Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

VERIFICAREA STABILITĂȚII TALUZURILOR

Instabilitatea pantelor apare în cazul unor mișcări de teren sau când pe
marginea pantei solicitarea este mai mare decât în mod obișnuit:
• vehicule cu greutate mare care circulă pe marginea taluzului
• seisme etc.
Mișcările de teren sunt fie efective, fie potențiale, caz în care studiul stabilității
trebuie să indice suprafața cu coeficientul de siguranță minim.
În analiza unei alunecări, trebuie luați în considerare următorii parametri:
• geometria masivului;
• încărcările care se exercită asupra masivului;
• tensiunile interioare care se exercită în masiv;
• rezistența la forfecare a pământurilor.
Se determină mai întâi forțele care acționează asupra masivului:
- forțe destabilizatoare (active) Fa;
- forțe de rezistență (stabilizante), Fr.
Factorul de siguranță la alunecare este raportul între aceste forțe, iar determinarea
acestuia se bazează pe calculul mai multor suprafețe de alunecare dintre care cea mai
probabilă este cea care corespunde valorii minime a factorului de siguranță.

fs 
 Fr  1,3  1,5
 Fa

Geometria masivului este caracterizată de:

 panta medie a suprafeței de alunecare,
 geometria straturilor geologice,
 permeabilitatea solului.
Forțele destabilizatoare în cazul alunecării sunt date de:
• greutatea proprie a terenului,
• supraîncărcările,
• ancorările,
• forțele lui Arhimede sau hidrodinamice,
• seismele,
Forțele de rezistență sunt date de:
 rezistența la forfecare a pământului de-a lungul suprafeței de alunecare,
definită de legea lui Coulomb:
 f   tg  c
care spune că rezistența la forfecare (tăiere) a pământurilor necoezive afânate
este direct proporțională cu tensiunea (presiunea) normală  la care se
adaugă forțele unitare de coeziune.
c - coeziunea,
 - unghiul de frecare internă.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 1

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Masiv omogen cu profil triunghiular limitat de un plan de alunecare:

Greutatea unitară a masivului care alunecă:
 g h L sin    
G
2 sin 
 și  - unghiuri de înclinare cu orizontala la baza
masivului;
L, h – lungimea, respectiv înălțimea taluzului, pe
linia de alunecare (adâncimea taluzului = 1 m);
 - masa volumică a masivului.
Rezistența solului la forfecare, compusă din forța de frecare F și
forța de coeziune (C = cL) de-a lungul planului de alunecare:
R  F  C  G cos  tg  c L
unde:  este unghiul de frecare internă a solului; c – coeziunea pământului.
Condiția de echilibru este descrisă de relația:
 g h sin    sin    
G sin   G cos  tg  c L c
2 sin  cos 
Se admite că un taluz este stabil dacă fs  1,5.
Situația cea mai periculoasă corespunde acelei valori a  
lui  pentru care membrul stâng devine maxim, astfel că '
derivând în raport cu  și egalând cu zero rezultă: 2

Înlocuind în relația anterioară se obține:

   
sin 2  
 gh  2  c
2 sin  cos
(pentru  <) ceea ce arată că, spre deosebire de pământurile necoezive, în
cazul solurilor coezive panta taluzului stabil depinde de înălțimea acestuia.
Relația de mai sus poate fi utilizată și pentru determinarea înălțimii taluzului
dacă cei doi membri ai relației devin, la limită, egali.

