Sunteți pe pagina 1din 24

Cuprins

PS Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei, Omul potrivit la locul potrivit����������������������3
PS Teofil de Iberia, Aleasă recunoștință�������������������������������������������������������������������������������������������������������������������4
Pr. Dr. Bogdan Ivanov, Comunicat de presă. Centenarul nașterii Mitropolitului Bartolomeu Anania (1921-2021)���5
Arhim. Andrei Coroian, Momentul Bunei Vestiri în omiletica Mitropolitului Bartolomeu����������������������������������������7
Menuț Maximinian, Însoțindu-l pe Mitropolitul Bartolomeu peste veacuri de nemurire��������������������������������������������10
Mircea-Ioan Casimcea, Scriitorul-Mitropolit sub vremuri�������������������������������������������������������������������������������������13
Prof. Univ. Dr. Carmen Bulzan, Centenarul Mitropolitul Bartolomeu Anania
în apariții de carte la Editura KULT������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������15
Protos. Dr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, Constantin Cubleșan, Bartolomeu Valeriu Anania cărturarul���������16
Ierom. Antipa Burghelea, Monahul Bartolomeu Anania, fiu duhovnicesc al Mănăstirii Antim�������������������������������18
Pr. Eugen Barz, Părintele Anania��������������������������������������������������������������������������������������������������������������������������20
Carmen Peregrina, Sacerdoțiu liric. Poezia creștină a preoților, călugărilor, teologilor români�����������������������������������22
Foaia Sfantul
Omul potrivit la locul potrivit

, ,
† TIMOTEI,

Apostol Iacob
Episcopul Ortodox Român
al Spaniei şi Portugaliei
e împlinesc 100 de ani de la nașterea celui
ce a fost păstor și părinte a tot poporul
dreptcredincios din Arhiepiscopia Vadu-
lui, Feleacului și Clujului, vrednicul de
pomenire Mitropolitul Bartolomeu. Mi-l amintesc cu
mult drag și cu multă recunoștință. El a fost cel care
a crezut în mine, deși foarte tânăr, aveam doar 23 de
ani, și mi-a dat harul preoției.
A fost un om cu desăvârșire liber, care nu a căutat
să-și facă dreptate, ci toată viața lui a căutat dreptatea
lui Dumnezeu încercând, atât cât îi este cu putință și al pribegiei. Și-a dus toată viața crucea, nădăjduind
unui om, să și-o însușească. în Hristos Domnul în Care credea cu putere, asu-
Cei care nu-l cunoșteau îndeaproape credeau că mându-și-o cu multă răbdare, smerenie și mai ales cu
a fost un om aspru, dar în spatele etichetei pusă de multă demnitate. Toate acestea l-au întărit, Domnul
aceia se afla un om de o noblețe patriarhală, plin de înălțându-l, la plinirea vremii dânsului, în tronul de
har, un om sensibil, foarte sincer, un om care, deși Arhiepiscop al Vadului, Feleacului și Clujului, la o
era stăpân pe sine, era și emotiv. Nu mică mi-a fost vârstă patriarhală. A fost omul potrivit, la locul potrivit!
mirarea când, după ce am ajuns arhiereu, aflându-mă Părinții dumnealui au fost cei care i-au pus la
în vizită la Înaltpreasfinția Sa, i-am mărturisit faptul temelia creșterii sale toate virtuțile amintite mai sus.
că mă emoționez de fiecare dată înainte de a urca în Ei au fost cei care l-au învățat să trăiască cu folos. El
amvon pentru a predica. Atunci, mi s-a confesat că și pe însuși a mărturisit despre aceasta atunci când vorbea
el, marele predicator al Clujului, care umplea de credin- despre ei cu multă duioșie și respect, chiar și în predicile
cioși în fiecare duminică Catedrala Mitropolitană până sale. „Nu este un merit să trăiești mult – spunea vlădi-
la refuz, datorită cuvântului cu putere multă pe care-l ca Bartolomeu - cel mult dacă ai ambiția să te înscrii
transmitea prin predicile rostite, îl încercau emoțiile. cumva în seria recordurilor. Important este să trăiești
L-am cunoscut mai bine în perioada în care am fost cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai și o educație
ieromonah la Mânăstirea Nicula și în scurta perioadă de la părinți, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua
în care am locuit la Cluj-Napoca, în timp ce frecven- mea de naștere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de
tam cursurile Facultății de Medicină și Farmacie, Iuliu dimineață pentru părinții mei care mi-au dat viață,
Hațeganu. Am simțit în el un puternic duh părintesc, dar nu numai viață, că aceasta încă n-ar fi mare lucru,
și, datorită acestuia, am ajuns ca împreună cu maicile dar pentru că mi-au dat o educație. De la tatăl meu,
care erau atunci studente mediciniste să-l simțim ca care era un om plin de înțelepciune, am învățat ca ni-
pe un bunic. El era „Bunicul”. ciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea,
A fost un ierarh înțelegător cu neputințele noastre, care era un tezaur de folclor, am învățat credința în
dar în același timp și ferm când era vorba de a tămădui, Dumnezeu, teama și iubirea față de El, respectul față
câteodată folosind chiar și „ intervenții chirurgicale”, de propria mea demnitate, munca și respectul față de
vreo nedreptate, scăpătare sau neascultare. A știut să demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor,
folosească cu multă înțelepciune toiagul de păstor pe cu precădere un proverb pe care-l moștenise și ea de
care l-a primit la hirotonia dânsului întru arhiereu, la înaintașii ei: Decât să întind în unt și să mă uit în
care a fost, fără doar și poate, „pentru cei ascultători, pământ, mai bine să întind în sare și să mă uit la soare.
toiag de sprijin și întărire, iar pentru cei neascultători Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învățat de la mama
și nestatornici, toiag de deșteptare și îndreptare”. dumitale?”, i-aș răspunde: Asta am învățat: să mă uit
Nimic în viață nu este întâmplător. Toate se pe- la soare. Și dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină și
trec după o rânduială a lui Dumnezeu. Nimic din dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit.”
cele petrecute în viața Înaltpreasfinției Sale nu au fost Cred cu tărie că azi vlădica Bartolomeu este în-
întâmplătoare. Vlădica Bartolomeu a fost pregătit de tr-adevăr fericit în Împărăția lui Dumnezeu, iar eu îi
Domnul o viață de om pentru a fi păstor în vechea sunt profund recunoscător pentru faptul că și de la el
cetate a Clujului, gustând pe deplin gustul amar al am învățat să mă uit la soare.
suferinței din temnițele comuniste, al multor trădări 🖋
3
Foaia Sfantul
,
Apostol Iacob
,

Aleas[ recunoötinü[
† TEOFIL,
Episcopul Vicar Ortodox Român
al Spaniei şi Portugaliei
a împlinirea a 100 de ani de la nașterea bogăția înțelepciunii Sale. Slujirea liturgică, puterea
sa, vrednicul de pomenire Mitropolitul rugăciunii și a cuvântului, m-au uimit și m-au întărit
Bartolomeu Anania, stârnește foarte multe mereu: el se cufunda în întâlnirea cu Dumnezeu, chiar
semne de iubire și recunoștință din partea și în mijlocul multiplelor obligații ale administrației
celor care l-au cunoscut și i-au fost apropiați dar și din eparhiale. Și apoi mărturia lui în suferință: Domnul
partea celor care l-au admirat de la distanță. Personal, l-a despuiat încet-încet de toate, dar el a rămas mereu
mă număr între cei care au fost învredniciți să-i fie o „stâncă”, așa cum l-a voit Mântuitorul Hristos. Umi-
mai apropiați, din 2002 până în 2008 fiind exarhul lința sa profundă, înrădăcinată în unirea profundă cu
mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Domnul, i-a permis să continue să conducă eparhia
Clujului, iar din 2008 până la plecarea sa în veșnicie, și mitropolia și să dea lumii un mesaj elocvent chiar
eclesiarhul Catedralei Mitropolitane di n Cluj-Napoca. în timpul în care forțele fizice îl părăseau. Astfel el a
Pentru această providențială apropiere simt nevo- realizat în mod plenar vocația oricărui preot și episcop:
ia să-I aduc mulțumire lui Dumnezeu, dar și pentru să-L iubească pe Hristos și să-L facă iubit.
experiența personală pe care mi-a acordat-o, de a co- Pentru această sfântă mărturie simt nevoia să-I
labora îndelung cu fericitul Mitropolit Bartolomeu. mulțumesc Bunului Dumnezeu și de asemenea feri-
De când a venit la Cluj a însemnat pentru mine o citului Mitropolit Bartolomeu, pe care l-am iubit ca
revelație și o puternică sursă de inspirație, dar as- pe un părinte, chiar dacă am simțit și teama față de
cultările de exarh și mai apoi cea de eclesiarh, mi-au stăpân. Când intram la dânsul, inima îmi era cuprinsă de
oferit posibilitatea de a fi mai aproape de dânsul și să teamă, iar când ieșeam, inima îmi era plină de bucurie.
respect tot mai mult persoana sa. Slujirea mea a fost 🖋
marcată și susținută de profunzimea sa spirituală și de

4
Foaia Sfantul
Comunicat de presä.

, ,
Centenarul naöterii Mitropolitului Bartolomeu Anania (1921-2021)

Apostol Iacob
Bogdan Ivanov
Cu o biografie care a cunoscut cele mai spec-
taculoase culmi, dar și abisurile trădării, lipsei de
recunoștință și ale urii, Mitropolitul Bartolomeu al
Clujului (1993-2011) este o figură-cheie a ortodoxiei
noastre postbelice. A fost un martor privilegiat al
dramelor istoriei recente şi un actor implicat în câteva
momente grave ale ei, cum a fost greva anticomunistă
și antirevizionistă pe care a condus-o la Cluj, în vara
anului 1946, însuflețind întreaga lui generație. A fost
apoi un apropiat colaborator al Patriarhului Justinian,
o prietenie în care atât dascălul, cât şi învățăcelul au
făcut istorie. A fost închis de regimul comunist în
penitenciarele Jilava, Pitești și Aiud între anii 1958-
1964, cu o condamnare standard în epocă la 25 de ani.
Cerut de românii ortodocși din Statele Unite,
după eliberare a trăit experiența americană timp de
mai bine de un deceniu. Acesta a fost pentru Barto-
lomeu Anania contactul definitiv cu o lume în care
libertatea de gândire și de exprimare, încrederea și
onestitatea sunt semne ale normalității pe care orice om
le respiră în țara de adopție, încă din primul moment.
Personalitatea viitorului ierarh s-a înobilat, în urma
experienței americane, cu respirația largă a libertății
pe care o societate ți-o oferă gratuit, doar în schimbul
onestității, iar cu această mare lecție s-a angajat până la
capătul vieții în slujirea Bisericii și a oamenilor, oferind
intre evenimentele majore ale anului 2021, în toate circumstanțele vieții exemplul propriei sale
împlinirea, la data de 18 martie 2021, a libertăți interioare, în care a trăit, a vorbit și a scris.
100 de ani de la nașterea Mitropolitului Înainte și după experiența americană, a fost şi
Bartolomeu Anania al Clujului (1921- a rămas toată viaţa lui un om liber, neînregimentat
2011) este un moment fast pentru Biserica Ortodoxă niciunui partid sau sistem politic, lăsând posterității
Română și pentru societatea românească de a readuce proba propriei onestități prin binecunoscuta afirma-
în antenție figura unică a ultimului ierarh ortodox, ție: „Nu am colaborat, nici cu angajament, nici fără
care a predicat în lanțuri și care s-a impus nu doar prin angajament, nici în libertate, nici în detenţie, nici în
vocea sa respectată și ascultată, ci mai ales prin marea țară, nici în străinătate, nici sub nume propriu, nici
sa conștiință creștină. sub nume conspirativ”, lucru confirmat din plin și de
În personalitatea Mitropolitului Bartolomeu, documentele fostei securități.
plecat dintre noi acum un deceniu, lumea eclesiastică Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania a fost
poate redescoperi modelul păstorului, al celui care știe deopotrivă un om al culturii şi un slujitor al lui Dumne-
exact care sunt așteaptările turmei de la el și pe care le-a zeu, care și-a pus o amprentă puternică asupra societății
întâmpinat prin faptele și cuvintele sale. Este relevant și românești postdecembriste. În 1990, alături de mai
pilduitor curajul mărturisitorului care știe când trebuie mulți clerici și intelectuali, a făcut parte din Grupul de
să mustre, să îndrepte și mai ales cum să întărească în reflecţie pentru înnoirea Bisericii, unde a militat pentru
speranță lumea care privește spre el. asumarea lucidă şi onestă a trecutului comunist și ru-
Momentul este important și pentru lumea cul- perea de acesta, dar şi pentru o transparenţă în actul de
turală, care poate reactualiza exemplul, din ce în ce conducere a Bisericii, prin apariția unei noi generaţii
mai rar, al omului de cultură dublat firesc și relaxat de de ierarhi în Sfântul Sinod.
omul Bisericii, care știe să se miște neinhibat printre A fost ales în 1993 de Sfântul Sinod al Bisericii
intelectuali și care și-a păstrat toată viața capacitatea Ortodoxe Române în absenţa lui drept Arhiepiscop al
de a dialoga firesc și liber cu toți oamenii. Vadului, Feleacului şi Clujului, pentru ca în 2006 să
devină primul mitropolit al nou înființatei Mitropolii
5
Apostol Iacob

a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, militând, Printre ultimele lui proiecte se numără Fundaţia
ca ierarh, ca Biserica să rămână liberă de orice fel de „Mitropolitul Bartolomeu”, pe care a înființat-o în
Foaia Sfantul

gândire îngustă și tot timpul să stea sub aripa înnoi- toamna anului 2007. Această instituție este proiectul
toare a Duhului. generos şi inspirat al unui om cu viziuni largi, care a
, ,

