOMMER

– A[adar, iat` cum tr`ie[ti acum... Este mai pu]in luxos


decât \n locuin]ele tale obi[nuite.
– Asta \mi convine perfect, ripost` ea, ghicind ironia lui [i
reg`sindu-[i brusc dispozi]ia agresiv`. M-a[ lipsi foarte bine de
comentariile tale.
– |]i savurezi independen]a, te \n]eleg, continu` el pe
acela[i ton, f`r` s` se lase tulburat. E[ti liber` s` invi]i pe cine
vrei, s` dai petreceri animate...
– Nu este cazul, sublinie ea. Mai \ntâi asta i-ar displ`cea
Rhodei, [i apoi, abia dac` este loc s` se a[eze o singur`
persoan` \n afar` de mine...
– {i Ben Croft? L-ai fi invitat s`-[i petreac` noaptea aici,
dac` te-ar fi condus el \nsu[i?
Fern tres`ri [i \[i re]inu cu greu un strig`t de indignare,
\n]elegând la timp c` Grant o provoca deliberat ca s-o
\nfurie.
– De ce aceast` \ntrebare? replic` ea cu o voce glacial`.
A[tep]i s`-]i propun acest gen de favoare, sau te gânde[ti s-o
solici]i?
– Nu, rican` el. }i-ai pierde prestigiul dac` m-a[ eschiva. {i
dac` a[ accepta, ai fi [i mai perdant`... Nu-]i lua acest risc.
– Nu-l voi lua nici cu tine nici cu Ben, s` [tii. Acum, e[ti
amabil s` te retragi? Sunt obosit` [i trebuie s` m` scol foarte
devreme mâine diminea]`.
– Ca s`-]i iei postul... Ce aranjament minunat, aceast`
slujb`, nu-i a[a? Serve[te perfect intereselor tale...
PRE}UL PARADISULUI 83

– Ce vrei s` spui?
– Dar, \ntâlnirile tale zilnice cu un medic tân`r cu inima
sensibil`, cu priviri tandre schimbate pe deasupra capetelor
copiilor...
– Faci aluzie la Ben Croft?
– Mi se pare evident, nu? Da, ai manevrat admirabil.
Stupefiat`, bâigui:
– Tu... m` acuzi c` am acceptat aceast` slujb` cu unicul
scop de a-l seduce pe acest nefericit?
– Exact. Inutil s` te scuzi...
– |n acest caz, \i arunc` ea cu o voce [uier`toare, de ce n-ai
\mpiedicat-o pe Rhoda s` m` angajeze? Nimic nu te oprea!
– S` spunem c` la \nceput nu mi-am dat seama de
motiva]iile tale. Dup` aceea, am hot`rât s` v`d pân` unde vei
putea s` mergi... |]i pierzi timpul cu Ben, [tii foarte bine. S`
reamintim, \n ap`rarea lui, c` Ben \mi seam`n`; \i place
mi[carea, s` plece \n aventur`. Când \[i va alege o so]ie, \i va
cere s`-l urmeze orice s-ar \ntâmpla.
– {tiu, r`spunse ea pe un ton egal. Mi-am dat deja seama.
– }i-a vorbit despre asta ca s` te pun` \n gard`?
– N-a avut nevoie s` m` „previn`“ cum se pare c` insinuezi,
deoarece rela]ia noastr` nu este nicidecum a[a cum \]i
imaginezi.
– Chiar [i din partea lui? M` uime[ti. |l credeam \ndr`gostit
p`tima[ de tine [i gata s` cedeze farmecelor tale.
– |n acest caz, de ce nu-i dai lui sfaturi, mai curând decât mie.
Grant se \ntoarse spre u[` [i puse mâna pe clan]`.
84 ERICA SOMMER

– {i s`-i dezv`lui astfel interesul pe care ]i-l port \n ciuda a


tot, \n timp ce este foarte departe de a b`nui? Bine\n]eles c` nu!
Avu un râs rece [i ad`ug`:
– Dac` te joci cu el ca s`-]i treac` timpul, nu pot decât s`-i
doresc noroc!
– |ntr-un cuvânt, sunt liber` s` continui s`-l frecventez
dup` placul meu; asta ]i-e indiferent...
– Te \n[eli. Dac` vreodat` vei merge prea departe cu una
din cuceririle tale, \]i vei mu[ca degetele, te anun] solemn
chiar acum.
La sfâr[itul frazei, nu mai râdea; tonul lui avea chiar o not`
de amenin]are. Deschise u[a [i silueta lui se deta[a o clip` pe
prag \nainte s-o \nchid` dup` el.
Fern r`mase tulburat`. Ce semnifica]ie avea toat` aceast`
conversa]ie? Grant se gândea oare s` divor]eze? |n orice caz,
nu mai sim]ea nimic pentru ea, cu excep]ia dorin]ei de a o
face s` sufere, [i lacrimi fierbin]i \i arser` ochii...

***

Ca urmare a acestei petreceri, re\ncepu s` accepte invita]ii


[i cin` \n ora[ de dou` sau trei ori pe s`pt`mân`. Observa]iile
insidioase ale Fredei Logan nu erau str`ine de aceast` nou`
atitudine; pe deasupra, voia s`-l fac` pe Grant s` \n]eleag` c`
singur`tatea sa temporar` fusese \n mod liber aleas` [i c`
hot`rârea ei n-avea nicidecum de suferit. |i scrise o scrisoare
lung` tat`lui ei \n Australia, insistând asupra „minunatei ei
PRE}UL PARADISULUI 85

[ederi la Maracca“ [i „imensul beneficiu pe care-l scotea din


slujba ei“. Nu trebuia s`-l lase pe sir Manfred s` cread` c`
suferea de abandonul lui!
Reluându-[i activit`]ile mondene, se punea rapid la curent
– f`r` voia ei – cu bârfele care circulau \n mica societate, din
care multe se refereau la numeroasele \ntâlniri ale lui Grant
cu Rose de Millet. Erau v`zu]i \mpreun` la cazinou, la curse,
ca spectatori unul celuilalt când Rose cânta sau când Grant
participa la o competi]ie de schi nautic... Zvonurile vorbeau
tot mai des despre o logodn` [i Fern turba de furie c` nu
poate s` deschid` ochii interlocutorilor ei. Grant [i Rose erau
invita]i sistematic \mpreun`, ca [i Fern cu Ben. Cu melancolie,
regreta c` so]ul ei nu-i propune niciodat` s`-l \nso]easc`,
m`car o singur` dat`... I-ar fi refuzat propunerea, fire[te, dar
ar fi avut satisfac]ia intim` de a [ti c` mai conta pu]in \n ochii s`i...
Ben, cu care discuta adesea, o anun]` c` o rivalitate
crescând` se stabilea \ntre Austin Logan [i Grant. Acesta din
urm` trebuia nu numai s`-l \nlocuiasc` pe Austin la direc]ie
\ntr-un viitor apropiat, dar compania \l \ns`rcinase s` instaleze
o platform` de foraj submarin la o oarecare distan]` de coast`.
Ori Logan, neavând nici un fel de cuno[tin]` \n acest domeniu
special, fusese plasat sub ordinele directe ale lui Grant pentru
probleme de realizare. Acest aranjament fire[te, \i sporise
considerabil ranchiuna pe care [i-o manifesta ridicând o serie
de obstacole \n drumul noului lui superior ierarhic.
– Când, \i explic` Ben, refuz` s`-i trimit` lui Grant
muncitori, pretextând c` nu sunt disponibili, când seam`n`
86 ERICA SOMMER

tulbur`ri chiar printre angaja]i, vorbindu-l de r`u pe domnul


Wilder; \ngro[ea riscurile, sugerându-le s` pretind` prime
suplimentare total nejustificate, dezavuând public politica
Opalului... [i \ntr-o companie atât de mare, se g`sesc oricând
min]i pu]in naive care pleac` urechea la acest gen de -
propagand`.
– Ce poate face Grant ca s` remedieze situa]ia?
– Se arat` foarte ferm. Ofer` contracte precise luând \n
calcul toate riscurile, toate primele etc., \ntr-o manier` clar` [i
definitiv`... dar Logan sap` \ncrederea muncitorilor, ceea ce
face lucrurile [i mai dificile.
– N-ar putea s`-l concedieze pur [i simplu pe Austin
Logan?
– Nu \n situa]ia actual`, când acesta are autoritate asupra
multor sectoare; i-ar trebui acordul Opalului, [i Grant nu ]ine
s` apeleze la asta. |n ochii s`i, asta ar echivala s`-[i recunoasc`
e[ecul. O va face dac` va fi cazul, dar nu acum. Are destule
griji s` dejoace de asemenea capcanele doamnei Logan!
– Freda? se mir` Fern. Sim]isem du[m`nia care i-o purta...
Dar cum ar putea s`-i fac` r`u?
– |ntr-un fel destul de subtil. Nu \n mod direct, bine\n]eles.
Numai c`, fiind dotat` cu o limb` ascu]it`, se arat` dispus` s`
colporteze bârfele cele mai rele.
Aceast` ultim` observa]ie o l`s` pe tân`ra femeie
gânditoare [i de[i avea toat` \ncrederea \n so]ul ei când era
vorba s` fac` fa]` atacurilor, hot`r\ totu[i s`-i vorbeasc` discret
despre asta lui sir Manfred \n viitoarea scrisoare pe care i-o va
trimite. Cu pruden]`, \i prezent` intrigile Fredei cu umor, f`r`
PRE}UL PARADISULUI 87

s` par` c` le acord` prea mare importan]`; \nc` nu b`nuia


consecin]ele pe care le vor avea manevrele viclene ale
doamnei Logan...
Câteva zile mai târziu, spre marea ei surpriz`, Grant \nsu[i
o invit` la cin`. Rhoda ridicase receptorul [i i-l \ntinse lui Fern,
cu sprâncenele \ncruntate:
– Este pentru tine... din partea „patronului“. Sper c` n-ai
f`cut nici o gre[eal`!
Fern zâmbi [i lu` receptorul.
– Pot s` cinez ast` sear` cu tine? \i arunc` Grant f`r` nici o
introducere. Voi trece s` te iau la ora opt.
Luat` pe nepreg`tite, tân`ra femeie ezit`.
– Nu [tiu dac`...
– {tii cu siguran]` dac` e[ti liber` sau nu, i-o t`ie el. Am
nevoie s`-]i vorbesc. |mbrac`-te simplu: vom merge \ntr-un
mic restaurant din afara ora[ului. Ora opt, \]i amintesc.
|nchise f`r` s` mai a[tepte r`spunsul ei. Dup` aceea,
presupunerile cele mai nebune[ti se succedar` \n mintea lui
Fern. So]ul ei \i va propune oare s`-[i reia via]a comun`,
acceptând \n sfâr[it condi]iile cerute de ea? Sau \i va cere,
dimpotriv`, s` divor]eze? Nu reu[ea s` \ntrevad` nici o alt`
ipotez` \ntre aceste dou` extreme.
Când veni s-o caute, \mbr`case o rochie lejer` verde
deschis, plisat` \ncepând de la talie, [i o e[arf` de m`tase
asortat` \n jurul gâtului. O briz` nocturn`, \n ma[ina
decapotabil`, \i atingea u[or fa]a, ca o mângâiere r`coritoare.
O noapte atât de frumoas` putea s`-i rezerve o surpriz`
dezagreabil`? Se \ndoia.
88 ERICA SOMMER

La \nceputul cinei, Grant se ar`t` de altfel \ncânt`tor [i \n


dispozi]ia cea mai minunat` din lume. De câte ori, la Londra,
\mp`rt`[iser` mese delicioase \ntre patru ochi, \nainte de a se
\ntoarce acas` ca doi \ndr`gosti]i? Acum, ea va pleca s` doarm`
singur`...
|n timpul desertului, hot`r\ totu[i s` se l`mureasc`.
– Nu mi-ai spus la telefon c` dore[ti s`-mi vorbe[ti?
|nainte de a r`spunde, el \[i aprinse o ]igar` al c`rei cap`t
sclipi \n penumbra pl`cut` a micului restaurant luminat doar
de câteva lumân`ri.
– O voi face \ntr-o clip`; voiam mai \ntâi s` te las s`-]i
savurezi masa.
– Este vorba deci de... o veste nepl`cut`?
– |ntr-un fel... I-ai scris tat`lui t`u, recent, nu-i a[a? }i-a
r`spuns deja?
– Hm... nu, replic` ea, deodat` nelini[tit`. De ce?
– Mi-a telefonat ieri, preocupat s` ob]in` am`nunte despre
intrigile Fredei Logan despre care i-ai scris. A[ vrea s` [tiu cu
ce drept te amesteci \n probleme care nu te privesc
nicidecum, fiind numai treburile Companiei. Pe drept sau pe
nedrept, tat`l t`u a \n]eles din termenii scrisorii tale c` nu mai
reu[esc s` st`pânesc situa]ia. Nu negi c` e[ti autorul acestui
gen de sugestie absurd`, nu-i a[a?
Fern avu brusc impresia c` tr`ie[te un co[mar. Masa
destins` se transforma brusc \ntr-un adev`rat
rechizitoriu...
PRE}UL PARADISULUI 89

– Eu... am f`cut aluzie la intrigile doamnei Logan, \ntr-


adev`r... Dar i-am raportat pur [i simplu ceea ce am auzit
vorbindu-se...
– De cine?
– Ei bine... de toat` lumea... Ben Croft, de exemplu.
– Neobi[nuit` lips` de discre]ie, pentru un medic!
– Ben [tie s` dea dovad` de mult tact \n profesia sa,
protest` ea. Manevrele Loganilor, \ncepând cu cele ale lui
Austin, nu sunt un secret pentru nimeni. Nici tata nu avea
\ncredere \n el...
– Nu asta este problema. Cine, dup` p`rerea ta, este
singurul judec`tor \n materie? Singurul \n m`sur` s` ia decizii?
– Tu, bine\n]eles, murmur` ea plecându-[i capul.
– Exact. {i va veni timpul s` fac apel la autorit`]ile
Opalului, când pericolul va fi real. Pân` atunci, atacurile,
zvonurile, intrigile oricare ar fi, nu ne intereseaz`. |n]elegi?
– Da. Oricum, puteai s` te exprimi mai politicos...
– Calomnia este un subiect cu care este important s` nu-]i
pui m`nu[i. |n calitate de angajat` a Opalului a[ fi putut s` te
convoc \n biroul meu ca s` te dojenesc, [i asta s-ar fi dovedit
mult mai pu]in politicos, nu crezi?
– Desigur, admise ea cu voce sc`zut`. |]i mul]umesc c`... ai
preferat s` m` invi]i la cin`.
Fern \ncerca o profund` deziluzie. Sperase c` vor aborda,
\ntr-un fel sau altul, problema rela]iei lor; nici vorb` de asta,
dimpotriv`, Grant p`rea preocupat numai de a evita un
scandal susceptibil s`-i p`teze imaginea. Evident, avea
90 ERICA SOMMER

dreptate s` ignore cu arogan]` criticile cele mai viclene, dar ea


dezaproba felul pe care-l alesese ca s-o pun` \n gard`. Decât
s`-i vorbeasc` \n particular \ntr-un restaurant, de ce s` n-o
trateze ca de la egal la egal? S`-i cear`, de exemplu,
cooperarea? |n loc de asta, o acuza c` intervenise \n ceea ce
n-o privea, c`-[i dep`[ise drepturile de angajat`...
Ca [i cum \i ghicea gândurile, el \i arunc` pe
nea[teptate:
– Regre]i c` e[ti \n postura de a primi ordine [i repro[uri
venind de la mine?
– Sperai a[adar s` m` faci s` regret? ripost` ea.
El ridic` din umeri.
– Nu m-am oprit la acest detaliu... Sentimentele mele
personale n-au nici un amestec.
El se ridic` [i o ajut` s`-[i pun` vesta.
– Totu[i, sublinie ea, apreciezi de obicei femeile care-[i
câ[tig` existen]a...
– Da, \n majoritatea cazurilor, admise el conducând-o spre
ie[ire.
– Ca Rose de Millet, de exemplu? nu se putu ea \mpiedica
s` adauge.
Grant râse scurt.
– Ce memorie, draga mea! {i mai ales, ce uimitoare
gelozie! {tii deci c` am mult` stim` pentru Rose, \ntr-adev`r,
[i nu numai pentru c` munce[te cu \ndârjire ca s` reu[easc`.
Acest r`spuns te satisface?
PRE}UL PARADISULUI 91

– Nu-mi pusesem problema, i-o \ntoarse cu r`ceal` Fern.