Dacă masivul de pământ are un grad de saturație ridicat, pot apare

presiuni interstițiale la nivelul suprafeței de alunecare, iar factorul de
siguranță va fi:
c' L  G cos   U tg ' c' L  G cos   u L tg ' c' L  u L  tg '
fs     1  
G sin  G sin  G sin   G cos   tg
c’, ’ – parametrii de rezistență la forfecare pentru pământuri saturate;
U – forța dată de presiunea interstițială de sub planul de alunecare;
u = w·hw – presiunea interstițială de-a lungul suprafeței de alunecare;
w – densitatea lichidului (pânzei de apă);
hw – înălțimea pânzei de lichid, care nu este neapărat orizontală

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 2

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Masive omogene limitate de o suprafață de alunecare circulară

Metoda de verificare pleacă de la presupunerea că, în cazul pământurilor omogene,

alunecarea se produce după o suprafață cilindrică, în plan vertical un sector de cerc.
Metoda de verificare a stabilității, cea mai ușor de aplicat, este metoda fâșiilor sau
metoda lui Fellenius.
Pentru a determina coeficientul de siguranță al masivului de pământ alunecător se iau
separat fâșiile care se găsesc la dreapta și la stânga centrului suprafeței de alunecare.

Ipotezele lui Fellenius sunt:

1. alunecarea se produce după o
suprafață cilindrică;
2. cercurile cele mai periculoase, adică cu
riscul cel mai ridicat de producere a
alunecărilor, au centrele pe aceeași
dreapta, numită dreapta lui Fellenius;
3. suprafața cea mai solicitată este
suprafața de contact între partea care
alunecă (masivul) și partea din lucrare
care rămâne stabilă;
4. este puțin probabil ca alunecarea să se
producă pe toată lungimea digului; în
aceste condiții calculul se face pe un
metru liniar din construcție, deci
lungimea efectivă a sectorului studiat
(L = 1 m);
5. greutatea care este forța principala ce
determină alunecarea se consideră
aplicată la suprafața de contact dintre
partea stabilă și partea instabilă, adică
pe circumferința cercului;
6. masivul de pământ care alunecă este
împărțit în fâșii cu laturile verticale;
7. reacțiunile la nivelul laturilor verticale
ale fâșiilor verticale sunt neglijabile.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 3

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Etapa 1. Se desenează la scara secțiunea transversală prin taluz (2,5; 3; 3,5)

Pentru un taluz de formă cunoscută se consideră o suprafață posibilă de
alunecare circular - cilindrică definită, în planul secțiunii transversale, printr-un arc de
cerc cu centrul în punctul “O” și care trece prin piciorul taluzului. Fiecare suprafață
posibilă de alunecare este caracterizată printr-un coeficient de siguranță, fs.
Verificarea stabilității constă în determinarea celei mai periculoase suprafețe de
alunecare, căreia îi corespunde valoarea minimă a lui fs.
Această suprafață se stabilește prin încercări succesive.
Aplicarea metodei fâșiilor începe prin precizarea zonei în care trebuie căutat
centrul cercului corespunzător suprafeței celei mai periculoase.
Studiile lui Fellenius au arătat că acest centru se află în vecinătatea unei drepte,
definită prin două puncte, M și O1, ale căror poziții se stabilesc după cum urmează:

- punctul M are abscisa egală cu 4,5H spre amonte și ordonata egală cu H raportate
la piciorul digului (punctul B), unde H este înălțimea taluzului;
- punctul O1 se află la intersecția segmentelor O1B și O1A care fac unghiurile ε1 și ε2
(cunoscute) cu linia de pantă medie a taluzului, AB, și, respectiv, cu orizontala.
1

Etapa 2. Se duce o orizontală sub punctul B, la distanța H și se găsește punctul M.

Etapa 3. Se ia o dreapta la un unghi 1 față de taluz.
Etapa 4. Din vârful taluzului se duce o altă dreaptă 2, iar unde se întâlnesc cele două
drepte se află punctul O1; unind O1 cu M se obține dreapta lui Fellenius.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 4

