Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (sec XVIII-XX)

- proiectul statului român modern s-a conturat în secolul al XVIII-lea şi continuat în sec XIX
- formulat de „partida naţională”

1. PROIECTE POLITICE ÎN SEC. AL XVIII-LEA

Tara Românească şi Moldova- se aflau sub suzeranitate otomană şi sub regimul fanariot
 1772 - Memoriul de la Focşani a emis pentru prima dată ideea unirii ŢR cu Moldova într-un
stat barieră între Rusia și Imp. Otoman
 1791 - Memoriul de la Şistov solicita:
 autonomia si neutralitatea Tarii Romanesti

În 1699, Transilvania se afla sub dominaţie austriacă.

- în 1701, prin a doua Diplomă Leopoldină s-a constituit Biserica greco-catolică.
- 1744, episcopul Inochentie Micu Klein formuleaza un memoriu intitulat Supplex Libellus prin care
susține emanciparea naţiunii române
- 1791- mişcarea culturală „Şcoala Ardeleană”-formulează programul Supplex Libellus Valachorum

2. PROIECTE POLITICE ÎN SEC. al XIX-lea

a) Proiectul de la 1821. Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu
- îndreptată împotriva regimului fanariot
- programul mişcării „Cererile norodului românesc”, solicita respectarea principiului suveranităţii poporului
- revoluția înfrântă, revenirea la domniile pământene începând cu 1822
b) 1822- Constituţia Cărvunarilor, Ionică Tăutul, în Moldova formulează un prim proiect de constituţie
- susţinea ca formă de organizare monarhia: „monarhia mărginită”- domn cu puteri limitate
- domnia ereditară- „monarhia moştenitoare”
c) 1838 – Act de unire şi independenţă, Ion Câmpineanu, în Ţara Românească, reprezentant al partidei
naţionale
- susţinea ca formă de organizare monarhia: unirea Principatelor într-un Regat al Daciei independent
-alegerea unui domn ereditar.
d) Proiectul politic paşoptist. Revoluţia de la 1848-1849 în Ţările Române
- anul 1848, numit şi „primăvara popoarelor”, mişcări revoluţionare în toată Europa
Programele revolutionare formulate de revoluţionarii moldoveni
27 martie 1848- Iaşi, „Petiţiunea Proclamaţiune”, Vasile Alecsandri, caracter moderat
- Îmbunătăţirea situaţiei tăranilor
- Sfânta păzire a Regulamentului Organic
- Formarea unei noi Adunări Obşteşti reprezentative
- Înfiinţarea gărzii naţionale
24 mai 1848, Braşov, Principiile noastre pentru reformarea patriei, Costache Negri
Vasile Alecsandri, cereri radicale
 „Unirea Moldovei şi Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”
 Desfiinţarea privilegiilor feudale
 Desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire
august 1848, Cernăuţi, „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, Mihail Kogălniceanu, cereri radicale
 Unirea Moldovei cu Ţara Românească, fiind considerată „Cheia bolţii fără de care întreg edificiul
naţional s-au prăbuşi”
 Împroprietărirea ţăranilor prin despăgubire

11
 CONSTITUIREA STATULUI MODERN ROMÂN (1859)

Evenimente / fapte istorice / acţiuni care au dus la constituirea / realizarea statului modern român (1859):
1856- Congresul de Pace – Paris. Tratatul de la Paris- acţiune externă
1857- Adunările Ad-Hoc. Rezoluţiile- acţiune internă
1858 – Conferinţa de la Paris. Convenţia de la Paris- acţiune externă
1859 – Dubla alegere- acţiune internă

1) Războiului Crimeii (1853-1856)- o nouă fază a „crizei orientale”

