Sunteți pe pagina 1din 13

Apa in natura. Conditii de calitate a apei. Poluarea cu metale grele...........................................pag.

1.1.Surse de apa...............................................................................................................................................pag.2

1.2. Caracteristicile apei naturale.....................................................................................................................pag.3

1.3. Alimentarea cu apa....................................................................................................................................pag.6

1.4. Apa potabila. Conditii de calitate a apei.....................................................................................................pag.7

1.5. Circuitul apei in natura.............................................................................................................................pag.12

1
Apa in natura. Conditii de calitate a apei. Poluarea cu metale grele

Rezervele de apa pe pamant sunt imense, dar acestea sunt compuse in majoritate din
apa sarata, care nu poate fi folosita pentru consum sau pentru irigatii. Cantitatea de apa dulce
este si ea impresionanta, dar distributia sa nu este egala pe glob.

Consumul de apa potabila variaza intr-un oras intre 100 si 500 litri pe zi / persoana.
Dar apa este consumata si in industrie si agricultura (irigatii, cresterea animalelor), astfel ca
necesarul total de apa creste de 10-12 ori fata de cel mentionat.

O aprovizionare cu apa curata este o cerinta esentiala pentru stabilirea si intretinerea


unei comunitati sanatoase. Ea actioneaza nu doar ca o sursa de apa potabila, ci si ca un
furnizor de hrana prin sustinerea vietii acvatice si de asemenea, prin folosirea la irigatii in
agricultura.

1.1 Surse de apa

In functie de forma in care apare apa in natura, se disting urmatoarele categorii de


ape: apa atmosferica, ape de suprafata, ape subterane (freatice sau de mare adancime) si apa
sarata.

Apa atmosferica reprezinta cea mai pura apa din punct de vedere al substantelor
dizolvate in ea. Cu toate acestea si ea contine impuritati, incluzand gaze dizolvate (oxigen,
azot, dioxid de carbon), preluate din aer, si materie organica si anorganica in functie de
compozitia atmosferei. Apa atmosferica din zonele locuite mai contine particule de praf, oxid
de sulf si funingine. Concentratia totala de saruri nu depaseste de obicei 50 mg/l.

Apele de suprafata din rauri, lacuri si bazine de acumulare pentru uz industrial contin
adesea substante solubile si insolubile.

Apa subterana se imbogateste in saruri minerale la trecerea prin diferite straturi, iar la
suprafata ajunge curata, lipsita de particule inerte, dar, ca o regula generala, contine mai
multe saruri minerale decat apa de suprafata.

Apa sarata din mari si oceane contine cele mai mari cantitati de saruri solubile. Apele
de suprafata, subterane si sarate contin mai multe saruri minerale decat apa atmosferica, in
cele mai multe cazuri neputand fi utilizate direct in procesele tehnologice fara un tratament
prealabil.

2
Sursele de apa care se folosesc pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si in
industrie, sunt apele subterane si apele de suprafata. Alegerea surselor de apa se face in urma
unor studii care tin seama de debitul si calitatea apei necesare consumatorilor si de eficienta
economica a investitiilor. Sursele de apa sunt protejate cu amenajari denumite zone de
protectie sanitara in vederea pastrarii calitatii apei si prevenirii riscului de impurificare. In
afara de circuitul natural al apei in natura, exista si sisteme industriale pentru consumul si
exploatarea apei. Astfel, apele sunt preluate cu pompe si transportate prin conducte la statiile
de tratare a apei brute, intrucat, in majoritatea cazurilor, este necesara aplicarea de tratamente
preliminare pentru a aduce indicatorii de calitate ai apei la cei necesari pentru diferite procese
tehnologice.

1.2 Caracteristicile apei naturale

Impuritatile ocazional intalnite in apa pot fi impartite in trei grupe, in functie de


gradul de dispersie:

- particule grosiere cu dimensiuni mai mari de 100 x 10-9 m;


- particule coloidale cu dimensiuni cuprinse intre (1 si 100) x 10-9 m;
- particule moleculare cu dimensiuni mai mici de 1 x 10-9 m .
Particule grosiere si coloidale formeaza cu apa un sistem eterogen, iar particulele
moleculare dispersate in solutie formeaza un sistem omogen. Nu exista o limita clara intre
cele doua categori.

