Istoric[modificare 

| modificare sursă]
În istoria Terrei, munții s-au format și au dispărut continuu, înălțându-se semeți doar pentru a fi
apoi erodați și transformați în banale dealuri. Cei mai înalți sunt cei mai tineri. Muntele Everest a
început să prindă contur abia cu circa 15 milioane de ani în urmă, în epoca maimuțelor
antropoide. În deplasarea lor continuă pe fața pământului, plăcile continentale și cele oceanice se
lovesc unele de altele, uneori înregistrându-se coliziuni frontale: aceste ciocniri sunt cele care
duc la formarea marilor lanțuri muntoase. Când o placă oceanică alunecă sub una continentală,
rocile sale sunt împinse în adâncurile fierbinți ale Terrei și se topesc; o parte a acestor roci topite
formează un șir de vulcani la suprafață. Concomitent, placa continentală se încrețește de-a
lungul liniei frontale, născând alți munți când două plăci continentale se ciocnesc un volum uriaș
din scoarța terestră este împins în sus, așa cum se întâmplă la ciocnirea a două trenuri, văzută
cu încetinitorul. Odată munții formați însă, asupra lor se abat alte forțe ale naturii, erodându-i
până ce întregul proces se reia, în decursul a milioane de ani. Formarea munților este un ciclu
fără sfârșit, masive aflate în diverse stadii ale acestui ciclu putând fi întâlnite pretutindeni în lume.