Sunteți pe pagina 1din 3

Realismul este curentul literar care tinde sa dea o reprezentare veridica (  

conform
cu adevărul;) realitatii, sa infatiseze cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta
reala.
Impresia deosebita produsa la jumatatea secolului al XIX-lea de progresul
stiintelor naturii ii indeamna pe scriitori sa incerce aplicarea, in creatia literara, a unor
metode impuse de dezvoltarea stiintei.
Scriitorii realisti se indreapta spre viata sociala, reprezentand omul ca produs al
mediului in care traieste. In realism personajele sunt tipice, reprezentative pentru o
intreaga categorie umana si sociala.Intre curentele literare apar frecvent interferente( ,
se suprapune) . Astfel, in opera unor mari scriitori relisti, ca Balzac (a fost un romancier,
critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. - În cultura română a avut doi admiratori de
valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând
tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie
o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de
fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din
eseul Mitul reintegrării.[) El a creat un adevărat monument, "Comedia umană"
(în franceză Comédie humaine) sau Stendhal (Stendhal, pe numele său adevărat Henri-
Marie Beyle - a fost un scriitor francez renumit pentru finețea analizei sentimentelor personajelor
sale și pentru lipsa intenționată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal și-a ales
pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei
moderne, Opera lui Stendhal este profund inspirată din propria sa viață, romanele lui constituind
o autobiografie ideală a scriitorului.- „ Rosu si negru” - cțiunea se desfășoară în
perioada septembrie 1826 - iulie 1831 și relatează încercările unui tânăr de a-și depăși condiția
socială de țăran printr-o combinație de talent, muncă, înșelătorie și ipocrizie, doar pentru a se
găsi trădat de propria pasiune), se intalnesc multe elemente romantice.
In concluzie, realismul poate fi definit prin trasaturile sale definitorii:
- reprezentarea veridica a realitatii, obiectivitatea scriitorului, prezenta unor persanoje
tipice in imprejurari tipice, preocuparea pentru social, libsa idealizarii sau a
abstractizarii, atitudinea cristica fata de societate exprimata intr-un stil sobru si
impersonal.
Marii autori realisti europeni (Sthendal,H. Balzac, Charles Dickens, N. Gogol, G.
Flaubert, L. Tolstoi, H. Ibsen) nu s-au dezmintit de la aceste principii stabilite cu toate
influentele existente in acea epoca (in special influenta romantismului).
Pentru realism principiile au fost fundamentate si teoretizate de Sthendal
(pseudonimul lui Henry Boyle - 1783-1842 - prozator si eseis francez) care a apreciat
ca romanul realist nu este decat o oglinda ce reflecta atat cerul albastru -frumusetea
vietii, bucuria de a trai- cat si noroiul din baltoace -partea neplacuta, mizera a vietii.
Oglinda este cea care prezinta universul nedeformat de sufletul oricarui scriitor, de
aceea realistii nu pot fi acuzati ca ar fi prezentat altceva decat adevarul.
Cautand un vinovat pentru aceast prezentare, acesta nu va fi gasit in
persoana autorului, ci in insasi firea societatii umane, romanul realist fiind echidistant
in prezentarea partilor bune si rele ale vietii si ale individului prezentat.
Romanul este o oglinda purtata de-a lungul unui drum. Cateodata ea reflecta
cerul albastru, alta data noroiul din baltoacele de la picioarele dumneavoastra. Vreti
sa acuzati de imoralitate omul care poarte oglinda? Acuzati mai bine drumul pe care
se afla baltoacele, sau, si mai bine, pe inspectorul de drumuri, care permite ca apa
sa se adune si baltoacele sa se formeze.
In cultura si literatura romana curentul realist a fost contaminat in mare
masura de alte curente contemporane ceea ce nu afecteaza insa creatia marilor
nostri realisti (Ioan Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu , George Calinescu).
     Nicolae Filimon, Ion Creangă, ,Hortensia Papadat-BengescuMarin Preda ş.a.
TRĂSĂTURILE REALISMULUI:
• perspectiva narativă obiectivă şi naratorul omniscient conferă veridicitate operei;
• interesul pentru problematica socială reflectă, cu predilecţie, realitatea
contemporană;
• creează iluzia de realitate, prin ilustrarea unor imagini verosimile ale societăţii, în
care banalul cotidian, aspectele traiului obişnuit sunt semnificative şi tipide;
• acţiunea se defineşte prin accentul pus pe fapte, întâmplări şi personaje luate din
realitate, incipitul operei având rolul de a induce cititorului iluzia vieţii reale
• primează epicul, în detrimentul analizei, dominând în operă povestirea coerentă a
evenimentelor din viaţa personajelor şi profilarea relaţiilor dintre ele (relaţiile
interumane);.
• naratorul este omniscient, omniprezentei ubicuu, ştie ce gândesc, ce fac, ce simt
sau ce intenţionează personajele, le hotărăşte destinul, realizează perspectiva
narativă de tip \"demiurgic\" (narator omnipotent), adică \"se comportă ca un
Dumnezeu\", hotărând schimbări în planurile epice sau în viaţa eroilor
(N.Manolescu);
• naratorul este obiectiv (heterodiegetic); din punct de vedere gramatical şi
semantic textele cu narator heterodiegetic se caracterizează prin povestirea faptelor
la persoana a Hl-a, prin secvenţa temporală lineară nealterată de intervenţii
subiective, ca şi prin relatarea în stil indirect. (\"Dicţionar de ştiinţe ale limbii\",
Ed.Nemira);
• modalitatea narativă se remarcă prin absenţa mărcilor formale ale naratorului şi
focalizarea \"dindărăt\" sau focalizare zero;
• personajul realist este reprezentativ pentru o tipologie umană (un tip) şi se supune
valorilor morale ale colectivităţii respective, care îl aprobă sau nu, dar nu-I modifică
esenţial;
• predilecţia pentru tipuri de personaje statice, construite sub formă de caractere şi
arhetipuri;
• personajul realist este strâns legat de mediul ambiant, de mediul său de viaţă
care-i motivează şi structura etică, de aceea realismul se distinge prin realizarea
unor \"personaje tipice în situaţii tipice\";
• atitudinea auctorială reieşită din relaţia cu personajele profilează focalizarea zero
şi viziunea \"dindărăt\", confirmă atotputernicia naratorului heterodiegetic;
• compoziţional, romanul realist se caracterizează prin construcţie echilibrată şi, de
cele mai multe ori, sferică, exemplificatoare fiind, din acest unghi, romanele lui Liviu
Rebreanu;
• precizia, detaliul, veridicitatea, transparenţa compun maniera stilistică a creaţiilor
realiste, figurile de stil, atunci când apar, au rol caracterizator şi nu de înfrumuseţare
a limbajului;