Materiile grosiere dispersate care produc turbiditatea apei constau din nisip, argila si
alte particule de origine minerala si organica, antrenate din sol de catre apa in timpul ploilor
puternice, topirii zapezii sau revarsarii raurilor. Apa naturala este inca transparenta atunci
cand concentratia materiei grosiere dispersate este mai mica decat 5 mg/l. Aceste particule
pot sedimenta daca densitatea lor este mai mare decat densitatea apei.

Particulele coloidale din apa sunt formate din compusi ai siliciului, aluminiului,
fierului si din substante organice rezultate din descompunerea organismelor vegetale si
animale. Ele nu sedimenteaza nici chiar dupa perioade mari de timp.

Particulele cu dimensiuni mai mici de 10 μm au o viteza de sedimentare sub 0,01 cm/s


şi la o slaba amestecare sau la fluxuri convective aceste particule vor fi uniform distribuite
prin volumul total de apa.

3
Particulele sedimentabile sunt compuse din nucleul mineral şi un strat organic, adica
reprezinta un complex organo-mineral. Continutul componentei organice in aceste particule
depinde de provenienta lor şi variaza intre limitele 0-100%. Drept nuclee de “condensare”
pentru substantele organice, insolubile in apele naturale, sunt particulele de SiO2 şi CaCO3.

Pe linga particulele solide şi bulele de gaz, apele naturale conţin o mulţime de

microorganisme care formeaza o faza aparte a biocenozei si se afla intr-un echilibru dinamic
cu mediul exterior.

Astfel, apa reprezinta un sistem heterogen multifazic de tip deschis care face schimb
de substante şi energie cu mediile invecinate (bazine acvatice, atmosfera, depuneri de fund) si
cu componenta biologica.

Solutiile de saruri, acizi si baze constituie sistemele dispersate molecular. Cei mai
intalniti ioni din apa sunt: Ca2+; Mg2+; Na+; Cl-; SO42-. Alti ioni se gasesc in apa naturala doar
ca urme , desi ei influienteaza adesea proprietatile apei si transformarile suferite de acesta la
temperaturi ridicate: in boilere, in timpul operatiei de racire in procesele tehnologice ale
diferitelor industriei.

Ionii de calciu sunt cei mai des intalniti si in concentratii mari, in apa care nu contine
cantitati mari de saruri (ape slab mineralizate), sursa de baza fiind calcarul, care este format
din carbonati de calciu si este solubil sub influienta dioxidului de carbon din apa. Continutul
relativ de ioni de calciu scade cu cresterea gradului de mineralizare. Pe de alta parte,
concentratia de carbonat si sulfat de calciu creste datorita evaporarii, iar in faza solida
precipita si iese din solutie. Datorita solubilitatii mai mari a sulfatului de magneziu, apa
naturala poate contine cantitati mai mari de ioni de magneziu, care pot ajunge la cateva grame
pe litru in apele puternic mineralizate.

In apele naturale, dintre metalele alcaline, sodiul este cel mai intalnit. Concentratia
ionilor de sodiu creste cu cresterea continutului mineral al apei.

Ionii de clor sunt prezenti in toate apele naturale, continutul lor variind intr-un
domeniu larg. Similar, ionii de Na+ si Cl- sunt caracteristici apelor cu un continut mai mare de
saruri.

4
Ionii sulfat sunt foarte raspanditi, concentratia lor fiind mult mai mare in apele de
adancime decat in cele de suprafata. Sursa de baza este reprezentata de catre gips (CaSO 4 x
2H2O).

Ionii de hidrogen (H+) si ionii hidroxil (OH-) sunt prezenti in apa ca rezultat al
disocierii apei, in primul rand, dar si ca rezultat al disocierii acizilor sau bazelor. In apa
chimic pura, concentratia acestor ioni este egala cu 10-7 g/l si caracterizeaza reactia neutra a
lichidului. Reactia unei solutii se exprima mult mai convenabil prin indicatorii pH si pOH,
fiecare reprezentand logaritmul negativ al concentratiei ionilor H+ si OH-. In mediu neutru pH
=7 = pOH ; in mediu acid este caracterizat de inegalitatea pH < 7 < pOH, in timp ce un mediu
bazic de pH>7>pOH.

In apele naturale ionii bicarbonat si in unele cazuri carbonat se gasesc suplimentar pe


langa CO2 gazos dizolvat si molecule nedisociate de H2CO3.