Sentimentele tale pentru Rose nu sunt ignorate de nimeni.
– |n]eleg c` bârfele se r`spândesc repede [i \n aceast`
privin]`...
Tân`ra femeie nu r`spunse. Luaser` loc \n ma[in` [i
merser` de-a lungul m`rii ca s` se \ntoarc` \n tab`r`, dar Grant
dep`[i cre[a [i se opri la docurile \n construc]ie. El se sprijini
de scaun [i ar`t` spre larg, explicând:
– Iat` ultima noastr` realizare... Ce p`rere ai?
Uimit`, ea privi platforma de foraj luminat` \n \ntregime,
care se ridica \n fa]a lor ca un imens vapor. De ce o aducea
aici? N-o invitase doar cu unicul scop de a o dojeni?
– Ce vrei s`... \ncepu ea.
El o \ntrerupse, ca s` continue:
– |n seara asta, platforma intr` \n activitate [i toat` echipa
vine s`-[i ia postul \n primire. Cum este vorba de o etap` din
care ne putem alege cu o mândrie legitim`, mi-am spus c` ]i-ar
pl`cea s-o prive[ti. Spectacolul merit` osteneala, nu-i a[a?
Fern nu putea s`-[i cread` urechilor. |n mod implicit,
solicita aprecierea ei, p`rerea ei... ca un copil dornic s` fie
admirat de mama sa pentru cel mai frumos desen al lui.
Mi[cat`, emo]ionat`, sus]inu cu \nsufle]ire:
– Este absolut magnific, Grant! O echip` complet` se
g`se[te acum la bord?
– Da, [i lucreaz` f`r` pauz`, oricât de lini[tit` poate s` par`
platforma v`zut` de aici.
Aproape vis`tor, pu]in pentru el \nsu[i, ad`ug`:
92 ERICA SOMMER

– Ai rareori ocazia s` vezi func]ionând una din crea]iile


tale, care va continua s` existe [i s` participe la viitorul
omenirii mult dup` ce vei disp`rea. Iat`-m` deodat` filozof...
dar m` gândesc la apeductele trecutului, la poduri, la castele.
Da, adesea, li se mai cunosc oare arhitec]ii? Pu]ini mai [tiu.
Totu[i, dovada eforturilor lor r`mâne vizibil` [i util`...
Vocea lui se stinse [i, \n t`cerea care urm`, Fern se sim]i
profund tulburat`. Avea impresia c` un v`l se sfâ[ie \n fa]a
ochilor ei, f`când-o s` \n]eleag` cât de mult se \n[elase. Cu ce
drept, \n timpul c`s`toriei, insistase ca Grant s`-[i abandoneze
c`l`toriile \ndep`rtate pentru a se \nchide \ntr-un birou? L-ar
fi f`cut extrem de nefericit... Din fericire, el n-o ascultase.
Singurul ei regret, acum, era c` nu-l urmase, c` vrusese s`
frâng` acest spirit \ntreprinz`tor [i de aventur` care-l
st`pânea... Dar \l va asigura imediat c` totul se schimbase. De
acum \nainte, \l va \nso]i f`r` condi]ii, \n cele patru col]uri ale
lumii, dac` trebuia. Nu era so]ia lui, nu trebuia s` iubeasc` [i
s` \mp`rt`[easc` ce iubea cu el? Mai târziu, când vor fi \n
vârst` – oricât de greu era s` [i-l imagineze pe Grant ca un
domn venerabil! – \[i vor dep`na amintirile \n fa]a unui glob
p`mântesc: „Am s`pat pu]uri de petrol aici... aici...“
Impulsiv, \[i puse o mân` pe bra]ul \nso]itorului ei,
hot`rât` s`-i vorbeasc` f`r` s` a[tepte, chiar dac` emo]ia ei
risca s-o fac` incoerent` [i pu]in ridicol`.
– Grant, eu...
|n clipa aceea, toate luminile de pe platform` se stinser`.
Capitolul 6

Grant se redres` brusc [i-[i \ncrunt` sprâncenele pentru a


\ncerca s` str`pung` \ntunericul.
– Pentru Dumnezeu! Ce se \ntâmpl`? exclam` el.
Fern se mir`.
– Nu este normal? Nu este prev`zut s` se sting` luminile la
un moment dat?
– Bine\n]eles c` nu! replic` el cu un ton iritat. Echipa de
noapte a preluat serviciul, ]i-am spus, [i trebuie s` lucreze opt
ore f`r` \ntrerupere.
– |n cazul acesta, ce s-a putut \ntâmpla?
– O pan` de curent, \mi imaginez. Cât despre cauze...
Reflect` câteva secunde, apoi porni motorul.
– Trebuie s` le telefonez imediat [i s` alertez inginerii. Mai
\ntâi, te voi conduce.
– Nu-i nevoie, protest` ea. Cre[a se afl` \n direc]ia opus`...
Pot foarte bine s` merg pe jos.
94 ERICA SOMMER

– Nici vorb`. }ine-te, voi merge foarte repede.


O dat` ajuns` la destina]ie, se aplec` s`-i deschid` portiera,
f`r` s` ias` din vehicul. Fern se smulse \n grab` din scaunul ei.
– Mai ales, ]ine-m` la curent, \l rug` ea.
El \nchise prompt portiera [i ea nu-i auzi r`spunsul.
A doua zi diminea]`, totu[i, o [tire \nsp`imânt`toare se
r`spândi ca o dâr` de praf de pu[c`: instala]ia electric` de pe
platforma de foraj fusese sabotat`!
Pagubele, din fericire, erau minore, [i repara]iile durar`
doar dou`zeci [i patru de ore. Fern se \ntreb` cu o ironie
amar` dac` Grant ar fi dojenit-o la fel de sever dup` incident
decât \nainte... R`mânând f`r` ve[ti de la el, \[i blestem` de
dou` ori soarta. Pana se produsese tocmai \n momentul când
se preg`tea \n fine s`-i cear` iertare. Poate c` nici n-ar fi avut
nevoie de cuvinte pentru a-i ar`ta cât \l iubea \nc`, cât \[i regreta
atitudinea. Poate c` ofranda buzelor ar fi fost suficient`...
Cu toate acestea, o nelini[te viclean` se insinua \ncetul cu
\ncetul \n ea. Când adormise \n apartamentul lui, n-o acuzase
c` face pe seduc`toarea, c`-l tenta f`r` nici o sinceritate? Cine
[tie dac` n-ar fi f`cut aceea[i gre[eal` de interpretare? |n acest
caz, pana o scutise de o situa]ie mai mult decât umilitoare.
Trecur` mai multe zile f`r` s` primeasc` cel mai mic semn
din partea so]ului ei [i hot`rârea \ncepu s`-i sl`beasc`. Dac`
mai avea cel mai mic sentiment pentru ea, a[a cum crezuse
când o f`cuse s`-i admire realizarea, de ce n-o informa cu
ultimile evenimente? Nu \ndr`znea s`-l \ntrebe, ignorând total
starea lui de spirit...
PRE}UL PARADISULUI 95

Urm`toarea lor \ntâlnire a fost, totu[i total nea[teptat`


pentru amândoi.
Fern \[i d`duse \ntâlnire cu Ben \n barul hotelului Meurice
[i-l a[tepta, singur` la o mas`. Grant ap`ru deodat` [i se
apropie.
– Nu te deranjez? \i arunc` el cu non[alan]`.
Ea \[i ascunse emo]ia pe care aceast` apari]ie nea[teptat` o
stârni \n ea printr-o indiferen]` pref`cut`.
– Nu, deocamdat`, replic` ea cu r`ceal`.
– |n acest caz, \mi permi]i cu siguran]` s` m` a[ez o clip`...
Pot s`-]i ofer un pahar?
– Nu, \]i mul]umesc. |l a[tept pe Ben. Trebuie s` m` duc`
la cazinou.
O lic`rire ironic` str`luci \n ochii lui Grant.
– Va \ndr`zni oare s`-]i dea plas`? Ce mitocan...
Probabil c` nu este vina lui, se revolt` ea. O urgen]` \n
ultima clip`, f`r` \ndoial`. Dac` are cel mai mic obstacol, \mi
va telefona f`r` nici o \ndoial`.
– Astea sunt riscurile profesiei; ri[ti s` enervezi tinerele
femei cu care cinezi... Curios, \mp`rt`[im pu]in aceea[i soart`.
Rose, cu care aveam eu \nsumi \ntâlnire, r`mâne invizibil`.
– Rose de Millet? Nu trebuia s` cânte seara asta?
– Duminic`, o corect` el. I se acord` totu[i dou` zile libere
pe s`pt`mân`.
El chem` un chelner [i ad`ug`:
– Ascult`, m` voi consola cu un cocteil [i nu po]i s` m` la[i
s` beau singur. Accep]i cel pu]in un suc de fructe inofensiv?
Iritat` de tonul lui ironic protector, r`spunse t`ios:
96 ERICA SOMMER

– Voi lua un brandy, te rog.


El ridic` sprâncenele, [tiind foarte bine c` detesta aceast`
b`utur`, dar transmise totu[i comanda \nainte de a-[i pune
neglijent coatele pe mas`.
– Mm... despre ce am putea discuta? f`cu el pe un ton
nep`s`tor. De exemplu, s` pariem cine va sosi primul, Rose
sau Ben? Asta te va preg`ti pentru ruleta de la cazinou. Numai
dac`, fire[te, nu ne hot`râm noi \n[ine s` le tragem chiulul [i
s` mergem s` ne distr`m pe seama noastr`...
Fern b`u o \nghi]itur` de brandy.
– Din partea mea, i-o \ntoarse ea, nu m` mi[c de aici \nc`
un sfert de or` cel pu]in.
– {i... dac` Ben nu se arat`?
– |i voi l`sa un mesaj la recep]ie [i m` voi \ntoarce acas`.
– Ce perspectiv` sumbr`! E preferabil s-o abandonez pe
Rose [i s` ne unim momentan singur`t`]ile. Ce p`rere ai?
Râdea de ea, \[i d`dea seama, astfel c` r`spunse cu un aer
trufa[:
– Ideea nu mi se pare foarte bun`.
– Totu[i... \ncepu el.
Se opri, deoarece Fern se ridic` [i el \i urm`ri direc]ia
privirii; Rose de Millet tocmai intrase \n bar [i se \ndrepta
spre ei.
– Problema nu se mai pune, murmur` Fern.
Cânt`rea]a li se al`tur` [i-i adres` tinerei femei o privire
glacial` \nainte de a se \ntoarce spre Grant, care se ridicase la
rândul lui.
PRE}UL PARADISULUI 97

– Ei bine! \ncepu el cu un aer vesel. Cum spune proverbul,


mai bine mai târziu decât...
– Grant! i-o t`ie Rose, vizibil agitat`. Unde ai disp`rut? Te
a[tept de peste o jum`tate de or`. Ce naiba faci aici?
El schi]` gestul de a-i lua mâna, dar ea [i-o retrase prompt.
– {i eu te a[teptam, \i explic` el cu calm. Am sosit la ora
exact` a \ntâlnirii noastre.
– Numai c` nu trebuia s` ne \ntâlnim aici, ci \n
apartamentul t`u, \i arunc` ea cu un aer furios.
Dup` o privire piezi[` spre Fern, preciz`:
– Ce de obicei, dragul meu!
Privirea lui Grant se \ntoarse brusc spre Fern, care p`lise
u[or, apoi declar` cânt`re]ei pe un ton potolit:
– Este gre[eala mea, \n acest caz. Ar fi trebuit s` m` ar`t mai
precis când ]i-am dat \ntâlnire [i s`-]i spun c` te a[teptam aici.
Fa]a cânt`re]ei se lumin` imediat. Fern \[i lu` geanta [i f`cu
turul mesei.
– Pleci deja? se mir` so]ul ei.
– Da. Bun` seara, arunc` ea cu un semn scurt din cap.
El \[i consult` ceasul.
– Sfertul de or` pe care i l-ai acordat lui Ben nu a trecut...
Ea nu r`spunse, [i se repezi \n biroul recep]iei. Aici i se
spuse c` sosise un mesaj de câteva momente: tân`rul medic,
re]inut, se scuza c` trebuie s` anuleze \ntâlnirea lor.
Dac` m`car l-ar fi primit pu]in mai devreme, ar fi fost
scutit` de umilin]a de a afla c` Rose [i Grant se \ntâlneau „\n
apartamentul“ acestuia din urm`. Numita de Millet avea poate
o dublur` a cheii lui Grant...
98 ERICA SOMMER

Consecin]ele acestui detaliu \i provocau lui Fern un


adev`rat dezgust. Rivala ei trebuie c` cina adesea singur` cu
Grant, \[i petrece seara la el... Abia \ndr`znea s`-[i imagineze
urmarea.
Acum, cum va putea s`-i propun` so]ului ei s`-[i reia via]a
comun`? Dup` toate aparen]ele, era mult prea târziu....

***

La cre[`, din fericire, g`sea o adânc` u[urare s` se dedice


activit`]ii [i universului simplu [i curat al copiilor.
Spontanietatea lor nepref`cut`, lacrimile [i zâmbetul lor
ap`rând [i disp`rând la fel de prompt, o \nduio[au [i puneau
un balsam pe triste]ea ei. Rhoda \[i conducea micul ei regat cu
o fermitate lini[titoare, cu o mare bun`tate ascuns` sub
maniere pu]in aspre. Fern [tia cât se devota \n \ntregime
cauzei proteja]ilor ei [i mamele lor g`seau \ntotdeauna la ea o
ureche atent`.
Cele dou` tinere femei au fost invitate s` asiste la c`s`toria
lui Mahé. Ceremonia budist`, foarte simpl`, consta \n miruirea
mâinilor celor doi so]i [i binecuvântarea viitoarei lor case.
– Va trebui s` le ducem cadouri? \ntreb` Fern.
– Dac` vrei, dar nu este obligatoriu. Esen]ialul const` s` vii
personal: altfel, se vor sim]i grav ofensa]i.
Fern a ales totu[i o br`]ar` \ncânt`toare de argint pentru
mireas` [i Rhoda un set de crati]e din aram`. Luar` un taxi
pentru a ajunge \n micul sat unde avea loc c`s`toria. Dup`
PRE}UL PARADISULUI 99

\ndeplinirea ritualului, familia [i oaspe]ii merser` \n


procesiune pân` la noua locuin]`, o mic` vil` \ncânt`toare cu
acoperi[ul din frunze de palmieri. Urm` o recep]ie pe peluza
mare \nvecinat` cu casa.
Mahé [i so]ul ei, Selim, formau un cuplu foarte frumos.
Tân`rul avea o slujb` bun` pe o planta]ie de ceai [i familia lui
Mahé era mândr` s`-l primeasc` drept ginere. Buddha,
spuneau ei, le va da binecuvântarea [i le va permite s` aib`
numero[i fii. Selim, ca r`spuns la o \ntrebare a lui Fern, \i
explic` faptul c` avea el \nsu[i p`rin]i severi, dar drep]i, [i o
sor` \ncânt`toare pu]in mai tân`r` ca el, care lucra \ntr-unul
din birourile de la Opal. Aceasta, numit` Vitora, se ar`ta de
obicei foarte vesel`, dar p`rea mai melancolic` \n ultimul
timp, f`r` ca el s` \n]eleag` de ce.
Când Fern o z`ri pe Vitora, \[i d`du seama c` fratele ei nu
min]ise. Tân`ra indian` era \ntr-adev`r foarte frumoas`. Un
sarong roz deschis \i punea \n valoare tenul ar`miu [i ochii ei
mari, la fel de negri ca p`rul lung, str`luceau de inteligen]`.
Ea zâmbi cu blânde]e \n timpul prezent`rilor. Rhoda exclam`
imediat:
– Dar... noi ne-am \ntâlnit deja, nu-i a[a? Unde lucrezi exact?
– |n biroul domnului Logan, \i explic` sora lui Selim.
Deschid coresponden]a, r`spund la telefon...
– Fratele t`u pare foarte fericit, azi, spuse Fern. Nu e[ti
c`s`torit`?
O umbr` trecu peste fa]a interlocutoarei ei [i r`spunse cu
oarecare rezerv`:
100 ERICA SOMMER

– Nu, n-am so].


Fern \n]elese c` era preferabil s` nu insiste. Pu]in mai târziu,
Rhoda suger` c` Vitora \i invidia poate pe Mahé [i pe Selim.
– Este cam cu cinci ani mai mare decât Mahé [i trebuie c`,
incon[tient, \i poart` pic` acesteia c` se c`s`tore[te \naintea
ei... Poate c` n-a primit nici o propunere.
– |n ciuda frumuse]ii ei? se mir` Fern. Nu este posibil.
B`rba]ii din regiune nu pot fi atât de orbi!
Dar Rhoda ]inu la verdictul ei.
– Tocmai! Ea [tie foarte bine c` place [i este cu atât mai
disperat`...
– A spus doar c` n-are so], sublinie Fern.
– Desigur. Dar dac` ar fi avut un logodnic sau m`car un
iubit, n-ar fi ascuns-o.
Fern nu r`spunse. |n ceea ce o privea, \i avea pe Grant [i pe
Ben, so]ul [i pretendentul, [i era ca [i cum n-avea pe nimeni...
Rela]iile ei cu tân`rul medic, de altfel \ncepeau s-o
nelini[teasc`... El p`rea de acum \nainte s` considere c`
trebuie s` \mpart` cele mai mici momente de libertate [i Fern
\[i petrecea din ce \n ce mai rar serile singur` sau cu Rhoda.
Aprecia prietenia lui Ben, \i respecta ambi]ia, dar curtea
asidu` pe care i-o f`cea o contraria u[or. O considera drept
viitoarea lui so]ie, evoca pl`cerea pe care o avea f`când-o s`
cunoasc` un num`r mare de ]`ri diferite... Ori, cum s`-i
explice situa]ia f`r` s`-i dezv`luie rela]ia ei cu Grant? Trebuia
s` g`seasc` un mijloc s`-l descurajeze cu blânde]e, f`r` s`-l
fac` s` sufere...
PRE}UL PARADISULUI 101

Amâna mereu aceast` scaden]` dureroas` când ocazia


ap`ru \n sfâr[it, de[i f`r` voia ei.
Totul \ncepu \ntr-o diminea]` când Ben a fost convocat la
biroul lui Grant, atunci când \[i termina vizita la cre[`. Când
reap`ru, Rhoda tocmai plecase s` prânzeasc` la cantin` [i Fern
f`cea ordine \nainte s` i se al`ture.
Ben p`rea radios.
– Aduc o veste fantastic`! exclam` el luând-o pe tân`ra
femeie de talie ca s-o oblige s` fac` un tur de vals. Ghice[te care?
Ea se dep`rt` \ncet [i glumi:
– S` vedem... Ai inventat un remediu universal, [i ]i se va
decerna o medalie de ciocolat`...
– Nu, zâmbi el. Nu, iat` adev`rul: Opal angajeaz` personal
pentru noile sale instala]ii din Brazilia.
– Da?
– {i \n consecin]`, continu` el triumf`tor, voi fi promovat
[eful clinicii de acolo. Grant Wilder m-a recomandat el \nsu[i!
Pentru un motiv pe care nu-l \n]elese imediat, Fern sim]i
deodat` o nelini[te profund`.
– Tu... doar n-ai inten]ia s` accep]i? \ntreb` ea.
– Bine\n]eles c` da! Pentru cariera mea, asta reprezint` un
progres considerabil. |i sunt atât de recunosc`tor lui Grant c` s-a
gândit la mine! El trebuia de altfel s` cunoasc` r`spunsul meu
dinainte, deoarece a dat numele meu \nainte chiar s` m` consulte.
– Ah...
– N-a[ fi putut refuza; era ca [i cum mi-ar fi \ncredin]at
biletul de avion ast`zi! Peste o lun`, voi pleca. Sau mai curând...
El complet` cu o voce blând`:
102 ERICA SOMMER

– ... vom pleca. Nu-i a[a, Fern?


