Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poliția de Frontieră
Conducere
Resurse umane
Vârsta de recrutare 18
Modifică text
Cuprins
1Istorie
2Atribuții
3Grade speciale
4Simbolica
5Organizare
o 5.1Structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră
o 5.2Subdiviziunile din subordinea Departamentului Inspectoratului General Poliției de
Frontieră
6Conducători
7Referințe
8Legături externe
Istorie[modificare | modificare sursă]
Odată ce Republica Moldova a devenit un stat suveran și independent, la 3 septembrie
1991 președintele țării Mircea Snegur a emis Decretul nr. 190 „Cu privire la frontiera de
stat a Republicii Moldova”, în care s-a stipulat că sectorul de Vest al frontierei trece sub
jurisdicția totală a Republicii Moldova, iar toate edificiile, armamentul, munițiile si alte
bunuri ale detașamentului de grăniceri nr.22 „Nijnednestrovschii” au fost anunțate drept
proprietate a Republicii Moldova și au trecut sub jurisdicția ei. Conform
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova, paza frontierei de stat a Republicii Moldova a
fost încredințată Ministerului Securității Naționale al Republicii Moldova cu
subordonarea întregului efectiv al subunităților Trupelor de Grăniceri ale URSS,
dislocate pe teritoriul țării. Acesta a constituit primul pas spre crearea Trupelor de
Grăniceri ale Republicii Moldova. Prin ordinul Ministrului Securității Naționale nr. 4 din
11 ianuarie 1992, Comandant al Trupelor de Grăniceri ale Ministerului Securității
Naționale este numit colonelul Vasile Calmoi.
La 10 iunie 1992, Președintele Republicii Moldova a emis „Decretul nr. 139 privind
măsurile urgente de organizare a pazei frontierei de stat a Republicii Moldova”, în baza
căruia au fost aprobate:
Atribuții[modificare | modificare sursă]
În domeniul supravegherii și controlului trecerii frontierei de stat, Poliția de Frontieră: [1]
agent;
agent superior;
agent principal;
agent sef-adjunct;
agent sef;
agent sef principal;
b) pentru corpul de ofițeri:
inspector;
inspector superior;
inspector principal;
comisar;
comisar superior;
comisar principal;
comisar șef
chestor
chestor principal
chestor șef
La data intrării în vigoare Legii Nr. 283 din 28.12.2011 cu privire la Poliția de Frontieră,
gradele militare ale colaboratorilor Serviciului Grăniceri se echivalau cu gradele speciale
ale polițiștilor de frontieră conform următoarei formule de echivalare: [1]
Gradul militar Gradul special al polițistului de frontieră
colonel colonel
locotenent-colonel locotenent-colonel
maior maior
căpitan căpitan
locotenent-major locotenent-major
locotenent locotenent
plutonier-adjutant plutonier-adjutant
plutonier-major plutonier-major
plutonier plutonier
sergent-major sergent-major
sergent sergent
sergent-inferior sergent-inferior
Simbolica[modificare | modificare sursă]
Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie.
Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de
discuție.
Culoarea albastru închis a scutului stemei și culoarea verde a pânzei drapelului sunt
culorile Poliției de Frontieră a MAI. În heraldica și vexilologie verdele este și culoarea
destinului, speranței, naturii, prospețimii, vânătorii, tinereții. Brâul crenelat de argint
simbolizează frontiera de stat a Republicii Moldova și face aluzie la cetățile de hotar ale
Moldovei medievale.
Mobila de bază a stemei este acvila circulară. Acvila a fost una dintre principalele
embleme adoptate de către strămoșii romani pentru a fi purtată pe stindardele din capul
legiunilor. Smalțul ei de aur, același ca și în antichitate, apropie și mai mult tradiția
antică de zilele noastre. Acvila poartă în cioc o cruce pentru că reprezintă acvila
românească, care tocmai prin acest element legat de spiritualitatea poporului nostru s-a
individualizat pe parcursul secolelor de acvilele altor popoare ce au moștenit această
emblemă militară și statală romană. Acvila poartă în gheara dreaptă o secure de argint.
