. Definiți noțiunea de malocluzie. Tipuri de malocluzie în funcție de planurile de referință.

Malocluzia este o aliniere incorectă a dinţilor şi/sau o relaţie anormală între dinţii celor
două arcade dentare.
Tipuri de malocluzie în plan transversal
Laterodeviaţia mandibulară
a) Laterognaţia.
Tipuri de malocluzie în plan vertical
Ocluzia deschisă
a) Ocluzia adâncă.
Tipuri de malocluzie în plan sagital
Pe baza raporturilor primilor molari, Angle a împărţit anomaliile de ocluzie în 3 clase:
Clasa I – ocluziile în care cuspidul MV al primului molar superior articulează cu şanţul
intercuspidian V al
primului molar permanent inferior.
a) Subdiviziunea I
- Malocluzii ale unui număr redus de dinţi, datorită unor cauze locale;
- Întârzieri în erupţia dinţilor permanenţi prin persistenţa dinţilor temporari;
- Pierderea prematură a dinţilor temporari sau permanenţi, care va produce migrarea
mezială, distală, verticală;
- Macrodenţie, microdenţie;
- Dinţi supranumerari;
- Anodonţia parţială;
- Incluzia dentară;
- Diastema produsă de un fren anormal;
- Prodenţia şi proalveolia determinată de obiceiuri vicioase;
- Inocluzia verticală determinată de deglutiţia infantilă.
a) Subdiviziunea II
- Înghesuirea dinţilor frontali, a cărei cauză este incongruenţa dintre mărimea dinţilor şi
maxilarelor;
a) Subdiviziunea III
- Protruzia (proalveolie-prodenţie) provocată de obiceiurile vicioase (sugerea policelui,
deglutiţie infantilă, respiraţie orală) şi se referă la grupe de dinţi în anomaliile de poziţie;
- Retruzia bimaxilară – când există o retroalveolie şi retrodenţie provocate de o hipertonie a
buzelor.
 Clasa II - ocluziile în care mandibula are o poziţie distalizată, cu cel
puţin dimensiunea unui cuspid (3-4 mm), cuspidul MV al primului
molar superior aflându-se înaintea şanţului intercuspidian al primului
molar inferior.
a) Subdiviziunea I – îngustarea arcadelor dentare superioare cu proalveolodenţia frontalilor,
asociată cu inocluzie sagitală frontală, mentonul este retras şi respiraţie orală (anomalie
cls. II/1).
b) Subdiviziunea II – retrodenţia frontalilor superiori şi inferiori cu supraocluzie frontală,
ocluzie adâncă acoperită (anomalie cls. II/2).
În ambele subdiviziuni, ocluzia distală poate fi unilaterală sau
bilaterală.
Clasa III – mezializarea primilor molari permanenţi inferiori, în raport cu cei superiori:
cuspidul MV al primului molar inferior va fi situat în dreptul cuspizilor celui de al doilea
premolar superior sau şi mai mezial. În majoritatea cazurilor, frontalii inferiori se află
înaintea celor superiori.
a) Subdiviziunea I – prognaţie inferioară asociată uneori cu o proalveolie şi prodenţie.
Prognaţia mandibulară este consecinţa unei creşteri neproporţionate a mandibulei în
raport cu maxilarul, iar în etiologie predomină factorul ereditar şi factorii neuro-
endocrini;
b) Subdiviziunea II apare ca urmare a unei nedezvoltări a maxilarului superior, iar factorii
etiologici sunt generali (ereditari, neuroendocrini, despicăturile labio-maxilo-palatine) sau
locali (respiraţia orală).
Anomaliile clasei III pot fi uni- sau bilaterale.
68.Malocluzii în plan sagital. Caracteristica generală. Manifestări clinice.
De mai sus dupa Angle:
Forme clinice
 Disarmonia dento-alveolară
 Incongruenţa dento-alveolară adevărată este expresia dezacordului dintre mărimea
maxilarelor şi mărimea dinţilor (macrodenţie).
 Incongruenţa dento-alveolară secundară este consecinţa unor tulburări de creştere la
nivelul procesului alveolar sau maxilar, cel mai adesea generată de pierderea timpurie a
dinţilor temporari de pe arcadă, prin carie şi complicaţiile ei.
 Interacţiunea factorilor etiologici ai celor două forme duce la apariţia incongruenţei
dento-alveolare – forma combinată.
Manifestările clinice nu sunt tipice, pentru toate cazurile incluse în Clasa II1.
Ele sunt evidente, cu deosebire, în cazul respiraţiei bucale.
Starea generală - copiii cu sindrom de compresiune maxilară, în special cei cu
deficienţe ale funcţiei respiratorii, sunt predispuşi la îmbolnăviri bronho-
pulmonare, la repetate pusee de faringo-amigdalită, anemie, ş.a. Nivelul
oxigenului în sânge este normal, cu preţul unor reacţii reflexe compensatorii
cardiovasculare (Kourilsky-apud Chateau).
Aspectul facial:
- Facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic, cu profil convex.
- Tegumente palide,
- Pomeţii şterşi,
- Fanta labială întredeschisă;
- În actul vorbirii şi al râsului se expune mucoasa gingivală;
- Incisivii superiori au smalţul uscat, care şi-a pierdut transluciditatea. Incisivii sunt
proeminenţi, spaţiaţi, sprijinindu-se pe buza inferioară.
- Buza superioară subţire, palidă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul narinar, de
care pare a fi suspendată;
- Buza inferioară groasă, fisurată, răsfrântă în şanţul labio-mentonier, lăsând să se vadă şi o
parte din mucoasa orală. Evident, toate acestea falsifică vizual grosimea buzei inferioare.
- Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă hiperactivă la inspecţie, prin contracţia sa dând
impresia de bărbie dublă.
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale
bazei alveolare fata de baza coronara a arcadei; baza apicala este
mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus, formind o zona cu
delimitare neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza
coronara este larga prin inclinarea compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul compresiunii, avind aspect
de:
 Omega (compresiune la nivel premolar);
 V (compresiune la nivel incisiv-canin);
 U (compresiune la nivel molar;
Trapezoidala (turtire a arcului frontal)
Malocluzia de Clasa II/2
Din punctul de vedere al gravităţii, putem descrie două forme clinice:
 formă uşoară, cu tulburări morfofuncţionale şi estetice uşoare;
formă gravă, în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări paradontale
 Aspectul facial
- Proporţionalitatea feţei păstrată, dar, în foarte multe cazuri, micşorată;
- Profil concav;
- Şanţul labio-mentonier accentuat;
- Menton proeminent;
- Buze subţiri şi retuzate.
 Intraoral:
- Parodonţiu: în cazurile de malocluzie severe, se constată leziuni parodontale, consecinţa
dezechilibrelor morfofuncţionale, scheletale (ocludarea incisivilor superiori în parodonţiul
grupului inferiori-lor şi a celor inferiori în bolta palatină).
- Arcade: modificare a relaţiei bazei apicale a arcadei dento-alveolare şi a celei coronare
(baza apicală este mai mare decât baza coronară). Arcada poate avea formă de trapez, atât
superior, cât şi inferior.
- Ocluzia este afectată în diferite grade de către supraacoperirea grupului incisiv; pot fi
prezente şi angrenajele inverse premolare unilaterale sau bilaterale şi distalizarea în zona
laterală. Relaţia de postură a mandibulei (care ne permite să diferenţiem o ocluzie
 adâncă de o pseudoocluzie adâncă), ca şi drumul de închidere sunt normale. În ceea ce
priveşte mişcările de lateralitate, ele sunt imposibil de efectuat (în formele grave). Sunt
însă subiecţi cu un tip masticator predominant „tocător” şi cu o activitate puternică a
muşchilor ridicători ai mandibulei.
- Dinţi: Înghesuirea dentară poate varia de la forme uşoare la forme grave, dar cu un aspect
tipic;
Incisivii centrali superiori pot fi verticali, de multe ori existând o palatopoziţie
marcată.
Incisivii laterali sunt în vestibuloversie cu rotaţie mezială peste coroana centralilor.
Caninii sunt într-o vestibulopoziţie.
Incisivii inferiori pot fi într-o retro- sau proînclinare.
Pe faţa palatinală a superiorilor şi pe cea vestibulară a incisivilor inferiori se pot
constata diferite grade de abraziune.
Malocluzia de Clasa III
 Exooral:
- Etaj inferior mărit;
- Oblicitate accentuată a ramurii orizontale a mandibulei, cu deschiderea unghiului goniac;
- Forma de “galoş” a ramurii orizontale a mandibulei, cu proeminenţa mentonului;
- Profil facial concav;
- Şanţ labio-mentonier şters;
- Procheilie inferioară;
- Raport labial inversat
 Endooral:
- Mărire sagitală şi transversală a mandibulei, cu spaţieri dentare, o tendinţă de erupţie
precoce a dinţilor permanenţi inferiori, comparativ cu cei superiori.
- Parodonţiul - afectarea parodonţiuiui este mai tardivă, iar debutul parodontitelor
marginale cronice se face în regiunea frontalilor inferiori;
- Modificări ocluzale caracteristice:
 rapoarte mezializate la nivelul molarilor, caninilor şi ocluzie inversă frontală. În
decalajele mari ale bazelor osoase se instalează inocluzia sagitală negativă, care poate fi