Aceasta, \ngrozit`, nu r`spunse imediat:
– Grant Wilder a sus]inut c` ac]iona astfel \n interesul
t`u?
– Da, a folosit de altfel aceste cuvinte. Asta este dovada
generozit`]ii sale... Dar m-ai auzit, Fern. Am spus „vom
pleca“... Vei veni cu mine?
|ngrozit` de duplicitatea lui Grant, pe care nu i-o putea
dezv`lui doctorului, \ncerc` totu[i s`-[i p`streze calmul:
– Eu... \]i mul]umesc foarte mult c` te-ai gândit la mine,
Ben. Din nefericire, \mi este imposibil s` te urmez... Tu... vei
merge singur \n Brazilia. Nu pot nicidecum s` te \nso]esc.
Descump`nit, el se \ncrunt`.
– Te temi s-o abandonezi pe Rhoda [i cre[a? Trebuie s` mai
r`mân \nc` o lun` pentru preaviz, s` [tii. Asta va l`sa tot
timpul necesar prietenei tale ca s`-]i g`seasc` o \nlocuitoare.
Ne vom c`s`tori \nainte de plecare, numai dac` nu vei prefera
s` te \ntorci \n Anglia pentru ceremonie, desigur. Eu...
Se opri, deodat` nelini[tit \n fa]a expresiei fe]ei lui Fern,
apoi ad`ug`:
– Vorbesc foarte serios, Fern, crede-m`! Eu... credeam c`
ne-am \n]eles sentimentele reciproce. Cel pu]in, sunt sigur de
ale mele. Nu... nu le \mp`rt`[e[ti?
Ea scutur` \ncet din cap.
– Nu, Ben, spuse ea blând. Eu... ar fi trebuit s` te previn
\nainte. }i-am purtat \ntotdeauna o profund` prietenie, dar
niciodat` mai mult. Speram c` nu te vei \ndr`gosti de mine...
PRE}UL PARADISULUI 103

– {tiai c` te iubeam! repro[` el. Te-a speriat dorin]a mea de


a c`l`tori mult [i des, nu-i a[a? Ascult`, am putea stabili un
compromis. Cu pu]in` bun`voin]`....
– Nu, repet` ea. Refuz s` te limitezi, s`-]i blochezi
planurile. Eu... am cu atât mai pu]in dreptul s-o fac deoarece
nu simt pentru tine altceva decât prietenie, \]i repet.
Ben p`li vizibil.
– Dar eu te ador, murmur` el [i sunt gata s` te fac fericit`,
orice ar fi... Te voi iubi pentru doi.
– Nu fi absurd, \l cert` ea blând. Cum a[ putea fi atât de
lipsit` de inim`? Ai nevoie de o so]ie care s` r`spund`
sentimentelor tale, este evident... Ori, eu m-a[ ar`ta
incapabil`. Eu... am fost deja \ndr`gostit` \nainte.
Adres` o rug`minte fierbinte cerului pentru ca el s` nu-i
cear` mai multe detalii, dar o \ntreb` cu o voce r`gu[it`, plin`
de am`r`ciune:
– {i... ce s-a \ntâmplat?
– Noi... ne-am desp`r]ir.
– De ce?
– Cam pentru acelea[i motive care m` \mpiedic` ast`zi s`
te urmez \n jurul lumii. El avea un spirit aventuros, eu voiam
un c`min lini[tit...
– {i n-a]i reu[it s` v` \n]elege]i...
– Exact.
– Dar \l iube[ti \nc`, nu-i a[a?
– Da, din nefericire. Am \n]eles dup` aceea, când era prea
târziu, cât de nedreapt` am fost s` m` \nc`p`]ânez.
104 ERICA SOMMER

– Dac` nu s-a c`s`torit cu altcineva, poate mai ai [ansa,


sublinie Ben. |n orice caz, asta pune cap`t rela]iei noastre... Te
iubesc, Fern, dar n-a[ putea suporta s` te [tiu \nc` ata[at` de
altul. Eu... am nevoie de o femeie capabil` s`-[i \mpart` via]a
cu mine...
El se \ntoarse u[or, cu buzele tremurând, [i ad`ug`:
– Nu-]i face griji pentru mine. R`mân foarte recunosc`tor
destinului c` mi-a permis s` te cunosc. Mi-ai adus mult [i am
\mp`rt`[it câteva momente frumoase.
Emo]ionat` pân` la lacrimi, tân`ra femeie replic`:
– Da, Ben, prietenia ta mi-a fost pre]ioas`. |]i mul]umesc
\nc` o dat` pentru \n]elegere.
Tân`rul medic se \ndrept` spre u[`, \ncheind:
– |i voi cere lui Grant s` m` lase s` plec imediat \n Brazilia, f`r`
s` m` oblige s` efectuez luna de preaviz. Va fi preferabil, cred.
– Oh, Ben...
Bulversat`, ea schi]` un gest de neputin]`. Cum putuse
Grant s` se arate atât de crud? {i dac` so]ul ei \l obliga pe Ben
s`-[i amâne cu o lun` plecarea, pentru a avea satisfac]ia
perfid` de a urm`ri disperarea rivalului lui?
– Ai dreptate, r`spunse ea, \n sfâr[it. Pentru tine, este
preferabil.
– |l voi vedea pe Grant mâine diminea]` ca s`-i anun]
decizia mea.
Fern \l privi ie[ind, cu inima grea. Un lucru era sigur: va
merge s`-l g`seasc` pe Grant \naintea lui.
Capitolul 7

Fern \[i consult` ceasul: era deja ora [apte seara... Trebuia
s`-l vad` pe Grant cât mai repede posibil. Telefon` la club,
unde portarul \i spuse c` domnul Wilder era absent [i c` se
g`sea probabil la hotelul Meurice, \n Port Dauphin. Ea hot`r\
s`-[i \ncerce [ansa mergând direct acolo. Dac` nu era,
deplasarea ei n-ar servi la nimic, dar dac` dimpotriv` lucra \n
apartamentul s`u, va fi locul ideal pentru discu]ia pe care o
inten]iona. Evident, se gândi ea cu cinism, poate c` nu va fi
singur...
Chem` un taxi [i l`s` un mesaj prevenind-o pe Rhoda de
plecarea ei. Ajuns` la Meurice, str`b`tu holul, sala
restaurantului, saloanele [i barurile, dar Grant nu era nic`ieri.
Lu` deci ascensorul pân` la ultimul etaj. Grant r`spunse
imediat la sonerie. Purta un halat de baie [i ]inea o carte \n
mân`. La vederea lui Fern, un zâmbet ironic \i ap`ru pe buze.
106 ERICA SOMMER

– Ia te uit`! f`cu el cu o voce t`r`g`nat`. A[ fi trebuit s`


pariez c` nu vei \ntârzia s` m` cau]i...
Nu p`rea câtu[i se pu]in surprins, ceea ce o descump`ni pe
tân`ra femeie. Reg`sindu-[i totu[i toat` indignarea gândindu-se
la Ben, i-o \ntoarse cu r`ceal`:
– Este cu atât mai pu]in surprinz`tor c` ai \ncercat s` te
debarasezi de unul din prietenii mei... Trebuia s` b`nuie[ti c`
voi reac]iona imediat!
Imperturbabil, Grant se \ndep`rt` ca s-o lase s` intre, apoi
\nchise u[a \n spatele ei.
– M` a[teptam, este exact, spuse el. Deoarece cunosc
capacitatea ta de a interpreta gre[it motiva]iile mele... Iat` c`
e[ti prompt` s` iei ap`rarea lui Ben, pe care-l consideri
pedepsit pe nedrept!
– Dac` n-a[ face-o eu atunci cine? i-o \ntoarse ea. Este
\nnebunit de recuno[tin]` fa]` de tine [i nu a b`nuit o singur`
dat` metodele viclene de care e[ti capabil ca s` m` pedepse[ti prin el.
Grant o cercet` \ndelung.
– Ai inten]ia s`-i comunici lui Ben deduc]iile tale? \ntreb`
el \n sfâr[it.
– Nu, fire[te. Deziluzia ar fi prea mare. Va pleca \n Brazilia
[i va reu[i acolo f`r` s` te acuze vreodat` c` ne-ai desp`r]it.
– N-am creat eu acest post de [ef de clinic`...
– Dar i l-ai propus imediat lui Ben! preciz` ea iritat`.
– Când i-am vorbit despre asta, s-a ar`tat imediat
entuziasmat. N-am avut aproape nimic de spus ca s`-l conving,
contrar a ceea ce crezi.
PRE}UL PARADISULUI 107

– Bine\n]eles c` nu! Ai contat pe ambi]ia sa [i nu gre[eai.


Este tocmai ceea ce face gestul atât de demn de dispre]. Erai
\n stare de orice ca s` pui cap`t prieteniei noastre. Ei bine, ai
reu[it... Felicit`ri!
– }i-ar pl`cea s` m` vezi cople[it de remu[c`ri, nu-i a[a?
Remu[c`ri c` i-am permis lui Ben Croft s`-[i satisfac`
ambi]iile!
– Nu, ci pentru c` ai f`cut-o cu asemenea motiva]ii
meschine.
– Exist` un lucru la care poate nu te-ai gândit, \i arunc` el
non[alant. Am ac]ionat pentru binele lui Ben, pentru a-l salva
nu numai de el \nsu[i... ci de tine.
– De... mine? gâfâi ea, stupefiat`. Dar este ridicol! Dac` s-a
\ndr`gostit de mine...
– Tocmai. Am crezut c` este de datoria mea s`-l opresc din
drum, fiindc` \[i asuma cele mai mari riscuri.
El se apropie de ea dup` ce-[i l`sase cartea jos [i \[i vârâse
mâinile \n buzunare. Ea se \nfior` u[or sim]indu-l atât de
aproape, inspirând parfumul familiar al lo]iunii lui dup` ras...
– Deoarece, continu` el cu ochii fixa]i asupra ei, tu
reprezin]i un pericol pentru orice b`rbat. Privirea ta, fa]a ta,
corpul t`u... Ben ]i-a propus cu siguran]` s`-l \nso]e[ti, nu-i
a[a? {i \mi \nchipui c` ai refuzat.
– Da.
– Nu erai preg`tit` pentru cel mai mic sacrificiu. Dac` a
hot`rât s` plece f`r` tine, a ac]ionat cu bun-sim], \nainte de a
fi prea târziu...
108 ERICA SOMMER

Fern \[i mu[c` buzele. Vizita ei se dovedea un e[ec; reu[ise


doar s`-[i atrag` din nou dispre]ul so]ului ei.
– Ben, \l inform` ea cu o voce monoton`, \]i va cere s`
p`r`seasc` Maracca imediat, f`r` s` mai execute luna de
previz.
– Foarte bine. |i voi accepta asta \ndat` ce-i voi g`si un
\nlocuitor.
Se \ndrept` spre u[` [i puse mâna pe clan]`.
– Cum ai venit aici?
– Cu taxiul.
– I-ai cerut s` te a[tepte?
– Da, min]i ea.
– Este perfect, deoarece nu pot s` te conduc; am o
\ntâlnire.
El \i deschise u[a [i Fern ie[i, literalmente concediat`.
Câteva zile mai târziu, succesorul lui Ben – doctorul
Verhout – sosi pe insul`, [i Ben \ncepu imediat s`-[i
preg`teasc` bagajele.
|n ajunul plec`rii lui Ben se organiz` o mare petrecere [i
spre marea u[urare a lui Fern, tân`rul medic nu \ncerc` s` se
izoleze cu ea pentru a-[i lua r`mas-bun \n particular. |n
diminea]a urm`toare, el veni la cre[` s`-i spun` la revedere
Rhodei [i copiilor, cu bra]ele pline de cadouri. S`rut` to]i
copii, strânse mâna Rhodei [i lui Fern [i se \ndep`rt` dup`
ce-i [optise acesteia din urm`:
– Nu-]i port pic`... nu este vina ta. |]i mul]umesc \nc` o
dat` pentru tot.
PRE}UL PARADISULUI 109

Rhoda acceptase plecarea lui Ben f`r` s` pun` \ntreb`ri, cu


aceea[i discre]ie de care d`duse dovad` \n fa]a prieteniei
crescânde a celor doi colegi ai ei. Se mul]umi cu o simpl`
remarc` siblin`, m`rturie a perspicacit`]ii ei.
– Este p`cat c`-l pierdem pe Ben... din fericire, nu te
pierdem [i pe tine \n acela[i timp cu el!
Fern, de altfel, regret` repede c` atitudinea ei cuminte nu
era \mp`rt`[it` de toat` lumea. Se mirau c` r`spunde singur`
invita]iilor, [i numero[i pretenden]i se oferir` s`-l \nlocuiasc`
pe cel absent. Al]ii se ar`tar` mai dezagreabili [i nu ezitar` s`
colporteze tot felul de bârfe. Dac` probabil nu erau destinate
s` ajung` la urechile lui Fern, ea lu` totu[i cuno[tin]` de ele...
Unii, de exemplu, sugereau c` se debarasase de Ben Croft
fiindc` sir Manfred nu-l considerase demn de a-i deveni
ginere; al]ii atribuiau plecarea lui Ben unei deziluzii provocate
de prietena lui. Nu acorda ea favoruri [i altuia? insinuau
limbile cele mai perfide. Grant Wilder nu i-ar fi propus lui Ben
acest post dac` medicul nu l-ar fi implorat, persiflau al]ii.
Fern strângea din din]i [i nu acorda nici cea mai mic`
aten]ie valului de bârfe. Singura acuza]ie care \ntr-adev`r o
surprindea era aceea care o denun]a drept o femeie u[oar`;
nu i-a \n]eles originea pân` \n ziua când se trezi a[ezat` lâng`
Freda Logan, la coafor.
Freda \[i a[tepta rândul \n salon r`sfoind o revist` când
Fern fu introdus` [i rugat` s` ia loc [i s` a[tepte câteva
momente. So]ia lui Austin puse revista jos [i-i adres` un
zâmbet sub]ire.
110 ERICA SOMMER

– Bun` ziua, \i arunc` ea pe un ton mieros. V` ar`ta]i foarte


rar, \n ultimul timp. |nainte de plecarea lui Ben Croft, cel
pu]in, aveam pl`cerea s` v` vedem mult mai des... Ne miram
chiar pe vremea aceea, c` reu[ea]i s` \mp`ca]i ie[irile [i
munca, la fel de bine ca el. Fire[te, astea nu sunt decât bârfe.
{ti]i cum sunt oamenii...
– {tiu, din nefericire, r`spunse Fern, fals candid`.
– Da, era]i atât de lega]i \ncât se spera ca \ntr-o zi sau alta
ve]i anun]a c`s`toria voastr`. Când Ben a fugit pe
nea[teptate, ca o pisic` \n c`lduri, noi to]i ne-am \ntrebat ce
s-a \ntâmplat...
– Adev`rat? murmur` cu r`ceal` Fern, luând la rândul ei o
revist`. Am crezut c` \n]eleg, totu[i c` exist` mai multe teorii
care explic` plecarea lui.
Freda p`ru u[or descump`nit`.
– Oh! A[adar, [ti]i ce se vorbe[te?
– Prin for]a lucrurilor, ironiz` Fern.Bârfele \[i ating
\ntotdeauna ]inta, nu-i a[a? |ntr-un cuvânt, a[ fi capabil` s` v`
spun care din aceste ipoteze este cea bun`...
Interlocutoarea ei se aplec` \nainte, ignorând ironia.
– A[adar, a plecat \ntr-adev`r din motive personale, nu-i
a[a? Nu era \mpins doar de ambi]ie. {i... nu era]i str`in` de
problem`...
– Fire[te, \n m`sura \n care el [i cu mine legasem rapid
prietenie. Am fost prima care a auzit vestea plec`rii lui. Ne-am
bucurat \mpreun`.
Freda p`ru decep]ionat`.
PRE}UL PARADISULUI 111