A ctitorit intens și cu bătaie lungă. De la revista ştiut să-şi depășească lipsurile tinereţii și să ofere, inclu-
în nouă variantă, editura și radioul Renașterea la mâ- siv după plecarea sa din această lume, o şansă pentru
năstiri și biserici urbane, de la exemple de ecumenism tinerii merituoşi, dar lipsiţi de posibilităţi materiale
al frumuseții, precum biserica Schimbarea la Față din care doresc să studieze. Până în prezent, Fundația a
Cluj, la oamenii cinstiți, angajați în Biserică și soci- acordat 397 de burse unor tineri din întreaga ţară, în
etate deopotrivă, cărora le-a oferit distincția Crucea valoare totală de 1.035.900 lei.
Transilvană, pe care tot el a înființat-o. A cultivat Mitropolitul Bartolomeu a fost o personalitate
raporturi interconfesionale corecte, atât pe plan local, marcantă şi un om de acţiune, care a știut să rămână
dar și european, mai ales prin parteneriatul cu Biserica un om al culturii şi al Duhului, un neobosit propo-
Evanghelică Lutherană din Württemberg. văduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, un slujbaş al
Ca scriitor marcant a fost distins prin numeroase Adevărului şi al dreptăţii, dar și un duşman declarat
premii ale Uniunii Scriitorilor și s-a bucurat de editări al corupţiei de orice fel. Toate aceste virtuți pe care și
de mare valoare ale operei sale literare și teologice. le-a asumat consecvent de-a lungul întregii sale vieți
Lui i se datorează cea mai recentă versiune a Bibliei, l-au făcut să devină fără îndoială un model al omului
pe care a adus-o la vârsta de astăzi a limbii române și liber. Printr-o astfel de viață a ajuns să fie asumat și
care este în continuare foarte bine primită de public, de generațiile tinere ca un reper valid de verticalitate,
fiind tipărită în peste 300.000 de exemplare, inclusiv curaj și moralitate, într-o lume tot mai lipsită de ast-
în ediția cu ilustrații, în opt volume, pe care nu a mai fel de personalități. Este respectat și iubit și astăzi de
apucat să o vadă. foarte mulți tineri, care îl descoperă prin cuvintele lui
Cuvintele de învățătură ale Mitropolitului Bar- de învățătură și mai ales prin viziunea sa proaspătă și
tolomeu relevă marea sa moştenire teologică: limbajul neinhibată asupra lumii și vieții.
împrospătat şi viu prin marile reflecţii şi prin orizontul În galeria adevăratelor repere şi valori care au
cultural vast, dar și adâncimea ideilor şi a meditaţiilor înnobilat spiritualitatea şi cultura românească și care
foarte actuale pentru lumea în care trăim. Este privit ca pot contribui decisiv la formarea viitoarelor generaţii,
unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române și vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania
apreciat pentru verticalitatea şi fermitatea poziţiilor lui, este un izvor din a cărui apă, spre slava lui Dumnezeu,
pe care le-a luat în probleme acute precum: corupția, putem și chiar trebuie să ne adăpăm. Conștient mereu
moștenirea Fundației Gojdu, Roșia Montană sau po- de propriile slăbiciuni, nu a contenit, prin exemplu
luarea materială și morală, dar mai ales pentru căldura nemijlocit, să ne indice direcția pe verticală.
cuvintelor lui. Mitropolitul Bartolomeu Anania rămâne Dumnezeu să îi binecuvinteze memoria!
un reper viu pentru orice om care dorește să își trăiască 🖋
viața ca un reflex al libertății în Duh și în Adevăr.

6
Foaia Sfantul
Momentul BuneiVestiri ]n omiletica Mitropolitului Bartolomeu

, ,
Andrei Coroian

Apostol Iacob
u puține au fost cuvântările Mitropolitului 1980, număr închinat în totalitate studiilor teologice
Bartolomeu la Praznicele Maicii Domnului. marianice. În acel număr, semnau nume ilustre ale
An de an a rostit cuvânt de învățătură la teologiei românești, ca Dumitru Stăniloae, Constantin
Buna Vestire, la Adormirea și la Nașterea ei, Galeriu, Ene Braniște, Ilie Moldovan, Emilian Cor-
la Intrarea în biserică și la Acoperământul ei, la mânăsti- nițescu. Studiul de o desăvârșită exprimare teologică
rile Nicula, Piatra Fântânele, Florești sau Ciucea.1 Din și literară, nu intră în preocuparea noastră, care se
fiecare cuvânt de învățătură, ascultătorii își hrăneau îndreaptă asupra cuvintele rostite ale Mitropolitului
sufletul cu puterea credinței, își luminau mintea cu Bartolomeu. Am ales sprea ceasta omilia rostită în anul
lumina înțelegerii, își sporeau credința, spre a trăi 1995, la Mânăstirea Nicula, de Praznicul Bunei Vestiri.
învățătura creștină în viața de zi cu zi... Este una dintre cele mai frumoase predici teologice
Mitropolitul Bartolomeu avea o evlavie aparte din omiletica bartolomiană. Începutul îl face, așa cum
față de Sfântul Evanghelist Luca, medicul, istoricul și obișnuia, fără o introducere prealabilă, intrând direct
pictorul. Aceasta atât pentru erudiția sa, dar mai ales în subiect, prin expresii de mare frumusețe literară.
pentru relatările sale unice despre Maica Domnului. Iată începutul:
Acest sfânt evanghelist, îngrijind-o ca medic pe Maica „Așadar îngerul lui Dumnezeu se arată copilei din
Domnului, a aflat de la ea întâmplări din copilăria și Nazaretul Galileii, într-o rază de lumină și rostește o
adolescența lui Iisus, pe care le-a scris mai târziu în salutare care pe ea o tulbură. Este salutarea unui trimis
evanghelia sa.Tot el a pictat primele icoane ale Preacu- al lui Dumnezeu adresată unei ființe umile, însă în
ratei Fecioare cu Pruncul, pe care ea le-a binecuvântat. cuvinte neobișnuit de mișcătoare”. Salutul îngerului,
Sfântul Evanghelist Luca este cel care relatează momen- al arhanghelului Gavriil, îl știm din Sfânta Evanghelie:
tul Bunei Vestiri; vizita Preasfintei Fecioare Maria la „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu
Sfânta Elisabeta, mama Înaintemergătorului; ducerea tine. Binecuvântată ești tu între femei” (Luca 1, 28).
lui Iisus la templu, atât la 40 de zile, cât și la vârsta de Fără să-l amintească, Mitropolitul Bartolomeu trece
12 ani. Despre episodul întâlnirii dintre Preasfânta direct la tâlcuirea lui:
Fecioară Maria și Sfânta Elisabeta, pe care mitropo- „Primul sentiment al Fecioarei, după salutul în-
litul Bartolomeu îl evoca adesea cu multă duioșie, se gerului, este acela de tulburare. Nu îndrăznește să
folosea de un text mai puțin cunoscut al scriitorului răspundă, ci numai se întreabă în sinea ei: ce fel de
Ion Marin Sadoveanu, în care cele două Sfinte Femei, închinare va fi fiind aceasta?... Apoi îngerul îi vestește
plimbându-se noaptea la lumina lunii, vorbind în că va zămisli și va naște un Fiu, descriindu-L pe acest
psalmi și-n imne duhovnicești, au observat că nu mai Fiu ca pe o personalitate puternică, mai presus de firea
aveau umbră... Umbra lor era anulată de lumina pe omenească. Copila din tulburare trece în nedumerire
care o purtau în pântecele, care strălucea radiind din și-i adresează îngerului o întrebare firească, omenească,
cei doi fii. Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Ioan foarte omenească: Voi naște fiu? Dar cum este aceasta
Botezătorul, radiau din ființa lor lumină, astfel încât cu putință, de vreme ce eu nu știu de mire? Maria
și mamele lor erau și ele pline de lumină. Expresia fără întreabă în ordinea naturală a lucrurilor, așa cum ori-
umbră nu este întru totul nouă, căci unii Sfinții Părinți ce femeie din lumea aceasta ar întreba. Așa cum am
o numesc pe Maica Domnului floarea fără umbră. întreba oricare dintre noi, oricare om de știință, orice
Mitropolitul Bartolomeu cinstea cu adâncă credin- pozitivist sau raționalist al secolului nostru… Cum
ță, cu evlavie și înțelegere teologică taina sau momentul este cu putință ca o tânără fecioară să zămislească și să
Bunei Vestiri. Îl considera crucial în istoria umanității. nască Fiu și totuși să rămână Fecioară?... Îngerul îi dă
Pentru realizarea mântuirii și restaurării întregii creații, un răspuns, și pe acesta vă rog să-l rețineți pentru că pe
Dumnezeu avea nevoie, de voința liberă și conlucrarea el se va construi cuvântul meu de astăzi: «Duhul Sfânt
omului. Așadar, Întruparea Fiului lui Dumnezeu în cre- Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va
ație, a avut nevoie de consimțământul liber al Fecioarei umbri!» (Luca 1, 35)”. Am redat integral aceste prime
Maria. Buna Vestire, este singurul moment din viața cuvinte, care au o mare putere de captare a ascultătorilor
Maicii Domnului, căruia Mitropolitul Bartolomeu îi și conduc direct în miezul temei tratate. Acum întreg
dedică un studiu teologic. Studiul – intitulat simplu auditoriul așteaptă tâlcul și înțelesul acestor cuvinte...
Fie – este într-un fel unic în literatura teologică româ- Mitropolitul Bartolomeu îi atenționează însă pe as-
nească. El a fost tipărit prima oară în revista teologică cultători, într-un mod foarte personal, mărturisește
„Ortodoxia” a Patriarhiei Române , nr. 3 din anul neputința tâlcuirii acestor cuvinte: „Dragii mei, sunt
1
Cuvânt rostit la Simpozionul Național Valori Naționale în convins că n-ați înțeles nimic! Sunt convins că astăzi
creația Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania, Suceava, 2019. așteptați de la mine să vă tâlcuiesc acest răspuns! Și vă
7
Apostol Iacob

spun de la început: nu voi încerca să-l tâlcuiesc, pen- umbra lui Petru. Această umbră – zice Mitropolitul
tru că nu pot! Dar cred că în neputința mea de a vi-l Bartolomeu – era prezența și puterea lui Dumnezeu
Foaia Sfantul

tâlcui va sta izbânda cuvântului meu de astăzi, pentru prin unul din sfinții Săi. Mult mai puternică – spune
că în această neputință va consta însăși tâlcuirea lui... mai departe – este prezența harului Duhului Sfânt
, ,

