Literatura română, sec.

al XIX-lea
LUCRARE PRACTICĂ

,,Cântarea României”
de Alecu Russo

Obiective:
1. Semnifiația titlului........................................................................................
2. Identificarea si analizarea caracterului mesianic..........................................
3. Relevarea lirismului poemului......................................................................
4. Analizarea mijloacelor de limbaj..................................................................
 Alecu Russo s-a născut în 1819 la Chișinău într-o familie medie de boieri. Și-a petrecut
copilăria într-un „sat frumos, rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului”,
însă copilăria nu i-a fost la fel de frumoasă, pentru că în acea perioadă epidemia de coleră
bântuia drumurile Chișinăului și întreaga sa familie a fost secerată de această maladie. Și-a
făcut studiile în Veneția și la Viena, iar în 1837 se întoarce în Moldova unde a contribuit activ
la dezvoltarea ideii revoluționiste alături de Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi și Mihail
Kogălniceanu. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic, ea mai poartă
denumirea de ,,revolta poeților” Anii 1836 – 1859 au fost cei mai fertili din punct de vedere a
creației pentru Alecu Russo. În aceste decenii au fost scrise operele: ,,Decebal și Ștefan cel
Mare”, ,, Piatra Teiului ”, ,,Stânca Corbului ”, ,,Iașii și locuitorii lui în 1840” și
,,Cântarea Romaniei” , ele au avut o influență majoră asupra literaturii române, în special
,,Miorița” care a fost editată în 1846 pe baza versiunii populare în timp ce era în exil la
mănăstirea din Sobeja, și a fost publicată în 1850 datorită lui Vasile Alecsandri.
(Curaj, prieteni desteptați-mi patria daca vreți să dorm în pace)
,, Cântarea Romaniei” este un poem lirico-publicistic scris în 1850 , după 2 ani de la
revoluție. Prima versiune apare la Paris în revista ,,România viitoare” fără semnătura
autorului. Peste un an, în 1851, Nicolae Bălcescu, cel care traduce în română textul lui Alecu
Russo, îl publică, însoţindu-l de o Precuvântare, în care afirmă că poemul a fost descoperit
într-o mănăstire din munţi, într-un „morman de cărţi şi hârtii”.
Titlul acestei opere are o referire biblică. În ,,Sfânta Scriptură” cântarea reprezintă un text
de laudă. Asemănările biblice nu se termină aici. Opera este împărțită în 65 de versete unde
este simțit fenomenul luptei religioase ,, Spaima a cuprins toate neamurile... slobozenia şi
legea popoarelor se zdrumică... potop de sânge este... pământul se umple de dărâmături...
războinicii o iau la fugă... voinicii sunt cuprinşi de frică... semiluna străluceşte.”, ,, Sultanul
cel fălos... Sultanul groznicul ... Fugi... şi erai împăratul împăraţilor... numele tău îngrozea
mai mult decât o oştire... Paşii5 tremurau când te vedeau trecând... Unde sunt cetele cele
numeroase, ca şi ţările tale, ostaşii tăi, mai mulţi la număr decât stelele cerului? ” ,,semiluna”
reprezentând Imperiul Otoman care lupta pentru hegemonie în acea perioadă. ,, credincioşii
prorocului zac neîngropaţi pe câmpuri... Dumnezeu s-a fost îndurat de lacrimile slugilor sale
şi a ridicat pe acela ce le-a aşezat iarăşi în volnicia şi puterea de mai înainte” slugile lui
Dumnezeu sunt românii care au suferit enorm în urma războaielor sângeroase, dar care au
prilejul de a fi salvați de către Dumnezeu. La general spațiul românesc era cel mai fierbinte
loc în ultimele trei secole. Acesta era înconjurat de trei imperii care mușcau din teritoriile
românești, numai că Imperiul Otoman reprezenta și un pericol religios care putea introduce
credința orientală în mijlocul Europei.
În acest poem România este asemănată cu o văduvă ,, Nu este îndestul de smerită,
îndestul de sfâşiată? Văduvă de feciorii cei viteji, plângi fără încetare pe mormintele lor,
precum plâng şi jelesc femeile despletite pe sicriul mut al soţilor! ”. Prezenţa directă, în
discurs, a eului liric, dominat de un dublu sentiment, de extaziere şi de compătimire, în raport
cu destinul patriei. Ea trece prin niște timpuri cumplite pline de sânge, războaie, trădări și
umilințe. Singura speranță este la bunul Dumnezeu și la copiii săi rătăciți la care ,, Sângele
feciorilor tăi s-a stricat, şi inima lor a putrezit... când erai tare, erau şi ei mândri de tine... dar
de când s-au amestecat cu cei mişei şi cu cei vicleni, s-au făcut şi ei vicleni şi mişei! ”.
Opera dată conține un număr mare de figuri de stil: metafore(,,a slăbit pieptul tău de
oţel” , ,,limbile toate s-au îmbrăţişat”) comparații(,,Tu eşti ca corabia fără cârmă bătută de
furtună”), invocații și interogații retorice (,,Pentru ce stai înmărmurită, o, ţară română? ” , ,,
Deşteaptă-te, pământ român! ” , ,, Cinge-ţi coapsa, ţară română”) care adaugă un aspect
fortifiant în imaginea acesteia. Alecu Russo a creat acest poem ca un discurs oratoric. Iată de
ce sunt prezente invocațiile și exclamațiile retorice, aspectul lor dialogic este întemeiat pe o
comunicare directă a oratorului cu un interlocutor / auditoriu, prezent sau imaginat.
Primăvara popoarelor a adus roade îmbelșugate la mai mulți scriitori, pentru că revoluția
este o explozie în toate domeniile, ca cel politic, cultural și industrial. Revoluția este
răscoala efectuată cu succes, ea este gândită de inteligenți, însă este realizată de nebuni.
Critica criticii
Studii nationale
Moldova are si ea analalele sale(cronici) scrise pe frunzele codrilor; si ea are eroii săi de
drumul mare, ale carora balade sunt cu drag cantate de popor, caci poporul vede in ei ca niste
aparatori, meniti a restabili cumpana dreptatii
Datinile, povestile, muzica și poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate reconstitui
trecutul intunecat. Din studiul lor ne vom lamuri despre originea limbii noastre, de nasterea
nationalitatii romane, de plecările naturei cari este înzestrat poporul, si din luptele ce le-au
sustinut coloniile romane, pana a nu se priface in locuitorii de azi a vechii Daciei
Insuși Virgil si Ovid s-ar fi mandrit cu drept cuvant daca ar fi compus aceasta minune
poetica.