– Vorbele s-au dezl`n]uit oare pe nedrept? Se spune c`


l-a]i abandonat pe Ben f`r` mil`, dup` ce v-a]i distrat cu el.
Aproape to]i prietenii mei au r`mas convin[i.
– Eu l-am \n]eles.
– Mai mult \nc`, Ben ar fi observat c` \l urm`rea]i pe Grant
Wilder cu insisten]` \n spatele lui [i...
|n fa]a expresiei uluite [i scandalizate a lui Fern, se gr`bi
apoi s` adauge:
– Este absurd, \mi dau foarte bine seama. V` datorez de
altfel, o m`rturisire: spre marea mea ru[ine, probabil eu sunt
la originea acestor pove[ti. Am povestit nu mai [tiu cui – f`r`
s` gândesc r`u bine\n]eles – c` a]i mers la domnul Wilder \ntr-o
sear`, [i c` era]i singur`. To]i [tiu c` Rose de Millet este o
obi[nuit` de fapt, dar dumneavoastr`... |n orice caz, episodul
s-a r`spândit din nefericire cu iu]eala fulgerului.
Fern \[i \ncrunt` sprâncenele, amintindu-[i c` explorase
tot parterul hotelului \n c`utarea so]ului ei.
– Nu-mi amintesc s` v` fi z`rit la bar sau \n saloane cu
aceast` ocazie, sublinie ea. Cine v-a spus c` urcasem s`-l v`d
pe Grant, \n acea zi?
– Ie[eam de la toalet` [i v-am auzit spunând „ultimul etaj“
b`iatului de la ascensor exact \nainte ca u[a s` se \nchid`.
Când a]i coborât, v-am v`zut traversând holul.
– A]i putut astfel s` v` da]i seama de extrema scurtime a
\ntrevederii noastre, ripost` sec Fern.
– Desigur, admise cu amabilitate Freda. Am gre[it relatând
ceea ce v`zusem \n momentul când oamenii au \nceput s`
112 ERICA SOMMER

bârfeasc`. A[ fi f`cut mai bine s` p`strez t`cerea [i s` v`


sf`tuiesc \n particular s` nu v` juca]i cu focul.... Mi-ar fi fost
u[or s` v` previn c` domnul Wilder are reputa]ia de... s`
spunem, de a aprecia considerabil sexul opus.
Lui Fern \i repugna s` abordeze subiectul, dar nu se putu
\mpiedica s` strecoare:
– |l credeam \n \ntregime devotat lui Rose de Millet...
– „|n \ntregime“? rican` doamna Logan. Draga mea
prieten`,, unui b`rbat ca Grant \i place \n general s` alerge
dup` mai mul]i iepuri deodat`. Func]ionarii din biroul s`u se
feresc de el ca de cium`! Toate astea explic` de ce n-ar trebui
s` v` coborâ]i la...
Se \ntrerupse, deoarece coafeza venea s-o cheme.
– Dac` Grant nu se arat` mai prudent, conchise ea
ridicându-se, risc` s` se g`seasc` \ntr-o situa]ie extrem de
stânjenitoare!
A[adar, iat` cum Port Dauphin explica plecarea lui Ben...
ca cea a unui \ndr`gostit \ndep`rtat de Grant Wilder. Fire[te,
dac` Freda nu lansase ea \ns`[i ideea, n-ar fi venit probabil \n
mintea nim`nui. Oricât de furioas` era Fern, se sim]ea total
neputincioas`. Cum ar putea pune cap`t acestor bârfe?
Trebuia s` se for]eze s` le trateze la justa lor valoare, cu
dispre].
Dup` plecarea lui Ben, tân`ra femeie suferea pu]in de
singur`tate. O chinuia o nevoie profund` de a se dest`inui,
dar nu putea s` [i-o potoleasc` nici m`car \n fa]a Rhodei...
Aceasta ar fi surprins` dac` ar afla adev`rul [i poate i-ar purta
PRE}UL PARADISULUI 113

pic` pentru c` o min]ise. Nu este mai pu]in adev`rat c` Fern


se gândea cu nostalgie la verigheta ei care se odihnea acum
\ntr-unul din sertarele lui Grant. Dac` dezv`luia vreodat`
c`s`toria lor, el n-o va ierta niciodat`, [i ar fi obligat` s`
p`r`seasc` Maracca [i s` se \ntoarc` \n Anglia, dup` ce s-ar
ridiculiza. Toat` insula s-ar distra pe seama ei! Desigur, va
trebui s` se \ntoarc` imediat, dar sub numele de Fern Stirling.
|n scrisorile c`tre tat`l s`u, se for]a s` par` cât mai vesel`
posibil [i s` nu-i mai vorbeasc` despre incidentele minore
care tulbura via]a taberei. Astea totu[i, deveneau din ce \n ce
mai frecvente. De la sabotajul platformei „accidentele“ aveau
loc aproape zilnic. {arpante pr`bu[ite, numeroase unelte
disp`rute; un incendiu se declan[`, din fericire repede
st`pânit. Austin Logan \[i \nmul]ea criticile, ostilitatea lui era
acum evident` [i \n mintea lui Fern, Grant trebuia cu
siguran]` s` b`nuiasc` faptul c` so]ul Fredei, chiar dac` nu
s`vâr[ea el \nsu[i nici o tic`lo[ie, era probabil instigatorul din
umbr`. Pentru moment, totu[i, el continua s`-[i conduc`
barca singur [i f`r` s` caute sus]inere la autorit`]ile
londoneze.
|n modul cel mai nea[teptat, totu[i, cea mai mare
„lovitur`“ \mpotriva lui veni din alt` parte.
|ntr-o zi când Fern se \ndrepta spre biroul lui Austin Logan
pentru a-i semna câteva documente administrative, \[i d`du
seama de absen]a Vitoriei. O rev`zuse de mai multe ori cu
ocazii diverse [i schimbase cu ea zâmbete [i cuvinte amabile.
Ma[inal, se \ntoarse spre cealalt` secretar` [i \ntreb`:
114 ERICA SOMMER

– Unde este Vitoria? Sper c` nu este bolnav`?


– Nu... Numai c` nu va reveni imediat. Cel pu]in m-ar mira...
Fern nu \ndr`zni s` \ntrebe mai mult, de team` s` nu par`
indiscret`, dar nu se putu \mpiedica s` men]ioneze incidentul
Rhodei, care declar` imediat:
– Vitora? Este \ns`rcinat` \n trei luni.
– Dumnezeule! Totu[i, la c`s`toria fratelui ei cu Mahé,
ne-a m`rturisit c` nu este c`s`torit`... Cum ai aflat vestea,
Rhoda?
– Vitora a le[inat la serviciu, acum câtva timp [i doctorul
Verhout a trimis-o imediat acas`. La \nceput, refuza s` dea
numele tat`lui copilului, dar pân` la urm` a dezv`luit.
– Cine este? Un locuitor al satului? Un angajat al taberei?
– Nu [tiu, admise Rhoda. Doctorul Verhout a p`strat
secretul profesional.
Totu[i, Vitora trebuie s` se fi confesat [i altora decât
medicului, deoarece dou` zile mai târziu, toat` lumea [tia
adev`rul. Vitora \l acuzase pe Grant Wilder.
{tirea avu efectul unei bombe asupra micii comunit`]i.
Fern se pr`bu[i. Totdeauna \l plasese pe Grant deasupra unor
asemenea lucruri... Dac` Freda r`spândise povestea, nu i-ar fi
acordat probabil nici un credit; dar informa]ia provenea de la
\ns`[i Vitora...
Tân`ra femeie \[i aminti c`-l auzise pe Selim spunând c`
p`rin]ii lui se ar`tau „severi, dar drep]i“. Cum vor reac]iona
fa]` de fiica lor? Gândurile ei se oprir` pentru o clip` la Rose
de Millet. Cum se va comporta cânt`rea]a \n fa]a acestor fapte?
PRE}UL PARADISULUI 115

Va trece peste furia [i gelozia ei ca s`-i aduc` sus]inerea ei lui


Grant? |i va lua ap`rarea \n fa]a valului de calomnii? Dac` \l
iubea, da, f`r` nici o \ndoial`. Deoarece, \ns`[i Fern, dup`
[ocul ini]ial, se sim]ea gata s` lupte pentru a ap`ra onoarea
so]ului ei. Vor \ncerca inevitabil s`-l \ndep`rteze de afacerile
din zon`... Grant nu tr`ise niciodat` o asemenea situa]ie: cu
spatele la zid, acuzat public de numero[i du[mani...
Fern ardea de dorin]a s`-l fac` s` [tie c` r`mânea al`turi de
el, gata s`-i aduc` mângâiere [i consolare. Dar \n aceast`
atmosfer` general` de dispre] [i de ostilitate, cum s`-l
abordeze? Dac` avea vreodat` ocazia s` se \ntâlneasc` singur`
cu el, [i s`-i explice c` nici rela]iile lui cu Rose de Millet sau cu
Vitora Sulong nu zdruncinau dragostea pe care i-o purta, ar
crede-o? Temându-se de scepticismul lui, nu \ndr`znea s`
\ncerce acest prim pas.
Grant, de altfel, departe de a p`rea \ncol]it, reac]iona \n
toat` aceast` situa]ie cu o deta[are suveran`. Nu cerea sfatul
nim`nui, nu recunoscu nimic [i nici nu dezmin]i nimic. Vitora
nu-[i relu` serviciul; r`mânea acas` la p`rin]ii ei unde, se
spunea, primea cu regularitate cecuri din partea lui Grant.
Aceast` ultim` informa]ie fu confirmat` de Mahé \n ziua
când veni la cre[` s` fac` o vizit` copiilor „ei“.
– Vitora prime[te \n fiecare s`pt`mân` o scrisoare,
con]inând un cec sau bani, explic` ea. Selim nu cunoa[te
totalul acestor sume, dar este sigur c` dep`[esc un salariu.
Suntem tri[ti pentru ea; avea o slujb` bun`... Dar domnul
Wilder a sf`tuit-o probabil s` se odihneasc` [i ea \l ascult`.
116 ERICA SOMMER

– Doctorul din districtul vostru o urm`re[te, nu-i a[a?


\ntreb` Rhoda.
– Da, o vede de fiecare dat` când trece prin sat. Vitora se
simte foarte bine.
– {i... p`rin]ii ei? Cum au primit vestea?
– La \nceput, tat`l lui Selim s-a ar`tat foarte furios. Apoi l-a
ascultat pe fiul lui, care a reu[it s`-l lini[teasc`. Ce s-a f`cut
este f`cut, nu-i a[a? Acum, el [i so]ia lui se bucur` la ideea de
a avea nepo]i.
Rhoda examin` silueta lui Mahé.
– Fiindc` le vei da [i tu? o chestion` ea.
Fa]a tinerei indiene se \ntunec`.
– Nu \nc`, din nefericire, r`spunse ea. Copilul meu [i cel
al Vitorei nu vor putea face \mpreun` primii pa[i... Regret.
– Un an sau doi diferen]` nu conteaz`, o consol` Rhoda.
Fern \[i mu[c` buzele, imaginându-[i viitorul fiu al lui
Grant poticnindu-se \n mijlocul micului sat indian, jucându-se
plângând cu lacrimi mari... Slav` Domnului, nici Rhoda, nici
Mahé nu ghiceau cât de dureroas` era toat` aceast`
conversa]ie. Cu un nod \n gât, se for]` s-o \ntrebe pe Mahé
dac` Grant \i f`cuse deja o vizit` Vitorei.
– Nu, r`spunse ea, dup` câte [tiu. Trimite doar cecurile,
nimic altceva.
Câtva timp, Fern a[tept` pu]in cam naiv ca so]ul ei s` vin`
s`-i spun` el \nsu[i ce decizie inten]iona s` ia cu privire la
Vitora. Dar el n-o f`cuse; asta \nsemna limpede c` nu mai era
so]ia lui decât pe hârtie.... De ce mai spera \n zadar ca mariajul
PRE}UL PARADISULUI 117

lor s` cunoasc` o nou` tinere]e? Pentru ce nu divor]aser`?


Acum, nu vor \ntârzia f`r` \ndoial` s` se hot`rasc`... Tân`ra
femeie \[i re]inu cu mare greutate lacrimile amare.
|ntr-o sear`, \n sfâr[it, Grant se hot`r\ s-o invite la cin`.
Când o \ntreb` dac` nu prefer` \n locul restaurantului
hotelului Meurice un loc mai lini[tit, Fern nu sc`p` ocazia.
– De ce nu... \n apartamentul t`u? \i suger` ea cu
timiditate.
– Bine\n]eles. Voi reu[i s` te iau la ora opt, ca de obicei.
– Nu, a[teapt`...
Rhoda nu va pune cu siguran]` \ntreb`ri, dar Fern prefera
ca ea s` nu [tie de \ntrevederea cu Grant.
– ... prefer s` ne \ntâlnim la barul hotelului, ad`ug` ea.
Când ajunse la hotel, la ora fixat`, se sim]ea cople[it` de
team`. Dac` cineva \i va vedea \mpreun`, pe ea [i so]ul ei,
bârfele se vor intensifica. Din fericire, el o a[tepta \ntr-un col]
retras [i disp`rur` rapid spre ascensor f`r` s` \ntâlneasc` pe
nimeni.
Cina era deja servit` pe masa din salon. Era vorba doar de
preparate reci; sup` de crustacee, mu[chi de pe[te, salat` [i
[arlot` cu fructe de plante tropicale. Fern ghici c` se
dispensase astfel de prezen]a unui chelner... {i el prefera
clandestinitatea.
El \i turn` vin \n pahar, i-l servi [i, ca de obicei, p`ru hot`rât
s` amâne orice discu]ie serioas` pân` la sfâr[itul mesei. De
data asta, totu[i, tân`ra femeie nu putu s` a[tepte. F`r`mi]ând
un miez de pâine, spuse, nervoas`:
118 ERICA SOMMER

– Te rog, spune-mi imediat ceea ce ai \n minte. {tiu foarte


bine c` nu este vorba de o simpl` cin` de curtuoazie.
Grant lu` o \nghi]itur` de vin [i \[i l`s` paharul, privind-o
gânditor.
– Dore[ti deja s` strici acest moment agreabil?
Fern se \nfior`.
– A[adar, ai s`-mi faci dezv`luiri atât de teribile?
El ridic` din umeri.
– Depinde... repet, termin` mai \ntâi lini[tit` masa. Am
comandat toate aceste mânc`ruri special pentru tine: este
contribu]ia mea la reu[ita serii. Cât despre participarea ta la
aceast` reu[it`, r`mâne de v`zut ce vei face...
Ce voia s` spun`? Cum putea s` r`mân` atât de calm \n
situa]ia complicat` \n care se g`sea? Fern oft` [i renun]` s`
elucideze problema pentru moment. Se for]` s`-[i savureze
supa, [i vinul ajutând-o, reu[i s` aprecieze celelalte feluri.
Conversa]ia continu` pe subiecte banale, impersonale: \n
mod vizibil, Grant se ar`ta complet imperturbabil \n fa]a
multitudinii de probleme care-l asaltau. Totu[i, tân`ra femeie
nu reu[ea s`-[i ascund` nervozitatea.
|n cele din urm`, Grant \mpinse pe teras` o mas` pe rotile
\nc`rcat` cu lichioruri [i un termos de cafea. Fern se a[ez` pe
un fotoliu de r`chit`, accept` o cea[c` de cafea [i un mic pahar
de lichior, dar le puse lâng` ea f`r` s` se ating` de ele. |n
spatele lor, marea scânteia tacit` sub clarul de lun`.
Grant lu` loc \n fa]a ei [i abord` \n fine lucrurile
importante.
PRE}UL PARADISULUI 119

– |]i voi da o veste care ai dreptul s-o afli.


