Introducere in farmacologie

Definitie:

Farmacologia este stiinta care studiaza diferite aspecte legate de medicament,ca:

originea,compozitia,proprietatile fizico-chimice,traseul subst. medicamentoase de la ingerare pana la
eliminare,efectele farmacodinamice ,indicatiile terapeutice,reactii adverse,contraindicatii cat si alte
aspect legate de farmacografie si manipularea medicamentului.

Etimologie: farmacologie deriva de la pharmakon=medicament,leac,remediu si logos=stiinta

Ramurile farmacologiei sunt impartite in 2 categorii:

Ramuri cu character fundamental

Din acest grup fac parte:

1.farmacocinetica-studiaza traseul medicamentului in organism de la ingerare pana la eliminare.In
cadrul acestui traseu sunt evaluate aspecte calitative si cantitative legate de medicament,aspecte
dependente de doza,calea de administrare si anume:absortia,distributia,metabolizarea si eliminarea
medicamentului din organism

2.farmacodinamica-studiaza mecanismele de actiune si efectele subst medicamentoase la diferite

niveluri:molecular,cellular,organ,tesut sau la scara intregului organism

3.farmacotoxicologia-studiaza reactiile adverse ale medicamentelor cat si aspecte legate de

farmacodependenta,intoxicatii acute,cornice etc.

Ramuri cu character aplicativ

1.farmacoterapia-studiaza utilizarea terapeutica a medicamentelor cu scop;profilactic,curative si cu scop
investigational.

Se imparte in alopata si homeopata. In afara de terapia cu medicamente,se mai utilizeaza :

1.fizioterapia-utilizeaza diferite modalitati terapeutice(masajul,electroterapia,balneoterapia,etc)

2.dietoterapia-se bazeaza pe regim alimentar

3.crenoterapia-terapie cu ape minerale

4.igienoterapia,mod de viata echilibrat,ordonat,etc

Tipuri de farmacoterapie:

Etiotropa-care se adreseaza bolii

Simptomatica-se adreseaza simptomelor bolii

Patogena-care se adreseaza mecanismelor fiziopatologice ale bolii

De substitutie-prin care se substituie o subst. biogena esentiala

DPDV farmacoterapic medicamentele se clasifica in:

1.Medicamente care actioneaza in anumite dereglari fiziopatologice,(2/3 din totalul medicamentelor)

2.medicamente care combat agentii patogeni

3.med. care inlocuiesc produse carentiale in organism

4.med. utilizate in explorari functionale

2.farmacoepidemiologia-studiaza contraindicatiile,precautiile si posibilele interactiuni medicamentoase

3.farmacografia-studiaza formele farmaceutice,dozele,modul de administrare,cat si modalitatile de

prescriere si respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie

Alte ramuri ale farmacologiei

a.farmacologia experimentala studiaza diferite aspect legate de subst. medicamentoase mai vechi sau
care mai noi introduse in terapie.

b.farmacologia clinica-studiaza subst. medicamentoase care au depasit faza experimentala de laborator

c.farmacogenetica-studiaza modul in care s. medicamentoasa administrata interfereaza cu genotipul

uman.

d.cronofarmacologia -studiaza modul in care momentul administrarii din zi poate influenta efectul
farmacodinamic

e.farmacocibernetica-studiaza modul in care o s. medicamentoasa interfereaza cu mecanismele

cibernetice complexe care regleaza activitatea organismului uman

f.gerontofarmacologia-studiaza particularitati specifice persoanelor in varsta privitoare la administrarea

medicamentelor

g.farmacologia informationala-studiaza aspecte complexe legate de capacitatea unei substante

medicamentoase de a produce un efect farmacodinamic dependent de informatia pe care o
poarta,informatie care are ca support structura chimica a subst respective
h.farmacologie fundamentala-studiaza mecanismele complexe care au loc la nivel molecular si cellular in
urma carora rezulta efecte farmacodinamice manifestate la nivelul
organelor,aparatelor,tesuturilor,sistemelor sau chiar la scara intregului organism

NOTIUNI DESPRE MEDICAMENT.SUBSTANTA MEDICAMENTOASA.FORMA FARMACEUTICA

s. medicamentoasa produce un efect farmacodinamic

forma farmaceutica -modul de prezentare a unei substante medicamentoase asociata cu s. auxiliare
potrivite cu scopul de a fi administrata pe o anumita cale in interes therapeutic

medicamentul-este o subst. medicamentoasa,o forma farmaceutica sau un produs tipizat care se poate
administra in interes therapeutic dupa o anumita posologie.

DPDV chimic nu se poate delimita net de alte subst. cu semnificatie biologica(aminoacizi,glucide,saruri

minerale si alte componente ale alimentelor care se folosesc uneori ca medicament sau s.biologice
endogene (hormone,enzyme,mediatori chimici care se utilizeaza uneori ca medicament).

La doze mari medicamentul poate deveni toxic

EFECTUL FARMACOLOGIC AL MEDICAMENTELOR

Efectul farmacologic-ansamblul de modificari produse de o substanta medicamentoasa dupa
patrunderea acesteia in organism.Pt a rezulta efectul droit,farmaconul trebuie sa posede anumite
proprietati pentru a reactiona cu o structura fiziologica:

a. Sa posede anumite proprietati pentru a reactiona cu o structura fiziologica. Acest deziderat este
dependent de o structura chimica a substantei medicamentoase
b. Asigurarea unei concentratii terapeutice la locul de actiune a farmaconului
Pentru atingerea concentratiei terapeutice sunt importante ,pe langa alegerea corecta a caii de
administrare si alte proprietati ale substantei medicamentoase,ca de exemplu :
B1.solubilitatea-aceasta proprietate este dependenta atat de structura nucleului de baza cat si
de diferitii substituenti grefati pe acest nucleu. Prezenta gruparilor nepolare favorizeaza lipofilia
,iar prezenta gruparilor polare favorizeaza hidrofilia . majoritatea substantelor medicamentoase
sunt electroliti slabi avand in molecula atat grupari hidrofile cat si lipofile
B2.coeficientul de partitie este reprezentat de raportul concentratiei substantei
medicamentoase obtinut in doua lichide nemiscibile,un lichid nepolar si un lichid polar in urma
agitarii acesteia cu lichidele mentionate .Pentru a facilita transferul prin membrane este foarte
important ca substanta sa aiba un coefficient in favoarea lipofiliei
B3.constanta de ionizare -caracteristic fiecarui substante medicamentoase si influenteaza
transferul acestora prin membranele biologice. Forma disociata este mai hidrosolubila iar forma
 nedisociata este mai liposolubila. Moleculele dissociate in ioni nu traverseaza membranele
biologice prin difuziune simpla
B4.legarea de str. Biologice cu rol de caraus sau complexarea sun alte aspect imporante
B5. Masa moleculara -specific fiecarei substante medicamentoase si influenteaza caracteristicile
farmacocinetice. Moleculele mici si solubile in apa pot penetra prin membrane la nivelul porilor
daca nu depasesc diametrul acestora.

ETAPELE PARCURSE DE MEDICAMENT LA ADMINISTRARE PANA LA ELIMINAREA DIN ORGANISM

In cadrul acestui process pot fi evidentiate 3 faze importantecare intr-o anumita masura se pot
desfasura simultan:

FAZA FARMACEUTICA
-se desfasoara la locul de administrare si cuprinde urmatoarele etape: eliberarea substantei
medicamentoase din forma farmaceutica si dizolvarea substantei in lichidele biologice existente
la locul administrarii
-substanta medicamentoasa este disponibilizata din forma si pusa la dispozitia organismului pt a
fi absorbita pe o anumita cale de administrare

FAZA FARMACOCINETICA

Cuprinde etapele:
ABSORTIA(transferul substantei medicamentoase in mediul intern
DISTRIBUTIA(tranferul subst. din compartimentul central in alte compartimente hidrice)
METABOLIZAREA(biotranformarea subst. medicamentoase)
ELIMINAREA DIN ORGANISM

Aceasta faza descrie traseul de la introducerea in organism pana la eliminare

FAZA FARMACODINAMICA

Etape:FIXAREA,INTERACTIUNEA FARMACONULUI CU STRUCTURA RECEPTOARE SI PRODUCEREA

EFECTULUI FARMACODINAMIC

BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR

OMS defineste biodisponibilitatea ca fiind cantitatea de substanta activa care este absorbita de la locul
de actiune si ajunge la circulatia sistemica

FDA-defineste biodisponibilitatea ca fiind cantitatea de substanta medicamentoasa eliberata din forma

farmaceutica care este absorbita,ajunge la locul de actiune si exercita efectul farmacodinamic

A.P.A defineste biodisponibilitatea ca fiind cantitatea de substanta activa absorbita si nemodificata cu

ocazia primului pasaj(intestinal,hepatic sau pulmonar)
BIODISPONIBILITATEA poate fi definite ca fiind parametrul care indica cantitatea de substanta
activa,cedata din forma,absorbita,distribuita si care ajunge la locul de actiune,manifestand efect
therapeutic,precum si viteza cu care se deruleaza acest process

