UNIVERSITATEA DE STAT

FACULTATEA DE LITERE

Literatura română, sec. al XIX-lea

LUCRARE PRACTICĂ

Pastelurile lui Vasile Alecsandri

Vlăduță Alexandra
 Obiective:
1. Geneza si conceptul.............................................................................................................................

2. Pastelul ca specie literara ....................................................................................................................

3. Structura...............................................................................................................................................

4. Concurența compozițională..................................................................................................................

5. Cronotopul............................................................................................................................................

”El este reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gândirii și al simțirii românești.
El a cântat toate dorințele, el a plâns toate nevoile și necazurile românimii… El este gloria
nediscutabilă a literaturii române”.

(Bogdan-Petriceicu Hasdeu)

Vasile Alecsandri(1821-1890) a fost un politic, membru fondator al Academiei Române,

folclorist, dramaturg și poet. În 1834 pleacă la Paris pentru a-și face studiile. A fost student al
Facultății de Inginerie, însă nu a finalizat studiile în acest domeniu. Se întoarce în țară în 1839
unde a ocupat un post în administrație până în 1846. A redactat petiția adresată domnitorului
Mihail Sturza în timpul revoluției de la 1848. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile
Alecsandri este exilat, și după mult timp se stabilește în Paris. În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina
Lucasievici cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai
târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rămâne până la sfârșitul
vieții, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice.

În timp ce se afla la Mircești creează  ”Pastelurile”  care au apărut în ”Convorbiri literare”

între 1868-1869, iar în 1875 în ”Opere complete”, într-o selecție unitară, propusă chiar de poet,
cuprinzând 30 de poezii, cărora le adăuga 10 piese, nelegate de acestea.

Pastelul este o creație lirică în care modul de expunere este descrierea. Aceasta poate avea ca
temă un anotimp, un colț de naturǎ, un moment al zilei. Termenul „pastel” provine din artele
plastice, ceea ce înseamnă folosirea culorilor echilibrate (puțin evidențiate) în creearea
picturilor.

Vasile Alecsandri susține că iarna este cel mai detestat anotimp, nu numai iarna este perioada
care-I displace, ci oricare schimbare a timpului. În 1884 cât era la București el scrie ,, Timpul e
foarte urât. Neguri ca la Londra, umezeală, glod, frig” sau ,,Dacă la Londra vă bucurați de o
ceață roșie, noi aici ne bucurăm de un climat siberian. ” Cert este că numai iarna este cel mai
fertil timp pentru creare, dar și aici sunt observate unele chestii fără care inspirația lui Alecsandri
nu ar apărea. Atunci când crivățul bate în fereastră iar drumurile sunt netraversabile poetul
înțelege că e osândit. Acesta e nevoit să rămână inchis în casă în care soba este fierbinte, lemnele
trosnesc ceaiul este aromat și câinii sunt jucăuși, el susține că ,,am vrut să scap de plictiselile
iernii,, și că suferă de o ,,sfăntă lene,, din acest motiv el este nevoit să se cufunde în lumea
imaginației unde putea descrie peisaje din diferite anotimpuri în timp ce era închis în casă atunci
când gerul suda geamurile.

Versuile iau naștere casa poetului, iar focul este combustibilul acesteia. Viziunea lui
Alecsandri despre iarnă este următoarea:

,,Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire

Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre zori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori. ”

(Gerul)

El vorbește despre frig ca despre ceva distrugător, utilizarea epitetelor dovedesc veridicitatea
acestui fapt(,, gerul aspru, neagra luncă, țurțuri lucitori și mireasa moartă”)

,,Viscolul frământă lumea! ... Lupii suri ies după pradă,

Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. ”
(Viscolul)

În urma acestui fragment în conștiință se întipărește o imagine apocaliptică, o paralelă între

pradă și prădător. Nimeni nu este păzit de stihie, astfel lupii pot deveni prada iernii.

Metafora ,,potopul de zăpadă ” creează imaginea de o ninsoare nesfărșită în care lupii urlă
disperat după prada lor .

,,Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;

Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas”

(Miezul iernii)

Secvența dată arată cât de neînsuflețită este lumea în afara casei poetului. Totul este fără viață,
iar ,,pe zăpadă nici un pas ” afirmă acest lucru. Nimeni nu iese afară în acest timp.

Dar putem spune că nu toate pastelurile sale despre iarnă sunt sumbre, spre exemplu :

,,Aşezat la gura sobei noaptea pe când viscoleşte

Privesc focul, scump tovarăş, care vesel pâlpâieşte.
Şi prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni. ”
(La gura sobei)
 ,, Afară plouă, ninge! Afară-I vijelie,
Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit
Iar eu, retras în pace, aștept din cer să vie
O zână drăgălașă cu glasul aurit. ”

,,Așa-n singurătate, pe când afară ninge,

Gândirea mea se primblă pe mândrii curcubei
Pân ce se stinge focul și lampa-n globes stinge,
Și saltă cățelușu-mi pe genunchii mei”

(Serile la Mircești)

Aici Vasile Alecsandri confesează că în timp ce tot afară este înghețat și lipsit de viață, în
casă el trăește o adevărată aventură imaginară care nu este întreruptă de groazele anotimpului.

