Sunteți pe pagina 1din 7

Cultura trandafirilor

Plantarea

Perioada favorabilă pentru plantare este toamna, în perioada cuprinsă între mijlocul lunii octombrie-
mijlocul lunii noiembrie. Plantarea de primăvară trebuie făcută înainte de pornirea mugurilor, adică
până la mijlocul lunii martie sau cel târziu până la mijlocul lunii aprilie în anii cu iernile lungi.

Dimensiunile gropilor de plantare sunt de 40 x 40 x 40 cm.

Distanţele de plantare depind de mai mulţi factori: grupa trandafirilor (teahibrizi, floribunde, etc.),
vigoarea soiului şi scopul urmărit. Prezentăm mai jos, informativ, distanţele minime de plantare pentru
trandafirii folosiţi cu scop ornamental în parcuri sau grădini:

Distanţa minimă
Grupa
Între plante (m) Între rănduri (m)
Teahibrizi 0,5 0,9-1
Floribunde 0,5 0,9-1,2
De parc 1 1,5-2
Englezeşti 1 1,5-2
Acoperitori 0,5 0,7-0,8
Miniatur 0,25 0,7-0,8
Urcători 1,3 2-2,5

Pregătirea pentru plantare constă în fasonarea plantelor, adică scurtarea rădăcinilor la cca 20 cm şi a
ramurilor la 4-5 muguri (adică la 15-17 cm) şi mocirlirea rădăcinilor.

Primăvara ramurile se taie scurt, la 2 – 3 muguri.

Mocirlirea are loc după fasonare şi constă în introducerea rădăcinilor într-o suspensie de consistenţa
smântânii, compusă din pământ, bălegar proaspăt de vită şi apă.

Plantarea propriu-zisă începe prin formarea pe fundul gropii a unui muşuroi înalt de 10-12 cm din sol
amestecat cu gunoi bine putrezit. Planta se aşează cu rădăcinile răsfirate pe muşuroi, după care se
acoperă cu pământ până la aproximativ 2/3 din adâncimea gropii. Se tasează uşor prin călcare de la
exterior spre interior. Punctul de altoire, materializat prin nodul din care pornesc ramurile, se
poziţionează cu 2-3 cm sub nivelul solului.

Se continuă umplerea gropii cu pământ amestecat cu 4-5 kg de gunoi bine fermentat. După ce groapa
s-a umplut, se tasează din nou, se udă cu 8 – 10 l apă în 2 – 3 reprize, apoi ramurile se muşuroiesc
până la înălţimea de aproximativ 20 cm faţă de nivelul solului.

La plantarea de primăvară, înălţimea muşuroiului este doar de 10 – 12 cm, deoarece nu mai e pericol
de ger, ci doar de secetă.
Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi de grajd proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarece
compromiteţi prinderea plantei!

Lucrările de îngrijire

Au ca scop asigurarea condiţiilor de viaţă optime plantelor, a căror urmare este creşterea viguroasă,
înflorirea bogată şi durata de viaţă lungă. Deşi nu toate lucrările au aceeaşi importanţă, neglijarea
unora aduce după sine reducerea efectelor celorlalte.

a) Dezgropatul

Prima lucrare a anului se face când a trecut pericolul îngheţurilor sub -7 -8 °C şi mugurii au început
deja să se umfle. În funcţie de zonă, acest monent coincide cu începutul sau mijlocul lunii martie.

b) Lucrările mecanice ale solului

Pe perioada de vegetaţie au scopul de a menţine solul afânat şi lipsit de buruieni.

Săpatul de primăvară se face după dezmuşuroit şi tăieri. Cu această ocazie se încorporează în sol
îngrăşămintele organice sau chimice.

Praşilele din perioada de vegetaţie se fac la o adâncime mai mică, adică la 8 – 10 cm. În funcţie de
gradul de îmburuienare, anual se fac 6 – 8 praşile.

c) Îngrăşarea

Îngrăşămintele organice (de exemplu: gunoiul de grajd) sau îngrăşămintele chimice complexe se
încorporează în sol toamna sau primăvara la o adâncime de 20 -25 cm la o distanţă minimă de 25 – 30
cm de tulpină.

În lunile mai şi iunie se pot folosi suplimentar îngrăşăminte foliare, aplicate în 2 – 3 ocazii.
Concentraţia soluţiei utilizate nu trebuie să depăşească 1%, iar momentul optim al aplicării este până
la ora 10 – 11 înainte de masă.

d) Udarea

În perioadele secetoase udarea se face la intervale de 10 – 14 zile cu o cantitate de 20 – 30 l / mp.