ECHIVALENTA MEDICAMENTELOR.TIPURI DE ECHIVALENTE.BIOECHIVALENTA MEDICAMENTELOR

Pentru evaluarea medicamentelor utilizate in terapie,din punct de vedere al subst. medicamentoase

continute,forma farmaceutica si efect therapeutic,avem urmatoarele tipuri de echivalenta

a. Echivalenta farmacologica-doua substante farmaceutice care contin substante diferite dar care
sunt capabile sa produca acelasi efect farmacodinamic
b. Echivalenta chimica – prezenta la doua forme farmaceutice diferite dar care contin aceleasi doze
din aceleasi substante medicamentoase
c. Echivalenta farmaceutica -doua forme identice cu aceleasi doze de substante active dar care pot
diferi dpdv al auxiliarilor utilizati
d. Echivalenta biologica- exista doua forme identice sau diferite care contin aceeasi substanta in
cantitati identice si care administrata pe aceeasi cale realizeaza aceleasi concentratii sangvine in
acelasi interval de timp

Bioechivalenta medicamentelor-doua medicamente sunt bioechivalente daca au aceeasi

biodisponibilitate,biodisponibilitatea fiind data de cantitatea de substanta medicamentoasa
absorbita,capabila de efect farmacodinamic la locul de actiune si de viteza cu care se realizeaza
acest process

UTILITATEA CUNOASTERII BIODISPONIBILITATII MEDICAMENTELOR DIN PUNCT DE VEDERE

FARMACOTERAPEUTIC

Variatii ale biodisponibilitatii medicamentelor pot fi rezultatul modificarilor unor parametri

farmacocinetici ca de exemplu; latenta,durata si intensitatea efectului therapeutic,cleareance-ul
cu consecinte asupra efectului therapeutic al substantelor medicamentoase

In functie de cum sunt afectati parametrii farmacocinetici,pot rezulta urmatoarele situatii,si

anume :
-intarzierea efectului therapeutic prin scaderea vitezei de absortie,evident la substante
medicamentoase cu debut rapid,ca de exemplu;analgezice,hipnotice etc

- Diminuarea efectului therapeutic prin scaderea cantitatii de substanta absorbita si

diminuarea concentratiei sangvine la echilibru,cand administrarea se face in doze repetate
la substante administrate in boli cornice,ca de
exemplu;antidiabetice,antiaritmice,antitiroidiene etc.
 - Aparitia unor efecte adverse locale datorita scaderii vitezei de absortie prin cresterea
timpului de stagnare la locul administrarii \
- Aparitia unor efecte adverse sistemice prin supradozare (cresterea vitezei de absortie),mai
ales la medicamente cu indice therapeutic scazut,ca de exemplu digoxina,fenitonina

Datorita problemelor legate de fluctuatii ale biodisponibilitatii difetitelor forme

farmaceutice,continand aceeasi substanta activa,se recomanda urmatoarele :
-inlocuirea de catre farmacist a unui medicament cu alt medicament se poate realiza numai
in cazul in care medicamentele respective sunt bioechivalente;
-nu este recomandata substituirea diferitelor medicamente,chiar daca contin aceeasi
substanta medicamentoasa in cazul in care substanta medicamentoasa continuta are indice
therapeutic mic,medicamentul este o forma retard,substanta medicamentoasa are aspecte
particulare dpdv farmacocinetic si in cazul in care medicamentele respective sunt utilizate in
tratamentul unor boli cu indice de mortalitate ridicat,ca de
exemplu:cardiotonice,antidiabetice etc.

MODALITATI DE DETERMINARE SI EXPRIMARE A BIODISPONIBILITATII

Are la baza urmatoarele criterii:

- Criteriul farmacocinetic- se determina concentratia substantei medicamentoase in diferite

lichide biologice din organism ca de exemplu:sange,urina,saliva,LCR etc. , determinarile
facandu-se la diferite intervale de timp.
- Criteriul farmacoterapic evalueaza modul in care variaza efectul substantei medicamentoase
in functie de timp,care este reprezentat pe abcisa. Reprezentarea grafica este similara celei
anterioare iar prin determinarea logaritmului concentratiei in functie de timp se poate
obtine timpul de injumatatire

Biodisponibilitatea opereaza in doua variabile:

- Cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita

- Viteza de absortie

Biodisponibilitatea este de trei tipuri:

- Biodisponibilitate absoluta
- B. relativa
- B. optima

B. ABSOLUTA-cantitatea de s. medicamentoasa care este absorbita si distribuita de la locul administrarii

in teritoriul afectat. Determinarea concentratiei substantei medicamentoase in biofaza este de cele mai
multe ori foarte dificil de determinat. Avem la indemana determinarea concentratiei substantei
medicamentoase in plasma (circulatia arteriala,venoasa),stiind ca aceasta concentratie este in echilibru
cu concentratia subst medicamentoase la locul de actiune. Calea de referinta absoluta este calea
interatriala,cale in care este eliminat atat primul pasaj intestinal,hepatic si pulmonar. Aceasta cale este
dificil de abordat datorita unor neajunsuri. De aceea se utilizeaza si calea intravenoasa .

Exista medicamente cu biodisponibilitate medicamentoasa absoluta per os foarte mare (F>9). Ex:
amoxacilina,cefalexina,indomethacin,metronidazole,fenobarbital,sulfametoxazol,trimetropim,etc.

Cand la administrarea per os b.absoluta este mai mica de f<0,75,datorita unei absortii incomplete sau
datorita unor biotransformari,in cazul primului pasaj se impune sa fie luate urmatoarele masuri:

- Alegerea altei cai de administrare,(ex:sublingual)

- Adm per os a unor doze mai mari,pentru atingerea concentratiei sanguine a
medicamentelor in domeniul therapeutic

Pentru substante medicamentoase cu f<0,75 se impune determinarea detaliata a biodisponibilitatii

absolute . exista substante medicamentoase care sufera un prim pasaj puternic la administrarea per
orala,ca de exemplu hormonii polipeptidici,hormonii steroizi sexuali etc

BIODISPONIBILITATEA RELATIVA

Se determina in urmatoarele situatii:

- Cand substanta medicamentoasa nu poate fi administrata intravascular

- Cand se evalueaza biodisponibilitatea unei subst. medicamentoase administrate pe doua cai
diferite
- Cand se studiaza biodisponibilitatea unui produs generic comparativ cu produsul innovator

Pentru determinarea biodisponibilitatii relative este nevoie de determinarea ASC (care

exprima cantitatea de substanta medicamentoasa absorbita),si de viteza cu care substanta
medicamentoasa este transfertata in circulatia sistemica

BIODISPONIBILITATEA OPTIMA
Se evaluaza doua forme farmaceutice,dintre care una este forma de referinta cu
biodisponibilitate maxima. Scopul determinarii este gasirea formei cu biodisponibilitate
optima pentru o anumita cale de administrare. Ordinea descrescatoare a biodisponibilitatii
relative optime a diferitelor forme farmaceutice administrate per os:

- Solutie apoasa
- Emulsie U/A
- Solutie uleioasa
- Emulsie A/U
- Suspensie apoasa
- Pudra
- Granule
- Comprimate,capsule
- Forme cu eliberare prelungita
 - Forme cu eliberare controlata

ASPECTE PRIVIND STUDIILE DE BIODISPONIBILITATE

Sunt obligatorii in numeroase situatii :
- Formularea unor s. active noi
- Pentru modificarea formei farmaceutice
- Cand se schimba calea de administrare
- Pentru studiul influentei unor factori fiziologici
- Pentru studiul influentei unor factori patologici
- Pentru studiul interactiunilor dintre diferite s. active
- Pentru studii farmacocinetice etc.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA BIODISPONIBILITATEA

- Factori dependenti de medicament

- Factori dependenti de organism
- Factori dependenti de alte conditii

FACTORII DEPENDENTI DE MEDICAMENT

Factorii care influenteaza biodisponibilitatea sunt:

- Factori dependenti de substanta medicamentoasa

- Factori dependenti de forma farmaceutica

Factorii dependenti de subst. medicamentoasa

- Gradul de dispersie al substantei medicamentoase(viteza de dizolvare si absortia creste

proportional cu cresterea gradului de dispersie)
- Solubititatea substantelor (are loc cand gradul de dispersie creste pana la nivel molecular si
substanta este solubila in lichidul biologic ).
Solubilitatea depinde de urmatorii factori: caracteristicile fizice ale subst medicamentoase,
structura chimica a substantei medicamentoase sip Ka(constanta de disociere)

Starea fizica a s. medicamentoase

Solubilitatea substantelor este dependenta de urmatoarele caracteristice

1.starea amorfa,polimorfism sau starea cristalina a substantei

Formele amorfe ale aceleaiasi substante medicamentoase sunt mai hidrosolubile decat de
formele cristaline
Formele polimorfe metastabile sunt mai hidrosolubile decat formele polimorfe stabile
2.forma hidratata sau anhidra
 Forma anhidra a aceleiasi substante medicamentoase este mai solubila decat forma
hidratata

Structura chimica-dizolvarea substantelor in lichidul biologic de la locul administrarii si

biodisponibilitatea sunt influentate si de acest parametru
Dizolvarea si biodisponibilitatea sunt influentate de urmatoarele modificari structurale:

