Orto Fsfsfsfds

1. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.
Principiul de baza,
avantaje.
Criteriul principal al clasificarii sunt relatiiloe mandibulo-craniene in plan sagital.
Această clasificare se bazează pe teoria fixităţii molarului de 6 ani superior şi se consideră că
relaţiile meziodistalc ale acestuia cu omonimul său inferior reprezinză relaţia dintre
mandibulă şi maxilarul superior, în funcţie de rapoartele molarilor primi permanenţi,
anomaliile sunt împărţite în trei clase.
Clasa I se caracterizează printr-un raport neutru al molarilor primi şi deci o relaţie sagitală
normală a maxilarelor. Modificările sunt prezente doar în regiunea frontală. Din accastă clasă
fac parte anomaliile unidentare sau de grup frontal, angrenările inverse, ocluziile deschise,
ocluziile acoperite etc.
Poate fi cu inghesuiri sau spatieri dentare.
Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor,

exprimând o poziţionare posterioa- ră a mandibulei faţă de maxilarul superior.
Această clasă include două subdiviziuni:
- subdiviziunea 1: tip respirator oral, în care este prezent un maxilar îngust şi alungit, cu dinţii
frontali în protruzie;
- subdiviziunea 2: tip respirator nazal, caracterizat prin prezenţa unei retruzii a frontalilor
superiori.
Clasa III cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi
ocluzie inversă frontală.
Avantaje:
-Este cea mai utilizata si cea mai operativa clasificare.
2. Caracteristica subdiviziunilor anomaliei dento-maxilare clasa II dupa Angle.

Dezavantajele clasificarii anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.
Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor,

exprimând o poziţionare posterioa- ră a mandibulei faţă de maxilarul superior.
Această clasă include două subdiviziuni:
- subdiviziunea 1: tip respirator oral, în care este prezent un maxilar îngust şi alungit, cu dinţii
frontali în protruzie;
- subdiviziunea 2: tip respirator nazal, caracterizat prin prezenţa unei retruzii a frontalilor
superiori.
Dezavantaje:
-Clasificarea ţine seama doar de modificările în sens sagital, fară să ia in considerare relaţiile
transversale şi verticale.
-Nu reflectă complexitatea factorilor etiologici şi nu ţine sea ma de scheletul facial, de rolul
musculaturii, al creşterii.
-Nu reflecta aspectele clinice ale anomaliei.

3. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare scoala franceza. Grupele de anomalii.
Este o clasificare topografică şi etiologică, care ţine seama şi de specificul proceselor de
creştere a elementelor componente ale aparatului dento-maxilar. Ea cuprinde trei grupe mari
de anomalii, şi anume:
Anomalii maxilare, care pot fi:
- anatomice (tulburări de formă şi dimensiune a bazel osoase), determinate predominant de

factori generali;
-• funcţionale (anomalii de poziţie), consecutive devierii dru mului de închidere a mandibulei.
Anomalii ale proceselor alveolare, determinate de factori funcţionali loco-regionali.
Anomalii dentare (de număr, formă, volum, structură, pozi- ţie), determinate în mare parte
genetic.
4. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare scoala germana. Caracteristica generala.
Pornind de la concepția că aceiași factori etiologici în aceleaşi condiții dau aceleaşi forme de
anomalii, școala germană (Kantorowicz,Korkhaus şi Reichenbach) împarte
anomaliile în şase sindroame, și anume:
1. Sindromul cu compresie de maxilar,cu două variante:
-cu protruzie, cu sau fără spațiere;
- cu înghesuire.
2. Sindromul de ocluzie încrucişată.
3. Sindromul progenic, care poate fi:
-de conducere forțată;
-fals (retrognatism maxilar);
-adevărat.
4. Sindromul de ocluzie adâncă acoperită.
5. Sindromul de ocluzie deschisă, cu variantele dento-alveolară şi gnatică.
6. Alte anomalii sau grupa anomaliilor monocauzale, urmări ale pierderii precoce a dinților
temporari din zona de sprijin Korkhaus, sau anomalii dentare izolate, transpoziția,reincluzia
etc.
5. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Firu si descrierea lor.
Firu împarte anomaliile în 5 clase:
1. Disarmonii maxilare (disgnafii), in care sunt modificate rapoartele dintre bazele
maxilarelor şi baza craniului. Sensul modificării este precizat prin prefixe, in raport cu cele
trei planuri spaţiale. In producerea lor predomină factorii genetici.
2. Disarmonii alveolare (disalveolii), neconcordanţă între arcadele alveolare sau între acestea
şi baza maxilarelor, determinate mai ales de factorii funcţionali.
3. Disarmonii dentare de grup, în care sunt modificate rapoartele dintre arcadele dentare. Sunt
determinate de factorii funcţionali.
4. Disarmonii dento-alveolare care reflectă incongruenţa dintre dimensiunile arcadelor

alveolare şi dimensiunea dinţilor. In etiologie predomină factorii genetici.
5.Disarmonii dentare izolate - anomalii de dimensiune, număr sau structură, precum şi
anomalii izolate de poziţie. în etiologie predomină diverşi factori: genetici, neuroendocrinici,
locali.
6. Terminologia în ortodonție. Prefixul, radicalul și calificativul.
Terminologia
Pentru a aborda studiul ortodonţiei, ramură cu totul particulară în cadrul stomatologiei, este
necesar în primul rănd, însuşirea terminologiei utilizate. Criteriul de baza al terminologiei
franceze, propusă de IZARD sunt rapoartele topografice reprezentat de elementele
constitutive ale aparatului dento- maxilar faţă de cele trei planuri de referinţă:
- sagital;
- transversal;
- vertical.
Terminologia cuprinde trei categorii de termeni:
- radicali;
- prefixe;
- calificative.
Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat. Radicalii folosiţi în cadrul

terminologiei maxilo-faciale sunt:
- cheilie pentru buze;
- melie pentru obraji;
- gnaţie pentru maxilare;
- genie pentru menton.

Radicalii folosiţi în cadrul terminologiei dentare sunt:
- cluzie, pentru articulare;
- poziţie pentru dinţi.
Prefixul precizează sensul deplasării. Prefixele în terminologia maxilo-facială
a) În plan sagital:
- pro - (pentru deplasările spre anterior);

- retro – (pentru deplasările spre posterior);
b) În plan transversal:
- endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală);
- exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală);

- latero – (deplasare de lateralitate a liniei medio-sagitale);
c) Pentru deformaţiile în plan vertcal
- infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă);

- supra – (pentru dezvoltare verticală exagerată).
Prefixele în terminologia dentară:
- vestibulo – (pentru deplasare spre vestibul);

- linguo - (deplasare spre limbă);
- mezio – (deplasare spre linia interincisivă);
- disto - (pentru îndepărtare de la linia interincisivă);
- infra – (dintele nu a atins planul de ocluzie);
- supra -(dintele a depăşit planul de ocluzie).
Calificativul precizează sediul exact al anomaliei calificative. În terminologia maxilo-facială

sunt două categorii de:
1.Care precizează partea anatomică lezată:
- facială totală, facială superioară, facială inferioară;

- jugală;
- labială superioară, labială inferioară, labio-mentonieră;
- maxilară superioară, maxilară inferioară;
- mentonieră;
- alveolară;
- unimaxilară sau bimaxilară.
2. Care indică partea deplasată:
- unilaterală sau bilaterală;

- dreapta sau stănga;
- simetrică sau asimetrică în terminologia dentară.
Calificativele de asemenea se împart în două categorii.
1. Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei:

- incisiv, canin, premolar molar;
- superior sau inferior;

- total sau parţial (coronar, radicular sau apical).
2. Care precizează varietatea de deplasare dentară:
- gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate);
- versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu);

- rotaţie - (deplasarea dintelui în jurul axului vertical);
- torsiune – (în cazul rotării coronare).
7. Ocluzia adîncă. Definiție, varientăți ale anomaliei după școala franceză și școala
germană în funcție de gravitate.
Definiţie. Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter

primar sau dobândit, a maxilarelor şi a proceselor dento-alveolare, caracterizată printr-un grad
mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de către cei superiori (Clasele I, a II-a) iar, în alte
cazuri, a incisivilor superiori de către cei inferiori (Clasa a III-a).
Dupa clasificare Germana se imparte in 3 aspecte clinice:
-Ocluzie acoperită
-Oclizie în acoperiș
-Ocluzie prăbușită
Școala franceză descrie două forme clinice:
-Supraocluzie incisivă;
-Infraocluzie molară.
În ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate:
- Gradui I -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprinse între 1/3-2/3;
exprimată în milimetri, acoperirea este de până la 5 mm;
- Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin

se intre 2/3 --3/3; în milimetri, valorile sunt între 5-9 mm;
- Gradul III -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori ce depăşesc 3/3; în
milimetri, valoarea este de peste 9 mm.
8. Ocluzia adâncă, forma clinică ”în acoperiș”. Factorii etiologici. Manifestările clinice
exobucale.
Factori etiologici:
Ereditatea.
Este meritul cercetărilor întreprinse de Kork Haus, Schwarz asupra copiilor nou-născuţi de a
fi demonstrat prezenţa maxilarelor înguste încă de la naştere. Studiile pe gemeni, în special
cele pe monozigoţi, au pus în evidenţă compresiunea de maxilar la ambii membri ai cuplului
cu aceeşi amploare a pierderii transversale şi a compensaţiei sagitale. Pe baza observaţiilor
clinice, Hotz susţine ideea rolului eredităţii „câtă vreme compresiunea de maxilar apare la
vârste foarte fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau a factorilor funcţionali”. În
spijinul acestor cercetări vin studiile populaţionale, ca, de pildă, datele obţinute de Tulley din
cercetările efectuate asupra populaţiei din Marea Britanie, care pun în evidenţă prezenţa
sindromului de compresiune maxilară.
Factorul constituţional. Importanţa acestuia este demonstrată de caracteristica

maxilarului îngust care aparţine tipului dolicocefal, tipar frecvent întâlnit la tipul
constituţional nordic (de exemplu, danezii – după Graber).
Factorii generali de dezvoltare. Carenţele în metabolism pot sta la baza unui

dezechilibru capabil să determine sindromul de compresiune maxilară. Rahitismul, de pildă, a
devenit exemplu clasic în producerea anomaliei. În rahitism, tulburarea metabolismului
calciului are drept consecinţă producerea unui os cu o textură slabă. Osul este atât de fragil,
încât se deformează sub acţiunea forţelor musculare funcţionale (Hotz). Este firesc, prin
urmare, ca el să fie mai vulnera-bil la acţiunea unor practici, cum sunt obiceiurile vicioase.
Factorii locali de dezvoltare. Acţiunea unor factori locali poate fi resimţită încă din
viaţa intrauterină. În tratatul său de ortodonţie, Orlick-Grzybowska arată că o serie de
compresiuni exercitate de către poziţiile membrelor fătului asupra masivului facial pot duce la
compresiuni de maxilar sau laterognaţie. De asemenea, Geormăneanu citează asimetriile feţei
nou-născutului, determinate de fibroame uterine. Postnatal, cicatricele chirurgicale, rezultate
pe bolta palatină, după intervenţiile în anomaiile congenitale, alături de absenţa suturii de
creştere a maxilarului se constituie in factori etiologici ai compresiunii de maxilar.
Factorii patologici locali. Caria dentară şi complicaţiile ei sunt cel mai frecvent citate
în etiologia compresiunii de maxilar. Caria dentară urmată de edentaţie perturbă echilibrul
intra- şi interarcadic în privinţa lungimii, lăţimii şi înălţimii arcadei. Starea de edentaţie duce
la schimbarea echilibrului dintre forţele intra- şi extraorale, limba pătrunzând în spaţiul de
edentaţie. Este evident că grupa forţelor musculare externe nu va mai trebui să facă faţă
antagonismului grupului intern (reprezentat de limbă); dispărând graniţa de neutralizare a
forţelor (procesul dento-alveolar), maxilarul se îngustează.
Obiceiurile vicioase. Acestea acţionează ca factori determinanţi în producerea
sindromului de compresiune maxilară, prin dezechilibrarea forţelor intra- şi extraorale,
privind intensitatea, direcţia şi durata de acţiune, funcţie de receptivitatea terenului.
Respiraţia orală. Prin dispariţia triplei închideri orale se angajează un dezechilibru între
unităţile funcţionale musculare, care conduce la hipertonia muşchilor maseter, buccinator,
mentalis şi la hipotonia muşchiului orbicular oris al buzei superioare. Muşchii propulsori sunt
hipotoni comparativ cu retropulsorii. Limba coboară, plasându-se în arcada mandibulară.
Dezechilibrul dintre grupele musculare intra- şi extraorale se manifestă în modificări
scheletale: apare compresiunea de maxilar, distalizarea mandibulei cu restructurări în A.T.M.
şi modificări în ocluzia dentară. În respiraţia orală se modifică starea de funcţionalitate a
buzelor, care schimbă şi comportamentul lingual în statică şi în funcţie, conducând la
deglutiţia de tip protruziv.
Deglutiţa atipică. Interpoziţia limbii în actul de deglutiţie interarcade produce sindromul de

compresiune maxilară paralelă (maladia Cauhâpe-Fieux).
Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri

scheletale: îngustarea maxilarului; dezechilibre intermaxilare (la un maxilar îngust, mandibula
răspunde adaptiv print-o retrognaţie); dezechilibre dentare: prodenţie superioară
compensatorie; meziopoziţie cu rotaţie a molarilor şi a premolarilor; o posibilă normopoziţie a
incisivilor inferiori fără a fi însă exclusă apariţia prodenţiei sau a retrodenţiei incisivilor
inferiori, dispoziţia premolar-molar.
Decalajele la nivel de bază maxilară, alveolară sau de dinţi duc la dezechilibre ocluzale
caracteristice: relaţii molare distalizate; inocluzii sagitale grave, cu pierderea stopurilor
ocluzale şi a funcţiei de ghidaj anterior. Uneori, dezechilibrele scheletale maxilare, dento-
alveolare determină ca articularea să se facă mult în spatele centroidului incisivului superior,
dând o severitate deosebită anomaliei şi limitând posibilităţile de tratament. Ca urmare, apar
supraocluzii incisive complete sau incomplete şi posibile laterodeviaţii mandibulare. Evident,
la asemenea dezechilibre scheletale se constituie noi comportamente musculare şi noi relaţii
între părţile moi şi schelet.
Sugerea degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă

incompletă.
* Sugerea limbii, obicei vicios rar întâlnit, poate determina compresiuni ale maxilarelor.
Tulburările sagitale foarte grave conduc la modificări ale funcţiilor. Astfel, actul
deglutiţiei se realizează diferit: limbă - buză inferioară; limbă - buză inferioară - mucoasă
palatală (când buza inferioară pătrunde interincisiv). În ocluzie adâncă incompletă, deglutiţia
se realizează între limbă şi buză inferioară, prin plasarea limbii deasupra incisivilor inferiori.
Manifestări clinice exobucale:
Aspectul facial. Morfologia faciala este diversă, expresia valabilităţii răspunsurilor

tiparelor de creştere şi a reacţiilor compensatorii de răspuns la acţiunea agenţilor patogeni. Se
observă un facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic, cu profil convex.
Tegumenetele sunt palide, pomeţii şterşi, fanta labială întredeschisă; în actul vorbirii şi al
râsului se expune mucoasa gingivală; incisivii superiori au smalţul uscat, care şi-a pierdut
transluciditatea. Incisivii sunt proeminenţi, spaţiaţi, sprijinindu-se pe buza inferioară.
Buza superioară este subţire, palidă, tracţionată la comisuri, ridicată către pragul
narinar, de care pare a fi suspendată; buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în şanţul
labio-mentonier, lăsând să se vadă şi o parte din mucoasa orală. Evident, toate acestea
falsifică vizual grosimea buzei inferioare. Muşchiul mentonier se prezintă ca o zonă
hiperactivă la inspecţie, prin contracţia sa dând impresia de bărbie dublă.
9. Ocluzia adâncă, forma clinică ” în acoperiș”. Manifestările clinice endobucale.
In sindromul de compresiune maxilară se produc modificări ale bazelor alveolare față
de baza coronară a arcadei: baza apicală este mică; apexurile se înscriu pe un spațiu redus,
formând o zonă cu delimitare netă, creând impresia de strangulare" a arcadei; baza coronară
este largă, prin înclinarea compensatorie a dinților. Arcada dento-alveolară işi modifică forma
în funcție de nivelul compresiunii, având aspect de: omega (compresiune la nivel premolar),
V (compresiune la nivel incisiv-canin), U (compresiune la nivel molar); forma trapezoldală
este frecvent intâlnitä la arcada mandibulară. Pot fi prezente, de asemenea, și formele
combinate cu aspect de M, W. Bolta palatină este adâncă, mergànd până la formele foarle
adânci sau ,bolțile gotice", in care doi versanți abrupți strājuiesc un torus palatin proeminent.
Această caracteristică aparține cazurilor la care maxilarul și planşeul piramidei nazale sunt
puternic ingustate. Anomaliile dentare variază de la cele de grup la cele izolate: prodenția
grupului incisiv superior, retrodenția celui inferior, prodenția ambelor grupuri, insoțită de
meziopoziția zonei dentare laterale superioare şi distopoziția celei inferioare. Semnalăm și
rotații, versii dentare izolate. Dezvoltarea arcadelor pune în evidență grade diferite de
Ingustare premolară sau premolar-molară, simetricăsau asimetrică, cu mărirea indicilor de
lungime. Dezechilibrele dento-alveolare se reflectă la nivelul ocluziei dentare. Se constată
diferite grade de distalizare mandibulară, inocluzie sagltală, ocluzie adâncă şi, uneori, ocluzie
deschisă. În dinamică pot fi puse în evidență contactele și interferențele ocluzale. Ecoul
dezechilibrelor morfofuncționale se resimte puternic asupra parodonțiului, in special in
regiunile incisive, prin sångerare, tartru, recesiune parodontală şi, nu mai puțin, prin tulburări
A.T.M. care nu intârzie sä apară.
10.Metode de diagnostic ale ocluziei adânci.
Diagnosticul compresiunii de maxilar se pune pe baza examenului clinic şi a examenelor

complementare.
Semnele patognomonice sunt:
1. aspectul facial;
2. studiul de model, care pune în evidență decalajele transversale şi sagitale (de dezvoltare la
nivelul arcadel alveolare şi al ocluziei);
3. examenul radiologic, care dezvăluie modificarea mărimil și a pozițillor unghiului format de
planurile, bazelor osoase maxilare; modificarea relațiel înălțimlii verticale anterioare și
posterioare a feței; modificarea unghiurilor proceselor alveolare și a dinților față de planurile
de referință;
4. mäsurătorile antropologice, ce confirmă schimbarea indicilor de lățime și lungime a arcadei

comparativ cu fața.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face cu:
1. În sindromul de endoalveolie cu în ghesuire (Clasa a ll,-a) sunt caracteristice urmãtoarele

modificări morfologice: retroclinarea dinților frontali, supraocluzia, baza apicală mare
comparativ cu baza coronară: etiologia este ereditară.
2. Macrodonția, suma incisivä corelată cu indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare şi a fetei

tranşează diagnosticul.
3. Meziopoziția, măsurătorile pe model și teleradiografia sunt, de asemenea, relevante pentru

diagnostic.
11. Obiectiveletratamentuluiprofilacticsi interceptive al ocluzieiadinci, forma clinica ‘’in

acoperis’’.Aparateortodonticeutilizate in perioadadentitieimixte.
TRATAMENTELE PROFILACTICE SI CELE PRECOCE au drept scop inlaturareacauzelor

care determinaaparitiaanomaliei şi a primelor simptome specifice ale bolii.
 Se vor institui măsuri de profilaxie alimentară (care să asigure atriția dentară), măsuri
de profilaxie funcțională (combaterea obiceiurilor vicioase și a disfuncțiilor).
Decalajele de baze osoase se vor echilibra de timpuriu prin mijloace de terapie
funcțională (miogimnastică, dispozitive ortodontice simple de decondiționare și
stimulare)
 Se vor institui profilaxia şi tratamentul precoce al cariei dentare în dentiția temporară,
dentițiile mixtă şi permanentă.
 Se vor aplica menținătoare de spațiu, care să refacă integritatea tridimensională a
arcadei dentare, redându-se astfel funcționalitatea ocluziei dentare.
În perioada dentiției mixte, se va urmări dirijarea proceselor de creştere şi dezvoltare ce
favorizează egresiunea molară, controlând, în acelaşi timp, rata de creștere în regiunea
incisivă, ceea ce va conduce la o relație ocluzală morfofuncțională corectă, marcată prin
muchia incizală a incisivului inferior cu centroidul rădăcinii incisivului superior, precum şi
printr-o relație ocluzală molară de Clasa I.
• Între 4-7 ani, Chateau recomandă utilizarea în tratament a gutierei pentru înălțarea
ocluzală, în scopul realizării ameliorării spontane a retrognației mandibulare,
prodenției și endognației. În acelaşi scop, autorul indică monoblocul cu gutieră
unilaterală.
Scopul tratamentului în dentiția mixtă și dentiția permanentă este de a realiza o curbă sagitală
şi transversală a arcadei dentare care să asigure o ocluzie morfofuncțională echilibrată.
În cadrul tratamentului trebuie să se aibă în vedere supraocluzia incisivă, infraocluzia molară.

În prima perioadă a dentiției mixte, se poate interveni prin mijloace funcționale de tipul
activatoarelor elasticesau rigide sau se poate apela la aparatele biomecanice (plăci de
expansiune), prevăzute cu accesorii care să controleze creşterea în toate aceste sectoare.
Evident, se pot utiliza cu succes şi aparatele fixe.
12.Tratamentul ocluzieiadinci ‘’in acoperis’’. Aparateortodonticeutilizate in

perioadadentitieipermanente.
Terapiaocluzieiadânciacoperiteesteconsiderată ca una dintrecelemaidificile.
Pentrureducereasupraocluziei incisive șinivelareaplanului de ocluzietrebuieurmărite:
ingresiuneadințiloranteriori
egresiuneadințilorlaterali
redresareaaxuluiincisivilorsuperioripână la vestibulo-pozițila lor normală
propulsiamandibulei
Scopul tratamentului în dentiția mixtă și dentiția permanentă este de a realiza o curbă sagitală
şi transversală a arcadei dentare care să asigure o ocluzie morfofuncțională echilibrată.
În cadrul tratamentului trebuie să se aibă în vedere supraocluzia incisivă, infraocluzia molară.
În perioada dentiției definitive, se recurge tot mai mult la aparatura fixă care permite
efectuarea mişcărilor corporale și de torque ale dinților şi nu cea de basculare ce se produce în
cazul utilizării aparaturii mobile .
13.Ocluzia adinca ,formaacoperita

.Factorietiologici.Manifestaricliniceexobucale.Caracteristicarapoartelorocluzale.
Factorietiologici:
• S-a demonstrat, prinstudiileluiKorkhaus, căfactorul genetic stă la

origineaocluzieiadânci. De asemenea, Schwarz, princercetările pe nou-născuți,
evidențiazăprezențaocluzieiadânciîn „capac de cutie“ încă de la naştere.
• Acelaşi factor stă la originea macro- şimicrodon- țiilor, ambeleputând da ocluzieadân-
căprinsupraalveolodonțieincisivăsauprininfraalveolodonțielaterală.
• Tulburărilegenerale de dezvoltareantreneazădezechilibre la
nivelulbazelorosoasemaxilarespecificeunorsindroame de tipulClaselor I, a ll-a, a Il-a,
în care apareșiocluziaadâncă.
• Obiceiurilevicioase (respirațieorală, deglutițieinfantilă, sugerea, in- terpozițiabuzeisau
a diferitelorobiecte) determinătulburăridirecționale de creștere, în care
esteafectatăşidezvoltareaverticală.
• Interpozițiamuscularăîn zona premolar-molarăpoatedetermina infraalveolodonția
(Chateau).
• Relațiaocluzalăincisivălabilădeterminăpierdereacontactuluiinterincisiv, ducând la
aparițiaocluzieiadânci.
• Caria dentarăşiconsecințeleei, în special edentațiaîn zona
lateralăînperioadadentițieitemporare, contribuiecelmaifrecvent la
aparițiatulburărilortridimensionale ale arcadelordento-alveolareşi ale ocluzieidentare,
favorizânddezvoltareaocluzieiadânci.
Manifestari clinic exobucale:
• Etaj inf micsorat (dintiilaterali in infrapozitie)

• Profil : convex in etajulmijlociu, concav in etajul inferior
• Gn posterior pe lanullui Simon
• Sant labio-mentonieraccentuat
• Compensate vizual de progenie (datoritaaxurilorincisivilor in linguoinclinatie)
• Unghi mandibular micsorat
• Tangenta la ramuraorizontalamandibularatrece sub scuamaoccipitala
• Santurileperiorale sunt accentuate
• Procheiliesuperioara
Anomalia care feminizeazaTiparefaciale:
• Hipodivergentafaciala- rotatiamandibularaanterioara (e
posibilsirotatiemaxilaraposterioara, ingreuneazatratamentul)
• Normodivergent
• Hiperdivergent- mairar- evolueazaspreprognatiemandibulara
Caracteristicarapoartelorocluzale:
• ocluziedistalizata
• supraacoperirefrontala de diferite grade: mai mare de 1⁄2 sauchiarmai mare 1/1
(frontaliiinferiorilezeazaparodontiulcelor de sus sau invers)
• transversal :rapoartelingualizateuni/bilateral =>sdr. Brodi amplifica tabloul clinic=>
dificil
• sagital +/- rarinocluziesagitala( nuestecaracteristic)
14.Tratamentul ocluzieiadinci ,formaacoperita.Obiectiveletratamentuluiortodontic in

perioadadentitieimixtesipermanente .Prognosticul.Perioada de contentie.
Terapiaocluzieiadânciacoperiteesteconsiderată ca una dintrecelemaidificile.

Pentrureducereasupraocluziei incisive șinivelareaplanului de ocluzietrebuieurmărite:
ingresiuneadințiloranteriori
egresiuneadințilorlaterali
redresareaaxuluiincisivilorsuperioripână la vestibulo-pozițila lor normală
propulsiamandibulei
Ingresiuneadințiloranteriori
Presupuneaplicareauneiforțeverticaleasupra lor cu ajutorulaparatelorortodontice. Aparatele

ortodontice sunt realizate astfel încât contactul interarcadic se face numai la nivelul dinților
anteriori.
Egresiuneadințilorlaterali
Poate fi obținută prinsisteme care realizează continuu un spațiu de inocluzieverticală la

nivelulunuinumărlimitat de dințilateralifără a se exercitaînacelașitimpoforță specială de
ingresiuneaincisivilor. Acest obiectiv se realizează prin utilizarea gutierelor acrilice. Grosimea
gutierelor acrilice este determinată de dimensiunea verticală a spațiului de inocluzie
fiziologică Gutierele acrilice pot fi aplicate:
- bilateral: sunt confecționategutiereacrilicelăsândliberiultimiimolari. Contactul se va face

numai între gutiere și arcada antagonistă astfel între ultimii dinți (neacoperiți
de gutiere) de pe cele două arcade apare un spațiu de inocluzie verticală determinând

egresiunea datorită fenomenului de căutare a antagonistului.
- Unilateral: gutiereleaplicate unilateral scurtează duratatratamentului. Gutierele unilaterale

sunt aplicate de la canin până la ultimul molar, inclusiv.
Stimulareasuplimentară
La nivelulsectoarelorunde se urmăreșteegresiunea, pe lângă realizareaunuispațiu de

inocluzieverticală, estenecesară o stimularesuplimentară prinaplicarea de forțeartificiale,
învedereaproduceriiuneistări de remanieritisulare, favorabilă măririipotențialului de
creștereverticală. Trebuieurmărită șidesfacereapunctelor de contact interdentare,
pentruaoferidinților o libertate individuală de deplasare.
Tatonareaposibilității de reînălțareaocluziei se referă la o etapă de

