Cap. I.

DOBÂNDA SIMPLĂ
Oricine ştie că atunci când o persoană (fizică sau juridică) este nevoită să folosească un lucru care nu îi
aparţine trebuie să plătească un preţ. Acest principiu este valabil şi în cazul banilor.
Dacă persoana P2 doreşte să utilizeze un capital ce îi aparţine persoanei P1 atunci P2 trebuie să plătească
lui P1 o sumă de bani denumită generic dobândă. Acest lucru este normal dacă ne gândim că, pe perioada în
care capitalul este la dispoziţia lui P2, P1 este privată de posibilitatea utilizării acestui capital. În mod logic acest
preţ este proporţional cu dimensiunea capitalului şi cu durata utilizării acestuia.
Cu alte cuvinte dobânda D este o funcţie de capital C şi durată t. Deci: D=f(c, t)
În principiu funcţia f este crescătoare.
Definiţie. Dobânda se numeşte simplă dacă se plăteşte o singură dată şi dacă este proporţională cu durata
plasamentului.
Formula de calcul în acest caz este:
D = C ⋅ i ⋅ t , unde
i = rata dobânzii
t = durata plasamentului (de exemplu perioada utilizării unui împrumut)
Observaţie. Parametrii i şi t trebuie raportaţi la aceleaşi unităţi de timp (dacă i este rată anuală atunci t trebuie
să reprezinte numărul de ani; dacă i este rată trimestrială, t va reprezenta număr de trimestre, ş.a.m.d.)

Modalităţi de plată ale dobânzii. Rate echivalente

În practică se utilizează două metode de plată a dobânzii: plata în avans şi plata la scadenţă.
În cazul în care plata dobânzii se face la scadenţă debitorul P2 primeşte de la creditorul P1 capitalul C, iar la
sfârşitul perioadei de plasament capitalul care trebuie rambursat este Cf (capital final) = C+D.

Observaţie. Pe toată durata P2 are la dispoziţie capitalul C.

Dacă dobânda se plăteşte în avans atunci capitalul pe care P2 îl poate utiliza este C-D.
Evident că modalitatea de plată a dobânzii influenţează capacitatea de operare a debitorului P2, deoarece sumele
pe care le are la dispoziţie în cele două situaţii sunt diferite.
Putem astfel afirma că în cazul în care valorile numerice ale ratelor dobânzii în cele două situaţii sunt egale,
atunci ele nu sunt echivalente.

Exemplul 1.
C = 1000 u.m. (unităţi monetare)
i = 0,1 (rată anuală)
t = 1 an
În cazul dobânzii plătite la scadenţă debitorul P2 va beneficia de capitalul C = 1000 u.m. pe întreaga perioadă
(în acest exemplu 1 an), iar la sfârşit va plăti creditorului P1 suma C+D adică:
C + D = C + C ⋅ i ⋅ t = 1000 + 1000 ⋅ 0,1⋅1 = 1100 u.m.
Dacă dobânda se plăteşte în avans, suma totală pe care debitorul P2 o plăteşte creditorului P1, este tot de 1100
u.m., dar plăţile se fac la momente diferite de timp. Astfel dobânda D = 100 u.m. se plăteşte la începutul anului,
iar capitalul C = 1000 u.m. la sfârşit.
Diferenţa este în defavoarea debitorului P2, care, pentru aceeaşi dobândă are la dispoziţie un capital de doar 900
u.m.

Observaţie. Este foarte important de reţinut diferenţa între dobândă şi rată a dobânzii. Dobânda este o valoare
care se măsoară în unităţi monetare, în timp ce rata dobânzii este o mărime adimensională.
Observaţie. În paralel cu i-rata dobânzii, se mai utilizează şi p-procentul dobânzii. Relaţia dintre cei doi
parametri este:
p
i=
100

Exemplul 2. Unei rate a dobânzii i=0,1 îi corespunde procentul p=10%.

Să revenim la exemplul 1. Am observat că în condiţiile unor rate egale, dar plătite în mod diferit, acestea
nu sunt echivalente. Apare astfel mulţimea de rate echivalente ale dobânzii.
În general, vom spune că doi termeni sunt echivalenţi dacă au acelaşi efect financiar.
Am observat că, practic, în cazul plăţii în avans a dobânzii, debitorul P2 dispune pe un am de zile de
capitalul C-D = 900 u.m., iar la sfârşitul anului are de plătit suma C = 1000 u.m. Putem astfel transforma acest
caz al plăţii în avans a dobânzii într-o problemă în care putem considera că plata dobânzii se face la scadenţă.
Valorile numerice se modifică astfel: capitalul C = 900 u.m., dobânda D = 1000 u.m. –C = 100 u.m.
Dacă înlocuim în formula de calcul a dobânzii obţinem:
100 = 900 ⋅ i '⋅1 , de aici rezultă
100
i' = = 0,11
900 ⋅1
Pe baza acestui exemplu putem afirma că o rată a dobânzii de 0,1, în cazul plăţii în avans, este echivalentă
cu o rată de 0,11 în cazul în care dobânda se plăteşte la scadenţă.
În continuare vom efectua un calcul algebric pentru a stabili relaţia dintre două rate echivalente atunci
când dobânda se plăteşte în avans, respectiv la scadenţă.
Considerăm deci un împrumut de capital C acordat cu o rată a dobânzii i, în condiţiile în care dobânda se
plăteşte în avans. Dacă dobânda se plăteşte în avans atunci suma disponibilă este: C − D = C (1 − i ⋅ t )
Considerăm acum un împrumut de capital C-D acordat cu o rată i ' echivalentă cu plata dobânzii la scadenţă.
În acest caz debitorul P2 va plăti la scadenţă, capitalul împrumutat şi dobânda aferentă, adică:
( C − D ) + D ' = C (1 − i ⋅ t ) + C (1 − i ⋅ t ) ⋅ i '⋅ t = C (1 − i ⋅ t )(1 + i '⋅ t )
Astfel, în primul caz suma finală de achitat este C, iar în al doilea C (1 − i ⋅ t )(1 + i '⋅ t ) iar suma disponibilă (cea
pe care debitorul P2 o are la dispoziţie pe toată durata împrumutului), este, în ambele cazuri, C-D.
Pentru ca cele două operaţiuni să fie echivalente financiar, trebuie ca şi sumele de restituit să fie egale.
Adică
C = C (1 − i ⋅ t )(1 + i '⋅ t )
de unde obţinem
1
1 + i '⋅ t =
1− i ⋅t
1
i '⋅ t = −1
1− i ⋅t
1⋅ t
i '⋅ t = , adică
1− i ⋅t
i
i' =
1− i ⋅t
Astfel rata i ' , pentru dobânda plătită în avans, este echivalentă cu rata i, pentru dobânda plătită la scadenţă.
În exemplul 1., prin înlocuire cu valori numerice, obţinem:
0,1 0,1
i' = = = 0,11
1 − 0,1⋅1 0,9
Utilizarea mărimilor adimensionale constituie de multe ori un instrument prin care băncile încearcă să atragă
clienţii fără costuri suplimentare.
Să presupunem că un agricultor doreşte să achiziţioneze un utilaj şi pentru aceasta are nevoie de un împrumut.
Primeşte două oferte de produse bancare de la două bănci diferite şi anume
O1: Împrumut acordat cu un procent al dobânzii p=10%, dar cu plata dobânzii în avans
O2: Împrumut acordat cu un procent al dobânzii p’=11%, dar cu plata dobânzii la scadenţă
Dacă se ia în calcul factorul psihologic nu se poate prevedea decizia ce o va lua agricultorul. Mai mult, în
acest exemplu intervine un mic amănunt ce nu a fost încă evidenţiat. Cele două procente sunt echivalente în
condiţiile în care nu se ţine cont de trunchierea făcută în calculul valorii lui p ' .
Să revenim la formula de calcul
p
p' = ⋅100
100 − p ⋅ t
p
(obţinută prin înlocuirea lui i cu )
100
valoarea lui p’ va fi 11,1111.....% .
Astfel, în acest caz particular, o bancă ce reuşeşte să atragă un client prin efectul psihologic al ofertei O1
(utilizarea unui procent al dobânzii mai mic) adaugă la profitul inclus în dobândă şi cel rezultat din calculul
aproximativ al procentului p ' . De observat că la un împrumut de 100.000.000 u.m. acest profit suplimentar
este de aproximativ 111.111 u.m. Există multe exemple de acest fel şi asupra unora dintre ele vom reveni.
2
Definiţii şi convenţii de notare
Literatura de specialitate conţine notaţii diferite care au aceeaşi semnificaţie. Pentru a evita eventualele
confuzii vom introduce un set de notaţii care se vor păstra constant pe întreg cuprinsul acestei lucrări.
CI – capital iniţial: reprezintă suma plasată iniţial
CD – capitalul disponibil: reprezintă suma disponibilă pe perioada plasamentului
CF – capitalul final: reprezintă suma care se plăteşte la finalul duratei de plasament
CT – capitalul total: reprezintă valoarea finală acumulată în urma fructificării CI pe durata plasamentului
Pentru început, în cazul plasării unei sume în regim DS (dobândă simplă) distingem două cazuri:

a) dobânda plătită în avans

CD = CI – D
CF = CD
CT = CI + D

b) Dobânda plătită la scadenţă

CD = CI
CF = CI + D
CT = CF
i – rata anuală a dobânzii (sau dobândă unitară anuală): reprezintă, în fapt, numărul de unităţi monetare care
constituie dobânda pentru 1 u.m. plasată pe un an de zile.
p = 100 ⋅ i - procentul anual al dobânzii
Am amintit mai devreme de rată a dobânzii corespunzătoare unei alte perioade decât anuală. Pentru aceste
situaţii se utilizează notaţia im, unde m reprezintă numărul de subperioade în care este împărţit anul. Astfel:
i12 – este notaţia pentru rata lunară (12 luni = 1 an)
i4 – rata trimestrială (4 trimestre = 1 an)
i2 – rata semestrială
Un caz particular este cel al fracţionării anului în zile. Practica bancară utilizează mai multe proceduri
dintre care trei sunt utilizate frecvent:
- procedura engleză:
1 an bancar = 365 zile
1 lună bancară = 1 lună calendaristică (respectiv 28, 29, 30 sau 31 de zile)
- procedura franceză:
1 an bancar = 360 zile
1 lună bancară = 1 lună calendaristică
- procedura germană:
1 an bancar = 360 zile
1 lună bancară = 30 zile
Băncile româneşti utilizează procedurile franceză sau engleză. Cu toate acestea noi vom utiliza procedura
germană, doar cu scopul de a simplifica efectuarea calculelor.

Observaţie. Generic, în formulele utilizate, durata plasamentului va fi notată cu t. În cazuri particulare se vor
folosi următoarele notaţii (în loc de t):
nz – număr de zile
nl - număr de luni
nt - număr de trimestre
ns - număr de semestre
Vom spune că două rate ale dobânzii sunt echivalente dacă în condiţiile plasării aceleiaşi sume de bani pe
perioade egale generează dobânzi egale. De exemplu rata (dobânda unitară) trimestrială i4=0,1 este echivalentă
cu rata (dobânda unitară) anuală i = 0,4.
Pentru a verifica această afirmaţie vom considera CI = 1000 u.m., t = t4 = 1 trimestru, t = t2 = 1 semestru,
t = t = 1 an; dobânda se plăteşte la scadenţă. Vom calcula dobânda pentru cele trei perioade utilizând succesiv
cele două rate, trimestrială şi anuală.

a) t = t1 = 1 trimestru

3
D = CI ⋅ i4 ⋅1 = 100 u.m.
sau
1
D = CI ⋅ i ⋅ (deoarece utilizăm rata anuală, iar durata plasamentului este 1/4 ani).
4
b) t = t2 = 2 trimestre
D = CI ⋅ i4 ⋅ 2 = 100 0 u.m. ⋅ 0,1⋅ 2 = 200 u.m.
sau
n
CI ⋅ i ⋅ t
i=∑ nk k k
k =1
∑ CIl ⋅ tl
l =1
c) t = t3 = 1 an
D = CI ⋅ i4 ⋅ 4 = 1000 u.m. ⋅ 0,1⋅ 4 = 400 u.m.
sau
D = CI ⋅ i ⋅1 = 1000 u.m. ⋅ 0, 4 ⋅1 = 400 u.m.
Studiul operaţiunilor financiare utilizează noţiunea de valoare actuală, pentru a putea face comparaţii
reale între diferite sume la diferite momente (vom detalia în capitolele următoare). Valoarea actuală îmbracă
două forme:
a) Valoare actuală comercială, notată cu A, reprezintă diferenţa dintre capitalul iniţial CI şi dobânda aferentă
(încasată în avans) pe perioada plasamentului
A = CI - D
De observat că valoarea actuală comercială A şi capitalul disponibil CD au aceeaşi semnificaţie
b) Valoare actuală raţională, notată A', reprezintă acel capital iniţial CI care plasat pe o anumită perioadă
generează un capital total CT dat.
Exemplul următor evidenţiază relaţia dintre valoarea actuală comercială (capital disponibil) A (CD) şi
valoarea actuală raţională A'.