- declanşat între Rusia şi Imp Otoman, sprijinit de Anglia şi Franţa şi Sardinia
- războiul devine european, Rusia înfrântă
1856 - Congresul de Pace de la Paris
- „problema românească” a fost abordată ca o problemă europeană
- au participat Marile Puteri, Franţa a propus unirea Principatelor;
- s-a propus consultarea poporului român în privinţa unirii, prin constituirea Adunărilor Ad-Hoc.
1856 - Tratatul de la Paris stabilea:
- menţinerea suzeranităţii otomane
- înlăturarea protectoratului rusesc
- instaurarea protecţiei/garanţiei colective a celor şapte mari puteri
- Rusia trebuia să retrocedeze Moldovei cele trei judeţe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad
2) 1857 – Divanurile/Adunările Ad-hoc
- s-au constituit la Bucureşti şi Iaşi
- aveau caracter reprezentativ şi consultativ
- au adoptat Rezoluţii prin care se solicita Europei:
- unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România
- prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domnitoare a Europei şi ai cărei
moştenitori să fie crescuţi în religia ţării
- respectarea autonomiei Principatelor de către Poartă
- neutralitatea pământului Principatelor
- Adunare Obştească Reprezentativă
3) 1858- Conferinţa și Convenţia de la Paris:
- avea rol de Constituţie, a oferit Principatelor o organizarea internă definitivă, confederativă
- stabilea o unire formală/incompletă
menţinea suzeranitatea otomană și garanţia colectivă a marilor puteri
statul urma să se numească Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei;
noul stat urma să aibă:
o instituţii comune, cu sediul la Focşani:
- Comisia Centrală
- Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie
o instituţii separate: doi Domni, două Adunări legislative, două Guverne, două Armate
separaţia puterilor în stat
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti; vot cenzitar
4) Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza:
- 5 ian 1859 - Moldova
- 24 ian 1859 - Ţara Românească
Dictionar:
*** Adunări Ad-hoc = adunări constituite pentru un anumit scop;
*** rezoluţie = hotărâre luată în urma unei dezbateri colective
***Confederaţie = stat format din mai multe unități teritoriale/state, autonome din punct de vedere administrativ, dar fără
independență politică

21
 DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA (24 ianuarie 1859 - 11 februarie 1866)

o 1859- Conferinţa de la Paris, Marile Puteri au recunoscut, dubla alegere a lui Al. I. Cuza
o decembrie 1861 - Conferinţa ambasadorilor de la Constantinopol; recunoaşterea oficială a , „unirii
depline”

Actiuni care au contribuit la consolidarea statului modern român:

o unificarea instituţiilor: serviciile de vama, poştă, telegraf, armata sub comandă unică,
 guvern unic
 Parlamentul unic unicameral
 numele statului România
 capitala statului- oraşul Bucureşti
 Stemele celor două Principate s-au contopit
o Reformele lui Cuza
 decembrie 1863 – Legea secularizării averilor mânăstireşti
 august 1864 –Legea agrară/rurală
 decembrie 1864 – Legea instrucţiunii publice/ Legea învăţământului
Sfârşitul domniei lui Cuza:la 11 februarie 1866, Cuza a fost constrâns să abdice în urma unui
complot şi să plece în exil.

CAROL I DE HOHENZOLLERN (1866-1914)

- aprilie 1866- plebiscit pentru aducerea prințului străin

- 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern a depus jurământ de credinţă

A. Prima parte a domniei lui Carol I (1866 – 1881)

- 1866 - adoptarea Constituţiei
- principalul obiectiv de politică externă: obținerea Independenței a fost posibilă prin:
o redeschiderea „problemei orientale” în anii 1875 – 1876, prin răscoale ale popoarelor din Balcani
împotriva Imp. Otoman
o Semnarea la 4 aprilie 1877 – a Convenţiei politice româno – ruse la Bucureşti
o 9 mai 1877 - M. Kogălniceanu, în Adunarea Deputaţilor proclamă Independenţa României:
o Participarea României la Războiul de Independenţă
o Tratatul de la Berlin – semnat la 1 iulie 1878, recunoașterea independenței

