.

Opţiuni privind perfecţionarea evaluării riscului de credit

După cum s-a menţionat anterior, riscul de credit are mai multe accepţiuni, în funcţie de
gradul de risc şi de natura evenimentului de credit (eveniment cu repercusiuni negative). Într-o
accepţiune largă [299], riscul de credit reprezintă expunerea la pierderi ca urmare a apariţiei unui
eveniment de credit (falimentul contractantului; neonorarea de către un contractant a
angajamentelor contractuale scadente; degradarea credit rating-ului contractantului etc.). Cel mai
evident risc de credit – riscul de insolvabilitate (insolvency risk) al unui partener de afaceri,
riscul asociat cu incapacitatea unui contractant de a-şi onora angajamentele contractuale. Include
şi riscul de faliment (default risk) al contractantului. Pentru o bancă comercială, riscul de credit
aferent unui debitor reprezintă riscul de neplată a valorii creditului şi a dobânzilor aferente.
Acesta este cazul extrem de risc de credit ce corespunde apariţiei următorului eveniment de
credit – insolvabilitatea sau falimentul contractantului.
Riscul de credit este cunoscut în literatura de specialitate şi cu denumirea de risc al
contractantului (counterparty risk). Un risc specific de credit este riscul de preplată (pre–
settlement risk) - riscul că contractantul va falimenta înainte ca o plată sau o livrare (angajament
financiar) să devină exigibilă, situaţie în care toate creanţele şi pasivele devin exigibile (aceasta
poate crea presiuni şi dificultăţi altor contractanţi). Spre deosebire de riscul de neplată, acest tip
de risc este relativ obligaţiilor nete ale contractantului (vezi exemplul de mai jos). Unii
asimilează acest tip de risc riscului de insolvabilitate.
Astfel, în literatura de specialitate, riscul de credit asociat evenimentelor extreme este
delimitat în următoarele categorii: default (faliment) al contractantului ca urmare a imposibilităţii
de a onora angajamentul exigibil al firmei date (contractantul devine insolvabil în urma
incapacităţii de a onora obligaţia scadentă a firmei date – risc de faliment) şi default al
contractantului până ca un angajament al firmei să devină exigibil, dar ca urmare a incapacităţii
contractantului de a onora alte angajamente de plată scadente aferente altor contractanţi (riscul
de preplată). Această delimitare este utilizată, în special, de instituţiile financiare pentru o mai
bună gestiune a riscului de credit şi pentru că tratamentul financiar asociat tipurilor de risc de
credit este diferit (vezi exemplul de mai jos).
Un grad mai mic de risc este asociat riscului de neplată. Riscul de neplată (settlement risk)
este riscul că o plată exigibilă aferentă unei obligaţii financiare a unui contractant nu va fi
onorată la timp sau integral. Acest tip de risc este relativ obligaţiilor brute ale contractantului. Pe
piaţa mărfurilor, riscul de neplată este asimilat riscului de livrare. Este riscul nelivrării
mărfurilor exigibile de către un contractant a căror contravaloare a fost achitată deja. Pe piaţa
valutară, un tip specific de risc de neplată este riscul de livrare (delivery risk). Într-o tranzacţie
cu valute, riscul de livrare este riscul asociat neplăţii (nelivrării) sumei în valută contractuală de
către contractant, în situaţia când contravaloarea tranzacţiei a fost achitată deja, risc datorat de
existenţa unui interval de timp dintre cele două reglementări (plăţi). De ex., considerăm o
tranzacţie de cumpărare a 10 000$. Cursul de schimb 13 lei/$. Firma achită contravaloarea
tranzacţiei 130 000 lei şi este expusă la riscul de livrare a 10 000$. Pe piaţa valorilor mobiliare,
acest risc se manifestă ca risc al neremiterii de valori mobiliare – este riscul legat de neonorarea
obligaţiilor de remitere la timp a valorilor mobiliare exigibile de către vânzător. Expunerea la
acest tip de risc este deosebit de importantă în cadrul unor complexe strategii speculative cu
valori mobiliare. Acest tip de risc include şi eventuale disfuncţionalităţi ale casei de compensaţii
(clearing) şi/sau ale depozitarului, în legătură cu neremiterea de valori mobiliare posesorilor de
drept ale acestora.
În cadrul sistemelor de decontare (de ex., clearing la Burse), este utilizată o clasificare
aparte a riscului de credit. Astfel, participanţii la sistemele de decontări şi clearing sunt expuşi la
