Lucrarea nr.

2; obiectul: Terapii pentru copii si art-terapia;

studenta anului 1, APCT, Tarasenco Elena.
Tema: Divortul parintilor
Sinopsis
Problema
Efectele
 Negare
 Rusine/ Jena
 Acuzatii/ Sentimente de vinovatie
 Minie
 Teama
 Durere
 Depresie
 Alte efecte
Problema
“Şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”, este o sintagmă care îşi mai găseşte
astăzi aplicabilitate practică mai mult în poveşti şi mult mai puţin în viaţa reală.
Cuplurile se compun, se destramă şi se recompun într-o altă configuraţie într-un
ritm alert, în pas cu viteza şi modernismul societăţii în care trăim. Cei doi foşti
parteneri, în funcţie de resursele emoţionale personale de care dispun, vor găsi la
un moment dat mecanisme mai mult sau mai puţin adaptate de a face faţă
situaţiei. Dar ce ne facem când la mijloc se găsesc unul, doi, sau poate chiar mai
mulţi copii?

Evoluţia divorţialităţii în Republica Moldova arată că nivelul acesteia se menţine

destul de înalt. În anul 2018 s-au înregistrat 10,7 mii divorţuri, în creștere cu 1,4
mii divorțuri față de anul precedent, transmite Biroul Național de Statistică.
Rata de divorţialitate a fost instabilă în ultimii ani, înregistrând valori care au
fluctuat între 3,4 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2017 și 4,0 divorţuri la 1000
locuitori în anii 2015 și 2018.
Ponderea primului divorţ din numărul total al divorţurilor a fost de 60,9% pentru
bărbaţi şi 74,6% pentru femei.
Trecerea treptată de la căsătoriile timpurii la cele târzii (amânate), a determinat
şi o creștere a vârstei medii la divorţ. Astfel, vârsta medie la persoanele care au
decis să divorţeze a crescut, atât la bărbaţi, cât şi la femei. În anul 2018 vârsta
medie a soţilor la divorţ a fost de 39,9 ani pentru bărbaţi şi 36,8 ani pentru
femei.
Cele mai multe căsătorii în anul 2018 (37,9% din numărul total de căsătorii) s-au
încheiat de bărbați din grupa de vârstă 25-29 ani, urmate de cele încheiate de
femei din grupa de vârstă 20-24 ani (36,5%).
Vârsta medie la prima căsătorie a înregistrat un trend crescător la ambele sexe.

Efectele divortului parintilor

Nenumarate cercetatori au facut studii despre efectele pe care le are divortul
asupra copiilor, si au depistat o multime de urmari si de reactii, atit de imediate,
cit si pe termen lung. Desi unii specialisti in sanatatea mentala sunt de parere ca
divortul (si privarea concomitenta a copilului de prezenta zilnica a unui parinte)
este mai traumatizant la anumite virste decit la altele, este cert ca nu exista o
virsta potrivita la care un tinar poate indura cel mai bine divortul parintilor sai.
Tinerii pot reactiona in multe feuri la aflarea vestii ca parintii lor urmeaza sa
divorteze, si anume, prin negare, rusine sau jena, acuzindu-se sau simtindu-se
vinovati, prin minie, teama, usurare, prin nesiguranta sau pierderea respectului
de sine, prin durere, depresie, alienare sau singuratate, si in multe alte feluri.

 Negare
Negarea este o reactie frecventa in fata durerii, in special a durerii mentale sau
emotionale. Unii tineri se comporta asa incit nu s-ar fi intimplat nimic fata de
divortul parintilor, sau convingindu-se singuri ca parintii lor nu vor merge pina
la capat cu divortul. S-ar putea sa nu le spuna nimic prietenilor lor, sau sa
sustina ca tatal lor e plecar intr-o calatorie de afaceri. Aceasta forma de negare
uneori este tinuta mult timp, continuind chiar si dupa ce sentinta de divort a fost
pronuntata, din cauza ca tinarul pastreaza cu incapatinare speranta ca mama si
tata se vor impaca in curind.
O alta forma raspindita de negare o reprezinta refuzul tinarului de a recunoaste,
chiar si in sinea sa, ca divortul i-ar fi produs vreo suparare. Aceasta reactie se
caracterizeaza adeseori prin incercarea de a ignora divortul sau prin refuzul de a
vorbi despre el, pe motiv ca „nu e mare scofala”.
Desi aceste reactii de nepasare pot sa aduca, in cazuri rare o doza de usurare fata
de destramarea casatoriei parintilor, ele semnaleaza incapacitatea sau lipsa de
vointa a tinarului de a infrunta ceea ce se intimpla familiei. Negarea poate lua si
alte forme, cum sunt idealizarea parintelui absent sau chiar bravarea cu voce tare
in legatura cu despartirea parintilor, facuta cu scopul de a masca anxietatea.
Adultul preocupat de aceasta situatie trebuie sa inteleaga ca negarea, desi
nesanatoasa in mod normal, este un mecanism de aparare. Tinerii care recurg la
negare, o fac de cele mai multe ori inconstient, pentru a se proteja singuri si
pentru a pastra in vietile lor un anumit grad de stabilitate.