A. A doua parte a domniei lui Carol I – 1881 – 1914

o 14 martie 1881- România fost proclamată Regat, Carol și Elisabeta sunt încoronați regi
o „pactul de familie” s-a reglementat succesiunea la tron- Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I
o Aderarea României la Tripla Alianţă-1883
o 1895 este introdusă rotativa guvernamentală
o 1913- Participarea României la al II-lea Război Balcanic: Pacea de la Buucrești, România primea de la
Bulgaria sudul Dobrogei, Cadrilaterul

31
Actiuni prin care România participă la criza orientală/ la relatiile internationale în prima jum a sec XX,;

o Participarea la Al Doilea Război Balcanic (1913)

o Conferinţa de Pace de la Bucureşti (1913)

Războaiele Balcanice (1912- 1913)

- au evidenţiat reorientarea politicii externe româneşti, a oferit României ocazia de a se afirma ca
principala putere între tinerele state din zonă

1. Primul Război Balcanic (1912- 1913)- Romania neutră

- întărirea poziţiei Bulgariei a fost percepută la Bucureşti ca o ameninţare pentru securitatea frontierei
dobrogene. Guvernul de la Bucureşti, prezidat de Titu Maiorescu, a decis intervenţia militară, decretând
mobilizarea si intrarea in al doilea razboi balcanic

2. Al Doilea Război Balcanic (iunie-iulie 1913)

- România se implică împotriva Bulgariei, numai în momentul în care situaţia de la sud de Dunăre a
devenit periculoasă pentru securitatea ţării
- războiul a fost rapid şi cu pierderi reduse.
- împotriva Bulgariei s-au aflat foştii aliaţi (Serbia, Muntenegru, Grecia) dar şi Imp. Otoman
- pentru a evita intrarea armatei române în Sofia, Bulgaria a cerut pace.
- Participarea României la război sugera orientarea spre Antanta
Consecinţa:
- orientarea României spre Antanta
- desfăşurarea Conferinţei de pace la Bucureşti
- România va primi Cadrilaterul

o Conferinţa de Pace de la Bucureşti (1913)

Pacea de la Bucureşti (1913):

- desfăşurarea Congresului la Bucureşti, constituia un indiciu privind creşterea prestigiului internaţional al
României
- pentru prima dată ţările din sud estul Europei îşi rezolvau problemele în absenţa Marilor Puteri
- România a încorporat Cadrilaterul (Sudul Dobrogei) cu cele două judeţe: Caliacra şi Durostorum/
Silistra)
După încheierea celor două războaie balcanice ( 1912-1913) s-a încheiat practic „criza orientală”.
Consecinţa:
- România primeşte sudul Dobrogei
- Sunt recunoscute poziţia şi prestigiul României în Europa

41
 RĂZBOIUL PENTRU REÎNTREGIRE NAŢIONALĂ.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL (1914-1918)

Izbucnirea războiului şi poziţia României faţă de război:

Pretextul primului Război Mondial l-a constituit asasinarea prinţului moştenitor al Austro-Ungariei,
Franz Ferdinand, la 15 iunie 1914 la Sarajevo, în Serbia de către un student sârb.
Cauza reală a fost lupta pentru supremaţie, pentru reîmpărţirea lumii în noi sfere de influenţă între
Marile Puteri.
Primul Război Mondial a început la 15 iulie 1914 când Austro-Ungaria declară război Serbiei.
Izbucnirea Primului Război Mondial a pus România într-o situaţie dificilă: cu care dintre cele două
tabere politico-militare să se alieze pentru a-şi realiza unitatea statală, cu Antanta (Rusia, Franţa, Anglia) sau
cu Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania). Rusia stăpânea Basarabia, iar Austro- Ungaria stăpânea
Transilvania şi Bucovina.
Poziţia României s-a stabilit la 21 iulie 1914, în urma Consiliului de Coroană de la Sinaia care a
hotărât neutralitate armată. În septembrie 1914, regele Carol I a murit, la tron i-a succedat Ferdinand I.
România a fost neutră între 1914-1916.