Regulile ce trebuiesc avute în vedere sunt următoarele:

• se umectează stratul de sol în care se găsesc rădăcinile, adică până la 50 – 60 cm adâncime;

• pe solurile nisipoase se udă mai des şi cu doze moderate, pe gele grele, argiloase, mai rar, dar cu
doze mari;

• se evită udarea frunzişului; udarea prin aspersiune să se facă în cursul nopţii;

• apa folosită la udare să nu conţină substanţe chimice dăunătoare.

e) Tratamente fitosanitare

Este mai puţin costisitoare prevenirea atacurilor bolilor şi dăunătorilor, decât tratarea prin măsuri
curative. Prezentăm mai jos bolile şi dăunătorii cei mai cunoscuţi:

Boala Condiţii favorabile Perioada Fungicide utilizate


Făinarea Temperaturi peste 25 °C 15 iun.– 15 aug. Tilt, Karathan, Topas, Systhane, etc.
Pătarea neagră Perioade ploioase, ceaţă, 15 mai – 15 sept. Dithane, Captadin, Euparen,
temperaturi peste 15 °C Systhane, etc.
Rugina Perioade ploioase, 15 mai – 15 sept. Dithane, Captadin, Euparen,
temperaturi peste 15 °C Systhane, etc.

Dăunătorul Perioada de atac Insecticide utilizate


Păduchii verzi mai – septembrie Decis, Fastac, Mospilan, etc.
Păianjenii roşii iunie – august Mitac, Nissorum, Danirun, etc.
în perioade secetoase
Tripşii mai – septembrie Mospilan, Sinoratox, etc.
Sfredelitorul aprilie – august Mospilan, Sinoratox, etc.

Dăm un exemplu de tratamente fitosanitare aplicate în cursul unui an:

Perioada 15 – 20 apr. 1 – 5 mai 5 – 10 iunie 20 – 25 iunie 15 – 20 iulie


Substanţele Captadin + Dithane + Systhane + Bavistin + Topas +
folosite Mospilan Sinoratox Decis Nissorum Mospilan

f) Îndepărtarea drajonilor de portaltoi

Lăstarii porniţi de sub punctul de altoire sau din rădăcini provin din portaltoiul sălbatic. Dacă nu sunt
îndepărtaţi din timp, drajonii sălbatici vor „invada” planta.

Tăierea trebuie făcută de la baza drajonilor. La trandafirii altoiţi în trunchi, se îndepărtează şi lăstarii
ce apar din trunchi.

g) Tăierile

La executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:

• intensitatea tăierilor depinde de grupa din care fac parte trandafirii (teahibrizi, urcători, etc.) şi
destinaţi florilor (decor sau flori tăiate);

• se elimină ramurile atacate de boli şi dăunători, cele rupte sau uscate; dacă tufele au suferit de ger,
scurtarea se face până la zona sănătoasă;

• ramurile ce tind spre interiorul tufelor, îndesindu-le, cele subţiri şi cele bătrâne (peste 3-4 ani) se
elimină;

• rănile provocate la tăierea cu fierăstrăul a ramurilor groase (peste 2 – 3 cm) se ung cu vopsea de ulei
sau substanţe de protecţie.

În funcţie de momentul aplicării, tăierile pot fi: de toamnă (de uşurare), de primăvară şi de vară.

Ansamblul tăierilor se realizează prin două feluri de intervenţii: eliminarea sau îndepărtarea ramurilor
prin care se înţelege tăierea lor din locul de inserţie şi scurtarea ramurilor, adică îndepărtarea unei
porţiuni deasupra unui număr oarecare de muguri.
Tăieri
Grupa
de toamnă de primăvară de vară
teahibrizi 50 – 60 cm deasupra - se lasă 5 – 6 ramuri, fiecare cu se îndepărtează floarea ofilită
solului 7–8 muguri cu 2–3 frunze
floribunde 50-60 cm deasupra - se lasă 7-8 ramuri fiecare cu 7-8 se îndepărtează florile ofilite
solului muguri cu 2-3 frunze
de parc şi 70-80 cm deasupra - numai porţiunile degerate; se îndepărtează florile ofilite
englezeşti solului - se răresc (dacă e cazul) cu 2-3 frunze
miniatur 12-15 cm deasupra - numai porţiunile degerate; se îndepărtează florile ofilite
solului - se răresc (dacă e cazul) cu 2-3 frunze
acoperitori se scurtează moderat - se răresc (dacă e cazul) se îndepărtează florile ofilite
cu 2-3 frunze
urcători - - se răresc; se îndepărtează florile ofilite
- se scurtează moderat ramurile cu 2-3 frunze
laterale tinere
trandafiri ramurile de coroană - se răresc la 5-6 ramuri; se îndepărtează florile ofilite
cu trunchi se scurtează la 40 cm - ramurile se scurtează la 20-25 cu 2-3 frunze
cm;
- pe ramurile principale se lasă 2-
3 ramuri secundare scurtate la 3-4
muguri

h) Protejarea contra gerului

După tăierile de uşurarea din toamnă, baza trandafirilor se muşuroieşte cu pământ la aproximativ 20-
30 cm înălţime. În cazul trandafirilor miniatur, muşuroiul va avea doar 10-15 cm.