tratamentpreproteticșiurmăreștefurnizareaunor date precise privindposibilitatea de reînălțare a
ocluziei, pozițiașidirecțiaplanului individual de ocluzie, precum
șitoleranțaarticulațieitemporomandibulareși a implantăriidentarefață de noilecondiții.
Perioada de contentie:
Contențiatrebuiesă fie adaptată la malocluziainițială, iarforțeleaplicatesă continue
acțiuneacelorexercitate de arculaparatuluiortodontic. Contenția va fi, pe cât posibil, fixă, în
funcție și de dorința pacientului. O contenție mobilă nu este la fel de eficientă ca una fixă,
intermitențele sunt frecvente, de obicei din cauza pacientului. Contenția este o procedură
îndelungată, până la atingerea obiectivelor principale: terminarea creșterii viscerocraniului
(oasele feței), obținerea unui echilibru muscular și ocluzal.
15.Ocluzia adinca ,formaprabusita .Etiologia.Manifestarile clinic exosi endobucale.
Este consecința pierderii precoce a dinților din zona de sprijin în timpul dentiției temporare, a
perioadei dentiției mixte sau a celei permanente. Elementele clinice sunt specifice
sindromului de edentație în zonele laterale.
Etiologia:
• S-a demonstrat, prinstudiileluiKorkhaus, căfactorul genetic stă la

origineaocluzieiadânci. De asemenea, Schwarz, princercetările pe nou-născuți,
evidențiazăprezențaocluzieiadânciîn „capac de cutie“ încă de la naştere.
• Acelaşi factor stă la originea macro- şimicrodon- țiilor, ambeleputând da ocluzieadân-
căprinsupraalveolodonțieincisivăsauprininfraalveolodonțielaterală.
• Tulburărilegenerale de dezvoltareantreneazădezechilibre la
nivelulbazelorosoasemaxilarespecificeunorsindroame de tipulClaselor I, a ll-a, a Il-a,
în care apareșiocluziaadâncă.
• Obiceiurilevicioase (respirațieorală, deglutițieinfantilă, sugerea, in- terpozițiabuzeisau
a diferitelorobiecte) determinătulburăridirecționale de creștere, în care
esteafectatăşidezvoltareaverticală.
• Interpozițiamuscularăîn zona premolar-molarăpoatedeterminainfraalveolodonția
(Chateau).
• Relațiaocluzalăincisivălabilădeterminăpierdereacontactuluiinterincisiv, ducând la
aparițiaocluzieiadânci.
• Caria dentarăşiconsecințeleei, în special edentațiaîn zona
lateralăînperioadadentițieitemporare, contribuiecelmaifrecvent la
aparițiatulburărilortridimensionale ale arcadelordento-alveolareşi ale ocluzieidentare,
favorizânddezvoltareaocluzieiadânci.
Manifestarile clinic exo- siendobucale:
Endobucal:
-Maxilar:
• Proalveolie cu retrodentie
• Forma de M( celmaifrecvent), trapez, W
• Transversal: circumscrie, ingustata,largita, normala
• Frecventendodentie: d latinclinatie O
• Boltaesteadanca ,versantul anterior alungit, la care se pot
asociasiversantilateraliabrupti
• Deglutitiepalatinala
-Mandibula:
• Forma de trapez, M, W
• Incisiviiinferiori pot fi in retrodentie
• Dd lateralilinguoinclinare
• Celmaifrecventsiscurtatasiingustata
• Curbele de ocluzie sunt accentuate celputinprininfrapozitielateraladaca nu
sisuprapozitiefrontala
Exobucal:
• Etaj inf micsorat (dintiilaterali in infrapozitie)

• Profil : convex in etajulmijlociu, concav in etajul inferior
• Gn posterior pe lanullui Simon
• Sant labio-mentonieraccentuat
• Compensate vizual de progenie (datoritaaxurilorincisivilor in linguoinclinatie)
• Unghi mandibular micsorat
• Tangenta la ramuraorizontalamandibularatrece sub scuamaoccipitala
• Santurileperiorale sunt accentuate
• Procheiliesuperioara
Anomalia care feminizeazaTiparefaciale:
• Hipodivergentafaciala- rotatiamandibularaanterioara (e
posibilsirotatiemaxilaraposterioara, ingreuneazatratamentul)
• Normodivergent
• Hiperdivergent- mairar- evolueazaspreprognatiemandibulara
16.Tratamentul si profilaxia ocluzieia dinci, forma prabusita. Descrieti

perioadele de inaltare fiziologica a ocluziei dentare
TRATAMENTUL ÎN OCLUZIA PRĂBUŞITĂ trebuie să fie predominant profilactic şi precoce.
Se va utiliza întreaga gamă de menținătoare de spațiu în perioada dentiției temporare și a dentiţiei

mixte. Tratamentul în dentiția permanentă la adolescent şi adultul tânăr se efectuează prin mijloace
protetice specifice. Perioada de inaltare fiziologica a ocluziei Eruptia dentara este un fenomen
fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din zona osoasa maxilara spre suprafata ocluzala.
In cursul eruptiei dentare se recunosc 3 etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala.
*Etapa preeruptiva: Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se observa o

migrare transversala a lui.
*Etapa prefunctionala: Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu

articularea dintelui respectiv cu dintii antagonisti si vecini.Se remarca migrarea axiala,meziala si
transversala a fiecarui dinte.
*Etapa functionala: Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie, ordinea si cronologia dintilor
termporari: Prezinta o serie de caracteristici: -dintii inferiori erup inaintea celor superiori cu exceptia
incisivilor laterali superiori,care apar inaintea celor inferiori. -se desfasoara seriat pe grupe de
dinti,incepand in jurul varstei de 6-8 luni si terminanduse in jurul varstei de 30 de luni. -intervalul de
eruptie intre grupele de dinti este de 6 luni.
Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin: -erputia dintilor inferiori inaintea
celor superiori -eruptia pe grupe de dinti -intervalul de timp dintre eruptia grupelor dentare este in
medie de un an -eruptia incepe la 6 ani si se incheie intre 18-25 de ani(uneori caninul poate aparea
inaintea PM1 la arcada inferioara sau dupa PM2 la arcadal superioara) -odata cu aparitia molarilor de
6 ani se schimba si forma arcadei dentare.Formele considerate normale sunt de parabola la arcada
superioara si semielipsa la arcada inferioara. -formele patologice: -arcada in "V"-este ingustata in
zona frontala si poate fi accentuata de o mezio rotatie a incisivilor centrali Factorul de comprensiune
in acest caz actioneaza mai ales in zona caninilor -arcada in Omega prezinta arcul incisivo-canin
inscris relativ intr-un semicerc-factorul de compresiune care a determinat ingustarea a actionat in
zona premolara -arcada in "U" are zona anterioara in arc de cerc,iar zonele laterale sunt paralele-
factorul de compresie a actionat in zona molara -arcada in forma de "M" este data de incisivii
centrali,uneori si cei laterali in palato pozitie,iar caninii si incisivii laterali in vestibulo pozitie.Acest tip
de arcada este o arcada scurtata. -arcada in forma de trapez se caracterizeaza prin aplatizarea
arcadei la nivel frontal asociata cu zone laterale drepte.Este o arcada scurtata si este des intalnita la
arcada inf. -arcada in forma de pentagon prezinta o angulatie in regiunea incisivilor si doua angulatii
in zona caninilor.Uneori zonele laterale sunt divergente catre distal. -arcade patologice
mixte(hemiarcada M cu V sau o forma de U cu forma de V).
17. Inocluzi averticala. Defnitie, fercventa, varietati clinice.

DefinitieInocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor tulburări în plan vertical,
reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două arcade dentare antagoniste, conturate și extinse în
mod variat.
• Frecvența anomaliilor dento-maxilare a crescut considerabil în ultimele doua decenii astfel

încît din cercetările lui Șapira sunt apreciate în jur de 52%, iar pentru alți autori merg pîna la
75%.
• Korkhaus și Brukel indica o frecvență de 2,7%, Stuptelny și Skuda de 3,5%, Șapira de 2,5%, iar
Boboc 2,7%, în timp ce Popa și Kassler indică 1,67%
DupaStanciusiDorobatsint 3 forme:
1. O forma ceintereseazanumaigrupul frontal
2. O forma ceintereseazagrupul frontal sicanin
3. O forma, ceamaigrava, ceintereseazasi zona laterala, existindcontactenumai la

nivelulultimulormolari.
16. Inocluzia verticala, forma anatomica. Etiologie. Patogenie. Semnele clinic

exosi endo bucalespecifice.
Etiologie
 1. Factori ereditari.
 2. Factori dismetabolici.
 3. Factori funcționali.
 4. Factori locali.
 5. Factoriiatrogenic
Exooral
Se desting 2 formeclinice:
1.Hiperleptoprosopie(fata inalta )-fantă labialălarg deschisă;
-buză superioară scurtată şi hipotonă, cuposibilitateavizualizării incisivilorsuperiori ce pot prezenta

malpoziţiidentare, modificări de structură.
-etajul inferior al feţei este mărit, şanţullabio-mentonier şters, iar mentonulproeminent.
-profilul facial este drept sau convexdatorită procheiliei superioare şiretrognaţiei

mandibularefuncţionale.
2.Mezoprosopie-aspectul facial este normal
Endooral
1.Modificări dentare:
- displazii de smalț
- incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
- molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
- coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte
 2.Modificări la nivelul arcadelor
- procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez
- denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
 3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
 4.Modificări de ocluzie:
- inocluzie verticală frontală sau laterală

- proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară
- ocluzie distalizată
- ocluzie cap la cap laterală
17. Diagnosticul inocluziei vertical anatomice. Examenul clinic si paraclinic.

Diagnosticul
 Diagnosticul pozitiv
se stabileşte pebaza datelor clinice şi ale examenelorcomplementare privind inocluziaverticală în

regiunea frontală şi laterală.
Diagnosticuldiferențial
 între celedouă forme cliniceserealizează pe baza datelor examenului clinicşi teleradiografic.
 Dacă anomalia este purfuncţională sepăstrează egalitatea etajelorfeţei,creşterea este de

tipobişnuit, iar anomalia este,alveolară şi dentară (infraalveolodenţie),caracterizată prin
inocluzieanterioară şi versiavestibulară a incisivilor.
 Dacă anomalia esteanatomică, scheletală(primară), inocluzia seasociază unui tablou sever,

caracterizat prinexces decreştere a etajului inferior, cu semne
derotaţie posterioară marcate,ştergerea şanţului labio-mentonierşi imposibilitate de
închiderelabială.
Exooral


Endooral
Examenul paraclinic
 Examenul modelelor:
• Modificările morfologice sunt celeprezentate la examenul endo-oral.
• Sunt înteresate orientareaarcadelor dentare, alveolare şiocluzia. În unele cazuri clinice

seproduc tulburări de creştere înplan transversal şi sagital
 Examenulteleradiografic:
• poatearăta dimensiuni egale aleetajelor feţei (în forma medie),etajul inferior mult mărit
(forma cuhiperleptoprosopie) şi modificăriale valorilor unghiurilor: <goniacmai mare de 120°,
<condilian maimare de 137°, <Tweed mai marede 27°.
• OPG
 Examenulfotografic:
• în formacu hiperleptoprosopie seevidenţiază creştereadimensională a etajului inferior alfeţei,

profilul drept sau convexprin proalveolodenţie superioarăşi retrognaţie mandibulara.
18. Tratamentul inocluziei verticale, forma anatomica. Aparatele

ortodonticeu tilizate.
Aparate
Activatorul Klamt constă dintr-o bază acrilica superioară și inferioară unite printr-o masă
Interocluzala. În porțiunea anterioară este deschis, dar acțiunea limbi asupra dinților frontali
Este blocată prin patru Anse sub forma literei V. Conține arc vestibular pentru deplasarea
dinților frontali Distal și palatin al pentru mezializarea Dinților frontal superiori. Poate conține
filet pentru expansiune
Aparatul Shwartz Placă mobilizabilă superioară sau inferioară, baza căreia contactează cu
mucoasă și ultimii doi molari în regiunea coletului. Arcul vestibular în regiunea molarii lor
are formă de buclă, iar porțiune medie situat în loja inelelor fixate pe dinți. Principiul de
acțiune constă în utilizarea forței mecanice dezvoltate de arcul spiralat. Periodic arcul este
activat în directie verticala.
Dispozitivul Frieli -plasat între buza superioară și inferioară inițial se menține un minut apoi
3-5 min Activatorul Dassa -Construcție din sârmă ortodontica de 1-1,2mm Și masă plastica O
porțiune din sârmă cu lungimea de 25 centimetri se îndoaie în centru în formă de cerc iar la
capete sub formă de triunghi din masă plastică autopolimerizabilă Se modelează individual
scutul labial care este plasat în vestibul. Copilul cuplează buzele și cu policele trage de inel
aplicând o forță de înlăturare a aparatului din cavitatea bucală. Exercițiile se fac de două ori
pe zi a câte 5-20 ori
De asemenea se utilizează aparate mobilizabile, activatoare cu filet ortodontic, scut lingual,

gutiere ocluzale Cantz-recomandă după erupție primilor molari utilizare coroanelor pe ei
pentru Înălțarea Ocluzie. După 10:20 zile coroanele se înlătură se Șlefuiesc dinții temporari
până la contactul primilor molari, apoi coroanele se refixează, aceste manipulați se repetă de
câteva ori . Metoda se utilizează până la erupția dinților frontali
Tratament
În dentiției mixta și permanentă se vor utiliza tracțiuni Intermaxilare Prin intermediul arcului
Angle,aparatul Cojocaru Pe dinți se fixează gutiere sau inele utilizând elastice le Inter
maxilare pentru închiderea spațiilor de inocluzie verticala . Pentru reducerea supraalveoliei
laterale se utilizează aparate cu gutiere laterale care conduc la reorganizarea Țesutului
alveolar, reducând astfel înălțimea alveolei laterale, al spațiului vertical și înălțimea etajului
inferior favorizand aspectul facial al bolnavului
În dentiția mixtă tardivă și permanentă se utilizează aparate fixe Ce pot fi asociate cu forțe
verticale extra orale. Pot fi utilizate arcurile revers, arcuri vestibulare pentru extruzia dinților
frontali Și intruzia celor laterali.
tratament combinat În cazuri complicate după finisarea creșterii maxilarelor inițial se aplică
aparat fix bimaxilar Utilizând tracțiuni Intermaxilare Scurtare sectorului alveolar pentru
aducerea dinților În contact, cu depulparea Dinților adiacenti Intervenției chirurgicale
Extracția molarilor 1 Și înlăturarea cu freză a unui strat cortical după posibilitate până la
marginea maxilarelor
19. Inocluziaverticala, forma functionala. Etiologie. Semnele
cliniceexosiendobucale. Prognosticul.
Etiologie
 1. Factori ereditari.
 2. Factori dismetabolici.
 3. Factori funcționali.
 4. Factori locali.
 5. Factoriiatrogenic
Exooral


