1922 — La 5 august se naşte în comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul

Teleorman, Marin Preda. Tatăl este Tudor Călăraşu, plugar şi mama

Joiţa Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinţii nu
încheiaseră o căsătorie legală, fiindcă numai astfel Joiţa Preda putea
primi pensie în continuare ca văduvă de război.

Joiţa venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica,
după numele bărbatului) şi Miţa (Tita). Tudor Călăraşu avea şi el trei
băieţi cu prima soţie care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) şi
Ion (Nilă). În familia celor doi soţi se mai nasc: Ilinca, Marin şi
Alexandru (Sae).

1929 — În septembrie este înscris în clasa I la şcoala primară, însă tatăl

nu-l lasă să frecventeze. Anul următor este reînscris în clasa I, la şcoala
primară din satul natal. Se dovedeşte printre elevii cei mai buni din seria
sa, obţinând premiul cu coroniţă.

1933–1934 — În clasa a IV-a tatăl nu-i mai poate cumpăra cărţi.

Învăţătorul îl ajută să termine anul şcolar.

1934–1937 — Urmează clasele V–VII, avându-l ca învăţător pe Ion

Georgescu din Balaci, un sat vecin.
Termină clasa a VII-a cu media generală 9,78. Examenul pentru
obţinerea certificatului de absolvire a şapte clase îl susţine la Şcoala de
centru din Ciolăneşti, o comună la zece kilometri distanţă de Siliştea-
Gumeşti. La 18 iunie i se eliberează certificatul de absolvire a şapte clase
primare, cu media generală pe obiecte 9,15.

1937 — Se prezintă la Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este

respins la vizita medicală din cauza miopiei.

Tatăl intenţionează acum să-l dea la o şcoală de meserii. Intervine însă

librarul Constantin Păun din Miroşi, de la care elevul Marin Preda îşi
procura cărţi, şi îl duce la Şcoala Normală din Abrud, unde reuşeşte la
examenul de bursă cu nota 10.

1939 — Este transferat la Şcoala Normală din Cristur-Odorhei, unde îşi

continuă studiile încă un an. Ca şi la Abrud, a manifestat un interes
deosebit pentru istorie, română şi chiar matematică. În şedinţele
Societăţii literare din şcoală este remarcat de profesorul Justin Salanţiu,
care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”. În cadrul societăţii scrie şi
citeşte câteva schiţe.

1940 — În urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primeşte

repartiţie pentru Şcoala Normală din str. Ecaterina din Bucureşti.

1941 — Susţine examenul de capacitate, însă din cauza greutăţilor

materiale se hotărăşte să renunţe la şcoală. Este angajat corector la ziarul
"Timpul”.

1942 — În aprilie debutează cu schiţa Părlitu' în ziarul "Timpul" (nr. 1771

şi 1772 din 15 şi 16 aprilie), la pagina literară "Popasuri”, girată de Miron
Radu Paraschivescu. Publică în continuare schiţele şi
povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.

În septembrie părăseşte postul de corector la "Timpul". Pentru scurt

timp este angajat funcţionar la Institutul de statistică. La recomandarea
lui Eugen Lovinescu, poetul Ion Vinea îl angajează secretar de redacţie la
"Evenimentul zilei”.

1943 — În martie publică Colina în ziarul "Vremea războiului”. În aprilie

"Evenimentul zilei” publică schiţa Rotila. Ia parte la câteva şedinţe ale
cenaclului "Sburătorul", condus de criticul Eugen Lovinescu, unde
nuvela Calul produce o vie impresie, stârnind încântarea lui Dinu
Nicodin, care intră în posesia manuscrisului contra unei mari sume de
bani.

1943-1945 — Este luat în armată.

1945 — Devine corector la ziarul "România liberă”.

1948 — Apare volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri.

1949 — Apar nuvelele Ana Roşculeț şi O adunare liniştită.

1952 — Devine redactor la revista "Viaţa românească”. Publică

nuvela Desfăşurarea.
1955 — Se căsătoreşte cu poeta Aurora Cornu. Apare primul volum din
romanul Moromeţii.

1956 — Primeşte Premiul de Stat pentru romanul Moromeţii. Publică

nuvela Ferestre întunecate.

1957 — Efectuează o excursie în Vietnam. La întoarcere, se opreşte la

Beijing. Apare al doilea volum din romanul Moromeţii. Se desparte de
Aurora Cornu.

1959 — Divorţează de Aurora Cornu. Se căsătoreşte cu Eta Vexler, critic

literar. Publică nuvela Îndrăzneala.

1960-1961 — Citeşte marii romancieri ai lumii. Este fascinat de William

Faulkner, cu care proza lui are evidente afinităţi.

1962 — Publică romanul Risipitorii.

1963 — Publică nuvela Friguri.

1965 — Traduce împreună cu soţia sa, romanul Ciuma de Albert Camus.

Călătoreşte la Viena unde participă la un colocviu.

1966 — Se desparte de Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franţa la

începutul anilor '70.

1968 — Este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Publică

romanul Intrusul, pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor
din Bucureşti.

Publică Martin Bormann, dramă în trei acte. Traduce

romanul Străinul de Albert Camus. O cunoaşte pe Elena Mitev şi se
căsătoresc. Au avut doi fii, Nicolae şi Alexandru.

1970 — Devine director al editurii "Cartea Românească", pe care o va

conduce până la moartea sa. Traduce în colaborare cu Nicolae Gane
romanul lui Fiodor Dostoievski, Demonii. Apare eseul Obsedantul
deceniu.

1971 — Romanul său, Marele singuratic, primeşte premiul Uniunii

Scriitorilor.
1972 — Apare volumul de eseuri Imposibila întoarcere.

1974 — Este ales membru corespondent al Academiei Române.

1975 — Locuieşte în Bucureşti pe strada Alexandru Romano nr. 21, până

la moartea sa din 1980. Publică romanul Delirul.