Prin formare de saruri .substantele medicamentoase slab acide si slab bazice li se pot mari
hidrosolubilitatea prin transformarea in saruri,ca de exemplu:
- Alcaloizii sunt transformati in saruri prin combinare cu acizi in saruri,ca de exemplu
papaverine hidroclorica
- S. medicamentoase sub forma de acizi slabi se transforma in saruri prin reactii cu baze,ca de
exemplu fenobarbital

Prin formare de esteri-utilizata din diverse motive precum:

- Mascarea gustului neplacut al unor substante medicamentoase

- Pentru a impiedica degradarea substantei in tractul digestive
- Pentru realizarea de structure retard
- Pentru cresterea hidrosolubilitatii

Prin modificarea valentei-se poate modifica absortia

Gradul de disociere-influenteaza hidrosolubilitatea substantei si depinde de diferenta dintre

pKa-ul substantei si de ph-ul de la locul de administrare. Modificarea ph-ului influenteaza
hidrosolubilitatea substantelor in urmatorul mod:
- Pentru s. medicamentoase sub forma de acizi slabi,substantele auxiliare bazice cresc
hidrosolubilitatea
- Pt substante medicamentoase sub forma de baze slabe ,subst. auxiliare cresc
hidrosolubilitatea

Prin modificarea gradului de disociere,respective al coeficientului de partitie sunt modificate

nu numai hidrosolubilitatea,ci si transfersul substantelor prin membranele biologice,ca de
exemplu :
- Cresterea concentratiei formei ionizate scade concentratia formei neionizanta,care este mai
liposolubila,scazand astefl transferul prin difuziune simpla
- Scaderea concentratiei formei ionizate creste concentratia formei neionizante;
- Ph-urile extreme favorizeaza disocierea si dizolvarea,dar defavorizeaza transferul pasiv

Este importanta gasirea unui ph optim pentru realizarea transferului prin membrane
biologice

Marimea moleculei-influenteaza modalitatile de transfer prin membrane si implicit

biodisponibilitatea diferitelor substante,deoarece prin porii aposi pot traversa odata cu apa
 substante solubile in apa dependent de raportul dintre marimea molecule si marimea
porilor membrane respective

Doza-se ating concentratii plasmatice terapeutice chiar la substante medicamentoase care

au biodisponibilitate perorala mica

FACTORII DEPENDENTI DE ORGANISM

Impartiti in 2 grupe:
- Factori generali,valabili pt fiecare cale de administrare
- Factori specifici,pentru o anumita cale de administrare,stare fizio-patologica

TIPUL DE MEMBRANA BIOLOGICA

Membrane lipidice usor permeabile pentru medicamente lipofile si neionizabile:

- Pielea
- Mucoasa bucala
- Mucoasa gastrica
- Bariera sange/lichid cefalorahidian
- Bariera sange/snc
- Epiteliul tubular renal

Membrane lipidice cu pori usor permeabili pentru medicamente lipofile si neionizante si cu

permeabilitate mica pentru medicamentele hidrofile si cu molecula avand greuate
moleculara relativa mare :

- Mucoasa intestinului subtire;

- Mucoasa colonului si arectului
- Mucoasa nazala
- Mucoasa oculara
- Mucoasa vezicii urinare
- Bariera sange/lapte

Membrane lipidice cu pori mari permeabili pentru medicamente lipofile si hidrofile cu greutate
moleculara mare :

- alveolele pulmonare

-capilarele din piele si muschi

-placenta

-bariera lcr/sange

-bariera snc/sange

-bariera sange/ficat
Membrane poroase usor permeabile pentru s. medicamentoase cu masa moleculara relativa foarte
mare,chiar pana la 50 000 unitati atomice de masa

-glomeruli renali

Ph-ul fluidelor aflate in contact cu membrane absorbante

Ph-ul din cavitatea bucala-6,7-7,2

Ph-continutului gastric-1,0-3,0

Ph-ul continutului duodenal – 4,8-8,2

Ph-ul continutului jejunal-7,5-8,0

Ph-ul continutului din colon 6,7-7,5

Ph-ul continutului rectal 5,5-7,5

Ph-ul existent in alte regiuni ale organismului captusite cu mucosae

Ph-continutului vaginal 3,5-4,2

Ph-ul continutului uretral 5,0-7,0

Ph-ul secretiilor conjunctivale 7,3-8,0

Ph-ul secretiilor nazale 6,0 -7,5

- Phul variaza in functie de varsta

- Exista stari patologice in care ph-ul nu are valori fiziologice,ca de exemplu hipoclorhidrina
- Ph-ul difera in functie de bioritm,ca de exemplu:scade in timpul noptii

Biodisponibilitatea medicamentelor este dependenta atat de numarul ,cat si de tipul

membranelor traversate. Exista doua cai:
Cai naturale-la acest nivel,absortia se realizeaza prin traversarea a doua tipuri de
membrane: epiteliul mucoasei respective si endoteliul capilar din tesutul subepiteliai
Cai artificiale -absortia se realizeaza prin travesrsarea unui singur tip de membrana
biologica si anume endoteliul capilar

Absortia medicamentului depinde de o serie de factori cum ar fi suprafata,grosimea,timpul

de contact pe suprafata membrane
 Factorii care prelungest timpul de contact :
-prezenta alimentelor din tubul digestive

Factorii care reduc timpul de contact:

- La nivelul caii sublinguale,secretiile salivare
- Secretia lacrimala
- Secretia nazala

Exista zone bine vascularizate unde absortia este ridicata :

- Mucoasa intestinala(vase limfatice,sangvine)
- Mucoasa nazala,sublinguala

EFECTUL PRIMULUI PASAJ (INTESTINAL,HEPATIC SI PULMONAR) se manifesta prin

metabolizarea substantei medicamentoase inainte de transferul acesteia in circulatia
sistemica,avand ca rezultat scaderea biodisponibilitatii. La administrarea medicamentelor pe
alte cai este present in mod diferit primul pasaj si anume:
- Pasajul pulmonar la medicamentele administrate pe cale I.v.,sublingual,intrarectal
inferior,intraosos,intraseroase
- Primul pasaj hepatic si pulmonar intalnit prin adm. Med per rect
- Primul pasaj intestinal,hepatic,pulmonar este intalnit la adm. Med. Pe cale orala

MOD DE ADMINISTRARE

- Prin perfuzare
- Administrare ritmica
- Administrarea de preparate retard
- Etc.

Factori care produc modificari ale aparatului digestive cu repercusiuni asupra

biodisponibilitatii

-variatii ale ph-ului intestinal

-Variatii ale debitului sanguine local la nivelul tractusului digestiv
-varsta
-alimentatia
-pozitia corpului culcat creste debitul sangvin local

Etc.
 FARMACOCINETICA
Farmacocinetica studiaza dispozitia medicamentelor in organism si anume:
fenomene care intervin in procesele de absorbtie, distributie, biotransformare si eliminare
a acestora, indeosebi sub aspectul cantitativ, determinat pentru evolutia in timp a
actiunilor farmacologice.
Variatiile in raspuns ale speciilor se datoreaza diferentelor in caracterul cineticii
medicamentelor.
Circuitul biologic al medicamentelor cuprinde doua faze majore:
-Invazia medicamentului respective, absorbtia, transportul, distributia si etapa
farmacodinamica (interactiunea medicament-receptor)
-Evazia care cuprinde metabolismul si excretia medicamentului

Procesele de baza ale cineticii medicamentelor

Cinetica medicamentelor imlica, in primul rand, procese de baza, care intervin in

diferite etape ale circulatiei lor prin organism.
Circulatia medicamentelor in organism implica:
-traversarea membranelor biologice
-legarea de proteine
-biotransformarea prin metabolizare

A. Traversarea membranelor biologice

Traversarea membranelor este un fenomen cheie pentru intreg ciclul

farmacocinetic.
Structura biologica fundamental este reprezentata de o limita de faza cu o grosime
de aproximativ 80 A, care acopera celulele si organitele intracelulre.
Membranele sunt formate dintr-un strat biomolecular de fosfolipide, care au
molecule asezate perpendicular pe planul membranei, orientate cu capatul polar catre cele
doua suprafete si cu lanturile hidrocarburice spre interior.
Predominanta compozitiei lipidice este hotaratoare pentru proprietatile fizio-
chimice ale membranelor vii si explica permeabilitatea lor pentru molecule lipofile.
Proteinele globulare si glicoproteinele, inglobate in masa lipidica, formeaza sau margnesc
pori aposi, canale apoase, canale-ionice, sau pot servi drept transportatori.
Membranele biologice, asemanatoare ca organizare generala, se pot deosebi prin
grosime, densitate, compozitie, ceea ce explica unele particularitati de absorbtie, difuzare si
eliminire.
Proprietatile fizico-chimice ale medicamentelor, esentiale pentru procesul de
trecere prin membrane, sunt:
-dimensiunea moleculelor
-solubilitatea
-coeficientul de partitie
-ionizarea.
 Traversarea membranelor biologice se face prin: transfer pasiv sau transport
specializat.
Transferul pasiv membranele se comporta ca un perete inert cu pori lipoizi si
moleculele de medicament traverseaza aceasta bariera prin: difuzia acestei regiuni
lipoproteice sau daca sunt de marime mica, filtrare prin pori aposi membranosi.
-coeficientul difuziei este direct proportional cu gradientul de concentratie.

