Sunteți pe pagina 1din 6

Digestia

Dispepsia

Tractul gastro-intestinal asigură aportul continuu de apă, electroliți și substanțe nutritive


necesare organismului. În vederea realizării acestor funcții, este necesară:
1. Deplasare alimentelor prin tractul alimentar;
2. Secreția sucurilor digestive și digestia alimentelor;
3. Absorbția produselor de digestie, a apei și a electroliților;
4. Circulația sângelui prin segmentele tubului digestiv în vederea transportului substanțelor
absorbite;
5. Controlul acestor funcții prin intermediul sistemului nervos și endocrin.

Majoritatea substanțelor întâlnite în alimente au structură chimică complexă, diferită de cea a


constituenților organismului, și nu pot fi preluate ca atare din natură. Ele suferă, în prealabil,
transformări mecanice, fizice și chimice. Totalitatea acestora reprezintă digestia alimentelor.
Prin digestie, principiile alimentare sunt descompuse în molecule simple, fără specifitate
biologică, iar acestea pot fi absorbite la nivelul mucoasei intestinale.

În tubul digestiv există enzime specifice pentru fiecare tip de substanță organică. Astfel,
proteinele suferă sub acțiunea enzimelor proteolitice (proteaze), care le desfac până la
aminoacizi. Glucidele cu moleculă mare sunt scindate de către enzimele amilolitice (glicolitice)
până la stadiul de glucide simple. Lipidele sunt hidrolizate de către enzimele lipolitice (lipaze).

Una dintre cele mai întâlnite tulburări ale digestie este dispepsia.
Dispepsia este o problemă clinică comună, care se manifestă prin tulburarea procesului de
digestie, de orice cauză.Evaluarea inițială ar trebui să se concentreze pe identificarea și
tratarea cauzelor potențiale ale simptomelor, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian, ulcerul
peptic și efectele secundare ale medicamentelor.

Dispepsia (indigestia) - simptome


Dispepsia este un conglomerat de simptome cu sau fără substrat organic în care durerea
cronică sau recurentă, localizată în abdomenul superior este elementul principal. Durerea poate
fi singurul element care caracterizează dispepsia sau poate fi asociată cu: saţietate precoce,
plenitudine postprandială, greaţă, vărsături, eructaţii, pirozis. Dispepsia este o problemă clinică
comună văzută atât de medicii de medicină de familie, cât și de gastroenterologi.Evaluarea
inițială ar trebui să se concentreze pe identificarea și tratarea cauzelor potențiale ale
simptomelor, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian, ulcerul peptic și efectele secundare ale
medicamentelor, dar și recunoașterea celor care prezintă riscuri pentru afecțiuni mai grave, cum
ar fi cancerul gastric. Evoluţia dispepsiei este limitată, prognosticul este bun, tratamentul este
simptomatic şi etiologic (se tratează cauza care a dus la apariția dispepsiei). Dispepsia mai este
cunoscută în termeni populari ca și indigestie.

În ţările industrializate, între 25 – 40 % din populaţia adultă suferă de dispepsie recurentă.


Dintre toți adulții, 30 – 40 % prezintă simptome precum durere abdominală superioară sau
disconfort, dar o cauză organică se găsește doar la o minoritate dintre pacienții care solicită
îngrijiri medicale, iar restul grupului este marcat ca având dispepsie funcțională. Aceasta din
urmă este asociată frecvent cu sindromul de colon iritabil.

Tipuri de dispepsie și cauzele acestora


I. Dispepsia Organică (40% din cazuri):
● boli organice ale tractului gastro-intestinal: refluxul gastroesofagian, gastropareza
(diabetică, după intervenția de vagotomie), cancerul gastric sau esofagian, malabsorbţia
(boala celiacă, intoleranţa la lactoză), ulcer peptic, patologia vasculară ischemică,
parazitoze (Giardia intestinalis, Strongyloides stercoralis);
● medicamente: Aspirina, antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), antibiotice (macrolidele,
Metronidazolul, sulfonamidele), Teofilina, Digoxinul, diuretice de ansă, fierul,
suplimentele de potasiu, inhibitorii enzimei de conversie, estrogenii;
● afecţiunile bilio – pancreatice: pancreatita cronică, cancerul pancreatic, litiaza biliară,
diskineziile sfincterului Oddi;
● boli sistemice: diabetul zaharat, patologia tiroidei, infarctul miocardic, insuficienţa
cardiacă congestivă, insuficienţa renală, boli de colagen (lupus eritematos sistemic,
sindromul Sjogren) etc.