 Rusine/Jena
Rusinea si jena sunt niste reactii obisnuite in rindurile adolescentilor in fata
divortului parintilor. Unii sunt atit de stingheriti incit nu le zic prietenilor despre
situatia din familia lor…nici chiar acelor prieteni a caror parinti sunt deja
divortati.
Acesti tineri se simt jenati sau rusinati pentru ca interpreteaza divortul ca pe un
semn ca ceva nu merge in familia lor, si presupun ca ceilalti vor presupune
acelasi lucru. Ei pot sa creada ca despartirea parintilor li se datoreaza lor in
parte. Poate ca se simt pusi intr-o situatie jenanta deoarece considera ca
comportamentul parintilor lor in urma divortului este nepotrivit, sau din pricina
schimbarilor bruste a modului lor de viata.

 Acuzatii/Sentimente de vinovatie
Adolescentii pot crede ca certurile lor cu ceilalti frati i-au determinat pe parinti
sa divorteze. Poate cred ca lupta pentru libertate sau razvratirea lor adolescentina
a contribuit la despartire. Poate se cred responsabili din cauza notelor slabe sau a
lipsei de control sau a esecului de a-si arata dragostea fata de unul sau ambii
parinti.

 Minie
Minia se numara primtre reactiile cele mai frecvente provocate de divortul
parintilor. Adolescentul se poate minia pentru ca divortul distruge mediul sau
familial. Un adolescent poate detesta faptul sa fie despartit de unul din parinti.
Sentimentul ca a fost abandonat poate duce la minie. Chiar si in relatiile cele
mai amicale, tulburarile si actiunile care insotesc divortul pot intotdeauna
diminua cantitatea de timpsi atentia care parintii o acorda familiei, reactii care
stirneste in copii minie si frustrare.
Minia poate fi determinata si de circumstantele fizice sau financiare. Daca in
urma divortului familia este nevoita sa paraseasca vecinatatea, scoala, prietenii,
si sa ajunga sa traiasca in conditii mai putin bune, adolescentii pot reactiona cu
furie. Un adolescent se poate supara ca parintele e nevoit sa lucreze mai mult ca
de obicei, ceea ce ii lipseste deodata de prezenta ambilor parinti.
Adolescentii care isi sufoca minia pot ajunge sa sufere un grad ridicat de stres.
Pot suferi de cosmaruri, de depresie grava, de toane in timpul zilei. Atunci cind
minia este indreptata impotriva divortul parintilor, minia creeaza mai multe
probleme decit rezolva.
 Teama
La fel ca si minia, teama este o reactie obisnuita si elementara in fata divortului
parintilor. O asemenea pierdere – cum este pierderea produsa de divort - va
produce teama si la copiii mai mari. Adolescentii pe linga ca sufera aceasi
reactie instinctiva, din virstei si a relativei lor maturitati, se vor confrunta cu
temeri mai tangibile. Ii pot ingrijora locul unde vor locui, scoala la care vor
merge. Le poate fi frica sa nu-si „piarda” bunicii. Tinerii care reactionaza in
acest fel in fata divortului parintilor vor deveni mai inchisi si mai putin
cominicativi fata de parinti si prieteni. Ei isi vor suprima sau nega frica.
 Durere
Dupa un divort, copiii, si parintii traverseaza cu toti o perioada de durere.
Suferinta este un proces binevenit, care aduce o prioada de depasire si
acomodare cu o pierdere. Procesul de pierdere include de obicei cinci faze, asa
cum le-a identificat Kubler-Rose: negarea, minia, invoiala, depresia si
acceptarea. In cazul divortului, aceste faze sunt mai putin pronuntate, dar ramin
totusi prezente.
Desi adolescentii care isi expri,a deschis durerea sunt relativ putini, majoritatea
vor trece perioade de tristete, de meloncolie, si de apatie. Temperamentul si
emotiile lor pot fi neobisnuit de instabile. Pot fi coplesiti de sentimente intense
in cele mai neasteptate momente, si nu reusesc decit cu greutate sa-si exprime
sentimentele sau sa depisteze de unde vin. S-ar putea sa nu-si coreleze durerea
cu divortul parintilor si vor avea nevoie de sprijin pentru depistarea motivelor
transformarilor care se petrec in semntimentele si comportamentul lor.

 Depresie
Depresia este o stare prelungita de tristete, foarte intensa, in general. Ea este
invariabil caracterizata de:
  Apatie;
 Pierderea poftei de mincare;
 Pierderea interesului si a concentrarii fata de de studiu;
 Pierderea chefului de joaca;
 Pierderea disponibilitatii de a se bucura de relatiile cu prietenii;
 Neajutorare;
 Deznadejde;
 Iritabilitate;
 Critica obsesiva fata de propria persoana;
 Izolare.
Alte simptome ale depresiei sunt si perioadele de plictiseala si de rezistenta
scazuta in fata frustrarilor, iar cazurile extreme de depresie pot fi caracterizatede
fantasme autodistructive si de amenintari cu sinuciderea. Aceasta depresie poate
dura citteva saptamini – sau luni. Daca alte circumstante in afara de divort mai
contribuie, depresia poate dura chiar si mai mult. Depresia de durata nu este o
reactie benefica.

 Alte efecte
Multitudinea de sentimente prin care trec adolescentii parintii carora au divortat
poate provoca pe termen lung alte rezultate care, intr-o masura mai mare sau mai
mica, sunt inradacinate in emotiile si reactiile discutate mai sus. Printre aceste
se numara probleme scolare, de comportament, activitatea sexuala, abuzul de
droguri sau amenintarile si tentativele de sinucidere.