Actiuni prin care România participă la relatiile internationale în prima jum a sec XX;
o Semnarea Tratatului de alianţă şi a Convenţiei militare cu Antanta- august 1916
o Participarea la operaţiunile militare din I RM (1916-1918)
o 1919-1920 – Conferinţa de Pace de la Paris/Versailles; tratatele de pace semnate aici

o 4 august 1916- Tratatul de alianţă şi Convenţia militară- semnat de guvernul IICBrătianu cu

reprezentanţii Antantei (Franţa, Marea Britanie, Rusia şi Italia)
Prevederi:
- România se obliga să declare război şi să atace Austro-Ungaria cel mai târziu la 15 august 1916
- Statele Antantei recunoşteau drepturile României asupra Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei
- Antanta garanta participarea României la Conferinţa de pace în condiţii de egalitate cu aliaţii.
- Antanta recunoştea dreptul românilor din Austro-Ungaria la autodeterminare şi la unire cu Regatul
României.
- Antanta trebuia să menţină deschis frontul din răsărit şi din Grecia, la Salonic
- Antanta se angaja să sprijine zilnic armata română cu 300 tone de muniţie şi armament
- Se excludea posibiltatea de a încheia pace separată

o Participarea României la război (1916-1918)

1. Campania din 1916

În august 1916, armata română a pătruns în Transilvania pentru eliberarea sa de sub dominaţia austro-
ungară. Acţiunea ofensivă a fost oprită din cauza situaţiei de pe frontul din sud unde germanii şi bulgarii
au străpuns linia de apărare ocupând Dobrogea. Situaţia s-a agravat în oct-nov. 1916 datorită străpungeri
apărării pe Valea Jiului şi Valea Oltului. Germania a impus pe 2/3 din teritoriul României un regim de
ocupaţie militară. Autorităţile române, armata, o parte a populaţiei civile s-au retras în Moldova. Capitala s-
a mutat la Iaşi. La finalul anului 1916 frontul s-a stabilizat în sudul Moldovei

2. Campania din 1917

În vara anului 1917 începeau confruntările pe frontul din Moldova. Luptele s-au dat la Mărăşti,
Mărăşeşti şi Oituz,iar ofensiva austro -germană este oprită. În oct 1917 în Rusia s-a instalat un regim

51
comunist care a semnat ieşirea din război. Armata română a rămas singură pe frontul de est, de aceea a fost
nevoită să semneze o pace separată cu Puterile Centrale.

3. Situaţia din 1918

Tratatul de pace de la Buftea- Bucureşti (24 aprilie 1918) avea condiţii deosebit de aspre.
- România iese din război
- România ceda Dobrogea Bulgariei
- Culmile Carpaţilor, în suprafaţă de 5600 km², cu 170 de sate erau luate de Austro-Ungaria
- Economic ţara era subordonată Germaniei care controla industria, comerţul, finanţele, resursele de
petrol şi cereale, navigaţia pe Dunăre şi porturile fluviale
- Armata era demobilizată
- România devenea dependentă economic şi politic de Puterile Centrale
- Singurul câştig al României- se recunoştea unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918) !
Regele Ferdinand nu a a acceptat tratatul, astfel a rămas NUL din punct de vedere juridic.

