Sunteți pe pagina 1din 4

Seminar 2.

Tutorial pentru redactarea licenței

A. Ce trebuie să conțină Introducerea?1

Material de discutat (organizarea introducerii)

Capitolul 1
Introducere

Am lucrat la această temă cu mult entuziasm şi cu multă plăcere, întrucât întotdeauna am avut o
afinitate pentru gramatică, respectiv lingvistică.
Încă din gimnaziu, mi-a plăcut acest capitol legat de circumstanțiale și analizam cu drag frazele, iar
acum la facultate, descoperind faptul că există și circumstanțiale obligatorii, mi-a stârnit interesul și am vrut
să fac o cercetare amănunțită și să descopăr exact care este diferența dintre circumstanțialul propriu-zis și
circumstanțialul obligatoriu.
Mărturisesc cu sinceritate că am luat decizia de a concretiza licența pe această temă și datorită celor
două doamne profesor, care mi-au suscitat interesul spre această materie prin modul de predare foarte clar,
concis, sistematic. La examene, la orele de seminar, respectiv la cele de curs, întotdeauna a fost o atmosferă
relaxantă, păciuitoare, cât să mă pot concentra și avea rezultate bune, în ciuda faptului că gradul de
dificultate a fost destul de ridicat. Îmi amintesc plăcut-surprinsă cum a fost examenul, de blândețea
doamnei profesor care m-a făcut să uit de orice emoție și să demonstrez ceea ce am învățat.
În cele ce urmează , voi prezenta etapele metodei de lucru : mai întâi, am recitit cursurile la sintaxă
pentru a-mi reîmprospăta informațiile , apoi am citit bibliografia obligatorie. Odată înțeleasă destul de
punctual problematic, prin intermediul DEX-ului , am luat fiecare verb în parte și prin filtrul minții, am
construit propoziții cu și fără argument suprimabil pentru a observa exact în care categorie se încadrează și
astfel am realizat inventarul de verbe care cer complemente circumstanțiale.
Înainte de a citi bibliografia străină, mărturisesc că am citit și cursurile de la limba străină, cu același
scop : de reamintire a noțiunilor și de familiarizare cu termenii, lucru ce m-a ajutat foarte mult în
momentul când am analizat cărțile din bibliografia secundară. Prin intermediul analizelor celorlalți
lingviști, prin cercetarea și prin propriile interpretări am reușit să aduc în formă finală lucrarea.
În urma cercetării, am observat că circumstanțialele propriu-zise au un caracter suprimabil, pe când
circumstanțialele obligatorii au un caracter nesuprimabil, ele asigurând gramaticalitatea propoziției. Pe de
altă parte, circumstanțialele propriu-zise sunt reprezentate de o clasă variată de verbe, spre deosebire de
complementele circumstanțiale. Verbele care cer complemente circumstanțiale desemnează , de obicei,
situații general-valabile, particulare, cu caracter durativ/frecvent.
Pentru a face mai ușor distincția, prin intermediul bibliografiei și a propriilor deducții, am surprins
anumite teste ale obligativității, dar aici le voi ilustra pe cele mai importante :
a) procedeul extragerii sintactice: dacă argumentul extern al verbului este suprimabil, se
poate vorbi despre circumstanțial propriu-zis, iar dacă argumentul extern nu este
suprimabil, atunci se poate discuta despre un circumstanțial obligatoriu;

1
Material preluat și adaptat de la Irina Nicula Paraschiv.
b) repetabilitatea: dacă enunțul are caracter repetitiv, secvența care exprimă această
trăsătură este circumstanțial propriu-zis, dar dacă are caracter generic, secvența care ne
interesează este complement circumstanțial obligatoriu.

Model de structurare a introducerii

INTRODUCERE
ü Cum am ales această temă?
ü Necesitatea unei cercetări (monografice) pe această temă
ü Obiective majore
ü Structura lucrării
ü Precizări metodologice

 Se prezintă fundalul subiectului, definirea de termeni, fixarea cadrului discuției, chestiuni


preliminare eseului/argumentării propriu-zise.

 Ce conține o introducere:
formulare a problemei pe care intenționezi să o examinezi, punând accentul pe importanța,
relevanța sau semnificația ei în contextul ariei tale de studiu. Aceasta presupune o justificare
preliminară a tratării problemei respective în lucrarea ta de cercetare. [„Frază-tip”:]
o prezentare succintă a ceea ce este deja știut, înțeles sau discutat cu privire la problema de care
te ocupi. Se face referire sumar la concluziile la care s-a ajuns, teoriile sau punctele de vedere
curente, însoțite de câteva referințe la principalele lucrări de specialitate. [„Frază-tip”:]
semnalarea oricăror goluri, omisiuni, lacune, dezacorduri, neînțelegeri – orice este potrivit
pentru subiectul tău în ceea ce spun alții. (Cuvânt-cheie: dar, însă, totuși).
prezentarea lucrurilor pe care îți propui să le faci în lucrarea ta pentru: a umple golurile; a aduce
elemente de noutate; a soluționa problemele etc.
structura lucrării;
o explicare succintă a modului în care lucrarea ta va încerca să realizeze punctul (4) de mai sus -
indicarea metodei sau a abordării/teoriei pe care o vei folosi. [„Frază-tip:”]. Aici ar trebui
precizate elementele de noutate/poziția ta. Aici intervine funcția introducerii.

