Particularitățile Prozei Istorice Sadoveniene

Algoritm
1) Viziunea scriitorului asupra Istoriei
2) Caracterul Epopeic a lucrării Frații Jderi
a) Structura Trilogiei. Motive Narative
b) Tabloul cuprinzător al vieții unui popor
c) Existența unei acțiuni centrale eroice
d) Tendințe de Miraculos
3) Curentul în care se incadrează+ opinia criticilor

Mihail Sadoveanu este considerat creatorul romanului istoric in literatura română. La

general, Sadoveanu a fost caracterizat de criticii literari drept un realist cu viziune romantică
si un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.
Prima lucrare inspirata din istorie este Soimir , descriind încercarea fraților Potcoava de a-l
pedepsi pe trădatorul lui Ioan Vodă cel Cumplit cu un subiect si o evoluție a evenimentelor
cu adevărat tragice și cutremurătoare. Urmatoarea lucrare din aceiași categorie este Neamul
Șoimăreștilor , care deține toate elementele unui roman istoric: fapte eroice, o răpire, o
călătorie, o iubire trădată, drama și pericol. Cea de-a treia opera remarcabilă cu statutul de
roman istoric este Zodia Racului sau Vremea Ducai Voda, unde observăm călătoria prin
Moldova, iubirea nefericită și un final tragic al operei- moartea lui Alecu Ruset. Observăm
că Sadoveanu este profund fascinate de timpul tragic, dat fiind că operele din prima perioada
de creatie se evidențiază prin accentuarea unei lumi aflate sub semnul unei perioade tragice.
Opera Frații Jderi este o trilogie formată din trei volume: Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb ,
Oamenii Mariei sale. Fratii Jderi este o constructie ampla, epopeica, figura domnitorului si
spiritul de sacrificiu al Jderilor fiind urmarite pe fundalul unei soceietati medievale
romanesti. Romanul încorporează mai multe romane sau chiar tipuri de romane, precum:
romanul formarii unui caracter, roman istoric, roman de aventuri, roman al eroismului.
Acțiunea din opera urmareste destinul individului (Jderii) in stransa legatura cu destinul
colectiv. Structura romanului este complex și se structurează pe două nivele: nivelul social:
in cadrul caruia distingem planul istoric și cel civil, care se referă la domnia lui Ștefan cel
Mare și procesul de existență a moldovenilor, iar cel de-al doilea nivel este nivelul
existential, unde identificăm planul real și planul mitic. Ca in marile epopei ale lumii,
intreaga actiune a romanului este creată pe un plan fantastic, mitic: intamplarile, eroii,
atmosfera plina de suflu vitejesc, toate dominate de forta destinului in viața umană. În operă
elemental specific epopeic este domnia lui Ștefan cel Mare, luptele și tragediile, de
asemenea personajele mitice, precum Bătrânul Găliman sau Comisul Manole. Acțiunea
centrală eroică se bazează doar pe două din multele bătălii ce le-a dus Stefan Vodă, lupta cu
tătarii de la Lipnic și cea cu turcii de la Podul Înalt. Ambele bătălii sunt detaliat expuse,
unde este accentuată figura lui Stefan ridicat la rang de personaj mitic: "... manati de biciul
de foc al acelui arhanghel infricosat". O alta particularitate a epopeei o constituie tabloul
cuprinzator al vietii unui popor. În roman este prezentată perioada de pace a poporului ca un
loc fantastic, un piesaj rupt din poveste, unde natura concomitant cu oamenii traieste intr-o
atmosfera de belsug si fericire: albinele fac miere densa, iar spicul de grau este mare cat
degetul mijlociu al unui barba plugar. Oamenii duc o viață liniștită în sânul naturii, un mod
de viață liniștit, se hrănesc la hanuri sau in jurul focurilor aprinse la umbra copacilor, sunt
rușinoși si ceremoniosi, cinstiți și cu credință de Dumnezeu. O mare parte a oamenilor îi
găsim pe drumuri, care simbolic vorbind, drumul se asociază cu o metodă de a se găsi pe
sine însăși, prin care se poate dobandi adevarul si un instrument al destinului, a căutării. O
altă caracteristică a epopeei este tendința de miraculous, miticul, fabulosul. Aici regăsim
fabulosul chiar în viața oamenilor pet imp de pace și descrierea tărâmului de vis. Personajele
mitice care completează armonios opera ar fi Stefan care este privit ca un personaj aproape
fabulos, feciorii lui Caliman- Strâmbă Lemne și Sfarmă Piatră, comisul Manole- un fel de
Anteu , Ionut -autohtonul Făt-Frumos și desigur Bătrânul Găliman- care deține secretul vietii
fara de moarte.
Opera se incadrează atât în curentul realism dar se regăsește și în romantism. Consider că
este o opera realistă, deoarece are o redare obiectivă a realităţii, în text De Sfînta Înălţare,
hram al ctitoriei Neamţu, se strînsese în preajma zidurilor şi în ogrăzile călugărilor mare
număr de norod., lipsește idealizarea fabulosului, în operă Călăreţii îşi struniră caii,
scînteind din coifuri şi platoşe., este primatul raţiunii asupra sentimentelor, vedem redarea
veridică a unor detalii, prezenţa personajului realist (Ionuţ Jder), care se caracterizează prin
faptul că este: un personaj tipic în împrejurări tipice și complex, de asemenea este prezentă
tematica socială: relaţiile sociale, dragostea, caracterul popular al operei La cea dintăi
cîntare a cucoşilor, Alexandru-Vodă veni la fereastra cu zăbrele ca să cerşească dragoste.,
și nu în ultimul rând, prezenţa mărcilor stilistice: exclamaţii retorice Să trăieşti, măria ta!.
Cu toate astea putem integra opera Frații Jderi de Sadoveanu și la curentul romantism,
deoarece vedem apelul la imaginație a autorului, privită ca o forță creatoare; tendința de a
evada din realitatea concretă, în opera observăm mitizarea lui Ștefan Vodă, adus la fabulos,
într-un univers alternativ, mai potrivit pentru realizarea plenară a idealurilor și aspirațiilor ,
cum ar fi tabloul cuprinzător al vieții unui popor într-un mediu de poveste, de asemenea
susținerea unor idealuri utopice în scopul transformării vieții sociale și politice, domnia lui
Ștefan Vodă, rigidă și corectă din toate punctele de vedere.
Concluzionând, îl apreciez pe Sadoveanu și opera lui, dat fiind că ma impresionat
capacitatea lui de a îmbina realul cu fantasticul, păstrând mereu echilibru, fiind pe linia de
plutire, fără exagerări și lipsuri în opera sa, iar T. Vianu spune Mihail Sadoveanu evoca
momente din trecut, transformând, în mit si colorând liric realitatea. Inspirându-se din
cronici (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce), din literatura populara, din documente,
scriitorul realizeaza o opera în care exista o permanenta alternare de real si fabulos,
observatia realista îmbinându-se cu avântul romantic, documentul cu legenda.