Întregul moment al Bunei Vestiri se reazemă pe un pe Muntele Tabor. Căzuți în uimire și contemplare,
singur cuvânt, pe ultimul al rostirii îngerului”. cei trei Apostoli, Petru, Ioan și Iacob, L-au văzut pe
Am redat în totalitate începutul predicii Mitro- Mântuitorul Iisus Hristos în slavă cerească, schimbat
politului Bartolomeu atât pentru frumusețea rostirii, la față. Uimirea, bucuria, mulțumirea și recunoștința
cât și pentru faptul că ne dezvăluie stilul său unic de lor a fost exprimată de Sfântul Petru prin propunerea
a predica. Este momentul să amintim, ca o remarcă făcută lui Hristos de a face trei colibe. Fără să fi ter-
asupra unicității predicii Mitropolitului Bartolomeu, că minat însă vorbirea: „În timp ce el încă vorbea, un
întotdeauna trata o singură temă. Faptul este cunoscut nor luminos a venit și i-a umbrit, iar din nor s-a auzit
și remarcat de profesorii de teologie. Pr. profesor dr. un glas: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care
Vasile Gordon, ucenicul părintelui Galeriu, scrie în am binevoit; de Acesta să ascultați»” (Matei 17, 5-6).
cartea sa de omilii „Mergând, învățați” despre apariția Mitropolitul Bartolomeu face aici o remarcă de mare
unui stil nou în omiletica românească: stilul Bartolomeu. adâncime teologică. El spune: „Atunci când au fost
Reluând, așadar, tema fundamentală, a acestei omilii umbriți de norul de lumină și au auzit glasul Tatălui,
bartolomiene la Buna Vestire, o constituie ultimul Apostolii au înțeles că și ei fac parte din taină, că sunt
cuvânt al rostirii îngerului, verbul a umbri! Mitropo- în interiorul tainei”. Acestea sunt referirile scriptu-
litul Bartolomeu arată importanța acestui cuvânt, prin ristice pe care le face Mitropolitul Bartolomeu cu un
care se produce Întruparea. Cuvântul, aparent banal scop bine definit. Sfântul arhanghel Gavriil a întărit
în viața obișnuită, el are un înțeles special în Sfânta credința Fecioarei Maria în puterea lui Dumnezeu,
Scriptură, anume unul adânc duhovnicesc. Cuvântul arătând minunea zămislirii Sfintei Elisabeta, mama
a umbri cu înțeles duhovnicesc el spune că se găsește Sfântului Ioan Botezătorul. Mitropolitul Bartolomeu,
de numai cinci ori în Sfânta Scriptură. De două ori prin exemplele amintite, în care puterea lucrării lui
în Vechiul Testament și de trei ori în Noul Testament. Dumnezeu crește în mod gradat, dorește să întărească
Înainte de a face referire la textele scripturistice, în care și să lumineze credința ascultătorilor în posibilitatea
cuvântul „a umbri” are înțeles duhovnicesc, mitropo- minunii zămislirii Preacuratei Fecioare prin puterea lui
litul Bartolomeu dă definiție teologică, duhovnicească Dumnezeu, prin adumbrirea Duhului Sfânt.
a acestui verb, ca fiind „acțiunea prin care Dumnezeu Mitropolitul Bartolomeu nu recurge la tâlcuirii
Își face simțită prezența și Își exercită puterea învăluit simbolice. Caracteristica vieții sale era o dublă anco-
în taină”... Așadar primul text este din Cartea Ieșirii, rare în adevăr și în realitate. Ancorare prin credință
capitolul 37, versetul 9. Conform poruncii primite de în Dumnezeu, ca adevăr absolut și ancorare în lumea
la Dumnezeu, proorocul Moise, comandă meșterului umană, ca realitate creată. Așadar „Duhul Sfânt Se va
Bețaleel și echipei lui, să făurească doi heruvimi din pogorî peste tine (Marie) și puterea Celui Preaînalt
aur, care urmau să umbrească chivotul legii. Aici este te va umbri” (Luca 1, 35). „Puterea lui Dumnezeu
vorba despre umbrire duhovnicească, chivotul fiind va lucra asupra trupului tău. A te adumbri puterea
deja în cort, la umbră. Al doilea text este din Cartea Celui Preaînalt înseamnă a zămisli de la El, fără nuntă
Numerilor și se referă la perdeaua despărțitoare dintre și fără mire”. Mitropolitul Bartolomeu nu speculează
Sfânta și Sfânta Sfintelor; perdeaua va fi folosită și în teologic, ci îndeamnă la o adâncă cinstire a tainei. Nu
Templul lui Solomon din Ierusalim. Această perdea nu explicarea și tâlcuirea ei este importantă, căci taina este
avea doar rolul despărțitor dintre cele două încăperi taină și rămâne în veci taină, ci cinstirea ei. Uimirea cu
ale cortului, Sfânta și Sfânta Sfintelor, ci ea adumbrea bună-credință, cu nevinovăție și cinste, omul slăvind
încăperea numită Sfânta Sfintelor, locul cel mai tainic minunându-se de taina lui Dumnezeu, chiar prin tăce-
al Cortului sau al Templului. Aici se aflau chivotul re. „Cu lumina mea sporesc a lumii taină”, zice poetul
legii, toiagul lui Aaron și vasul cu mană (cf. Numerii Lucian Blaga. Pe această linie a smereniei, cuviinței și
17, 6). De aceea era numită perdeaua adumbritoare, cumințeniei merge mitropolitul Bartolomeu. Credința
căci ea păstra misterul, taina sfințeniei lui Dumnezeu cea adevărată are multe taine, este un univers nesfârșit
de vederea ochilor oamenilor de rând. de taine. Prin excelență fiind un învățat, Bartolomeu,
Trece apoi la câteva texte de mare adâncime du- se dovedește a fi mai presus de toate un credincios, un
hovnicească din Noul Testament. Primul text este din om pătruns de fiorul tainei.
Faptele Apostolilor, unde este verbul a umbri este folosit El denunță dorința, apetitul lumii moderne de
ca substantiv.Sfinții Apostoli Petru și Ioan, în timp a cunoaște totul, de a rosti totul, de a devora tainele.
ce mergeau la templu, „cei care credeau în Domnul Acest lucru duce la dezumanizare, la pierderea fiorului
scoteau pe cei bolnavi în ulițe, ca măcar umbra lui sacru al credinței, la desacralizare. El îi îndeamnă pe
Petru să-i umbrească pe vreunul dintre ei” (Fapte 5, ascultători la mirare în fața tainelor lui Dumnezeu, în
16). Tămăduirea pe care o așteptau bolnavii era prin fața tainei vieții, a tainelor naturii. „Bucuria unui răsărit
8
Foaia Sfantul
de lună, ca taină și lucrare a lui Dumnezeu, te face mai care suferă. „În fața icoanei Maicii Domnului – zice

, ,
om decât calculele științifice ale modului: cum se petre- Mitropolitul Bartolomeu –, de-a lungul secolelor și
ce un răsărit de lună?”. Mirarea, uimirea, minunarea, mileniilor, s-au grămădit munții de suspine și pâraie

Apostol Iacob
tăcerea, cuviința, teama sfântă față de Dumnezeu sunt de lacrimi. Atunci când ne simțim părăsiți chiar de
bogăția duhovnicească a sufletului omenesc. Momentul Dumnezeu, când avem acel sentiment așa de vinovat,
Bunei Vestiri este văzut de Mitropolitul Bartolomeu în dar uneori așa de omenesc, o chemăm în ajutor pe
adevărul său teologic adânc. Este momentul și punctul Maica Domnului, pentru că ne-o simțim aproape.
de întâlnire al umanității cu divinitatea. Doar omul Pentru că ea face parte din neamul omenesc și pe ea
se poate întâlni cu Dumnezeu, poate dialoga cu El în a ales-o Dumnezeu ca să Se întrupeze, să devină Om
mod rațional, Îl poate iubi. Celelalte ființe create se ca noi, luând asupră-Și păcatele noastre. Și o rugăm
supun legilor cauzale. „O căprioară, cu toată gingășia pentru că ea este prin excelență rugătoarea noastră,
ei – spune Mitropolitul Bartolomeu –, nu poate con- rugătoarea noastră de taină. Ea se roagă pentru noi de-a
templa un răsărit de lună. Momentul Bunei Vestiri este lungul secolelor și se va ruga și la sfârșitul acestei lumi”.
punctul de plecare, începutul noii creații. „Ea începe Am spus că Mitropolitul Bartolomeu, în toa-
cu zămislirea noului Adam, Dumnezeu-Omul Iisus te cuvintele și faptele lui, se manifestă nu ca omul
Hristos”. La început Duhul (Sfânt) lui Dumnezeu Se de știință, ca poet, scriitor și teolog, ci ca omul de
purta pe deasupra apelor, a pământului netocmit și gol, credință. Credința vie se păstrează într-un adânc de
dându-i căldură și sămânță de viață, care culmina cu smerenie și nu poate ființa în afara smereniei. Astfel
aducerea la viață a omului. Acum „același Duh Sfânt el sfârșește cuvântul său de învățătură cu sentimentul
al lui Dumnezeu, prin puterea Sa dumnezeiască, Se de părtășie, de solidaritate cu păstoriții săi, spunând:
coboară în mintea, în sufletul și trupul Preacuratei „Când va ședea de-a dreapta tronului de judecată al
Fecioare Maria. Acesta o pregătește spre a primi direct Fiului ei, tron în fața căruia noi toți, întreaga omenire,
de la Dumnezeu sămânța noului Adam, Hristos, Fiul vom sta cu genunchii tremurând, căci, Doamne, cine
lui Dumnezeu, prin Care se reînnoiește toată făptura”. se va socoti vrednic să stea drept înaintea judecății lui
„Taina Bunei Vestiri – zice Mitropolitul Bartolo- Dumnezeu, Maica Domnului va interveni și atunci”.
meu – este nașterea din nou a lumii, plinirea rânduielii Mitropolitul Bartolomeu transmite celor ce-l ascultă
dumnezeiești. Cel care S-a născut din Tată fără de încredere în Dumnezeu și încredere în mijlocirile Mai-
mamă acum Se naște din mamă fără de tată. El face cii Domnului. El afirmă cu tărie că atunci când toți
din umila ființă a Mariei cea mai fericită femeie de pe oamenii vor tremura înaintea sentinței judecății finale
pământ. Preacurata Fecioară Maria a fost însă și cea mai a lui Hristos, Maica Domnului va interveni așa cum
neînțeleasă ființă de pe pământ până astăzi”. De aceea a făcut-o la Nunta din Cana Galileii. Atunci pentru a
Preacurata Maică a Domnului, care a suferit la piciorul salva demnitatea familiei, iar la sfârșit din milă și iubire
crucii, care la Răstignirea Fiului ei a auzit loviturile de pentru a-i salva pe cei care din slăbiciunea trupului
ciocan care străpungeau cu piroane mâinile Lui străpun- omenesc au păcătuit, păstrându-și totuși credința în
gându-i inima, este ființa cea mai aproape de oameni Hristos și în mijlocirile Preacuratei Sale Maici. Prin
după Dumnezeu. Ea este aceea care cunoaște cel mai Mitropolitul Bartolomeu a vorbit Hristos și Duhul
bine ce înseamnă suferința omenească și se apleacă cu lui Dumnezeu, tradiția și teologia Bisericii în care el
iubire și cu milă asupra ei. Mitropolitul Bartolomeu a trăit viu. Cuvintele și rugăciunile lui să fie tuturor
vede în viața plină de umilință și de smerenie a Maicii spre luminare și spre ajutor.
Domnului, de la Nașterea din Betleem până la Răs- 🖋
tignirea de pe Golgota, adânca ei legătură cu oamenii

9
Apostol Iacob

Însoüindu-l pe
Mitropolitul Bartolomeu
Foaia Sfantul

peste veacuri de nemurire


, ,

Menuț Maximinian

untem în anul centenarului naşterii unei


personalităţi marcante a Bisericii Ortodoxe,
ce merită a fi readusă în actualitate şi pen-
tru tinerele generaţii. Membru de onoare
al Academiei Române, Valeriu Bartolomeu Anania,
în calitate de ierarh, scriitor şi om de cultură, a lăsat
moştenire un adevărat tezaur spiritual şi cultural care
poate fi regăsit şi în testamentul său, toate drepturile
fiind rezervate Fundaţiei Mitropolitul Bartolomeu, pe
care a înfiinţat-o cu gândul de a acorda burse tinerilor
care provin din medii defavorizate şi a căror sclipire
intelectuală merită a fi sprijinită. „Las toate drepturile
mele de autor Fundaţiei «Mitropolitul Bartolomeu»,
pe care am înfiinţat-o, din economiile proprii, pentru
a oferi burse tinerilor merituoşi, dar lipsiţi de posi-
bilităţi materiale. Vreau ca drepturile mele de autor Monahul Bartolomeu Anania
de pe urma Bibliei, la diortosirea căreia am lucrat 11
ani, să revină Fundaţiei «Mitropolitul Bartolomeu»”
scria în Testament Mitropolitul. În cuvântul de la
înmormântare, episcopul Irineu Bistriţeanul spunea: grăuntele adevărului, arătând calea spre mântuire prin
„grăuntele de bine şi frumos pe care-l purta în inimă practicarea unui ethos misionar autentic, prin diorto-
l-a dezvăluit şi l-a crescut din dragostea ce a avut-o sirea Bibliei spre înţelesul generaţiilor actuale, având
pentru oameni. Întreaga sa viaţă, fiindu-i o simfonie şansa dată de divinitate de a fi şi un scriitor de mare
a iubirii concretizată prin propovăduire şi pastoraţie... valoare, astfel încât, în predicile Înaltpreasfinţiei sale,
Cărturarul şi scriitorul talentat, în toate scrierile sale întotdeauna, metaforele au fost punţi de frumuseţe
literare, a comprimat rostiri sentenţioase, izvorâte între suflete. Părintele Ioan Bizău îl integra pe arhiereu
din înţelepciunea de veacuri. A ilustrat un stil rafinat, în rândul elitei episcopilor cateheţi ai Bisericii Univer-
meditativ, colocvial, elegiac, uneori ironic şi sarcastic, sale: Ignatie Teoforul, Irineu de Lyon, Ipolit al Romei,
prin care a redat coordonate profunde şi discrete ale Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului, Ambrozie
existenţei umane. De asemenea, a îmbinat cu talent de Milano, Ioan Gură de Aur, Niceta de Remesiana,
literar viziunile teologice cu cele folclorice, evidenţiind Vasile cel Mare, Petru Movilă al Kievului, Varlaam al
măreţia spaţiului nostru etnic”. Moldovei, Antim Ivireanul, Andrei Şaguna ş.a.
Lecturând CV-ul, întocmit de părintele Ştefan Copil fiind, pe Valea Ţibleşului, l-am întâlnit pe
Iloaie, apropiat al Mitropolitului, observăm încercările Mitropolitul Bartolomeu în comuna natală, Spermezeu,
prin care a trecut ierarhul, însă de fiecare dată acestea acolo unde, de câte ori venea, era o adevărată sărbă-
i-au dat putere pentru a se înălţa şi a urca o nouă toare. Nu întâmplător a fost declarat primul Cetăţean
treaptă spirituală. Operei sale scriitoriceşti, deosebit de de Onoare al acestei vetre străbune care a dat primul
bogată, va adăuga una de excepţie: diortosirea şi adno- episcop al ţinutului, Macarie, crescut prin dragostea
tarea Sfintei Scripturi, după Septuaginta, într-o limbă duhovnicească şi purtarea de grijă a Mitropolitului
frumoasă şi curgătoare. Această lucrare o va elabora Bartolomeu, căruia i-a fost secretar şi care mai apoi l-a
şi desăvârşi după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, îndrumat spre toate treptele călugăreşti până a ajuns la
Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. După cum cel mai înalt rang de episcop, fiind, în acel moment,
mărturiseşte singur, această operă i-a solicitat peste zece cel mai tânăr înalt ierarh al Sfântului Sinod. De multe
ani de muncă de ocnaş. Biblia aceasta, tipărită în anul ori Episcopul Macarie îmi vorbea despre personalitatea
2001, a devenit şi ediţia jubiliară a Sfântului Sinod. marcantă a Mitropolitului Bartolomeu. L-am întâlnit
adeseori la Mănăstirea Dobric, acolo unde slujesc încă
În cei 18 ani de slujire în Catedrala mitropolitană
de la înfiinţare şi vecinele mele, maica Bartolomea şi
din Cluj-Napoca, ducând raze de lumină din inima
maica Tabita. Îmi aduc aminte de încurajările pe care
Transilvaniei până departe la credincioşii din vârf de
Mitropolitul Bartolomeu i le adresa maicii stareţe
munte, părintele mitropolit a sădit în inima fiecăruia
Veronica, obştea trecând prin clipe grele, cum a fost
10
Foaia Sfantul
momentul în care, după sfinţirea Crucii pentru locul primei ediţii, îl pomenim pe Teodor Baconsky care

, ,
de temelie al bisericii, noaptea, Crucea a fost legată cu spune că «se depăşeşte pe sine în văpaia rugăciunii»”.