– Oh! Pot... s` ghicesc despre ce este vorba? nu se putu
\mpiedica s`-l ironizeze.
– Nu cred. Sunt singurul la curent, deocamdat`.
– E[ti sigur? Totul se afl` atât de rapid, la Maracca!
– Nu de data asta, cel pu]in atât cât nu voi hot`r\ s` fac
[tirea public`. Iat`: \n curând, voi p`r`si insula pentru alt`
exploatare, \n Norvegia. Am fost anun]at de Londra acum
câteva zile.
Fern \l privi cu gura c`scat`. I se impunea o mutare pentru
a-l feri de du[mani sau... ceruse s` schimbe postul pentru a
sc`pa de problemele lui?
– Totu[i, trebuia s`-l \nlocuie[ti pe Austin Logan...
– Nu. De fapt, \mi vor g`si un \nlocuitor imediat.
Bine\n]eles, \nainte de toate trebuie s` rezolv aici toate
problemele care-mi revin. |ntr-o lun` sau dou`, mai mult sau
mai pu]in.
Rose de Millet [i Vitora Sulong, se gândi tân`ra femeie cu
am`r`ciune, trebuia s` fac` parte din aceste „probleme“... ca
[i, poate, ea \ns`[i!
– |mi \mp`rt`[e[ti toate astea, r`spunse ea, deoarece cazul
meu este unul dintre cele pe care trebuie s` le rezolvi, nu-i
a[a?
El se \ncrunt`, sincer surprins.
– Da, fire[te. M` crezi capabil s` dispar astfel \n natur` f`r`
s` te ]in la curent \n prealabil cu faptele [i gesturile mele?
120 ERICA SOMMER

– Nu ]i-ai dat prea mult osteneala s` m` informezi \n ace[ti


ultimi ani, \i aminti ea cu am`r`ciune. Tat`l meu avea grij`
s-o fac`.
– Desigur, dar de data asta este altfel. |n ochii legii, avem
anumite datorii unul fa]` de cel`lalt, [i de aceea te previn: voi
pleca s` m` instalez \n Norvegia. {i tu? Care sunt planurile
tale?
Fern ascult` aceast` ultim` \ntrebare cu disperare. El nu-i
propunea s`-l \nso]easc`.
B`u o \nghi]itur` de cafea c`ldu]` [i evit` un r`spuns
direct:
– Tata cunoa[te toate aceste... schimb`ri?
– F`r` nici o \ndoial`. El \nsu[i m-a propus s` plec \n
Norvegia.
– {i... ai inten]ia s` accep]i aceast` ofert`, bine\n]eles.
– A[a cum ai putut s` \n]elegi, m` tenteaz` enorm. Voi
aprecia o schimbare de atmosfer`.
– {i totodat` o schimbare de climat? nu se putu \mpiedica
s` nu-l ironizeze. |ntre eterna prim`var` din Maracca [i
z`pezile nordului... Nu te invidiez!
– Contrariul m-ar fi mirat, coment` el t`ios. Dar n-ai
r`spuns la \ntrebarea mea: ce inten]ionezi s` faci?
– Eu... Nu [tiu. Totul este a[a de nea[teptat... |mi place
insula, mi-am f`cut prieteni aici. Pe scurt, mi-ar pl`cea s`
r`mân pân` când tata se \ntoarce \n Anglia. |n acel moment,
cred c`-l voi urma.
PRE}UL PARADISULUI 121

El cl`tin` din cap, ca [i cum ideea i se p`rea rezonabil`,


apoi se ridic` s-o conduc`. Fern \[i lu` geanta [i-l urm` pân`
la u[`.
– |]i mul]umesc c` m-ai prevenit, prima, de plecarea ta,
murmur` ea. Tu... \mi vei spune data exact`...
Cuvintele lor sunau fals, ca [i cum schimbau doar câteva
cuvinte amabile la sfâr[itul unei seri, \n timp ce luau decizii
angajând \ntreaga lor via]`. Acum, o pr`pastie se s`pa \ntre ei:
drumurile lor continuau s` se dep`rteze. Grant r`spunse cu
amabilitate, se opri câteva clipe, apoi arunc` brusc, total
nea[teptat:
– {tii... \ncep s` cred c` sir Manfred avea dreptate, \n ziua
când a afirmat c` noi \n[ine ne suntem cei mai r`i du[mani, tu
[i cu mine.
– Ce... ce vrei s` spui? bâigui ea, stupefiat`.
– Ei bine, s-ar fi dovedit mai rezonabil, \n cazul nostru, s`
ne mul]umim cu o leg`tur` impetuoas`, apoi s` ne desp`r]im
buni prieteni. Cel pu]in, eu am gândit-o adesea. |n loc de asta,
r`mânem c`s`tori]i, dar separa]i, ca [i cum ne-am teme s`
recurgem la o solu]ie \ntr-adev`r definitiv`.
Doborât` de decep]ie, Fern bâigui:
– {i ast`zi, ]i-ar pl`cea s` recurgi la asta...
– Ideea mi-a trecut prin minte de multe ori, n-o neg. Nu,
a[ vrea \nainte de toate s` m` asigur de un lucru...
Fulger`tor, \n]elese c` o va atrage spre el ca s-o s`rute [i nu
va putea s`-i reziste.
122 ERICA SOMMER

Bra]ele lui o strângeau realmente [i buzele lui le c`utar` pe


ale ei cu pasiune, aproape cu furie. Ea ced` imediat, uitând tot
ce o \nconjura, \nchise ochii pentru a savura mai bine
mângâierile lui experte de-a lungul spatelui ei...
Apoi, \ncremeni subit, cu inima b`tându-i \n ritm accelerat.
„Expert!“ Era termenul potrivit pentru a descrie abilitatea lui
Grant, „priceperea“ lui cu femeile: \n felul acesta le cucerise
pe Rose de Millet, pe Vitora Sulong, cu siguran]` [i pe altele,
inclusiv propria lui so]ie... Nu! Nu va c`dea \n aceea[i capcan`.
Nu va fi o victim` printre altele.
– Las`-m`! ]ip` ea deodat`. Grant se execut` imediat,
ridicând sprâncenele cu un aer \ntreb`tor.
– Nu, murmur` ea. Este... este prea târziu. Trebuie s`
\n]elegi...
O lini[te grea se instal`, apoi el relu` cu o voce neutr`:
– |n]eleg.
Atunci, el \i deschise u[a [i ie[i \n acela[i timp cu ea, ca [i
cum dorea s-o conduc`.
– Te rog... \l rug` ea \n grab`. Permite-mi s` m` \ntorc
singur`.
El cl`tin` din cap, chem` ascensorul [i conchise când
cabina sosi:
– Voi comanda un taxi din camera mea. Te va a[tepta jos.
Capitolul 8

A doua zi, Fern primi un splendid buchet de orhidee [i de


iasomie. Pe o carte de vizit` prins` de celofan, era scris de
mâna lui Grant: „A fost foarte pl`cut pentru mine s` te
cunosc... la urma urmei“.
Cu un nod \n gât \[i re]inu lacrimile. Cu dou` zile \n urm`,
se vedea luându-i ap`rarea lui Grant, trecând peste toate
obstacolele ca s` lupte al`turi de el. I-ar fi iertat totul. Dar
uitase c` el n-avea nevoie de ajutorul nim`nui. |n ajun,
a[teptase \n zadar ca el s-o roage s` vin` \n Norvegia cu el.
Când o prinsese \n bra]e, se topise de pl`cere... {i apoi, se
gândise la celelalte...
|ntr-un cuvânt, pierduse ultima ei [ans` de a-[i reg`si locul
lâng` el. Acum, trebuia s` se gândeasc` la propria ei via]`, s`
elaboreze cu triste]e planuri de viitor. Lucrul la cre[` \i pl`cea
[i \n ce-o prive[te pe Rhoda, avea inten]ia s-o p`streze cât mai
mult timp posibil. Dup` plecarea so]ului ei, va trebui s` se
124 ERICA SOMMER

obi[nuiasc` a[adar cu o existen]` din care el va fi total


absent... |ncetul cu \ncetul, se va obi[nui. {i \ntr-o zi, vor
divor]a... când unul sau cel`lalt va dori s`-[i refac` via]a. |i
scrise f`r` entuziasm tat`lui ei, ca s`-l anun]e c` era la curent
cu plecarea lui Grant \n Norvegia. |i explic` inten]ia ei de a
amâna propria sa \ntoarcere la Londra pân` când el \nsu[i
p`r`se[te Australia.
Zilele la cre[` se scurgeau lini[tite, f`r` evenimente mai
importante decât o epidemie de varicel` sau o \mp`r]ire
s`pt`mânal` de \nghe]ate. |ntr-o diminea]`, totu[i, Mahé sosi
alergând, ciufulit`, \ntr-o stare de panic` total`.
– Vitora a disp`rut! strig` ea \ndat` ce trecu pragul. A
plecat! Nimeni nu [tie unde, nici de ce. N-a spus nimic... Miss
Camell, v` rog, ce putem face? N-a l`sat nici un mesaj...
Cu calm, Rhoda desprinse mâinile rug`toare ag`]ate de ale
ei [i-i ceru discret lui Fern s` prepare o cafea.
Când aceasta aduse trei ce[ti din b`utura fierbinte, Mahé o
lu` pe a ei [i-[i potoli setea cu aviditate. Le povesti apoi c` \n
ajun, Vitora se dusese la culcare ca de obicei; dar diminea]`
disp`ruse, luând cele câteva lucruri ale ei [i to]i banii. Tat`l ei
alerg` pân` la casa fiului lui ca s`-i duc` vestea, dar Selim era
deja plecat la lucru din zori. Mahé a fost cea care s-a deplasat
pentru a cere ajutorul fostei ei directoare.
– Mm! morm`i Rhoda cu un aer preocupat. Cumnata ta a
vrut poate doar s` se bucure de o zi de libertate. Va reapare
ast`-sear`, presupun...
PRE}UL PARADISULUI 125

– Noi nu credem. {i-a luat totul; sarongul, sandalele,


br`]`rile [i voalul... {i toate lucrurile de schimb. Mama ei n-a
mai g`sit nimic.
– Bine. Oricum, mergem imediat s`-l prevenim pe domnul
Wilder. Pân` când telefonez, Fern, e[ti atât de amabil` s-o
\ntrebi pe mica Fatima de ce \[i gole[te g`leata \n capul
fratelui ei?
Fern se \ndep`rt`, bucuroas` c` poate s` se ocupe de copii
[i s` evite astfel s`-l \ntâlneasc` pe Grant când va sosi. Poate o
va aduce pe Vitora? De ce n-ar vrea s`-l \ntâlneasc`, la urma
urmei?
El se prezent` câteva momente mai târziu [i se \nchise \n
birou ca s` discute cu Mahé [i Rhoda. Dup` dou`zeci de
minute, aceasta din urm` o c`ut` pe Fern [i o anun]`:
– Am reu[it s` smulgem o alt` parte din adev`r lui Mahé.
Tu [i domnul Wilder o ve]i l`sa \n trecere la soacra ei...
– Cum? se mir` Fren, tres`rind.
– Da. Grant a cerut ca o femeie s`-l \nso]easc`, pentru a-i
u[ura demersul. El te va pune la curent cu toate pe drum...
Gr`be[te-te, te a[teapt`.
– Dar... el nu este implicat \n toat` aceast` poveste?
– Absolut deloc, sunt sigur`. Este ceva chiar mai ciudat...
– Ce anume? insist` Fern, cu inima b`tând.
– Ei bine, faptele relatate de Mahé l-au surprins la fel de
mult ca pe mine, era vizibil. Ceea ce, ]inând seama de
circumstan]e, mi se pare extrem de curios...
126 ERICA SOMMER

F`r` s`-[i continue gândul, o \mpinse pe Fern spre u[`.


Mahé luase deja loc pe scaunul din spatele ma[inii, cu fa]a
palid` [i mâinile strânse pe genunchi. Grant demar` [i se
lans` \n sfâr[it \ntr-o lung` explica]ie.
– Acum câteva luni, Vitora dorea s` se logodeasc` cu un
tân`r cu numele de Husain Dhar, care locuie[te \ntr-un sat
vecin, [i lucreaz` ca sculptor \n lemn la Port Dauphin, unde \[i
vinde produsele turi[tilor. El \[i câ[tig` din plin existen]a, dar
se pare c` nu destul dup` gustul p`rin]ilor Sulong, care n-au
vrut s` aud` vorbindu-se despre el [i au obligat-o pe fiica lor
s` rup` leg`tura. Dup` p`rerea lui Selim, Vitora se supusese
f`r` s` insiste, dar Mahé crede c` cei doi \ndr`gosti]i
continuau s` se vad`. Vitora hot`râse s` i se al`ture lui Husain
\n aceast` diminea]`. De aceea, ne vom duce la el, pentru
orice eventualitate...
El se opri \n fa]a locuin]ei familiei Sulong [i disp`ru acolo
cu Mahé. Fern \n]elegea uimirea Rhodei: Grant vorbea despre
Vitora cu total` deta[are, ca [i cum era vorba de o str`in`! Dar
atunci, cum se explica faptul c` tân`ra \l desemnase drept tat`
al copilului? |i d`duse numele la \ntâmplare? Dar de ce? {i de
ce Grant nu dezmin]ise niciodat` acuza]ia? Fern se sim]ea
cople[it` de confuzia cea mai complet`. Toate faptele
contraziceau eviden]a, [i totu[i, tonul lui Grant p`rea \n
\ntregime sincer: el trebuie c` de-abia o cuno[tea pe Vitora
Sulong [i nu avusese cu ea nici un fel de rela]ie particular`...
El reap`ru [i continu` imediat drumul.
PRE}UL PARADISULUI 127

– Nici o speran]` de cooperare din partea p`rin]ilor, oft`


el. Sunt convin[i c` nu s-a dus la familia Dhar, c` leg`tura lor
s-a terminat de mult... Nu vor s` aud` vorbindu-se despre asta.
– Au avut alt` sugestie?
– Nu. Sunt \ngrijora]i mai ales de reputa]ia lor...
– Deja compromis`, nu? sublinie Fern cu bun-sim].
– Nu prea mult, se pare. Dac` te-am luat cu mine s`-i facem
o vizit` acestui tân`r, este pentru c` risc` s` aib` obiec]ii de
\n]eles la ideea de a o l`sa pe Vitora fa]` \n fa]` cu un b`rbat.
Admi]ând c` se afl` la el... Unii locuitori ai insulei r`mân
foarte ata[a]i de obiceiurile de alt`dat`.
– |n]eleg, murmur` ea, surprins` s`-l aud` vorbind despre
el \nsu[i, ca de „un b`rbat“ [i nu ca de „fostul amant“.
Hot`rât lucru, totul devenea din ce \n ce mai
surprinz`tor...
Grant, cu sprâncenele \ncruntate, se consacra cu voce tare
unor calcule savante.
– Dat` fiind distan]a care ne desparte de satul urm`tor, [i
admi]ând c` Vitora a plecat pe jos, avem o [ans` bun` s-o
ajungem din urm` pe drum, spuse el.
Totu[i, nu \ntâlniser` pe nimeni pân` când ap`rur`
primele case.
Grant \i ar`t` \n trecere o m`n`stire budist`. Cl`direa,
zugr`vit` \n \ntregime \n ro[u [i auriu, se ridica \n mijlocul
unei paji[ti pline de flori bine \ngrijite [i acoperi[ul auriu al
templului str`lucea \n soare. Tineri cu craniul ras se plimbau
lini[ti]i pe alei; unul din ei \i salut` politicos, \mpreunându-[i
mâinile sub b`rbie.
128 ERICA SOMMER

– Este vorba de un c`lug`r? \l \ntreb` Fern.


– Nu, dup` p`rerea mea. Pare prea tân`r. Tradi]ia cere ca
tinerii s` \ndeplineasc` un fel de „serviciu“ \nainte sau dup`
c`s`toria lor. Este o chestiune de onoare. Ah! Iat` casa familiei
Dhar, dac` indica]iile lui Mahé se adeveresc exacte...
Grant opri ma[ina [i se duser` s` bat` la u[a locuin]ei. O
femeie matur`, cu p`rul strâns sobru la spate, veni s` le
deschid`. Ea nu-i invit` s` intre [i ascult` cu un aer nep`s`tor
cererea lui Grant formulat` \n englez`, apoi \ncerc` s` \nchid`
u[a.
Dar el \[i strecur` rapid piciorul \n deschiz`tur` [i repet`
\ntrebarea \n dialectul local. Femeia se lans` \ntr-o lung`
diatrib` [i Grant o conduse pe Fern spre ma[in`, cu o expresie
\ntunecat`, \n timp ce u[a se \nchidea \n spatele lor.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Fern, \n timp ce porneau \ncet
la drum pentru a treia oar`.
– Ne \ntoarcem de unde am plecat, oft` el obosit. Vitora n-a
venit niciodat` aici. Nici domnul Dhar, nici so]ia lui n-au
v`zut-o dup` ruperea logodnei. Ei se arat` extrem de tri[ti, cu
atât mai mult cu cât nici fiul lor Husain nu este acas`...
– Adev`rat? Dar trebuie s` [tie totu[i unde se g`se[te!
– Da. |n m`n`stirea pe care am v`zut-o \n trecere, pe cale
s`-[i \ndeplineasc` „serviciul“ despre care ]i-am vorbit!
– {i unde Vitora, presupun, nu poate s` i se al`ture...
– Este incompatibil cu regula celibatului c`lug`rilor,
\ntr-adev`r. Nu mai avem decât s` a[tept`m ca ea s` dea un
semn.
PRE}UL PARADISULUI 129

– Ar fi putut... \ncerca s` p`r`seasc` insula prin mijloace


proprii?
– Pentru asta, trebuie mul]i bani...
– Dup` Mahé, [i-a luat cu ea toate economiile... R`mâne s`
afl`m dac` sunt suficien]i ca s` pl`teasc` trecerea pe continent
cu avionul sau cu vaporul...
Grant ridic` din umeri \n semn de ignoran]`.
– De unde s` [tiu? replic` el.
Fern se \ncrunt`. El accepta s`-[i consacre o or` sau dou`
din timpul s`u ca s-o caute pe Vitora, dar nu p`rea nelini[tit
peste m`sur` de soarta tinerei. O s`rutase totu[i, o ]inuse \n
bra]e... Era a[adar complet lipsit de sentimente umane?
– M` uime[ti, insist` ea nervoas`. N-ar trebui s` [tii câ]i
bani are Vitora? Nu i-ai trimis bani cu regularitate...
Se \ntrerupse, dându-[i seama c` el nu-i acorda nici cea mai
mic` aten]ie. Ajunseser` \n fa]a m`n`stirii: Grant \ncetini
brusc [i privea fix grilajul \nalt de la intrare.
El scoase o exclama]ie [i spuse cu o voce \n`bu[it`:
– Prive[te! Vitora... Ce naiba face aici?
Uluit`, Fern o z`ri pe tân`ra ascuns` pe jum`tate \n spatele
unei coloane. Imediat ce-i z`ri, \ncepu s` alerge ca un mic
animal speriat, dar Grant oprise [i s`ri din ma[in`. |n câteva
secunde, o ajunse pe fugar` [i o prinse de bra]. Fern se gr`bi
s` li se al`ture.
– Vitora! exclam` ea. Te-am c`utat peste tot... Domnul
Wilder te va conduce acas` la tine.
130 ERICA SOMMER