compensată prin modificările de ax ale incisivilor: cei superiori se vestibularizează, iar cei
inferiori se retrudează (lingualizează);
 rapoartele de ocluzie transversală - ocluzii inverse laterale (încrucişate) unilaterale sau
bilaterale şi instalarea ocluziei inverse totale. Pot apare şi latero-deviaţii prin existenţa
pantelor cuspidiene de conducere forţată
 rapoartele de ocluzie verticală - supraocluzie accentuată, care se reduce după corectarea
anomaliei şi constituie un factor de stabilitate sau o ocluzie deschisă, când anomalia este
 refractară la tratament, pronosticul este rezervat şi nu poate fi asigurată o contenţie
naturală (Boboc, Moyers, Graber).
Malocluzii în plan vertical. Caracteristica generală. Manifestări clinice.
Ocluzia deschisă sau beanța anterioară este o anomalie în plan vertical, localizată în sectorul
alveolo-dentar anterior și se caracterizează prin absența acoperirii dinților frontali, cu
arcadele dentare în contact.
Examenul clinic exooral.
 Cu față înaltă (hiperleptoproscopie) - fanta labială larg deschisă; buza superioară scurtată
și hipotonă, cu posibilitatea vizualizării incisivilor superiori ce pot prezenta malpoziții.
Etajul inferior este mărit, șanțul labio-mentonier șters, mentonul proeminent.
Profilul facial drept sau convex datorită procheiliei superioare și retrognației mandibulare
funcționale.
Creșterea oblicitoții ramului orizontal mandibular.
Inocluzia frontală asociată unei anomalii severe a bazelor scheletale în plan vertical care
este caracterizată printr-un tip de față excesiv de lung, cu beanță labială.
 Cu față medie (mezoproscopie) - aspectul facial normal.
Examenul clinic endooral.
• Absența contactelor ocluzale în plan vertical.
În formele ușoare inocluzia este localizată în zona anterioară și nu depășește 6mm.
În formele grave - contacte ocluzale doar la nivelul molarilor.
• Modificări dentare de structură (displazii), de volum (vol. redus al coroanelor) și de
formă.
• Dezvoltare exagerată a rebordului alveolar, în înălțime și grosime, cu bureleuri osoase
puternice, netede sau boselate
• Bolta palatină adâncă
• Denivelări ale planului de ocluzie (la arcada superioară se observă infrapoziția dinților și
înclinarea anterioară a osului alveolar; la arcada inferioară incisivii sunt așezați în linie
dreaptă - semnul lui Gusselbauer și descriu o convacitate orientată splanul de ocluzie.
Ocluzia adâncă
• Se caracterizează prin acoperirea fețelor vestibulare ale incisivilor inferiori de către cei
superiori depășind valorile normale, până la o supraacoperire totală.
• Sindromul ocluziei adânci are 3 aspecte clinice:
*Ocluzie adâncă în acoperiș
*Ocluzie adâncă acoperită
*Ocluzie adâncă prăbușită
• Ocluzia adâncă acoperită este anomalia dentomaxilară caracterizată prinsupraocluzie
accentuată și retrodenția tuturor incisivilor superiori sau numai a centralilor. Este
considerată ca o anomalie cu pronunțat caracter ereditar.
• Ocluzia adanca prabusita apare atunci cand s-au pierdut dintii din zona laterala a
arcadelor dentare.
• Ocluzia adâncă în acoperiș este caracterizata prin rapoarte distalizate asociate cu
prodentie frontala superioara
• Semnele clinice sunt ale anomaliei de bază, ocluzia fiind doar un simptom clinic.
• Exooral:
*Vizibilitate a frontalilor superiori care dau impresia că se sprijină pe buza inferioară,
care pătrunde înapoia fețelor palatinale ale frontalilor, *Accentuarea șanțului labio-
mentonier
*Reducerea DVO
*Profil convex
• Endooral:
*Proalveolie cu prodenție superioară, cu axul dinților superiori convergent spre baza
apicală, arcul dinților frontali ascuțit (datorită pătrunderii buzei buzei inferioare în spatele
incisivilor superiori)
*Supraalveolie și supradenție frontală inferioară;
*Retrognație funcțională mandibulară sau retroalveolie inferioară
*Ocluzie distalizată
*Inocluzie sagitală frontală de mărime variabilă

Malocluzii în plan transversal. Caracteristica generală. Manifestări clinice.

Malocluziile in plan transversal se clasifica astfel:

• Laterodeviatia mandibulara

• Laterognatia mandibulara.

• Ocluzia incrucisata

• Laterodeviaţia mandibulară
• Laterodevierea mandibulara (laterognatia functionala)
este o tulburarea functionala care se manifesta prin drumul de
inchidere spre lateral la contactul ocluzal.