Apostol Iacob
un lanţ de către cei care nu doreau o oază de ortodoxie Fiecare dintre credincioşii ortodocşi, fie prezenţi
în mijlocul unei comunităţi penticostale şi trasă cu un la fiecare liturghie, fie cei care încă se mai întreabă ce
tractor prin tot satul. Despre modul în care s-au aşezat înseamnă ortodoxia, ar trebui să citească acest volum
lucrurile la Dobric, Dumnezeu având grijă de fiecare în în care Mitropolitul vorbeşte, de la nivel academic,
parte, presa vremii a consemnat în nenumărate articole. pe înţelesul mirenilor, ce înseamnă ortodoxia şi, mai
Apoi, în calitate de jurnalist, am avut bucuria de a-l ales, Sfânta Liturghie, luând fiecare etapă a acesteia
însoţi pe Mitropolitul Bartolomeu, timp de zece ani, la şi prezentând-o amănunţit. „Clujul e o cetate a căr-
evenimentele religioase din judeţul nostru. De fiecare ţii... Noile generaţii au preluat de la cele anterioare
dată când venea Mitropolitul parcă era o zi de Paşti, zestrea înţelegerii liturgice, dar aceasta, fatalmente,
atâta lume din toate colţurile judeţului venea să-l vadă se subţiase cu timpul, aşa încât am primit semnale
şi să-i asculte cuvântul de învăţătură. Cu toţii ştim că că ar fi necesară o înnoire a vechilor mele cateheze”,
avea reşedinţa de vară la Mănăstirea Piatra Fântânele, declară Mitropolitul Bartolomeu. Cartea deschisă a
pe care a ctitorit-o şi pe care o îndrăgea foarte mult. Împărăţiei îşi propune o tâlcuire „punctuală” a Sfintei
Aici, ilustrul cărturar îşi găsea timp şi pentru proiectele Liturghii, precum şi trezirea conştiinţei mirenilor că
literare. Prezenţa Mitropolitului Bartolomeu în mijlocul ei fac parte din preoţia împărătească şi că prezenţa lor
unei comunităţi impunea un anumit respect pentru în actul liturgic este o împreună-slujire cu preotul din
ierarh, acesta fiind foarte meticulos în ceea ce priveşte altar. Mă întreb cum ar fi procedat înaltul ierarh întru
slujirea. L-am întâlnit la evenimentele culturale din apărarea Bisericii în aceste timpuri în care preoţii au
Bistriţa, rămânându-mi în amintire lansarea Bibliei, fost puşi, de multe ori, să zăvorască uşile de la intrare,
ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, la diortosirea căreia Înalt Preasfinţia sa declarând că „liturghia este... o
Mitropolitul Bartolomeu a lucrat peste zece ani. slujbă obştească”. Vorbeşte Mitropolitul Bartolomeu
Volumul „Cartea deschisă a Împărăţiei. De la despre împărăţia ca spaţiu al mântuirii omului, ca
Bethleemul naşterii la Ierusalimul Învierii”, apărut la stadiu final al desăvârşirii duhovniceşti şi felul suprem
Editura Polirom, reuneşte, în cele peste 470 de pa- al fiecărei speranţe: „ajunsă la capătul călătoriei, nava
gini, explicarea Sfintei Liturghii și cele 39 de scrisori îi va preda lui Dumnezeu întreaga încărcătură, atât pe
pastorale de la Crăciun și Paști, precum și 3 pastorale viii ce se vor afla atunci pe punte, cât şi pe morţii din
speciale la Duminica Ortodoxiei rostite de Mitropo- susul şi din josul acesteia, pentru ca sufletele unite –
litul Bartolomeu. Cele două lucrări unite în paginile sau reunite – cu trupurile transfigurate prin înviere
aceleași cărți aparțin genului omiletic, fiind prefațate să se supună Judecăţii de Apoi, în urma căreia se va
de studiile introductive ale pr. Jan Nicolae de la Alba constitui, definitivă şi veşnică, împărăţia plenară”. De
Iulia și pr. Vasile Gordon de la București, care subli- altfel, această navă a împărăţiei este simbol şi sfinţenie,
niază receptarea erminiilor liturgice și a Pastoralelor Mitropolitul afirmând că simbolul ascunde „semnul
Mitropolitului Bartolomeu în orizontul teologiei ro- prin care o anume realitate îi devine transparentă
mânești. „Dintre liniile de forță ale personalității Mi- iniţiatului, adică celui ce se pricepe să o citească... O
tropolitului Bartolomeu Anania, cea de propovăduitor biserică este un semn, dar şi simbolul prezenţei lăun-
al Evangheliei are toate șansele nu doar să-l descrie în trice a lui Dumnezeu”. Dar ce este Biserica cea întru
profunzime, ci să-l facă roditor în continuare, mult care ar trebui să convieţuim cu toţii ca o mare familie
dincolo de orizontul prezentului... Cartea Împărăției întru aşteptarea Învierii? „Una este biserica în ipostaza
rămâne deschisă moștenitorilor catehezelor liturgice ei de instituţie divino-umană, de Trup mistic al lui
ale Mitropolitului Bartolomeu Anania” – mărturisește Iisus Hristos care cuprinde totalitatea credincioşilor,
părintele Jan Nicolae. „Nu vă temeţi de moarte pentru vii şi adormiţi, botezaţi în numele Sfintei Treimi. A
că ea nu există!” spunea în predicile sale mitropolitul. La doua este biserica în ipostaza de locaş al rugăciunii şi
trecerea lui de la cele vremelnice la cele veşnice spunea închinării obşteşti”. Mai declară Părintele Mitropolit:
protopopul de Năsăud, pr. Ioan Dâmbu: „Cuvântul său „O biserică ortodoxă trebuie să fie, neapărat, pictată
va mai aduce roade bogate. E plină eparhia-i, țara de în interior. Atât arhitectura, cât şi iconografia sunt
Cuvintele lui care stau cuminţi şi priveghează asupra menite să facă din ea imaginea văzută şi esenţială a
noastră din locuinţa lor. Ele, fără el, ni se mai oferă încă. împărăţiei Cerurilor”.
Deşi plecat, el ne mai îmbie din potirul cuvântului”. Ce frumos compară înaltul ierarh structura li-
Cartea deschisă a Împărăţiei – o însoţire liturgică pentru terară a Liturghiei cu o piesă de teatru: „Toată slujba
preoţi şi mireni – vorbeşte despre celebrarea credinţei este un dialog între doi parteneri: preotul, pe de o
sau dumnezeieştile noime ale Sfintei Liturghii despre parte, şi credincioşii mireni, pe de alta, cu precizarea
care, în prefaţa acestei ediţii, părintele prof. univ. Jan că ei, împreună, alcătuiesc un singur tot”. Am fost
Nicolae spune: „Şi ca să mai menţionăm numele unuia oare atenţi, noi, cei care participăm la Liturghie, că,
dintre intelectualii ce au scris despre volum la apariţia pe toată durata acesteia, este folosit numai pluralul
ca semn al slujirii împreună a preotului cu poporul?
11
Apostol Iacob

„Preotul nu-i îndeamnă pe credincioşii din biserică: torându-Se la dimensiunea umană, numai de dragul
«Domnului să vă rugaţi», ci îi invită să i se alăture: unei făpturi pe care a creat-o, care L-a înfruntat şi pe
Foaia Sfantul

«Domnului să ne rugăm», adică să împlinim împreună, care El o iubeşte într-o nesfârşită bunătate: omul”.
eu din treapta altarului, voi din treapta naosului, dar Despre extraordinara măiestrie a liricii tradiţionale
, ,

ridicând spre ceruri un singur glas”. Astăzi, când mulţi „pe care orice mare poet ar putea fi gelos”, niciunul
devenim vulnerabili în faţa Împărtăşaniei, ar trebui să dintre popoarele lumii neavând un asemenea folclor şi
citim cuvintele de învăţătură ale Mitropolitului Bar- de a cărui frumuseţe „nu ne putem sătura în veac”, este
tolomeu, cel care ne spune că „împărtăşire înseamnă vorba şi în versurile: „Mare-i seara de-astă seară/ Dar
părtăşie, a fi părtaş cu cineva la ceva. Împărtăşirea cu nu-i seara de-astă seară,/ Ci e seara lui Crăciun,/ Lui
Sfintele Taine este un act personal, foarte personal, Crăciun celui bătrân,/ Când S-a născut Fiul Sfânt,/ Fiul
iar aceasta se vede din faptul că celui ce se împărtă- Sfânt pe-acest pământ”, Mitropolitul declarând că au
şeşte i se rosteşte numele. Cuminecarea devine astfel „adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de
o relaţie interpersonală între Hristos şi cel căruia El certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă”.
i Se dă euharistic, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa M-am axat mai mult pe partea aceasta a colindelor
de veci”. Cei puternici în credinţă vor şti să-şi trăiască şi a prezenţei lor în vatra satului, însă şi dimensiunea
viaţa după canoanele bisericii, iar Sfânta Liturghie le universală a Învierii este prilej de meditaţie în pasto-
va fi prilej de sfinţenie, mulţumire, bucurie, veselie, ralele Mitropolitului, cel care, dincolo de praznicul ce
de purtare lăuntrică a împărăţiei cerurilor, aşa cum ne are în centru lumina lumii, ne atrage atenţia şi asupra
învaţă Mitropolitul Bartolomeu. faptului că trebuie să fim alături de suferinţele lumii
A doua parte a cărţii, „De la Betheemul naşterii în care trăim pentru că suferinţa păcatului nu poate fi
la Ierusalimul Învierii”, cuprinde pastoralele din cei 18 răscumpărată decât prin suferinţa iubirii. „Cuvintele
ani de slujire. În Prefaţă, pr. prof. dr. Vasile Gordon «Hristos a înviat» cuprind în ele întreaga istorie a
spune că Mitropolitul Bartolomeu este un predicator mântuirii noastre, aşa cum zbuciumul multimilenar
harismatic: „în calitatea sa de slujitor consacrat al cu- al pământului se adună undeva într-un bulgăraş de
vântului evanghelic, a vorbit cu puterea harului Tainei diamant”, spune Mitropolitul care ne îndeamnă la o
Hirotoniei, pe care oratori mari şi vestiţi ca Demos- bucurie a ospăţului lăuntric întru aşteptarea Împărăţiei
tene, Cicero, Quintilian şi mulţi alţii nu l-au avut, cu lui Dumnezeu.
toată omeneasca lor celebritate... Geniul oratoric și Atât de actual, atât de limpede, concret, plin
scriitoricesc al Mitropolitului Bartolomeu a strălucit de învăţăminte, devotat credinţei este Mitropolitul
în chip aparte”. Bartolomeu în scrierile sale teologice. Învăţăm că nu
Aşteptarea Crăciunului prin aducerea în faţă a putem vorbi despre credinţă în termeni analitici, ea
colindelor din spaţiul românesc arată dragostea pe care nu se întemeiază pe argumente raţionale şi nici pe
Mitropolitul Bartolomeu a avut-o pentru poporul său, ADN-uri de laborator, ci ea „există sau nu există”.
dar şi priceperea duhovnicească şi literară de a interpreta Credinţa este mai puternică sau mai slabă, în funcţie
aceste „splendide odrasle ale geniului nostru popular”. de fiecare creştin, dar ea nu se va clătina niciodată
Ar merita făcut un studiu despre însemnătatea liricii dacă avem rădăcinile ancorate în tradiţia strămoşilor
populare şi elementele etnologice în pastoralele Mi- noştri. Credinţa nu e teorie, ci trăire. „Dacă o ai şi
tropolitului Bartolomeu, cel care, coborându-l prin n-o trăieşti, ai trăit degeaba”, declara Mitropolitul
colinde pe Prunc în spaţiul românesc, vede în copiii Bartolomeu. Învăţăm de la dânsul că sufletul pentru a
noştri „purtători de Hristos”. „Dacă Maica Domnului fi păstrat întreg se revigorează prin ce am moştenit de
a fost scara de argint pe care S-a pogorât Dumnezeu, la strămoşii noştri: prin Biserică, prin zugrăveli, prin
colindătorii sunt alaiul împărătesc prin care Domnul troiţe şi prin fântânile apelor vii.
intră în Ierusalimul satului”. La noi, Domnul petrece Biserica Ortodoxă Română aşează în galeria in-
în casa creştinului, prin colindă, o lună, de la Sfântul telectualilor de marcă un nume ce va fi pomenit în
Nicolae, când încep copiii să înveţe colindele, până la veacul veacului – Mitropolitul Bartolomeu, iar literatura
Sfântul Ioan când se cântă ultimele colinde: „După română are, în cartea scriitorilor importanţi, un nume
aceea, Se ridică la cerul din care Se pogorâse pe o scară ce şi-a conturat o operă deosebită, Valeriu Anania.
de argint, încheind astfel ciclul marilor Sărbători”. Cuvintele de învăţătură ale Mitropolitului Bar-
Ce expresie mai aleasă poate fi dată divinităţii tolomeu vor răsuna şi în Cetatea Învierii, acolo unde
decât „eternul Dumnezeu intră în istorie”, continuând cu toţii sperăm să ne întâlnim în veşnicie.
🖋
Mitropolitul ca într-un adevărat prozopoem, „strâm-

