TEMA nr.

6 Tactica audierii şi confruntării

Noţiunea, esenţa şi problemele audierii. Menţinerea garanţiilor constituţionale şi
cerinţelor legalităţii la efectuarea audierii. Folosirea datelor psihologice la audiere. Tipurile de
audiere. Tezele generale ale tacticii audierii.
Pregătirea de audiere, însuşirea materialelor dosarului. Folosirea la audiere a probelor şi
datelor primite pe cale operativă. Determinarea cercului de circumstanţe asupra cărora e necesar
de primit declaraţii. Planul de audiere. Alegerea locului audierii.
Tactica audierii martorilor şi părţilor vătămate. Formarea declaraţiilor martorului şi părţii
vătămate, condiţiile ce acţionează la plenitudinea şi corectitudinea perceperii, memorizării,
reproducerii informaţiei.
Procedeele tactice, ce uşurează restabilirea în memorie a elementelor uitate. Procedeele
tactice de primire a declaraţiilor veridice.
Particularităţile audierii victimei.
Particularităţile audierii martorilor şi victimelor minori. Participarea la audiere a
specialistului. Asigurarea securităţii martorilor şi victimelor. Condiţii speciale de audiere.
Tactica audierii învinuitului şi bănuitului. Procedeele tactice a prezentării datelor
acumulate în cauză. Tactica primirii declaraţiilor veridice. Particularităţile audierii bănuitului
când el recurge la "alibi". Tactica audierii recidiviştilor. Particularităţile audierii bănuitului.
Particularităţile audierii învinuitului şi bănuitului minor.
Mijloacele de fixare a mersului şi rezultatelor audierii.
Noţiunea şi problemele confruntării. Procedeele tactice ale confruntării.

Audierea este acţiunea de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce constă în acumularea

şi fixarea conform legislaţiei în vigoare a declaraţiilor martorilor, victimelor, bănuiţilor, învinuiţilor şi
inculpaţilor asupra anumitor fapte cunoscute de ei ce au importanţă în justa soluţionare a cauzei penale.

Confruntarea este acţiunea de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce constă în audierea

concomitentă a două persoane anterior audiate când în declaraţiile lor anterioare există divergenţe
esenţiale.

Problema nr.1 Clasificaţi genurile de audiere după criterii:

a) după statutul procesual al audiatului: audierea martorului, victimei, bănuitului, învinuitului,

specialistului, expertului,
b) după caracteristicile de vârstă: adult, minor, copil.
c) după consecutivitate: iniţială, repetată, adăugătoare.

Problema nr.2 Cu referinţă la articolele corespunzătoare din C.P.P. al R.M., indicaţi

participanţii la audiere
a) în cazul audierii martorului minor : art.110¹ alin.(2), (3), art 481 alin.(3) – intervievator, judecator de
insstructie, procurorul, aparatorul, psihologul, reprezentatul legal al minorului.
b) în cazul audierii bănuitului minor: art.479 alin.(2) – avocat, pedagog/psiholog, ofietrul de urmarire
penala, intervievator dupa caz.
c) în cazul audierii persoanelor care nu cunosc limba în care se desfăşoară procesul, a persoanelor cu
deficienţe de auz, văz etc.: art. 104 - ofietrul de urmarire penala, interpret, traducator, aparator.

d) la audiere, la fel, au dreptul să participe:Conducatorul audierii, partea apararii, procuror, interpret.

 Problema nr.3 Indicaţi în schemă acţiunile ofiţerului de urmărire penală întreprinse cu
ocazia pregătirii în vederea efectuării audierii

studierea amănunţită a materialelor dosarului, stabilirea cercului de împrejurări la care este necesar
elaborarea
de acu
un

Pregătirea
Pentru audie
acumularea de cunoştinţe în cazul în care este necesar de a primi declaraţii care sunt dintrun domeniu care

studierea personalităţii bănuitului

asigurareaşiprezenţei
învinuitului
persoanelor im

Problema nr.4 Indicaţi cerinţele faţă de întrebările puse cu ocazia audierii

1. Întrebările trebuie să fie clare, precise, concise și exprimate într-o formă accesibilă persoanei
ascultate, potrivit vârstei, experienței, pregătirii și inteligenței sale;
2. Întrebările trebuie să vizeze strict faptele infractionale percepute de către martor,iar nu punctul
său de vedere referitor la natura acestora sau la probleme de drept;
3. Întrebările nu trebuie să conțină elemente de intimidare, de punere în dificultate a martorului sau
promisiuni pe care organul judiciar nu le poate respecta;
4. Prin modul de formulare a întrebărilor și tonul pe care sunt adresate nu trebuie, în nici un caz, să
se sugereze răspunsul;
5. Trebuie sa fie prezente intrebări implicative (ipotetice), cu mare grad de sugestibilitate, întrucât
pornesc de la presupunerea că martorul a perceput împrejurarea în care s-a comis fapta