Compusii cu azot se gasesc in apele naturale sub forma de ioni de amoniu (NH 4+), ioni
nitrat si nitrit, principalele surse fiind produsele rezultate din procesele de descompunere a
materiei organice de natura vegetala sau animala.

Compusii fierului se gasesc in apele naturale sub forma de ioni bi- sau tri-valenti, sub
forma de solutii reale, forma coloidala sau in suspensie. Apa subterana contine in special
Fe(HCO3)2 care este usor hidrolizata si oxidata in prezenta oxigenului din apa. In apa de
suprafata ionii de fier se gasesc sub forma de compusi organici complecsi sau Fe(OH)3.

Compusii cu siliciu sunt prezenti in apa sub diferite forme cu grade de dispersie
diferite. Anhidrida silicica se combina cu cantitati diferite de apa formand acizi variati cu
formula generala mSiO2 x nH2O. Continutul de compusi cu siliciu in apele de suprafata si in
cele subterane , exprimat sub forma de SiO32-, este de obicei de 0,6 – 40 mg/l, atingand 65
mg/l doar in cazuri exceptionale. O parte a compusilor cu siliciu, cuprinsa intre 3 si 15 % din
continutul total, se gaseste sub forma coloidala ca particule de acid polisilicic. In apa naturala
pot fi intalniti uneori cationii Al3+, Mn2+ si foarte rar K+.

Cele mai raspandite gaze din apa sunt azotul, oxigenul si dioxidul de carbon.
Solubilitatea acestora depinde de temperatura si de presiunea partiala a gazului in spatiul de
deasupra apei. Sursa de oxigen pentru apa naturala este atmosfera, din care oxigenul
difuzeaza in apa prin suprafata de contact, urmand apoi a fi folosit in diferite procese de
oxidare. Dioxidul de carbon din apa provine din procesele de oxidare a materiei organice. In

5
apele adanci, cantitati mai mari de CO2 pot proveni din reactiile chimice legate de schimbarea
continutului mineral. Continutul de CO2 poate fi redus fie prin degajarea sa in atmosfera fie
prin formarea de carbonati de calciu si magneziu cu piatra de var si cu dolomitul.

1.3 Alimentarea cu apa

Sistemul de alimentare cu apa cuprinde: instalatiile pentru captarea apei din surse
naturale, tratarea pentru corectarea caracteristicilor apei, inmagazinare si distribuirea apei, cat
si constructiile aferente. Instalatiile de captare si statiile de pompare se amplaseaza in
vecinatatea sursei de apa in urma studierii atente a conditiilor hidrogeologice, hidrochimice si
hidrobiologice.

In cazul apelor de suprafata, o buna localizare a locului de captare este intr-un golf
sau un loc in care cursul apei este linistit, dar suficient de adanc pentru ca posibilitatea de
sedimentare sa fie mica.

Apa captata este transportata gravitational prin conducte sau canale din beton catre
statia de pompare, de unde este trimisa catre statia de tratare. Aceste conducte sunt de obicei,
montate in pamant pentru a preveni inghetarea apei pe timp de iarna. Pompele din statia de
pompare pot avea capacitati de pompare diferite, de exemplu; de la cativa m 3 / h pana la
cateva mii de m3 / h , fiind determinata de marimea si capacitatea de prelucrare a fabricii.

Pierderea de presiune poate varia si ea intre cativa mCA si cateva sute de mCA, fiind
o functie de inaltimea diferentiala dintre cele doua puncte, distanta dintre fabrica si statia de
pompare, diametrul conductelor, pierderile de presiune prin frecare etc.

Instalatiile (conducte, armaturi, aparate de masura si control) si materialele din care


acestea sunt confectionate depind de calitatea care trebuie asigurata apei folosite intr-un
anumit proces tehnologic.

In figura 1.1 este reprezentata o schema generala de alimentare cu apa a unei


intreprinderi dintr-o sursa de suprafata. De mentionat ca alimentarea cu apa a unei
intreprinderi de industrie alimentara se poate realiza conform unei asemenea scheme sau a
unei scheme din care lipsesc o parte din instalatii, in functie de conditiile hidrologice sau de
situatia locala (de exemplu alimentare cu apa de la sistemul de alimentare cu apa potabila
municipal etc.).

