Text literar/nonliterar (fr. texte, lat.

textus tesatura, impletitura, sir de idei")

reprezinta o configuratie lingvistica alcatuita dintr-o secventa de unitati (cel mai
frecvent propozitii si frazE), coerente din punct de vedere sintactico-semantic, si
actualizata prin uz in procesul comunicarii orale sau scrise. Textul este perceput
si delimitat in raport cu domeniul in care este utilizat conceptul ca atare: intr-un
domeniu stiintific (istorie, jurisprudenta), textul inseamna inregistrare, act,
document"; in sfera literaturii, textul este produsul imaginar al unui autor, cu o
finalitate artistica, si obiect de cercetare al istoriei
literare/esteticii/stilisticii/poeticii. Un al treilea sens mai larg precizat inca din
retoricile antice identifica textul cu o compozitie alcatuita in conformitate cu reguli
bine determinate. Asadar, textul poate fi conceput din trei perspective esentiale:
sintactica, semantica si pragmatica. Primul criteriu il configureaza drept o
secventa de unitati lingvistice ce formeaza un tot unitar datorita coeziunii
(trasatura definitorie a conceptuluI). Din punct de vedere semantic, unitatea
textului este asigurata de coerenta sa, conditie care rezuma relatiile semantice
dintre componentele acestuia. A treia abordare si cea mai recenta considera
textul ca pe un sens to actiune si evidentiaza o perspectiva de natura
pragmatica, intrucat ea are in vedere functiile acestuia in procesul comunicarii. in
viziunea dinamicii comunicative, textul devine o unitate de limbaj m uz, punandu-
se accent pe functiile de adaptare si de actualizare permanenta a enuntului la
situatia concreta (contextuL) de comunicare. Termenul text trebuie folosit
restrictiv, rezumandu-se la o clasa particulara de structuri lingvistice (secvente
coezive si coerente, orale si scrisE), dar excluzand altele (de ex., conversatiA);
acesta poate fi aplicat enunturilor monologice orale, in care nu se schimba
vorbitorul (de ex., discursul sau povestireA) si tuturor enunturilor scrise/tiparite;
uzul termenului ca atare recomanda utilizarea lui pentru constructiile lingvistice,
excluzandu-se referirea la productii audio-vizuale (filmele, benzile desenatE) sau
la produsele unor arte specifice (muzica, artele plasticE)" (cf. 7. op. cit.).
Textul literar se individualizeaza prin arta cuvantului supusa criteriului estetic de
ierarhizare valorica. Ca forma artistica originala, acesta particularizeaza functia
expresiva a limbajului, care marcheaza stilul specific al fiecarui scriitor. Textul
literar implica si caracterul sau fictional (de creatie in planul imaginatiei artisticE),
raportul acestuia cu realitatea fiind valabil, in functie de gen, specie si de
viziunea scriitorului proiectata asupra lumii inconjuratoare. Referentul comunicarii
cu scop estetic este opera literara, care are un rol esential in selectarea si
atribuirea de noi sensuri cuvintelor ce formeaza limbajul artistic propriu fiecarui
creator de literatura, (cf. 7. op. cit.)

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT LITERAR sau

NONLITERAR, în funcţie de scopul comunicării şi modul particular de
concretizare a informaţiei transmise.

A.TEXTUL LITERAR particularizează comunicarea artistică, pentru că în

el se recunoaşte originalitatea reflectării lumii înconjurătoare de către creatorul
operei artistice (populare sau culte). În text se manifestă funcţia poetică a
limbajului, prin excelenţă reflexiv, întrucât expresivitatea conţinutului
primează şi nu informaţiile oferite.
B.TEXTUL NONLITERAR este elaborat pentru a comunica un conţinut în
care acţionează, cu precădere, funcţia referenţială. Vizează domenii diverse,
de la cele ştiinţifice şi juridico-administrative la mass-media audio-vizuală,
concretizându-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/ scris; popular/ cult;
regional, colocvial, argoul şi jargonul). Indiferent de textul funcţional reprezentat
în comunicare, emiţătorul abordează obiectiv realitatea şi foloseşte un limbaj
comun, convenţional, prin excelenţă tranzitiv (scopul principal este de a
transmite informaţii).
TEXTUL LITERAR
-  caracter reflexiv                                                                     
-  subiectivitatea emiţătorului                                                      
-  încălcarea intenţionată a normelor lingvistice                                                      
- limbaj expresiv, realizat cu ajutorul figurilor de stil şi al procedeelor artistice 
 - acţionează funcţia poetică                                                        
-  modalizare afectivă maximă

TEXTUL NONLITERAR
- caracter tranzitiv 
- obiectivitatea emiţătorului 
-  respectarea normelor de redactare a textului funcţional
- limbaj specializat pe domenii de activitate

- acţionează funcţia referenţială

- modalizare afectivă minimă  

TEXTUL NONLITERAR
 Este rezultatul observării realității și al transformării acesteia în
informație;
 Are un caracter nonficțional – este bazat pe aspecte adevărate,
controlabile, concrete ale realității cotidiene;
 Are drept scop informarea cititorului, dar și transmiterea unor
convingeri, încercarea de a-l determina pe acesta să facă/să creadă
un anumit lucru;
 În general, este lipsit de expresivitate, dar unele specii, cum ar fi
reclamele, mizează pe jocuri de cuvinte, figuri de stil, cuvinte
polisemantice etc.;
 Este folosit aspectul corect, îngrijit al limbii;
 Obiectivitate, claritate, accesibilitate relativă, în funcție de domeniu;
 Sunt prezente uneori clișee de limbaj (formule fixe folosite în
diverse acte oficiale, scrisori etc.;
 În textele științifice sunt prezenți termeni specifici unui anumit
domeniu de cercetare;
 Se referă la persoane reale, din punct de vedere individual,
comunitar, etnic, național etc.;
 Prezintă o mare varietate de forme: texte de lege, rețete, prospecte
de medicamente, instrucțiuni de montare/utilizare a aparatelor,
ghiduri turistice, reclame, articole de ziar sau revistă, știri, interviuri,
anunțuri de mică publicitate, lucrări științifice etc.