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Unghiurile 1 și 2 se stabilesc prin interpolare, în funcție de panta  a taluzului,

conform tabelului de mai jos.
tg  1:1 1 : 1,5 1:2 1:3 1:5
 45o 33o45’ 26o34’ 18o25’ 11o19’
1 28o 26o 25o 25o 25o
2 37o 35o 35o 35o 37o
Zona centrelor corespunzând celor mai mici valori ale coeficientului de siguranță
(factorului de stabilitate) se află, de regulă, în jurul lui O.
Încercările se pot realiza stabilind valorile fs pentru suprafețele de cedare
corespunzătoare centrelor aflate în nodurile unui caroiaj cu ochiuri pătrate de
latură 0,15H … 0,2H (H – înălțimea totală a taluzului) care se află în jurul lui O.
Pentru simplificare, se pot considera numai centrele aflate pe dreapta lui
Fellenius, în stânga, respectiv în dreapta lui O, la distanțe egale cu 0,3H.
Etapa 5. După ce s-a ales un centru (O1) și s-a trasat cu ajutorul unui compas
suprafața de cedare corespunzătoare, masa de pământ care alunecă (de
deasupra suprafeței de alunecare) este împărțită în fâșii respectând următoarele
reguli:
1 – baza unei fâșii trebuie să aparțină unui singur strat geologic;
2 – limitele dintre fâșii trec prin punctele de frângere ale conturului taluzului;
3 – lățimea bi, a unei fâșii i, nu trebuie să depășească, de regulă, 1 /10 din raza
R. Valorile bi se aleg pe cât posibil cu valori rotunjite. În mod curent numerotarea
fâșiilor se face dinspre amonte spre aval.

Calculul forțelor ce acționează pe o fâșie

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 5

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Forțele active pe o fâșie individuală

Fie o fâșie oarecare "i". Dacă se admite ipoteza conform căreia fiecare fâșie
acționează independent de celelalte, rezultă că asupra fâșiei acționează
greutatea Gi (greutatea pământului și eventuala supraîncărcare aplicată la
suprafața terenului), care trebuie echilibrată de forțele care se dezvoltă pe
suprafața de cedare Ai aferentă fâșiei. Suprafața aferentă fâșiei "i" este egală
cu:
Ai  li 1
li – lungimea arcului bazei fâșiei “i”; li se aproximează prin lungimea coardei
mi, care subîntinde arcul m (li = bi / cosi);
1 – grosimea unitară (1 m) de “felie” de taluz, (problemă plană).
In punctul O1 se duce o verticală paralelă cu verticala H și cu G.
Se împarte masivul de alimentare în fâșii cu lățimea egală (ex. 1 m), care să
respecte criteriile anterioare.
Pe fiecare fâșie sunt două forțe care acționează (în material uscat):

Greutatea: G   d  Vm  g
Coeziunea: C  c A
Componentele greutății Gi : N i  Gi  cos i Ti  Gi  sin i
i unghiul față de verticală al razei R care trece prin punctul de intersecție dintre centrul
bazei fâșiei “i” cu verticala coborâtă din centrul de greutate al fâșiei “i”.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 6

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Selecția fâșiilor

Dacă pe fâșia respectivă acționează și o suprasarcină q la greutatea

Gi se adaugă și termenul:
Q  q  bi  1
Se observă că, prin raport cu verticala corespunzătoare centrului
considerat, unghiul i schimbă de semn. În mod convențional s-au notat cu (+)
unghiurile  de la dreapta verticalei care trece prin centrul suprafeței de
cedare, O1 și cu (–) cele aflate în stânga. Semnul (–) nu afectează însă
valoarea funcției trigonometrice. În schimb se poate observa că forțele
tangențiale Ti (–) tind să producă alunecarea, pe când forțele Ti (+) se opun
acesteia.
Forma fâșiilor este în general trapezoidală, dar ele pot fi socotite
dreptunghiulare, astfel încât verticala prin centrul de greutate să treacă prin
mijlocul lățimii fâșiei. Excepție fac prima și ultima fâșie, care se asimilează cu
triunghiuri, la care verticalele se duc la distanțe de 2/3 din lățime, față de vârf.
• Coeziunea este forța de stabilitate.
• Forța tangențială este forța de alunecare.
Componenta normală Ni acționează ca o forță de stabilitate datorită
frecării interne.
Frecarea internă se exprimă prin tangenta unghiului de frecare internă
care este chiar coeficientul de frecare internă.