6
Figura. 1.1 Schema generala de alimentare cu apa a unei intreprinderi

1 – apa de suparfata; 2 – statie de pompare I ; 3 – denisipator; 4 – decantor; 5 – rezervor de


apa decantata; 6 – statie de pompare II; 7 – conducta de refulare spre intreprindere; 8 – spatiu
de fabricatie; 9 – rezervor de apa industriala; 10 – utilaje din fluxul tehnologic; 11 – instalatie
de condensare; 12-statie de pompare din intreprindere; 13 – turn de racire; 14 – rezervor apa
racita; 15 – spre canalizare.

Studiul hidrogeologic care stabileste sursele de apa subterana urmareste debitele


minime si maxime ale sursei, structura geologica a bazinului, analizele fizico-chimice si
bacteorologice ale apei, pericolul de inundare a zonei de captare.

1.4 Apa potabila. Conditii de calitate a apei

Apa potabila este caracterizata prin urmatorii indicatori:

Proprietati senzoriale:

- mirosul, datorat substantelor organice aflate sub actiunea


microorganismelor vii etc.;
- gustul, datorat substantelor minerale dizolvate, care poate fi:
 sarat (clorura de sodiu sau sulfat de sodiu);
 amar (sulfat de magneziu sau clorura de magneziu) ;
 dulceag (sulfat de calciu) ;
 acidulat (dioxid de carbon) ;
 acru (bicarbonat sau clorura de fier).
Proprietati fizice :

- culoarea, datorata substantelor dizolvate sau aflate in stare coloidala (oxizi


ferici, compusi ai manganului, clorofila din frunze, acizi humici etc.);
- turbiditatea , datorata suspensiilor minerale sau organice din apa;

7
- temperatura, dependenta de sursa de ape reziduale si de anotimp;
- conductivitatea electrica, dependenta de natura si concentratia ionilor;
- radioactivitatea, proprietatea apei de a emite radiatii permanente α, β sau
γ.
Proprietati chimice:

- pH, poate fi acida sau bazica;


- duritatea, datorata sarurilor de calciu si magneziu aflate in solutie, care pot
fi carbonati, cloruri, sulfati, nitrati, fosfati sau silicati. Duritatea poate fi:
 temporara, determinata de carbonati, care dispar prin
fierbere;
 permanenta, determinata de celelalte saruri de calciu si
magneziu, care nu dispar prin fierbere si totala, care este
suma duritatilor temporara si permanenta. In tabelul 1.1 este
redata corelatia dintre cele trei sisteme de masura a
duritatii;
Tabel 1. Corelatia intre gradele de duritate ale apei

1°german 1°francez 1°englez mg / l CaO

1°german 1 1,79 1,25 10

1°francez 0,56 1 0,70 7

1°englez 0,80 1,43 1 8

Nota: 1 grad de duritate german reprezinta 10 mg/l CaO sau 1,142 mg / l MgO.

- continutul de substante organice, apreciat prin cantitatea de KMnO4


necesara oxidarii totale;
- continutul de oxigen dizolvat;
- continutul de fier sub forma de compusi , mai frecvent in apele subterane;
- continutul de mangan, ca element insotitor al fierului in apele subterane;
- continutul de calciu sub forma de bicarbonati sau cloruri, determinand
duritatea apei;
- continutul de magneziu sub forma de compusi, contribuind, alaturi de
calciu, la duritatea apei;

8
- continutul de amoniac, a carui prezenta evidentiaza, de obicei,
contaminarea apelor potabile cu apa provenita din reteaua de canalizare
etc., desi poate fi si de natura minerala, din minereuri cu nitrati;
- continutul de clor sub forma de cloruri de natura minerala, indeosebi, iar
uneori de natura organica;
- continutul de de cupru, plumb, zinc, in general in compusi toxici sub
forma de oxizi;
- continutul de dioxid de carbon liber, semilegat (bicarbonati) sau in
compusi de tipul carbonatilor;
- continutul de hidrogen sulfurat ca produs de descompunere al materiei
organice sau dizolvat in apele prelevate din straturile adanci
(naturalminerala) etc.
Proprietati bacteriologice: Sunt date de catre bacteriile din apa, care pot fi:

- bacterii organotrofe (saprofite), ce indica o contaminare cu dejectii


animale;
- bacterii coloriforme, ce indica o contaminare cu apa din reteaua de
canalizare (poluare fecala);
- bacterii patogene, ce produc imbolnavirea organismelor.
Proprietati biologice:

- numarul de organisme vizibile cu ochiul liber (nematode, paraziti), absent;


- numarul maxim de microorganisme la 1 litru de apa.