Problema nr.5 Indicaţi procedeele tactice de audiere în funcţie de fazele audierii.

 Procedee tactice îndreptate la depistarea declaraţiilor mincinoase
ale bănuitului, învinuitului
Faza preliminară
primirea la timp şi corectă a martorului,
indiferent dacă el este chemat din
iniţiativa organului de cercetare sau a fost
propus ca martor de învinuit sau victimă.
Trebuie de avut în vedere, că aşteptarea
de lungă durată, orice formă de tratare
necivilizată, lipsa de atenţie vor trezi
nemulţumirea martorului şi deci sunt în
detrimentul contactului psihologic;
forma de manifestare şi maniera de
comportare a organului de cercetare. La
crearea contactului psihologic contribuie
mult înfăţişarea şi atitudinea serioasă,
dar loială şi binevoitoare, a
anchetatorului faţă de martor şi de
relatările lui. înainte de a explica
martorului obiectul cauzei şi importanţa
pe care o pot avea relatările sale, organul
judiciar trebuie să se prezinte,
declarându-i familia, gradul şi postul pe
care îl ocupă;
forma în care martorului i se explică
drepturile şi obligaţiile pe care le are
conform legislaţiei în vigoare, în special,
de a nu depune mărturii mincinoase
discuţia liberă prin abordarea unor
probleme de natură exterioară obiectului
cauzei, dar care ţin de activitatea
martorului, îndeletnicirile sale
profesionale sau casnice. O atare
convorbire preliminară asigură, după cum
s-a menţionat, adaptarea martorului la
rolul, condiţiile, dar şi la persoana
(persoanele) cu care urmează să
converseze.
Problema nr.6 Indicaţi condiţiile şi situaţiile în care se recomandă folosirea înregistrării
video sau audio la efectuarea audierii.
Faza relatării
libere
Crearea unei atmosfere favorabile
desfăşurării expunerii. Relatările
martorului trebuie ascultate cu răbdare,
calm şi atent, fără a fi întrerupte.
Organul de urmărire penală poate
interveni, fără a-i sugera, numai în
situaţia în care martorul relatează fapte
vădit lipsite de semnificaţie pentru
cauză, în vederea orientării mărturiilor
spre obiectul cauzei.
Analiza criminalistică a unor secvenţe din
relatările martorului în scopul punerii în
evidenţă a eventualelor contraziceri sau
neclarităţi. Asupra unor momente
considerate principale sau de importanţă
deosebită, organul de anchetă poate
solicita martorului, fireşte în mod
civilizat şi tacticos, anumite precizări
inclusiv în ceea ce priveşte veridicitatea
datelor prezentate.
Observarea asupra modului de
comportare a martorului. Practica
demonstrează că martorii care expun
faptele aşa cum au fost recepţionate,
sunt siguri şi consecvenţi în relatările lor.
Dacă însă unele fapte sunt tăinuite sau
denaturate, în expunere se observă mai
puţină siguranţă, acestea fiind
prezentate în mod inhibitiv, neclar şi
chiar confuz
Acordarea de ajutor martorilor care, din
diferite motive, nu reuşesc să prezinte
mărturii în mod ordonat, sau întâmpină
dificultăţi în exprimarea gândurilor. Sunt
frecvente cazurile când martorii, în
special, cei al căror nivel de cunoştinţe
este redus, fie datorită stării emoţionale,
fie datorită posibilităţilor lexico-
expresive limitate sau specificului
faptelor ce constituie obiectul ascultării
Faza întrebărilor
şi răspunsurilor
Intrebarile vor fi directe, clare,
formulate laconic şi în succesiunea
în care s-au desfăşurat relatările
libere;
într-un limbaj accesibil persoanei
ascultate, în special, în situaţia în
care obiectul audierii aparţine
sferei de activitate specifice sau
mai puţin cunoscute martorului;
prin conţinutul de idei, modul de
formulare şi adresare, să nu
sugereze anumite răspunsuri,
ştiindu-se faptul că declaraţiile
martorilor sunt în funcţie nu numai
de natura întrebărilor, dar şi de
felul cum sunt adresate, de
intonaţia şi gesturile care însoţesc
comunicarea acestora;
întrebările de precizare este
necesar să fie corelate la anumite
puncte de reper, forme reale.
întrebările din această categorie
pot fi însoţite de prezentarea unor
obiecte în natură, modele,
fotografii, schiţe etc. De exemplu,
"Vi se prezintă fotografia de
orientare la locul accidentului de
circulaţie în cauză, precizaţi locul
unde a fost tamponată victima?"
După fixarea declarațiilor, făcu- tă
în etapa expunerii libere, se vor
consemna întrebările și
răspunsurile date de martor, astfel
declarația este citită persoanei
ascultate și semnată pe fiecare
pagină și la sfârșit, de că- tre
organul judiciar care a efectuat
ascultarea, de către martor,
eventu- al interpret, dacă prezența
acestuia a fost necesară.
 Art.110 alin (7) , Art.336 și 337 ale Codului de Procedură Penală, precum am specificat
mai sus, prevăd expres utilizarea mijloacelor tehnice de înregistrare audio/video a ședinței de
judecată.
Problema nr.7Indicaţi procedeele tactice utilizate la audiere cu conflict si fara , esenta
lor cazurile si condiiilede aplicare.