12
Foaia Sfantul
Scriitorul-Mitropolit sub vremuri

, ,
Mircea Ioan Casimcea

Apostol Iacob
nevoie descriu acest munte prin ale cărui Olga, Eleonora, Achilina, Veniamina și altele. Bunăoară
văi și peșteri am hălăduit cu desfătare, ale părintele Gherasim poartă cămăși „…făcute de el din
cărui versante însorite le-am escaladat cu șervețele pe care le aduceau țăranii la slujbe” (p.47).
temeritate, unde am inspirat mireasmă Prin simplă prezență, maica Artemia radia frumusețe
de brad și ozon, am ascultat susur de apă și am băut fizică și sufletească: „îmi aducea în odaie și surâsul
la izvor, m-am înfiorat de țipetele sălbăticiunilor din ochilor ei migdalați, luminați pe dinăuntru de niște
codru, am văzut prădăciuni feroce devorându-și pra- efluvii romantice” (p. 202).
da, m-au entuziasmat triluri unduioase slobozite din Destinul îi va oferi autorului o tinerețe zbuciumată,
gâtlejuri armonioase. Acest munte prețios se numește fortificată însă cu dârzenie, cu suficiente resurse pentru
Valeriu Anania și potecile defrișate se adună de jos în ca luptătorul Valeriu Anania să iasă victorios. Începe
sus în admirabila carte de 700 de pagini, tipărită în studiile teologice la București, continuă la Cluj – Sibiu
anul 2008, la Editura Polirom, intitulată Memorii. (din 1945), unde este concomitent, puțină vreme,
Între copertele remarcabile se află una dintre cărțile de student medicinist bursier, le finalizează la Sibiu iar
căpătăi ale literaturii române contemporane. după câțiva ani de la absolvire își susține examenul de
Afirmă la un moment dat autorul: „Mi-a dat licență cu nota maximă la București.
Dumnezeu darul /.../ de-a mă adapta repede oricărei Acest interval luminos de timp și de iluminare, de
condiții de viață”( p. 336 ), „pentru că aveam demonul zidire a viitorului scriitor de înaltă valoare intelectuală
neastâmpărului și nu-mi venea să șed” (p. 85). Era de este estompat de ceea ce autorul numește Parada în-
fapt un tânăr născut să fie lider iar în situații speciale chisorilor: Malmaison, detenția de la Curtea Marțială,
să se comporte ca atare. Târgu-Jiu, Ploiești, un „proces în umbra lui Kafka”,
În adolescență este redactor fondator al revistei Uranus, iarăși Ploiești, Jilava, în final Aiud, de unde
Dacia rediviva, membru al Frăției de Cruce din cadrul este eliberat la 1 august 1964, după 6 ani și 2 luni, iar
Seminarului Central din București, când, în anul în prima parte a acestei întunecoase parade de stat în
1936, „adormeam cu Căpitanul în gând”., fiindcă „îi detenție din toamna anului 1943, până în aprilie 1944.
devenisem soldat” (p. 11). Cam în aceeași vreme se În cele mai multe pușcării deținuții supraviețuiau în
alătură camarazilor pe șantierul din Drăgășani pentru mizerie („mirosea a balegă de cal și a sudoare de om”,
construirea unei biserici, însă dezbracă iute cămașa p.30 , „vorbele întrecându-se cu haznaua în a împuți
verde, pentru totdeauna, fiindcă exista un anume văzduhul”, p.63), cu hrană superficială („mămăligă
consătean care îmbrăcase o astfel de cămașă: „Mihale săracă și gamela cu foloștină”), „în lupta scârboasă cu
al lui Augustin era lepădătura satului” (p.17). muștele, puricii, ploșnețele, pentru că era vremea când…
Excelent orator la tinerețe și la vârsta senectuții, individul devine omul–fișă, omul–dosar, omul–cazier,
electrizează centrii corticali ai masei de studenți clujeni, omul amprentă digitală” (p.32), suficiente motive de
când forțe autohtone ostile s-au opus Deciziei Marilor autoconvingere „că în pușcărie psihologia omului se
Puteri, în 1946, de a recunoaște „Românei drepturi schimbă radical.” (p. 59). Totuși, după eliberarea de la
suverane asupra Ardealului”(p.114). Afirmă memori- Aiud, la scurtă vreme, notează autorul neînnegurat de
alistul: „…autoritatea mea devenise indiscutabilă… patimă: „Nu mă gândesc niciodată cu venin la anii mei
mă simțeam solidar cu destinul” (p.122). Această pu- de pușcărie” ( p.33 ). Chiar dacă în timpul absurdului
ternică valoare morală este preluată de presa timpului. proces, când avocatul apărării impus devine acuzator,
Anania devine „micul Căpitan al Daciei Superioare” acuzatul se pomenea „…urlînd și mușcănd văzduhul” (p.
(p.133). Afirmă tânărul student, stăpânit de demonul 282). La Pitești potcovarul îi fixează lanțul la picioare,
neastâmpărului, prin pana vigurosului prozator de la anchetă era torturat, lovit la tălpi cu vâna de bou și
mai târziu: „mi-am aruncat rucsacul în spinare… și cu vergele până leșina, trezit apoi cu apă rece, aruncată
mi-am înfipt genunchii în nămeți” (p.96). Se ascunde peste trupul lui cu o găleată: „…ostenisem urlând și
prin munți, găsește adăpost și ospitalitate la mănăstiri îmi ziceam că mor” (p.271), când, în fine, era adus
și localnici din zonele Vâlcei, Făgărașului, Sibiului, în celula în care „se așeza…o liniște de cimitir, în care
Bistriței, Apusenilor, unde întâlnește preoți, călugări morții meditează pe propriile lor morminte” (p.248).
și călugărițe, țărani și ciobani înzestrați cu bunătate, Cititorul atent descoperă periodic dragostea și grija
inteligență, înțelepciune, persoane pe care autorul memorialistului pentru fratele său Dumitru/Mitică,
izbutește să le transforme în veritabile personaje de aflat în detenție pentru ani mulți, dragostea pioasă
literatură beletristică: vlădica Eugeniu Laiu, preoții pentru părinții săi îndurerați, decedați când ambii fii
Ghedeon și Gherasim, maicele Artemia, Tiberiada, erau privați de librtate.

13
Apostol Iacob

Patriarhul Iustinian Marina îl descoperă la mănăs- Valeria Sadoveanu și fiica scriitorului, Profira Sadoveanu,
tirea Bistrița, unde sosise din București, în drum spre scriitoarea Ștefania Velisar-Teodorescu (Lilly), dar și
Foaia Sfantul

Băile Felix. Valeriu Anania se afla în sala de lectură a Cornelia Pillat, văduva lui Dinu. Strădanie uriașă a
Bibliotecii Academiei, într-un sfârșit frumos de septem- depus autorul în crearea unei noi versiuni a Bibliei lui
, ,

brie: „mi-am ridicat ochii de pe carte și am văzut prin Șerban, tipărită în anul 1688, anterioara traducere fiind
fereastră cum se desprind frunzele galbene în parcul semnată de scriitorul Gala Galaction în anul 1936: „…
Bibliotecii Academiei. Am închis cartea și am plecat” se apropia vremea uneia care să-și împroprieze vârsta
(p. 169) la Bistrița, când l-a întâlnit patriarhul. Pleacă de acum a limbii române (p. 649). Totodată definiti-
la București, unde este numit intendentul Patriarhiei, vează, după anul 1990, Noul Testament. Își amintește
apoi inspector pentru învățământul religios și profesor cu bucurie de premiera piesei sale de teatru „Hoțul
asistent la Institutul Teologic, decan al Centrului de de mărgăritare”, spectacol regizat de Marin Aurelian,
Îndrumare Misionară și Socială a Clerului de la Curtea prezentat în noiembrie 1992 la Teatrul de Stat/Național
de Argerș, director al Bibliotecii Palatului Patriarhal, din Turda. Coincidența face ca în luna ianuarie 1993
atribuții onorate cu responsabilitate profesională și Bartolomeu Anania să fie ales Arhiepiscop în „scaunul
managerială, cu perspicacitate și promptitudine, la fel vlădicesc” de la Cluj. Autorul notează cu mândrie și
cum mai târziu s-a comportat la Detroit, în calitate înțelepciune: „Am înțeles că Biserica își recheamă sub
de trimis al Bisericii Ortodoxe Române (1965-1976). drapel pe bătrânul ei oștean” (p. 691).
Autorul prezintă fără echivoc cele două episcopii ro- La un moment dat autorul afirmă: „Timp de 22
mâno–americane, fapt care dezvăluie că „dezbinarea de ani Văratecul a fost ... principalul atelier de lucru
românilior americani a căpătat forme neutre” (p.139). intelectual” pentru sine( p.645). Scrisul a rămas în-
Existau așadar episcopia legionarilor, cu episcopul totdeauna principala râvnă a scriitorului, fiincă acesta
Valeriu Trifa, și episcopia în fruntea căreia a fost ales avea mereu proiecte de scurtă și de lungă durată. De
Victorin Ursache, la propunerea lui Bartolom Anania. aceea, chiar și în multele închisori „…continuam să
În înalta sa calitate de reprezentant al Bisericii Ortodoxe scriu prins de un fel de furie împotriva tuturor celor ce
Române participă la felurite întâlniri, simpozioane, erau liberi, efect al „drogurilor de sinceritate”( p.298 ).
congrese organizate în lumea întreagă, totodată acțio- Scrie dezlănțuit în libertate, „scrie” în memorie în anii
nează cu pricepere și perseverență în activități culturale de detenție, astfel că la Aiud „lucrasem și înmagazina-
pentru românii din State și nu numai. sem în memorie peste zece mii de versuri” (p. 322),
De-a lungul vieții, Valeriu Anania cunoaște scriitori când finalizează piesele de teatru „Steaua Zimbrului”
importanți: „sublimul Arghezi”, căruia „parcă numai în 1961 și „Meșterul Manole”, în vara anului 1963.
câinii îi rămăseseră credincioși și fluturii nopții”, Ion Volens-nolens prozatorul Valeriu Anania oferă
Luca, Radu Gyr, Gherghinescu Vania, Vasile Voiculescu, acestor Memorii aura unui veritabil Bildungsroman, în
Lucian Blaga, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, care freamătă existența câtorva zeci de personaje, dotate
Marin Preda, N. Tăutu, Laurențiu Fulga, Al. Balaci, cu viață extrasă dintr-un puhoi de evenimente, stări
Mihail Șora, regizorul Ion Șahighian, actorii George sufletești, reflecții. Autorul traversează cu brio această
Vraca, Ninetta Gusti și alții. În anii petrecuți la Detroit lume de Infern și Paradis, recreând-o, fiindcă a știut
susține o bogată corespondență cu Dan Zamfirescu, să descopere bucuria oferită de starea de normalitate și
Dumitru Micu, Mihai Gafița, Aurel Martin, Liviu „bucuria suferinței” (p.153). Cu înfățișare de Voievod
Ciulei, cu episcopi și preoți de la Paris, îi cunoaște pe pe supracopertă, scriitorul Valeriu Anania are de fapt
N. Manolescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Aurora înfățișarea Mitropolitului Bartolomeu Anania, a omu-
Cornu – prima soție a lui Marin Preda. Cunoaște de lui vulcanic și cumpătat, înțelept și persusiv, curajos
asemenea scriitori și oameni de cultură români exilați și integru, posesorul unei memorii rar întâlnite, dar
pe mapamond: George Uscătescu, Mircea Eliade, și al unui viguros talent creator. Continuă să rămână
Mișu Iancu, Ștefan Baciu, Mira Simian, Ion Cârja – contemporanul nostru, confirmând cu succes previziu-
Făgădaru, născut în comuna Mihai Viteazul de lângă nea profesorului universitar de anatomie și scriitorului
Turda, colaborator la „Pagini literare ”(1934 – 1944) Victor Papilian: „Văd că ești făcut să strălucești!”. Tot
– revistă condusă de Teodor Murășanu -, Nicu Cara- asfel strălucește această amplă carte intitulată Memorii,
nica, fiul dirijorului și compozitorului Ion Caranica, pe care o situez, convins de multiplele ei calități, între
fratele scriitoarei Eta Boeriu, născută la Turda, precum cele mai izbutite cărți ale deceniului trecut.
și alte personalități cărora memorialistul le redactează 🖋
valoroase portrete literare.
Bartolomeu Anania a lucrat cu spor sub patru
patriarhi, trei fiind astăzi plecați în rândul celor drepți:
Justinian Marina, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpașu. În
anii 70 ai secolului trecut, părintele Anania se pensio-
nează și se retrage la mănăstirea Văratec, unde veneau
periodic să se odihnească Zoe Dumitrescu–Bușulenga,
14
Foaia Sfantul
Centenarul Mitropolitul Bartolomeu Anania