Exemplul 3
a) Considerăm că se plasează capitalul iniţial CI = 1.000.000 u.m. pe durata nz = 120 zile cu o dobândă unitară
anuală (rată anuală a dobânzii) i = 0,15. Valoarea actuală comercială A este dat de
A = CD = CI - D
120 ⎛ 1⎞
A = 1.000.000 − 1.000.000 ⋅ 0,15 ⋅ = 1.000.000 ⎜1 − 0,15 ⋅ ⎟ =
360 ⎝ 3⎠
= 1.000.000 (1 − 0, 05 ) = 1.000.000 ⋅ 0,95 = 950.000 u.m
Avem deci
CI = 1.000.000
D = 50.000
A = 950.000
b) Utilizăm aceeaşi rată a dobânzii i şi aceeaşi durată a plasamentului şi calculăm valoarea actuală raţională A'
care generează capitalul total CT = 1.000.000 u.m.
CT = A' + D
nz ⎛ nz ⎞
CT = A '+ A '⋅ i ⋅ = A ' ⎜1 + i ⋅ ⎟
60 ⎝ 360 ⎠
deci
CT 1.000.000
A' = = = 952.380,95
120 1, 05
1 + 0,15 ⋅
360
Astfel
A' = 952.380,95
D = 47.619,05
CT = 1.000.000
1
În formulele utilizate până acum apar frecvent doi factori şi anume: 1 + i ⋅ t respectiv .
1+ i ⋅t

4
 Aceşti factori se vor întâlni şi în următoarele capitole deoarece au o importanţă practică deosebită. Este
motivul pentru care ei au fost definiţi în felul următor:
a) Factorul 1 + i ⋅ t notat cu u se numeşte factor de fructificare. În cazul în care t = 1 an u se numeşte factor de
fructificare anual.
În esenţă u reprezintă valoarea care o va avea la sfârşitul perioadei t un capital iniţial CI = 1 u.m. plasat cu
o rată a dobânzii i.
1
b) Factorul notat cu v se numeşte factor de actualizare şi reprezintă valoarea capitalului iniţial CI care
1+ i ⋅t
plasat pe perioada t cu o rată i produce un capital total CT = 1 u.m.

Operaţiuni echivalente în regim DS (dobândă simplă)

Practica tranzacţiilor financiare (în caz particular operaţiunile bancare) poate conduce la necesitatea
înlocuirii unei operaţiuni multiple cu o operaţiune multiplă echivalentă. Operaţiunile multiple le vom nota cu M
şi ele nu reprezintă altceva decât un set de operaţiuni simple.
Pentru simplificare vom presupune că dobânzile se plătesc la scadenţă.
Aşa cum am observat problemele studiate în acest capitol implică trei elemente: capitalul iniţial CI, rata
dobânzii i şi durata plasamentului t.
Dacă aceste elemente sunt date atunci dobânda D şi capitalul total CT pot fi privite ca nişte funcţii de trei
variabile:
D = D (CI, i, t)
CT = CT (CI, i, t)
Cu alte cuvinte CI, i şi t determină exact valoarea dobânzii D sau a capitalului total CT. O operaţiune
simplă poate fi, deci, reprezentată printr-un vector de forma:
⎛ CI ⎞
⎜ ⎟
⎜i ⎟
⎜t ⎟
⎝ ⎠
Deoarece operaţiunea multiplă este o mulţime de operaţiuni simple ea poate fi reprezentată matricial:
⎛ CI1 CI 2 ... CI N ⎞
⎜ ⎟
M = ⎜ i1 i2 ... in ⎟
⎜ t t2 ... tn ⎟⎠
⎝ 1
Problema luată în considerare este aceea de a determina o operaţiune multiplă N echivalentă cu M dacă se
impun anumite restricţii asupra elementelor CI, i sau t. Echivalenţa poate fi raportată la dobânda totală sau la
valoarea actuală.

Operaţiuni echivalente în raport cu dobânda

Considerăm operaţiunea multiplă
⎛ CI1 CI 2 ... CI k ... CI n ⎞
M = ⎜⎜ i1 i2 ... ik ... in ⎟
⎟
⎜ t t2 ... tk ... tn ⎟⎠
⎝ 1
Dobânda totală a operaţiunii M este suma dobânzilor celor n operaţiuni simple care o compun:
n
D(M) = ∑ CI
k =1
k ⋅ ik ⋅ tk

O operaţiune multiplă N este echivalentă, în raport cu dobânda, cu M dacă

D(N) = D(M)
Distingem trei cazuri:
( )
a) Capitalurile iniţiale CI k k = 1, n se înlocuiesc cu capitaluri iniţiale egale între ele:
Valoarea acestui capital mediu este dată de
n
CI ⋅ i ⋅ t
CI = ∑ nk k k
k =1
∑ il ⋅ tl
l =1
b) Se înlocuiesc ratele cu o rată medie i. Această rată se determină cu ajutorul relaţiei:
5
 n
CI k ⋅ ik ⋅ tk
i=∑ n
k =1
∑ CI
l =1
l ⋅ tl

c) Înlocuirea duratelor de plasament cu o durată medie înlocuitoare. În acest caz

n
CI ⋅ i ⋅ t
t=∑ nk k k
k =1
∑ CIl ⋅ il
l =1
Operaţiunile:
⎛ CI CI ... CI ⎞ ⎛ CI1 CI 2 ... CI N ⎞ ⎛ CI1 CI 2 ... CI N ⎞
⎜ ⎟,N ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
N1 = ⎜ i1 i2 ... in ⎟ 2 = i i ... i ⎟ şi N3 = ⎜ i1 i2 ... in ⎟
⎜
⎜t ⎟ ⎜ t t2 ... tn ⎟⎠ ⎜ t t ⎟⎠
⎝ 1 t2 ... tn ⎠ ⎝ 1 ⎝ t ...
în care capitalul iniţial mediu înlocuitor, rata medie înlocuitoare, respectiv durata medie înlocuitoare au fost
calculate pe baza formulelor prezentate anterior sunt echivalente, în raport cu dobânda, cu operaţiunea multiplă
M.

Operaţiuni echivalente în raport cu valoarea actuală

Vom utiliza valoarea actuală raţională în cele ce urmează; cazul în care se foloseşte valoarea actuală
comercială se tratează similar.
Considerăm operaţiunea multiplă M aşa cum a fost prezentată anterior.
Prin valoare totală actuală a lui M înţelegem suma valorilor actuale (raţionale) ale operaţiunilor simple ce
o compun:
n
CI k
A ' (M) = ∑
k =1 1 + ik ⋅ t k

Operaţiunea multiplă N este echivalentă, în raport cu valoarea actuală, cu operaţiunea multiplă M dacă are
aceeaşi valoare actuală totală.
Distingem şi în această situaţie trei cazuri:
a) Înlocuirea capitalurilor iniţiale CIk cu un capital iniţial mediu CI. Acesta se calculează după formula:
n
CI k
∑ 1 + ik ⋅ tk
CI = kn=1
1
∑
k =1 1 + ik ⋅ t k

b) Rata medie înlocuitoare i se determină din relaţia:

n
CI k n
CI k
∑
k =1 1 + ik ⋅ t k
= ∑
k =1 1 + i ⋅ tk

c) Pentru determinarea duratei medii înlocuitoare t se utilizează relaţia:

n
CI k n
CI k
∑
k =1 1 + ik ⋅ t k
= ∑
k =1 1 + ik ⋅ t

Cele trei operaţiuni multiple echivalente, care pot fi determinate prin utilizarea formulelor de calcul anterioare,
sunt echivalente, în raport cu valoarea actuală, cu operaţiunea multiplă M.

Probleme rezolvate
1. Dobânda unitară anuală este de 0,15. Să se calculeze dobânda pentru 1.000 u.m. pe timp de un an, respectiv
un trimestru.
Soluţie: i = 0,15 ; CI = 1.000 u.m.
D = CI ⋅ i ⋅ t1 = 1.000 ⋅ 0,15 ⋅1 = 250 u.m.
1
D = CI ⋅ i ⋅ t2 = 1.000 ⋅ 0,15 ⋅
= 62,50 u.m.
4
2. Să se calculeze procentul trimestrial echivalent cu procentul semestrial de 14%.

6
 i2 = 0,14
Soluţie: i2
i4 = = 0, 7
2
3. Se consideră operaţiunea multiplă:
⎛ CI1 CI 2 CI 3 ⎞ ⎛10.000 u.m. 15.000 u.m. 20.000 u.m. ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
A = ⎜ i1 i2 i3 ⎟ = ⎜ 0,12 0,06 0,09 ⎟
⎜ t t t ⎟ ⎜ 60 zile 120 zile 72 zile ⎟
⎝ 1 2 3 ⎠ ⎝ ⎠
Se cere să se determine operaţiunile echivalente în raport cu dobânda prin determinarea:
a) capitalului mediu înlocuitor
b) ratei medii înlocuitoare
c) scadenţei medii înlocuitoare
Soluţie
3
CI ⋅ i ⋅ t
a) Capitalul mediu înlocuitor este dat de: CI = ∑ 3k k k = 14827,58 u.m.
k =1
∑ il ⋅ tl l =1
3
CI k ⋅ ik ⋅ tk
b) Rata medie înlocuitoare este: i = ∑ 3
= 0, 0806
k =1
∑ CI
l =1
l ⋅ tl
3
CI k ⋅ ik ⋅ tk
c) Scadenţa medie înlocuitoare: t = ∑ 3
= 79,38 zile
k =1
∑ CI
l =1
l ⋅ il

Pentru verificare dobânzile totale ale operaţiunilor echivalente trebuie să fie egale cu dobânda totală a
operaţiunii A. Dobânda totală a unei operaţiuni multiple este dată de:
n
D = ∑ CI k ⋅ ik ⋅ tk
k =1

Astfel pentru operaţiunea A dobânda totală este D = 860 u.m. , iar pentru operaţiunile echivalente:
a) 859,99 u.m.
b) 859,73 u.m.
c) 859,95 u.m.
Aceste rezultate sunt satisfăcătoare, dacă ţinem cont de faptul că în calculul valorilor precedente s-au făcut
aproximări.
⎛ CI1 CI 2 CI 3 ⎞ ⎛10.000 u.m. 15.000 u.m. 20.000 u.m. ⎞
4. Se consideră operaţiunea multiplă: A = ⎜⎜ i1 i2
⎟ ⎜
i3 ⎟ = ⎜ 0,12 0,06 0,06
⎟
⎟
⎜ t t t ⎟ ⎜ 60 zile 60 zile 180 zile ⎟
⎝ 1 2 3 ⎠ ⎝ ⎠
Se cere să se determine operaţiunile echivalente, în raport cu valoarea actuală, prin determinarea:
a) capitalului mediu înlocuitor
b) ratei medii înlocuitoare
c) scadenţei medii înlocuitoare
Soluţie
a) Capitalul iniţial mediu CI se calculează după formula:
3
CI k
∑ 1 + ik ⋅ tk
CI = k 3=1 = 14983,81 u.m.
1
∑
k =1 1 + ik ⋅ tk

b) Rata medie înlocuitoare i se determină din relaţia:

3
CI k 3
CI k
∑
k =1 1 + ik ⋅ t k
= ∑k =1 1 + i ⋅ tk

şi se obţine i = 0, 067 .
c) Pentru determinarea duratei medii înlocuitoare t se utilizează relaţia:

7
 3
CI k 3
CI k
∑1+ i =∑ şi se obţine t ≈ 103 zile.
k =1 k ⋅ tk k =1 1 + ik ⋅ t

8
 Cap. II. DOBÂNDA COMPUSĂ
După cum s-a observat în capitolul I dobânda simplă se calculează şi se plăteşte o singură dată. Majoritatea
dintre noi suntem însă obişnuiţi şi cu o altă expresie a dobânzii şi anume cea de dobândă capitalizată (în limbaj
popular “dobândă la dobândă”). În terminologia de specialitate acest termen se mai întâlneşte şi sub denumirea
de dobândă compusă. Aplicarea unui regim de dobândă capitalizată înseamnă, de fapt, că dobânda se calculează
periodic, iar la sfârşitul fiecărei subperioade capitalul iniţial se măreşte cu valoarea dobânzii. Practic regimul de
dobândă capitalizată utilizat într-un plasament constituie o succesiune de operaţiuni în regim de dobândă simplă
care modifică periodic (datorită faptului că dobânda nu se plăteşte pe fiecare subperioadă) capitalul iniţial.
Un exemplu simplu este următorul:
O persoană P constituie un depozit bancar pe termen de 6 luni cu o rată lunară i12 în regim DC cu dobândă
capitalizată lunar. Dacă regimul de dobândă ar fi DS atunci:
D = CI ⋅ i ⋅ t = CI ⋅ i12 ⋅ 6 , iar capitalul total CT = CI + D = CI + CI ⋅ i12 ⋅ 6 = CI (1 + i12 ⋅ 6 )
În cazul DC capitalul iniţial se modifică lunar prin înglobarea dobânzii corespunzătoare:
Luna 1
D1 = CI1 ⋅ i12 ⋅1
CT1 = CI1 (1 + i12 )
Luna a 2-a
Capitalul iniţial pentru luna a doua este, de fapt, capitalul total al primei luni.
CI 2 = CT1 = CI1 (1 + i12 )
D2 = CI 2 ⋅ i12 = CI1 (1 + i12 ) ⋅ i12
CT2 = CI 2 + D2 = CI1 (1 + i12 ) + CI1 (1 + i12 ) ⋅ i12 =
= CI1 (1 + i12 )(1 + i12 ) = CI1 (1 + i12 )
2

Luna a 3-a
Capitalul iniţial este egal cu capitalul total al celei de-a doua luni CT2
CI 3 = CT2 = CI1 (1 + i12 )(1 + i12 )
D3 = CI 3 ⋅ i12 = CI1 (1 + i12 )(1 + i12 ) ⋅ i12
CT3 = CI 3 + D3 = CI1 (1 + i12 )(1 + i12 ) + CI1 (1 + i12 )(1 + i12 ) ⋅ i12 =
= CI1 (1 + i12 )(1 + i12 )(1 + i12 ) = CI1 (1 + i12 )
3

Prin inducţie se obţine

CT6 = CI1 (1 + i12 )
6

Deci în cazul în care rata dobânzii şi subperioadele de plasament sunt raportate la aceeaşi unitate de timp,
pentru regimul DC avem
D = CI (1 + i ) ⋅ i
t −1