Ramurile trandafirilor urcători se imobilizează prin legare la spalier pentru a evita degerarea lor ca
urmare a efectelor nedorite ale vânturilor puternice din zilele de iarnă, când temperatura are fluctuaţii
de până la 20 °C în cursul unei zile (amiaza +5 - 6 °C, noaptea -12 -15 °C).

Trandafirii cu trunchi pot fi protejaţi mai greu. Metoda aplecării trunchiului (implicit şi a coroanei) şi
acoperirea acestora cu pământ este greoaie (mai ales la plantele în vârstă care au trunchiul îngroşat) şi
necesită un volum mare de muncă, existând tot timpul pericolul ruperii şi deteriorării plantei.

Însăcuirea coroanei cu pânză de sac umplută lejer cu paie şi rigidizarea tulpinii faţă de par prin legare
în 2-3 locuri este o metodă practică.

Nu folosiţi saci din polietilenă, deoarece nu permit aerisirea, iar în zilele însorite din februarie vor
porni mugurii, care apoi pot degera.
Cultura pomilor fructiferi
Plantarea

Perioada de plantare coincide cu perioada repaosului vegetal, adică toamna între 20 octombrie – 20
noiembrie şi primăvara între 1 martie – 20 aprilie.

Distanţele de plantare uzuale pentru speciile de pomi fructiferi sunt următoarele:

Specia Distanţa
între rânduri (m) pe rând (m)
măr/franc, cireş 6 5
păr, prun, cais, piersic,
5 4
nectarin
măr/vegetativ, vişin 4 3

Înaintea plantării propriu-zise se sapă gropile la 50 x 50 x 50 cm şi se fasonează tulpina şi rădăcinile


pomului.

Materialul săditor fasonat se introduce cu rădăcinile într-o mocirlă compusă din balegă proaspătă de
bovine, pământ şi apă, în aşa fel încât fiecare ramificaţie să fie acoperită cu o peliculă fină din această
compoziţie.

Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, adică cu punctul de altoire aflat la 2-
3 cm deasupra nivelului solului. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcini, se efectuează tasarea
prin călcare.

Odată cu plantarea, se administrează 10-15 kg gunoi de grajd fermentat în amestec cu pământul şi se


udă cu 12-15 l apă. În final, se execută un bilon de protecţie de 20-25 cm. Când plantarea se face
primăvara, bilonul va avea doar 12-15 cm înălţime.

Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarece
compromiteţi prinderea plantei.
Lucrările de îngrijire

Considerăm cunoscute noţiunile de bază referitoare la lucrările mecanice ale solului, îngrăşare, udare
şi tăieri şi de aceea acordăm atenţie deosebită tratamentelor fitosanitare, capitol neglijat sau considerat
dificil pentru majoritatea pomicultorilor debutanţi.

În continuare facem referire la reţete minimale aplicate pomilor din jurul casei sau aflaţi în livezi
mixte de diferite mărimi. Astfel se urmăreşte orientarea către grupele de insecto-fungicide, aflate în
comerţ, care permit ca aceeaşi soluţie să poată fi folosită pentru cât mai multe specii de pomi existenţi
în alcătuirea livezii. Primele două tratamente se aplică în timpul iernii (ianuarie, februarie) în zilele cu
temperatura peste 3-4 °C. Se vor îmbăia prin stropire toate speciile de pomi fructiferi. Primul
tratament se face cu unul din substanţele: Oleocarbetox, sau Carbetox, sau Polisulfură de bariu, iar al
doilea tratament, la un interval de cel puţin 10 zile, cu Sulfat de cupru, fără var, în concentraţie de 3%.

În cursul vegetaţiei, recomandăm următoarele tratamente:

10-15 aprilie: Captadin+Decis toate speciile


25-30 aprilie: Dithane+Sinoratox toate speciile
10-15 mai: Topsin+Mospilan toate speciile
25-30 iunie: Systhane (sau Bavistin) + măr
Sinoratox
Dithane + Decis păr, prun, cais, piersic,
nectarin
5-10 iulie: Topsin+Nissorum măr, păr, prun
5-10 septembrie: Zeamă bordeleză 1% cais, piersic, nectarin,
cireş, vişin
În tehnica stropitului manual recomandăm aplicarea tratamentului cât mai mult posibil pe dosul
frunzelor prin atingerea tuturor zonelor aeriene ale plantei. Momentul optim al aplicării tratamentelor
este înainte de masă până la ora 10-11, sau după masa între orele 18-20. În timpul preparării şi
administrării soluţiilor pentru combatere, feriţi-vă de contactul cu acestea, nu consumaţi alimente şi nu
fumaţi.