II. Dispepsia Funcţională (60% din cazuri)


Conform criteriilor Roma III (întâlnirea unui grup de medici experţi în boli digestive care au
stabilit criteriile de diagnostic), dispepsia funcțională se caracterizează prin prezenţa
simptomelor dispeptice ( saţietate precoce, plenitudine postprandială, durere sau arsură
epigastrică cu topografie abdominală) în absenţa leziunilor organice.

Triada caracteristică dispepsiei funcționale cuprinde:


● simptome persistente sau recurente (durere sau disconfort în abdomenul superior
prezentă cel puţin o dată pe săptămână în ultimele 3 luni, dar cu debut de 6 luni);
● absenţa unei afecţiuni organice (inclusiv prin explorare endoscopică);
● nu se poate evidenţia ameliorarea simptomelor după defecaţie sau existenţa
concomitentă a modificărilor în numărul sau consistenţa scaunelor.

Clasificare:
● sindromul dispeptic postprandial: durere epigastrică asociată cu inapetenţă, greaţă şi
balonare postprandială, cauzată în special de alterarea funcţiei motorii a stomacului;
● sindromul durerii epigastrice: durere epigastrică de tip ulceros (ritmată de ingestia de
alimente), cauzată în special de alterarea funcţiei secretorii a stomacului;
● dispepsia neinvestigată: pacienţii la care nu au fost efectuate explorările diagnostice.

Tabloul clinic în dispepsia funcțională


Pacientul, mai frecvent de sex feminin, prezintă durere sau distensie la nivelul etajului
abdominal superior în raport cu alimentaţia, asociată sau nu cu alte simptome digestive, având
caracter cronic recurent, fără semne clinice, biologice, imagistice, histologice de afectare
organică.
Anamneza trebuie să stabilească debutul şi durata durerii epigastrice, debutul de 6 luni şi
prezenţa de cel puţin o dată pe săptămână în ultimele 3 luni fiind argumente de diagnostic.
Anamneza are un rol major în caracterizarea durerii ca fiind de tip funcţional:
● durerea este intermitentă și nu este punctiformă;
● nu iradiază în tot abdomenul sau în torace;
● poate avea caracter de arsură fără iradiere retrosternală;
● intensitate moderată spre mare;
● este în relaţie cu ingestia de alimente (produsă, ameliorată sau remisă), dar poate
apărea şi pe nemâncate;
● nu este calmată de emisia de scaun sau gaze, nu are caracterul durerii biliare;
● nu se însoţeşte de simptome de alarmă (hematemeză, melenă, inapetenţă, scădere
ponderală, febră).
Pacientul poate relata senzaţia de distensie sau plenitudine postprandială după prânzuri de
dimensiuni medii, senzaţia de saţietate precoce care nu permite terminarea unui prânz normal,
meteorism postprandial localizat în etajul abdominal superior, greaţă, eructaţii, simptome
apărute de câteva ori pe săptămână în ultimele 3 luni, asociate sau nu cu durere epigastrică
(sindromul dispeptic postprandial).
Istoricul medical familial şi personal este important pentru diagnostic şi conduita terapeutică:
antecedente de cancer gastric, ulcer peptic, diabet zaharat, consumul de antibiotice,
antisecretorii gastrice, eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori.
O atenție deosebită ar trebui acordată unei revizuiri aprofundate a medicamentelor,
deoarece pacienții adesea nu își informează medicii cu privire la medicamentele fără rețetă
medicală sau medicamentele pe bază de plante. Lipsa directă a pacienților cu privire la
utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene poate fi facilitată prin enumerarea medicamentelor
disponibile sau prin chestionarea celor pe care le iau pentru durerile de cap, durerile de spate,
artrită etc. Dacă se identifică un medicament potențial abuziv, ar trebui oprit dacă este posibil
din punct de vedere clinic sau medicamente alternative ca și substiție. Dacă antiinflamatoarele
nesteroidiene nu pot fi oprite, este necesar adăugarea unui inhibitor al pompei de protoni sau
schimbarea antiinflamatorului nesteroidieni la un inhibitor selectiv al ciclooxigenazei (Celecoxib)
poate reduce simptomele.
Examenul clinic obiectiv al pacienților cu dispepsie funcțională este normal. Starea de
nutriţie este bună, pacientul este afebril, tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, nu
există adenopatii. Abdomenul este suplu, mobil cu respiraţia, fără mase tumorale palpabile, fără
hepato-splenomegalie, fără semne de iritaţie peritoneală.