Difuzia pasiva:
-in sensul gradientului de concentratie
-fara cheltuiala de energie

Filtrarea sau penetrarea:

-mecanism de transfer al substantelor foarte mici, solubile in apa, polare si nepolare
-trecere prin pori sau alte discontinuitati ale membrane lipidice, umplute cu apa
-presupune un flux al apei, determinat de diferentele de presiune hidrostatica sau
osmotica de o parte si alta a membrane
-diametru mic al porilor=>trecerea moleculelor hidrosolubile mici
-permisia medicamentelor prin canale apoase este importanta in excretia renala
(filtrare glomerurala), in indepartarea medicamentelor din fluidul cerebrospinal si in
trecerea acestora prin membrane hepatica sinusoidala

Difuzia simpla:
-substantele trec prin porii aposi ai membranelor celulare fara a interactiona cu alte
molecule
-antrenarea prin solvent se intalneste la substantele care patrund prin porii aposi ai
unei membrane ca rezultat al cresterii circulatiei apei

Difuziunea limitata prin sarcini electrice:

-formele ionizare ale medicamentelor intlnesc bariera sarcinilor electrice
-atomii mici pot trece prin canale apoase incarcate pozitiv

Difuziunea limitata de bariera lipidica:

-molecula care intra in celula trebuie sa aiba o solubilitate corespunzatoare, care sa I
permica dizolvarea in primul rand al membrane, apoi in faza apoasa.
-nu necesita pori aposi
-se bazeaza pe coeficientul de partitie

Difuzia facilitata:
-transport selectiv, saturabil, supus competitiei dintre substraturi
-molecula transportata se combina cu un transportor in mod reversibil
-transportul oscileaza in membrane intre cele doua suprafete eliberand sau luand
molecule.
-fara consum de energie
-impotriva gradientului de concentratie
B. Relatia ph, gradul de ionizare si difuzia medicamentelor

-gradul disociatiei electrolitice afecteaza direct solubilitatea in difuziune

-majoritatea medicamentelor au electroliti slabi: acizi si baze
-solutia apoasa consta dintr-un amestec de molecule neionizate si ioni
-liposolubilitatea medicamentelor este in functie de constanta de ionizer.
-majoritatea agentilor terapeutici au valoarea pka cuprinsa intre 3-11

Legarea de proteine plasmatice

-moleculele se leaga mai ales de albumina

-fractiunile alfa si beta globulinice formeaza mai rar complexe cu medicamente
-anumite globuline leaga specific hormone, vitamine si metale
-legarea moleculelor medicamentoase se face la nivelul gruparilor polare ale
aminoacizilor de pe suprafata proteinei
-in fata legaturilor electrostatice intervin punti de hidrogen si legaturi hidrofobe
-fixarea reversibila este caracterizara prin 2 parametri: afinitate si procent de
fixare
-AFINITATEA se exprima printr o constanta Ka, rezultata din raportul dintre
constantele vitezei de asociatie si disociatie a complexului medicament-proteina.
-PROCENTUL DE FIXARE rezulta din raportul dintre fractia libera si cantitatea
totala de medicament din plasma
Ka=K1/K2
-Albumina este capabila de a realiza cuplari de tip afinitate inalta-capacitate
mica sau capacitate mare-afinitate redusa.
-medicamentele cu molecule slab acide (pka 3,5-6) sunt in cea mai mare parte
ionizate la ph ul sanguin, se leaga in proportie mare de albumine.
-medicamente care se leaga de proteinele plasmatice, se ionizeaza in proportie
mica la ph ul fiziologic. Se fixeaza prin punti de hidrogen pe anumite locuri de pe
suprafata albuminei si/sau unor globuline, formand legaturi hidrofobe
reversibile.

Biotransformarea prin metabolizare a medicamentelor

-Metabolizarea are loc dupa actiunea farmacodinamica a medicamentului, dar in

unele cazuri substanta activa ia nastere in urma transformarii metabolice.
-Metabolizarea medicamentelor se realizeaza in 2 faze: biotransformare si
conjugare.

Faza 1 Faza 2

Medicament->Reactii de oxidare->Metaboliti polari->Reactii -> Produsi conjugati

Reducere de sinteza
Hidroliza

Biotransformare chimica Conjugare

 BIOTRANSFORMAREA presupune un proces chimic, in care substanta
medicamentoasa sufera transformari prin reactii de oxidare, reducere sau
hidroliza.
In cadrul acestor procese molecula isi va pastra dimensiunile sau si le poate
simplifica.
CONJUGAREA este un proces de sinteza in care molecula substantei se
mareste prin legarea unui compus sau radical.
-procesele de biotransformare au ca rezultat o activare sau o inactivare a
medicamentului cu realizarea de produsi polari, care vor fi eliminati sau vor fi
supusi unor procese de conjugare.
-in tubul digestiv numeroase medicamente sufera transformari sub actiunea
acidului clorhidric, a enzimelor gastrice, intestinale, a sucului pancreatic si a bilei
-in sange, prezenta esterazei duce la biotransformari prin hidroliza
-in ficat, au loc majoritatea proceselor de biotransformare si implica participarea
unor enzime localizate in reticulul endoplasmatic neted
-enzimele microzomiale sunt responsabile de procesele de oxidare, reducere si
glucuronoconjugare
-enzimele nemicrozomale, procese de catalizare

PRINCIPALELE REACTII DE METABOLIZARE A MEDICAMENTELOR:

-r de oxidare
-r de hidroliza
-r de reducere
-r de conjugare

ETAPELE FARMACOCINETICII: ADMINISTRAREA SI ABSORBTIA,

TRANSPORTUL, DISTRIBUTIA SI EPURAREA MEDICAMENTELOR

-Medicamentele se absorb si ajung in sange

-in continuare sunt distribuite catre tesuturile unde actioneaza, catre organele
de epurare (ficat, rinichi), eventual catre tesuturile de depozitare.
-ultimul act este epurarea care cuprinde procese de biotransformare chimica si
excretie

A. Caile de administrare si absorbtia medicamentelor

-contactul cu organismul se poate realiza pe cai de acces foarte variate care

poarta denumirea de cai de administrare.
-absorbtia medicamentului este definite ca trecerea substantei active din locul in
care a fost administrate forma farmaceutica in circuitul sanguine, respective
patrunderii medicamentului in organim
-Factorii care favorizeaza absorbtia sunt:
*prezentarea medicamentului in Solutia apoasa
*concentratia mare de medicament
*circulatia bogata la locul absorbtiei
*suprafata de absorbtie
-Medicamentele pot fi administrate:
*pe cale orala
*pe cale interna: injectate (subcutanat, intramuscular, intravenos)
*aplicate pe epitelii
-Prin administrarea prin anumite cai se urmareste fie absorbtia substantei
active, deci realizarea de actiuni sistematice sau generale, fie realizarea de
actiuni locale sau topice

Administrarea medicamentelor pe cale orala si absorbtia lor

-cea mai uzuala cale de administrare a medicamentelor in medicina veterinara

-greoaie si periculoasa la unele specii (cal,porc)
-Medicamentele pot fi sub forma de:
*bauturi medicamentoase(solutii,suspensii)
*alimente medicamentoase(premixuri,furaje)
*solide: tabltele, pilule, boluri, capsule
-med. Liposolubile si ionizate in proportie mica se absorb inca din stomac, bazele
slabe,mult disociate nu se pot absorbi
-LOCUL PRINCIPAL DE ABSORBTIE ESTE INTESTINUL.
*are suprafata mare
*vascularizare bogata
*ph neutru
*prezenta unor sisteme solubilizante
-substantele complet ionizate se absorb in proportie mica
-Procesele pe care le suporta un medicament inainte de a intra inn circulatia
sistematica:
*eliberarea substantei active sub forma de dozaj
*traversarea si transportul acesteia prin bariera mucoasei gastrointestinale
*trecerea prin ficat-bariera hepatica
-solubilitatea substantei active poate fi influentata de dimensiunile particulelor
si de forma cristalina

Administrarea sublinguala si prelinguala

-Mucoasa bucala nu este o mucoasa profilata pe absorbtie, permite absorbtia

unor substante, cum ar fi unele digestive care se administreaza sub forma de
breuvaj, deoarece excita papilele gustative, precum si terminatiile senzitive din
gura si faringe, declansand reflexul excito-motor digestiv.