trei tipuri specifice de risc de credit:
- Riscul valorii brute (principal risk). Riscul că participantul va efectua plata sau livrarea de o
manieră completă şi nu va primi (încasa) contravaloarea exigibilă de la contractantul său.
- Riscul costului de înlocuire (replacement cost risk). Riscul că o obligaţie financiară nu va fi
executată şi, ca rezultat, va cauza pierderea plusurilor (câştigurilor) de valoare latente, aşteptate
de către participant. De ex., Un investitor cumpără un contract forward pe valută (e.g.,
USD/MDL). Cursul forward – 13,20 lei/$. Cantitatea contractului – 10 000$. Scadenţa - peste o
săptămână. Dacă peste o săptămână contragentul nu-şi onorează obligaţia de livrare a 10 000$,
atunci investitorul va fi expus şi riscului costului de înlocuire a celor 10 000$ aşteptaţi conform
contractului la termen. Costul de înlocuire semnifică, în contextul acestei lucrări, valoarea
actuală a unui activ, exprimată în termenele pieţei spot. Dacă cursul spot de cumpărare, la
expirarea contractului forward, va fi de 13,25 lei/$, atunci investitorul va pierde 500 lei (13,25 –
13,20 = 0,05lei/$; 0.05 lei/$ *10000$ = 500 lei).
- Riscul de credit al persoanei terţe (third party credit risk). Riscul de credit asociat
intermediarilor: bănci comerciale, firme de brokeraj etc., indiferent de faptul dacă participantul
şi-a onorat sau nu angajamentele contractuale. De ex., riscul de neplată al firmei de brokeraj,
membră a casei de compensaţii.
Un tip special de risc de credit este riscul de livrare overnight (overnight delivery risk).
Acest risc este datorat diferenţelor temporare inerente zonelor de timp în care operează centrele
de reglementări internaţionale (de ex., New York), care impun ca o plată sau o livrare să fie
efectuată fără a cunoaşte până în ziua următoare dacă fondurile sau activele financiare au fost sau
nu transferate în contul de destinaţie. De ex., plăţi efectuate în $ din Europa în SUA, prin centrul
de reglementări internaţionale din New York.
 Un alt tip de risc de credit este riscul de decontare (clean risk). Reprezintă riscul că un
participant la un contract swap (sau, eventual, contract cap, floor, collar, anumite opţiuni exotice
etc.) nu va efectua o plată exigibilă în termenele stabilite. Exprimă riscul de a pierde o singură
plată aferentă unui contact swap. Acest tip de risc vizează titularii de contracte swap, precum şi
titularii de alte titluri derivate (de ex. ratchet options, timing options etc.) cu decontări periodice
ale câştigurilor şi pierderilor acumulate.
În literatura de specialitate, tipurile de risc de credit nu sunt substituibile sau
interschimbabile. În plus, expunerile la diferite tipuri de risc de credit sunt şi ele diferite ca
mărime şi semnificaţie. De ex: Considerăm un contract forward de cumpărare a 10 000$ la
cursul de 13 lei/$. Expunerea la riscul de neplată (de livrare) constituie 13 0000 lei, pe când
expunerea la riscul de preplată reprezintă diferenţa netă dintre valoarea actuală a contractului (de
ex. cursul la scadenţă 13,04 lei/$; 13 0400 lei) şi valoarea istorică a contractului (130000 lei) şi
constituie 400 lei. Or, se constată o diferenţă importantă a mărimii expunerii la cele două tipuri
de risc de credit, de unde rezultă şi necesitatea unei delimitări clare, exprese a accepţiunilor,
surselor şi eventualelor expuneri la riscul de credit, precum şi a filozofiei şi politicii
întreprinderii relative gestiunii diferitelor tipuri de riscuri de credit.
Un grad şi mai mic de risc de credit este asociat degradării credit rating-ului (downgrade
risk) unui contractant de către o agenţie notorie de rating. Apariţia unui astfel de eveniment de
credit afectează cursurile valorilor mobiliare ale emitentului (contractant) (de unde pot rezulta
pierderi, în special în cazul operaţiunilor speculative) şi portofoliul de riscuri al întreprinderii, în
particular al băncii sau al unei instituţii financiare, care impune o gestiune judicioasă a riscurilor
asumate sau acoperirea corespunzătoare a expunerilor la riscurile respective.
Sintetizăm cele expune anterior în următoarea clasificare a principalelor tipuri de risc de
credit:
1) risc de insolvabilitate (insolvency risk, counterparty risk)
o risc de faliment (default risk);
o risc de preplată (pre–settlement risk);