Endooral

20. Tratamentul inocluziei verticale, forma functionala, in functie de virsta.

Perioada de contenie.
Aparate
Activatorul Klamt constă dintr-o bază acrilica superioară și inferioară unite printr-o masă
Interocluzala. În porțiunea anterioară este deschis, dar acțiunea limbi asupra dinților frontali
Este blocată prin patru Anse sub forma literei V. Conține arc vestibular pentru deplasarea
dinților frontali Distal și palatin al pentru mezializarea Dinților frontal superiori. Poate conține
filet pentru expansiune
Aparatul Shwartz Placă mobilizabilă superioară sau inferioară, baza căreia contactează cu
mucoasă și ultimii doi molari în regiunea coletului. Arcul vestibular în regiunea molarii lor
are formă de buclă, iar porțiune medie situat în loja inelelor fixate pe dinți. Principiul de
acțiune constă în utilizarea forței mecanice dezvoltate de arcul spiralat. Periodic arcul este
activat în directie verticala.
Dispozitivul Frieli -plasat între buza superioară și inferioară inițial se menține un minut apoi
3-5 min Activatorul Dassa -Construcție din sârmă ortodontica de 1-1,2mm Și masă plastica O
porțiune din sârmă cu lungimea de 25 centimetri se îndoaie în centru în formă de cerc iar la
capete sub formă de triunghi din masă plastică autopolimerizabilă Se modelează individual
scutul labial care este plasat în vestibul. Copilul cuplează buzele și cu policele trage de inel
aplicând o forță de înlăturare a aparatului din cavitatea bucală. Exercițiile se fac de două ori
pe zi a câte 5-20 ori
De asemenea se utilizează aparate mobilizabile, activatoare cu filet ortodontic, scut lingual,

gutiere ocluzale Cantz-recomandă după erupție primilor molari utilizare coroanelor pe ei
pentru Înălțarea Ocluzie. După 10:20 zile coroanele se înlătură se Șlefuiesc dinții temporari
până la contactul primilor molari, apoi coroanele se refixează, aceste manipulați se repetă de
câteva ori . Metoda se utilizează până la erupția dinților frontali
Tratament
În dentiției mixta și permanentă se vor utiliza tracțiuni Intermaxilare Prin intermediul arcului
Angle,aparatul Cojocaru Pe dinți se fixează gutiere sau inele utilizând elastice le Inter
maxilare pentru închiderea spațiilor de inocluzie verticala . Pentru reducerea supraalveoliei
laterale se utilizează aparate cu gutiere laterale care conduc la reorganizarea Țesutului
alveolar, reducând astfel înălțimea alveolei laterale, al spațiului vertical și înălțimea etajului
inferior favorizand aspectul facial al bolnavului
În dentiția mixtă tardivă și permanentă se utilizează aparate fixe Ce pot fi asociate cu forțe
verticale extra orale. Pot fi utilizate arcurile revers, arcuri vestibulare pentru extruzia dinților
frontali Și intruzia celor laterali.
tratament combinat În cazuri complicate după finisarea creșterii maxilarelor inițial se aplică
aparat fix bimaxilar Utilizând tracțiuni Intermaxilare Scurtare sectorului alveolar pentru
aducerea dinților În contact, cu depulparea Dinților adiacenti Intervenției chirurgicale
Extracția molarilor 1 Și înlăturarea cu freză a unui strat cortical după posibilitate până la
marginea maxilarelor
21. Malocluziile transversale.Definiție ,factori etiologici. Varietăți clinice.
Definitie.Terminologie.
Anomaliile de clasa a ll-a Angle inglobeaza tulburari de crestere, dezvoltarea si

functionalitate a maxilarelor, alveolelor, dintilor si de dinamica mandibulara,caracterizate prin
reducerea, marirea sau deviatia paramentrilor de referinta ( diametre, linii ale frenului si
interincisive), fata de planul medio-sagital.Caracteristic acestor anomalii este perturbarea
predominanta in sens transversal, compensata de procesul dento- alveolar si reflecta in
relatiile:antero-posterioara, intermaxilara si ocluzala.
Factori etiologici.
Este complexa,depinzind de o multitudine de factori care pot interveni si de reactia de raspuns

a organismului la actiunea lor.Din ei fac parte:
Ereditatea-la noi-nascuti prezenta maxilarelor inguste inca de la nastere(Korkhaus-cercetari);

Factorii generali : Carentele in metabolism-pot sta la baza unui dezechilibru capabil sa
determine sindromul de compresiune maxilara;
Rahitismul-tulburarea metabolismului calciului are drept consecinta producerea unui os cu
textura slaba.Osul este atit de fragil incit se deformeaza sub actiunea fortelor musculare
functionale;
Factorii locali : caria si complicatiile ei postnatal,cicatriciile chirurgicale
; Obiceiurile vicioase:
Respiratia orala;
Deglutitia atipica;
Sugerea limbii
Varietati clinice:
Anomaliile de cl Il-a Angle :
• Malocluziile de cl II/1-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu protruzie si

spatiere dentara;
Malocluzie de cl II/2-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu inghesuire

dentara.
' Laterodeviatia si laterognatia mandibulara.
22. Ocluzia încrucișată. Manifestări clinice faciale și Endobucale
Ocluzie dentară încrucişată sau oblică uni şi bilaterală se manifestă printr-o disproporţie a
arcadelor dentare în plan transversal. Duce la pierderea aspectului estetic al feţei şi la
dereglări funcţionale grave ale aparatului masticator. Apariţia şi evoluţia tulburărilor Ocluziei
dentară este favorizată de traumele scheletului feţei, de rahitism, adenoizi, precum şi de
deprinderile urîte la copii (sugerea degetelor, buzelor). Tratarea acestor dereglări este mai
efectivă între 6-12 ani, dacă e realizată de medicul ortodont. Consultarea cît mai urgentă a
medicului stomatolog, precum şi respectarea cu stricteţe a tuturor sfaturilor lui, asigură
vindecarea acestor afecţiuni grave.Există două clasificări ale mușcăturii încrucișate: anterioară
și posterioară.O mușcătură încrucișată posterioară se referă la grupul de dinți inferiori spre
partea din spate a gurii care se potrivește peste dinții din maxilarul superior.O mușcătură
anterioară se referă la grupul de dinți din partea de jos a gurii care se potrivește peste dinții
maxilarului superior.
Manifestări clinice
Exobucal:
• asimetrie facială dată de deplasarea mentonului de partea deficitului de creştere,

• retruzia labio-mentonieră,
• aspectul de cădere unilaterală a buzei superioare,
• absența paralelismului liniilor orizontale faciale (bicornisurale, bipupiiare)
Endobucal:
• distocluzia încrucişată de partea afectată
• Înclinație vestibulară a crestelor dento - alveolare laterale de partea afectată și lingual de

partea sănătoasă ei
• Devierea liniei interincisive;
• Tulburări de fonație și masticație.
23.Metodele paraclinice utilizate în diagnosticul ocluziei încrucișate.Importanță clinică
• Diagnosticul se bazează pe controlul poziției de repaus a mandibulei, în care laterodeviația

se corectează, în timp ce în laterognație relația maxilo- mandibulară nu se modifică; în poziția
cavitate orală larg deschisă, asimetria se accentuează. Controlul drumului de închidere
mandibulară în laterognatie rămâne nemodificat. • Controlul corespondenței frenurilor şi a
liniei interincisive arată că în laterognație avansează atât condilul mai scurt, cât şi incisivii
inferiori, în raport cu cei superiori.
Examenuln paraclinic:
Paraclinic:
• Măsurile antropometrice: distanțele Go - Gn și Go - Au sunt inegale de partea dreaptă și

stângă; •
Teleradiografia axială pune în evidență deficitul sau excesul de creștere în regiune; |3D
• Examenul fotostatic: evidențiază poziția asimetrică a mentonului față de planul medio –

sagital;
• E.M.G. poate să pună în evidență diferențieri în activitatea mușchilor propulsori.
24. Tratamentul profilactic și Interceptiv a ocluziei încrucișate
Ocluzia încrucişată.
Tratamentul interceptiv are ca scop eliminarea factorilor ce au dus la apariția anomaliilor

dento-maxilare, să reducă la minim sau chiar să se excludă efectele acestora asupra creșterii
sănătoase.
Tratamentul acesteia vizează: îndepărtarea agentului cauzal (sugere, interpoziție); expan-

siunea de maxilar, care poate fi efectuată cu aparatură mobilă sau fixă, cu şurub ortodontic,
care se activează la 2 săptămâni. Disjuncția de maxilar este rezervată cazurilor cu îngustare de
bază osoasă şi piramidă nazală. Mijloace terapeutice care pot fi utilizate: plăci palatinale
ancorate cu gutiere cu microplanuri înclinate și şurub transversal care stimulează
vestibularizarea dinților superiori și oralizarea dinților inferiori; dacă se urmărește lărgirea
unei hemiarcade, gutiera pe hemiarcada neinteresată va avea relief ocluzal; dacă este nevoie
de expansiune bilaterală gutiera va prezenta fețe netede astfel încât şurubul să acționeze
bilateral și fără antrenarea arcadei inferioare; • quad-helix; • disjunctor; • aparate ortodontice
fixe.
25. Aparatele ortodontice Utilizate Pentru expansiunea Unilaterală și bilaterală a

maxilei în perioada dentiției mixte
Aparatul mobilizabil este indicat copiilor care au atât dinți de lapte, cât și dinți permanenți,
începând cu vârsta de 6-7 ani, până la aproximativ 12 ani (odată cu erupția tuturor dinților
permanenți). Aparatul acționează la nivelul dinților, dar mai ales la nivelul osului, fiind foarte
util în timpul procesului de creștere, putând ajuta la corectarea înghesuirilor dentare sau
obținerea spațiului necesar erupției dinților, prin expansiunea maxilarului.
În această categorie se încadrează mai multe tipuri de aparate mobile:
Plăcuțe palatinale sau linguale (pentru maxilar sau mandibulă) prevăzute cu unul sau mai
multe șuruburi, care prin activare ajută la dezvoltarea maxilarelor.
Activator – aparat dentar bimaxilar (monobloc) care redirecționează presiunea exercitată de
mușchii feței si de cei masticatori asupra maxilarelor si dinților, îmbunătățind ocluzia
(contactele între dinții superiori și inferiori), funcționalitatea limbii și a musculaturii orale.
Twin Block - aparat dentar alcătuit dintr-o plăcuță superioară și una inferioară, care
conlucrează pentru dezvoltarea maxilarului superior printr-un mecanism cu şurub și așezarea
corectă a mandibulei, “împingând-o" ușor înainte.
Trainer - aparat funcțional sub forma unei gutiere ce înglobează atât arcada superioară, cât și
cea inferioară, având scopul de a influența dezvoltarea corectă a maxilarelor și a musculaturii
orale și de a elimina obiceiurile vicioase.
Disjunctorul sau dilatatorul palatinal este un dispozitiv conceput pentru a folosi

tratamentelor ortodontice, care au scopul de a alinia dinții pe arcadă într-o poziție fiziologică
şi de a stabili o relație de ocluzie corectă între cele două arcade maxilare. Acesta este un
aparat metalic sau acrilic care se fixează de premolarii și molarii superiori cu ajutorul unor
inele metalice cimentate pe dinți. Rolul disjunctorului este acela de a dilata maxilarul. Partea
sa activă este șurubul central (poziționat în centrul gurii) care va fi activat de către medic şi
apoi de către pacient sau părinți o dată sau de două ori pe zi timp de câteva săptămâni, în
funcție de planul de tratament conceput de către medicul ortodont.
26.Tratamentul ocluzieiincrucisate in perioadadentitieipermanente.Perioada de

contentie.
Tratamentultimpuriu al malocluziilortransversalereies din etiologiaaparitieiacestordereglari:

lupta cu obiceiurilevicioase ca suptuldegetelors.a, combaterearespiratieiorale,
extractiadintilortemporarice au intirziat in schimbulfiziologic al dintilor, slefuireaselectiva a
cuspizilormolarilordecidualisi a caninilor, care facdificilamiscareatransversala a mandibulei
O caracteristicaspecifica a tratamentuluimalocluziilortransversaleestefaptul ca acesta din

urmatrebuieefectuat la oricevirstasi in toateformele de ocluzieincrucisata, cu
scopulimbunatatiriifunctiilor de masticatie,fonatie, respiratie, deglutitie, vorbire,
precumsiameliorareaaspectului facial citsicreareaconditiiloroptimepentruprotezarearationala
in cazuldefectuluiprezent in arcadadentara
Slefuireaselectiva a dintilor- se utilizeazapentrulichidareacontactelor premature

ceprovoacainstalareaocluzieiincrucisate. Astfel se eliminadeviereafunctionalamandibulei,
ceeacepermite ca easa-siocupepozitiasafiziologica. De obiceicontraindicat in
dentitiapermanenta. Se utilizeazapentru a reduce
severitateaocluzieiincrucisateprinlichidareacontactelor premature interferente in zona
caninilor.
Din aparatelefunctionalecelmai des se folosesteregulatorul de functieFrenckel.Tratamentul cu

acestaparatcelmai bine e de efectuat in etapeleprecoce de diagnosticare a ocluzieiincrucisate.
RegulatorulFranckelestealcatuit in asafel, ca scuturilelateralesaadere la dintiisialveoladentara
a mandibulei, dar nu si a maxilei Cuajutorullui se reconstruiestereflexulmiopatic, se
schimbatonusulmuschilor,normalizeazapozitiacondilului mandibular in ATM.
Aparateortodontice fixe- Una din optiunilefrecvente in tratamentulortodontic al
ocluzieiincrucisate in prezentesteutilizarea bracket-urilor. Eleprezintanisteaparatespeciale
fixate pedinti,uniteintreele, ce permit mutarea in pozitiadorita a dintilor in arcadadentara.
Acestaesteuna din celemaibunemetode de tratament a cross-bite ului la copii, deoarceparalel
se atingesitratareainghesuirilordentare.
MascafacialăDelaire, care stimuleazădezvoltareasagitală la nivelulsuturiimedio-palatine