CT = CI (1 + i )
t

spre deosebire de capitalul total în regim DS care se calculează cu formula

CT = CI (1 + i ⋅ t )

Observaţie. Uzual regimul DS se aplică pentru perioade de până la un an, iar regimul DC pentru perioade de
peste un an. Dacă durata plasamentului este de un an (fără capitalizarea dobânzii) atunci ambele formule ne
conduc la acelaşi rezultat, deoarece
1 + i ⋅ t = (1 + i ) pentru t = 1.
t

Dobânzi unitare echivalente

Considerăm dobânzile unitare i şi im; relaţia dintre ele, în regim DC, se determină pe baza principiului
egalităţii dobânzilor calculate pe aceeaşi perioadă de timp. Presupunem că durata plasamentului este de n ani.
Atunci, dacă utilizăm rata i (anuală) avem:
D = CI (1 + i )
n

Pe de altă parte
9
 n
D = CI ⎡(1 + im ) ⎤
m
⎣ ⎦
Prin egalarea celor două expresii se obţine:
n
(1 + i ) = ⎡(1 + im ) ⎤
n m
⎣ ⎦
adică
1 + i = (1 + im )
m

de unde se obţine
im = m 1 + i − 1

Inflaţie şi risc catastrofic

Este evident faptul că utilizarea formulelor de calcul a dobânzii, prezentate până acum, conduc la o
valoare aparentă. Mai exact, în cazul în care, de exemplu, se constituie un depozit bancar cu CI = 1.000.000
u.m. şi o rată anuală i = 0,1, după un an depunătorul va ridica suma CF = 1.100.000 u.m.
Nu întotdeauna relaţia CF>CI implică un câştig; acest lucru se întâmplă atunci când inflaţia depăşeşte rata
dobânzii.
Într-un limbaj mai puţin academic inflaţia simbolizează devalorizarea monedei. În funcţie de nivelul de
dezvoltare a economiei ţării emitente a anumitei monezi, valoarea inflaţiei poate lua diferite valori.
Pentru măsurarea inflaţiei se utilizează noţiunea de rată a inflaţiei. La fel ca şi rata dobânzii, rata inflaţiei
poate fi anuală (se notează cu a) sau pe anumite subperioade a anului (se va nota cu am, unde m reprezintă, la fel
ca la rata dobânzii, numărul de subperioade).
Să considerăm că se doreşte fructificarea unei u.m. pe o durată de plasament de un an cu o rată anuală i.
În cazul în care nu există inflaţie valoarea aparentă a u.m. după un an, adică 1+i, este egală cu valoarea reală.
Ce se întâmplă dacă există inflaţie şi rata inflaţiei este a?
În acest caz valoarea aparentă 1+i diferă de valoarea reală, aceasta deoarece inflaţia operează ca o
dobândă, dar în sens contrar (am presupus că rata inflaţiei este pozitivă). Valoarea reală a unei unităţi monetare
1+ i
plasate spre fructificare pe o perioadă de un an cu o rată a dobânzii i va fi:
1+ a
1+ i
Se observă imediat că dacă a > i , atunci raportul este subunitar, ceea ce conduce la concluzia că, în acest
1+ a
caz, valoare reală a sumei totale la sfârşitul anului (adică 1+i) este mai mică decât 1 u.m. la începutul anului.
Cu alte cuvinte, deşi s-a depus spre fructificare, cu o rată a dobânzii pozitivă, 1 u.m. în final se
înregistrează o pierdere.
Din acest motiv se face distincţia între dobânda unitară aparentă şi dobânda unitară reală. Notaţia i se va
utiliza în continuare pentru noţiunea de dobândă unitară (rată a dobânzii) reală, iar pentru rata aparentă se va
folosi notaţia k.
Pentru o mai bună înţelegere subliniem faptul că rata aparentă este acea rată, care aplicată unui CI,
conduce în final la o dobândă egală cu cea generată de rata reală i în condiţiile în care nu ar exista factori
perturbatori (de exemplu inflaţia).
Vom considera exemplul următor:
CI = 100 u.m. t = 1 an
i = 0,2
a = 0,1
a) Dacă nu există inflaţie atunci:
D = 20 u.m.
CF = 120 u.m.
Mai mult, valoarea aparentă a capitalului final este şi valoarea reală.
b) Presupunem că există inflaţie a = 0,1, dar că aceasta nu se ia în calcul. În acest caz valorile aparente sunt
D = 20 u.m.
CF = 120 u.m.
Valoarea reală a capitalului final CF este dată de relaţia
1+ i
CF ( real ) = CI ⋅ = 109, 09 u.m.
1+ a
De aici şi valoarea reală a dobânzii este 9,09 u.m. spre deosebire de valoarea aparentă de 20 u.m.
c) Pentru a înlătura efectul inflaţiei, deci pentru a avea un câştig real de 20% trebuie utilizată rata k a dobânzii
10
aparente. Este uşor de observat că această rată se obţine din relaţia
1+k = (1+i)(1+a)
În acest fel valoarea aparentă a CF este
CF ( aparent ) = CI ⋅ (1 + k ) = CI (1 + i )(1 + a ) =
= 100 u.m. ⋅1, 2 ⋅1,1 = 132 u.m.
Valoarea reală este dată de relaţia
CF ( real ) = CI ⋅
1+ k (1 + i )(1 + a ) = CI ⋅ 1 + i = 120 u.m.
= CI ⋅ ( )
1+ a 1+ a
Cu alte cuvinte, pentru a obţine un câştig real de 20%, trebuie utilizată o rată a dobânzii
k = (1 + i )(1 + a ) − 1 = 0,32
Din păcate rata anuală a inflaţiei nu poate fi determinată a priori. Această rată poate fi doar previzionată
prin utilizarea aparatului matematic oferit de statistica matematică. Chiar şi în acest caz politica economică
implementată de factorii decizionali poate conduce la alte valori decât cele prevăzute. În condiţiile în care
există pârghiile economice care permit menţinerea sub control a inflaţiei vorbim de inflaţie controlată. Dacă
economia unui stat este precară poate să apară fenomenul de inflaţie necontrolată sau galopantă. Aceste
fenomene au efecte care pot conduce la un crah economic.
Unul din efecte este cel al nemuncii, deoarece în condiţiile unei puternice devalorizări acumularea bănească
este inutilă, fapt ce determină populaţia să muncească doar atât cât să-şi asigure subzistenţa.
Un alt factor care impune utilizarea unei rate aparente mai mari decât cea reală este aşa numitul risc
catastrofic. Această noţiune acoperă cazurile în care un credit, din anumite motive, nu mai poate fi rambursat
niciodată. Notaţia utilizată este b şi denumirea este de rată anuală a riscului catastrofic.
Înglobarea sa în k-rata anuală aparentă a dobânzii, i-rata anuală reală, a-rata anuală a inflaţiei şi b-rata
anuală a riscului catastrofic devine:
1+k = (1+i)(1+a)(1+b)

Exemplu
O bancă ce doreşte să realizeze un câştig real de 20% (i = 0,2) în condiţiile unei inflaţii de 10% (a = 0,1)
şi a unui risc catastrofic anual de 5% (b = 0,05) trebuie să acorde credite cu o rată anuală a dobânzii aparente:
k = (1+i)(1+a)(1+b)-1 = 1, 2 ⋅1,1⋅ 0, 05 − 1 = 0,386
Cu alte cuvinte procentul anual aparent al dobânzii trebuie să fie p = 38,6%

Operaţiuni echivalente în regim DC

Principiul care stă la baza acestui paragraf este similar celui care a fost utilizat în cazul în care se aplică
regimul DS (dobândă simplă). Distingem şi în acest caz două forme de echivalenţă a operaţiunilor multiple.

a) Echivalenţa în raport cu dobânda totală

Este evident că formulele care se aplică pentru determinarea valorilor medii înlocuitoare (CI, i, t) sunt
diferite în cazul aplicării regimului DC deoarece şi formula pentru calculul dobânzii este alta.
Datorită faptului că în expresia dobânzii calculate în regim DC apare funcţia exponenţială este dificil de
calculat valoarea medie înlocuitoare pentru scadenţă şi rată. Doar în cazul sumei iniţiale este uşor de determinat
valoarea medie înlocuitoare şi aceasta este dată de formula
n

∑ CI ⎡⎣(1 + i ) − 1⎤
tk
k k ⎦
CI (capital iniţial mediu înlocuitor) = k =1
n

∑ ⎡⎣(1 + i ) − 1⎤
tk

k =1
k ⎦

b) Echivalenţa în raport cu valoarea actuală

În cazul operaţiunilor multiple în regim DC valoarea actuală raţională totală este dată de relaţia
n n
CFk
A ' (M) = ∑ CI k = ∑
k =1 (1 + ik )
tk
k =1

Similar cu situaţia aplicării regimului DS, vom spune că două operaţiuni multiple M1 şi M2 sunt
echivalente, în regim DC, în raport cu valoarea actuală (raţională) dacă
A ' ( M1 ) = A ' ( M2 )
11
Exerciţii rezolvate
1. O persoană plasează un capital iniţial CI = 100 u.m. pe o durată de 4 ani în regim DC cu dobânzile unitare
anuale corespunzătoare i1 = 0, 05 , i2 = 0, 06 , i3 = 0, 07 şi i4 = 0, 08 . Să se calculeze capitalul final şi dobânda
totală aferentă plasamentului.

Soluţie
CF = CI (1 + i1 )(1 + i2 )(1 + i3 )(1 + i4 ) =
= 100 u.m. ⋅1, 05 ⋅1, 06 ⋅1, 07 ⋅1, 08 = 128, 61 u.m.
Dobânda totală este dată de CF − CI = 28, 61 u.m.
2. Un capital CI = 100 u.m. plasat pe o durată de 3 ani produce o dobândă de 33,1 u.m.. Să se determine
dobânda unitară anuală pentru cazul în care plasamentul s-a efectuat:
a) în regim DS
b) în regim DC
Soluţie
a) În regim DS
D = CI ⋅ i ⋅ t , astfel
33,1 = 100 ⋅ i ⋅ 3 ceea ce implică
33,1
i= ≈ 0,11
300
b) În regim DC
CF = CI ⋅ (1 + i ) , astfel
t

133,1 = 100 (1 + i ) , de unde

3

(1 + i )
3
= 1,331 , adică
i = 0,10

Observaţie. Uzual problemele în care se cere determinarea dobânzii unitare anuale sau a perioadei de plasare în
regim DC implică utilizarea tabelelor de logaritmi.
3. Se plasează un capital iniţial CI = 100 u.m. în regim DC pe o perioadă de 4 ani cu un procent anual
p = 10% . Se cere să se determine capitalul final real şi cel aparent în condiţiile:
a) nu există inflaţie şi risc catastrofic
b) rata anuală a inflaţiei este a = 0, 05 , iar rata anuală a riscului catastrofic este b = 0, 03 , dar nu sunt luate în
calcul
c) rata anuală a inflaţiei este a = 0, 05 , rata anuală a riscului catastrofic este b = 0, 03 , şi sunt luate în
considerare la stabilirea ratei anuale a dobânzii
Soluţie
a) Deoarece se presupune că nu există inflaţie şi nici risc catastrofic valoarea aparentă a capitalului final este şi
valoare reală
CF = 100 (1,1) = 146, 41 u.m.
4

b) Capitalul final aparent este acelaşi ca şi la punctul a), dar valoarea reală este dată de:
CFa 146, 41
CFr = = = 107, 02 u.m.
(1 + a ) (1 + b ) (1, 05) (1, 03)
4 4 4 4

Cu alte cuvinte suma cumulată după 4 ani de plasament este de 146,41 u.m., dar valoarea ei reală este de 107,02
u.m.
c) Dacă se iau în calcul ratele inflaţiei şi riscului catastrofic, atunci pentru o dobândă unitară reală de 0,1 rata
aparentă a dobânzii trebuie să fie k = (1 + i )(1 + a )(1 + b ) − 1 = 0,1896 , ceea ce face ca valoarea aparentă a
capitalului final să fie:
12
CFa = 100 ⋅1,18964 = 200.2644 u.m.
CFa
Valoarea reală a acestui capital este CFr = ≈ 146, 40 u.m. adică valoarea capitalului final dacă
(1, 05) (1, 03)
4 4

plasarea se face cu un procent de 10% şi nu există inflaţie sau risc catastrofic.

13
 Cap. III. OPERAŢIUNI DE SCONT
Uzual, operaţiunea de scont semnifică cumpărarea de către o bancă comercială a unui document financiar
deţinut de către un creditor P1. Documentul atestă obligativitatea unui debitor P2 de a face o plată către P1 la o
anumită dată (scadenţă). În cazul în care P1 doreşte încasarea sumei înainte de scadenţă el poate vinde acest
document (bilet de ordin, poliţe etc.) unei bănci comerciale, bineînţeles contra unei taxe. În schimb, banca va fi
cea care va încasa, la scadenţă, suma datorată de debitorul P2.
Această operaţiune poartă denumirea de operaţiune de scont.
Se disting trei momente importante de timp şi patru valori ale capitalului într-o astfel de operaţiune:
- momentul T0: este data întocmirii documentului financiar
- momentul T: data scadenţei
- momentul TS: data scontării, respectiv
- capital iniţial CI (sau valoare de emisiune)
- capital final (sau nominal) CF
- capital scontat CS
- cursul poliţei CP
Corespondenţa între aceste noţiuni este dată de
- capitalul iniţial CI corespunde momentului iniţial T0
- capitalul final (nominal) CF corespunde scadenţei T
- capitalul scontat CS şi cursul poliţei CP corespund momentului TS al scontării
Un exemplu de operaţiune de scont este următorul:
La data T0 debitorul P2 emite către creditorul P1 un document financiar cu o valoare iniţială CI, purtător
de dobândă cu o rată anuală i şi scadent la momentul T. Documentul este girat de o bancă comercială.
Presupunem că P1 doreşte încasarea banilor la momentul TS<T. Evident că suma încasată va fi mai mică decât
CF (cea care ar urma să o încaseze la momentul T - data scadenţei). La momentul TS, poliţa are un curs CP
determinat de rata nominală i (rată de emisiune). Datorită nerespectării scadenţei P1 trebuie să plătească o taxă
(numită taxă de scont, sau mai pe scurt scont) care cuprinde cheltuielile suplimentare pe care le face banca prin
necesitatea achitării unei sume de bani înainte de termen.
Astfel, P1 va încasa suma CS (capital scontat) mai mică decât CP.
Pentru acoperirea cheltuielilor banca va utiliza o rată de scont (notată cu j) diferită de i. Relaţia dintre i şi j
depinde de faptul că banca trebuie să răscumpere sau să vândă un astfel de document înainte de scadenţă.
Înainte de a determina formulele care permit calcularea valorilor pentru noţiunile prezentate vom sublinia faptul
că rata de scont j se aplică pe perioada cuprinsă între momentele TS şi T, iar i între T0 şi TS.
În funcţie de regimul de dobândă care se aplică pe perioada de scontare (de la TS la T) scontul adoptă una din
denumirile: scont simplu sau scont compus.