, ,
în apariüii de carte la Editura KULT

Apostol Iacob
Carmen Bulzan
ditura Kult marchează Centenarul nașterii care a făcut parte dintr-o familie, redată în Arborele
Mitropolitului Bartolomeu Valeriu Anania genealogic), literară (ca scriitor, fiind prezentate cărțile
cu 3 apariții de carte: scriitorului-teolog care aduc la lumină interiorul, sufle-
tul său plin de experiențe reale și imaginare. Planurile
1. Învierea din anamneze. Bartolomeu Valeriu real-imaginar ne vorbesc, în ficțiunile sale literare, de
Anania. Interviuri și mărturii – autor prof.univ.dr. aspirația omului spre lumea de dincolo, de gravitația
Carmen Bulzan, sociolog. cerului, de înveșmântarea prin cuvinte în Cuvânt) și
Cuvânt către cititor: †Macarie Drăgoi, Episcopul religioasă (arhetipul în care se integrează personajul
Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. istoric prin calitățile umano-divine. Cristoforul devine
ISBN: 978-606-95109-1-9, nr. pag. 188, color. Co- Biruitorul prin întoarcerea la Cuvânt, printr-un proces
perta: Carmen Peregrina. Imaginea de pe copertă este de încuvântare devenind încuvântatul în așteptarea
un desen în cărbune, intitulat Peregrinul apter, realizat meritatei învieri).
de Carmen Peregrina.
Cartea prezintă 8 interviuri (6 directe și 2 indirecte) 3. Bucură-te cântec viu! Antologie de poezie religi-
realizate de autoare cu membri ai familiei Mitropolitului oasă. Editori: prof.univ. dr. Carmen Bulzan și Preot
Bartolomeu și alte personalități ale vieții satului Glăvile iconom stavrofor Vasile D. Suciu.
și 10 mărturii ale unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Prefața: Preot Sever Negrescu-Negrești. ISBN:
Române. Lucrarea cuprinde și un album de fotografii 978-606-95109-0-2. Nr. pagini 404.
de la Mănăstirile Văratic și Piatra Fântânele. Coperta: George Cojocaru. Imaginea de pe co-
perta 1 reprezintă un Detaliu de la Mănăstirea Antim
2. Omul încuvântat – autor prof.univ.dr. Carmen din București.
Bulzan. Antologia cuprinde 39 de poeți, ordonați crono-
ISBN 978-606-95109-2-6. Nr. pag. 88. Imaginea logic în funcție de anul nașterii, care au scris poezie
de pe Coperta1reprezintă icoana bizantină Pomul vieții. religioasă, de la Dosoftei la Daniel-Ilie Turcea. Partea
Cartea încercă să identifice rădăcinile de pământ și a II-a a cărții cuprinde 12 poezii din Valeriu Anania
de cer ale omului încuvântat Bartolomeu Valeriu Anania, și 10 poezii care i-au fost dedicate de-a lungul vremii,
din 3 perspective: sociologică (ca ființă bio-psiho-socială o biobibliografie și referințe critice.
🖋

15
Apostol Iacob

Constantin Cubleöan, Bartolomeu Valeriu Anania cärturarul


Maxim (Iuliu-Marius) Morariu
Foaia Sfantul
,
,

entenarul nașterii Mitropolitului Bartolo- Segmentată în șase secțiuni mari, ea se constitu-


meu Anania a declanșat apariții editoriale ie, după cum avertizează domnul Cubleșan încă din
aparte, dar și manifestări culturale de an- debutul demersului dânsului, într-o provocare, un
vergură1, care au venit să completeze bogata îndemn și o soluție posibilă în același timp5. După
literatură dedicată lui ce exista deja2. Între acestea, o ce motivează alegerea de a-l evoca la ceas de centenar
frumoasă pagină înscrie volumul scriitorului și pro- pe cel care a fost Mitropolitul Bartolomeu, autorul
fesorului Constantin Cubleșan, intitulat: Bartolomeu reiterează momentul alegerii sale, arătând că:
Valeriu Anania: cărturarul (1921-2021)3, apărut la „Bartolomeu-Valeriu Anania (1921-2011) fusese
editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca în anul ales cu dreptate (în sinodul electoral de pe 21 ianuarie
2021. Autorul este el însuși o reputată personalitate a aceluiași an, cu 80 de voturi din 119 posibile), căci
culturală, ce a oferit până acum cititorilor lucrări valo- în inima Ardealului era nevoie de o personalitate cu
roase4 și mai mult, l-a cunoscut personal pe cel evocat. adevărat impunătoare, de vădită autoritate religioasă,
1
Dintre acestea amintim: Carmen Bulzan, coord., Învierea culturală, dar și patriotică și politică nu mai puțin.
din anamneze: Bartolomeu Valeriu Anania: interviuri şi mărturii, Bartolomeu-Valeriu Anania întrunea fericit toate aceste
Editura Kult, Drobeta-Turnu Severin, 2021; Carmen Bulzan, calități, pe care, mai apoi, și-a consolidat și dezvoltat
Bucură-te cântec viu. Antologie de poezie religioasă, Editura Kult, întreaga activitate ca ierarh”.6
Drobeta-Turnu Severin, 2021; Carmen Bulzan, Omul încuvân-
tat, Editura Kult, Drobeta-Turnu Severin, 2021; Conferința
Apoi, după o trecere în revistă succintă a vieții și
online Biblie și cultură în mileniul III. Mitropolitul Bartolomeu activității sale, în cadrul căreia insistă asupra unor as-
Anania 100 de ani de la naștere, Cluj-Napoca, 9 martie 2021, pecte precum lirica de factură religioasă care îi definește
ora 18, moderatori pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă și lect. Univ. opera7, Constantin Cubleșan se oprește, așa cum era
dr. Stelian Pașca; Centenarul Mitropolitului Bartolomeu Anania parcă de așteptat din partea unui critic literar de calibrul
(1921-2021), volum îngrijit de pr. Iustin Tira, Editura Renașterea dânsului, asupra operei literare a ierarhului cărturar.
Cluj Napoca, 2021.
2
Cf. Mircea Gelu Buta, Amintiri despre Mitropolitul Barto- Vorbește despre creația poetică ce-i poartă semnătura,
lomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016; Lucian prezentându-o succint8, trece în revistă nuvelistica de
Vasile Bâgiu, Valențe polifonice ale prozei și dramaturgiei lui factură monahală9 și alte aspecte ale originalității sale
Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia,
2004; Dumitru Cobzaru, Bătrânul cărturar și tânărul mitropolit Dacia, Cluj-Napoca, 1988; Constantin Cubleșan, Caragiale
– Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, în conștiința critică, Editura Cogito, Oradea, 1999; Constan-
2020; Ioan Șt. Lazăr, Bartolomeu Valeriu Anania sau Grelele tin Cubleșan, Dumitru Radu Popescu în labirintul mitologiei
cuvintelor, vol. 1 „Valeriu Anania – icoane de început”, Editura contemporane, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015;
Rotipo, Iași, 2013; Ioan Șt. Lazăr, Bartolomeu Valeriu Anania Constantin Cubleșan, Escale în croazieră – Constantin Virgil
sau Grelele cuvintelor, vol. 2 – „Tânărul Anania – „Îngerul cu Gheorghiu, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2011.
barbă”, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2014; Camelia Su- 5
„Ceea ce acum luați în mână este, așadar, o provocare,
ruianu, Bartolomeu Valeriu Anania – Miorița – poem dramatic un îndemn și totodată o soluție posibilă pentru abordarea unui
încadrabil literaturii mistice, Editura Lucas, Brăila, 2015; Doina nou traseu de lectură”. Constantin Cubleșan, Bartolomeu Valeriu
Pologea, O fereastră spre sacru – introducere în opera lui Bartolomeu Anania: cărturarul (1921-2021), p. 6.
Valeriu Anania, Editura Limes, Editura Renașterea, Florești și 6
Ibidem, p. 8.
Cluj-Napoca, 2018; Pălimaru Nicoleta, Valeriu Anania – opera 7
„E un poet religios în cea mai bună tradiție a liricii noastre,
literară, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011; Alina Safta, dând trăirilor sale încărcătura emoțională a motivelor creștine
Valeriu Anania – pelerinajul sinelui, Editura Transversal, Târgo- din totdeauna... Verbul crud și colorat, cu esențe tari, din revolta
viște, 2007; Aurel Sasu, Dragostea și vântul – glose la „Memoriile” argheziană, se decantează ritualic la Valeriu Anania într-un soi
lui Valeriu Anania, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011; Aurel de psalmi înfiorați de extazul creator religios”. Ibidem, pp. 9-10.
Sasu (ed.), Starea de excepție – Valeriu Anania: omul și destinul 8
„Creația poetică și-a adunat-o în câteva volume (Geneze,
(1946), Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010. 1971; File de acatist, 1976; Istorii agripine, 1976; Anamneze,
3
Constantin Cubleșan, Bartolomeu Valeriu Anania: cărtu- 1984; Imn Eminescului, 1992) ce au în totul o metafizică de
rarul (1921-2021), Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2021. inspirație creștină, împlinită cu mari libertăți de interpretare
4
A se vedea: Constantin Cubleșan, Un anotimp pentru în filon laic. Prin anii ’60 s-a reîntors la teatru și piesele sale
fiecare, vol. 1 – Sezonul crinilor roșii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, au însemnat o altă deschidere în dramaturgia momentului
1985; Constantin Cubleșan, Un anotimp pentru fiecare, vol. 2 – care era marctă de solicitările unui patriotism propagandistic.
Porți deschise, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986; Constantin Valeriu Anania descinde în mit și în legendă, punând în piesele
Cubleșan, Anotimpuri paralele – roman, Editura Școala Ardeleană, sale un cuantum de religiozitate ancestrală din care s-a hrănit
Cluj-Napoca, 2016; Constantin Cubleșan, Antologia basmului spiritualitatea populară încă din cea mai îndepărtată istoricitate
cult românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002; Constantin a ființei noastre naționale”. Ibidem, p. 10.
Cubleșan, Aproape de curcubeu, Editura Militară, București, 9
„Nuvelele din Amintirile peregrinului apter (1990) au o
1972; Constantin Cubleșan, Augustin Buzura – prozatorul son- factologie monahală învăluită într-un halou fantastic ce-l așază pe
dărilor abisale, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018; Valeriu Anania, sub această perspectivă, alături de Gala Galaction
Constantin Cubleșan, Balada neterminată – roman, Editura și Vasile Voiculescu din nuvelistica lor fantastică”. Ibidem, p. 11.
16
Foaia Sfantul
creatoare, conchizând subunitatea introductivă prin a După ce l-a prezentat ca poet, evidențiind de-

, ,
sublinia faptul că existența dramatică a celui evocat s-a opotrivă lucrarea, cât și resorturile sufletești care au
completat în mod frumos cu spiritul său deopotrivă determinat apariția ei, scriitorul se oprește apoi asupra