şiinhibăcreştereamandibulei
27.Laterodeviatia
mandibulara.Definitie.Factorietiologicideterminant.Descrietiinterferenteleocluzaleposibi
le, in functie de dentitie.Profilaxie.
Definitie: Laterodeviereamandibulara (laterognatiafunctionala) este o tulburareafunctionala

care se manifestadrumul de inchiderespre lateral la contactulocluzal. Etiologia:
Abraziuneneuniforma a dintilor de lapte; Obturatii in exces; Protezeconfectionateincorect;
Compresii de maxilar cu malpozitiidentare;
Masticatieunilateralasiobiceiulvicios de interpozitieunilaterala; Schimbari a ATM.
Interferenteocluzaleposibile:
1.nu existainterferente .Sedeplaseaza anterior celmult 2mm,
stabilindcontacteocluzalebilaterale;
2 – interferente moderate (contact unilateral in cu alumecareanterioara ,mai mica de 2mm, a

mandibuleisaulaterodeviatiemandibularamai mica de 0,5 mm
3 – interferente severe (laterodeviatiemandibularamai mare de 0,5mm sau long
centric mai mare de 2mm)
Tratamentulprofilactic: eliminareafactorilornocivisisupravegherea in crestere a

maxilarelor;supraveghereastarii de sanatate a femeiigravide, o alimentatienaturala a copiilor
in primele 6 luni, combatereaobiceiurilorvicioase.
28.Manifestarile cliniceexosiendobucale ale

laterodeviatieimandibulare.Diagnosticsitratamentul.Aparateortodonticeutilizate.
Manifestarileclinice. Exobucal-asimentriafacialausoara, trecuta cu vederea, grave devieri a

mentonuluispre lateral; Endobucal-arcadeledentare forma normala,
compresiaarcadeisuperioare, modificaripostextractionale,abraziuneneuniforma,
raportulmolarilorinversat unilateral, liniainterincisivaladeviata de parteaocluzieiincrucisate.
Examenul functional: -tulburarifizionomice; -blocajeocluzo-articulare.
Tratament:
Obiectivele:
1. Instalareamandibulei in pozitiecorecta;
2. Inlaturareacauzei;
3. Slefuireacuspizilorneabraziati;
4. Corectareaobturatiilor;
5. Expansiuneaarcadeisuperioare.
Se folosesc: activatorul,bionatorulsiplaci cu plan inclinat
lateral
29.Laterognatia mandibularaanatomica.Definitie.Cauze.Manifestarileclinice in
cadrulacesteipatologii.
Laterognatia, dupaKole (apudHekmann), poate fi produsa de cauze care

determinasupradezvoltareasausubdezvoltareamandibulei.
- Supradezvoltareapoate fi cauzata de tumori ale ramuluiascendent al mandibulei
(Kole). Chateau citeazahipertrofiamonoepifizara, caracterizataprincrestereaexcesiva a
uneihemimandibule la un adolescent, maifrecventintalnita la sexul feminine. Aspectul
clinic estecel al uneiprognatiiunilaterale.
- Subdezvoltareauneijumatati de mandibuleesteprodusa de factor ice inhibacresterea,
cum sunt: - anchilozeleproduseprintraumatisme in perioadamiciicopilarii
- iradieri
- osteomielita
- plagicicatrizatevicios
- rezectiitumorale
- fracture mandibulare consolidate vicios
In categoriasubdezvoltariimandibulei se includsilaterognatiile din
cadrulunorsindroame (maladia Romberg) situlburarile in dezvoltareaprimului arc
brachial (maladia Franceschetti)
Aspecteclinice:
- Se particularizeazaprinasimetriefaciala data de deplasareamentonului de
parteadeficitului de crestere, retruzialabio-mentoniera, aspectul de cadereunilaterala a
buzeisuperioare, absentaparalelismuluiliniilororizontalefaciale (bicomisurale,
bipupilare). Asimetria se agraveaza in pozitia in care cavitateaoralaestelargdeschisa.
Examenul intraoral pune in evidentadistocluziaincrucisata de parteaafectata.
30.Diagnosticul diferential in diferiteforme ale malocluziilortransversale.
Diagnosticuldiferential se face cu:
-disarmoniedento-maxilareprimara cu inghesuire
dentara,princompresiunemaxilare;
-retroalveolodentiasuperioara, prinabsentamodificarilor
transversale.
31. Prognosticul și tratamentul laterognatiei mandibulare anatomice
Definitie: Anomalie scheletica provocata de o tulburare de dezvoltare in exces sau deficit a

unei jumatati a mandibulei. Etiologia: Factorii ereditari- plagocefalia,microsomia
hemifaciala; Factorii dobinditi-inflamatii,tumori,absenta congenitala a condilului,dispicaturi
labio-palatine,traumatisme in timpul nasterii; Factorii iatrogeni-tratament ortopedic incorect;
Factorii functionali-functia musculara asimentrica.
Prognosticul:
este rezervat deoarece odata cu cresterea, patologia se agraveaza.
Tratament:
Dispozitive ortopedice in perioada de crestere (Franckel) Dupa perioada de crestere-
tratament chirugical (osteostomii cu refacerea reliefului facial si a relatiilor ocluzale).
32. Anomaliile dento-maxilare frecvente la pacientii cu despicaturi labio-maxilo-palatine.

fregventa despicaturilor labio-maxilo-palatine in R. Moldova si in alte tari. clasificare
Datele din literatură arată că anomaliile dentare la pacienții cu despicături apar mai frecvent
decât la cei care nu suferă de această afecțiune Printre aceste anomalii se numără: modificări
de număr – incluzii, agenezii dentare, dinți supranumerari, hipodonții; modificări de formă, în
special la incisivii laterali superiori – formă de „peg” . În ceea ce privește dimensiunea
dinților s-a ajuns la concluzia că aceasta a fost mai mică atât în sens mezio-distal cât și
vestibulo-oral la toate tipurile de despicături, comparativ cu grupul control. fregventa:
clasificare:
33. Factorii etiologici primari si secundari in aparitia despicaturilor labio-maxilo-palatine.
Tulburari generale specifice
tulburari generale:
d disfunția buzei și obrazului; 2. Limba este introdusă involuntar în desicătura anterioară; 3.
Septul nazal crește continuu; 4. Arcul alveolar este întrerupt datorită forțelor musculare
destorsionante.
Prin acțiunea musculară, limba este introdusă între lamele palatine generînd o forță de
expansiune a elementelor osoase care nu sunt unite; 2. Contracția divergentă a mușchilor
pterigoidieni produce o marire a diamentrului transversal în regiunea posterioară. 3. Posterior
se întrerupe inelul muscular perimaxilar (zona palato-faringiană).
.
34.semnele clinice exosi endobucale la pacienti cu despicaturi labio-maxilo-palatine.
35. Descrieti tulburarile functionale si datele si datele examenelor paraclinice la pacientii cu
despicaturi labio-maxilo-palatine.
INSTITUȚIA PUBLICĂ
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI
FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIȚANU” DIN REPUBLICA
MOLDOVA
35. Descrieți tulburările funcționale și datele examenelor paraclinice la pacienții cu

despicături labio-maxilo-palatine.
Despicăturile palatine manifestătulburăriclinicefuncționale, în special
imposibilitateaalimentării la sin, asfixiiîntimpulalimentării, refluxulalimentelor din
cavitateabucalăîncavitateanazală. Datoritătulburărilor de integritate a cavitățibucale, nu se
formeazăacel vacuum întresinulmameișimucoasabucală, din care
cauzăaceșticopiisuntalimentați artificial înprimelesăptămîni de viață.
Refluarealichidelorîncavitateanazalăprindespicăturăprovoacătulburări de glutiție, care pot
duce la instalareauneidistrofiigeneraleprogresive.
Cu timpul, pot apăreamodificări adaptive, persistînddoarrefluarealichidelorpenas.

Mucoasacavitățiinazaleși a văluluifaringian, fiind permanent iritată de alimente,
reacționeazăprinrinitecatarale, evoluîndtreptatînrinitehipertrofiate.
Suntprezenteșitulburărilefonetice, maievidente la vîrsta de doiani. Deoarecesuptul la
sînestedificil, se recurge la alimentareaartificialăprecoce. Din aceastăcauză,
dezvoltareafizicăîntîrzie, iaruneori se instaleazăfenomene de distrofie.
Tulburările de glutițieșimasticatiesuntcauzate de comunicareacavitățiiorale cu ceanazală, care

determinărefluarealichidelorpenasîntimpulalimentației. Tulburările de fonație se
datoreazăîntreruperiicontinuitățiivăluluipalatin- element esențialînrealizareaetanșăriivelo-
faringiene. Copilul cu despicăturăceintereseazăvălulsauluetaprezenta o fonatieneinteligibilă.
Predominarearespirațieiorale face ca mucoasaoralăsa fie uscată, iarroșulbuzeiacoperit cu
crusteuscate. Funcțiacavitățiinazale, de purificatorsiîncălzitor, estedereglata. Prinurmare,
aparreacțiiinflamatorii la nivelulineluluilimfaticWaldeyer,
creștevolumulvegetațiiloradenoideșitonsilelor palatine, scadevolumul respirator
necesarpláminilor. Respirațiadevinesuperficialășialterată, suntfrecventebronşiteleșipneumo-
niile.
ProblemaIngrijiriinou-născutuluiesterezolvata in echipa cu pediatrul, ortodontul, chirurgul,
psihiatrul. Separareacavitățiibucale de ceanazala se efectuează in primelezile de
viațăprinadaptareagutierelor palatine. Parințiisuntinstruți in vedereaalimentiriicopilului,
pozitieilui, echipamentului special pentrualimentare (tetineHaberman). Inițial se
permitealimentarea cu seringasau cu sondespeciale
Perioadanou-nāscutului (prima luna) estefixată la evidențacentrului de reabilitare.
Copilulesteexaminat de pediatru, chirurguloro-maxilo-facial, ortodont. Se determinagradul de
afectare, localizareamalformațieișiprezențaviciilor in alteorganeșisisteme. Se
pregătescbonturiledespicate ale maxilarelorprinalinierealor cu aparateortodontice (in special
in cazurile cu despicaturibilaterale) pentruimbunatațireacondițiilorchirurgicale. Sunt indicate
retainerelenazale, cu scopul de a forma reliefulnarinar in perioadapreoperatorie.
Virsta de l-3 luni:consultareacopiilor de cătrepediatru, otorinolaringolog, chirurgul-

stomatolog, ortodont; apreciereastárii generale, timusului, organelorotorinolaringologice,
eficacitățiiobturatoru- lui, situațieipremaxileibilaterale. Planul de tratament include chei-
loplastiaîndespicăturileunilaterale; cheiloplastiaunilateralasau bi- laterală a despicăturilor;
modelarearetainerelornazale, cu scopul de a menținereliefulnarinarși a
menajabonturileapofizeialveolare.
Virsta de 3-6 luni:consultațiacotidiană a specialiștilorcentrului medical consultativ;

apreciereastărigeneraleși a dezvoltăriifizice a copilului de cătrecomisiamedicală;
determinareaeficacitățiiretai- nerelornazale, gutierei palatine șicorijareasauefectuareaunuinou
obturator.
Virsta de 6-12 luni:consultațiacotidiană a specialiştilorșianes- teziologului,

apreciereastăriigenerale a copilului, organelor ORL, timusului;
examinareafuncțiciineluluivelo-faringian; examinarearelațiilorbonturilordespicăturii palatine
șipremaxilei. La 12 luni se efectueazăvelofaringoplastia (inlaturareadespicăturii la
nivelulpalatuluimoaleșiluetei).
36.Tratamentul complex al pacienților cu despicături labio-maxilo-palatine.

Copiii cu malformatii congenital necesită un tratament comlex, multidisciplinar, în toate
perio-adele de dezvoltare - de la nou-născut pină la adolescență. Obiectivele tratamentului
sunt: re-facerea aspectului fizionomic-estetic, dezvoltarea armonioasă dento-maxilară,
obţinerea unei fonații satisfăcătoare, dezvoltarea armonioasă a organelor și sistemelor. In
acest scop, copiii trebuie examinați în mod deosebit, în centre speciale, de către pediatru,
psihiatru, chirurgul plastician, otorinolaringolog, ortodont, logoped.
Reabilitarea complexă cuprinde două etape: precoce și tardiva Etapa precoce: tratamentul
ortodontic prechirurgical, plastia primara a buzei superioare și palatului moale; reabilitarea
logopedică; tratamentul ortodontic precoce, grefele osoase alveolare, tratamentul ortodontic în
dentiția permanentă. Etapa tardivă: plastia secundara a nasului, buzei şi septului
(cheilorinoseptoplastie); tratamentul incompetenţei velo-faringiene; chirurgia ortognată; tera-
pia protetică
37. Tratamentulortodontic al pacienților cu despicături labio-maxilo-palatine în
perioada dentiției mixte și permanente. Aparate ortodontice utilizate. ??Putina info
normal
 Se realizează în funcție de dentiție
 Dentiția temporară: 4 luni- 5-6 ani
 Se acționează asupra direcției de creștere a osului
 Exercitarea unor stimuli pentru desvoltarea arcadei maxilare
 Corectarea malpozițiilor dentare
 Asigurarea condițiilor necesare pentru realizarea funcților fonație, alimentație,
fizionomic.
Dentiție mixtă: 5-6 ani- 13-14 ani
Pot existaanomaliidento-maxilareasociate!
Tratamentul se amânăpână la erupereaanteriorilorșimolarilorpermanenți
Scop: derotareașialiniereadinților cu aparate fixe de obicei.
Dentiția permanentă
 Expansiunea arcadei superioare pentru restabilirea ocluziei
 Se realizează o hipercorecție, din cauza recidivelor frecvente
 La arcada superioară: aparate ortodontice fixe active
 La mandibulă se recomandă extracția unor dinți permanenți, de obicei d.3.4, 4.4
 Contenția permanentă cu ajutorul unei plăci palatine, urmată de protezare
definitivă.
38.Aparatele ortodontice fixe. Istoricul apariţiei. Avantaje, dezavantaje.