Observaţii:
a) Scontul reprezintă diferenţa dintre capitalul nominal CF şi capitalul scontat CS
S = CF – CS
b) Prin modul în care este definit scontul reprezintă dobânda aferentă unui capital CS pe perioada t = T – TS
astfel încât capitalul final obţinut să fie CF
c) Scontul se comportă ca o dobândă cu diferenţă, esenţială de altfel, că valoarea sa se scade din capital.

Scontul simplu
Dacă dobânda se calculează în regim DS, scontul se numeşte scont simplu (notat SS). În conformitate cu
observaţiile anterioare calculul valorii pentru SS se face cu ajutorul formulei de calcul a dobânzii simple, adică:
SS = CS ⋅ j ⋅ t
Deoarece
CF = CS + SS = CS + CS ⋅ j ⋅ t
deducem că
CF
CS =
1+ j ⋅t
iar de aici obţinem
CF ⋅ j ⋅ t
SS =
1+ j ⋅t
14
Scontul simplu calculat pe baza acestei formule se numeşte scont simplu raţional (SSR). În practică suma
1 + j ⋅ t se aproximează cu 1 (deoarece j ⋅ t reprezintă o valoare mică). Astfel apare noţiunea de scont simplu
comercial (SSC) care se calculează pe baza formulei: SSC = CF ⋅ j ⋅ t
CF ⋅ j ⋅ t SSC
Astfel: SSR = =
1+ j ⋅t 1+ j ⋅ t
adică
SSC = SSR (1 + j ⋅ t )
Cu alte cuvinte scontul simplu comercial (SSC) reprezintă capitalul final al unui plasament pe perioada t cu rata
dobânzii j a unui capital iniţial egal cu SSR.
În baza relaţiilor stabilite, pentru capitalul scontat Cs, se pot determina următoarele formule de calcul:
CF
CS = pentru SSR
1+ j ⋅t
CS = CF (1 − j ⋅ t ) pentru SSC

Observaţii:
a) Capitalul scontat CS nu este întotdeauna mai mic decât cursul poliţei (sau valoarea finală la scontare) CP. De
exemplu, dacă un debitor P2 restituie un credit înainte de termen atunci CS>CP. De fapt valoarea capitalului
scontat este o funcţie descrescătoare în raport cu j (procentul de scont).
b) Scontul simplu comercial nu se poate aplica pe durate mai mari de timp deoarece se poate ajunge la situaţia
ca j ⋅ t > 1 ceea ce corespunde unei valori negative a capitalului scontat Cs.

Scontul compus
În cazul în care dobânda se calculează în regim DC, scontul se numeşte scont compus şi se notează SC.
În acest caz
CF = CS (1 + j )
t

şi deoarece, din definiţia generală a scontului, avem

SC = CF – CS
obţinem
CF ⎛ 1 ⎞
SC = CF − = CF ⎜1 − ⎟ = CF (1 − vt )
(1 + j ) ⎜ ⎟
⎝ (1 + j ) ⎠
t t

1
unde v = este factorul de actualizare (vezi Cap. I).
1+ j
Dacă nu se cunoaşte CF, dar se cunoaşte CS, atunci scontul compus se poate calcula după formula:
SC = CS ( u t − 1)
unde u = 1+j este factorul de fructificare anual.
Deci SC = CF (1 − vt ) = CS ( u t − 1) .
Dacă scontul se calculează pe baza acestei formule se va numi scont compus raţional (SCR).
Deoarece, în practică, valorile ratei de scont j sunt mici se poate utiliza următoarea aproximare:
(1 + j )
t
≈ 1+ j ⋅t
astfel expresia scontului comercial devine
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ j ⋅t
SC = CF ⎜1 − ⎟ = CF ⎜1 − ⎟ = CF
⎜ (1 + j ) ⎟ t
⎝ 1+ j ⋅t ⎠ 1+ j ⋅t
⎝ ⎠
În acest caz scontul compus se numeşte scont compus comercial (SCC).
Expresia capitalului scontat va fi:
CF
Cs = , pentru SCR
(1 + j )
t

15
 CF
Cs = , pentru SCC
1+ j ⋅t
Observaţii:
a) SSR = SCC
b) Capitalul scontat reprezintă, de fapt, o valoare actualizată, la momentul TS, a capitalului nominal CF.
Factorul de actualizare este:
1
, în regim DS
1+ j ⋅t
1
, în regim DC
(1 + j )
t

Exerciţiu rezolvat
O poliţă are valoarea de emisiune CI = 10.000 u.m. şi este scadenţa peste 5 ani de la emisiune. Evaluarea
poliţei se face cu un procent p = 8% . Dacă scontarea se face cu procentele q1 = 8% şi q2 = 10% să se calculeze
capitalul scontat în cazul în care:
a) scontarea se face cu doi ani înainte de scadenţă
b) scontarea se face cu 6 luni înainte de scadenţă
Soluţie
Capitalul nominal, în regim DC este
CF = CI (1 + i ) = 10000 ⋅ (1, 08 ) = 14693, 28 u.m.
T 5

a) În cazul în care scontarea se face cu doi ani înainte de scadenţă se va utiliza scontul compus (raţional şi
comercial). Obţinem următoarele valori:
- q1 = 8%
CF 14693, 28
CS = = = 12597,12 u.m., pentru SCR
(1 + j ) (1, 08)
t 2

CF 14693, 28
CS = = = 12666, 62 u.m., pentru SCC
1 + j ⋅ t 1 + 0, 08 ⋅ 2
- q2 = 10%
CF 14693, 28
CS = = = 12143, 21 u.m., pentru SCR
(1 + j ) (1,1)
t 2

CF 14693, 28
CS = = = 12244, 41 u.m., pentru SCC
1 + j ⋅ t 1 + 0,1 ⋅ 2
b) Dacă scontarea se face cu 6 luni înainte de scadenţă se va aplica scontul simplu. Valoarea capitalului
nominal (final) este aceeaşi deoarece se calculează la o perioadă de plasament de 5 ani.
- q1 = 8%
CF 14693, 28
CS = = = 14128,15 u.m., pentru SSR
1 + j ⋅ t 1 + 0, 08 ⋅ 1
2
⎛ 1⎞
CS = CF (1 − j ⋅ t ) = 14693, 28 ⎜ 1 − 0, 08 ⋅ ⎟ = 14105,55 u.m., pentru SSC
⎝ 2⎠
- q2 = 10%
CF 14693, 28
CS = = = 13993, 60 u.m., pentru SSR
1 + j ⋅ t 1 + 0,1⋅ 1
2
⎛ 1⎞
CS = CF (1 − j ⋅ t ) = 14693, 28 ⎜ 1 − 0,1⋅ ⎟ = 13958, 62 u.m., pentru SSC
⎝ 2⎠

16
 Cap. IV. ANUITĂŢI
Practica financiară conţine multe exemple în care plata sumei aferente unui contract între un creditor P1 şi
un debitor P2 se face în mai multe etape.
Pentru ca un astfel de sistem de plăţi să fie bine definit este necesară cunoaşterea unor elemente strict
necesare:
- momentele efectuării plăţilor
- valoarea ratelor (a sumelor care se plătesc) la diferitele momente de timp
- valoarea actualizată a tuturor plăţilor (fie că se calculează la un moment de timp intermediar, fie că se
calculează la finalul operaţiunii financiare)
- rata (sau ratele) dobânzii care se aplică în cadrul contractului
Cele mai des întâlnite exemple în care se utilizează plata în mai multe etape (numite plăţi eşalonate) sunt
date de achiziţionarea în rate a unui bun sau restituirea unui credit.
Ratele împreună cu momentele de timp la care se plătesc constituie, ceea ce în termeni financiari se
numesc, anuităţi.
Am observat deja că o sumă de bani cu aceeaşi valoare aparentă are valori reale diferite la momente de
timp diferite. Acesta este, de altfel, motivul pentru care se utilizează factorul de actualizare şi factorul de
fructificare.
De aceea nu se poate face o comparare directă a sumei de 1.000 u.m. (de exemplu) la un moment t0 cu
aceeaşi sumă la un moment anterior t1 sau posterior t2. Pentru acest lucru trebuie luaţi în calcul toţi factorii care
intervin (inflaţie, dobânzi etc.). Cea mai simplă metodă de comparare este prin intermediul valorilor actuale.
( ) ( )
În cazul anuităţilor, dacă rk k = 1, n reprezintă ratele iar tk k = 1, n reprezintă momentele de plată,
atunci valoarea actuală a unei anuităţi A(r1,...,rn; t1, ..., tn) la un moment fixat t este dată de
n
VA ( t ) = ∑ rk ⋅ vtk −t
k =1
Cazuri particulare pentru această formulă de calcul sunt cele în care t = t0 (se obţine valoarea iniţială a
anuităţii), respectiv t = tn (valoarea finală).
Anuităţile pot fi clasificate după mai multe criterii.
Anuităţile pentru care studierea formulelor de calcul a valorilor actuale reprezintă o utilitate practică sunt
anuităţile constante. Vom numi anuităţi constante acele anuităţi pentru care intervalele de plată şi ratele sunt
constante, adică:
r1 = r2 = ... = rn = r
t1-t0 = t2-t1 = ... = tn-tn-1
La rândul lor anuităţile constante se împart în
- anuităţi constante întregi când intervalul dintre plăţi este de 1 an
- anuităţi constante fracţionate când intervalele de plată sunt egale cu o fracţiune de an
Dacă plata ratelor se face la începutul fiecărui interval (de exemplu la începutul fiecărui an prevăzut în
contract) ele se numesc anticipate, respectiv posticipate dacă plata se face la sfârşitul intervalului.
Pentru fiecare caz în parte se pot determina formule practice de calcul ale valorilor actuale astfel:

a) Anuităţi constante întregi anticipate

Ratele sunt egale, intervalele de plată sunt de un an, iar tk (momentul plăţii) = k-1
n n
r n
VA ( t ) = ∑ r ⋅ v tk −t = r ∑ v k −1−t = t +1 ∑ v k =
k =1 k =1 v k =1

t +1
v (1 − v n ) t +1 1 (1 − v )
n

= r ⋅u = r ⋅u ⋅ ⋅ =
1− v u 1− 1
u
1− v n
1 − vn
= r ⋅ u t +1 ⋅ = r ⋅ u t +1 ⋅
u −1 i
Valoarea iniţială a anuităţii constante întregi anticipate se obţine pentru t = t0 (vom considera t0=0).
1 − vn
VA ( 0 ) := VI = r ⋅ u ⋅
i
Valoarea finală se obţine pentru t=tn=n
17
 1 − vu
VA ( n ) := VF = r ⋅ u n +1
⋅ =
i
1
1−
u n = r ⋅ u n +1 ⋅ u − 1 = r ⋅ u ⋅ u − 1
n n
= r ⋅ u n +1 ⋅
i i ⋅un i

b) Anuităţi constante întregi posticipate.

În acest caz tk = k şi prin calcule similare se obţine
t 1− v
n
VA ( t ) = r ⋅ u ⋅
i
1− v n
VI = r ⋅
i
u −1
n
VF = r ⋅
i

c) Anuităţi constante fracţionate anticipate

Considerăm că anul este împărţit în m subperioade egale între ele. În acest caz:
1 − vmn⋅m
VA ( t ) = r ⋅ umt +1 ⋅
im
unde im reprezintă dobânda unitară corespunzătoare unei subperioade (de exemplu i12 reprezintă dobânda
unitară lunară), respectiv
1 1 − vmn⋅m umn⋅m − 1
um = 1 + im iar vm = , VI = r ⋅ um ⋅ , VF = r ⋅ um ⋅
1 + im im im

d) Anuităţi constante fracţionate posticipate

n⋅m
t 1 − vm 1 − vmn⋅m umn⋅m − 1
VA ( t ) = r ⋅ um ⋅ , VI = r ⋅ , VF = r ⋅
im im im
Valoarea actuală a unei anuităţi constituie un criteriu în alegerea unuia sau altuia dintre mai multe sisteme de
plată în rate. Nu întotdeauna acest criteriu poate fi aplicat deoarece, în cele mai multe cazuri, termenii unui
contract de plăţi eşalonate sunt determinaţi mai degrabă de rata maximă care poate fi suportată de către debitor.
De obicei un astfel de contract care prevede plăţi eşalonate se derulează prin intermediul unei bănci
comerciale. Chiar şi în cazul vânzării de bunuri în rate, cumpărătorul va plăti periodic o sumă de bani unei
bănci şi nu vânzătorului.
Dacă este vorba de bunuri de consum cumpărătorul are de obicei un singur criteriu de alegere a unui plan de
achitare a bunului cumpărat şi anume nivelul ratei (presupunem bineînţeles că preţul total este moralmente
corect).
În cazul achiziţionării unor utilaje pentru activităţi de microproducţie sau prestări servicii (o maşină de
cusut pentru o croitoreasă, aparatură electronică pentru un depanator radio-TV, un calculator pentru un contabil
etc.) de obicei cumpărătorul preferă un sistem de plată care permite ca investiţia să se "amortizeze singură". Cu
alte cuvinte, rata care se achită periodic trebuie să fie la un nivel cel mult egal cu plusul de venit pe care-l aduce
utilajul achiziţionat.
Nu la fel stau lucrurile în cazul întreprinderilor mari care constituie fonduri de investiţii şi în care un plan
de afaceri se întinde, de obicei, pe perioade mari de timp, iar calculele economico-financiare utilizează mult
mai mulţi parametri decât în cazul unei activităţi individuale.
Această situaţie nu face însă subiectul acestei lucrări.