2) risc de reglementare (de plată)

- risc de neplată (settlement risk);
- risc de livrare (delivery risk);
- risc de livrare overnight (overnight delivery risk);
3) risc de degradare a credit ratingului (downgrade risk).
 În prezent, în practică sunt utilizate o serie de procedee şi tehnici de reducere a expunerilor
la riscul de credit. Printre acestea menţionăm: garantarea angajamentelor financiare, tehnici de
netting, etc.
În continuare vom prezenta un model de abordare simplificată faţă de riscul de credit,
elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel II (pentru prezentarea
modelului vom folosi datele unei bănci virtuale). În cadrul acestei abordări, sunt utilizate
următoarele noţiuni:
- Riscul – starea de incertitudine în care se află Bancă privitor la probabilitatea obţinerii unui
anumit rezultat financiar. Ţinând cont de specificul activităţii instituţiilor financiare şi cerinţele
înalte faţă de stabilitatea financiară a băncilor, această stare se determină de mărimea pierderilor
neaşteptate cu gradul de încredere de 99%.
- Riscul de creditare – posibilitatea pierderilor în urmă incapacităţii şi/sau lipsei dorinţei
contractantului de a îndeplini obligaţiile contractuale.
- Probabilitatea incapacităţii de plată (Probability of Default, PD) – posibilitatea că contractantul
va da faliment, va deveni insolvabil sau din alte motive nu va fi în stare să achite obligaţiunile
într-o anumită perioadă de timp (un an).
- Expunerea la risc la momentul incapacităţii de plată (Exposure at default, EAD) – estimarea
costului poziţiilor bilanţiere şi extrabilanţiere expuse la risc în momentul incapacităţii de plată,
fără a lua în consideraţie sursele de asigurare. Pentru instrumentele financiare relativ simple
(credite simple, obligaţiuni ordinare), expunerea la risc este constantă şi egală cu costul lor
nominal.
- Proporţia pierderilor în cazul incapacităţii de plată (Loss Given Default, LGD) – pierderile în
cazul nerambursării creditului, care se egalează cu expunerea Băncii la risc la momentul
incapacităţii de plată minus mijloacele băneşti, care pot fi recuperate, şi plus cheltuielile
adiţionale legate de recuperarea creditului.
- Capitalul economic inerent riscului de creditare – partea capitalului acţionar, care trebuie să fie
rezervată pentru acoperire pierderilor potenţiale maxime cu probabilitate de 99% inerente
activităţii de creditare. Mărimea acestui capital reprezintă estimarea riscului de creditare asumat
de bancă.
În cadrul modelului vom calcula pierderile în urma riscului de creditare (Credit loss, CL)
după formula:
CL = PD × EAD × LGD
Pentru efectuarea calculelor necesare, vom parcurge următoarele etape:
Etapa 1. Calculul Probabilităţii incapacităţii de plată (PD)
 În prezenta abordare, se presupune existenţa corelaţiei intensive dintre rating-urile de credit
şi probabilitatea incapacităţii de plată a contractanţilor băncii.
Din cauza lipsei la momentul de faţă a rating-urilor de credit externe (prevederile
Comitetului Basel presupun existenţa acestor rating-uri), băncile din Republica Moldova vor fi
nevoite să elaboreze şi să utilizeze metode interne de apreciere a rating-ului de credit, bazându-se
pe statistica proprie. În aceasta privinţă, poate fi utilizată metoda credit-scoringului, care permite
stabilirea relaţiilor empirice între indicatori financiari şi nefinanciari a contractanţilor cu
probabilitatea incapacităţii lor de plată. Utilizarea acestei metode, precum şi a altor proceduri
mecanice, se permite de Acordul Basel II cu condiţia respectării unor restricţii (de exemplu,
implicarea suficientă a expertului în procesul atribuirii rating-urilor de credit).
Presupunem că în urma metodelor interne se efectuează clasificarea debitorilor băncii după
rating-urile de credit în 7 categorii solvabile. După aceasta se determină ponderea debitorilor
care au devenit în stare de incapacitate de plată în timp de un an, din numărul total al debitorilor
cu acelaşi rating. Rezultatul obţinut se aranjează în tabelul 1.
Tabelul 3.2.1. Frecvenţa de neachitare în dinamică
Devierea standard σi (не смещенное), %