– Nu, nu vreau! implor` tân`ra \ncercând s` se desprind`.


|l a[tept pe Husain Dhar. Trebuie neap`rat s`-l v`d! Noi...
ne-am c`s`torit \n secret de câtva timp.
– V-a]i c`s`torit? replic` Fern, stupefiat`.
Ea arunc` o privire scurt` spre Grant, a c`rui fa]` r`mânea
de nep`truns.
– Ai dreptul s`-l vizitezi pe so]ul t`u \n timpul serviciului?
o \ntreb` el.
– Nu... n-am dreptul s` intru \n`untru. Dar a[tept aici pân` când
vine s` se plimbe prin gr`din`. Atunci, \l voi vedea [i-l voi striga...
– Chiar dac` risc` s`-[i \ncalce leg`mântul r`spunzându-]i?
sublinie Grant. {tii dac` iese \n fiecare zi \n parc?
– Da, \n timpul perioadei de rug`ciuni. |n afar` de zilele
când face chet` \n sat...
– |ntr-un cuvânt, rezum` el logic, po]i foarte bine s` a[tep]i
\n zadar pân` se face noapte.
– {tiu! Dar una din femeile din c`tun \mi va da ad`post s`
dorm...
– E[ti sigur`?
Tân`ra indian` p`li [i ezit`.
– Hm... voi \ncerca s` m` descurc. Trebuie neap`rat s`
revin aici mâine ca s`-l v`d pe Husain.
Grant arunc` o privire \ngrijorat` spre cer.
– O s` te ude ploaia, remarc` el, ar`tând norii plumburii
deasupra capetelor lor.
Chiar \n momentul când vorbea, pic`turi mari de ploaie
c`deau pe sol. Grant se \ntoarse spre Fern.
PRE}UL PARADISULUI 131

– Te rog, Fern, \ncearc` s-o convingi s` ne \nso]easc` la


ma[in`. Trebuie neap`rat s-o ducem acas` la ea, dar \nainte de
asta a[ vrea s` aflu pu]in mai mult despre aceast` c`s`torie.
Poate voi reu[i s` ob]in de la m`n`stire ca ei s`-i reduc`
serviciul lui Husain pân` la na[terea copilului. Cel pu]in, dac`
sunt \ntr-adev`r c`s`tori]i.
Fern \i arunc` o privire uluit`.
– Tu... Nu [tii?
– De unde s` [tiu? replic` el, spre surpriza tinerei femei.
{i ad`ug` nep`s`tor, \ndreptându-se spre ma[in`:
– Aceast` copil` nu mi-a f`cut confiden]e mai mult
decât ]ie!
Ploaia c`dea acum toren]ial [i Vitora accept` s` vin` s` se
ad`posteasc`. Dar odat` instalat` pe scaunul din spate, \ncepu
s` se plâng` cu o voce speriat`:
– L`sa]i-m` s` ies! Vreau s` merg cu dumneavoastr`, miss
Fern, dar nu cu domnul Wilder. Va fi furios pe mine [i m` va
pedepsi pentru c` i-am provocat toate aceste neajunsuri...
– Te \n[eli, sublinie calm \nso]itoarea ei. Domnul Wilder
nu te \nvinuie[te câtu[i de pu]in. Nu ]i se va \ntâmpla nimic.
Ea \[i scoase impermeabilul [i-l puse \n jurul umerilor
Vitorei, care tremura de frig.
Grant luase loc \n fa]`; se \ntoarse spre ele [i o privi pe
Fern cu un aer semnificativ ca s-o invite s` pun` \ntreb`ri.
– Spune-mi, Vitora, se execut` ea, de ce ]i-ai p`r`sit
domiciliul, \n aceast` diminea]`, pentru a \ncerca s` vorbe[ti
cu Husain?
132 ERICA SOMMER

Mai \ntâi fu t`cere. Apoi, \ncet, interpelata explic`, plecând ochii:


– Eu... nu dorm de mai multe nop]i, deoarece m-am purtat
foarte prost. Ast`zi, am avut nevoie s`-i explic situa]ia lui
Husain. Dar ac]ionam pentru el, pentru noi... Altfel, nu ni se
va mai permite niciodat` s` tr`im \mpreun`, s` fim ferici]i ca
Mahé [i Selim. Iat` pentru ce trebuia neap`rat s`-l v`d...
Fern ridic` o sprâncean` \ntreb`toare la adresa lui Grant,
care r`mase t`cut.
– Cine te va \mpiedica s`-l iube[ti pe Husain? \ntreb` ea.
– Tat`l [i mama mea.
– Când v-a]i c`s`torit, Vitora?
– Acum cinci luni, dar nimeni nu este la curent. Nici familia
mea, nici a lui Husain. Ceremonia a avut loc \ntr-un sat
\ndep`rtat, unde Husain are prieteni; ei ne-au servit drept
martori, ca s` valideze c`s`toria. Numai c`, acum, Husain
dore[te s`-[i efectueze serviciul la m`n`stire. |nainte, ne
vedeam adesea pe ascuns... Cum sunt [i eu o bun` budist`,
am acceptat. Voi a[tepta.
– Când a \nceput?
De data asta, Vitora se ar`t` mult mai vag` \n privin]a
datei.
– Oh! |nainte s` descop`r c` eram \ns`rcinat`. De atunci,
bine\n]eles, doctorul m-a sf`tuit s` m`rturisesc adev`rul...
– Dar ai p`strat t`cerea, interveni Grant. De ce?
– Pentru c` o doamn` mi-a spus c` era inutil, c` \mi va da
mul]i bani dac` spuneam doctorului c`...
|ncurcat`, \[i frânse mâinile, bâiguind:
PRE}UL PARADISULUI 133

– C` dumneavoastr`, domnule Wilder...


Fern, cu inima b`tând mai repede, cuprins` de o imens`
speran]`, nu \ndr`znea s`-[i cread` urechilor. |ntr-un cuvânt,
Vitora fusese pl`tit` s` mint`!
– Care doamn`? \ntreb` Grant, dezgustat.
– D... doamna Logan.
– {i... [i-a ]inut promisiunea s`-]i trimit` bani?
– Da. |n fiecare s`pt`mân`, prin po[t`.
– I-ai primit [i i-ai p`strat, l`sând oamenii s` cread` c`
veneau de la mine...
Vitora \ncuviin]` dând din cap.
– I-am luat pentru Husain, ad`ug` ea foarte repede. |n
felul acesta, când familiile noastre vor afla de c`s`toria
noastr`, vor [ti c` este destul de bogat [i ne vor ierta.
– |n]eleg... Dar [tii, nu-i a[a, c` era r`u s` procedezi astfel?
– Da. La \nceput, credeam c` nimeni nu va \ndr`zni s` v`
critice [i s` v` condamne. Apoi am... am \nceput s` am
remu[c`ri [i am hot`rât s`-l previn pe Husain...
– {tiu, i-o t`ie Grant.
El ad`ug`, adresându-se lui Fern:
– Vom putea \n sfâr[it s-o ducem la ea acas`... Dar ce vom
spune familiei?
– Adev`rul, de ce nu?
– Mm... nu mi se pare indispensabil.
– Trebuie! se revolt` ea. Reputa]ia ta...
– N-are nici o importan]`, i-o retez` el cu un gest al mâinii.
Porni ma[ina, reflectând cu voce tare:
134 ERICA SOMMER

– Vom vedea... am putea spune c` Vitora a dorit s` ia aer.


A f`cut o plimbare lung`...
– Ni[te ]`rani m-au dus cu c`ru]a lor, sus]inu Vitora,
venindu-i \n ajutor.
– Da, asta explic` de ce ai ajuns atât de departe. Pe scurt,
ne-am \ncruci[at pe drum; obosit`, ai acceptat s` te \ntorci
acas` cu noi. Fire[te, nu vei vorbi cu nimeni despre \ncercarea
de a-l \ntâlni pe so]ul t`u. Nu m`rturisi nimic nim`nui, m-ai
\n]eles? Ast`zi ai ie[it, dar mâine vei r`mâne lini[tit` acas`, ca
s` te odihne[ti. Când vei primi cecul de la doamna Logan,
ia-l [i p`streaz`-l, ca de obicei. Ai \n]eles?
Fern, ascultând cu stupefac]ie aceste sfaturi uimitoare,
v`zu o uimire egal` cu a ei ap`rând pe fa]a tinerei indiene.
Aceasta din urm` scutur` din cap cu un aer ne\ncrez`tor, apoi
un zâmbet ap`ru treptat pe buzele ei.
– Atunci, nu spun nimic, nici chiar lui Mahé [i lui Selim [i
p`strez to]i banii pentru când Husain \[i va termina serviciul!
Este bine a[a? Numai atunci vom m`rturisi adev`rul...
– Foarte bine, accept` Grant. {i cele mai bune ur`ri de
fericire!
O l`sar` pe Vitora \n fa]a casei ei [i o privir` cum intr`
\n`untru \nainte de a pleca.
– Cum va explica prezen]a tuturor hainelor de schimb din
co[? murmur` Fern.
– Nu-]i face griji pentru ea. Folose[te minciuna ca un
maestru [i va g`si cu siguran]` un motiv conving`tor.
PRE}UL PARADISULUI 135

– Grant, nu este pu]in cam mult s-o sus]ii \n toat` treaba


asta? \i repro[` tân`ra femeie.
– De ce? Gânde[te-te. A[ putea scurta serviciul lui Husain
Dhar, dar de ce s` nu-i l`s`m acestei dragi doamne Logan
pl`cerea de a-[i risipi \nc` un timp economiile?
– Grant! replic` ea, exasperat`. Ui]i a[adar scandalul care
acoper` numele t`u? N-ai nici o dorin]` s` te disculpi?
– Fiecare lucru la timpul s`u, \i arunc` el non[alant. A[tept
s` vin` ora mea.
– Nu vei risipi \ntr-o clip` bârfele care circul` de câteva
s`pt`mâni, ripost` ea. Când m` gândesc c` m-ai certat când
i-am raportat tatei micile r`ut`]i ale Fredei Logan... Acum,
când a comis fapte mult mai grave, nu ridici nici m`car un
deget ca s-o opre[ti! De ce n-ar inventa ceva mai r`u, fiind pe
o cale atât de bun`?
– Scrisoarea ta c`tre sir Manfred era prematur` [i
deplasat`. |nainte de a pune cap`t intrigilor cuplului Logan,
]in s`-[i mai sape pu]in ei \n[i[i propria groap`.
– |n detrimentul reputa]iei tale? Aceast` ultim` acuza]ie,
referitoare la Vitora, se poate dovedi deosebit de d`un`toare.
– Nu atât de mult dac` ar fi fost exact`, sublinie el filozofic.
{tii c` este vorba de zvonuri false [i pentru moment asta \mi
este de-ajuns.
El \i arunc` o privire scurt` \nainte de a continua:
– Pari gata s` intervii ca s`-mi iei ap`rarea... De ce te
prive[te problema onoarei mele?
Ea \[i mu[c` buzele.
136 ERICA SOMMER

– Eu... \i acord o mare importan]`...


T`cu, sperând c` el va [ti s` citeasc` printre cuvinte [i s`
ghiceasc` expresia dragostei [i loialit`]ii fa]` de el; dar el
r`mase t`cut [i ea nu se putu opri s` sublinieze cu ciud`:
– {i reac]ia Rosei de Millet \n fa]a atacurilor al c`ror ]int`
e[ti? Nu te obsedeaz` câtu[i de pu]in? Ai auzit cu siguran]`
bârfele [i probabil nu are o mare satisfac]ie...
Grant râse scurt.
– Rose are un caracter foarte pragmatic. Dac` sunt acuzat
c` m` comport ca un seduc`tor ordinar, se va ar`ta mai
degrab` flatat` decât altfel!
– De ce? Nu i-ai dat deja dovada capacit`]ilor tale?
Fern \nchise o clip` ochii. Ducea o lupt` pierdut`
dinainte...
– |n orice caz, relu` ea obosit`, nu conta pe mine s`-i
relatez Rhodei toate aceste minciuni cu pretinsa „plimbare“ a
Vitorei. |i sunt foarte ata[at` [i-i datorez multe. Refuz s` joc cel
mai mic rol \ntr-o \n[el`torie riscând s-o r`neasc`.
– |]i cer s` nu poveste[ti nimic, replic` el cu fermitate.
Nim`nui... [i este vorba de un ordin. Ai \n]eles?
Ea nu r`spunse, l`sându-l s`-i interpreteze cum dorea
t`cerea [i expresia \ntunecat`.
Capitolul 9

|ncurcat` c` nu [tie ce s`-i spun` Rhodei ca s` nu-l asculte


pe so]ul ei, Fern \i explic` doar c` nu era absolut nimic \ntre
Vitora [i Grant.
– A[ fi jurat, coment` Rhoda cu un aer satisf`cut. Vitora a
min]it a[adar acuzându-l [i v`d o singur` explica]ie la asta...
– Ah da? r`spunse vag Fern, stânjenit`.
– Dorea doar s`-l protejeze pe iubitul ei, oricine ar fi el!
explic` triumf`tor prietena ei. Grant va g`si un mijloc, mai
devreme sau mai târziu, s` pun` cap`t bârfelor.
Ea nu ad`ug` nimic, spre marea u[urare a interlocutoarei,
dar aceasta risca, dinspre partea ei, unele \ndoieli \n ce
prive[te ultima afirma]ie. La sfâr[itul s`pt`mânii urm`toare,
Grant nu luase \nc` nici o hot`râre cu privire la familia Logan.
Ce a[tepta oare? Poate „c`-[i s`pau groapa“, cum sugerase el,
dar \n acest interval, du[manii o s`pau mai curând pe a lui...
Dac` l`sa situa]ia s` se degradeze pân` la plecarea lui \n
138 ERICA SOMMER

Norvegia, Austin nu risca s`-l acuze public c` e[uase \n


misiunea lui de director, [i nu va reu[i s` fie concediat?
|n ceea ce o privea, Fern nu mai [tia deloc pentru ce
solu]ie s` opteze. S` plece, p`r`sind-o pe Rhoda? S` mai
r`mân` pu]in? |n orice caz, nu va p`r`si Maracca f`r` s` [tie cu
certitudine dac` Rosa \l va \nso]i pe Grant \n Norvegia. Era
indispensabil pentru lini[tea ei...
Pentru asta, hot`r\ s` se informeze discret pe lâng` Sophie
Dean, secretara – costumiera – acompaniatoarea cânt`re]ei.
Sophie p`rea \n permanen]` cople[it` de treburi [i singurul
moment când putea fi z`rit` era acela când cobora s`-[i ia un
sandvi[ de la cafeneaua hotelului Meurice. Ea [i Fern se
cuno[teau bine din vedere [i avuseser` ocazia s` schimbe
câteva cuvinte; \ntr-o zi, Fern o pândi deliberat pe Sophie [i-i
solicit` permisiunea s` se a[eze la masa ei.
– Desigur, v` rog, aprob` Sophie devorând con]inutul
platoului cu o rapiditate stupefiant`.
Dornic` s` n-o fac` pe interlocutoarea ei s`-[i piard`
timpul, Fern intr` hot`rât` \n subiect dup` un schimb
politicos de cuvinte.
– {i... Unde merge]i dup` aceea, la sfâr[itul sezonului \n
Maracca?
– Eu? \ntreb` Sophie \nghi]ind o lingur` cu crem` de
zah`r ars.
– Dumneavoastr` [i doamna de Millet, vreau s` spun.
– De data asta, nu este acela[i lucru. Eu m` \ntorc la familia
mea s` m` odihnesc [i Rose...
PRE}UL PARADISULUI 139

– V` desp`r]i]i? se mir` Fern.


– Da, \n fine! Lucrez ca o sclav` de [apte ani. S-a terminat!
Nu mai pot.
– A[adar, va p`r`si Maracca f`r` companie...
– Exact. Trebuie s` se duc` la Oslo pentru sezonul de
iarn`. Oh! Eu nu-mi fac griji. |mi va g`si repede o \nlocuitoare.
Cine nu viseaz` s` tr`iasc` \n intimitatea lui de Millet? De
departe, asta pare irezistibil...
Sophie \[i goli dintr-o \nghi]itur` cea[ca de cafea, \[i [terse
buzele, lu` po[eta sa [i se ridic`.
– |mi pare r`u, trebuie s` m` gr`besc, \i arunc` ea. Pe
curând...
Câteva secunde mai târziu, disp`ruse.
Oslo, \n Norvegia... Fern aflase destul. Grant [i Rose
mergeau \n acela[i loc. Tân`ra femeie sim]i o \mpuns`tur`
ciudat` \n adâncul stomacului. Asta n-avea nimic de-a face cu
foamea: o chinuia o profund` disperare.