Apostol Iacob
robust și răbdător: prozatorului (p. 56-72). După metehne deja îndătinate,
„Spirit robust și răbdător, Bartolomeu Valeriu el trece în revistă fiecare operă și uneori se lansează și
Anania a traversat o existență dramatică printr-un timp în aprecieri critice. În plus, ține să vorbească despre
de privațiuni sociale și materiale, dar mereu credința ecoul pe care l-au avut în epocă textele publicate de
l-a salvat, dându-i putere de împlinire ca unui vrednic scriitorul Valeriu Anania și despre subtilitățile lor. Iată
luptător creștin. În spiritul acestei dăruiri, urmând un astfel de exemplu:
îndemnul și chemarea lăuntrică a unei înfăptuiri teo- „Primul volum din Amintirile peregrinului apter
logice de mare anvergură misionară, trebuie înțeleasă impune în Valeriu Anania un prozator rafinat, iubi-
și întreprinderea începută în 1990, de diortosire a tor al unei limbi românești decantată ceremonios în
Bibliei, în limba română, după Septuaginta, la care tehnica povestirii, preocupat, obsedat chiar de „taina
va osteni unsprezece ani”.10 obârșiilor”, căutând a pătrunde mereu dincolo de fața
Volumul, o amplă sinteză ce are atât valențe evidentă a lucrurilor în realitatea lor obscură, dar „nu
monografice, cât și calitatea de antrepriză în sfera precum razele X” – cum se confesează eroul din Șarpele
criticii literare, debutează cu un Tismanei – ci ca prin textul unui
amplu excurs biografic (p. 14-45). poem „al cărui chip adevărat se
Pe baza documentelor, dar și a ascunde în spatele cuvintelor”.12
mărturiilor pe care cel evocat le-a La fel face și cu opera dra-
publicat în decursul vieții, dânsul maturgică, trecând în revistă
reușește să aducă în atenție episoa- toate aspectele ce au definit-o și
de de-a dreptul emoționante din oprindu-se atât asupra travaliului
biografia lui, precum experiența editorial,13 cât și al impactului
carcerală, ancheta și interogato- operei. Într-o manieră similară,
riile, activitatea de bibliotecar literatura pentru copii (p. 157-
al Patriarhiei Române, cea din 167), și ea un segment important
America, sau osteneala depusă al biografiei și activității literare a
în vederea traducerii și diortosirii celui adus în atenție, eseistica (p.
textului Sfintei Scripturi. 168-177) sau opera teologică (p.
Apoi, în cadrul următoarei 178-209), vor beneficia de analize
subunități tematice (p. 46-55), cu caracter de-a dreptul holistic.
îl evocă în calitate de poet, pre- Rod al unui amplu travaliu
zentând în chip critic întreaga de documentare și scrisă cu multă
operă a sa ce poate fi subsumată pricepere, lucrarea domnului pro-
acestui areal tematic. Cunoscător fesor universitar dr. Constantin
al întregii scriituri bartolomeiene, Cubleșan, intitulată: Bartolomeu
domnul Cubleșan face afirmații Valeriu Anania: cărturarul (1921-
așezate și bine documentate și 2021), vine să vorbească altfel
corelează aspectul literar cu cel religios, conștient fiind despre cel care a fost Mitropolitul Bartolomeu al
de dimensiunea interdisciplinară a operei părintelui Clujului. Îl privește prin lupa, adeseori necruțătoare, a
Anania. Astfel, de exemplu, vorbind despre poemele criticului și-l restituie deopotrivă arealului bisericesc și
din Anamneze, dânsul ține să sublinieze că: celui cultural. De aceea, un astfel de demers se cuvine
„Cu volumul Anamneze (1984), Valeriu Anania salutat și recomandat, iar autorul felicitat.
coboară meditația înspre facere, în sens biblic, firește, 🖋
poetizând ideile pure în contemplarea sufletului ca
existență antepământeană, după filosofia lui Platon
(„eu sunt memoria vecilor fecunzi”, declamă într-un
12
Ibidem, p. 59.
13
Astfel, de exemplu, cu privire la Du-te vreme, vino vre-
loc). Biograficul își are partea lui tezistă în metaforizarea me, arată că: „Cu o foarte lungă gestație – elaborarea începută
poetică a sentimentelor, a asumării menirii creatoare în 1942, după cum menționează autorul, și încheiată în 1971
(„Miracolul e fapta mea cea bună”), dar deschiderea (în volum, la editura Tineretului) – piesa lui Valeriu Anania,
religioasă a înțelesurilor ființării, a faptei, are forță și Du-te vreme, vino vreme, este, poate, cea mai complexă și mai
vigoare mărturisitoare a clipei celei de apoi a judecății, profund meditativă, filosofic vorbind, dintre toate scrierile sale
într-o viziune fabuloasă de prooroc...”11 dramatice, abordând o temă ce se regăsește frecvent în creația
noastră folclorică, anume aceea a relației omului pîmântean cu
moartea, înțeleasă ca o accedere a acestuia în veșnicie, de unde
10
Ibidem, pp. 11-12. și năzuința spre un ideal al dobândirii condiției de nemuritor”.
11
Ibidem, p. 51. Ibidem, p. 114.
17
Apostol Iacob

Monahul Bartolomeu Anania,


fiu duhovnicesc al Mänästirii Antim
Foaia Sfantul
,
,

Antipa Burghelea
nul dintre cei mai de seamă monahi con- totuși, printre puținele amintiri plăcute pe care tânărul
sacrați la mănăstirea Antim din București Vartolomeu le-a păstrat de la mănăstirea de metanie.
a fost vrednicul mitropolit al Clujului, Din memorialistica sa aflăm și de unele dezamăgiri
Bartolomeu Anania. Nu știu dacă părintele pe care le-a resimțit puternic, ceea ce l-a determinat
Bartolomeu a fost onorat prin faptul că mănăstirea ca la un moment dat să părăsească această mănăstire,
Antim l-a primit, sau mai degrabă mănăstirea a fost îndreptându-se spre alte locuri, însă rămânând același
cinstită pentru că tânărul Valeriu a ales-o. În orice caz, călugăr iubitor al slujbelor, al cuvintelor frumoase și
ctitoria mitropolitului Antim Ivireanul a fost destul de al caracterelor nobile.
potrivită, cel puțin la nivel de asemănare și de ideal Faptul că Antimul găzduia mai mulți monahi
cultural-bisericesc, pentru a-l primi ca novice pe acest veniți de la diferite mănăstiri pentru o perioadă deter-
iubitor al literelor. Mitropolitul cărturar Antim Ivireanul minată, cea a studiilor, aducea, într-adevăr, o lipsă de
și mitropolitul cărturar Bartolomeu Anania chiar se unitate și frățietate între călugări, așa cum își amintea
aseamănă în unele privințe: au avut de suferit încă din mitropolitul. Fiecare își vedea de studii, cu intenția de
tinerețe, au călătorit mult, au apărat mult idealurile a se întoarce în obștea sa și astfel de cele mai multe ori
patriotice, au iubit cartea și cultura, au scris și tradus, nu se legau sufletește de Antim ca de casa lor și nici de
au fost buni predicatori, oameni verticali, neiubitori ceilalți monahi ca de frații și colegii lor de mănăstire.
de compromis și în sfârșit s-au luptat cu neajunsurile La acestea se mai adăuga și atmosfera generală din
și scăderile societății din vremea în care au trăit. Cred București, marcată de o anumită răceală în relațiile
că Sfântul Antim l-a vegheat și l-a inspirat mult pe interumane... Trăind într-un astfel de mediu, nu se
mitropolitul Bartolomeu și l-a chemat să se călugă- putea ca tânărul monah Vartolomeu, așa cum a fost
rească în mănăstirea ctitorită de el în inima capitalei. numit la călugărie și cum este menționat în arhiva
Astfel, la sfârșitul lunii septembrie din anul 1941, mănăstirii, să nu se descurajeze, mai ales că a venit în
pășea pe sub clopotnița mănăstirii Antim tânărul mănăstire oarecum nepregătit duhovnicește, având o
scriitor Valeriu Anania, care, în vârstă de 20 de ani, imagine idilică despre viața monahală. Așa se face că
lăsa în urmă multe din bucuriile și plăcerile tinereții. în inima sa au încolțit semințele nemulțumirii și ale
Mănăstirea fusese reînființată în 1937, după aproape îndoielii și aceasta la nici un an de la venirea la Antim.
60 de ani de absență a vieții călugărești. Recăpătarea A contribuit la această nefericită imagine și starețul
acestui statut a fost înnobilat de la început cu idealuri de atunci, arhiereul Eugen Laiu, care avea un caracter
mărețe: obște de monahi intelectuali, pricepuți deopo- total incompatibil cu viziunea monahului Bartolomeu.
trivă la arta bisericească, buni slujitori și oratori, care Așa se face că peste un an și două luni, după ce a
aveau în grijă și un cămin studențesc pentru monahii fost tuns în monahism la 02 februarie 1942 și hirotonit
de la mănăstirile din țară care studiau la București. Pe ierodiacon la 15 februarie, părintele Bartolomeu găsește
lângă toate acestea, o grijă permanentă era restaurarea o oportunitate și pleacă la mănăstirea Polovragi din
și întreținerea întregului ansamblu, inclusiv asigurarea Oltenia natală, unde a fost primit de starețul Gherasim
meselor zilnice pentru cei 30-40 de monahi. Iar vre- Bica și unde avea să găsească ceea ce îi lipsise la Antim,
murile nu erau prielnice, fiind marcate de războaie, adică o adevărată viață de obște.
foamete și descurajare. Însă, în vremea în care a stat la mănăstirea An-
Cele mai frumoase amintiri pe care le avea mi- tim, părintele Bartolomeu a cunoscut și unii oameni
tropolitul Bartolomeu din vremea șederii sale de un valoroși, cum ar fi părinții Benedict Ghiuș, Sofian
an și două luni la Antim erau legate de sfintele slujbe, Boghiu și Grigorie Băbuș, cu acesta din urmă legând
după cum aflăm din Memoriile sale: „Slujbele erau o prietenie adâncă toată viața. De asemenea, a cunos-
frumoase, poate cele mai frumoase pe care le-am sim- cut câteva familii binecredincioase, de pildă familia
țit vreodată. Erau printre călugări mulți basarabeni Tetrat, ai cărei membri erau apropiați de mănăstirea
și cântau la strană în cor, orice, chiar și recitativele, Antim, contribuind mult la restaurarea bisericii mari
armonizându-și vocile cu un nemaipomenit talent. cu hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Legătura cu
Vecerniile, acatistele, paraclisele de Duminică seara, mediul cultural o va păstra și pe durata șederii sale la
slujbele Postului Mare și ale Învierii din Penticostar chinovia bucureșteană și aceasta se potrivea cu ceea ce
mi-au fost prilejuri de mari revelații duhovnicești. avea să se întâmple peste câțiva ani, în 1945, când lua
(...) Îmi plăceau slujbele de la Antim și luam parte ființă mișcarea isihastă „Rugul Aprins”, expresia unei
la ele cu tot sufletul, citeam la strană, încercam să și fericite conlucrări între unii oameni de cultură din
cânt, mă îndulceam zilnic de frumusețea psalmilor și București și slujitorii Bisericii. Însă părintele ierodiacon
poezia imnografilor bizantini.” Slujirea liturgică a fost,
18
Foaia Sfantul
Bartolomeu nu a făcut parte din această grupare de la vorba și de oameni răi, îi găsești și la mănăstire; și dacă

, ,
Antim, pentru că dânsul a plecat în 20 noiembrie 1942, e vorba de sfinți, te întâlnești cu ei pe stradă”. Deci,
cu mult timp înainte ca ea să ia naștere sub înrâurirea nu trebuiesc absolutizate lucrurile. A învățat părintele

Apostol Iacob
scriitorului și jurnalistului Sandu Tudor, călugărit și Bartolomeu că o dată ce ți-ai luat un angajament în
el la același sfânt lăcaș. fața lui Dumnezeu și a oamenilor, nu se cade să renunți
Totuși, am stat și m-am gândit, ce lucruri bune la el, oricâte ispite ai întâlni. La Antim, părintele a
a învățat părintele Bartolomeu din scurta dar decisiva căpătat dragostea pentru slujbe, pentru buna rându-
ședere la mănăstirea Antim. În primul rând a învă- ială, s-a îmbogățit, cred, și cu un simț plastic, pentru
țat și ne-a învățat că nu tot ceea ce aflăm scris prin că uneori lucra la atelierele de obiecte bisericești din
cărți despre viața duhovnicească și cea monahală se cadrul mănăstirii și mai ales a învățat să rămână un om
întâlnește și în realitate. De aceea trebuie să privim cu principii indiferent de ce se întâmplă în jurul său.
totul cu realism și cu duh de smerenie, uitându-ne în Ctitoria Ivireanului păstrează în pomelnicul ei de
primul rând la propriile noastre scăderi și nu atât la la Proscomidie multe nume celebre de clerici iubitori
ale celorlalți. Cred că viitorul mitropolit a învățat că de Dumnezeu și de Biserică. Printre acestea se află și
ipocrizia și falsa evlavie nu sunt niciodată plăcute lui cel al vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu,
Dumnezeu și nici oamenilor. A învățat că într-un loc care stă la loc de cinste în galeria fiilor pe care i-a
frumos poți întâlni și oameni mai puțin frumoși, sau născut la o nouă viață această maică duhovnicească,
cum i-a spus mitropolitul Gurie al Basarabiei: „dacă e Mănăstirea Antim.
🖋