Administrarea rectala

-folosita rar
-sub forma de supozitoare si clisme
-absorbtie relativ lenta si uneori inegala
Administrarea pe cale parenterala (externa) a medicamentelor

-CALEA PARENTERALA se poate imparti in 2 grupe: cai naturale si cai artificiale

-CAILE NATURALE cuprind administrarile de med. La nivelul suprafetelor cu
care organismul vine in contact cu mediul exterior: pielea, mucoasele aparente,
inaparente
-acestea prezinta bariere pentru substantele straine organismului si exercita un
control calitativ si cantitativ asupra absorbtiei
-CAILE ARTIFICIALE sunt cai create artificial pentru introducerea
medicmentelor in organism. Se introduc in derm, subcutanat, in muschi, vene,
artere, cavitati seroase si diferite organe

Aplicarea locala a medicamentelor pe mucoase

-pentru efecte locale

-absorbtia se face diferentiat
-MUCOASA CONUNCTIVALA; usor penetrabila, administrari sub forma de colire,
solutiile trebuie sa fie neutru si izotone
-MUCOASA NAZALA; absoarbe f bine unele med.
-MUCOASA AURICULARA; rar folosita
-MUCOASA URO-GENITALA(VAGINALA); exclusiv pt tratament local
-MUCOASA UTERINA;
-MUCOASA MAMARA; exclusiv pt tratament local

Aplicarea locala a medicamentelor pe piele

-pentru actiune locala, mai rar pt actiune reflexa, exceptional pt actiune generala
-patrunderea med prin piele este ingreunta datorita stratului protector de
grasime secretat de glandele sebacee si datorita stratului cornificat al epidermei
-traversarea subst med. prin piele se face in functie de proprietatile fizico-
chimice ale substantelor si solventul in care sunt inglobate

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie

-gazele administrate prin inhalare ajung in plamani

-se pot administra anestezice generale, lichide volatile sau gaze; acestea au
molecule de dimensiuni mici si usor solubile in lipide; traverseaza cu usurinta
bariera alveolo-capilara, care este subtire si are suprafata foarte mare;
echilibrarea concentratiilor alveolare si sanguine se face repede, absorbtia fiind
masiva; efectul se instaleaza intr un timp scurt
-aerosolii se administreaza prin inhalatie, particulele lichie sau solide se depun
pe tot parcursul cailor respiratorii, in functie de dimensiunea lor; dimensiunea
optima pentru actiunea la nivelul bronhiolelor este de 1-8microni.
Administrarea medicamentelor prin injectare

-administrarea medicamentelor sub forma de injectie asigura o bsorbtie mai

rapida si mai completa
-avantajoasa in situatii de urgenta
-pentru medicamente care se absorb insuficient in intestin
-med. sunt depuse direct in tesuturi sau in patul vascular si se resorb neselectiv
-nu exista pierderi de substanta
-dozele sunt mai mici
-solutiile trebuie sa fie sterile si lipsite de pirogenitate
-neiritante, ph neutru
CALEA INTRADERMICA
-in scop de diagnostic
CALEA SUBCUTANATA
-modalitatea cea mai simpla, cea mai lipsita de pericol
-se administreaza in locuri bogate in tesut conjunctiv lax, accesibile, slab
vascularizate si inervate
-se apeleaza la aceasta cale cand este necesara o absorbtie inceata si continua a
medicamentului
-med injectate s.c. difuzeaza local in tesutul conjunctiv, apoi trec in sange,
moleculele relativ mici fiind preluate direct de capilare, iar cele voluminoase
pentru inceput in vasele limfatice
-viteza absorbtiei depinde de fluxul sanguin
-masajul local, caldura subst. Vasodilatoare, hialuronidaza grabesc absorbtia, pe
cand imobilizarea, racirea locala, vasoconstrictoarele o intarzie.
-absorbtia este mai rapida cand subst se gasesc intr o forma apoasa decat una
uleioasa
-solutiile apoase patrund prin spatiile intercelulare in celulele endoteliale si apoi
in patul vascular
-solutiile uleioase ajung in vasele limfatice
-nu se pot injecta solutii iritante, deoarece sunt dureroase si pot provoca necroza
locala
CALEA INTRAMUSCULARA
-cea mai frecvent folosita
-med. se introduc intramuscular sub forma de solutie sau suspensie
-formele farmaceutice cu eliberare continua, prelungita, trebuie sa fie astfel
formulate incat injectia intramusculara cu acestea sa nu cauzeze prejudicii
tesuturilor si sa nu prezinte nivele rezidule la locul administrarii
-difuziunea solutiilor are loc pe o scara mai larga
-CANTITATILE INJECTATE INTR-UN LOC NU TREBUIE SA DEPASEASCA 10-
20ML!!!!
-absorbtia sol. Apoase moleculare se produce in 5-8min
-principalele dezavantaje sunt pierderea flexibilitatii dozajului si variatiilor mari
in intensitate si durata actiunii med.
CALEA INTRAVENOASA
-introduse direct in ciurculate
-substanta med. nu este nevoita sa traverseze bariera endoteliala
-raspuns farmacologic imediat
-se recurge la i.v in urmatoarele situatii:
*cand exista o stare de urgenta
*cand este necesar sa fie administrat un med. foarte iritant si care poarta
indicatia ‚strict intravenos’
*cand este obligatoriu controlul nivelului constant al introducerii de cantitati
mari de lichide
*cand se doreste un control foarte precis al dozarii
*cand administrarea implica un med.cu actiune tranzitorie indelungata
-este riscanta
-injectarea prea rapida poate provoca reactii adverse grave
-conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca solutiile i.v sunt:
*sa nu fie hemolitice
*sa nu fie coajulante
*sa nu fie precipitante
*sa nu fie toxice pt miocard
*sa nu lezeze endoteliul vascular
*sa nu produca embolii
*sa fie la temperatura corpului
CALEA INTRAARTERIALA
-rezervata pentru substantele radoopace folosite in vederea diagnosticului
radiologic
-riscuri: tromboza, spasmul arterial, ischemia acuta a tesuturilor irigate de
artera respectiva
CALEA INTRAPERITONEALA
-folosita cand nu se poate folosi calea venoasa
-cavitatea peritoneala ofera o suprafata intinsa si bine vascularizata pentru
absorbtie
-trebuie tinut cont si de riscul producerii de aderente ale peritoneului si
infectiilor
CALEA INTRAARTICULARA
-utilizata in cazul in care se doreste administrarea de preparate antiinflamatorii
sau antibiotice in spatiul intraarticular
CALEA INTRATORACICA SI INTRACARDIACA
-efectuate ocazional in cazull eutanasiei animalelor mici
CALEA INTRATECALA
-consta in introducerea solutiei medicamentoase in spatiul subarahnoidian
CALEA APIDURALA
-mai ales la bovine, in cazul fatarilor

Epurarea medicamentelor din organism

-prin biotransformare si epurare

Biotransformarea ca modalitate de epurare

-poate contribui la terminarea actiunii medicamentelor, provocand modificari

ale moleculelor care favorizeaza eliminarea si diminuand sau anuland activitatea
biologica
-transformarile metabolice ale med. implica enzime microzomiale hepatice,
mecanism protector fata de diferite toxine
-metabolizarea produce modificari diverse ale proprietatilor biologice al med.
-substanta este bioinactiva sau biodetoxificat, metabolitii mai polari, mai putin
liposolubili, ajungand mai greu la locul de actiune, sau gruparile chimice,
responsabile de activitate, fiind modificate
-bioinactivitatea sau biotoxificarea se explic fie prin scaderea polaritatii unor
molecule, fie prin demascarea unor grupari importante pentru activitatea
biologica.
-diferentele interindividuale de biotransformare mari-cele de ordin cantitativ
pot varia de la 1 la 6.

Modificarea prin medicamente a proceselor de biotransformare

-metabolizarea unui med. faciliteaza in general eliminarea acestua din organism.

O alterare a ratei de metabolizare a med va afecta durata actiunii acestuia.
-factorii care pot influenta rada de metabolizare se numara anumite
medicamente lipofile si substante chimice din mediu si reducerea fluxului
sanguin hepatic.
-consecintele variaza in functie de sensul si gradul modificarii metabolizarii, de
evecntuala existenta a unor modalitati de epurare alternative si de activitatea
biologica relativa a med si a metabolitilor sai
-inhibitia enzimelor metabolizate poate fi importnta clinic, considerand ca ea
determina obisnuit o crestere a efectului si a toxicitatii prin eliminarea intarziata
a med din organism

Excretia medicamentelor

Excretia renala

-implica 3 procese:
*filtrare glomerulara
*reabsorbtie tubulara
*excretie tubulara
-principalul proces de eliminare a med. predominant ionizate la un ph fiziologic
si al compusilor cu solubilitate lipidica redusa
-coordonarea renala a med. si a metabolitilor medicamentosi este complexa si in
functie de proprietatile fizico-chimice ale substantei, pot fi implicate
mecanismele:
*filtrare glomerurala; pt moleculelr care sunt libere si nelegate in plasma
*reabsorbtie tubulara, proces de difuziune pasiva dependent de ph, cre consta
prin trecerea medicamentului din urina primara prin epiteliul tubular catre
interstitiu si sange
*secretie tubulara activa, prin transport mediat, unul pentru acizii organici care
funcioneaza pt med acide
-compusii care u solubilitate lipidica scazuta si aceea care sunt predominanti
ionizati in plasma sunt rapid excretati de catre rinichi, in timp ce electrolitii
organici slabi, cre sunt partial neionizati si liposolubili, sunt excretati lent.
-ph ul carnivorelor in mod normal este acid (5,5-7), la ierbivore alcalin (7-8), om
acid-alcalin (5-7,5). Ph ul este influentat de dieta

Excretia biliara

-compusii excretati biliar au o greutate moleculara mai mare de 300 si prezinta

unele grupari polare in structura lor
-reprezinta un mecanism importnt de eliminre a anionilor si cationilor organici
care nu pot fi reasorbiti de intestin
-compusii excretati de bila ajung in intestinul subtir unde in functie de
liposolubilitate lor, anumite med. sunt reasorbite.

