Sunteți pe pagina 1din 3

885 — La 27 noiembrie se naşte în satul Târlişua (din fostul comitat

Solnoc Dăbâca, azi județul Bistriţa-Năsăud) Liviu Rebreanu, primul


dintre cei 14 copii ai învăţătorului Vasile Rebreanu (1863-1914) şi ai
Ludovicăi (născută Diuganu). În tinereţe, mama sa (1865-1945) era
pasionată de teatru, fiind considerată "primă diletantă" pe scena din
Becleanul de baştină. Ambii părinţi constituie modelele familiei
Herdelea care apare în Ion, Răscoala, Gorila.

1889 — Familia Rebreanu se mută în comuna Maieru, pe valea


Someşului.

1891 — Începe cursurile şcolii primare în Maieru.

1895 — Urmează două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud.

1897 — Se transferă la Liceul german din Bistriţa unde a urmat încă trei
clase.

1898 — În clasa a IV-a, scrie "întâia şi ultima poezie". Fascinat de o


tânără actriţă dintr-o trupă ambulantă ungurească, scrie un vodevil după
modelul celui văzut. Mai târziu, aflat în Budapesta, a cultivat, fără succes,
acelaşi gen dramatic.

1899 — Familia Rebreanu se mută în satul Prislop.

1900 — Începe Şcoala Reală Superioară de Honvezi din Sopron


(Ödenburg, în nord-vestul Ungariei, lângă graniţa cu Austria). La
sfârşitului anului I a obţinut calificativul "eminent". Ca şi la Bistriţa, a
manifestat o înclinaţie deosebită pentru studiul limbilor străine.

1902 — După abateri de la regulamentul școlii, a fost retrogradat din


funcţia de chestor. La sfârşitul celui de-al doilea an de şcoală reală, a
primit doar distincţia simplă. În cel de-al treilea an a pierdut şi distincţia
simplă, din cauza mediei scăzute la purtare.

1903 — Urmează Academia militară "Ludoviceum" din Budapesta până


în 1906, deşi s-a simţit atras de medicină. Din nou, în primul an, a primit
distincţia de eminent.
1906 — La 1 septembrie a fost repartizat ca sublocotenent în armata
austro-ungară, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula. Acolo,
pe lângă îndeletniciri cazone, Rebreanu a avut numeroase preocupări
literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice, Vetélytársak -
Örveny (Rivalii - Vâltoarea); Valkó föhadnagy (Locotenentul Valkó);
Gigi (Ghighi).

La Budapesta şi Gyula a scris şi transcris cinci povestiri, în limba


maghiară, din ciclul Szamárlétra (Scara măgarilor), satire cu caracter
anticazon (volum nepublicat). Sub presiunea unor încurcături băneşti, a
fost forţat să demisioneze din armată; în prealabil, scriind în "arest la
domiciliu", s-a hotărât să se dedice literaturii.

1908 — La 12 februarie demisionează din armată şi revine la Prislop.

La 1 noiembrie a debutat în presa românească la Sibiu, unde în revista


Luceafărul îi apare nuvela Codrea.

1909 — Pentru scurt timp este funcţionar la primăria din Vărarea.

Participă la serbările Astrei de la Sibiu. Trece munţii şi se stabileşte la


Bucureşti. Participă la cenaclul lui Mihail Dragomirescu, unde va
prezenta nuvela Proştii.

1910 — În luna ianuarie 1910, pe baza convenţiei cu Austro-Ungaria,


guvernul budapestan cere autorităţilor româneşti extrădarea gazetarului.
În februarie, Rebreanu a fost arestat şi deţinut la Văcăreşti. Într-un
memoriu adresat autorităţilor româneşti în luna mai, tânărul scriitor a
menţionat că adevărata pricină a cererii de extrădare constă în
activitatea sa publicistică pe care, anterior, a desfăşurat-o în slujba
românilor de peste munţi. În închisoarea Văcăreşti a terminat
nuvela Culcuşul.

După o lungă detenţie la închisoarea Văcăreşti, este extrădat şi


întemniţat la Gyula. Aici scrie Golanii şi începe să traducă volumul de
povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale) al scriitorului maghiar
Szini Gyula. Autorul îi era prieten şi, după mărturisiri datând din acele
zile, împreună ar fi scris mai multe lucrări. Câteva titluri din volum,
îndeosebi din ciclul Biedermeier képek (Tablouri Biedermeier) vor fi
publicate, peste ani, la Bucureşti, în paginile Universului literar (1913) şi
în Almanahul Adevărul (1914). A întocmit un proiect sumar al
romanului Zestrea, datat în închisoarea din Gyula.

La 16 august este eliberat din închisoare.

S-a angajat ca ajutor de notar în Măgura Ilvei, apoi în Nimigea. Din


Bucureşti a primit vestea că piesa Osânda va fi pusă în citire, ulterior,
însă, a fost respinsă.

În toamna anului 1910 se afla într-o situaţie materială precară. Împreuna


cu Mihail Sorbul, scoate revista Scena, dedicată teatrului şi muzicii.

A fost angajat la Ordinea, unde redactor-şef era Ștefan Antim, ce apare


în Răscoala ca personajul Antimiu.