Mănăstirea Antim

19
Apostol Iacob

Pärintele Anania
Eugen Barz
Foaia Sfantul
,
,

unt oameni pe lângă care trecem fără să-i sor pe care l-am văzut lângă mine. E părintele Valeriu
vedem și sunt oameni care ni se fixează pe Anania, mi-a răspuns domnul Ioan Brie, profesorul
retină de la prima vedere, fie pe stradă, fie de Limba și literatura română, iar pe chip i se zărea o
în mijloacele de transport în comun, fie fericire pe care nu i-o mai văzusem. E scriitor și călugăr
în vreo sală de spectacole, fie la biserică. Mitropolitul foarte cunoscut, a continuat, s-a întors de câțiva ani din
Bartolomeu Valeriu Anania era unul dintre cei care nu Statele Unite, unde a slujit la Misiunea Episcopiei Orto-
puteau trece neobservați. Și nu uit cât de mult m-a doxe Române din America. Ascultându-l vorbindu-ne,
enervat prezența lui de la prima întâlnire, deoarece în toată ciuda pe care o aveam pe dumnealui, îmi trecuse.
adolescență, pe când eram elev la Seminarul Teologic Călugărul și scriitorul Valeriu Anania vorbea relaxat,
din Cluj Napoca, l-a răpit de lângă mine, în câteva altfel decât vorbeau alți călugări sau episcopi, pe care
rânduri și în locuri diferite, pe unchiul meu, Episcopul i-am ascultat de-a lungul anilor de seminar. Spunea
Visarion Aștileanu al Aradului și Hunedoarei. Eram printre altele, că a fost liderul studenților din Cluj,
foarte fericit ori de câte ori mă vedeam cu Preasfințitul că a condus o răscoală a studenților și a fost expulzat,
Visarion, deoarece îmi dădea mereu niște bănuți, dar dus de jandarmi, din post în post, până în satul natal,
mai mult decât atât, îmi acorda atenție, iar acest fapt Glăvile, din Râmnicu - Vâlcea. Că în perioada cât a
mă copleșea și mă făcea important. Înalt de peste 2 fost student la Cluj a studiat la trei facultăți deodată:
metri, îmbrăcat în reverendă, părea a fi un uriaș care Teologia, Conservatorul și Medicina. Nu mai auzisem
urcă până la cer și mă miram cum de nu se împiedică pe nimeni să vorbească în mod public despre perioada
printre nori sau cum de nu i se încâlcește barba subțire hortystă din Ardealul de Nord, nici despre expulzarea
prin puful alb al cerului. Nu întrerupea discuția lui cuiva din post în post, dar nici nu am cunoscut pe
cu mine, oricine ar fi venit lângă noi, iar dacă cineva cineva care să studieze la trei facultăți în același timp.
era mai îndrăzneț, fie episcop sau consilier de la vreo Sala de festivități a seminarului se învăluia în cuvintele
episcopie, insista să fie lăsat să vorbească cu nepotul. O părintelui Anania, care ne spunea lucruri interesante și
singură persoană făcea excepție, un călugăr cu pălărie inedite, iar vocea lui baritonală se auzea clară și puterni-
uriașă, aproape la fel de înalt ca unchiul Visarion, că, dar atât de prietenoasă. Auzi, trei facultăți deodată,
care trecea destul de furtunos printre cei din jur, unii repetam în sinea mea, iar când s-a oprit și ne-a poftit
fiind membri ai Sfântului Sinod și se oprea lângă noi. să îi punem întrebări, eu m-am trezit vorbind cu voce
În clipa aceea, Episcopul Visarion tresărea și striga tare: Și cum ați reușit să faceți trei facultăți în același
fericit: Hello! How are you? Se îmbrățișau entuziaști, timp? Iar dumnealui a dat un răspuns senin și prompt
iar eu eram abandonat ca și cum nu aș fi existat. Se care a produs admirație printre colegi: Greu! Dar la
îndepărtau ușor și vorbeau însuflețit, iar pe chipurile Conservator am făcut doi ani într-un an, ca să îmi fie
lor se vedea bucuria revederii. Acest episod, s-a repetat mai ușor la celelalte două facultăți. Nu le-am terminat,
aproape identic, cu aceleași cuvinte de salut în limba deoarece, cum v-am spus, am părăsit Clujul în cătușe.
engleză, cu aceeași strălucire în ochii lor, așa cum se fac Din acea zi, părintele Valeriu Anania mi s-a lipit
dublele la filmele artistice de cinema. Nu știam cine de suflet și îl consideram ca pe cineva special, ca pe
este prelatul cu pălărie uriașă și nici nu am avut pe cine un prieten mai mare, care m-a primit în cercul lui.
să întreb, deoarece mă simțeam ca un copil abandonat Am dat fuga apoi, la biblioteca școlii unde am citit
pe stradă, rămas al nimănui. Mă îndepărtam câțiva cărțile semnate de el și toată viața am cumpărat fiecare
pași și-i priveam înciudat și nedumerit, bucurându-se. carte semnată de Valeriu Anania. Amintesc dramele:
Într-o după-amiază, nu mai știu în care an, pro- "Miorița", "Meșterul Manole", "Du-te vreme, vino,
fesorul Chițimuș Dumitru a dat sfară prin școală să vreme!", "Păhărelul cu nectar" (fantezie pentru copii)
mergem, cu mic cu mare, în Sala de festivități a Se- "Steaua Zimbrului", "Poeme cu măști". Acestea, am
minarului Teologic din Cluj -Napoca, deoarece ne va aflat mai târziu, au fost puse în scenă de o serie de teatre
vorbi cineva foarte important. Era în perioada când se ale țării: "Barbu Ștefănescu Delavrancea" din Bucu-
desfășurau în acest oraș, lucrările anuale inter-teologice rești, "Alexandru Davila" din Pitești, "Dramatic" din
dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Reformată Baia Mare, ș.a. În anul 1982 a obținut Premiul pentru
din România. Entuziasmul profesorilor, de a participa Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. Din
la acea întâlnire, m-a mirat, deoarece dumnealor aveau anul 1978 devenise membru al Uniunii Scriitorilor din
obiceiul să fie rezervați în fața noastră, la asemenea mo- România. Am să mai amintesc aici volumele de poezii
mente. Nu mică mi-a fost mirarea când pe scena sălii semnate de Valeriu Anania: "Geneze" (1971); "Istorii
vorbea deja călugărul înalt, răpitorul unicului unchi agrippine" (1976); "File de acatist" (1981); Anamneze"
episcop. Cine e? am întrebat brusc, pe primul profe- (1984); "Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi"
20
Foaia Sfantul
(1992); "Poezie religioasă românească mo-

, ,
dernă" (1992). La acestea adaug volumele
de proză și de eseuri: "Greul Pământului"

Apostol Iacob
Ierodiaconul Bartolomeu Anania predicând (1982), "Rotonda plopilor aprinși" (1983),
albumul "Cerurile Oltului" (1990), "Amin-
tirile peregrinului Apter" (1991), romanul
exotic "Străinii din Kipukua" (1979) și mă
opresc.
„Rotonda plopilor aprinși” a lăsat asu-
pra mea o amprentă puternică, deoarece
intram prin acest personaj, Valeriu Anania,
în lumi care mie nu mi se păreau reale.
Poate o să vă mire, dar eu nu am crezut că
Arghezi a trăit aievea, el era un fel de înger
inventat a fi om aparent, anume pentru a
fi adus în cărți, iar această părere s-a extins
asupra tuturor scriitorilor despre care am
citit. Proza fantastică, Amintirile Peregrinu-
lui Apter mă scotea din lumea reală, de fapt
mi-a întărit convingerea că aceste personaje
nu sunt palpabile pentru noi, muritorii de
rând. Ani de zile am mers la poarta Uniunii
Scriitorilor din România, filiala Cluj, de
pe strada Universității nr. 1, unde stăteam
ore întregi, să văd dacă scriitorii există cu
adevărat, să mă conving că ei au gură să se
hrănească și să vorbească cu ea și respiră,
nu doar scriu. Valeriu Anania sau părintele
Anania, cum mi-a plăcut mie să-i spun și
când era mitropolit, mi se părea un protejat
al Cerului, deoarece lui i s-a permis să între
în lumea aceea despre care a scris, care, iată
s-a dovedit că exista aievea, dar nu prea. Nici
despre el nu știam sigur dacă a existat sau nu,
deoarece nu l-am atins niciodată, chiar dacă
am avut ocazia, și e posibil să mă fi înșelat că
l-am văzut în carne și oase. Totuși, înclin să
cred că a trăit ca un om printre noi, deoarece
mi-a spus Teodor Baconschi, că părintele
Anania i-a plătit chiria când el era student,
că a purtat de grijă lui Petre Țuțea și lui Radu
Preda, precum și multor altora. Mi-a povestit
părintele și poetul Ioan Pintea că a existat cu
adevărat și au luat masa împreună. Pe când
am peregrinat pe acolo, preoți români din
Statele Unite mi-au povestit că el a existat. Eu
însumi m-am împărtăși din același potir cu
Sângele Domnului Iisus Hristos, împreună
cu Înaltpreasfințitul Bartolomeu și am luat
din mâna Sa Sfântul Trup al Domnului, la
sfințirea bisericii din Gârbău, județul Cluj,
dar nu mă bazez foarte tare că a fost totul
aievea, mai ales că după Sfânta Liturghie
am vorbit împreună despre Amintirile pe-
regrinului Apter...
🖋

21
Apostol Iacob

Sacerdoüiu liric
Poezia cre\tin[ a preoüilor, c[lug[rilor, teologilor români
Foaia Sfantul
,
,

Carmen Peregrina

Poeţii sunt „oameni îndumnezeiţi” iar „cei mistici, Confessio1


sfinţi” întru Cuvântul ziditor căci prin creaţia lor (po- Doamne, tinde-Ţi patrafirul
ezia) dau răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Ei sunt
continuatorii desăvârşirii învăţăturii lui Hristos dovedind peste faţa mea de lut,
înţelegerea ei şi dăruind-o oamenilor pentru a se apropia sufletu-mi neghiob şi slut
de Dumnezeu. Cu har ei dau viaţă învăţăturii Bisericii să-l albeşti cu tibisirul
lui Hristos. când amurgu-şi toarce firul
[…] Prin Cuvânt ei îşi împart sufletul cu ceilalţi. peste-un pic de gând tăcut.
Creaţia lor e Iubire pentru semeni şi întru Dumnezeu. Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
Dumitru Stăniloae iar osânda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat.
Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvânt.
Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.
Bartolomeu Valeriu Anania
18 martie 1921 -31 ianuarie 2011 Psalm2
Pe Tine, înălțimea cea mai presus de cânt,
“Şi dacă sângele te-o trage – grea povară – / spre
nopţile adânci de greu mormânt, / te-oi smulge pe cu ce cântare nouă mai pot să Te cuvânt?
aripa unui cânt /şi te-oi purta prin slăvi fără hotară”. Că dacă mintea însăși nu-i chip să Te priceapă
în bietul grai cum poate Cel negrăit să-ncapă?
Referinüe critice Tot ce-ai făcut, se vede, doar Tu ești nevădit;
„Îl cunosc și prețuiesc, nu de azi. Îi citesc de ani făptura se rostește, Tu nu poți fi rostit.
de zile versurile, cu emoție și bucurie. Nu e scriitor Și totuși, totul cântă cu grai și fără grai,
grăbit. În literatura poeziei e nou, ca o efigie de aur,
pe Cel slăvit în minte și-n firul unui pai.
scoasă din pământul oltenesc.”
Dureri și rugi de obște spre Tine se avântă
(Tudor Arghezi)
și tot ce Te-nțelege c-un cântec mut Te cântă.
Că-n Tine este totul și-alături Ți se ține
„Valeriu Anania trebuie considerat drept unul
dintre cei mai importanți poeți de inspirație religioasă și tot ce-i viu se naște și moare doar prin Tine.
din literatura română a acestui veac; ceea ce înseamnă Tu unul ești și toate, și-aș cuteza să zic
foarte mult, ținând seama de dimensiunile pe care acest că unul fiind și toate, ești totul și nimic.
fenomen le-a cunoscut...” 1
Valeriu Anania, Poeme alese, Dacia, Cluj-Napoca, 1998,
(Liviu Petrescu) p. 134.
2
Ibidem, p. 158.
22
Foaia Sfantul
Pe Tine, cel cu toate numirile din lume, Și-n patul odihnei, cu gândul deștept,

, ,
cum să te chem, de-ndată ce singur nu ai nume? să-ți fiu alăută culcată pe piept

Apostol Iacob
Că minte n-am, cerească, s-o urc de subsiori
sub streșinile tainei de dincolo de nori.
Poem pentru suflet4
Cu ce rostire nouă mai pot să Te cuvânt? Hai, suflete, și-om hoinări prin cer!
Fii milostiv, Tu, cântec Cel mai presus de cânt! Vor hăui coclauri fără nume:
Un vers și-un suflet au fugit din lume
pe căi de sihăstrie și mister...
Rug[ de sear[3
La ceasul de taină, la ceasul de noapte Și dacă sângele te-o trage - grea povară -
când somnul în suflet îmi picură șoapte, spre nopțile adânci de greu mormânt,
primește cântarea din minte firavă, te-oi smulge pe aripa unui cânt
Treime unită-ntr-o singură slavă! și te-oi purta prin slăvi fără hotară.
Lumină dai lumii, lumină rămâi.
Că tainica beznă a nopții dintâi Hai, suflete, spre cer necunoscut!
doar Tu ai gonit-o cu graiuri cerești, N-auzi cum zarea veșnic ne îngână
ca lumea-n lumina dintâi s-o zidești. și lumea râde-n hohot de nebună
Din huma născândă-n grăunții pribegi cum suflă vântu-n oalele de lut?
Tu lume făcut-ai, cu chipuri și legi,
Vom poposi la schit, în alb de zori,
Purtându-și în fașă podoaba de-acum, în cânt de toacă ne-om lega de-o strană
statornic rotită pe veșnicu-i drum. și coama unui dangăt de aramă
Și-a omului minte, ceresc luminată, ne-o fi un sprinten Pegas printre nori...
primi-nțelepciune, gândire curată,
cuvântul Treimii prin ea să cuvânte Și-atunci doar pentru tine voi cânta:
ca soarele-n apa luminii răsfrânte. țâșni-va versul în sclipiri, ca stropii,
să moară de necaz și fata popii,
Lumina ta lină, lumină senină că pentru ea eu n-am cântat așa.
făptura întreagă o scaldă-n lumină.
Stăpân peste noapte, stăpân peste zi, Ne-or asculta sclipiri de vii lumini
pe cerul albastru aprins-ai făclii; din visul stelelor înfiorate
iar noapte și ziua, ca două surori, și largurile ne-or privi, mirate,
se-mbie-ntr-o horă cu pașii ușori, cum lunecăm – serafici peregrini.
zâmbindu-și în față pe dulci rotocoale
cu zori aromite și-amurguri domoale. Așa ne-om pierde-n dragostea suavă
Prin ele ne dărui odihnă și vlagă, și ne-om topi-n văpaia unui cânt,
ca munca ne fie senină și dragă și n-om mai ști de cer și de pământ,
și dragă lumina puternicei fapte ci de fiorul rătăcirii-n slavă.
pân-ce vom apune în limpedea noapte. 🖋

Dă genelor grele odihnă ușoară,


ca limba să-ți cânte un cântec de seară.
Când îngeri-mi cântă prin cerul rotund,
din somnul vegherii aș vrea să răspund.
Să-mi fie-așternutul sălaș de omături,
în care Tu, Doamne, cu mine alături,
m-ajuți ca de lumea din jur să mă rup,
să fiu numai minte desprinsă de trup.
4
Din periodice, Dacia rediviva, 1942. Valeriu Anania,
3
Ibidem, pp. 160-161. Poeme alese, pp. 126-127.
23