Avantaje:
 Pot fi aplicate în dentiţia permanentă până la o vârstă mai târzie.
 Pot declanşa deplasări în cele 3 planuri ale spaţiului.
 Pot produce deplasări dentare specifice.
 Tratamentul cu aparatdentar fix corecteazachiarsimalocluziiledentare grave;
 Timpul maxim de actionare a dispozitivului fix este de circa 2 ani, maiscurtdecat in
cazul aparatelordentare mobile;
 Indiferent de colaborareacopilului, adolescentuluisau a adultului, aparatuldentar
fix esteactiv 24 de ore din 24, ceeace-imaresteeficienta;
 Tratamentele cu aparatdentar fix suntmultmaieconomicedecatcele
cu aparatdentarmobil, lingual sauinvizibil.
Dezavantaje :
 Necesită o igienă riguroasă a cavităţii bucale.
 Favorizează apariţia leziunilor carioase.
 Pot cauza recesiuni paradontale.
 Pot apărea deplasări dentare nedorite,consecutive unor forţe secundare.
 Se folosesc mai puţin în dentiţia mixtă.
 Sunt costisitoare.
 Dureridentare in primelezile de la montare,care,dinfericire pot fi ameliorate cu
ajutorulanalgezicelorsi care disparimediatcevaobisnuiti;
 De asemeni, pacientiimanifesta o predispozitiespreinflamatiidentalesiboliparodontale.
39. Pregătirea pacientului către tratamentul ortodontic cu aparate fixe.
Unnumăr mare de paciențiajung la ortodont la o vârstădestul de conștientă, când,

pelângămalocluzie, suntși o serie de alteprobleme cu dinții. Pentru a ține sub control
situațiadentarăpeparcursulpurtăriibrackeților, pacientul are nevoie de o pregătire de calitate.
Astfel, procesul de pregătirearputea include:
1. Igienizareadentarăprofesională
2. Parodontologie - încazulîn care aiprobleme cu gingiile
3. Chirurgiestomatologică - dacăsuntnecesareextracțiidentare
4. Carii, pulpite - tratăm tot ceeace se supunetratamentului.
Nu lăsămnimic „pentrumaitârziu”, altfelva fi mairău!
5. Protezare (dupăcaz)
40. Elementele componente ale aparatelor ortodontice fixe.Caracterizarea elementelor
de ancorare.Tuburi pentru molari,valoarea practică.
Elementele componente
 Elemente de agregare.
 Ataşe sau ataşamente (accesorii).
 Elemente active.
Elementelor de ancorare
 Inele ortodontice – centuri metalice, care se aplică pe dinţii neşlefuiţi, respectă
parodonţiul marginal, fiind la distanţă de acesta şi nu înalţă ocluzia. Se fixează de
suprafeţele dentare cu cimenturi speciale.
 Mai frevcent se aplică pe molarii 1 şi 2, dar se pot aplica şi pe alţi dinţi. Tabla din care
se confecţionează este de 0,1 - 0,15 mm.
Tubuşoarele
 Sunt elemente în care se introduc capetele arcului, asigurând stabilitatea acestuia. Au
lungime de 3-4 mm, formă rotundă, ovală sau rectangulară pe secţiune. După poziţia
lor faţă de axul arcadei pot fi orale sau vestibulare. Faţă de relaţia cu planul ocluzal,
pot fi veticale (perpendiculare pe planul de ocluzie) sau orizontale (paralele cu planul
de ocluzie). Se aplică, de obicei, la nivelul molarilor, servind ca loc de sprijin pentru
elementele active. Pot fi utilizate şi la nivelul zonei frontale, unde servesc ca loc de
acţiune a elementului activ.
41.Elementele accesorii ale aparatelor ortodontice fixe. Partile componente

ale brackets-urilor.
Accesorii
 Bracket-uri;
 Tubuşoare;
 Butoni;
 Cârlige;
 Bare.
Părţile componente ale bracket-ului:
 baza – partea ce se ataşează pe suprafaţa dintelui. În dependenţă de dintele pe care se

aplică, are diferită curbură.
 corpul – partea la care aderă celelalte componente.
 aripioarele – pot fi 2 sau 4. Pe ele se aplică sârma de ligatură sau inelele elastice, cu scop
de a fixa arcul.
 slotul – şanţul central, ce poate fi rotund sau paralelipipedic în secţiune. În el se aplică

arcul.
42.Elementele active ale aparatelor ortodontice fixe.
Arcurile, inelele de cauciuc, cadeneta elastica, ligaturile elastice.

Arcurile
Sunt principalele elemente de actiune, ala aparatelor ortodontice fixe, care dau pentru unele
aparate fixe chiar denumirea acestuia.
Arcul clasic total, confectionat din sarma elestica de 0,6-0,7 mm, are in componenta sa trai
parti importante:
– curbura principala sau zona de actiune;
– doua bucle (zone) de activare;
– doua zone de fizare in tubusoare cu sau fara sistem de inzavorare.
Fiecare din aceste portiuni poate fi variabila ca lungime, forma, topografie in functie de
actiune ce se urmareste.
Forta ortodontica declansata de arcuri este o forta continua de amplitudine mare si

intensitate aproximativ reglabila; la parametrii normali, ea interfereaza, dar nu anuleaza,
mobilitatea fiziologica a dintilor (la forte prea marieste anulata mobilitatea fiziologica a
dintilor, cu consecinte deosebit de grave).
Inelele elastice
Declanseaza forte de tractiune a caror intensitate depinde de:
* calitatea elasticului;
* grosimea elasticului – cu cat elasticul este mai gros, cu atat forta declansata este mai mare;
* diametrul inelului – care se alege in functie de distanta dintre dintii supusi tractiunii.
Inelele elastice sunt utilizate pentru tractiuni monomaxilare, intermaxilare si

craniomaxilare.
43. Fazele tratamentului ortodontic cu aparate ortodontice fixe.

Particularitatile
tehnicilor Tweed-Merrifeld, Begg, Ricketts, Roth, MBT.
Begg
 Utilizarea unui bracket specific.

 Folosirea exclusivă a arcurilor rotunde.
 Folosirea exclusivă a unui ancoraj intraoral.
 Deplasările dentare se fac prin versiune, urmată de redresare.
 Begg utilizează forţe uşoare, iar pentru crearea spaţiului recurge la
extracţia primilor premolari, în ambele arcade.
Arcurile utilizate sunt din oţel australian Wilcock, sunt subţiri (0,14; 0,16;
0,18), dar îşi păstrează elasticitatea şi rezistenţa perioade îndelungate.
Ataşele sunt caracteristice pentru tehnica Begg şi se aplică pe inele la nivelul
tuturor dinţilor.
 Tratamentul începe la 3-4 săptămâni după extracţiile dentare şi are 3

stadii:
I. Se aplică inele cu ataşe pe toţi dinţii şi arcuri cu bucle verticale, având
scop corectarea anomaliilor verticale, sagitale, transversale, a rotaţiilor,
a înghesuirilor dentare.
II. Are drept obiective menţinerea corecturilor precedente şi închiderea
spaţiilor restante după extracţia premolarilor.
III. Reprezintă etapa deplasărilor apicale, în care se urmăreşte redresarea
axială la nivel incisiv, canin, premolar. Sun folosite resorturi auxiliare
speciale, prefabricate, care se introduc cu un capăt în tubuşorul vertical
al bracket-ului, iar cu celălalt capăt se ataşează la nivelul arcului
principal, pentru a obţine mişcarea de upright.
Ricketts
 Robert Ricketts a utilizat o interpretare teleradiografică computerizată

proprie, putând face predicţii de creştere şi construcţii schematizate,
pentru a oferi un plan de tratament vizualizat (VTO). Un factor
fundamental al şcolii lui Ricketts este folosirea osului cortical ca sursă
de ancoraj şi eliminarea rezistenţei corticale, când e iniţiată deplasarea
dentară. În acest concept, terapia ortodontică e aplicată în acord cu
specificul tipului facial, modelul muscular şi necesităţile funcţionale
individuale.
Tweed – Merrifield
 Merrifield a continuat opera lui Tweed, făcând numeroase studii

privind:
• limitele danturii;
• dimensiunea etajuli facial inferior;
• analiza spaţiului total;
• analiza ţesuturilor moi;
• diagnosticul diferencial.
 A introdus:
• conceptul forţelor direcţionate secvenţiale;
• o tehnologie mai precisă a curburilor;
• un nou concept de preparare a ancorajului şi repoziţionare a dinţilor;
• un control constant al fiecărei etape de tratament, printr-un sistem de
lecturare a informaţiilor în raport cu poziţia dinţilor.
44.Fortele extraorale.Clasificarea.Indicatii catre utilizarea fortelor extraorale

in ortodontie.Partile componente ale headgear-ului.
Clasificarea
A.Dupa directia de actiune postero-anterioare (generate de masca Delaire)
Antero-posterioare (produse de headgear, barbital si

capelina)
Indcatii
Anomalii de cl. II/1, II/2, sau cind dorim sa obtinem o rotatie mandibulara.
Distalizarea molarilor fara modificarea dimensiunii vertical faciale.
Anomalii de clasa II-a, cu exces vertical anterior, cu sau fara bianta incisive.
Headgear-este unul din aparatele extraorale cele mai utiizate in prevenirea si

tratamentul anomaliilor dento-maxilare,fie ca apar de sine statator,fie in
asociere cu o aparatura mobile,mobilizabila sau fixa.
Partile componente
1.dispozitiv extraoral-banda,capelina si combinatii(determina directia de

tractiune)
2.elementul metallic (arcul facial-transfera forta extraorala la punctul de

aplicare intraorala)
3.Benzi elastice, inele, Arcuri-ele transmit forta extraorala.
45.Magnitudinea fortelor utilizate in tractiunea extraorala. Puncte intraorale

de aplicare a fortei. Durata de aplicare.
Punctul de aplicare a fortei:
a. fie pe un arc in sectorul incisive- canin

b. fie pe un tubosar sudat pe inelul molarului de ancoraj
Actiunea se executa numai pe dintele de ancoraj sau pe ansamblul arcadei,
daca au fost inelati mai multi dinti si daca arcul a fost fixat la acestea.
Durata de aplicare
 pentru intarirea ancorajului durata de purtare e de 10 ore pe zi

 pentru deplasari active dentare, durata de acciune e de 12-14 ore e zi
 pentru mentinerea spatiului in arcada, durata de purtare e de 8 ore pe zi
46. Masca facial Delaire
MascafacialaDelaire se foloseste in cazul in care pacientul are mandibula mailunga in

senssagital (prognatie). Varstarecomandataeste la copiipeste 4 ani, rezultatelecelemai
spectaculoaseobtinandu-se la varsta de 8-9 ani.
PrinpurtareamastiiDelaire pe langafranareacresteriisagitale a mandibulei, obtinem o
tractiunespre anterior la nivelulmaxilarului superior. Cu cat pacientulestemaitanarsitimpul de
purtareestemai mare, succesulreusiteicrestesemnificativ.
Este un dispozitiv orthopedic cu puncta de sprijin la nivel frontal simentonier .Prezinta un arc
dublu la nivelulmaxilar ,legat de mascaprinintermediulunui elastic ,intrecrosetelearcului
vestibular si bara orizontala a mastii ,ceactioneaza cu o intensitate de 1-2 kg. Sepoartanoapte
de la 3 luni – an ,indentitiatemporara , mixtasipermanentatimpurie.
Indicaţii în timpul puratării mastii faciale Delaire
 asiguratecăporţiaparatul exact cum ţisaexplicat de catreortodontultău;
 de fiecaredatăatenţie cum îndeparataţiaparatul: să nu vărăniţi la

ochi,obraji,buzesaufată.
 fițisiguricăîndepartaţiaparatulinainte de aincepesăalergaţisaujuca sport;
 nu lasaţi pe nimenisăvăapucesautragă de aparat;
 luaţi cu voiaparatul la fiecareîntalnire cu ortodontul.
Initial, in perioada de acomodare cu oricareaparatortodontic, pot

apareadureridentaresidureridatoratepresiuniiexercitate de aparat. Fluxulsalivaresteaccelerat.
Pronuntareacuvinteloreste la inceputdificila, de aceeaestenecesarefectuareaunorexercitii de
vorbire.
Igienizareaaparatuluidentar se face cu o altaperie de dintidecatcea pe care o

folosimpentrucuratarearegulata a dintilor. Depozitele de tartru de pe
suprafataaparatuluiortodontic pot fi curatate cu o solutiespeciala
(pastilaefervescentapentruaparatececontinsarme) ce se cumpara in farmacii.
Controaleleperiodicevor fi efectuate de la 4 pana la 6 saptamani.
Efectelemastii:
 vestibulo-versiaincisivilorsuperiori
 deplasareainainteaansambluluiarcadeidentare cu glisareabazeialveolara pe bazaosoasa
 disjunctiasuturiimaxilo-palatine transversale
47.Exractia dentara in ortodontie.Factorii de analiza in cadrulextractieidentare
Angleconsidera ca toti 32 de dinti pot fi plasatiarmonios in maxilare, cu

formareauneiocluziiidealesiprezentaclasei I la nivelulmolarilor. El credea ca osul alveolar
valua forma dupapozitianoua a dintilor, dupalegileluiWolf. In 1911 Casei-a criticat pe cei din
urmaconsiderind ca extractiadentaraestenecesarapentruobtinereaunuitratamentsatisfacatorsi o
stabilitate a tratamentului.
Dreptscop, extractiadentaraoferacreareaechilibruluiintrearculbazal-
arculdentarsiinterarcadeledentare.
Schmuth a clasificatextractiadentaraortodontica in functie de scop in:
-extractiadintilorsupranumerari
-extractia de echilibru
-extractia in deficitele de spatiu(cu prudenta in progeniisiocluziaadincaacoperita).
Ca oricareialtemetodeterapeuticesiextractieidentarei se ridicaexigente de functionalitate, de

stabilitatesiestetica.
Desi nu face parte din grupa mljloacelor de terapie, prinstatutul pe care-l detine,
oextractiedentara nu maiesteconsiderata un act mutilant, ci o corectare in
scopulameliorariiechilibruluimorfofunctional.
Indicatiilecatreextractiadentara in scopuri curative siprofilactice a

anomaliilorocluzaleisimicsoreazanumarul, deoarecenoile conceptiiprevadpastrarea maximal
posibila a dintilor pe arcadadentara.Pentruprecizareaindicatiilorortodontice aextractiilor e
necesar de efectuat un examen complex al pacientului.
Extractiadintilor de laptese efectueaza in timpulschimbuluifiziologic al dintilor. E

foarte rational de efectuatexamen radiologic pentrua apreciacauza mobilitatiitimpurii a
dintilor, deoareceaceastamobilitatepoate fi simptomulunuichistmaxilarodontogensau a
unuiproces tumoral!Pastrareastabilitatiidentaremaitirziudecittermenul de schimb de
asemeneapoate fi legat cu anumitestari.
Analizasideciziaextractieitrebuiefacute in contextual proceselor de cresteresidezvoltare.