 Funcția esențială a introducerii este formularea poziției tale cu privire la problema abordată.
Introducerea trebuie să exprime:
Ce punct de vedere preiei, dacă este cazul, și cum îl rectifici;
Ce punct de vedere propui sau adopți (pornind de la teorii formulate anterior); ce element
nou introduci față de puncte de vedere precedente.
Ce puncte de vedere respingi în întregime (opțional);
Cum reconciliezi două puncte de vedere aparent contradictorii (opțional).
 În abordarea unei teme științifice, din orice domeniu, funcția subiectivă trebuie redusă la
minimum. Formulările modalizatoare trebuie evitate.

(a) → Obiectul principal al elaborării lucrării (posibile introduceri ale acestuia, într-un paragraf
scurt):

* Scopul acestei lucrări este analiza / descrierea / investigarea....;

* În această lucrare ne propunem să ne oprim asupra / să abordăm / să analizăm / să descriem/


să investigăm1 etc.__subiectul ales2______; În această lucrare vom analiza / descrie / investiga...

1
Verbul ales trebuie să fie fidel tipului de analiză dezvoltată; de exemplu, descrierile nu își
propun implicit dezvoltarea unei teze/a unei poziții critice a autorului, ci reunesc o sumă de
fapte prezente în bibliografie, pe care le susțin cu alte exemple, le consolidează etc.

2
Subiectul ales trebuie să fie circumscris unei arii mai largi de analiză. Subiectele se pot
restrânge prin adăugarea unui subtitlu care să restrângă titlul.

(b) → Motivația alegerii temei

– poate cuprinde ideea conform căreia analizele existente nu includ / nu cuprind / nu se apleacă
asupra temei alese de dumneavoastră, complementară cu ceea ce există în bibliografie sau ideea
conform căreia tema aleasă de dumneavoastră a fost numai menționată în analizele deja
existente, nu și dezvoltată, deși ar merita un interes special etc.; 2. Sunt de evitat motivațiile
personale.

2
Motivația alegerii temei trebuie să corespundă realității și să stabilească o legătură logică cu
alte fapte prezente în realitate.

(c) → Structura lucrării

* Lucrarea cuprinde / este organizată în etc. .... X capitole / X părți.

posibil model: În primul capitol/prima parte, ____(eventual, numele capitolului cu


italice)_________________, prezentăm / trecem în revistă studiile despre / analizele despre
precizările / mențiunile etc. din bibliografia critică. / Primul capitol cuprinde / este...

(alineat) În al doilea capitol, ________________________, prezentăm inventarul termenilor /


analizăm / comentăm etc. / Al doilea capitol cuprinde...

(alineat) În al treilea capitol,_________________________,.... / Al treilea capitol cuprinde....

* Alineatele sunt convenționale, așadar nu sunt absolut necesare; dacă frazele sunt mai lungi, se
preferă alineatele, pentru o organizare mai clară și mai vizibilă. Dacă frazele despre alcătuirea
lucrării sunt mai scurte, se poate detalia structura acesteia într-un singur paragraf.
(d) → Metodologia folosită

Explicitarea metologiei poate fi circumscrisă punctului (a) sau (c) (vezi supra) sau poate să fie
explicată într-un paragraf distinct, după ce se prezintă structura lucrării. Dacă metodologia
diferă de la un capitol la altul, trebuie să se explice principiile de lucru în contextul fiecăruia
dintre capitole (din acest motiv, este mai coerent să se facă odată cu detalierea structurii
lucrării).

Ex.: Lucrarea valorifică materialul oferit de Dicţionarul de cuvinte recente, ediţia a doua (dar neînregistrat
de alte dicţionare mai vechi), de câteva lucrãri de specialitate apărute după 2000 şi adaugă noi apariţii,
culese din diverse surse pentru limba de azi (presă, literatură, publicitate, internet). Multe dintre
formaţiile avute în vedere au fost deja introduse în Marele Dicţionar de Neologisme, dovedindu-se a nu
fi efemeride lexicale, ci neologisme pe care limba le-a adoptat din necesităţi interne.

B. Ce NU trebuie să conțină introducerea unei lucrări de licență?

 Afirmații vagi;
 Definiții;
 Istoricul preocupărilor voastre anterioare cu privire la tema abordată;
 Detalierea etapelor de lucru;
 Afirmații metalingvistice („Acum voi prezenta”; „Urmează să prezint / analizez”; „A
venit momentul să vorbesc despre...” etc.)
 Scuze sau adresate cititorului („Deși nu sunt un specialist în domeniu...”)
 Lamentări sau minimizări („Mi-a fost foarte greu să...”; „Această analiză este grea /
dificilă deoarece...”; „Îmi pare rău că...”; „Este posibil să nu reușesc...”)
 Comentarii asupra subiectului („Este un subiect foarte interesant pentru mine”; „Acesta
este subiectul meu preferat”)
 Exprimarea atitudinii subiective, modalizatoare; formulările personale/evaluative
(„Cred că...” / „Părerea mea este că...”; „Consider că...”; „Mi s-a părut interesant...”; Mă
bucur să...”„Este plăcerea mea să...” / „Mă interesează să” / „Sunt convinsă că...” / „Sunt
nesigură...”)
 Evitarea formulărilor precum: „În acest capitol este vorba despre...; Capitolul vorbește
despre...; „Capitolul descrie / analizează etc. ...”

!!! *Limitările analizei (asumarea neincluderii anumitor aspecte în analiză) – în condițiile în care
așteptările cititorilor / specialiștilor sunt de așa natură încât să se trateze în lucrare și aspecte
omise deliberat – se pot semnala astfel:

„Nu ne vom referi în această lucrare la...”; „Nu am inclus în această lucrare”; „Nu ne-am
oprit asupra...” etc.

S-ar putea să vă placă și