Exerciţiu rezolvat
Să se determine valoarea iniţială şi valoarea finală a unei anuităţi constante întregi de 1500000 u.m. pentru o
perioadă de 10 ani, dacă se utilizează un procent p = 22% .
Soluţie:
Dacă anuităţile sunt anticipate avem:

18
 10
⎛ 1 ⎞
1− ⎜
1− v n
⎝ 1, 22 ⎟⎠
VI = r ⋅ u ⋅ = 1500000 ⋅ (1, 22 ) = 7179427,33 u.m.
i 0, 22
un −1 1, 2210 − 1
VF = r ⋅ u ⋅ = 1500000 (1, 22 ) = 52443070, 41 u.m.
i 0, 22
O verificare simplă se poate face prin verificarea egalităţii VF = VI (1 + i ) , care este adevărată pentru
n

rezultatele anterioare.
În cazul anuităţilor posticipate calculele sunt următoarele:
10
⎛ 1 ⎞
1− ⎜
1− v n
1, 22 ⎟⎠
VI = r ⋅ = 1500000 ⎝ = 5884776,50 u.m.
i 0, 22
un −1 1, 2210 − 1
VF = r ⋅ = 1500000 (1, 22 ) = 42986123, 29 u.m.
i 0, 22

19
 Cap. V. AMORTIZAREA ÎMPRUMUTURILOR
În sens larg împrumutul reprezintă o operaţiune financiară prin care un creditor P1 plasează, în anumite
condiţii, un capital unui debitor P2. Restituirea, de către P2, a acestei sume poartă denumirea de amortizare.
Operaţiunea de rambursare a unui împrumut are la bază sistemul de plăţi eşalonate. De aceea pentru
întocmirea unui plan de rambursare a unui împrumut (sau a unui tabel de amortizare) trebuiesc cunoscute
momentele efectuării plăţilor, dacă plăţile sa fac prin rate constante sau nu ş.a.m.d. Este astfel evident că fiecare
tip de anuitate poate constitui un model de amortizare.
Nu vom analiza toate cazurile, dar vom prezenta câteva din modelele uzuale de rambursare (amortizare) a
împrumuturilor.
În cele ce urmează vom presupune, pentru început, că împrumutul este indivizibil, spre deosebire de
împrumuturile cu obligaţiuni care vor fi studiate târziu.
Pentru o simplificare a prezentării modelelor de amortizare vom utiliza următoarele notaţii (unele dintre
ele nu au fost prezentate încă în această lucrare):
CI - capital iniţial (sau capital împrumutat)
CF - capital final
Sk - suma rămasă de rambursat la începutul perioadei k ( k = 1, n )
Dk - dobânda aferentă sumei Sk pe perioada k
sk - cota din împrumut care urmează a fi rambursată în perioada k (la început sau la sfârşit)
rk - rata aferentă perioadei k şi care reprezintă suma dintre cotă şi dobândă
Din modul în care au fost definite noţiunile de mai sus putem determina câteva relaţii şi anume:
S1 = CI, Sk+1 = Sk - sk, k = 1, n , Dk = Sk ⋅ i , k = 1, n , rk = Dk + sk , k = 1, n
În continuare vom presupune că plăţile se fac prin intermediul unor anuităţi întregi (intervalele dintre
două momente de plată sunt egale cu un an). Tabelele de amortizare pentru cazul în care rambursarea se face
prin anuităţi fracţionate sunt similare cu observaţia că în acest caz se utilizează dobânzi unitare corespunzătoare
perioadelor în care a fost împărţit anul.

A. Rambursarea prin anuităţi întregi posticipate

Plăţile se fac la sfârşitul fiecărei perioade k ( k = 1, n , n - numărul de ani prevăzut în contract)

a) Modelul PD1

Este un caz particular de amortizare când debitorul plăteşte întreaga datorie constituită din CI şi dobânzile
aferente la sfârşitul perioadei contractuale.
k 1 2 ... n-1 n
Sk CI CI ⋅ u ... CI ⋅ u n − 2
CI ⋅ u n −1
Dk CI ⋅ i CI ⋅ u ⋅ i ... CI ⋅ u n − 2 ⋅ i CI ⋅ u n −1 ⋅ i
sk 0 0 ... 0 CI ⋅ u n −1
rk 0 0 ... 0 CI ⋅ u n

b) Modelul PD2 - amortizarea prin plata sumei împrumutate la scadenţă şi plata periodică a dobânzilor
sk = 0, k = 1, n − 1

K 1 2 ... n-1 n
Sk CI CI ... CI CI
Dk CI ⋅ i CI ⋅ i ... CI ⋅ i CI ⋅ i
sk 0 0 ... 0 CI
rk CI ⋅ i CI ⋅ i ... CI ⋅ i CI ⋅ u

20
c) Modelul PD3 - rambursarea prin cote constante
CI
sk = s, k = 1, n ; s =
n
k1 2 ...n-1 n
Sk CI CI -s ...CI-(n-2)s CI-(n-1)s = s
Dk CI ⋅ i ( CI − s ) ⋅ i ...(CI-(n-2)s) ⋅i (CI-(n-1)s) ⋅i = si
sk s s ...s s
rk CI ⋅ i +s ( CI − s ) ⋅ i +s ...(CI-(n-2)s) ⋅i +s (CI-(n-1)s) ⋅i +s = su
Se observă că atât ratele cât şi dobânzile reprezintă termenii unor progresii aritmetice cu aceeaşi raţie − s ⋅ i .
Astfel:
Dk +1 = Dk − s ⋅ i, k = 1, n
rk +1 = rk − s ⋅ i, k = 1, n
De aici putem, calcula dobânda totală

D= 1
( D + Dn ) ⋅ n = ( CI ⋅ i + s ⋅ i ) ⋅ n =
2 2
i ⋅ n CI ( n + 1) i ⋅ n CI ⋅ i
= ( CI + s ) ⋅ = ⋅ = ( n + 1)
2 n 2 2
şi suma totală a ratelor
⎛ CI CI ⋅ u ⎞
⎜ CI ⋅ i + + ⎟⋅n
R=
( r1 + rn ) ⋅ n ( CI ⋅ i + s + s ⋅ u ) ⋅ n ⎝
= =
n n ⎠
=
2 2 2

= CI ⋅
( i ⋅ n + 1 + u ) = CI ⎛1 + i ( n + 1) ⎞
⎜ ⎟
2 ⎝ 2 ⎠

d) Modelul PD4 - amortizarea prin rate constante

r1 = r2 = ... = rn = r
Utilizarea modelului de amortizare prin rate constante nu presupune şi cote sau dobânzi constante,
dimpotrivă acestea sunt diferite pentru fiecare perioadă (doar suma dintre cotă şi dobândă este constantă).
De aceea o primă etapă constă în determinarea ratei constante ce urmează a fi plătită în fiecare an. Să
observăm că acest model corespunde unei plăţi eşalonate bazate pe anuităţi constante întregi posticipate.
Deoarece CI se cunoaşte vom utiliza formula de calcul a valorii actuale iniţiale.
1 − vn
VI = r ⋅
i
dar VI = CI, deci
1 − vn
CI = r ⋅
i
de unde obţinem
CI ⋅ i
r=
1 − vn
Tabelul de amortizare este următorul
k 1 2 ... n
Sk 1− v n
1− v n −1 ... 1− v
CI = r ⋅ CI − r ⋅ v n = r ⋅ r⋅
i i i
Dk CI ⋅ i = r (1 − v ) r (1 − v )
n n −1 ... r(1-v)
sk r − D1 = r ⋅ v n r ⋅ v n −1 ... r ⋅v
rk r r ... r

21
 1
După cum se observă cotele reprezintă termenii unei progresii geometrice cu raţia =u
v
Astfel:
sk = sk −1 ⋅ u = s1 ⋅ u k −1 , k = 2, n
Suma termenilor unei progresii geometrice este dată de relaţia
Q1 ( q n − 1)
Sn =
q −1
unde Q1 este primul termen, q este raţia geometrică, iar n este numărul de termeni.
În acest caz suma cotelor trebuie să fie egală cu CI.
⎛ ⎛ 1 ⎞n ⎞
r ⋅ v n ⎜ ⎜ ⎟ − 1⎟
⎜⎝ v ⎠ ⎟ r − r ⋅ vn
⎝ ⎠= =
1 1− v
−1
v v
1− v n
1 − vn 1 − vn
= r⋅ = r⋅ = r⋅ = CI
1 1 + i −1 i
1− (1 + i ) ⋅
1+ i 1+ i
1
1+ i
Datele şi calculele anterioare ne arată că tabelul de amortizare poate fi calculat şi prin determinarea cotelor
periodice prin utilizarea formulelor
CI ⋅ i
s1 = n ,
u −1
respectiv
sk = sk −1 ⋅ u = sk − j ⋅ u j = s1 ⋅ u k −1 , k = 2, n, j = 1, k − 1
Aceste modele de amortizare se numesc amortizări directe deoarece operaţiunile financiare corespunzătoare
rambursării împrumutului au loc între debitor şi creditor.
Există însă şi modele de amortizare în care intervine un terţ la care debitul capitalizează suma ce o are de plătit
creditorului (corespunzătoare modelelor PD1 şi PD2). Acestea sunt aşa numitele amortizări indirecte.

e) Modelul PI 1 - amortizarea prin plată unică la creditor şi constituirea datoriei la un terţ prin rate constante.
Acest model este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de model american de amortizare sau
metoda fondului investit (the sinking fund method).
Evident că modelul prezintă utilitate atunci când debitorul îşi poate micşora cheltuielile. Acest lucru se
întâmplă atunci când terţul P3 oferă o dobândă mai mare la capitalizare sau când creditorul oferă debitorului P2
doar varianta PD1 de amortizare. Într-un astfel de caz între debitor şi creditor intervine un sistem de operaţiuni
financiare care pot fi reprezentate într-un tabel de amortizare corespunzător modelului PD1. În acelaşi timp
presupunem că debitorul are posibilitatea de a face plăţi constante către un terţ P3 cu scopul ca la încheierea
contractului cu creditorul CF (capitalul final) constituit la P3 să fie egal cu datoria către creditorul P1.
Cu alte cuvinte P2 face un plasament financiar cu CF = CI ⋅ u n (datoria către P1)
În relaţia cu terţa parte debitorul P2 va stabili un sistem de plăţi prin rate constante (reprezentat de
modelul PD4).
Schematic această relaţie poate fi reprezentată în felul următor:
Modelul PI1
PD 4 PD1
P3 (terţ) P2 (debitor) P1 (creditor)
Trebuie acordată atenţie faptului că datoria CF către P1 se constituie la P3 din ratele constante depuse de P2 şi
dobânzile aferente lor. De aceea, în primul rând, se calculează valoarea actuală iniţială a anuităţii întregi
posticipate care are valoarea finală egală cu CF - datoria totală către P1.
Această valoare actuală iniţială reprezintă capitalul iniţial CI ' în relaţia cu terţa parte P3 (vom nota cu
apostrof noţiunile similare în relaţia P2(debitor) - P3(terţ)).
Principiul este simplu.
P2 plasează anual o sumă contantă de bani, în regim DC, astfel încât la sfârşitul contractului să obţină o
22
sumă dată şi anume CF = CI ⋅ u n .
Pentru determinarea ratei constante se va utiliza formula de calcul de la modelul PD4:
CI ⋅ i
r=
1 − vn
În relaţia cu terţa parte P3 se utilizează de obicei o altă valoare pentru dobânda unitară anuală notată (aşa
cum am convenit mai devreme) cu i ' .
Acest fapt implică o altă valoare şi pentru capitalul iniţial CI ' . Avem deci:
CI ' = CF ⋅ v 'n
CI ' reprezintă valoarea iniţială a datoriei CF atunci când se utilizează dobânda unitară i ' , respectiv factorul de
actualizare v ' .
Înlocuind în formula de calcul a ratei obţinem:
CI '⋅ i ' CF ⋅ v 'n ⋅ i ' CI ⋅ u n ⋅ v 'n ⋅ i '
r'= = =
1 − v 'n 1 − v 'n 1 − v 'n
Odată determinată rata contantă r ' restul tabelului de amortizare se completează ca în modelul direct PD4.

f) Modelul PI 2 - amortizare prin plata periodică a dobânzilor către creditor şi constituirea sumei împrumutate
de un terţ prin plăţi periodice constante.
În acest caz între debitorul P2 şi creditorul P1 intervine modelul de amortizare directă PD2, iar între
debitorul P2 şi terţa parte P3 intervine modelul de amortizare PD4.
Schematic, reprezentarea este următoarea
PD 4 PD 2
P3 (terţ) P2 (debitor) P1 (creditor)
Spre deosebire de modelul anterior PI1 singura modificare este cea prin care se calculează rata constantă
pe care debitorul P2 o plăteşte terţei părţi P3. Aceasta deoarece suma care se constituie la terţ este egală cu CI
(dobânzile sunt plătite periodic).
CI ⋅ v 'n ⋅ i '
Astfel se obţine (după calcule elementare): r ' =
1 − v 'n
Toate celelalte calcule, precum şi tabelele sunt similare modelului PI 1.
B. Rambursarea prin anuităţi întregi anticipate
Dacă rambursarea se face prin anuităţi anticipate singurul model care prezintă interes este cel corespunzător
modelului PD4. Pentru a evita orice confuzie, în cazul plăţilor anticipate, vom nota acest model cu PDA4.
În cazul anuităţilor întregi anticipate valoarea iniţială este dată de:
1 − vn
VI = r ⋅ u ⋅ ,
i
dar VI = CI de unde obţinem:
1 − vn CI ⋅ i
CI = r ⋅ u ⋅ , respectiv r =
i u (1 − v n )
Tabelul de amortizare este similar cu cel care se completează în cazul rambursării prin rate constante
posticipate. Diferenţa provine din faptul că prima rată se plăteşte la momentul 0 (cu alte cuvinte, la sfârşitul
primului an se plăteşte deja a doua rată).

k+1 1 2 ... n-1 N

Sk 1 − v n −1 1− v n−2 ... 1− v 0
CI − r = r ⋅ r⋅ r⋅
i i i
Dk r (1 − v )
n −1
r (1 − v n − 2 ) ... r(1-v) 0
sk r ⋅ v n −1 r ⋅ v n−2 ... r ⋅ v r
rk r r ... r r
De observat că în acest tabel apar doar n-1 rate, la acestea se mai adaugă rata plătită în momentul 0.