Devierea standard (смещенное), %

Varianta cea mai negativa, %

Coeficientul de încredere a

Devierea maxim, %
Rating 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, Medi VAR,
Class % % % % % e, % %

1 Aaa 1,00 2,00 1,00 3,00 2,00 1,80 0,84 0,84 2,33 3,75 3,00 3,75
2 Aa 3,00 4,00 4,00 3,00 5,00 3,80 0,84 0,84 2,33 5,75 5,00 5,75
3A 4,00 5,00 4,00 6,00 7,00 5,20 1,30 1,30 2,33 8,23 7,00 8,23
4 Baa 6,00 5,00 7,00 8,00 7,00 6,60 1,14 1,14 2,33 9,25 8,00 9,25
5 Ba 7,00 6,00 6,00 8,00 9,00 7,20 1,30 1,30 2,33 10,23 9,00 10,23
6B 9,00 8,00 9,00 9,00 8,00 8,60 0,55 0,55 2,33 9,87 9,00 9,87
7 Caa-C 10,00 15,00 12,00 16,00 17,00 14,00 2,92 2,92 2,33 20,78 17,00 20,78

Incapacitatea de plată medie se utilizează pentru estimarea pierderilor aşteptate de la

portofoliul de credite.
 Volatilitatea frecvenţelor incapacităţii de plată (abaterea medie pătratică), multiplicându-se
cu coeficientul de încredere (pentru probabilitatea de 99% el se egalează cu 2,33), estimează
conservativ probabilitatea incapacităţii de plată pentru fiecare clasă de rating.
PDi = Medie ponderatăi + 2,33 × Volatilitatei,
unde: i = 1, 7.
Astfel de abordare permite acoperirea într-o oarecare măsură a influenţei ciclului
economic.
Etapa 2. Expunerea la risc şi proporţia pierderilor în cazul incapacităţii de plată
Presupunem că în conformitate cu metodele interne banca a efectuat calcularea pentru
fiecare debitor a expunerii la risc la momentul incapacităţii de plată şi proporţiei pierderilor în
cazul respectiv. În scopul simplificării calculelor în continuare vom înţelege sub expunerea la
risc următorul indicator, care reprezintă multiplicarea expunerii la risc cu proporţia pierderilor:
E = EAD × LGD.
Capitalul economic inerent riscului de creditare a unui portofoliul de credite
Abaterea negativă a pierderilor de la credite faţa de nivelul lor aşteptat (mediu) trebuie să
fie acoperită cu capitalul economic inerent riscului de creditare rezervat contra pierderilor
neaşteptate. Pierderile neaşteptate nu sunt sumabile şi se supun efectului de corelaţie. Acest fapt
poate fi evidenţiat cu următorul exemplu.
Pentru a exemplifica cele expuse anterior vom presupune că portofoliul cu rating Aaa, al
unei bănci comerciale, conţine n credite cu expunerile la risc Ei şi probabilitatea incapacităţii de
plată xi. Pierderile în urma riscului de creditare (CL) se estimează după următoarea formulă:
CL = E1x1 + E2x2 + ... + Enxn .
Probabilitatea incapacităţii de plată, conform celor expuse mai sus, este egală pentru toate
expunerile cu acelaşi rating de credit şi se descrie prin formula:
 1, cu probabilit atea p 
x = 
0, cu probabilit atea q = 1 − p 
Ca urmare, estimarea matematică a variabilei x este egală cu: M(x)=p.
1, cu probabilit atea neachitari i p 
x2 =  
 0, cu probabilit atea q = 1 − p 
Estimarea matematică a variabilei x2 este egală cu: M(x2)=p.
Dispersia variabilei x este egală cu (ţinem cont de aceea că M(x) este un număr constant):
D(x) = M(x – M(x))2 = M(x2 – 2xM(x) + (M(x))2) = M(x2) – M(2xM(x)) + M(M2(x)) =
=M(x2) – 2M(x)M(x) + M2(x) = M(x2) – M2(x).
D(x) = M(x2) – M2(x) = p – p2 = p(1-p) = pq.
Abaterea medie pătratică a variabilei x se calculează după următoarea formulă:
 σ(x) = pq .
Presupunem că expunerile la risc Ei – sunt constante. Estimarea matematică a pierderilor
aferente portofoliului de credite cu anumit rating se apreciază după următoarea formulă:
M(E1x1+E2x2+...+Enxn) = M(E1x1)+M(E2x2)+...+M(Enxn) = E1 M(x1)+ E2 M(x2)+...+ En
M(xn) = p (E1+E2+...+En).
M (Σ Ei × x) = p × ΣEi .
Pentru două variabile X şi Y este posibil a obţine următoarele ecuaţii:
D(X+Y) = D(X) + D(Y) + 2σxσyρxy,
unde: ρxy – corelaţie între variabile X şi Y;
D(CX)=C2D(X), unde C – constanta.
Drept rezultat dispersia pierderilor aferente portofoliului de credite cu anumit rating se
calculează după formule dificile care includ corelaţia dintre probabilităţile incapacităţii de plată a
debitorilor. În scopul simplificării calculelor aferente, este necesar de prevăzut două variante:
optimistă şi pesimistă.
Varianta optimistă
Conform variantei optimiste, expunerile la riscul de creditare sunt considerate ca
independente (ceea ce corespunde etapei de creştere ale ciclului economic), iar toate corelaţiile
ρ = 0.
D (portofoliului) = D(E1x1+E2x2+...+Enxn) = D(E1x1)+ D(E2x2)+...+ D(Enxn) = E12D(x1)+ +
E22D(x2)+...+ En2D(xn) = E12pq+ E22pq+...+ En2pq = pq × ΣEi2.
D (Σ Ei×x) = qp × ΣEi2.
n
σ= pq × ∑ Ei2 .
1