Reintrarea României în Război:

Schimbările apărute pe front l-au determinat pe Regele Ferdinand I să ordone armatei reintrarea în război
la 10 noiembrie 1918. La 11 nov. 1918 - Germania capitulează. Sfîrşitul războiului găsea România în
tabăra învingătoare.
Consecinte:
- eliberarea teritoriilor s-a făcut prin jertfa de luptă a poporului român
- la sf războiului tratatele semnate recunoşteau noul stat constituit- România Mare

o 1919-1920 – Conferinţa de Pace de la Paris/Versailles; tratatele de pace semnate aici

o 1919 - Tratatul de la Saint Germaine cu Austria- Austria recunoştea unirea Bucovinei cu România
o 1920 - Tratatul de la Trianon cu Ungaria- Ungaria recunoştea unirea Transilvaniei cu România
o 1920 - Tratatul de la Paris dintre România şi Marile puteri (M Britanie, Franţa, Italia, Japonia) Marile
puteri recunoşteau unirea Basarabiei cu România şi statul România Mare.

61
 REALIZAREA ROMÂNIEI MARI- 1918
Secolul în care s-a realizat România Mare
 prima jum a secolului XX

Cauza a înfăptuirii României Mari

 Dezvoltarea conştiinţei naţionale
 Românii trăiau sub asuprirea mai multor state vecine
 Lupta de emancipăare naţională

Obiectiv al României în prima jum a sec XX

 reîntregirea naţională, realizarea statului naţional unitar român

Factori externi care au favorizat acest proces

 În Rusia, în 1917, bolşevicii au cucerit puterea politică; ei au dat decretul privind dreptul la
autoderminare al popoarelor din fostul Imperiu Ţarist; Basarabia se uneşte cu România
 Preşedintele american W Wilson a elaborat în 1918 programul “Cele 14 puncte”- prin care se acorda
dreptul la autoderminare naţiunilor asuprite: Bucovina, Transilvania, Maramureşul Crişana şi Banatul
s-au unit cu România
 Destrămarea imperiilor multinaţionale: Rus şi Austro-Ungar

Factori interni prin care românii au realizat Marea Unire

 Evenimentele desfăşurate în epoca modernă: Unirea de la 1859, reformele lui Cuza, obţinerea
Independenţei de stat la 1877-1878, afirmarea conştiinţei naţionale

Fapte istorice/ acţiuni prin care s-a realizat România Mare în sec XX
 Participarea la al II-lea Război Balcanic. Pacea de la Bucureşti. Cadrilaterul la România
 Participarea la I RM, jertfa de luptă a poporului român
 Unirea Basarabiei- 27 martie 1918
 Unirea Bucovinei – 15 nov 1918
 Unirea Transilvaniei- 1 dec 1918

Consecinţele înfăptuirii României Mari pe plan intern şi extern

pe plan intern
 a crescut suprafaţa ţării
 a sporit populaţia
 diversitatea etnică şi confesională/religioasă
 s-a adoptat o nouă Constituţie care să corespundă noilor realităţi- 1923
pe plan extern: a apărut pe harta Europei un nou stat: România Mare

71
 V. România şi concertul european. De la criza orientală la marile alianţe ale secolului XX

„Criza orientală/chestiunea/problema” desemneaza conflictul dintre Imp. Otoman si Rusia pentru

zona Balcanilor, Rusia se autodeclara protectoarea slavilor ortodocşi din Balcani, popoare aflate sub
stăpânire otomană. Criza orientală s-a declanşat in 1683 când turcii au asediat Viena si, fiind invinsi, Imp.
Otoman, considerat „omul bolnav al Europei” decade şi începe ascensiunea Austriei şi a Rusiei. Pe fondul
crizei orientale în sec. XVIII-inceputul sec XIX s-au desfasurat mai multe razboaie ruso –austro –turce in
urma cărora Tarile Romane au suferit pierderi teritoriale. Criza s-a încheiat în 1913 cu al Doilea Razboi
Balcanic

Relaţiile internaţionale ale României în perioada interbelică (1918 – 1939)

Acţiuni/Fapte istorice prin care România participă la relaţiile politice internaţionale în perioada
interbelică (1918 – 1939) şi in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945) (Alianţe politice
internaţionale la care a aderat şi România)
o 1919- Societatea Naţiunilor
o 1921- Mica Înţelegere
o 1934- Înţelegerea Balcanică
o Axa Roma-Berlin-Tokio
o Coaliţia Naţiunilor Unite