23
Exerciţii rezolvate
1. Să se întocmească planul de amortizare, prin cote constante posticipate, a unui împrumut de 1500000 u.m. cu
20% pe 3 ani.
Soluţie
Modelul corespunzător este PD3
CI 1500000
Cota constantă este sk = s = = = 500000 u.m.
n 3
Planul de amortizare poate fi reprezentat prin tabelul următor:
k 1 2 3
Sk 1500000 1000000 500000
Dk 300000 200000 100000
sk 500000 500000 500000
rk 800000 700000 600000
2. Cu datele de mai sus să se întocmească planul de amortizare în cazul în care:
a) Debitorul face o plată unică către creditor
b) Debitorul plăteşte periodic dobânzile, iar suma împrumutată la final
Pentru ambele cazuri se consideră că debitorul constituie suma împrumutată prin plăţi constante către un terţ cu
un procent de 22%.

Soluţie
a) Modelul corespunzător datelor problemei este PI1. Tabelul de amortizare debitor-creditor (corespunzător
modelului PD1) este următorul:
k 1 2 3
Sk 1500000 1800000 2160000
Dk 300000 360000 432000
sk 0 0 2160000
rk 0 0 2592000
Pentru completarea tabelul de amortizare debitor-terţ (corespunzător modelului PD4) trebuie, mai întâi, să
calculăm capitalul iniţial corespunzător şi rata constantă care trebuie achitată periodic.
3
⎛ 1 ⎞
CI ′ = CF ⋅ v′ = 2592000 ⋅ ⎜
n
⎟ = 1427432, 25 u.m.
⎝ 1, 22 ⎠
3
⎛ 1 ⎞
1500000 ⋅ (1, 2 ) ⋅ ⎜
3
⋅ 0, 22
CI ⋅ u ⋅ v ' ⋅ i '
n n
⎝ 1, 22 ⎟⎠
r'= = =
1 − v 'n ⎛ 1 ⎞
3

1− ⎜ ⎟ u.m.
⎝ 1, 22 ⎠
314035, 09
= = 697855, 76
0, 45

Planul de amortizare este:

k 1 2 3
Sk 1427432,25 1113397,16 660488,61
Dk 314035,09 244947,37 145307,49
sk 383820,67 452908,39 552548,27
r 697855,76 697855,76 697855,76

b) Planul de amortizare debitor-creditor este:

k 1 2 3
Sk 1500000 1500000 1500000
Dk 300000 300000 300000
sk 0 0 1500000
rk 300000 300000 1800000
Pentru întocmirea tabelului de amortizare debitor-terţ se calculează:
24
 3
⎛ 1 ⎞
CI ′ = 1800000 ⋅ ⎜ ⎟ = 991272,39 u.m.
⎝ 1, 22 ⎠
şi
3
⎛ 1 ⎞
1500000 ⋅ ⎜ ⋅ 0, 22
CI ⋅ v ' ⋅ i '
n
⎝ 1, 22 ⎟⎠
r'= = =
1 − v 'n ⎛ 1 ⎞
3

1− ⎜ ⎟ u.m.
⎝ 1, 22 ⎠
181733, 26
= = 403851, 71
0, 45
k 1 2 3
Sk 991272,39 805500,60 578859,02
Dk 218079,92 177210,13 127348,98
sk 185771,79 226641,58 276502,29
rk 403851,71 403851,71 403851,71

25
 Cap. VI. OBLIGAŢIUNI
În capitolul anterior au fost studiate împrumuturile indivizibile (sau bancare). Sunt împrumuturi care, de
regulă, sunt acordate de o singură bancă şi fiecare contract face referire la un singur debitor (fie persoană fizică,
fie juridică). Practica financiară cuprinde însă multe situaţii în care statul sau anumite întreprinderi (termenul de
întreprindere este utilizat aici în sens larg) doresc să împrumute sume de bani care nu pot fi suportate de către o
singură bancă.
În astfel de situaţii, în condiţii legislative stricte, se poate apela la împrumutul obligatar (sau cu
obligaţiuni).
Cazul cel mai des îl reprezintă obligaţiunile (sau titlurile) de stat, iar principalul creditor este populaţia.
În esenţă societatea (fie ea societate comercială, fie instituţie de stat) emite documente financiare în
schimbul cărora are la dispoziţie, pe o anumită perioadă, fonduri băneşti importante.
Practic sunt vândute obligaţiuni (sau titluri de valoare) care au înscrise o valoare numită valoare de
emisiune şi pe care societatea se obligă să le răscumpere la un anumit termen şi în anumite condiţii.
Cei care cumpără obligaţiunile au drepturi de creanţă asupra societăţii emitente. Deoarece, în special
populaţia, nu are posibilitatea verificării solvabilităţii emitentului, emiterea unor astfel de documente financiare
se face prin respectarea unor reguli în măsură să ofere încredere creditorilor.
Există mai multe noţiuni utilizate în terminologia referitoare la obligaţiuni, printre care:
- valoarea totală a împrumutului (notată cu V)
- valoarea nominală (notată VN): este valoarea înscrisă pe obligaţiune şi este egală cu
V
N
unde N este numărul total de obligaţiuni emise
- valoarea de emisiune (VE): valoarea la care se vând obligaţiunile
- valoarea de rambursare (VR): suma pe care deţinătorul oligaţiunii (obligatar) o va primi la rambursare
- cupon unitar de dobândă: C = VN ⋅ i , unde i reprezintă dobânda unitară anuală
Emitentul poate vinde obligaţiunile al-pari (la paritate) atunci când VE = VN, sau, pentru a cointeresa
cumpărătorii le poate vinde sub-pari (sub paritate) adică VE < VN .
În acest caz cel care subscrie la vânzarea de obligaţiuni (obligatarul) are şi avantajul primei de emisiune
reprezentată de diferenţa VN - VE.
Pe de altă parte rambursarea se poate face al-pari (VN = VR) sau supra-pari ( VR > VN ). În acest al doilea
caz obligatarul beneficiază de prima de rambursare egală cu diferenţa VR - VN.
Obligaţiunile sunt purtătoare de dobânzi, iar dobânzile se calculează la valoarea nominală VN.
Pe lângă dobânzi şi prime de emisiune sau rambursare există şi alte modalităţi de a atrage subscriptori. Un
exemplu des întâlnit este cel prin care se oferă, de obicei prin tragere la sorţi, câştiguri suplimentare.

Amortizarea împrumuturilor obligatare

În esenţă principiul de utilizare a formulelor de calcul atunci când se rambursează împrumuturi obligatare
este similar cu cel utilizat la rambursarea împrumuturilor indivizibile.
Distingem şi în acest caz amortizări:
- în bloc: atunci când toate obligaţiunile sunt răscumpărate la sfârşitul perioadei de împrumut
Modelele utilizate sunt PD1 (dacă se face o plată unică valorii de rambursare şi a dobânzilor aferente),
respectiv PD2 (dacă dobânzile sunt plătite în fiecare an)
- prin cote constante: atunci când anual sunt răscumpărate un număr constant de obligaţiuni
N
- n este numărul de ani corespunzător duratei împrumutului
n
- prin rate constante: atunci când anual se răscumpără un număr diferit de obligaţiuni astfel încât valoarea totală
de rambursare a lor împreună cu valoarea dobânzilor aferente să reprezinte o sumă constantă de-a lungul anilor.
Este important de observat că, deoarece obligaţiunile sunt indivizibile, condiţia de rate constante nu poate fi
îndeplinită în mod real. De aceea se utilizează noţiunea de amortizare prin rate cvasi-constante.
Pentru întocmirea tabelelor corespunzătoare diferitelor tipuri de amortizare vom utiliza, în plus,
următoarele notaţii:
n
Nk - numărul de obligaţiuni rambursate la sfârşitul anului k (de observat că ∑N
k =1
k =N)

Vk - cota din împrumutul V, rambursată în anul k. Vk reprezintă de fapt valoarea produsului N k ⋅VR
26
NRk - numărul de obligaţiuni rămase pe piaţă
Dk - dobânda aferentă obligaţiunilor Nk
rk - rata corespunzătoare anului k
Pentru rambursarea în loc calculele şi completarea tabelelor se face la fel ca la modelele PD1 sau PD2.

Rambursarea prin cote constante

a) Rambursarea al-pari (la paritate).
În acest caz valoarea de rambursare VR este identică cu cea nominală VN.
Deoarece rambursarea se face prin cote constante vom avea:
N
N k = , k = 1, n
n
Vk = N k ⋅ VN
N ⎛ k −1 ⎞
NRk = N − ( k − 1) = N ⎜1 − ⎟
n ⎝ n ⎠
Dk = NRk ⋅ C = NRk ⋅VN ⋅ i
rk = Vk + Dk , k = 1, n

b) Rambursarea supra-pari ( VR > VN )

Formulele utilizate în cazul rambursării al-pari îşi păstrează valabilitatea şi în cazul rambursării supra-pari
cu o singură excepţie şi anume:
Vk = N k ⋅ VR

Rambursarea prin rate constante

a) Rambursarea al-pari
Deoarece, în acest caz, ratele sunt constante se poate utiliza formula de calcul determinată la rambursarea
împrumuturilor indivizibile. Vom obţine:
i
r = N ⋅ VN ⋅
1 − vn
Apare o singură problemă atunci când valoarea r a ratei calculate cu această formulă nu acoperă un număr
întreg de obligaţiuni. În această situaţie se apelează la un procedeu de rotunjire.
Există mai multe astfel de procedee de rotunjire asupra cărora nu vom insista. Reţinem însă două reguli
care se aplică tuturor procedeelor:
- suma numărului de obligaţiuni rambursate trebuie să fie N
- teoretic, în fiecare an se obţin din calcule diviziuni de obligaţiuni care nu pot fi rambursate (deoarece
obligaţiunea este indivizibilă) dar pentru valoarea lor se calculează dobânzi

b) Rambursarea supra-pari ( VR > VN )

Se repetă situaţia de la rambursările prin cote constante. Deoarece singura modificare este dată de relaţia
Vk = N k ⋅ VR (spre deosebire de Vk = N k ⋅ VN , în cazul rambursării al-pari) nu se influenţează celelalte valori.
Anexate noţiunii de împrumut obligatar definim următoarele tipuri de taxe:
Taxa reală - este taxa care aplicată valorii de rambursare a unei obligaţiuni produce aceeaşi dobândă ca şi în
cazul în care se aplică taxa nominală asupra valorii nominale. Valoarea acestei taxe (notată aici cu i ' ) se
determină din :
VN ⋅ i = VR ⋅ i '
Taxa medie de randament - taxa cu care se rambursează întreg împrumutul. Dacă presupunem că rambursarea
are loc prin rate cvasi-constante această taxă (notată aici cu m) se determină din:
n
⎛ 1 ⎞
1− ⎜ ⎟
1+ m ⎠
N ⋅ VE = r ⋅ ⎝
m
Se observă că s-a utilizat valoarea de emisiune VE şi nu valoarea nominală VN.
Taxa personală de randament - este o taxă similară cu taxa medie de randament dar specifică pentru
fiecare obligatar. Se calculează la momentul rambursării şi corespunzător numărului de obligaţiuni rambursate.
Taxa de cost - este taxa cu care se actualizează la momentul emisiunii de obligaţiuni ratele cvasi-
27
constante, astfel încât valoarea iniţială a acestora a acestora să fie egală cu suma netă împrumutată de societatea
emitentă.
Deoarece pentru o emisiune de obligaţiuni societatea are cheltuieli suma netă împrumutată nu este, de
fapt, N ⋅ VE ci N ⋅ VE - cheltuieli. Astfel că taxa de cost (notată ic) se determină din relaţia:
1
1−
(1 + ic )
n