Capitalul economic inerent riscului de creditare sau pierderile neaşteptate de la portofoliul

de credite, respectiv, reprezintă VaR, care se calculează pentru varianta optimistă după
următoarea formulă:
n n n
VaR = M (∑ Ei × xi ) + σ × k = p ∑ Ei + 2.33 × pq × ∑ Ei2 .
1 1 1

Varianta pesimistă
Conform variantei pesimiste, expunerile la riscul de creditare sunt considerate ca absolut
dependente (ceea ce corespunde etapei de criză ale ciclului economic), iar toate corelaţiile ρ = 1.
D (portofoliului) = D(E1x1+E2x2+...+Enxn) = D(E1x1)+ D(E2x2)+ ... + D(Enxn) + 2(σ(E1x1) ×
× σ(E2x2)+ ... + σ(E1x1)×σ(Enxn)+ σ(E2x2)×σ(Enxn) + ... + σ(En-1xn-1)×σ(Enxn) = qp×ΣEi2 +
+ 2(E1E2σ(x1)σ(x2)+...+ E1Enσ(x1)σ(xn)+ ... + E2Enσ(x2)σ(xn) + ... + En-1Enσ(xn-1)σ(xn)).
Conform definiţiei variabilei x, σ(x1) = σ(x2) = ... = σ(xn) = pq = σ.
 D (portofoliului) = qp×ΣEi2 + 2pq(E1E2+...+ E1En+ ... + E2En + ... + En-1En) = D
(optimistă) + riscul corelaţiei.
j =n
n i =n −1 n
σ= pq × ∑ Ei2 + 2 pq ∑ Ei × E j = pq × ∑ Ei × E j
1 i =1 1
j =2
j >i

Capitalul economic inerent riscului de creditare se calculează pentru varianta pesimistă

după următoarea formulă:
n n n
VaR = M (∑ Ei × xi ) + σ × k = p ∑ Ei + 2.33 × pq × ∑ Ei × E j
1 1 1

Etapa 3. Capitalul economic inerent riscului de creditare a portofoliului total de credite

Capitalul economic calculat pentru portofoliile de credite cu anumit rating de credit nu este
sumabil din cauza efectului de corelaţie. Aceasta problemă poate fi parţial rezolvată prin
calcularea corelaţiei dintre frecvenţele de incapacitate de plată pentru diferite rating-uri de credit.
Calculul corelaţiei este prezentat în tab. 3.2.2 şi 3.2.3.
Tabelul 3.2.2. Covariaţia dintre frecvenţele de incapacitate de plată pentru diferite ratinguri de
credit (în %)
Rating Class 1 Aaa 2 Aa 3A 4 Baa 5 Ba 6B 7 Caa-C
1 Aaa 0,84 0,00 0,01 0,00 0,00 0,00 0,02
2 Aa 0,00 0,84 0,00 0,00 0,00 0,00 0,01
3A 0,01 0,00 1,30 0,00 0,01 0,00 0,03
4 Baa 0,00 0,00 0,00 1,14 0,01 0,00 0,01
5 Ba 0,00 0,00 0,01 0,01 1,30 0,00 0,02
6B 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,55 -0,01
7 Caa-C 0,02 0,01 0,03 0,01 0,02 -0,01 2,92