Tabelul 2 prezinta principalii indicatori de calitate ai apei in concordanta cu STAS 1342 – 91.

Proprietati Unitati de Valori admise Limite Metode de


masura exceptionale analiza

Indicatori senzoriali

Mirosul grade 2 2 STAS 6324 -61

Gustul grade 2 2 STAS 6324 -61

Indicatori fizici

Culoarea grade 15 30 SR ISO

9
7887:97

Turbiditatea grade 5 10 STAS 6323 –


76

Indicatori chimici

pH-ul unitati pH 6,5 -7,4 Maximum 8,5 SR ISO


10260:96

Reziduu fix la mg/l 100 - 800 30 - 1200 STAS 3638 –


105˚ C 76

Duritate totala grade 20 30 STAS 3026 –


76

Calciu mg/l 100 180 STAS 3662 –


90

SR ISO 7980 :
97

Magneziu mg/l 50 80 STAS 6674:77

SR ISO 7980 :
97

Fier mg/l 0,1 0,3 SR ISO 6332 –


96

Cloruri mg/l 250 400 STAS 3049-88

Sulfati mg/l 200 400 STAS 3069-87

Nitriti mg/l 0 0,3 STAS 3048/1-


77

Clor rezidual mg/l 0,1 – 0,55 - STAS 6364/3 –


86

Fluor mg/l 1,2 - STAS 6673-62

Plumb mg/l 0,05 - STAS 6362-85

Arsen mg/l 0,05 - SR ISO 6595-


97

Crom mg/l 0,05 - STAS 7884-67

10
Cianuri Mg/l 0,05 - STAS 10847-
77

Cupru mg/l 0,05 0,1 STAS 3224 -69

Fosfati mg/l 0,1 0,5 STAS 3265-86

Compusi mg/l 0,001 0,002 STAS 10266-


fenolici 87

Substante STAS 3002-85


organice
mg/l 10 12 SR ISO
CCOCr 6060:1996
3 5
CCOMn

Indicatori bacteriologici

Numar total de STAS 3001 -91


germeni:

- instalatii
Nr./ml < 20 -
centrale cu apa
dezinfectata

-instalatii < 100 -


centrale cu apa
nedezinfectata

- surse locale
< 300 -

Bacterii
coliforme
0 -
- instalatii
centrale cu apa
dezinfectata <3 -

- instalatii Nr./l <10 - STAS 3001-91


centrale cu apa

11
nedezinfectata

- surse locale

Indicatori biologici

Organisme absent - STAS 6329-90


vizibile cu
ochiul liber

1.5. Circuitul apei in natura

Apa in natura alcatuieste hidrosfera, dar se gaseste si in atmosfera si in litosfera. Ea este intr-
o continua transformare, dintr-o stare de agregare in alta, in procesul vast si general, numit
circuitul apei in natura (schema 1.2)
Circuitul global al apei este caracterizat printr-o succesiune continua a proceselor de:
evaporare, condensare,scurgere, intre cele trei rezervoare principale: atmosfera, hidrosfera,
litosfera.

1.2. Circuitul apei in natura:

12
Figura 1.2 Circuitul apei in natura

Bilantul apei este: P = E +S + (A-C),

unde: P = precipitatii; S == scurgeri (fluvii si ape subterane in oceane); E = apa evaporata;


A= acumulari din anii cu precipitatii bogate; C = consumul din acumulari.

Din totalul de apa evaporata de la suprafata oceanelor 90% revine in ocean, 10%
revine pe uscat sub forma de precipitatii. Din apa ce cade pe uscat 2/3 se evapora din nou, 1/3
se varsa in ocean. Regimul de precipitatii variaza intre 0 si 10 m 3/an, in functie de aria
geografica, valoarea medie pe an fiind 0,7m3 /an (m3 precipitatii / m² sol/an).

Circuital apei poate fi influentat indirect prin activitatile antropice ca:

-defrisari masive, ce pot deregla regimul de precipitatii si pot retine apa in sol;

-favorizarea eroziunii si distrugerea solului;

-urmare a poluarii apelor poate surveni o modificare a biocenozelor acvatice.

13