1919- Societatea Naţiunilor

o În cadrul Conferinţei de la Paris (1919-1920) s-au pus bazele Societăţii (Ligii) Naţiunilor –1919 –
sediul la Geneva- organism politic internaţional constituit pe baza Programului „Cele 14 puncte”
prezentate de preşedintele SUA, W. Wilson, cu scopul apărării păcii în lume şi colaborării dintre state.
România a fost stat fondator. Un rol important l-a avut diplomatul Nicolae Titulescu, ministru de
externe al României, care a fost ales preşedinte al Societăţii Naţiunilor în 1930 şi 1931, mandat care
s-a desfăşurat într-un context internaţional incert, cauzat de marea criză economică (1929 – 1933) şi
de tensionarea treptată a situaţiei politice şi climatului internaţional
Consecinţe:
- Activitatea diplomatului N. Titulescu a sporit prestigiul României în relaţiile internaţionale
-
1921- Mica Înţelegere

În anul 1921 s-a constituit din inţiativa lui Take Ionescu o alianţa regională pentru asigurarea securităţii
colective şi apărarea graniţelor şi acordarea de sprijin militar reciproc în cazul unui atac provocat de
Ungaria. Alianţa s-a numit Mica Înţelegere (Mica Antantă) şi era formată România, Polonia,
Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven/Iugoslavia. A funcţionat până în 1938, sfârşitul ei fiind decis
de dezmembrarea Cehoslovaciei.
Consecinţe:
- România se afirmă ca un factor de stabilitate în zonă
- Asigurată securitatea în zonă
-
1934- Înţelegerea Balcanică

Intelegerea Balcanica (1934) se constituie din initiativa lui N. Titulescu, alianta zonală formată
din
81
România, Iugoslavia, Turcia şi Grecia cu scopul asigurării securităţii colective şi protejării graniţelor în faţa
revizionismului bulgar. A avut caracter defensiv şi a funcţionat până în 1940
Consecinţe:
- România se afirmă ca un factor de stabilitate în zonă
- Asigurată securitatea în zonă

1936 - 1937 - Axa Roma-Berlin-Tokio– Pactul Tripartit sau Pactul Anticomintern, la care va adera şi
Ungaria în 1938; Anul 1938 a fost momentul de vârf al politicii agresive şi revizioniste a Germaniei;
atfel Hitler ocupă, Austria – în urma acestei anexări (Anschllus – ul), Austria dispare de pe harta
politică a Europei; la 1 septembrie 1939 se declanşează al doilea război mondial, prin atacul
Germaniei asupra Poloniei. În nov. 1940, România condusă de generalui Ion Antonescu aderă la Axă,
pe baza acestui act va participa la război împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei

Consecinţe:
- Angajarea României în războiul împotriva URSS pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
- Continuarea războiului împotriva URSS şi după pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei
- Pierderi umane şi materiale

1942 – Coaliţia Naţiunilor Unite

S-a constituit în 1942 din SUA, M. Britanie şi URSS împotriva statelor Axei (Germania, Italia,
Ungaria, România). La 23 august 1944 România întoarce armele împotriva Germaniei şi intră în Coaliţia
Naţiunilor Unite
Consecinţe:
- Armata Rosie (URSS) se comportă ca o armată de ocupaţie
- România intră în sfera de influenţă sovietică

Fapte istorice care au determinat/cauzat intrarea României în al doilea război mondial (1939-
1945)

o Pierderile teritoriale. Tragicul an 1940 în Istoria Românilor

- 26 şi 28 iunie 1940 -Note Ultimative, adresate de URSS României. România a cedat
Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa Uniunii Sovietice