Citeodatacrestereapoateschimbarelatiadento- alveolara, facandextractiainutila,
uneori,daunatoare. Iataopiniaunor savantiasupraacestei probleme:
Salzman recomandasistemul de analiza al lui Tweed in care se tine cont de unghiul Tweed,
unghiulaxeiincisivului inferior cu planulbazeimandibuleisi cu planul de la Frankfurt.
Cauhepepresupuneca ,, incadrareadintilor in arcadadentara se face in functie de
pozitiadintilorinferiori,,
Houstoncrede ca element principal in indicatiaextractieidentarearcul mandibular, pentru ca

acesta se gaseste in cimpuldintre musculature intra- siextraorala, prinechilibrulcareia se
siobtinestabilitatea.
Factorii de analiza in cadrulextractieidentare:
-tipul de cresterefacial(sensul,directia,rata de crestere)
-profilul facial
-eruptiadentara
-pozitia de eruptie a dintilor
-raportul dimensional intredintiitemporarisiceipermanenti
-stareaarcadeidentare
-dezvoltareaarcadeidento-alveolare
-raportul volumetric incisive superiori-inferiori
-stareaocluzieidentare (asociereadezechilibrelor in celetreiplanuri cu atentiedeosebita in

ocluzii inverse, angrenaje inverse, ocluziiadinci )
-diferentele de lungimeintre arcade
-decalajeleintrebazeleosoasemaxilare
-starea de sanatatea ATM
-starea de functionalitate a grupului muscular
-statusulcariogen
-conditiilesociale
-gradul de educatiesanitara
48.Indicatiile sicontraindicatiileextractiilordentare in ortodontie
Indicatii aleextractieidentare
Extractiadentara are dreptscopcreareaechilibruluiintrearculbazal(apical)

siceldentarsiintrearcadeledentare. Indicatiaabsolutapentruextractia e disarmoniadento-
alveolaraprimara.
De asemenea ,extractia , maieste indicate in cazurile in care nu se poateexpansiona, protrude
saudistalizaarcadasauatuncicindsintprezentedecalajeintrebazeleosoase.
Schmuthofera o teoriegeneraladespreindicatiaextractiilor:
Extractiadintilorsupranumerari
Extractia de echilibru
Extractia in deficit de spatiu ( cu prudenta in progeniisiocluziaadancaacoperita).
Contraindicatiileextractieidentare
E contraindicataextractia:
- incazulendoalveoliei cu deficit de spatiu de 5-6 mm (Cauhepe, Hotz)
- cindintr-un cadranatatatimp cat existaspatiu de edentatie in altecadrane
- cind nu esteefectuatbilantuldintilorpermanenti [R(x)], mai ales a molarilor I permanenti
49.Extractiadentara in dentitiamixta(extractiaseriata, dirijata).Indicatii.

PArticularitatiledupaHotz
Este unul din subiectelemajore de discutie in ortodontie. Hotz, Dewel, Maj s-au remarcat in
dezvoltareaconceptieiextractiei seriate. Tratamentulprinextractiadirijata are ca
scopasigurareaevolutieinormale a dintilorpermanenti, evitindu-se incongruentadento-
alveolara. Extractiaseriatapermitesucceseterapeutice in – arcadaalveolaraingustata cu 5-6 mm,
sumaincisivilormai mare de 34mm(dupa Nance).
Hotz (1970) descrietehnica de extractie “ de pilotaj” in patruetape:
1.
Faza I – în starea de incongruenţă frontală-extracţia caninilor temporari pentru crearea
de spaţiu în vederea erupţiei incisivilor laterali;
2. Faza II-a – pentru iniţierea şi accelerarea schimbării dinţilor din zonele de sprijin-
extracţia molarului I, eventual îndepărtarea chirurgicală a primilor premolari neerupţi,
pentru o mai rapidă erupţie a caninilor;
3. Faza a III-a – îndepărtarea sistematică a premolarilor 1, momentul fiind determinat pe
baza datelor radiologice;
4. Faza a IV-a – scopul extracţiei dirijate este obţinerea unor arcade armonioase, fără
spaţii interdentare.
Avantajele extractiei seriate:
 Deplasarea fiziologică a dinţilor frontali cu aliniere spontană;

 Posibilitatea folosirii metodelor ortodontice simple, cu micşorarea duratei terapiei
active sau funcţionale;
 Presiunea este scăzută pe zonele de ancoraj;
 Perioada de contenţie este redusă;
 Efect favorabil asupra parodonţiului dinţilor frontali, cu prevenirea rezobţiei osoase
alveolare din jurul dinţilor, etc.
Dezavantajele:
 posibilă întîrziere a creşterii maxilarelor;

 Accentuarea supraocluziei frontale;
 Dispunerea linguală a incisivilor inferiori;
 Crearea unui exces de ţesut cicatriceal fibros, care ar putea inhiba sau întîrzia erupţia
dinţilor permanenţi;
 Erupţia dinţilor permanenţi nu decurge întotdeauna după cum anticipăm şi rareori
dinţii ocupă poziţii normale pe arcadele dentare;
50. Particularitatileextractieidentare cu scop orthodontic din diferite zone ale
arcadeidentare
Extracţia dentară curativă este indicată în următoarele forme clinice de anomalii (după
Firu şi Rusu):
 Disarmonia dento-maxilară cu incongruenţa dento-alveolară;

 Proalveolia, prodenţia uni- sau bimaxilară cu bază apicală mică;
 Prognaţia mandibulară anatomică medie;
Anomaliile dentare izolate:
1. de număr: dinţi supranumerari;

2. de volum: macrodenţie;
3. de sediu: ectopia, incluzia dentară;
4. de formă: dinţi bigeminaţi, fuzionaţi:
Ocluzii anormale
Extracţia dentară în tratamentul endoalveoliei cu înghesuire dentară. Principiile extracţiei:
 Extracţia trebuie făcută cît mai aproape de focarul de înghesuire;

 Se vor extrage dinţii situaţi mezial de focarul de anomalie;
 Sunt dinţi care nu se extrag din considerente estetice (frontalii superiori) sau din
considerente protetice viitoare (caninii);
 Se referă extracţia unui dinte cariat, chiar dacă nu este în focarul de anomalie.
Sunt consideraţi dinţi cu valoare redusă:
 Premolarul 1 superior, frecvent compromis de procesul carios şi care are două rădăcini
şi greu de tratat;
 Premolarul 2 superior, datorită poziţiei sale între cei doi stîlpi de presiune cranio-
facială;
 Incisivii laterali superiori;
 Incisivii laterali inferiori;
 Incisivii centrali inferiori.
Extracţia dentară în proalveolia cu prodenţie superioară sau bimaxilară cu bază apicală
mică:
 Se recurge la extracţia primilor premolari superiori, urmată de palatinizarea

dinţilor frontali cu ajutorul unui aparat ortodontic.
 În protruziile superioare asociate cu ocluzie distalizată se contraindică orice
extracţie la mandibulă.
 Proalveolia bimaxilară fără treme impune extracţia primilor premolari la
ambele arcade, urmată de distalizarea caninilor şi retrudarea incisivilor.
Extracţia dentară în tratamentul prognaţiei mandibulare:
 După vîrsta de 14 ani, se indică extracţia premolarului 1, mai rar a molarului 1, pentru
a favoriza lingualizarea dinţilor frontali.
 Aceste extracţii nu permit reducerea bazei osoase ci doar retrudarea incisivilor şi
stabilirea ocluziei frontale normale, se recomandă şi germectomia molarului de minte.
 Extracţiile la maxilarul superior sunt contraindicate, efectuarea lor ducînd la agravarea
anomaliei.
Extracţia dentară în anomaliile dentare izolate:
Dinţii anormali care nu determină tulburări de fizionomie sau de ocluzie, nu trebuie

extraşi, dimpotrivă vor fi extraşi dinţii:
 Dinţii supranumerari care produc diastemă;

 Care produc îngesuirea dinţilor vecini;
 Care produc blocarea mişcărilor mandibulei, mai ales cînd prin prezenţa lor împiedică
evoluţia dintelui permanent, care rămîne inclus (incisivii);
 Atipici (nu supranumerari) care determină tulburări de fizionomie
Alegerea dintelui extras:
În alegerea dintelui extras se ţine cont de:
 Forma de anomalie dento-maxilară;

 Obiectivele tratamentului;
 Starea de integritate a dinţilor, a arcadelor şi a ţesuturilor parodontale;
 Natura tiparului de creştere individuală;
 Natura ocluziei dentare, reactivitatea generală şi locală;
 Condiţiile sociale;
 Dotarea materială;
 Competenţa profesională a medicului.
Extracţia dinţilor permanenţi ai arcadei superioare:
Incisivii centrali – datortă valorii fizionomice şi fonetice deosebite, nu se extrag în scop

ortodontic, ci numai în situaţii cu totul speciale.
Incisivii laterali – lipsa totală a spaţiului pentru alinierea caninului permanent.
Caninii – datorită valorii funcţionale, morfologice şi fizionomice deosebite, extracţia lor

este cu totul excepţională şi se efectuează în anumite condiţii:
 Malpoziţii dentare cu imposibilitate de aducere pe arcadă prin mijloace chirurgicale

sau chirurgical-ortodontice;
 Lipsa spaţiului în vederea autotransplantării dintelui sau în cazul arcadei perfect
aliniate
Premolarii:
Extracţia unilaterală a premolarului 1:
 Ectopia de canin, cînd închiderea de spaţiu se face prin migrarea mezială a dinţilor
laterali;
 În incongruenţe alveolo –dentare laterale, cu deficit mare de spaţiu pentru erupţia
premolarului 2 şi înghesuire dentară în zona frontală.
Extracţia bilaterală a premolarlor 1 se recomandă:
 În corectarea disarmoniilor dento-maxilare prin extracţii seriate;

 În ectopia ambilor canini cu ocluzie distalizată bilaterală
o Extracţia premolarului 2 se face mai ales în cazul unei malpoziţii accentuate a
mugurelui.
 În corectarea deficitului de spaţiu în vederea alinierii caninului
 În ocluzia adîncă acoperită, mai ales cînd nu există o supraacoperire mare
Molarii – concepţia lui Angle asupra rolului molarului 1 (“cheia de boltă a ocluziei”)
explică respectul pentru aceasta şi recomandarea este foarte rară.
Molarii 1 pot fi extraşi în :
 Anomalii severe de clasa a II-a şi a III-a;

 Ocluzii deschise la tipurile hiperdivergente şi cu etajul inferior al feţei mărit;
 Anomalii de clasa II/1 cu disarmonie dento-alveolară şi ectopie de canin.
 Molarii 2 nu au indicaţie ortodontică de extracţie;
 Molarul 3 – este indicată pentru evitarea recidivei în cazul unei disarmonii dento-
alveolare tratate prin mijloace ortodontice
Extracţia dinţilor permanenţi ai arcadei inferioare:
Incisivii centrali – extracţia este rar recomandată.
 Dinte grav malformat;

 Erupţie în malpoziţie severă;
 Traumatisme;
 Carii complicate;
 Grup incisivo-canin inferior înclinat în “evantai” cu caninii orientaţi distal
Incisivul lateral – indicaţia este cu totul excepţională
 Malpoziţia dintelui;
 Malpoziţia în care nu se poate spera într-un tratament de aducere a dintelui pe arcadă.
 Caninul:
 Erupţia dintelui la distanţă de locul său pe arcadă, ceea ce nu permite o tehnică
ortodontică sau una chirurgical-ortodontică să poată asigura aducerea pe arcadă;
 Canin erupt în afara arcadei, cu înclinare dezavantajoasă;
 Canini incluşi, lipsiţi de perspectiva de a fi aduşi pe arcadă
Primul premolar – este cel mai frecvent dinte indicat în a fi extras în scop ortodontic:
 Extracţii seriale;
 Extracţie de echilibru, atunci cînd s-a practicat extracţia pe maxilar;
 Tratamentul incongruenţelor dento-alveolare mandibulare.
 În tratamentul prognaţiilor mandibulare.
Premolarul al doilea:
 Dinte blocat în erupţie ;

 Incongruenţe premolare uşoare, în care extracţia premolarului al doilea nu comportă
riscul retrodonţiei inferioare;
 În ocluziile adînci, în care dacă s-ar extrage primul premolar s-ar agrava anomalia;
 Pentru obţinerea necesarului de spaţiu pentru canin;
 Anodonţia premolarului al doilea în celelalte cuadrane orale;
 În ocluzii inverse
Molarul prim – indicaţia de extracţie este rară datorită importanţei în echilibrul ocluzo-
articular.
 Impact între molarul al doilea şi primul molar permanent , prin spaţiul redus pentru
evoluţia normală a molarului al doilea;
 Absenţa sau reducerea mare a spaţiului necesar pentru erupţia premolarului al doilea;
 Prognaţii mandibulare
Molarul al doilea – nu are indicaţii pentru extracţie.
Excepţie fac:
 Ocluzia deschisă latero-fronto-laterală, cu sprijin numai la nivelul molarilor secunzi,

cînd pentru rezolvare, se indică extracţia acestor 4 molari;
 Incongruenţa premolară, cu molarul al doilea permanent afectat prin carie.
 Molarul al treilea – indicaţia este dată de insuficienţa spaţiului pentru erupţia dintelui
şi poziţiile anormale ale mugurelui dentar, se efectuează şi germectomia.
51.Germectomia, indicatii. Premolarizarea – ca metodă de creare a spatiului in arcada
dentară.
Germectomia> tehnica chirurgicala prin care se extrage mugurele unui dinte. Indicatii>
1. Eruptia tardiva a dintelui temporar in cazul in care perioada de schimb fiziologic se

apropie
2. Încazuldereglărilorodontogenetice grave ale dinteluineerupt
Hemisectia reprezintaproceduraprin care se indeparteaza o radacina a

unuidintrepluriradicular, impreuna cu portiunea de coroanacorespondenta.
Partearamasaeste de obiceiatasatasauancorataunuidinteadiacent,
pentrusprijinsistabilitate. Interventia se aplica de obiceimolarilormandibularisidoar in
cazuriexceptionalemolarilorsuperiori.
52. Tratamentul ortodontic preprotetic. Indicatii si contraindicatii. Valoarea practică.
Tratamentul ortodontic preprotetic vine sa raspunda dezideratului roicarui tratament

stomatologic, acela de a restabili integritatea morfo-functionala si functiile aparatului dento-
maxilar cu minimum de sacrificiu biologic.
Indicatiile tratamentului ortodoticpreprotetic :
1. Absenta caninului la tineri;