Investigații paraclinice pentru dispepsia funcțională


● analizele biochimice de rutină – nu aduc date în susţinerea diagnostică pentru sindromul
dispeptic, dar se fac pentru excluderea anemiei (hemoleucogramă, fier, feritină normale)
şi inflamaţiei (proteina C reactivă, viteza de sedimentare a hematiilor sunt normale);
● prezenţa infecţiei cu Helicobacter pylori nu exclude diagnosticul de dispepsie
funcțională, există dispepsie funcțională cu Helicobacter pylori (pacienţii la care
eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori nu a dus la dispariţia simptomelor);
● endoscopia digestivă superioară („gold standardul”) se efectuează obligatoriu după 45
de ani, la pacienţii cu istoric familial de cancer gastric şi la cei cu anemie sau alte semne
de alarmă asociate pentru a exclude leziunile organice, inclusiv gastrita cronică (cu
recoltarea de biopsie); exclude alte leziuni organice și confirmă diagnosticul pozitiv de
dispepsie funcțională;
● în cazuri selecţionate pentru excluderea altor afecţiuni: explorarea endoscopică,
radiologică sau prin videocapsulă a intestinului subţire, pH-metrie esofagiană pe 24 ore,
manometrie esofagiană, ecografie abdominală, eventual CT (computer – tomograf),
endoscopia digestivă superioară cu biopsie duodenală (excludere boala celiacă),
examen psihologic (stres prelungit, suprasolicitare fizică, tulburări psihiatrice).
La un pacient sub 45 de ani, fără factori de risc pentru cancer gastric, cu examen clinic
normal, fără anemie se testează şi se tratează infecţia cu Helicobacter pylori, iar endoscopia se
poate face dacă simptomele persistă în ciuda eradicării infecţiei sau testul terapeutic cu
inhibitori de pompă de protoni de 4 săptămâni recomandat celor fără infecţie cu Helicobacter
pylori este negativ. Din punct de vedere statistic, studiile au arătat că 40% din pacienţii
dispeptici ce fac endoscopie digestivă au dispepsie funcțională, 40% au boală de reflux
gastroesofagian, 13% au ulcer peptic şi doar 3% au cancer gastric sau esofagian.

Tratamentul pentru dispepsia funcțională


1) Regimul igieno – dietetic
Tratamentul igieno – dietetic constă în schimbarea stilului de viaţă şi conştientizarea
caracterului benign, dar recurent al afecţiunii. Se recomandă administrarea a 5 mese pe zi (3
mese principale şi 2 gustări), fără grabă, după un orar regulat. Micul dejun este obligatoriu şi
reprezintă, alături de prânz, principala masă. Alimentele care produc simptomele (alimentele
acide, condimentate, alimentele grase etc.) trebuie excluse doar pe o perioadă limitată de timp
pentru a evita dezechilibrele nutriţionale. Se recomandă scăderea în greutate, iar consumul de
alcool, cafea, fumatul sunt contraindicate. Regimul dietetic trebuie să fie individualizat,
tranzitoriu şi fără restricţii exagerate, pacientul nu adoptă un regim pe viaţă, ci un stil de viaţă
sănătos.

● dietă bogată în fibre este o modalitate bună de a gestiona sănătatea digestivă; are efect
de curățare a intestinului și de a face digestia un proces mai curat și mai curat;
● fructe, nuci, leguminoase și alimente integrale sunt ambalate cu fibre și o alegere
excelentă pentru protejarea împotriva indigestiei; multe iaurturi și cereale au fost, de
asemenea, fortificate cu fibre;
● consumul unei alimentații echilibrate care exclude alimentele picante sau grase este
esențială;
● asigurați-vă că consumați lichide cu fiecare masă.

2) Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos utilizează o serie de agenţi terapeutici ce acţionează pe verigile
patogenice ale dispepsiei funcționale. Principalele clase de medicamente utilizate sunt: agenţii
antisecretori gastrici (inhibitorii de pompă de proton şi blocanţii receptorilor H2), protectorii de
mucoasă şi antispasticele (Sucralfat, Bismut, ulei de chimen şi mentă), prokineticele
(Metoclopramid, Domperidon, Trimebutina, Tegaserod), antidepresivele. Eradicarea infecţiei cu
Helicobacter pylori poate determina dispariţia simptomelor la o proporţie mare de pacienţi cu
dispepsie funcțională, dar este imprevizibil care dintre aceştia vor răspunde.