- 30 aug. 1940 - Al doilea Dictat de la Viena. Germania şi Italia au impus României să

cedeze Ungariei nord-vestul Transilvaniei

- 7 sept. 1940- Tratatul de la CraiovaRomânia a cedat Bulgariei Cadrilaterul (sudul

Dobrogei)

Consecinţe:
S-a prăbusit sistemul politico diplomatic realizat în 1918
Urmări imediate în domeniile: politic, economic, social, învăţământ, cultural...
Abdicarea regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai I, la 6 sept. 1940. Imediat acesta
a depus jurământul de credinţă, într-o formulă stabilită de Ion Antonescu, preşedintele
Consiliului de Miniştri

91
 La 23 nov. 1940, cu ocazia vizitei lui Ion Antonescu în Germania, România a aderat la Pactul
Tripartit, intrând astfel în sistemul de alianţe al Axei Roma- Berlin-Tokio.colaborarea româno
germană s-a întins pe perioada 23 nov. 1940-23 aug. 1944.

Participarea României la al II- lea război mondial

1941-1944- de partea Axei
La 22 iunie 1941- Planul Barbarossa, România aliată cu Germania Intră în război pentru a-şi
recupera teritoriile ocupate de URSS, Basarabia şi Bucovina de Nord. Până la mijlocul lunii iulie 1941,
armatele germană şi română Basarabia şi Bucovina au fost eliberate. Dar Ion Antonescu hotărâse deja să
trimită trupele române dincolo de Nistru. Continuarea războiului peste Nistru a fost contrară intereselor
României.La sfârşitul anului 1942, un număr mare de efective româneşti au luat parte la ofensiva germană
din sudul Rusiei. Dezastrul de la Cotul Donului şi Stalingrad a avut o influenţă hotărâtoare asupra politicii
româneşti. În condiţiile contraofensivei sovietice din anii 1943-1944, atât Ion Antonescu, cât şi regele Mihai I
şi opoziţia au iniţiat acţiuni diplomatice pentru ieşirea României din războiul împotriva Naţiunilor Unite. În
după amiaza zilei de 23 aug. 1944, regele l-a invitat pe Antonescu la Palat. Când Antonescu a refuzat să
accepte încheierea imediată a armistiţiului, regele a ordonat arestarea mareşalului Ion Antonescu.
Proclamaţia regelui Mihai I către ţară, 23 august 1944:
„ Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o
singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi
imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”

1944-1945- de partea Coaliţiei Naţiunilor Unite

La 23 aug. 1944, România a ieşit din războiul antisovietic şi a întors armele împotriva Germaniei
hitleriste. Actul de la 23 august 1944 a reprezentat o cotitură în politica externă românească. Armata română
a eliberat Transilvania şi a contribuit la înfrângerea Germaniei, în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi
Austria. Marile puteri ale lumii, Marea Britanie, SUA, URSS au împărţit lumea în sfere de influenţă iar ţara
noastra a intrat în sfera de influenţă sovietică.
Consecinţe:
- sept 1944- Conventia de armistitiu semnata cu URSS- intrarea Romaniei in coalitia Natiunilor
Unite

- 1947 - Tratatul de pace de la Paris Prevederile tratatului au fost nefavorabile României:

 nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite

 graniţa cu Uniunea Sovietică rămânea cea stabilită în iunie 1940, deci Basarabia şi nordul
Bucovinei rămâneau la URSS
 trupe ale Armatei Roşii rămâneau în România
 România trebuia să plătească o despăgubire de război de 300 milioane de dolari la valoarea
anului 1938 către Uniunea Sovietică, pentru pagubele produse în timpul războiului
antisovietic, achitaţi în produse: alimente, materii prime, echipament industrial, nave etc
 România a fost obligată să desfăşoare o politică externă aliniată sistemului politic comunist

 Singurul punct favorabil pentru România era abrogarea Dictatului de la Viena şi redobândirea
Transilvaniei de nord-vest.
10
11