***

Fern ar fi putut s` afle urm`toarea destina]ie a Rosei de


Millet f`r` s-o consulte pe secretara acesteia, deoarece a doua
zi, hotelul Meurice anun]a plecarea Rosei spre Oslo \n acela[i
timp cu un mare bal de \ncheiere dat \n onoarea ultimei
reprezenta]ii a cânt`re]ei. |n schimb, nimeni nu cuno[tea \nc`
noul transfer al lui Grant [i nici o limb` otr`vit` nu putea s`
se dezl`n]uie cu privire la acest subiect. Ceea ce nu \mpiedica
140 ERICA SOMMER

pe nimeni s` se \ntrebe dac` el [i Rose nu se vor c`s`tori, sau


dac` scandalul referitor la Vitora Sulong nu pusese definitiv
cap`t idilei lor... Pe de alt` parte, scriau ziarele, dificult`]ile
instala]iei petroliere sporeau. Compania Opal n-avea oare
inten]ia s` se debaraseze de domnul Wilder, mult prea
incompetent?
Cât trebuia s` se bucure cei doi Logani! se gândea cu
cinism Fern. Reu[iser` datorit` numeroaselor capcane
pres`rate \n drumul du[manului lor. De ce, pentru
Dumnezeu, Grant nu se hot`ra s` reac]ioneze?
Fern se hot`r\ s` nu se duc` la bal. Ar fi f`cut un efort
pentru Ben, dac-ar fi fost prezent, dar n-avea deloc inten]ia s`
accepte o eventual` invita]ie a lui Grant.
Când el \i telefon` ca s`-i propun` s-o \nso]easc`, ea nu-[i
ascunse am`r`ciunea.
– Glume[ti, \i arunc` ea. Nu ]in câtu[i de pu]in s` m` ar`t
la aceast` serat`.
– De ce? se mir` el. N-ai citit afi[ele? „O ocazie de neuitat,
n-o sc`pa“.
– Cu alte cuvinte, ripost` ea, un eveniment \n onoarea
Rosei de Millet. Mi-a[ repro[a s`-i fur o parte din aten]ia ta!
– Ia te uit`! ironiz` el. Gelozia ta pare mereu la fel de
vivace... Rose, o [tii ca [i mine, este o femeie talentat`,
voluntar` [i generoas`. Nu ai nici un motiv s` refuzi s`-i aduci
un omagiu... Nu este o lips` de gratitudine?
– Poate. Numai c` sunt surprins` s` aflu c` v` ve]i reg`si
curând \n Norvegia. N-ai s` m` faci s` cred c` este o simpl`
coinciden]`!
PRE}UL PARADISULUI 141

Urm` o mic` pauz`, \n timpul c`reia [i-l imagin` ridicând


din umeri cu indiferen]`.
– De ce nu? replic` el \n fine. Nu eu mi-am ales viitorul
post, mi s-a impus.
– Ce noroc pentru tine! persifl` ea.
– Vom vedea, r`spunse el evaziv. Pân` atunci, nu po]i lipsi
de la o gal` care promite s` fie deosebit de splendid`. Vei
veni?
– Nu! ripost` ea. Nu voi servi de \nso]itoare a domnului
Wilder [i fermec`toarei sale prietene Rose de Millet!
Fern \[i mu[c` buzele, \ncepând s` regrete c` refuza cu
atâta \nc`p`]ânare.
El \ncepu s` râd` [i \ncheie:
– Din nefericire, nu voi avea mai mult decât tine ocazia de
a m` apropia de Rose, deoarece va fi prada jurnali[tilor,
fotografilor [i a personalit`]ilor insulei. Contez a[adar pe
tine... |]i mul]umesc dinainte!
El \nchise telefonul dup` aceast` u[oar` not` de ironie, ca
[i cum ghicise c` ea avusese remu[c`ri c` nu vine.
|n seara galei, Fern alese o rochie neagr` cu o croial`
sobr`; trebuia s` evite ca Grant s-o b`nuie c` vrea s-o eclipseze
pe Rose prin splendoarea ve[mintelor. |n plus, poate va cere
chiar \n acea sear` s`-i acorde divor]ul...
Numeroasele afi[e publicitare \mpr`[tiate \n ora[ antrenase
la hotelul Meurice o afluen]` neobi[nuit`. O mul]ime
str`lucitoare se \nghesuia \n hol; se dovedea imposibil s` pui
un picior \n bar sau \n saloane. Rose de Millet trona \n
142 ERICA SOMMER

restaurantul luminat de mii de becuri [i primea cu gra]ie


omagiile personalit`]ilor cele mai cunoscute. Când a fost
anun]at dineul, fu invitat` s` se a[eze \ntre deputat [i primar,
la masa cea mai mare, la fel de departe de majoritatea
muritorilor ca o regin` de poporul ei. Dup` mas`, cânt`
câteva cântece [i se retrase la miezul nop]ii \n mijlocul unui
ropot de aplauze. Asisten]ii trecur` atunci \n sala de bal.
Fern, dinspre partea sa, \[i manifest` dorin]a de a-[i lua
pelerina de la vestiar ca s` se \ntoarc` acas`, dar Grant o opri
cu un gest.
– Nu \nc`, \i ceru el. Urc` mai \ntâi la mine câteva
momente.
|n fa]a tonului lui autoritar, \[i re]inu un frison de team`.
A[adar, ghicise corect? Va insista s`-[i reia libertatea pentru a
se putea rec`s`tori cu Rose?
– De... de ce? \ntreb` ea.
– Fiindc` vreau eu, zâmbi el.
Ea f`cu un pas \napoi.
– Motivul mi se pare insuficient...
O conduse spre ascensor:
– Haide, nu face pe copila.
Câteva secunde mai târziu, ajungeau \n fa]a u[ii lui Grant.
Acesta o invit` s` intre pe tân`ra femeie \ntr-un salon
\ntunecat, apoi aprinse lumina.
Un b`rbat a[ezat \ntr-un fotoliu, lâng` fereastr`, se ridic` [i
se apropie de ei: Fern scoase un strig`t gâtuit.
PRE}UL PARADISULUI 143

– Tat`!
Se repezi \n bra]ele lui [i se \mbr`]i[ar` cu emo]ie. Apoi, ea
se \ntoarse spre Grant [i-i repro[` ab`tut`:
– {tiai c` se afl` aici [i nu m-ai prevenit!
Revenind la sir Manfred, continu`:
– Când ai sosit? Ai luat avionul? Oh, sunt atât de fericit` s`
te rev`d!
Vocea ei tremura u[or; se sim]ea gata s` izbucneasc` \n
lacrimi. Zâmbind, tat`l ei \i mângâie p`rul.
– Am luat un avion din Durban pân` aici \n aceast`
diminea]`, \ntr-adev`r. Grant nu ]i-a spus nimic deoarece nu
voia s` te fac` s` lipse[ti de la gal`.
– Mai exact nu dorea s-o rateze el \nsu[i! sublinie ea cu
\ndârjire.
– Este acela[i lucru, replic` el neglijent, preg`tind trei
pahare. A[ fi detestat s` m` g`sesc f`r` partener`.
Soneria telefonului \l \ntrerupse.
– Scuza]i-m`...
Ridic` receptorul [i r`spunse:
– Da... da, desigur. Nu, nu m` deranjeaz` câtu[i de pu]in.
Dimpotriv`, m` simt „\n plus“, deocamdat`... V` voi explica
totul imediat.
|nchise telefonul [i Fern \i arunc` ustur`tor:
– Este vorba de Rose de Millet, nu-i a[a?
– Da.
– La aceast` or` târzie, atunci când ar fi putut s`-]i
vorbeasc` \n orice moment al seratei?
144 ERICA SOMMER

– Lini[te[te-te, i-o \ntoarse el, imperturbabil. Vom fi \nso]i]i


de miss Sohie Dean. Pe curând, Manfred.
|ndat` ce u[a se \nchise \n spatele lui, Fern, exclam`:
– Este \ndr`gostit de ea, [i n-are decât s` pocneasc` din
degete ca s`-l fac` s` alerge. |n timp ce pe mine m` folose[te
doar ca \nso]itoare când nu are de ales. A recunoscut el \nsu[i,
l-ai auzit...
– Aud mai ales o tân`r` femeie chinuit` de gelozie, sublinie
el calm.
– Nu... nu este vorba de gelozie! Numai c` g`sesc odios s`
se a[tepte s`-i suport f`r` s` crâcnesc umilin]e repetate. {tii,
de exemplu, c` vor merge curând \n Norvegia, amândoi?
Pariez c` l-a chemat ast`-sear` ca s` discute despre c`l`toria
lor!
– M-ar mira. Grant are \nc` multe probleme de rezolvat
\nainte de a putea s` plece. {tii bine.
– Da, fire[te. Nu voiam s` spun c` vor lua acela[i avion...
Se a[ez` [i-[i trecu o mân` obosit` pe frunte.
– Este motivul pentru care ai venit, tat`? |l aju]i pe Grant s`
ias` din dificult`]ile \n care se zbate?
– Nu. Numai s` urm`resc cum se va descurca.
– Tu... cuno[ti minciunile r`spândite de Freda Logan,
acuzându-l c` a sedus una din secretarele lui Austin?
– Da, Grant mi-a povestit totul.
– Mi-a repro[at c` am f`cut aluzie, \ntr-una din scrisorile pe
care ]i le-am trimis, la intrigile acestui cuplu...
PRE}UL PARADISULUI 145

– Avea dreptate. |n acel moment, nu existau \nc` probe...


– Dar mai târziu, a avut! {i Grant nu a reac]ionat deloc!
– Acum, asta se va schimba. }i-a spus c` el \ncercase s`
reduc` serviciul lui Husain Dhar la m`n`stire [i c` tân`ra so]ie
\ns`rcinat` a acestuia nici n-a vrut s` aud`?
– Nu, murmur` ea. Sunt multe lucruri pe care consider` c`
nu este necesar s` mi le spun`.
– |n orice caz, Vitora Sulong a r`spuns cu pio[enie c` so]ul
ei trebuia s`-[i duc` pân` la cap`t serviciul \n onoarea lui
Buddha. Totu[i, faptul c` anun]ul c`s`toriei lor ar pune cap`t
cecurilor Fredei Logan nu este poate str`in de aceast`
virtuoas` decizie...
El \ncepu s` râd` [i Fern nu putut s` nu zâmbeasc`.
– Grant dorea de asemenea s-o lase pe Freda \n ne[tiin]`
cât mai mult posibil.
– {tiu. Totu[i, Austin Logan va trebui curând s`
demisioneze, [i ei nu vor \ntârzia s` p`r`seasc` insula.
– |naintea lui Grant?
– Da. |nainte ca cineva \n afar` de noi trei s` afle c` so]ul
t`u trebuie s` plece \n Norvegia... {i nimeni nu trebuie s` [tie,
Fern.
– De ce?
– Fiindc` cel mai bun mijloc de a \ndrepta nedrept`]ile
provocate de Logani este restabilirea unei anumite siguran]e,
o nou` atmosfer` de \ncredere \ntre direc]ie [i salaria]i. Numai
atunci ne vom ocupa s` c`ut`m un succesor.
146 ERICA SOMMER

– Cu toate astea, plecând \n Norvegia, va l`sa neterminat`


misiunea sa la Maracca...
– Desigur. Dar instala]iile de la Marea Nordului corespund
\ntru totul capacit`]ilor sale [i noi avem nevoie de el. |n plus,
trebuie s` b`nuie[ti c` alte motive, mai personale, au intervenit...
– {tiu, replic` ea cu am`r`ciune. Eu \ns`mi constitui una
din „problemele“ pe care Grant trebuie s` le rezolve cât mai
repede posibil...
– Dac` nimic nu s-a schimbat \ntre voi de la plecarea mea,
\ntr-adev`r n-are de ales, nu crezi?
– Acum, protest` ea, m` judeci, a[a cum ai f`cut când ai
acceptat sugestia lui Grant de a m` abandona aici! Credea]i
amândoi c` eram atât de incapabil` s` m` descurc singur`
\ncât voi rec`dea foarte repede sub dependen]a sa. Dar mi-am
g`sit o slujb`, n-am avut nevoie de el, [i nimic nu s-a schimbat
\ntre noi, ai dreptate! Suntem exact \n acela[i punct ca atunci
când m-ai \n[elat ca s` m` faci s` vin aici!
– Totu[i, te-ai ar`tat curajoas`, observ` el f`r` s` renun]e la
calmul lui. Trebuie s` fi suferit din cauza Rosei de Millet [i a
Vitorei Sulong, dar te-ai ]inut bine, n-ai plecat. De ce n-ai luat
avionul ca s` te \ntorci la Londra, dup` ce ai strâns suficien]i
bani, Fern?
– Eu... \mi place Maracca.
– {i... când Grant va pleca \n Norvegia?
Tân`ra femeie r`mase t`cut`. |n]elese brusc c` insula f`r`
so]ul ei \i va p`rea pustie.
PRE}UL PARADISULUI 147

– Eu... m` voi \ntoarce \n Anglia \n acela[i timp cu tine, -


presupun, bâigui ea. O voi anun]a pe directoarea cre[ei.
– A[ fi foarte fericit s` m` \nso]e[ti, fire[te, afirm` sir
Manfred zâmbind. Dar e[ti sigur` c` nu-]i schimbi p`rerea \n
leg`tur` cu Norvegia?
– S`-mi schimb p`rerea? N-am fost consultat`, dup` câte
[tiu. El... n-a f`cut decât s`-mi anun]e hot`rârea lui! explod` ea.
Tat`l ei f`cu un gest de neputin]`.
– Grant nu putea totu[i s` te roage \n genunchi s` pleci cu
el. Exist` limite la afronturile pe care le poate suporta amorul-
propriu al unui b`rbat...
– {i al unei femei, sublinie ea t`ios. {i eu am \ndurat
povara mea de nelini[te!
– S` spunem c` v-a]i izolat amândoi \ntr-o situa]ie f`r`
ie[ire.
Enervat`, Fern \[i lu` po[eta [i se \ndrept` spre u[`.
– Nu-l a[tep]i pe Grant s` te conduc`? se mir` sir Manfred.
– Dup` ce o va vizita pe... Cu siguran]`, nu! Unde vei
dormi, tat`?
– Am re]inut o camer` aici pân` când iahtul va reveni din
Anglia s` m` ia. Haide, voi lua un taxi cu tine.
– Nu... nu-i nevoie, mul]umesc, \l asigur` ea.
– Bine... cum vrei.
|i lua \nc` o dat` partea lui Grant. Niciodat` ei...

***
148 ERICA SOMMER

Dup` plecarea Loganilor, Grant se \nh`m` la treab` pentru


a-[i reabilita reputa]ia [i totodat` pe cea a companiei, ceea ce
reu[i \n mod str`lucit. Oricare ar fi fost resentimentele ei contra
lui, Fern \i admir` devotamentul [i capacitatea de a pune la
punct realiz`ri c`rora nici m`car nu le va vedea finalizarea.
Plecarea lui \n Norvegia r`mânea un secret bine p`strat.
Rose de Millet \[i lu` zborul \n ajunul sosirii lui Calypso \n
Port Dauphin. Sir Manfred se reinstal` imediat pe iaht, dar
Fern ezit` s`-l urmeze; nu mai [tia dac` trebuia s` considere
Calypso un refugiu sau o \nchisoare aurit`...
Desigur, ea [i Grant nu intraser` \n conflict dup` sosirea
tat`lui tinerei femei. |i telefonase chiar la cre[` a doua zi ca
s-o \ntrebe pe Fern de ce plecase acas` f`r` s`-l a[tepte.
– Cum puteam ghici c` nu vei petrece restul nop]ii la Rose
de Millet? ripost` ea.
Grant izbucni \n râs.
– Geloas`, nu-i a[a? Dac` asta te poate consola, n-aveam
aceast` inten]ie. Ea este cea care m-a chemat, nu invers.
– Ce... ce voia?
– Doar s-o felicit pentru succesul seratei. Ca toate artistele,
are nevoie s` se simt` asigurat` [i complimentat` \n
permanen]`. |n plus, asta \]i d`dea ocazia s` discu]i \n lini[te
cu tat`l t`u...
– Mul]umesc.
– Ceea ce ne readuce la prima mea \ntrebare: de ce n-ai
a[teptat \ntoarcerea mea?
PRE}UL PARADISULUI 149

– Sau mai exact, momentul când binevoiai s` reapari


dup` ce ai petrecut momente agreabile \n compania iubitei
tale?
– |n]eleg, f`cu el t`ios. Poate ai f`cut mai bine s` dispari
\nainte de a-mi administra o predic`, la urma urmei.
{i \nchise telefonul.
Fern tr`ia acum pu]in ca o somnambul`. |[i \mp`r]ea zilele
\ntre cre[` [i vizite la tat`l ei, \l evita pe Grant [i privea cu
melancolie momentul când va p`r`si \n sfâr[it Maracca [i
farmecul ei. Insula, ca [i Grant, vor face curând parte dintr-un
trecut \n care \i va fi imposibil s` revin`.
O prevenise pe Rhoda c` va pleca pe Calypso, \n compania
lui sir Manfred, [i observ` cu u[urare c` aceasta nu primi r`u
vestea.
– |ntotdeauna am [tiut c` nu vei r`mâne definitiv, coment`
miss Camell. Dar am fost fericit` c` te-am \ntâlnit. Ne-am
\n]eles foarte bine, nu-i a[a?
– Absolut, aprob` cu c`ldur` Fern. M-ai ajutat s` m`
adaptez aici [i m-ai \nv`]at multe.
– Nu uita tot ce te-am \nv`]at, când vei avea tu \ns`]i copii!
glumi Rhoda.
Reflect` o clip` [i ad`ug`:
– Mahé, dup` p`rerea mea, te va \nlocui f`r` s` ezite, pân`
când voi g`si pe altcineva. Este mâhnit` c` nu este \nc`
\ns`rcinat`, \n timp ce Vitora nu va mai \ntârzia s` nasc`...
munca la cre[` o va ocupa [i-i va aschimba ideile.
150 ERICA SOMMER