Odată ce o cauză organică a simptomelor este exclusă, se face un diagnostic de dispepsie


funcțională. Din păcate, tratamentele eficiente pentru dispepsia funcțională sunt limitate, deși
medicația ce scade secreția acidă, antidepresivele, antispasmodicii și prokineticele pot oferi o
ușurare a simptomelor la pacienții selectați. Asigurarea reasigurării absenței unei patologii
semnificative este importantă pentru gestionarea ulterioară și deseori exclude necesitatea unor
teste suplimentare. Dispepsia funcțională severă sau „refractară” ar trebui să aducă la
cunoștința clinicienilor posibilitatea unei diagnostice greșite și poate justifica o evaluare
suplimentară.

A) Medicația antisecretoare:
● este superioară tratamentului de eradicare Helicobacter pylori în dispepsie;
● durata tratamentului este de 2 – 8 săptămâni;
● acţiunea benefică se bazează pe diminuarea acidităţii gastrice şi sensibilităţii duodenale;
● cei mai potenți sunt IPP (inhibitorii pompei de protoni), după care vin și inhibitorii
receptorilor histaminici H2, placebo;
● se administrează ca primă linie de tratament în sindromul durerii epigastrice comparativ
cu sindromul dispeptic postprandial.
a) Inhibitorii pompei de protoni:
● Omeprazol, Pantoprazol, Lanzoprazol, Esomeprazol;
● ca și acțiune, aceștia inhibă secreția acidă gastrică;
● au eficiență maximă dacă se administrează cu 30 minute anterior meselor;
● efecte secundare: cefalee, diaree, nefrite interstițiale, precipită osteoporoza, hepatite,
atrofie gastrică. precipită evoluția colitei cu Clostridium difficile.
b) Antagoniștii receptorilor histaminici H2:
● Cimetidină, Ranitidină, Famotidină;
● ca și acțiune, aceștia inhibă receptorii H2 de la nivelul celulelor parietale gastrice și scad
secreția acidă gastrică;
● se administrează înainte de masă;
● nu se administrează pe termen lung din cauza multiplelor efecte adverse;
● efecte secundare: ginecomastie, astenie, halucinații, somnolență, creșterea
transaminazelor, leucopenie, trombocitopenie, diaree, creșterea creatininei.
B) Medicaţia prokinetică:
● Metoclopramid (10 mg x 3/zi), Domperidom (10 mg x 3/zi);
● ca și acțiune, aceștia cresc presiunea sfincterului esofagian inferior, stimulează
peristaltismul esofagian și accelerează evacuarea gastrică;
● se administrează cu 30 minute înainte meselor principale;
● efecte secundare: diskinezii tardive, amețeli, distonii, agitație.
C) Medicaţia topică de protecție a mucoasei:
● Sucralfat (1000 mg x 4/zi) – se administrează cu 30 minute anterior de mese și la
culcare;
● Gaviscon (10 – 20 ml suspensie x 4/zi) – se administrează postprandial și înainte de
culcare.
D) Medicaţia antidepresivă:
● antidepresivele sunt frecvent utilizate pentru a trata dispepsia funcțională refractară, cu
antidepresive triciclice utilizate adesea ca agenți de primă linie;
● sunt utilizate antidepresive triciclice în doze mici pentru tratamentul dispepsiei
funcționale refractare;
● ca și acțiune, acestea ameliorează simptomele fără a acţiona pe senzaţia de distensie
gastrică;
● inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei ar putea fi un tratament eficace pentru
dispepsia funcțională prin relaxarea fondului (creșterea serotoninei în peretele gastric) și
moduri potențiale de modulare a durerii.
E) Psihoterapia:
● psihoterapia și terapia comportamentală pot oferi, de asemenea, beneficii la pacienții
selectați;
● hipnoza s-a dovedit a fi superioară terapiei de susținere sau unui antagonist al
receptorilor H2;
● terapia de relaxare aplicată, psihoterapia psihodinamică și terapia cognitivă au
demonstrat, de asemenea, beneficiile potențiale.

Evoluţia și complicațiile dispepsiei funcționale


Evoluţia dispepsiei funcționale este o afecțiune benignă, dar cronic recurentă, fără
complicaţii organice, cu afectarea certă a calităţii vieţii pacienților.

Bibliografie:
● Anatomia și fiziologia omului, Ed. Corint Educațional, Cezar Th. Niculescu;
● Dicționar explicativ actualizat, Lucreția Titircă;
● Medicină internă pentru cadre medii, Corneliu Borundel;
● www.newsmed.ro;
● www.reginamaria.ro.

S-ar putea să vă placă și