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 7

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Dacă lățimea fâșiei este de bi = 1 m, iar adâncimea tot de 1 m, atunci volumul unei
fâșii este dat de înălțimea acesteia:

V  h 11  h (m3 )
Pentru taluzuri la depozitele de deșeuri municipale se pot considera
următoarele valori: d = 750 kg/m3,  = 18o, c = 0,4 kN/m2.
Condiția de stabilitate trebuie respectată de orice suprafață de alunecare
potențială care trece prin piciorul taluzului. Pentru a determina coeficientul de
siguranță minim și suprafața de cedare aferentă acestuia este necesar același
calcul pentru încă cel puțin două suprafețe de alunecare. Fie acestea
corespunzătoare centrelor O2, respectiv O3, situate pe dreapta lui Fellenius la
distanța 0,3H deasupra și sub centrul O1. Urmărind aceleași etape ca în cazul
primei suprafețe (O1) se determină valorile corespunzătoare ale factorilor de
stabilitate, fs2 și fs3. Valorile celor trei factori astfel obținuți se reprezintă sub
formă de segmente perpendiculare pe dreapta lui Fellenius, la o scară
convenabilă, fiecare în centrul Oi corespunzător. Prin extremitățile segmentelor se
trasează curba de variație a coeficienților de siguranță. Tangenta la curbă, paralelă
cu dreapta lui Fellenius, definește punctul de minim al curbei și deci fs.min. Dacă
fsmin. îndeplinește condiția de stabilitate, taluzul este stabil, iar verificarea se
consideră încheiată. În caz contrar se adoptă măsuri pentru îmbunătățirea
condițiilor de stabilitate ale taluzului.

Determinarea factorului de siguranță minim

u – presiunea dată de apa infiltrată în

masa de material
ui = w·hw
w – densitatea lichidului
hw – înălțimea pânzei de lichid, care
nu este neapărat orizontală

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 8

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Domeniul de localizare al centrelor suprafețelor

posibile de cedare
• Dacă un număr de trei factori de stabilitate este insuficient pentru a trasa curba
de variație a coeficienților de siguranță și a defini punctul de minim, se vor lua în
considerare alte suprafețe de cedare (O4, O5,…), astfel încât în final să poată fi
trasată această curbă și să fie determinat coeficientul minim de siguranță.

Metoda fâșiilor fiind o

metodă grafică, impune
desenarea taluzului de
pământ pe hârtie milimetrică
la o scară suficient de mare
pentru ca erorile grafice să
fie cât mai reduse (1:50;
1:100). Toate distanțele:
lățimi de fâșii, înălțimi,
lungimi de coardă, suprafețe,
unghiuri sunt măsurate pe
această planșă și
transformate în unitățile de
măsură reale, pentru
efectuarea calculelor.

Tabele de calcul pentru determinarea factorului de siguranță

Nr. i bi sin i cos i hi li= bi/ Gi=ghibi Ni= Gi Ti= Gi tg Ci=cli Si=(Ni-u·li)tg 
fâșie (m) (m) cos i (kN/m) cos i sin i (kN/m) (kN/m)
(m) (kN/m) (kN/m)

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 9

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 10

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 11

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Metoda Bishop

FS – factor de siguranță
c‘ – adeziunea specifică

Utilizarea metodei Bishop pentru stabilitatea

taluzurilor

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 12

Curs IDEDS - master IMPM 6/3/2018

Atenție!

Pentru data viitoare este nevoie de:

• 3 formate A4(A3) de hârtie milimetrică
• 1 creion
• 1 riglă gradată
• 1 raportor pentru măsurarea unghiurilor
• 1 instrument de calcul
• 1 compas

Prof.dr.ing. Gheorghe VOICU 13