Tema : Atropina, formulele izomerice şi mecanismul de

acţiune.

Cel mai vechi medicament parasimpatolitic de referinţă este atropina sau

hiosciamina. Este un alcaloid conţinut în unele plante cum sunt Atropa
belladonna şi Datura stramonium. Din punct de vedere chimic, este
esterul acidului tropic cu o bază organică complexă numită tropina.
Atropina există în 2 forme izomerice, una levogiră şi alta dextrogiră, dar
forma levogiră (l-hiosciamina) este de cel puţin 100 de ori mai activă
decât forma dextrogiră (d-hiosciamina). Preparatele comerciale sunt
racemizate (conţin ambii izomeri) şi, în principiu, efectul lor este cu atât
mai intens, cu cât forma levogiră este în proporţie mai mare. Structura
aminică nepolară conferă moleculei o liposolubilitate, care şi permite să
traverseze cu uşurinţă membranele biologice.

Izomerii atropinei:

L-hiosciamina
Hiosciamina este un alcaloid tropanic care se poate găsi în planta
ciumăfaie (Datura stramonium) în Atropa belladonna și mai ales în
Hyosciamus niger (măselariță), toate aceste trei specii aparținând
familiei solanaceelor. Este o substanță toxică antagonistă aceticolinei
prin blocarea receptorilor de acetilcolină, fiind deci un anticolinergic. În
medicină este folosit ca parasimpatolitic, spasmolitic, midriatic și ca
antidot în unele intoxicații cu pesticide.

D-hiosciamina
2.Mecanismul de acţiune
Medicamentul se absoarbe bine din tubul digestiv şi la nivelul
mucoaselor, dar străbate relativ greu tegumentele, cu excepţia
tegumentului situat posterior de lobul urechii . Pătrunde bine în
majoritatea ţesuturilor şi străbate bariera hematoencefalică.
Eliminarea medicamentului din organism se face în proporţie de 60 %
prin excreţie urinară, restul fiind metabolizat prin hidroliza şi conjugare.
Timpul de înjumătăţire este în jur de 2 ore, dar la nivelul ochiului
medicamentul persistă mult mai multă vreme. Toate acestea fac ca
atropina să acţioneze asupra multor organe, aparate şi sisteme.
Acţiunea atropinei asupra cordului. Atropina creşte frecvenţa sinusală,
producând tahicardie, creşte excitabilitatea fibrelor miocardice, creşte
viteza de conducere atrioventriculara, creşte contractilitatea fibrelor
atriale şi diminuează intensitatea reflexelor vagale. Toate aceste efecte
sunt prezente numai la nivelul atriilor şi porţiunii superioare a joncţiunii
atrioventriculare, restul cordului nefiind inervat vagal. În general, la
doze terapeutice, efectele atropinei asupra cordului nu sunt atât de
importante, încat să producă modificări ale tensiunii arteriale.
Acţiunea atropinei asupra vaselor sanguine. Atropina produce în doze
mari vasodilataţie. Mecanismul este neprecizat, dar se apreciază în
general că vasodilataţia este o modalitate de creştere a termolizei,
compensator scăderii termolizei, ca urmare a scăderii secreţiei sudorale.
La nivelul cavitatii bucale, medicamentul scade secreţia salivară,
uscaciunea gurii fiind un efect nedorit comun al medicamentului.
Uneori, scăderea secreţiei salivare este atât de importantă, încat
determină tulburări de vorbire.
La nivelul stomacului, inhibă secreţia clohidropeptică şi motilitatea. Este
inhibată mai mult secreţia bazală, decât secreţia provocată. Scade, în
principal, secreţia produsă în faza cefalică, mai puţin cea produsă în faza
gastrică şi foarte puţin cea din faza intestinală. Aciditatea gastrică scade
mai puţin, comparativ cu scaderea secreţiei de acid clorhidric, deoarece
este redusă de asemenea secreţia ionilor bicarbonat. Se reduce, de
asemenea, secreţia de mucus, care are rol protector pentru mucoasa
gastrică, dar efectul scăderii secreţiei de mucus este însoţit de scăderea
secreţiei de pepsina.
Acţiunea atropinei asupra intestinului. Atropina scade motilitatea
propulsivă, creşte tonusul sfinterelor şi scade secreţia intestinală.
Acţiunea atropinei asupra aparatului respirator. Atropina scade secreţiile
şi relaxează musculatura bronica. Sunt diminuate secreţiile salivară,
faringiană şi traheobronică, iar acest fapt previne apariţia
laringospasmului, în cursul anesteziei generale, ceea ce permite
utilizarea atropinei ca preanestezic. La bolnavii respiratori, scăderea
secreţiilor traheobronice creşte vâscozitatea acestora, îngreunându-le
eliminarea, ceea ce poate avea consecinţe negative.
Acţiunea atropinei asupra sistemului nervos central. Efectele atropinei
sunt multiple, deoarece medicamentul străbate bariera hematoencefalica.
Prin blocarea unor receptori muscarinici din creier, medicamentul creşte
tonusul vagal, ceea ce contracarează parţial unele din efectele
parasimpatolilitice periferice.