Fern se preg`tea acum s`-[i fac` bagajele de pe o zi pe alta


pentru a se \ntoarce \n Anglia la bordul iahtului. Totu[i,
\ntr-o dup`-amiaz` când venise s`-i fac` o vizit` tat`lui ei
dup` serviciu, \l g`si la telefon \n timp ce un steward termina
de f`cut valizele. Când \nchise, se \ntoarse spre fiica sa cu o
fa]` grav`.
– Am primit un apel de la una din instala]iile noastre
sco]iene... A avut loc un accident grav pe o platform`. Este pe
cale s` se desprind` [i risc` s` se scufunde dintr-un moment
\n altul. Trebuie s` plec imediat. Fire[te, iau avionul. Zborul
din aceast` sear` m` va depune la Durban [i de acolo, voi lua
primul avion spre Londra.
– Tat`! exclam` ea cu inima strâns`. Este... este
\ngrozitor!
Ea cuno[tea prea bine genul de tragedie care putea surveni
pe platformele de foraj submarin.
– Te \nso]esc, relu` ea imediat, cu fermitate. Dac` nu-mi
r`mâne destul timp s`-mi fac bagajele, asta n-are importan]`.
Rhoda le va trimite dup` mine.
– Nu, Fern, replic` el. Nu m` voi opri la Londra [i nu
pot nicidecum s` te iau cu mine \n Sco]ia. N-ai fi de nici un
folos acolo. Nu, scumpa mea, trebuie s` r`mâi aici
deocamdat`. De altfel, vei putea s`-mi faci un serviciu:
Grant s-a dus el \nsu[i la Durban, ieri, [i se va \ntoarce ast`-
sear`. |i voi l`sa un mesaj pe care te \ns`rcinez s` i-l
transmi]i. De acord?
PRE}UL PARADISULUI 151

– D... da. Voi telefona la aeroport s` aflu la ce or` vine


avionul lui...
Se \ntrerupse: telefonul suna din nou [i tat`l ei se repezi s`
r`spund`.
– Alo... Doi? morm`i el.
|[i mai ascult` interlocutorul câteva clipe, apoi \nchise.
– Doi oameni sunt da]i disp`ru]i, o anun]` el sumbru.
Unul din ei este c`s`torit.
Stewardul veni s` anun]e c` taxiul a[tepta [i Fern \l \nso]i
pe tat`l ei pe chei. O s`rut` rapid, \i arunc` \n grab` „s` nu
uite s`-l previn` pe Grant [i s` fac` apel la el dac` avea nevoie
de ceva“, apoi urc` \n ma[ina care se \ndep`rt` repede.
Tân`ra femeie reveni \ncet pe iaht. F`r` s-o consulte,
stewardul \i aduse un ceai [i pr`jituri \n salon. Ea \nghi]i
ma[inal b`utura cald` [i binef`c`toare.
Cuvintele r`sunau dureros \n mintea ei. „Doi da]i
disp`ru]i, unul c`s`torit...“ Aspectul impersonal al expresiei
amintea catastrofele zilnice raportate de pres`, dar Fern se
gândea cu spaim` la acea femeie a[teptând ve[ti despre so]ul
ei. |ntr-o zi, poate va afla [i ea dispari]ia lui Grant: chiar dac`
vor fi separa]i de mult timp, chiar dac` nu va mai fi so]ia lui
pentru c` refuzase s`-l urmeze cu o \nc`p`]ânare stupid` [i un
orgoliu care nu-[i avea locul.
Cople[it` de remu[c`ri, se for]` s`-[i re]in` lacrimile [i-[i
mu[c` buzele. De acum \nainte, era prea târziu. Grant
hot`râse s-o urmeze pe Rose \n Norvegia. El n-o alesese pe
152 ERICA SOMMER

Fern... Totu[i, leg`tura c`s`toriei \nc` \i unea, chiar dac` doar


teoretic. Poate va avea \nc` suficient` r`bdare s-o asculte? Voia
oricum s`-i explice cât de mult gre[ise, cât suferea c`-l pierde.
El reprezenta tot ce dorea pe lume...
Dup` ce-[i terminase ceaiul, telefon` la aeroport ca s` afle
la ce or` sosea avionul de sear`. I se spuse c` deja aterizase [i
domnul Wilder coborâse. |[i va lua ma[ina din parcare. Slav`
Domnului, \n mica aerogar` din Maracca erau cunoscu]i to]i
clien]ii.
Fern a[tept` câtva timp, pentru a-i da timp lui Grant s`
ajung` acas`, apoi telefon` la club; nu se afla acolo. Form`
apoi num`rul lui personal de la hotelul Meurice, dar nimeni
nu r`spunse.
Nervoas`, incapabil` s` stea locului [i hot`rât` s`
ac]ioneze, chem` un taxi [i d`du adresa hotelului Meurice. Va
l`sa acolo un mesaj apoi va \ncerca s`...
Deodat`, o idee \i trecu prin minte [i se blestem` c` nu se
gândise \nainte. Dac` Grant se \ntorcea dintr-o c`l`torie de
afaceri, logica dicta s` vin` s` comunice rezultatul misiunii
sale superiorului ierarhic... sir Manfred, la bordul lui Calypso!
|i ceru imediat [oferului s` \ntoarc`. Intui]ia n-o \n[elase;
ma[ina lui Grant era oprit` \n fa]a iahtului.
Se repezi pe punte, unde stewardul o anun]` c` domnul
Wilder a[teapt` \n biroul lui sir Manfred.
Grant era a[ezat \ntr-un fotoliu când intr` \n \nc`pere
gâfâind.
PRE}UL PARADISULUI 153

– Grant, ai citit mesajul tatei? \l \ntreb` ea \n grab`.


– |n leg`tur` cu platforma din Marea Sco]iei? Au mai sosit
ve[ti de atunci?
– Nu. Ai... ai venit direct aici de la aeroport?
– Dup` ce am trecut rapid s` iau ceva de acas`.
|ncurcat`, \[i umezi buzele, ne[tiind cum s` \nceap`.
– Eu... Exist` disp`ru]i \n timpul accidentului, nu-i a[a? Doi
oameni, cu siguran]` \neca]i... Eu... asta m-a f`cut s` m`
gândesc...
Se opri. Era prea dificil!
– Da? insist` Grant.
– Ei bine... asta se putea \ntâmpla oriunde, \n orice
moment...
– Exact. Accidente de acest fel vor mai avea loc, cu
consecin]e poate mai tragice...
– Dar m` gândesc la... la cei care r`mân! La prieteni, la
familii... Dac` ]i s-ar \ntâmpla ]ie, eu... n-a[ suporta. Eu...
pân` nu demult, eram hot`rât` s` refuz s` te urmez \n
Norvegia...
Se \ntrerupse, tulburat`, [i \ncheie cu o voce sacadat`:
– Presupunând c` mi-ai pune \ntrebarea, fire[te.
El o prinse de mân`, ca s-o oblige s` se a[eze lâng` el.
– {i... nu ]i-am pus-o, nu-i a[a? spuse el \ncet.
– Nu. Acum, este prea târziu. Dar ]in s` [tii...
– C` ai accepta s` vii \n Norvegia, dac` ]i-a[ cere?
Fern zâmbi cu triste]e.
154 ERICA SOMMER

– Da... Dar acum exist` Rose, nu-i a[a?


– S` uit`m de Rose, deocamdat`: ea n-are nici o leg`tur` cu
treaba asta. Ascult`-m`, Fern. {tii c` dac` ai pleca acum \n
Norvegia, vei pleca singur`?
El o privi cu un aer amuzat, savurând imensa uimire de pe
fa]a tinerei femei, apoi complet`:
– Fiindc` \n ceea ce m` prive[te, nu merg acolo... [i n-am
avut niciodat` inten]ia.
Furioas` c` fusese \n[elat` \nc` o dat`, \l acuz` cu o voce
tremur`toare:
– Vrei s` spui c`... m-ai min]it? Tu [i tata? De ce?
– Pentru un motiv \ntemeiat, cel pu]in a[a credeam.
Conform expresiei „scopul scuz` mijloacele“... Prima noastr`
\ncercare s` te facem s`-]i \n]elegi atitudinea e[uase.
– Eu... nu \n]eleg.
– Când sir Manfred te-a abandonat aici, acum câteva luni,
speram c` asta te va determina s` reiei via]a comun` cu mine.
– Cum? protest` ea. Dar r`spândeai peste tot zvonul c` nu
suntem c`s`tori]i!
– La \nceput, tu m-ai constrâns la asta, mai mult sau mai
pu]in, nu uita. |n orice caz, noi am hot`rât s` \ncerc`m altceva.
Recunosc c` am \ncercat s` te intrig servindu-m` de Rose...
– F`cându-m` geloas`?
– Da. Deoarece este frumoas`, inteligent`, celebr`... [i mai
ales, \nc` nu [tii, c`s`torit`.
Fern scoase un strig`t \n`bu[it.
PRE}UL PARADISULUI 155

– C`... s`torit`?
– Da, cu un b`rbat paraplegic, imobilizat \ntr-un scaun
rulant de ani de zile. Ea \i este devotat` la fel de mult ca artei
sale... |ntre fiecare din recitalurile ei, \l reg`se[te la Paris, unde
locuiesc. Acum s-a dus s` i se al`ture \nainte de a pleca la
Oslo. Fire[te, Rose s-a luptat \ntotdeauna ca o leoaic` pentru
a p`stra secret` aceast` c`s`torie, evitând orice publicitate. Am
devenit buni prieteni, nimic mai mult. |ntr-un cuvânt,
inten]ionam s`-]i \nfrâng \n sfâr[it trufia [i orgoliul f`cându-te
geloas` [i anun]ând plecarea mea \n Norvegia.
– Te crezi scutit de defectele de care m` acuzi? i-o
\ntoarse ea.
– Nu, dar recunoa[te c` \ncercam mai ales s` te fac s`-mi
\n]elegi drepturile. Ne-am c`s`torit pentru „la bine [i la r`u“,
[i tu trebuia s` accep]i s` m` \nso]e[ti pretutindeni unde
munca mi-o cerea. Pentru c` aveam nevoie de tine... |n ceea
ce prive[te Norvegia, noi voiam ca tu s` fii aceea care s`
hot`rasc` s` m` roage s` te iau cu mine.
– Eu... cred c` acest accident din Sco]ia mi-a \nfrânt
\mpotrivirea, murmur` ea. Dac` n-ar fi avut loc, orgoliul meu
stupid poate m-ar fi st`pânit \nc` [i... te-a[ fi pierdut definitiv!
Oh, Grant...
Soneria telefonului o f`cu s` tresar`. Grant ridic`
receptorul, [i-i spuse scurt lui Fern:
– Alte ve[ti din Sco]ia.
Apoi nu mai auzi decât replicile lui scurte.
156 ERICA SOMMER

– Nu. Tocmai a p`r`sit Maracca. Eu sunt ginerele lui, Grant


Wilder de la Opal – Maracca [i so]ia mea este aici, cu mine...
Dup` ce \nchise telefonul, \i explic`:
– Ei sper` s` salveze platforma, [i nu au existat mor]i, cum
se temeau. Cei doi disp`ru]i nu se prezentaser` de fapt \n acea
zi, fiind bolnavi, acas`!
Fa]a lui Fern se destinse imediat [i deveni radioas`.
– A... dev`rat?
Impulsiv, se arunc` de gâtul lui [i se strânse lâng` el.
– Grant, asta... \mi face atâta bine s` te aud vorbind de
„so]ia ta!“
El surâse [i-i ridic` tandru b`rbia.
– Singurul necaz, draga mea, este c` aici, la Maracca cu
greu putem s` ne prezent`m dintr-o dat` ca doi so]i f`r` ca
nici o ceremonie s` fi avut loc...
– Oh! A[a este, bâigui ea. Ce... ce vom face?
– Nu te nelini[ti. M-am gândit la asta.
Ea \i adres` o privire ne\ncrez`toare.
– Erai a[adar sigur de schimbarea mea?
– O speram, o speram profund... Dup` tat`l t`u, dac`
realmente nu m` mai iubeai, te-ai fi \napoiat deja de mult la
Londra. Exista o mic` [ans` s` mai contez \nc` \n ochii t`i.
Dac` acceptai s` vii \n Norvegia, hot`râsem ca tu [i cu mine s`
plec`m un timp – suficient pentru ca idila s` se dezvolte. Vom
reveni apoi la Maracca f`r` s` mire pe nimeni c` ne-am
c`s`torit \n acest interval.
PRE}UL PARADISULUI 157

– A[adar, vom locui pe insul`?


– Da. Munca de aici m` pasioneaz` [i n-a[ p`r`si-o pentru
nimic \n lume, inclusiv farmecele Norvegiei.
– {i... unde ne vom duce \n timpul acestei... dispari]ii?
– |n Anglia, fire[te. Tu ]i-ai anun]at destina]ia prietenilor
t`i [i eu trebuie s`-mi iau curând un concediu. |n dou` luni,
dragostea noastr` se va dezvolta; c`s`toria va fi \n urma
noastr` [i viitorul nostru aici, pe aceast` insul` \nsorit`...
El mângâie u[or cu un deget conturul fe]ei ei, ca pentru a
[i-o aminti din nou...
– Toate aceste planuri \]i convin, draga mea?
– De minune, Grant. A[adar, când vom porni la drum?
– |n mod normal, ar fi trebuit s` c`l`torim cu iahtul, cu
tat`l t`u. Acum, nu [tiu. Trebuie s` a[tept`m ve[ti de la el.
– Voi vorbi cu el mâine, când va ajunge \n Sco]ia, suger`
Grant, a[ vrea s` [tiu...
– Da?
– A[ putea s`-i spun tot adev`rul Rhodei Camell? Este
foarte discret` [i s-a ar`tat atât de prietenoas` \ncât mi-a[
repro[a s-o mai mint.
– De acord, f`cu el cl`tinând din cap. Am toat` \ncrederea
\n Rhoda. Ai mân` liber`.
– {i... [i dac` am vreodat` pu]in timp liber, a[ putea s` m`
\ntorc s-o ajut la cre[`?
– Iat`-te foarte disciplinat`! exclam` el râzând. |mi ceri
permisiunea pentru toate... Nu deveni prea supus`, draga
158 ERICA SOMMER

mea, altfel n-o s` mai fii Fern a mea. {tii, vei fi so]ia mea, va
trebui s` ]ii casa noastr`... Nu-]i va r`mâne mult timp pentru
lenevie.
– Vom g`si câteva ore când [i când, atunci când vei fi la
birou! zâmbi ea.
– Pân` atunci...
Fa]a lui devenise brusc serioas`. Fixa asupra lui Fern o
privire cald`, arzând de dorin]`.
– Am pierdut atâta timp! murmur` el cu o voce r`gu[it`.
De ce s` mai pierdem \nc`?
Str`b`tut` de aceea[i flac`r` a pasiunii, ea \[i uni buzele cu
ale lui [i se \mbr`]i[ar` \ndelung; corpurile lor, prea mult
lipsite unul de altul, se consumau cu o ardoare \mp`rt`[it`.
Nu era nimic stânjenit sau timid \n aceast` explozie de
mângâieri care r`mâneau ciudat de familiare. Grant explora ca
pe un teritoriu cunoscut [i adorat rotunjimile [i pielea satinat`
a tinerei femei. Când o \ntinse \ncet pe pat, ea nu se opuse; \[i
ascunse fa]a la gâtul lui. Cu aviditate, \i scoase rochia de
m`tase, fragila barier` care-i mai separa...
Reg`sirea lor sem`na cu marea lovind ]`rmul cu valuri
blânde [i imperioase, urcând pe nisip, apoi sp`rgându-se \ntr-un
val de spum` aerian`. Era cea mai frumoas` expresie a
dragostei lor.
R`maser` mult timp lungi]i unul lâng` altul, \n penumbr`,
cu degetele \nl`n]uite; schimbar` câteva cuvinte tandre al
c`ror sens n-avea importan]`. Se reg`seau \n sfâr[it dup` o
lung` c`l`torie, dup` o traversare solitar` [i arid`...
PRE}UL PARADISULUI 159

|ncet, progresiv, revenir` la realitate. Grant se ridic`


\ntr-un cot [i murmur`, depunând un s`rut u[or pe
fruntea so]iei lui:
– Vom cina aici, apoi te voi conduce acas`; Rhoda are
dreptul s` afle ultimele ve[ti.
– De acord, zâmbi ea.
El se ridic` [i-l v`zu strecurând mâna \n buzunarul hainei
pentru a scoate ceva. Reveni lâng` pat ]inând \n mân`
verigheta lui Fern pe care o puse \ncet pe degetul so]iei lui.
– „La bine [i la r`u“... repet` el.
– Oh, Grant! Tu... o purtai la tine!
– Nu eram sigur c` o vei accepta... Dar a[a cum ]i-am spus,
speram.
Un nou s`rut d`du glas iubirii lor prea mult timp t`cute.

Sfâr[it