Securea, o veche armă de luptă, care în heraldică avea rostul de a amenința dușmanul,
aici arată faptul că polițiștii de frontieră veghează asupra legalității și constituie un
avertisment pentru cei ce vor încerca să traverseze frontiera ilegal. În gheara stângă
acvila poartă o cheie de argint. Cheia este un simbol cu rol dublu, de a deschide și de a
închide. Aici arată faptul că frontieră Republicii Moldova, prin voința polițiștilor de
frontieră și conform legii, poate fi închisă sau descisă, în dependență de intențiile celor
ce doresc să o străbată. Scutul de pe pieptul acvilei repetă prin compoziția și smalțurile
sale, scutul principal din stema de stat a Republicii Moldova, având aceeași semnificație
și constituie un fir de legătură dintre stat și unul dintre instrumentele sale, iminente în
condițiile zilei de astăzi. Inspirată din stema țării și din specificul activității instituției de
frontieră, stema se constituie într-un însemn heraldic unic și elocvent, reușind să
identifice suficient pe purtător.
Drapelul Poliției de Frontieră a fost elaborat în baza stemei, prin metoda extinderii
câmpului heraldic în câmp vehilar. Drapelul reprezintă o pânză dreptunghiulară (2x3),
verde, care este culoarea tradițională a grănicerilor, având la marginea inferioară un
brâu crenelat alb (cu lățimea de 1/5 din lățimea pânzei drapelului), ce simbolizează
frontiera de stat a Republicii Moldova și face aluzie la cetățile de hotar ale Moldovei
medievale și purtând în mijloc emblema trupelor de grăniceri.
Semnul de frontieră reprezintă semnul care marchează linia frontierei de stat în teren și
se instalează, de regulă, în limitele vizibilității directe. Dimensiunile semnului de
frontieră se măsoară în centimetri, iar coloritul se efectuează conform deciziei fiecărei
părți. Semnului de frontieră i se atribuie număr de ordine (de la nord la sud).
Coordonatele semnului de frontieră se determină în sistemul global WGS-84 cu precizie
15 cm relativ la punctele rețelei geodezice de stat (naționale). Pentru fiecare semn de
frontieră se întocmește Protocolul semnului de frontieră.
Organizare[modificare | modificare sursă]
Structura Poliției de Frontieră:[5]
Structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliției de
Frontieră[modificare | modificare sursă]
Conducerea
Direcția generală control al frontierei
Direcția generală management operațional
Direcția generală resurse umane
Direcția urmărire penală
Direcția investigații speciale
Direcția juridică și practică contravențională
Direcția analiza riscurilor
Direcția expertiză a documentelor
Direcția inspecție efectiv
Direcția politici și proiecte de asistență
Direcția cooperare internațională
Direcția management logistic și achiziții
Direcția economie și finanțe
Secretariat (cu statut de direcție)
Secția audit intern
Secția relații publice
Subdiviziunile din subordinea Departamentului Inspectoratului
General Poliției de Frontieră[modificare | modificare sursă]
Conducători[modificare | modificare sursă]
11 ianuarie 1992 – 6 iunie 2001: colonel Vasile Calmoi
6 iunie 2001 – 17 decembrie 2009: general de brigadă Igor Colenov
17 decembrie 2009 – 8 aprilie 2011: general de brigadă Alexei Roibu
8 aprilie 2011 – 29 august 2012: Roman Revenco
29 august 2012 – martie 2016 Dorin Purice
2016-2019 Fredolin Lecari
2019 Rosian Vasiloi
2019 Corneliu Groza
Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d e f g h i LEGE Nr. 283 din 28.12.2011 cu privire la Poliția de Frontieră (domeniul public)
2. ^ Doctrina militară a Republicii Moldova // Hotărîre Nr. 482 a Parlamentului Republicii Moldova din
06.06.1995
3. ^ Istoria Poliției de Frontieră, border.gov.md
4. ^ Șef nou la Poliția de Frontieră
5. ^ STRUCTURA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