Excretia pe care digestiva

-se elimina prin fecale

-se elimina unele sulfamide, antihelmintice, chimioterapice, substante
absorbante si adsorbante, protectoare ale mucoasei si astrigene, iodurile,
bromurile etc
-la nivelul tubului digestiv se elimina substantele care difuzeaza pasiv, mai rar
activ, din plasma prin mucoasele sau glandele digestive.
-excretia prin saliva se face prin difuziune si este cantitativ lipsita de importanta
-prin mucoasa gastrica se elimina unii alcaloizi si derivati hologenati, pot fi
partial neutralizati de sucul gastric, partial absorbiti si partial eliminati
-medicamentul care dupa adminitrare orala se regaseste in fecale, este compus
din medicamentul neabsorbit si med care a revenit in intestin

Eliminare pe cale pulmonara

-importanta majora pentru substantele volatile sau gazoase, mai ales

anestezicele generale
-trecerea din sange in aerul alveolar este rapida cand solubilitatea in sange este
mica si lenta cand solubilitatea este relativ mare
-unele medicamente sunt adminitrate pentru a-si exercita actiunea terapeutica
la nivelull cailor respiratorii anterioare la eliminarea pe care respiratorie.
-med administrate pe care orala sau parenterala pot suferi in organism procese
de metabolizare care sa le transforme in substante volatile ce se elimina pe care
respiratorie
Excretia prin lapte

-prin lapte se elimina

*substantele antimicrobiene active
*cloroformul
*fenazona
*plumbul
*mercurul
*cofeina
*barbituricele
*bromurile
*halogenatii
*cortizonii
*eterul
*unele substante parazitare
-faptul ca substantele antimicrobiene si antiparazitare pot aparea in laptele
vacilor tratate parenteral, oral si local, a condus la apariti temerii in legatura cu
pericolul asupra sanatatii umane:
*posibilitatea aparitiei simptomelor alergice
*distrugerea florei intestinale
*posibilitatea instalarii rezistentei la antiboticele administrate in terapia umana

Eliminarea medicamentelor prin piele

-subst. Med. se elimina sub forma dizolvata in secretia glandelor sebacee si

sudoripare sau odata cu celulele cornoase si fanerele care se pierd
-calea cutanata nu este semnificativa cantitativ, ea poate fi insa importanta
terapeutic in cazuri speciale
-prin secretia sudorala se elimina: clorurile, iodurile, bromurile, acidul ascorbic,
salicilatii, cuprul, sulful, acidul lactic etc etc

Parametri farmacocinetici si importanta lor practica

-cuantifica si modeleaza miscarea medicamentelor in organism

-cunoasterea datelor farmacocinetice, alaturata observatiei clinice competente,
permite stabilirea a cailor de administratie si a schemelor de dozare optime
-principalii indicatori farmacocinetici sunt: biodisponibilitatea, concentratia
plasmatica, volumul aparent, clearance-ul si timpu de injumatatire

Biodisponibilitatea si concentratia plasmatica

-reprezinta gradul si timpul pana la care un med administrat intr o anumita

forma de dozaj intra neschimbat in circulatia sistematica
-acest parametru farmacocinetic este primul dintre multitudinea de factori care
det relatia dintre dozajul med si intensitatea actiunii.
-biodis. Unui med poate fi caracterizata in mod adecvat prin det a trei parametri
ai profilului TIMP-CONCENTRATIE PLASMATICA:
* ‚peak-ul’ concentratiei med din plasma
*timpul necesar pentru a atinge aceasta concentratie
*aria de sub curba concentratiei plasmatice
-concentratia plasmatica depinde atat de rata de absorbtie cat si de proportia de
med absorbita disponibila pt actiune
-estimarea ratei de abs a unui medicament dintr o anumita forma de dozaj este
data de timpul cand se atinge varful concentratiei plasmatce versus curbei
timpului
-valori mici ale biodis. Pot arata o absorbtie incompleta. Aceasta se datoreaza
propietatilor fizico-chiimce intrinseci ale moleculei, formei farmaceutice,
necorespunzatoare tranzitului intestinal prea rapid sau unor modificari
patologice ale mucoasei digestice, inactivarea med in tub digestiv sau la prima
trecere prin ficat

Volumul aparent de distributie

-distributia unui medicament in rganism se apreciza prin volumul aparent de

distributie, adica volumul total de lichid in care s-a dizolvat med, as cum rezulta
din concentratia sa in plasma

Clearance-ul medicamentelor

-este rezultatul raportului dintre viteza de apurare si concentratia med in

lichidele biologice
-este considerat un indice mai bun al eficientei eliminarii med decat timpul de
injumatatire
-se bazeaza pe ideea ca organismul actioneaza ca un intreg sistem de eliminare al
med si reprezinsta suma tuturor clearancelor
-clearance ul organismului poate fi definit ca volumul de sange epurat de med in
unitatea de timp
-clearance ul difera de timpul de injumatatire prin aceea ca permite exprimarea
ratei de eliminare a med intr-o maniera independenta de dispozitia cinetica a
med

Timpul de injumatatire

-Rata la care un medicament este eliminat din organism este determinate de

mecanismele procesului de eliminare. Ea poate fi influentata de legarea
extensive (>80%) a proteinelor plasmatice,de vascularizatia organului de
eliminare,de activitatea enzimelor ce metabolizeaza medicamentul si de eficienta
excretiei renale
-Timpul de injumatatire se afla prin masurarea timpului necesar oricarei
concentratii de medicament date pentru scaderea cu 50%in timpul fazei
terminal lineare a profilului farmacocinetic concentratie timp
-Eliminarea exponentiala de prim ordin implica faptul ca o aceeasi fractiune
constanta de medicament din organism sa fie eliminate in unitati de timp egale. -
-Atunci cand absortia medicamentului din tractul gastrointestinal sau de la locul
injectiei este rapida,timpul de injumatatire este independent de calea
administrare
-Injectia intravenoasa intr-o singura doza este singura metoda pe baza careia se
poate calcula timpul de injumatatire
-Cand eliminarea medicamentului se face dupa o cinetica de ordin zero,timpul de
injumatatire devine in mod progresiv mai lung

Factorii care influenteaza timpul de injumatatire

-Orice stare fiziologica sau conditie de boala care afecteaza fie accesul
medicamentului la locul sau de eliminare,fie activitatea mecanismului de
eliminare este posibil sa cauzeze schimbari in timpul de injumatatire normal.
 Farmacodinamie

Actiunea medicamentelor la nivel molecular

Majoritatea actioneaza specific la nivelul farmacoreceptorilor, nespecific-

prin mecanisme fizice, fizico-chimice. Consecutiv se desfasoara rectii si
contrareactii in tot corpul, de la cea mai simpla structura, pana la cea mai
complexa.

Actiunea farmacodinamica= interactiune la niv molecular de ordin

farmaco-chimic si biochimic dintre moleculele de medicament si substratul reactiv
al materiei vii.

Efectul farmacodinamic= rezultatul complexului de reactii declansate in

organism de actiunea primara.

Farmacoreceptorii si interactiunea medicament-receptor

Farmacoreceptorii sunt macromolecule proteice care pot lega specific

subst active cu molecula relativ mica, formand cu acestea complexe care comanda
anumite actiuni biologice. Farmacoreceptorii pot avea functii enzimatice, pot
interveni ca mecanisme transportoare prin membrnee, sau reprezinta componente
structurale importante pentru biologia celulara.

Multe medicamente folosesc drept receptori macromolecule actionate

fiziologic specific de mediatori sau transmitatori chimici sinaptici, autacoizi sau
hormoni:
Parasimpaticomimeticele si parasimpaticoliticele – receptori colinergici
Antihistaminicele – receptori histaminergici
Morfina si alti opioizi – receptorii enkefalinelor si endorfinelor din creier si
maduva
Cortizonii – receptorii corticosteroizilor fiziologici

Receptorii actionati fiziologic de o singura subst endogena pot fi impartiti

in subtipuri, in functie de medicamentele diferite care il actioneaza sau blocheaza
electiv- de exemplu, receptorii colinergici muscarinici M1, M2, receptorii
colinergici nicotinici, receptorii adrenergici α1, α2, β1, β2, receptorii histaminergici
H1 si H2.
Structura chimica a receptorilor nu este pe deplin cunoscuta, numarul fiind
mic (3000-100000) pentru o celula, greu de izolat si idntificat.

REGULA Un medicament nu creează funcţii noi în organism, ci numai

accelerează sau diminuă procesele şi fenomenele fiziologice dereglate.