N ⋅ VE - cheltuieli = r ⋅
ic

Exerciţiu rezolvat
Să se întocmească tabelul de amortizare al unui împrumut obligatar format din 1000000 obligaţiuni cu valoarea
nominală de 100000 u.m. rambursabil, în 4 ani, prin cote constante. Rambursarea se face al-pari, iar taxa
nominală este 0,05.
Soluţie
N = 1000000 obligaţiuni
VN = VR = 10000 u.m.
n=4
N
N k = = 250000 , k = 1, 4
n
Vk = N k ⋅ VR = 250000 ⋅100000 = 25000000000 u.m., k = 1, 4
NR1 = 1000000, NR2 = 750000,
NR3 = 500000, NR4 = 250000
D1 = 5000000000 u.m., D1 = 37500000 u.m., D1 = 25000000 u.m., D1 = 1250000000 u.m.
r1 = 30000000000 u.m., r1 = 2537500000 u.m., r1 = 27500000000 u.m., r1 = 26125000000 u.m.
tabelul de amortizare este:
k 1 2 3 4
NRk 1000000 750000 500000 250000
Dk 5000000000 3750000000 2500000000 1250000000
Nk 250000 250000 250000 250000
Vk 25000000000 25000000000 25000000000 25000000000
rk 30000000000 28750000000 27500000000 26125000000

28
 Cap. VII. RENTABILITATEA PLASAMENTELOR FINANCIARE

Orice plasare de capital este analizată din punct de vedere a rentabilităţii. Ceea ce se urmăreşte, de fiecare
dată, este obţinerea unor venituri reale mai mari decât cheltuielile reale aferente.
În cazul plasamentelor pe termen mediu sau lung este dificil de determinat cu exactitate rentabilitatea
acestora.
Studii îndelungate şi de înaltă competenţă ştiinţifică au condus la formule şi relaţii care modelează, din ce
în ce mai bine, fenomenele şi procesele economice. Intervine însă, de cele mai multe ori, problema determinării
anumitor factori care apar în formulele utilizate. Aceşti factori (rata inflaţiei, indicele de creştere economică,
ratele de schimb valutar ş.a.m.d.) sunt influenţaţi de fenomene, în multe cazuri, imprevizibile (mişcări sociale,
accidente sau catastrofe naturale, războaie, acţiuni teroriste etc.).
Poate că tocmai de aceea opţiunea pentru un plasament financiar sau altul devine atractivă.
Într-o variantă simplă analiza rentabilităţii unei investiţii de capital se poate face prin utilizarea tabelelor de
Cash Flow. Vom utiliza următoarele notaţii:
CFk - Cash Flow net în anul k (intrarea netă în trezorerie în anul k)
Vk - venituri în anul k
Ck - cheltuieli de exploatare în anul k
Ak - amortizarea în anul k
Cu aceste notaţii avem:
CFk = Vk - Ck - Ak, k = 1, n
unde n reprezintă numărul de ani prevăzuţi pentru amortizare.
Evident că aceste formule nu sunt edificatoare deoarece sunt calculate anumite valori la momente de timp
diferite, iar practica arată că, în acest fel, ele nu pot fi comparate.
Se impune astfel actualizarea sumelor la un moment de timp t0 (de obicei la momentul în care se face
plasamentul financiar). Astfel apare noţiunea de valoare actuală netă a unei investiţii (notată VAN) dată de
relaţia:
k
n
⎛ 1 ⎞
VAN = − I + ∑ CFk ⎜ ⎟
k =1 ⎝ 1+ z ⎠
unde I este valoarea capitalului plasat (investiţiei), iar z este taxa de actualizare.
În cazul în care VAN > 0 investiţia se consideră rentabilă.
Un alt criteriu utilizat pentru determinarea rentabilităţii unei investiţii este indicele de profitabilitate
VAN + I
IP =
I
Cu alte cuvinte o investiţie este rentabilă dacă I p > 1 .
Se observă că I p > 1 ⇔ VAN > 0
În cazul în care VAN = 0 (sau Ip = 1) din expresia valorii actuale nete se obţine o taxă de actualizare
numită taxă internă de rentabilitate, notată x.
Pe baza acestui criteriu putem afirma că o investiţie este rentabilă dacă taxa de actualizare z este mai mică
decât taxa de rentabilitate x.
Un alt criteriu utilizat în analiza rentabilităţii unui plasament financiar este cel al timpului de recuperare
(notat cu t) a capitalului investit.
Acesta se determină din relaţia:
k
t
⎛ 1 ⎞
∑k =1
CFk ⎜ ⎟ =I
⎝ 1+ i ⎠
În practică, cel mai utilizat indicator de rentabilitate este taxa de rentabilitate.
Exerciţiu rezolvat
O societate face o investiţie de 100000 u.m.. Investiţia se amortizează liniar în termen 5 ani. Veniturile
societăţii în primul an vor fi de 20000 u.m., iar în anii următori cresc în progresie geometrică cu raţia 1,2.
Cheltuielile în primul an sunt de 5000 u.m., iar în anii următori cresc în progresie aritmetică cu raţia de 500
u.m.. Impozitul anual este de 20%, dar societatea este scutită de impozit în primii 3 ani. Să se calculeze:
a) Intrările nete în trezorerie
b) Valoarea actuală netă, dacă taxa de actualizare este 0,1.
c) Indicele de profitabilitate

29
d) Timpul de recuperare a capitalului.

a)
k 1 2 3 4 5
Vk 20000 24000 28800 34560 41472
Ck 5000 5500 6000 6500 7000
Ak 20000 20000 20000 20000 20000
Ik 0 0 0 1612 2894,4
CFk -5000 -1500 800 6448 11577,6
k k
n
⎛ 1 ⎞ 5
⎛ 1 ⎞
VAN = − I + ∑ CFk ⎜ ⎟ = −100000 + ∑ CFk ⎜ ⎟ =
b) k =1 ⎝ 1+ z ⎠ k =1 ⎝ 1,1 ⎠
= −100000 + 6408,5 = −93591,5
Investiţia este evident nerentabilă.
VAN −93591,5
c) I p = 1 + = 1+ = 0, 064
I 100000
d) Se observă că timpul de recuperare a capitalului depăşeşte cu mult perioada de amortizare de 5 ani.

30
 Cap. VIII. DOBÂNZI ALEATOARE
În capitolele precedente rata dobânzii a fost cunoscută sau se putea determina dintr-o relaţie algebrică
înainte de începerea tranzacţiei.
Există însă multe situaţii în care rata dobânzii nu este determinată în mod unic înainte de începerea
tranzacţiei. Este, de obicei, cazul depozitelor sau creditelor pe termen mediu sau lung când, prin contract, este
prevăzută posibilitatea modificării, periodic sau nu, a ratei dobânzii. În această categorie intră, de exemplu, şi
fondurile mutuale, caz în care creşterea sau descreşterea valorii fondului poate fi doar aproximată.
În aceste situaţii valoarea ratei dobânzii depinde de o serie de factori a căror variaţie este influenţată de
timp. În general, procesele care implică variaţii, dependente de timp, ale unor mărimi se numesc procese
stohastice.
Rata dobânzii poate fi astfel reprezentată printr-o variabilă aleatoare (discretă sau continuă). Este, de
aceea, util să ne reamintim câteva noţiuni de teoria probabilităţilor.
Dacă notăm cu X o variabilă aleatoare, cu p ( x ) = P [ X = x ] funcţia de probabilitate (pentru variabile
discrete), respectiv cu f ( x ) densitatea de probabilitate (pentru variabile continuii) atunci prin valoare medie a
variabilei X înţelegem:
E [ X ] = ∑ x ⋅ p ( x) ,
x
respectiv
∞
E[X ] = ∫ x ⋅ f ( x ) dx
−∞
Varianţa (abaterea medie pătratică) variabilei aleatoare X este dată de:
Var [ X ] = E ⎡⎣ X 2 ⎤⎦ − ( E [ X ])
2

Facem observaţia că:

E [a + X ] = a + E [ X ]
,
Var [ a + X ] = Var [ X ]
unde a este o constantă.

Exemple:
1. În cazul plasării unui capital iniţial CI=1 u.m. pe perioada de un an cu o rată anulă a dobânzii i = 0,125 ,
capitalul final va fi CF = 1,125 u.m.. Presupunem că rata nu se cunoaşte apriori, dar că ea poate lua valorile
0,10, respectiv 0,15 cu probabilităţi egale. Astfel rata dobânzii pe anul următor este o variabilă aleatoare
discretă ce poate fi reprezentată prin următorul tabel de distribuţie:
i 0,10 0,15
p 0,50 0,50
În acest caz:
E [i ] = 0,10 ⋅ 0,50 + 0,15 ⋅ 0,50 = 0,125
Var [i ] = 0, 01⋅ 0,5 + 0, 0225 ⋅ 0,5 − ( 0,125 ) = 0, 000625
2

Abaterea medie este deci 0,025 ceea ce era de aşteptat deoarece reprezintă o abatere medie a valorilor variabilei
faţă de media variabilei.
Acest exemplu a utilizat o distribuţie simplă a variabilei aleatoare (discrete), în multe cazuri ea poate avea o
formă complexă, dar întotdeauna sunt adevărate relaţiile:
E [1 + i ] = 1 + E [i ]
Var [1 + i ] = Var [i ]
pentru perioade de un an (bineînţeles în cazul utilizării unei rate anuale a dobânzii).
2. Presupunem că plasamentul se face pe o perioadă de doi ani cu ratele i1 (pe primul an) şi i2 (pe al doilea an)
care au tabele de distribuţie identice cu rata i din exemplul 1. Pentru CI = 1u.m. vom obţine un capital final
CF = (1 + i1 )(1 + i2 ) .
Valoarea medie şi varianţa capitalului final nu se mai determină la fel de simplu ca în exemplul anterior. Vom
avea:
31
E [CF ] = E ⎡⎣(1 + i1 )(1 + i2 ) ⎤⎦ = 1 + E [i1 ] + E [i2 ] + E [i1 ⋅ i2 ] ,
iar E [i1 ⋅ i2 ] nu se poate calcula fără a face ipoteze asupra relaţiei dintre cele două rate ale dobânzii.
În cazul simplist, care rareori reprezintă realitatea, ratele anuale nu sunt independente. Cu alte cuvinte valoarea
ratei dobânzii i2 nu depinde de valoarea precedentă i1 . Este însă important că, în cazul independenţei ratelor, se
poate utiliza relaţia E [i1 ⋅ i2 ] = E [i1 ] ⋅ E [i2 ] .
Pentru capitalul final (care este o variabilă aleatoare discretă ca o combinaţie liniară de variabile aleatoare
discrete) se poate întocmi următorul tabel de distribuţie:
CF (1,1) ⋅ (1,1) = 1, 21 1,265 1,265 1,3225
p 0,25 0,25 0,25 0,25
Am utilizat relaţia P [ XY ] = P [ X ] ⋅ P [Y ] , valabilă pentru cazul în care variabilele sunt independente.
Pentru CF 2 tabelul de distribuţie este următorul:
CF 1,4641 1,600225 1,600225 1,74900625
p 0,25 0,25 0,25 0,25
E [CF ] = 1, 265625
E ⎡⎣CF 2 ⎤⎦ = 1, 603389
şi astfel
Var [CF ] = 0, 001582
Modelul poate fi generalizat şi pentru un plasament al unui capital iniţial CI = 1u.m. (am considerat un
plasament de o unitate monetară doar pentru simplitatea calculelor, este evident că poate fi utilizat orice capital
iniţial) pe o durată de n ani cu ratele corespunzătoare ik, k = 1, n . Vom avea:
n
CF = ∏ (1 + ik )
k =1
n
E [CF ] = ∏ (1 + E [ik ])
k =1
n
E ⎡⎣CF 2 ⎤⎦ = ∏ E ⎡(1 + ik ) ⎤
2

k =1
⎣ ⎦
Dacă ratele sunt independente şi tabelele de distribuţie sunt identice atunci formulele anterioare devin:
CF = (1 + i )
n

E [CF ] = (1 + E [i ])
n

( )
n
E ⎡⎣CF 2 ⎤⎦ = E ⎡(1 + i ) ⎤ .
2
⎣ ⎦
3. Presupunem, de această dată, că cele două rate sunt reprezentate de variabile aleatoare continui; astfel i1 are
o distribuţie uniformă pe intervalul [ 0, 08;0,12] , iar i2 are o distribuţie uniformă pe intervalul [ 0, 06;0,14] .
Avem:
E [CF ] = E [1 + i1 ] ⋅ E [1 + i2 ]
Funcţia de densitate probabilistică în cazul distribuţiei uniforme a unei variabile X pe un interval [ a, b ] este
dată de:
1
f ( x) = , a < x <b,
b−a
iar media
b
1 a+b
E[X ] = ∫ x⋅ dx =
a
b−a 2
Obţinem:
0, 08 + 0,12 0, 06 + 0,14
E [i1 ] = = 0,10 E [i2 ] = = 0,10
2 2
Astfel
32
E [CF ] = (1 + E [i1 ]) (1 + E [i2 ]) = 1, 21
Deoarece i1 are o distribuţie uniformă, atunci şi (1 + i1 ) va avea tot o distribuţie uniformă şi putem calcula:
3 0,12
0,12
1 25 (1 + i1 )
E ⎡(1 + i1 ) ⎤ = ∫ (1 + i )
2 2
⋅ di1 = = 1, 210133
⎣ ⎦ 1
0, 04 3
0,08
0,08

Pe baza aceluiaşi raţionament se obţine:

E ⎡(1 + i2 ) ⎤ = 1, 210533
2
⎣ ⎦
Prin înlocuire, în expresia varianţei, se obţine:
Var [CF ] = 0, 000807

33
 Cap. IX CALCULE ACTUARIALE
Practica operaţiunilor financiare cuprinde multe situaţii în care plăţile se fac în funcţie de realizarea unor
evenimente aleatoare. Un astfel de exemplu este cel al asigurărilor de bunuri sau de persoane.
În ceea ce priveşte asigurările de persoane, în modalitatea de efectuare a plăţilor intervin evenimente
legate de viaţa sau moartea persoanei asigurate.
Pentru a putea analiza modelele matematice ataşate acestor evenimente se utilizează mai multe mărimi şi
funcţii (aşa numitele funcţii biometrice):

a) Probabilităţi de viaţă şi de deces

Vom nota cu p ( x, y ) probabilitatea ca o persoană de x ani să fie în viaţă la vârsta de y ani şi cu q ( x, y )
probabilitatea ca o persoană de x să fie decedată la vârsta de y ani. Deoarece evenimentele de a fi în viaţă şi
cu cel de a fi decedat la o anumită vârstă sunt complementare avem:
p ( x , y ) + q ( x, y ) = 1

b) Funcţia de supravieţuire
Este o funcţie care are ca argument vârsta persoanei asigurate, iar valoarea funcţiei este dată de numărul mediu
de persoane care ajung la vârsta de x ani dintr-un număr la de persoane de a ani ( a ≤ x ) . Notaţia utilizată
este lx . Pe baza proprietăţilor funcţiilor probabilistice se obţine:
l
p ( a, x ) = x
la
c) Viaţa medie
Viaţa medie este o funcţie ale cărei valori reprezintă media numărului de ani pe care îi mai are de trăit o
persoană în vârstă de x ani. Se notează cu ex , iar expresia acestei funcţii este dată de:
1 1
ex = + ∑ l x + n
2 lx n≥1

Observaţii
1. În practică se consideră limita maximă de vârsta este de 100 de ani.
2. Valorile funcţiilor sunt cuprinse în aşa numitele tabele de mortalitate. Aceste tabele sunt întocmite pe baza
unor studii statistice şi sunt specifice fiecărei ţări.