Tabelul 3.2.3. Corelarea dintre frecvenţele de incapacitate de plată pentru diferite rating-uri de
credit Rij (în %)
Rating Class 1 Aaa 2 Aa 3A 4 Baa 5 Ba 6B 7 Caa-C
1 Aaa 100,00 -7,14 73,34 41,93 50,42 -21,82 81,99
2 Aa -7,14 100,00 50,42 -10,48 27,50 -76,38 51,25
3A 73,34 50,42 100,00 40,36 85,29 -56,01 92,07
4 Baa 41,93 -10,48 40,36 100,00 57,18 48,04 30,08
5 Ba 50,42 27,50 85,29 57,18 100,00 -21,00 59,19
6B -21,82 -76,38 -56,01 48,04 -21,00 100,00 -62,62
7 Caa-C 81,99 51,25 92,07 30,08 59,19 -62,62 100,00

Etapa 4 Calculul capitalul economic total

Considerăm portofoliul total de credite al băncii ca fiind compus din şapte portofolii (după
numărul rating-urilor de credit). Conform formulei dispersiei, calculăm dispersia portofoliului
total al băncii Dtotal şi, respectiv, volatilitatea lui σtotal. Capitalul economic total inerent riscului de
creditare se calculează după următoarea formulă:
j =7
i =n
VaR total = ∑ Eij × p j + 2.33 ×σ total .
i =1
j =1

Acest capital reprezintă estimarea simplificată a riscului de creditare asumat de o anumită

bancă comercială.
Calculul cerinţelor contra riscului de creditare pentru exemplul prezentat este dat în
tabelele următoare.
Tabelul 3.2.4. Cerinţele faţă de capital contra riscului de creditare
LGD, Cheltuieli Cerinţe faţă
Ponderea PDi cea
Expunerea (media neaşteptate de capital
în mai
Rating Class la risc, mil. ponderată E * LGD fără contra riscului
portofoliul negativă,
lei sau VAR), corelaţie, de creditare,
wi, % %
% mil. lei mil. lei
1 2 3 4 5 6 7
1 Aaa 100,00 30,00 30,00 17,34 3,75 1,12 14,05
2 Aa 150,00 35,00 52,50 30,35 5,75 3,02 37,71
3A 100,00 40,00 40,00 23,12 8,23 3,29 41,17
4 Baa 50,00 45,00 22,50 13,01 9,25 2,08 26,02
5 Ba 25,00 50,00 12,50 7,23 10,23 1,28 15,99
6B 20,00 60,00 12,00 6,94 9,87 1,18 14,81
7 Caa-C 5,00 70,00 3,50 2,02 20,78 0,73 9,09
În total 450,00 173,00 100,00 12,71 158,84

Tabelul 3.2.5. Calcularea cerinţelor cu considerarea corelaţiei

Calcularea cerinţelor cu considerarea corelaţiei

Cheltuieli medii
Dispersia σi2
(nederivată)

wi
Medie, %

wi2 * σi2 *wj* σi

*σj*Rij
% % % % % % %
8 9 1 Aaa 2 Aa 3A 4 Baa 5 Ba 6B 7 Caa-C Total
1,80
0,00007000 0,00000210 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,54
3,80
0,00007000 0,00000645 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 2,00
5,20
0,00017000 0,00000909 0,00 0,00 0,00 0,00 2,08
6,60
0,00013000 0,00000220 0,00 0,00 0,00 1,49
7,20
0,00017000 0,00000089 0,00 0,00 0,90
8,60
0,00003000 0,00000014 0,00 1,03
14,00
0,00085000 0,00000035 0,49
 0,00002122 -0,000026 0,000707 0,000231 0,000457 -0,000157 0,000356 0,001567 8,52
Ponderea,% mil lei
Devierea standard a portofoliului (cheltuieli neaşteptate) 0,72 3,26
Cheltuieli aşteptate (nivelul mediu conform frecvenţei) 1,89 8,52
Cheltuieli maximale cu probabilitatea de 99% 2,62 11,78

Astfel, este posibilă perfecţionarea metodologiei de evaluare a riscului de credit, practicate

în prezent, în băncile comerciale din Republica Moldova. Este important că acest model este
elaborat în corespundere cu principiile de bază stipulate în acordul Basel II şi utilizează
metodologia Value at Risk.