2. Prezenta resturilor radiculare suficient de laungi pentru reconstituire corono-radiculara
dar cu marginea situata subgingival;
3. Sindromul molarului de 6 ani caracterizat prin inclinarea vecinilor dupaextractie
primului molar;
4. Migrari dentare consecutive edentatiilor.
5. Obtinereacontinuitatii arcadei prin refacerea punctului de contact intre dinti astfel incit
sa ramina un sungurspatiuprotezat;
6. In caz de diastema sau inghesuiri asociate cu endentatii
7. Anodontiilepartiale reduse sau intinse ;
8. Absenta spatiului de insertie a lucrarii protetice in edentatii.
Contraindicatii:
1. virsta(din punct de vedere a cooperarii precare

2. conditia sociala
3. igiena
4. timpul necesar corectiei ortodontice este privit de pacient ca un atribut negativ.
53. Particularitatile tratamentului ortodontic preprotetic in functie de dentitie.
In dentitiile temporara si mixta se pot aplica unele mijloace specifice protezarii conjuncte.
Utilizindu-se insa cu precadere metode mobilizabile. Indicatia majora este data de distructii
coronare masive prin carii si traumatisme. Tratamentul preprotetic poate fi fix sau
mobilizabil. Tratamentul six se bazeaza pe utilizarea coroanelor din acrilat pe frontali si
coroanelor stantate pe molari. Puntile dentare nu sut indicate in dentitii mixte si temporara.
Protezele partialmobolizabile au rol deosebit se insmnat si trebuie luate in considerare datorita
avantajelor : posibilitatea adaptarii permanente, posibilitatea combinarii cu aparat ortodontic.
Proteze mobilizabile for fi schimbate fiecare 5 luni.
54. Recidiva in ortodontie . Definitie cauzegeneralesi locale ale aparitiei recidivei.
Recidiva in tratamentul ortodontic este ractiadireasca a organismului de restabilire a

homeostaziei prezente inainte de tratament. In cele mai multe cazuri recidiva este expresia
dezechiliblului dintre dorma si sinctie. Cauze generale sunt reprezentate de tipologia generala
si faciala a pacientului, starea de sanatate generala, gradul de cooperare. Cauzele locale : cel
mai des sunt incriminate ligamente periodontale osul muschii, modificariledelargime ale
arcadelor, dintii, ocluzia dentara, cresterea maxilarelor si a dintilorposttratament ortodontic.
Anomaliile dentare ca micro si macrodontiasint factori de recidiva deoarece
intretindisarmonia de fond dento-maxilara. Factorul osos este major, deoarece recidiva apare
intotdeaunacind procesul dento-alveolar este deplasat in afara bazelor maxilare.Orice
tratament care nu se soldeaza cu un echilibru morfo-functional este supus riscului de recidiva.
55. Anomaliile dento-maxilare cu tendinta sporita la recidiva. Mijloace de prevenire a

recidivei.
Din anomaliile dento-maxilare cu riscul sporit la recidiva sunt : diastema, rotatiile dentare,
ocluzii si angrenajele inverse, inocluzii sagitale si verticale, ingustare mai mare de 4-5 mm la
nivelul bazal, ingustarea alveolara mai mare de 5mm, ingustarile maxilarelor,
proalveoliabimaxilara si retroalveoliamadibulara, prognatia mandibulara, sindromul inocluziei
verticale.
Privenire recidivei este efectuata prin mijloace de contentie. In urma oricarui tratament
ortodontic este necesara contentia, care reprezinta un ansamblu de masuri , tehnici si mijloace
care se instituie in continuare tratamentului activ. Scopul contentiei este de a stabiliza
rezultatele tratamentului actic, consolidarea necesitind o perioada mai lunga uneori decit
tratamentul propriu zis.
55.Anomaliile dento-maxilare cu tendinta sporita la recidiva.Mijloace de prevenire a

recidivei.
ANOMALIILE DENTARE
a) Micro- și macrodonția sunt factori de recidivă deoarece întrețin disarmonia de fond dento-
maxilară.
b) Forma dinților este apreciată prin raportul Peck-Peck: Dimensiunea mezio-distală (mm) ×
100 Dimensiunea vestibulo-orală (mm) Când raportul prezintă o valoare mai mică decât
media, aceasta in- dică absența.riscului de recidivă în incongruențele grupului frontal.
c) Disarmonia dento-dentară creează dezechilibru în relația maxilarelor prin labilitatea

ocluzală pe care o generează.
d) Poziția dinților: orice înclinare a dintelui în afara axului normal față de baza osoasă, pe care
trebuie să se poziționeze, reprezintă un factor de recidivă.
e) Absența intercuspidării: intercuspidarea dentară corectă este un factor de stabilitate.
Riscul de recidivă în tratamentul anomaliei din Cla-sa a lI,-a este permanent câtă vreme nu
s-a asigurat o intercuspidare corectă.
OCLUZIA DENTARĂ. Orice tratament care nu se soldează cu un echilibru de- plin

morfofuncțional ocluzal este supus riscului de recidivă.
CREŞTEREA POSTORTODONTICĂ., Dacă tratamentul s-a terminat anterior închiderii

proceselor de creștere, acestea pot stabiliza sau destabiliza rezultatele, ducând la recidivă. ·
Este necesar, de asemenea, să apreciem corect tipul de creştere facia- lă și cantitatea
disponibilă de creştere. Se știe că mandibula este cea care, de obicei, încheie procesele de
creştere după maxilar, deşi, uneori, stimulii din regiunea nazo-vomeriană pot produce încă un
puseu de creștere cu schimbări și la nivelul maxilarului, chiar postpu- bertar (Scott şi Sarnat).
În funcție de creșterea mandibulară şi de rotațiile ei, pot să apară recidive în unele anomalii.
Astfel, rotația de tip posterior poate redeschide ocluzia în zona frontală.
56.Complicatiile si efectele negative in ortodontie.
Rezorbtie radiculara
Mobilitate
Probleme la nivel de ATM
Pete dentare
57.Obiectivele contentiei.Factorii care influienteaza durata si modalitatea contentiei.
Contenția reprezintă ansamblul de măsuri, tehnici şi mijloace care se instituie în continuarea
unui tratament activ. SCOPUL Contenției este de a stabiliza rezultatele tratamentului activ,
consolidarea necesitând o perioadă de timp mai lungă uneori chiar decât tratamentul propriu-
zis. OBIECTIVELE urmărite sunt: - realizarea stabilităţii dinților printr-o reorganizare solidă
a structurilor dento-parodontale; obținerea unui echilibru ocluzal permanent; prevenirea sau
limitarea unei pato- genii care poate să apară sau care există; -dobândirea echilibrului între
matrice- le musculare funcționale și schelet,
DURATA CONTENŢIEI Studiile lui Herberger relevă că stabilitatea rezultatelor este depen-
dentă de durata contenției. Pentru Thurow, durata este o problemă a fie- cărui caz în parte, în
timp ce pentru Izard şi Chateau, aceasta trebuie asi- gurată prin purtarea zi şi noapte a apa-
ratului, timp de câteva săptămâni; pentru alți specialişti durează de la câţiva ani (Theuveny,
Thévenin) până la contenția permanentă, situație spe- in în fa cifică unor anumite forme de
anomalii (Clasa a lI,-a). Durata contenției depinde de felul anomaliei tratate, de vârsta de creş-
tere la care se intervine, de amploarea dezechilibrelor tratate și de calitatea echilibrului de la
sfârşitul tratamentului activ. Suspendarea contenției trebuie să se facă lent şi cu o observare
perma- nentă a copilului, fiind absolut necesa- ră diferențierea recidivei după tratament de
un eveniment de creştere târzie.
58.Tipuri de contentie.Contentia naturala,contentia artificial limitata

,indicatii.Particularitatile contentiei artificial de lunga durata.
Contentia naturala este intercuspidarea maxima propriu zisa atunci cind ocluzia devine
fiziologica de la sine dupa tratament .
Contentia artificial sunt fixe si mobile
59.Aparate ortodontice mobilizabile utilizate pentru perioada de contentie.
Contentia pe termen scurt
Aceasta durează 3-6 luni, timp in care se reorganizează tesuturle de susținere. Pentru această
perioadă este indicat un aparat mobilizabil, deoarece el este purtat numai noaptea, până la
terminarea perioadei de contenție. După 6 luni, dacă nu s-au obtinut rezultate pozitive, se va
aplica un alt tip de aparat de contentie sauU se va abandona complet purtatea vreunui aparat
pentru a vedea pana unde merge recid.va Putem folosi urmatoarele aparate, placa Hawley
pentru arcada superioara – aceasta este alcatuira din arc vestibular,placa din acrilat si crosetul
Stahl
60.Aparate de contentie fixe.
Contenția pe termen mediu Este indicată când adaptarea tesuturilor moi durează o lungă
perioadă de timp sau. când se decide stabilizarea ocluziei şi evitarea apariției înghesuirii
incisivilor inferior, Contenția medie durează 1-5 ani şi se foloseşte in general un aparat
ortodontic fix, mai rar un positioner individualizat. Se utilizează menținătorii flexibili,
compuşi dintr-o sârmnå torsadată fixată cu materiale composite. La arcada superioară se
fixează pe fetele palatinale ale frontalilor şi trebuie să corespunda urmåtoarelor cerințe: •să fie
la distantă de ocluzie, •flexibilitatea sârmei sa permita deplasåri dentare limitate, ca raspuns la
actiunea fortelor ocluzale, Menținătorii linguali sunt folosiți pentru incisivi infenori dupa
corectarea inghesuirii dentare sau cand segmentul frontal inferior a fost inclinat vestibular,
considerandu-se ca recidiva s ar putea produce prin creşterea faciala ulterioara şi prin
adaptarea dento alveolara asoclata Aparatul este confectionat din sarma de vipla elastica cu
diametru de 0,7 mm,alaşabila la inele sau polase de sarmā colate po dintil de suport (caninil
sau premolari 1) si mentinut 12-18 luni, in alte situati poate-f mentinut pană la vârsta de 16-19
ani la baieti şi 14-1/ant ta fete.
Contențial este indicată: dupå tratamentul ortodontic prin expansiune la nivelul mandibulei,
pentru a menține alinierea dinților, in caz de spațieri dentare considerabile sau generalizate,
după rotații severe la adulti sau malpoziți vestibulo-orale severe. Putem folosi: •placile
Hawley, +aparatele ortodontice fixe segmentare, *positioner-ul

Orto Fsfsfsfds

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Orto Fsfsfsfds

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

Criteriul principal al clasificarii sunt relatiiloe mandibulo-craniene in plan sagital.

Poate fi cu inghesuiri sau spatieri dentare.

Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor,

Această clasă include două subdiviziuni:

-Este cea mai utilizata si cea mai operativa clasificare.

2. Caracteristica subdiviziunilor anomaliei dento-maxilare clasa II dupa Angle.

Clasa II cuprinde anomaliile caracterizate prin rapoarte de distalizarc la nivelul molarilor,

Această clasă include două subdiviziuni:

-Nu reflecta aspectele clinice ale anomaliei.

Anomalii maxilare, care pot fi:

- anatomice (tulburări de formă şi dimensiune a bazel osoase), determinate predominant de

-• funcţionale (anomalii de poziţie), consecutive devierii dru mului de închidere a mandibulei.

Anomalii ale proceselor alveolare, determinate de factori funcţionali loco-regionali.

4. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare scoala germana. Caracteristica generala.

4. Disarmonii dento-alveolare care reflectă incongruenţa dintre dimensiunile arcadelor

6. Terminologia în ortodonție. Prefixul, radicalul și calificativul.

Terminologia cuprinde trei categorii de termeni:

Radicalul desemnează organul deformat sau deplasat. Radicalii folosiţi în cadrul

- cheilie pentru buze;

- melie pentru obraji;

- gnaţie pentru maxilare;

- genie pentru menton.

- cluzie, pentru articulare;

- poziţie pentru dinţi.

Prefixul precizează sensul deplasării. Prefixele în terminologia maxilo-facială

- pro - (pentru deplasările spre anterior);

- endo – (poziţia apropiată de linia medio-sagitală);

- exo - (poziţia îndepărtată de linia medio-sagitală);

c) Pentru deformaţiile în plan vertcal

- infra – (pentru a indica o dezvoltare insuficientă);

Prefixele în terminologia dentară:

- vestibulo – (pentru deplasare spre vestibul);

Calificativul precizează sediul exact al anomaliei calificative. În terminologia maxilo-facială

1.Care precizează partea anatomică lezată:

- facială totală, facială superioară, facială inferioară;

- unilaterală sau bilaterală;

Calificativele de asemenea se împart în două categorii.

1. Care specifică sediul malocluziei sau malpoziţiei:

- superior sau inferior;

2. Care precizează varietatea de deplasare dentară:

- gresiune – (deplasarea dintelui în totalitate);

- versiune – (înclinarea dintelui atunci cănd axul său este rectiliniu);

Definiţie. Sindromul ocluziei adânci este o tulburare de creştere şi dezvoltare, cu caracter

Dupa clasificare Germana se imparte in 3 aspecte clinice:

Școala franceză descrie două forme clinice:

În ambele sisteme se descriu trei grade de gravitate:

- Gradul II -- incisivii superiori şi acoperă pe cei inferiori cu valori cuprin

Factorul constituţional. Importanţa acestuia este demonstrată de caracteristica

Factorii generali de dezvoltare. Carenţele în metabolism pot sta la baza unui

Deglutiţa atipică. Interpoziţia limbii în actul de deglutiţie interarcade produce sindromul de

Sub influenţa forţelor musculare schimbate direcţional şi ca mărime apar răspunsuri

Sugerea degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă

Manifestări clinice exobucale:

Aspectul facial. Morfologia faciala este diversă, expresia valabilităţii răspunsurilor

9. Ocluzia adâncă, forma clinică ” în acoperiș”. Manifestările clinice endobucale.

In sindromul de compresiune maxilară se produc modificări ale bazelor alveolare față

10.Metode de diagnostic ale ocluziei adânci.

Diagnosticul compresiunii de maxilar se pune pe baza examenului clinic şi a examenelor

Semnele patognomonice sunt:

4. mäsurătorile antropologice, ce confirmă schimbarea indicilor de lățime și lungime a arcadei

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face cu:

1. În sindromul de endoalveolie cu în ghesuire (Clasa a ll,-a) sunt caracteristice urmãtoarele