Vindecarea slăbănogului din Capernaum 

este una din minunile lui Iisus, consemnată în Evanghelia după

Matei (9:1-8), în cea după Marcu (2:1-12) și în cea după Luca (5:17-26).În conformitate cu textul biblic, când
Iisus a intrat în Capernaum, locuitorii de acolo au auzit de venirea sa. Ei s-au adunat într-un număr așa de mare
că nu mai era loc nici în casă, nici înaintea ușii, iar el le predica lor. Acolo au sosit patru bărbați care aduceau cu
ei un slăbănog (un om paralizat). Cum nu puteau să ajungă la Iisus din cauza mulțimii mari de oameni, cei patru
inși s-au suit pe acoperiș și au făcut acolo o spărtură pe unde l-au coborât cu patul pe slăbănog înaintea lui Iisus.
Văzând credința lor, acesta i-a spus slăbănogului: "Fiule, iertate sunt păcatele tale!"
Printre cei care ședeau acolo se aflau și unii cărturari care credeau în ei înșiși că Iisus hulește și că numai
Dumnezeu poate să ierte păcatele oamenilor. Cunoscându-le gândurile, Iisus le-a spus cărturarilor: "De ce
gândiți astfel? Ce este mai ușor a spune acestui slăbănog: Iertate-ți sunt păcatele sau Ridică-te, ia-ți patul tău
și umblă? Dar vreau să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele." Așa că i-a spus
slăbănogului: "Îți spun ție, ridică-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta." Slăbănogul s-a ridicat imediat, și-a luat
patul și a ieșit în văzul tuturor. Toți cei de acolo au fost cuprinși de uimire și i-au adus slavă lui Dumnezeu,
zicând: "Nu am văzut niciodată așa ceva!" Iată, prin această minune, Domnul arată că este Creator şi al
sufletului şi al trupului. Vindecă şi boala sufletului şi boala trupului; iar prin vindecarea celui ce se vede, adică a
trupului, face cunoscută şi vindecarea celui ce nu se vede, adică a sufletului.
Postul - dupa marturisire Sfântului Vasile - este cea mai veche porunca data omului de Dumnezeu. Prin
cuvantul "post" noi intelegem o infranare de la mancaruri, dar si de la toate dorintele rele, pentru ca crestinul sa-
si poata face rugaciunea cu usurinta si sa impace pe Dumnezeu, sa-si omoare poftele si sa castige harul lui
Dumnezeu. Postirea este o fapta de virtute, cu lucrare de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o
forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire. In acelasi timp insa, este si un act de cult, adica o fapta de
cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca este o jertfa, o renuntare de bunavoie la ceva care ne este ingaduit, izvorata
din iubirea si respectul pe care le avem fata de Dumnezeu. Postul este si un mijloc de desavarsire, de omorare a
voii trupului, un semn vazut al ravnei si al sarguintei noastre spre asemanarea cu Dumnezeu si cu ingerii Sai,
care nu au nevoie de hrana. "Postul este lucrul lui Dumnezeu, caci Lui nu-I trebuie hrana" (Sf. Simeon
Tesaloniceanul, rasp. la intreb. 14, p. 327).
În ceea ce privește mâncarea Postul se savarseste in mai multe feluri si anume:
a) Ajunare desavarsita - atunci cand nu mancam si nu bem nimic cel putin o zi intreaga.
b) Postul aspru sau uscat, sau ajunarea propriu-zisa, cand mancam numai spre seara mancari uscate: paine si
apa, fructe uscate, seminte etc.
c) Postul obisnuit sau comun - cand mancam la orele obisnuite, dar numai mancari de post, adica ne infranam
doar de la mancarile de dulce (carne, peste, branza, lapte, oua, vin, grasime s.a.).
d) Post usor (dezlegarea), cand se dezleaga la vin, peste, icre si untdelemn, cum este prevazut in Tipicul Mare
al Bisericii, la anumite sarbatori care cad in cursul posturilor de peste an.

Posturile de o zi in cursul anului sunt in zilele de miercuri si vineri, ziua inaltarii Sfintei Cruci (14 septembrie),
ziua taierii Capului sfantului Ioan Botezatorul (29 august), precum si ajunul Botezului Domnului (6 ianuarie),
post asezat din vremea cand catehumenii se pregateau prin post si rugaciuni spre primirea botezului. Iar
posturile de mai multe zile ale Bisericii lui Hristos sunt: Postul Mare, Postul Nasterii Domnului, Postul
Sfintei Marii (Maicii Domnului) si Postul Sfintilor Apostoli; randuiala dupa care se tin aceste sfinte patru
posturi este scrisa in Tipicul cel Mare al Bisericii.

În renumita predică de pe munte, Domnul Isus a abordat cele mai importante aspecte ale relaţiei noastre
cu Dumnezeu, şi cu privire la  post   a spus următoarele: Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare
posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun,
că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu
oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Postul cel adevarat, iubiți credincioși, trebuie sa-l tinem nu numai cu trupul, ci si cu sufletul. Adica nu numai sa
mancam de post, ci si infranandu-ne de la patimi, ferindu-ne de pacate si ispite. Odata cu infranarea de la
mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul, ci si sufletul, petrecand in rugaciune si pocainta.
Postul intreg, adevarat si desavarsit, este asadar nu numai trupesc, ci si sufletesc. Asa ne invata Biserica in
cantarile postului mare, zicand: "Sa postim post bineplacut Domnului". Postul cel adevarat este instrainarea
de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramant
mincinos. Iar sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Postiti ? Aratati-mi prin fapte, cum. De vedeti pe sarac, aveti
mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati . Nu numai
gura si stomacul sa posteasca, ci si ochiul si urechile si picioarele si mainile si toate madularele trupului vostru.
Rostul postului este folosul trupului si al sufletului, pentru ca intareste trupul si curateste sufletul, pastreaza
sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea si Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori.
Mantuitorul insusi a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea
Evangheliei si tot Mantuitorul ne invata cum sa postim. El ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post
si rugaciune. Amin.