ASPECTE ALE ACŢIUNII FARMACODINAMICE

 sensul acţiunii farmacodinamice
 potenţa
 eficacitatea
 selectivitatea
 latenţa
 timpul efectului maxim
 durata efectului
 locul actiunii farmacodinamice
 mecanismul de acţiune

 SENSUL ACŢIUNII DEFINEŞTE ACŢIUNILE: STIMULANTĂ ŞI

INHIBITOARE
Acţiunea stimulantă poate rezulta fie prin creşterea tonusului funcţional al
unui organ, fie prin deprimarea unei funcţii antagoniste.
De ex., creşterea ritmului contracţiilor cardiace se poate realiza prin
stimulare cu adrenalină (acţiune simpatomimetică) sau inhibare cu atropină
(acţiune parasimpatolitică).
Acţiunea inhibitoare poate fi obţinută printr-un efect deprimant direct
(deprimarea SNC prin anestezice), dar şi printr-o stimulare excesivă (excitarea
SNC prin cofeină), care duce la epuizarea rezervelor funcţionale.

 POTENŢA
Reprezintă capacitatea unei substanţe de a avea activitate biologică.
Cu cât efectele biologice sunt mai intense, raportate la unitatea de greutate,
cu atât potenţa este mai mare.
 Din punct de vedere terapeutic, potenţa este cu atât mai mare cu cât doza
activă va fi mai mică.

 EFICACITATEA
Reprezintă efectul maxim pe care-l poate produce un medicament.
Poate fi definită şi prin capacitatea unei substanţe de a produce un efect
biologic.

 SELECTIVITATEA
Nu există substanţe medicamentoase cu un singur efect, majoritatea având
un spectru de acţiune.
De exemplu, morfina are acţiuni: analgezică, antipiretică şi sedativă.

 ACŢIUNEA PREDOMINANTĂ ASUPRA UNEI ANUMITE

STRUCTURI POATE FI CONSECINŢA UNEI MODIFICĂRI
CONFORMAŢIONALE :
De permeabilitate membranară (a structurii respective)
De reducere a concentraţiei de farmacon în ţesutul respectiv (modificări ale
unor transportori activi)
Sau datorită afinităţii deosebite faţă de anumiţi receptori existenţi în acele
structuri (modificări de activitate enzimatică).

 LATENŢA
Este timpul scurs de la administrarea unui medicament până la apariţia
efectului.
Ea variază în funcţie de căile de administrare : IV < IP < IM < SC < PO.

 TIMPUL EFECTULUI MAXIM

Reprezintă timpul scurs de la administrare până la atingerea intensităţii
maxime a efectului.
Contribuie la fixarea unor intervale corespunzătoare între prize.

 DURATA ACŢIUNII
Este condiţionată de farmacocinetica medicamentului.
 Un parametru ce caracterizează acest aspect este timpul de înjumătăţire
biologic.
Calcularea timpului de înjumătăţire biologic permite o reglare raţională a
intervalului dintre prize.

 LOCUL ACŢIUNII MEDICAMENTELOR

Acţiunea medicamentelor se poate evidenţia la scara întregului organism,
dar şi la nivel celular şi molecular.
Unele substanţe reacţionează numai la anumiţi componenţi ai celulei –
molecule cu structură specifică sau complexe biochimice, cunoscute sub numele de
receptori.

 ACTIVITATEA INTRINSECĂ
Este capacitatea unui medicament de a produce o modificare a receptorului
ce poate consta:
Din deplasarea sarcinii electrice (cele două componente se atrag
electrostatic, formându-se legături între ionii cu sarcini contrare)
In transfer de radicali (complexe coordinative, chelaţi, prin interacţiunea
cu ioni metalici).

MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE MEDICAMENTELOR

Medicamentele pot acţiona prin mecanisme diferite: fizico – chimice şi
biochimice.
A. Mecanismele fizico-chimice:
- fenomene de adsorbţie;
- fenomene de osmoză (diuretice, purgative);
- fenomene de modificare a stării coloidale a proteinelor celulare (taninurile –
astringente).
B. Mecanismele biochimice: la nivel celular, acţiunea medicamentelor se poate
exercita asupra membranei sau în interiorul celulei.
Termenul de receptor a fost introdus încă din anul 1906 de Paul Erlich,
dar noţiunea a fost definită mult mai târziu ca fiind: În concepţia actuală, receptorii
farmacologici (farmacoceptorii) sunt ―formaţiuni infrastructurale ale celulelor care
au proprietatea de a lega mai mult sau mai puţin specific anumite molecule de:
medicamente, substanţe endogene şi toxice‖.
Farmacoreceptorii se găsesc de obicei la nivel celular, fiind situaţi pe
membrana celulară sau în interiorul celulei, de aceea medicamentele pot acţiona pe
suprafaţa celulelor sau în interiorul acestora.
Ultimele cercetări au relevat și alte sedii:
1. Ligand Gated Ion Channels = Receptori de canal ionic
2. G-Protein Coupled Receptors = Receptori cuplati la proteina-G
3. Enzyme-Linked Receptors = Receptori legati la enzime
4. Intracellular Receptors = Receptorii intracelulari

Ligand=molecula semnal care intra in contact cu receptorul(endogeni-produsi de

organism sau exogeni-agenti farmacologici)

Receptorii membranari(1,2 si 3):

1. Canalele ionice Regularizează fluxul ionilor de-a lungul membranelor celulare

Ex: Receptorii colinergenici nicotinici (Na 2+, K+), GABA-ergicii (Cl-) = răspuns
rapid (ordinul milisecundelor)
Ex. Receptorul nicotinic pentru acetilcolină

2. Receptorii cuplati la Proteina–G

 Receptorii nicotinici ►Stimulati de către acetilcolină Rezultă: ►influx de
sodiu, ► activarea contractiilor în mușchii scheletici.
 GABA-receptorii ►Stimulati de către: benzodiazepine, GABA. Rezultă: ►
influx crescut de clor –> ► hiperpolarizarea celulei
 Receptorii GABA - ergici
 Receptorii colinergici
 Receptorii adrenergici
 Receptorii de cu plare ai Proteinei G
Proteina G
Peptidele se leagă de Proteina G prin trei subunităti (heterotrimeri):
- - alfa (cuplează GDP – este inactiva; cupleaza GTP-ul se activeaza),
- - beta și - - gamma
 Cuplarea la ligandul potrivit extracelular = activarea Proteinei G - au loc
modif. alosterice ale subunitatii alfa, unde - GTP-ul înlocuiește GDP-ul, se
disocierea de complexul beta/gamma - interactionează cu mesagerii secundari,
Timpulde raspuns: de la secunde la minute
Ex. alfa și beta adrenoreceptorii
3. Receptorii legati la enzime „MESAGERI SECUNZI‖ calciul – implicat în
reglementarea tuturor fenomenelor de activitate celulară de scurta/lunga
Activitate enzimatică citosolică specifică ca o componentă integrantă
structură / funcţie
Cuplarea de un ligand extracelular activează sau inhibă activitatea
enzimelor citosolice.
Ex: receptorii pentru insulin
Durata răspusului: minute până la ore.
Ex. Receptorii pentru tirozinkinază
4. Receptorii intracelulari
Total intracelulari, liganzii specifici trebuie să difuzeze în celulă pt. a interacţiona
cu ea.
Ex: receptorii steroidici, receptori ptr hormonii tiroidieni, vitamine D etc.

Receptorii steroidici
• Ligandul trebuie să prezinte solubilitate bună în lipide pentru a putea traversa
membrana celulelor
• In cazul receptorilor steroidici complexul ligand- receptor activat va migra spre
nucleu, unde se leagă de o secventă specifică de ADN, rezultând reglarea expresiei
genice.
• Durata de răspuns este lungă: ore (modificarea directa a canalelor membranare
sau a functiei unei enzime) sau zile (ptr receptorii cuplati la proteina G).
Receptorii nucleari
Ex. Receptorul pt. Vit. A (acidul retinoic)

Structura receptorilor:
► receptorii au unul sau mai mulţi centri activi
► la centri se fixează grupările active ale farmaconului

Etapele interactiunii ligand receptor:

1.Formarea complexului ligand-receptor activat
2.Activarea mecanismului de semnalizare intracelulara si amplificarea informatiei
catre complex

Aspecte preliminare ale interacţiunii medicament- receptor

Teoria receptorilor pleacă de la principiul că: O substanţă va deveni
activă la nivel celular atunci când va fi prezent un anumit ―partener molecular de
reacţie‖.
Acest partener de reacţie (Receptor-R) trebuie să posede calităţi specifice,
astfel încât o anumită substanţă (sau grupă de substanţe) să poată forma cu el o
legătură chimică (al cărei tip nu joacă de obicei nici un rol farmacodinamic).
Drept urmare, modificările fizico-chimice ale proprietăţilor biologice de la
locul desfăşurării reacţiei, vor constitui o ―excitaţie‖ care va declanşa ―efectul‖.

În general, în cazul fixării, se formează următoarele tipuri de legături:

- punţi de hidrogen,
- nepolare (Van der Waals),
- ionice şi
- covalente.