Mihail Drăgan consideră că pastelurile lui Alecsandri sunt steriotipice. Atunci când poetul
scrie despre iarnă tema principală este frigul și zăpada, însă ,,Pohod na Sibir,, a dovedit că
poetul este capabil de a schimba total părerea criticului. Acest poem are unele trăsături comune
de stil cu al poetului George Bacovia.

,,Convoiu-ntreg, nedezlipit,
Îngenunchind se lasă
Pe câmpul alb și troienit,
Sub negura geroasă,
Și stă gramadă la un loc,
Făr-adăpost, nici foc”

În ,, Pohod na Sibir,, poetul a afișat drama istorică trăită de poporul românesc în acel timp.

Atunci când citim pastelurile despre primăvară ale lui Alecsandri recunoaștem că energia
poeziilor este total diferită. Dacă despre iarnă se scria că tot este amorțit și înghețat atunci
primăvara este plină de frenezie și extziere. În asemenea condiții natura devine prielnică pentru
plimbări, iar Alecsandri merge în natură ca să viseze. În creările lui despre primăvara animalele,
păsările și insectele sunt în abundență, florile înfloresc, copacii înmuguresc iar iarba înverzește.
Pe când în poeziile despre iarnă se vorbea despre ger, în cele despre primăvară rolul principal a
fost luat de soare. El este cald, voios și prevestește renașterea naturii.

,,Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Și pe harnica albină
Din flori miere adunând”

(Primăvara)

Poeziile despre vară sunt apropiate energetic de anontimul anterior. În acest timp roadele
sunt fertile, soarele este puternic iar țăranii muncesc în câmpuri.
 ,,În cel lan cu spicuri nalte au intrat secerătorii,
Pe când era încă umed de răsuflul aurorii.
Toți, privindu-i de departe, par că-noată-n galbin râu,
Fetele fără ștergare și flăcăii fără brâu. ”

(Secerătorii)

În această perioadă munca pe câmp nu este istovitoare, ci plină de bucurii.

,,Iată vin cosaşii veseli, se pun rând. Sub a lor coasă

Câmpul ras rămâne verde ca o apă luminoasă”

(Cositul)

În aceste versuri figurile de stil sunt dotate cu imagini vizuale vii și colorate, de exemplu
comparația ,,verde ca o apă luminoasă” este atribuit câmpului ras. Această figură de stil
îmbogățește imaginea viziuală a câmpului cosit.

Vasile Alecsandri a scris foarte puțin despre toamnă. Iarna este anotimpul detestat, însă el a
creeat un număr mare de poezii despre această vreme, în comparație cu toamna, anotimpul
preferat al lui Bacovia. Singurul pastel despre acest anotimp este ,,Sfârșit de toamnă” unde starea
de spirit a poetului este de tristețe, pentru că timpul se face rece și urât, iar noi știm că orice
schimbare de timp lasă amprenta asupra emoțiilor poetului.

,,Vesela verde câmpie acu-i tristă,vestejită,

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită

Frunzele cad, zbor în aer, și de crengi se dezlipesc”

Știm că poeziile despre iarnă a poetului dat se impart în 2 categorii, unde:

1. Iarna este reprezentată ca o stihie distrugătoare, sumbră și lipsită de viață( ,,Gerul”,

,,Viscolul”, ,,Miezul iernii”)

2. Iarna este reprezentată ca un anotimp prielnic și plăcut( ,,Sania”, ,,Serile de la Mircești”, ,,La
gura sobei”)

Trebuie de luat în vedere faptul că Vasile Alecsandri nu a ratat ocazia de a vorbi despre iarnă
în singurul său poem despre toamnă. Aici această vreme este descrisă prin prisma negativa și
pesimistică:

,,Din tuspatru părți a lumii se ridică-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri”

,,Ziua scade, iarna vine, vine pe crivăț călare

Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare

Boii rag, caii nechează, câinii latră la un loc,

Omul trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc”

 Putem simți trăirile sufletești ale poetului. Acesta este îngrijorat de viitor. Norii negri și grei,
zilele scurte și vântul puternic dovedesc că vor urma timpuri grele, chiar și animalele neliniștite
sunt dovada acestora. Aici poetul a facut o paralelă dintre animale și om. Motivul îngrijorării
animalelor și a oamenilor este strâns legat de instinctul de supraviețuire, cei vii nu pot face față
gerului. Un alt aspect a acestei asemănări este legat de psihologie. Animalele sunt mișcate doar
de instinct, pe când omul este capabil de a cugeta. Descartes spune ,,Cogito, ergo sum” (cuget,
deci exist) asta e diferența noastră cu a altor vietăți. Noi conștientizăm că existăm, gândim asupra
problemei (,,Omul trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc”), asta ne face superiori.

În concluzie vreau să spun că Vasile Alecsandri este o personalitate de importanță majoră a

culturii românești. Creațiile sale reprezintă tezaurul literar românesc datorită căruia fiecare poate
descoperi latura clasică a literaturii noastre.