Răspunderea penală a minorului (continuare)

Dispoziţii comune

1. Efectele cauzelor de atenuare şi agravare

Prevederile art. 75-79 cu privire la cauzele de atenuare şi agravare vor fi avute în
vedere la alegerea măsurii educative aplicabile şi la individualizarea acesteia, în ceea
ce priveşte determinarea duratei, iar efectele lor se produc în limitele prevăzute de lege
pentru fiecare măsură în parte. În cazul circumstanţelor atenuante, limitele duratei
măsurilor educative se reduc cu o treime, o singură dată, indiferent de numărul
circumstanţelor atenuante reţinute. În cazul circumstanţelor agravante, durata măsurilor
educative poate fi sporită până la maximul ei, indiferent de numărul circumstanţelor
reţinute1.
Cauzele de atenuare şi agravare produc efecte între limitele prevăzute de lege
pentru fiecare măsură educativă.

2. Pluralitatea de infracţiuni
În caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia
o singură măsură educativă pentru toate faptele cu respectarea dispoziţiilor art. 114 C.
pen. şi a criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 74 C. pen.).
În cazul în care una dintre infracţiuni este săvârşită în perioada minorităţii şi una
după majorat, instanţa va stabili o măsură educativă pentru infracţiunea comisă în
timpul minorităţii şi o pedeapsă pentru cea comisă după majorat după care2:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea,
se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o
pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data
săvârşirii infracţiunii comise după majorat. În acest caz, din durata pedepsei aplicate se
scade ceea s-a executat din momentul săvârşirii infracţiunii comise după majorat până
la data judecării. Pedeapsa stabilită în acest caz nu poate face obiectul amânării
aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.

1
C. Bulai în Explicaţii preliminare…, vol. II, op. cit., p. 359
2
C. pen., art. 129, alin. (2)
 În cazul săvârşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente se
aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracţiuni, în conformitate cu art.
39 C. pen. după care se face aplicarea dispoziţiilor alin. (2).

3. Descoperirea unei infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii

În cazul persoanei majore, care a săvârşit o infracţiune pentru care instanţa a
hotărât amânarea aplicării pedepsei sau pedeapsa a fost suspendată sub supraveghere
sau a fost eliberată condiţionat (după ce fusese condamnată la pedeapsa închisorii),
dacă se descoperă că a mai săvârşit o infracţiune în perioada minorităţii, pentru care s-a
luat, chiar după expirarea acestui termen o măsură educativă privativă de libertate,
amânarea, suspendarea sau liberarea se anulează, aplicându-se în mod corespunzător
dispoziţiile art. 129 alin. (2) - (4), cu privire la concursul de infracţiuni.

4. Prescripţia răspunderii penale a minorilor

Prescripţia răspunderii penale presupune înlăturarea răspunderii penale (cu unele

excepţii –de ex. infracţiunile contra vieţii săvârşite cu intenţie), prin trecerea unui
anumit interval de timp de la data săvârşirii faptei şi până la data condamnării
autorului infracţiunii. Prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei se
întemeiază pe faptul că după trecerea unui mare interval de timp, sancţiunea penală nu
mai are efect educativ-preventiv pentru făptuitor sau alte persoane, iar urmările faptei
au fost uitate sau acoperite de persoana vătămată.
În cazul săvârşirii infracţiunii de către minori, termenele de prescripţie a
răspunderii penale, prevăzute în art. 154 C. pen., se reduc la jumătate, după cum
urmează:
a) 7 ani şi jumătate, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;
b) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai
mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 20 de ani;
c) 4 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai
mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani;
d) 2 ani şi jumătate, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani;
 e) 1 an şi jumătate ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa
închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.
Prescripţia curge din momentul în care s-a terminat executarea elementului
material al laturii obiective al infracţiunii. În cazul infracţiunilor continue termenul
curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la
data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei, de la
data săvârşirii ultimului act. În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a
răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se
calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs.
În ceea ce priveşte întreruperea sau suspendarea prescripţiei răspunderii penale, se
aplică regulile prevăzute de lege pentru majori.

5. Prescripţia executării măsurilor educative

Măsurile educative neprivative de libertate se prescriu într-un termen de 2 ani de la
data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost luate3.
Măsurile educative privative de libertate se prescriu într-un termen egal cu durata
măsurii educative, însă acest termen nu poate fi mai mic de 2 ani.

6. Efectele măsurilor educative

Conform art. 133 C. pen., măsurile educative nu atrag interdicţii, decăderi sau
incapacităţi. Este subliniat astfel caracterul aparte al măsurilor educative şi diferenţa
dintre acestea şi pedepse. Totuşi, conform art. 239 din Legea nr. 187/2012, „Termenul
condamnare utilizat în cuprinsul art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal se referă şi la
hotărârile prin care, faţă de inculpat, s-a luat, în timpul minorităţii, o măsură educativă,
în afară de cazul în care au trecut cel puţin 2 ani de la data executării sau considerării
ca executată a acestei măsuri”. Prin urmare, dacă o persoană a săvârşit o infracţiune în
perioada minorităţii, şi împotriva sa s-a luat o măsură educativă, persoana respectivă
nu va mai putea beneficia de renunţarea la aplicarea pedepsei.

7. Luarea măsurii educative privative de libertate faţă de minorul care a

devenit major
Conform art. 134 alin. (1) C. pen., dispoziţiile prezentului titlu se aplică şi
majorilor care, la data săvârşirii infracţiunii, aveau vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.

3
C. pen., art. 132, alin. (1)
 Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dacă, la data pronunţării hotărârii prin care
s-a luat o măsură educativă privativă de libertate, infractorul a împlinit vârsta de 18
ani, instanţa, ţinând seama de posibilităţile sale de îndreptare, de vârsta acestuia,
precum şi de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, poate dispune
executarea măsurii educative într-un penitenciar.