In literatura latino-americană, se manifestă din ce în ce mai pregnant aşa-numitul


\"realism magic\", care a produs deja romane devenite capodopere, semnate de
scriitori celebri în întreaga lume: Mărio Vargas Llosa, Gabriel Garcia Marquez, Julio
Cortazar, J.L.Borges.
Naturalismul - variantă a realismului. în Franţa celei de a doua jumătăţi a secolului
al XlX-lea, Emile Zola a teoretizat o nouă variantă a realismului, numit naturalism.
Curentul literar îşi propune să reflecte în operele literare realitatea sub toate
aspectele sale, chiar dacă acestea sunt triviale sau dizgraţioase, cu o viziune de tip
obiectiv, realismul căpătând astfel manifestări exacerbate. Concepţia lui Zola se
fundamentează pe convingerea că mediul social are o influenţă decisivă asupra
psihicului, omul fiind văzut ca rezultat al rasei, eredităţii şi fiziologicului, atribute care-
şi pun amprenta asupra caracterului. Prozatorii naturalişti au \"pasiunea
documentului\", distingându-se adesea prin pasiunea pentru vulgaritate sau
patologic, descrierea mediului social căpătând aspectul unor \"anchete sociologice\",
în care se ţine seama de condiţiile concrete din viaţa personajelor, care au, în
general, firi primitive, impulsive sau instinctive, devenind uneori \"bestii umane\".
De altfel, în 1890, Emile Zola a scris un roman cu titlul \"Bruta\" (\"La Bete
humaine\"). în unele studii de teorie literară, naturalismul este numit \"verism\",
accentuând sensul de reflectare veridică a realităţii (verum, lat.=adevăr).
în literatura română, elemente naturaliste se întâlnesc în nuvelele lui I.L.Caragiale şi
Barbu Ştefănescu-Delavrancea, în romanele lui Liviu Rebreanu etc.
 

S-ar putea să vă placă și