Plăţi viagere
Sistemul de plăţi viagere apare în contractele de asigurări de persoane. Aceste plăţi au un caracter aleator,
deoarece asiguratul plăteşte numai cât timp este în viaţă, iar asiguratorul numai la apariţia unor evenimente
prevăzute în contractul de asigurare. De aceea plata se reprezintă printr-o variabilă aleatoare.
Principiul care stă la baza de calcul a sumelor ce se plătesc de asigurat şi asigurator este cel al echilibrului
financiar.
Astfel, într-un contract de asigurare, se porneşte de la egalitatea valorilor actuale ale celor două plăţi
(asigurat şi asigurator). Acestea reprezintă primele matematice, la ele se mai adaugă cheltuielile aferente
contractului.
Pentru exemplificare vom considera cazul unei persoane în vârstă de x ani. Se pune problema calculării
valorii actuale medii a unei unităţi monetare plătită peste n ani.
În capitolele precedente valoarea actuală s-a calculat simplu: v n ⋅1 u.m. = v n u.m. , unde v reprezintă
factorul de actualizare.
În acest caz, însă, se ţine cont de distribuţia variabilei aleatoare (notată cu z ) care reprezintă plata:
⎡ vn 0 ⎤
z⎢ ⎥ , n = 0,1, 2,…
⎣ p ( x , x + n ) q ( x , x + n ) ⎦
Valoarea medie a variabilei z se numeşte factor de actualizare viager şi se notează cu E ( x, x + n ) . Avem deci:
E ( x, x + n ) = v n ⋅ p ( x , x + n ) + 0 ⋅ q ( x, x + n ) = v n ⋅ p ( x, x + n )

34
 lx + n
Dacă utilizăm relaţia p ( x, x + n ) = atunci factorul de actualizare viager se mai poate scrie:
lx
lx + n v x + nlx + n Dx + n
E ( x, x + n ) = v n = x =
lx v lx Dx
unde Dx = v x lx se numesc numere de comutaţie. Aceste numere se regăsesc în tabelele de mortalitate. Pentru
plăţile viagere, ca dealtfel şi pentru alte tipuri de plăţi din cadrul contractelor de asigurare se utilizează mai
multe modele în funcţie de felul anuităţilor (constante, întregi, fracţionate, anticipate, posticipate, etc.).

Plăţi în caz de deces

O altă categorie de plăţi este cea în care plata se face doar în cazul decesului, într-un interval de timp dat,
persoanei asigurate.
Considerăm cazul în care plata pentru o persoană de x ani se face doar dacă aceasta decedează la o vârstă
cuprinsă între x + n şi x + n + 1 ani.
Vom nota cu rxn probabilitatea ca o persoană de x ani să fie în viaţă la x + n ani şi să nu mai fie în viaţă la
x + n + 1 ani. Pe baza proprietăţilor de la variabile aleatoare putem scrie:
rxn = p ( x, x + n ) ⋅ q ( x + n, x + n + 1)
Cu această notaţie distribuţia variabilei aleatoare care reprezintă plata este următoarea:
⎡ 0 v 2⎤
n+ 1
z⎢ ⎥
⎢⎣1 − rxn rxn ⎥⎦
S-a utilizat ca exponent al factorului de actualizare n + 1 deoarece se consideră că persoana decedează la
2
mijlocul anului (pentru omogenizarea calculelor).
Valoarea medie a variabilei z se numeşte, în acest caz, factor de actualizare în caz de deces şi este dată de:
n+ 1 n+ 1 l −l
D ( x, x + n ) = v 2 ⋅ rxn = v 2 x + n x + n +1
lx
Tipuri de asigurări de persoane
În toate tipurile de contracte asigurări ce urmează a fi prezentate asiguratul plăteşte periodic o sumă P timp de
k ani. Diferenţa este dată de condiţiile în care asiguratorul face plata (plăţile).

a) Asigurarea de viaţă
Asiguratorul plăteşte o sumă S atunci când asiguratul împlineşte vârsta de x + n ani. În cazul în care asiguratul
nu mai este în viaţă, asiguratorul nu mai are nici o obligaţie.
Prin utilizarea principiului echilibrului financiar se obţine:
Dx + n
P=S
N x − N x+k
unde N x = Dx + Dx +1 + …

b) Asigurarea de pensii
Asiguratorul plăteşte periodic suma S asiguratului de la împlinirea vârstei de x + n ani până la deces.
N x+n
P=S
N x − N x+k

c) Asigurarea de deces
Asiguratorul plăteşte unei persoane prevăzute în contract suma S dacă asiguratul decedează la o vârstă
cuprinsă între x + m ani şi x + n ani.
M − M x+n
P = S x+m
N x − N x+k
1
unde M x + m = u 2
( vN x+ m − N x+ m+1 ) .
35
 d) Asigurarea mixtă
Asiguratorul plăteşte suma S asiguratului, dacă acesta este în viaţă la x + n ani, sau unei persoane prevăzute în
contract, dacă asiguratul decedează înainte de această vârstă.
D + M x − M x+n
P = S x+n
N x − N x+k

Exerciţii rezolvate
1. Să se calculeze probabilitatea ca o persoană de 25 de ani să fie în viaţă, respectiv să nu fie în viaţă, la 75 de
ani.
Soluţie
l 62083
p ( 25, 70 ) = 70 = = 0, 684
l25 95767
q ( 25, 70 ) = 1 − p ( 25, 70 ) = 0,316
2. Care este probabilitatea ca o persoană, în vârstă de 25 de ani, să decedeze la o vârstă cuprinsă între 60 şi 70
de ani.
Soluţie
l ⎛ l ⎞
P = p ( 25, 60 ) ⋅ q ( 60, 70 ) = 60 ⎜ 1 − 70 ⎟ = 0,179
l25 ⎝ l60 ⎠
3. Să se calculeze factorul de actualizare viager E ( 40, 60 ) şi de deces D ( 40, 60 ) dacă rata de actualizare este
de 0,1.
Soluţie
20
⎛ 1 ⎞ l
E ( 40, 60 ) = ⎜ ⎟ ⋅ 60 = 0,1265
⎝ 1,1 ⎠ l40
20,5
⎛ 1 ⎞ l −l
D ( 40, 60 ) = ⎜ ⎟ ⋅ 60 61 = 0, 00198
⎝ 1,1 ⎠ l40
4. O persoană de 25 de ani plăteşte unei societăţi de asigurări, timp de 30 de ani, o primă anuală P. Să se
determine valoarea acestei prime dacă se încheie, pentru suma S=1000000 u.m.:
a) o asigurare de viaţă scadentă la 60 de ani
b) o asigurare de pensii (pensia se plăteşte începând cu 60 de ani).
c) o asigurare de deces (între 60 şi 65 de ani)
d) o asigurare mixtă scadentă la 60 de ani.
Soluţie
Dx + n D60
P=S⋅ =S =
N x − N x+k N 25 − N 55
a)
4244, 024
1000000 = 9529, 4
519793, 623 − 74433, 493
N x+n 48745,802
b) P = S ⋅ = 1000000 = 109452,55
N x − N x+k 445360,13
M − M x+n
P = S ⋅ x+m =
N x − N x+k
c)
1970, 236 − 1623, 448
= 1000000 = 778, 66
445360,13
D + M x − M x+n
P = S ⋅ x+n =
N x − N x+k
4244, 024 + 3614,804 − 1970, 236
d) = 1000000 =
445360,13
= 13222, 09

36
 Anexa 1: Tabel cu numere de comutaţie (i=0,05)

x lx Dx Nx Mx
0 10000 10000.000 1865577.154 -
1 97672 93020.952 1855577.154 4773.406
2 97405 88349.206 1762556.202 4525.340
3 97237 83996.976 1674206.996 4376.717
4 97117 79898.396 1590210.020 4275.637
5 97034 76028.678 1510311.624 4209.077
6 96970 72360.507 1434282.946 4160.214
7 96914 68874.970 1361922.439 4119.503
8 96856 65555.953 1293047.469 4079.344
9 96805 62401.366 1227491.516 4045.721
10 96764 59404.702 1165090.150 4019.990
11 96723 56551.935 1105685.448 3995.485
12 96681 53835.598 1049133.513 3971.574
13 96693 51278.362 995297.915 3978.148
14 96595 48787.039 944019.553 3927.480
15 96548 46441.239 895232.514 3904.361
16 96494 44205.013 848791.275 3879.057
17 96432 42072.962 804586.262 3851.382
18 96373 40044.972 762513.300 3826.302
19 96300 38109.180 722468.328 3796.739
20 96216 36262.798 684359.148 3764.335
21 96132 34505.847 648096.350 3733.475
22 96045 32832.971 613590.503 3703.034
23 95954 31239.869 580757.532 3672.707
24 95863 29724.040 549517.663 3643.825
25 95767 28280.260 519793.623 3614.804
26 95665 26904.895 491513.363 3585.437
27 95552 25593.442 464608.468 3554.448
28 95439 24345.881 439015.026 3524.936
29 95315 23156.428 414669.145 3494.090
30 95182 22022.968 391512.717 3462.580
31 95029 20940.540 369489.749 3428.054
32 94867 19909.373 348549.209 3393.236
33 94698 18927.530 328639.836 3358.644
34 94519 17992.145 309712.306 3323.747
35 94324 17100.025 291720.161 3287.540
36 94104 16247.753 274620.136 3248.634
37 93880 15437.217 258372.383 3210.907
38 93632 14663.273 242935.166 3171.124
39 93364 13925.051 228271.893 3130.180
40 93076 13221.044 214346.842 3088.274
41 92773 12550.480 201125.798 3046.285
42 92435 11909.290 188575.318 3001.673
43 92062 11296.412 176666.028 2954.786
44 91644 10709.640 165369.616 2904.743
45 91214 10151.800 154659.976 2855.714
46 90767 9621.000 144508.176 2807.173
47 90279 9113.594 134887.176 2756.703
48 89741 8627.889 125773.582 2703.710
49 89162 8164.021 117145.693 2649.393
50 88524 7719.623 108981.672 2592.392

37
51 87852 7296.211 101262.049 2535.210
52 87128 6891.507 93965.838 2476.538
53 86356 6505.185 87074.331 2416.954
54 85523 6135.653 80569.146 2355.723
55 84617 5781.575 74433.493 2292.296
56 83666 5444.378 68651.918 2228.890
57 82654 5122.404 63207.540 2164.628
58 81599 4816.211 58085.136 2100.826
59 80465 4523.123 53268.925 2035.512
60 79275 4244.029 48745.802 1970.236
61 77973 3975.548 44501.773 1902.217
62 76613 3720.197 40526.225 1834.551
63 75137 3474.785 36806.028 1764.609
64 73571 3240.347 33331.243 1693.937
65 71931 3017.252 30090.896 1623.448
66 70154 2802.584 27073.644 1550.709
67 68321 2599.388 24271.060 1479.250
68 66345 2404.008 21671.672 1405.885
69 64284 2218.407 19267.664 1333.006
70 62083 2040.430 17049.257 1258.883
71 59717 1869.208 15008.827 1182.998
72 57198 1705.106 13139.619 1106.053
73 54482 1546.800 11434.513 1027.040
74 51782 1400.137 9887.713 952.233
75 48994 1261.669 8487.576 878.666
76 46033 1128.970 7225.907 804.255
77 42918 1002.452 6096.937 729.702
78 39730 883.798 5094.485 657.033
79 36449 772.202 4210.687 585.807
80 33072 667.293 3438.485 515.988
81 29703 570.778 2771.192 449.650
82 26320 481.685 2200.414 386.209
83 22878 398.755 1718.729 324.735
84 19572 324.888 1319.974 268.502
85 16464 260.282 995.086 218.153
86 13551 204.029 734.804 173.212
87 10909 156.429 530.775 134.392
88 8573 117.078 374.346 101.703
89 6563 85.360 257.268 74.914
90 4883 60.485 171.908 53.590
91 3523 41.561 111.423 37.150
92 2458 27.616 69.862 24.889
93 1654 17.698 42.246 16.074
94 1070 10.904 24.548 9.975
95 663 6.435 13.644 5.928
96 392 3.623 7.209 3.361
97 220 1.937 3.586 1.810
98 117 0.981 1.649 0.925
99 58 0.463 0.668 0.442
100 27 0.205 0.205 0.200

38