procedee tactice ale audierii în situaţie fără conflict

a) prezentarea persoanei audiate a fragmentelor din procesele verbale de audiere a altor persoane.
b) propunerea de a relata faptele, strict respectând ordinea cronologică în care au decurs
evenimentele relatate,
c) audierea la locul faptei,
d) reamintirea, detalierea, suprapunerea faptelor şi evenimentelor.

Procedeele tactice ale audierii în cazul situaţiei cu conflict:

a) trezirea interesului persoanei audiate spre darea de declaraţii, spre convorbirea cu ofiţerul de
urmărire penală.
b) de a atrage atenţia la respectarea drepturilor audiatului şi satisfacerii intereselor lui legale,
c) crearea şi menţinerea în procesul interogării unei atmosfere de serviciu fără incomodităţi,
d) manifesta în procesul audierii a respectului faţă de personalitate şi norme etice,
e) lămurirea audiatului a importanţei dării de depoziţii veridice şi căinţei sincere,
f) relevarea motivelor de dare a declaraţiilor false şi lichidarea acestora,
g) convingerea cu ajutorul deducţiei logice lipsei de sens, în darea de declaraţii false,
h) Detalierea maximală şi concretizarea depoziţiilor declaraţiile audiatului,
i) stimularea calităţilor pozitive ale audiatului, j) prezentarea dovezilor ce-l demască pe audiat
într-o anumită infracţiune sau minciună,
k) audierea repetată, sistematică, încrucişată, adăugătoare etc.
l) Ascultarea audiatului despre activitatea celorlalţi participanţi, la comiterea infracţiuni.
m) Solicitarea de justifica modul în care a fost folosit timpul într-o anumită perioadă de timp.

Problema nr.8Indicaţi procedeele tactice utilizate la confruntare, esenta lor cazurile si

condiiile de aplicare.

Procedeele tactice ale confruntării:

a) detalierea răspunsurilor participanţilor la confruntare,
b) prezentarea dovezilor în scopul activizării memoriei participanţilor la confruntare,
c) utilizarea depoziţiilor veridice ale altor persoane anterior audiate.
d) invitarea pentru participare a unor persoane (rude pedagog, etc.), prezenţa cărora poate
duce la convingerea de dare a depoziţiilor veridice de către persoanele confruntate.

Problema nr.9Indicaţi art din CPP al RM ce reglementeaza audierea, temeiurile de

efectuare a audierii

Articolul 104. Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului

Articolul 103. Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului(include temeiurile de efectuare a
audierii)

Problema nr.10Indicaţi art.art din CPP al RM ce reglementeaza confruntarea, temeiurile

de efectuare a confruntarii
Articolul 113. Confruntarea
Articolul 113. Aliniatul (1) reprezinta temeiurile de efectuare a confruntarii