Procesul de cuplare se realizează în principiu în două etape:

---Prima, de ordin farmacocinetic: medicamentul acumulat se leagă de receptor
formând complexul medicament-receptor.
Reacţia este reversibilă şi depinde de afinitatea dintre substanţă şi
farmacoreceptor.
---O a doua etapă este de ordin farmacodinamic: Efectul medicamentos este
urmarea interreacţiei substanţă-receptor, respectiv în urma modificărilor biofizice,
biochimice şi fiziologice ale substratului pe care sunt fixaţi receptorii.

Situatii posibile
Medicament > Receptor > Semnal > Efector >Efect final
Medicament > Receptor > Semnal > E1/E2 > Ef.1/ Ef.2
Medicament > Rec1/Rec2 > S1/S2 > E1/E2 > Ef.1/Ef.2
 O tot mai multă însemnătate pentru stabilirea numărului receptorilor şi a
proprietăţilor lor este rata de legare a agoniştilor şi antagoniştilor.
Acesta constă în măsurarea capacităţii specifice de legare prin intermediul
unor substanţe marcate radioactiv(cu izotopi radioactivi H3 , C14).

Activitatea şi caracterizarea receptorilor

Relaţiile structură-funcţie ale receptorilor se bazează pe reprezentarea

receptorilor (deoarece atunci când receptorului i se atribuie proprietăţi chimice,
fizicochimice şi fizice specifice este de la sine înţeles că agonistul are o anumită
structură complementară).
Situatii posibile:
1. un enantiomer poate ocupa în totalitate locul de cuplare
2. un enantiomer poate ocupa doar partial locul de cuplare
Presupuneri despre un efect biologic cert al unei cuplări chimice sunt
posibil de făcut dar cu rezerve.
Totuşi, se aplică un tip de principiu: structură modificată - efect care e
aplicat în farmacologie pentru obţinerea preparatelor analoage: dacă o substanţă
este descoperită ca fiind eficientă, atunci se încearcă să nu i se modifice părţile
active ale moleculei.
De exemplu:
- substanţele neuroleptice fenotiazinice (modificări neimportante în ciclu şi în
lanţul de atomi de carbon la poziţia 10 a moleculei de fenotiazină)
- benzodiazepinicele
- diureticele saline etc.

Receptorii mod de acţiune

Conceptul de receptor a fost susţinut prin analogia cu enzimele, cu al căror

centru activ au fost comparaţi receptorii.
În acest mod, modelul clasic ―cheie-broască‖ a fost aplicat în acţiunea
medicamentului: ―cheia‖ este medicamentul, iar ―broasca‖ este reprezentată de
receptor.
Modificarea formei pe care o are ―cheia‖, influenţează clar capacitatea ei
de a ―intra şi a deschide broasca‖.
 În mod similar, un antagonist este un medicament capabil să intre în
broască, dar incapabil să declanşeze răspunsul.
El va rămâne însă acolo prevenind intrarea cheii ―potrivite‖.

Situatii posibile

Specificitatea medicamentului pentru receptor este de aşa natură încât de

multe ori numele medicamentului este utilizat pentru a identifica populaţia de
receptori din celulele în care acţionează.
Situatii posibile
O problemă de interes particular a fost explicarea reversibilitătii imediate
a acţiunii medicamentelor (de ex. prin spălări succesive în preparate tisulare
izolate), în cazul în care acţiunea medicamentului este dependentă de o legătură
chimică între medicament şi ţintă.
Ipoteza curentă este că: moleculele medicamentoase care se mişcă
dezordonat în biofază se cuplează cu receptorii lor atunci când se apropie îndeajuns
de mult de aceştia.
Legăturile covalente sau coordinative sunt formate de către unele
medicamente, ca o caracteristică a modului lor specific de acţiune (ex:
anticolinesterazicele organofosforice).
Legăturile energice de acest tip sunt stabile şi, de multe ori, caracterizează
medicamentele care au o durată mare de acţiune.
În timp ce apropierea medicamentului de receptori este favorizată de forţe
electrostatice care acţionează pe distanţe relativ mari (de ex: potenţialul de cuplare
ionică), forţele pe distanţă scurtă ale legăturilor mai slabe sunt relativ numeroase şi
de aceea sunt importante în refacerea asocierii atunci când există un grad înalt de
complementaritate.
Cuplarea medicamentului la receptori este clasificată ca fiind de: afinitate
înaltă / capacitate redusă.
Demonstrarea cuplării nu este suficientă pentru a evidenţia locul în care
acţionează medicamentul.
Situsurile la care se cuplează medicamentele dar unde nu se produce nici
un fel de efect asociat, de cele mai multe ori sunt de: capacitate mare / afinitate
redusă (ex: albuminele plasmatice)
 Acestea mai sunt cunoscute ca: ―acceptori‖ de medicament sau receptori
―muţi sau silentiosi‖
Molecula medicamentoasă se poate decupla de pe receptor atunci când
energia sa cinetică îi este mărită de coliziunile termice întâmplătoare, la un nivel
care depăşeşte energia de cuplare.
Joncţiunile neuromusculare sunt printre puţinele entităţi histologice
detectabile care conţin numeroși receptori situaţi la suprafaţa celulei.
Changeux şi col. au demonstrat că receptorul nicotinic pt. acetilcolină
(glicoproteină de 250 kDa) conţine 5 subunităţi funcţionale din care două identice.
Mecanismul de transport (por, canal sau ionofor) prin a cărui deschidere
sau închidere permite pasajul pulsatoriu al ionilor de sodiu prin membrană este cel
care initiază răspunsul.
Autorii au emis ideea că, afinitatea situsurilor de cuplare nu este
constantă. În prezenţa agonistului, conformaţia situsurilor de legare se modifică, în
sensul creşterii afinităţii pentru agonist.
Pe parcursul fazei activate, poarta ionică se va deschide tranzitoriu, iar
răspunsul fiziologic/ farmacologic se va putea instala. Dacă agonistul este prezent
în continuare, afinitatea de cuplare va atinge un nivel înalt, timp în care porţile
ionice vor fi închise.
Diminuarea sau absenţa răspunsului, care urmează după aceasta, poartă
denumirea de desensibilizare.
Atât activarea cât şi desensibilizarea sunt prevenite în prezenţa unui
antagonist competitiv, pentru care situsul aflat în stare de repaus are o afinitate mai
mare decât situsul activat sau desensibilizat.
Mare parte din informaţiile disponibile cu privire la activitatea canalelor
ionice transmembranare şi la modurile în care medicamentele sau alţi liganzi pot
modula activitatea lor, au fost obţinute recent: - o micropipetă ultrafină este
aplicată pe aria membranei plasmatice care conţine receptori nicotinici (ex:
neuronii terminali motori). concentraţiei de acetilcolină necesară pentru:
Utilizând această tehnică a fost posibilă definirea
- a produce deschiderea canalelor ionice,
- a stabili durata deschiderii
- mărimea fluxului de ioni de sodiu care intră în celulă
- efectul medicamentelor.
 În încercarea de a propune unele modele care să explice acţiunea
medicamentelor, a fost introdus termenul de mobilitate, cu referire la receptorii
individuali de pe suprafaţa membranelor.
S-a sugerat că fenomenul de cuplare ar putea induce o modificare de
conformaţie a receptorului membranar (sau a unui grup de receptori asociaţi).
În consecinţă va avea loc deschiderea unui por din membrană, care va
permite realizarea fluxului ionic. În continuare, se va produce depolarizarea
membranei.
Capacitatea de a se mişca lateral este total compatibilă cu modelul de tip
mozaic fluid pentru structura membranei plasmatice.
Medicamentele care produc deschiderea sau blocarea canalelor
membranale pentru potasiu sunt de asemenea de interes pentru reglarea tonusului
musculaturii vaselor sanguine.
Unele medicamente pot afecta tonusul muscular, cu toate că fiecare clasă
acţionează la nivelul altui grup de receptori.
Cu toate că un antagonist poate inhiba acţiunea unui grup de medicamente
prin blocarea receptorilor săi, ţesutul poate totuşi răspunde în manieră
caracteristică dacă se administrează un medicament care va activeaza și un alt tip
de receptori.
În cazul colinoceptorilor nicotinici, o demonstraţie des amintită, este cea a
alfa-bungarotoxinei, o toxină extrasă din veninul de şarpe, care se cuplează la
receptori cu afinitate şi specificitate înaltă.

Natura receptorilor

Accesibilitatea studierii enzimelor precum şi facilitatea de estimare a

concentraţiei de substrat şi produs au permis enzimologiei ca ştiinţă să avanseze şi
să ofere o multitudine de concepte de valoare în studiul receptorilor.
Receptorul clasic de la suprafaţa celulei este în mod normal o lipoproteină
inclusă sau care penetrează total membrana plasmatică a celulei, la fel cum situsul
activ al unei enzime este cunoscut ca fiind o mică porţiune situată într-o proteină
pliată.
Substratul se cuplează la situsul activ care catalizează o modificare în
structura substratului.
 Analogia cheie-broască presupune o ―rigiditate‖ a reactanţilor şi, ca atare,
nu este întru totul compatibilă, deoarece marea majoritate a moleculelor
medicamentoase sunt ―flexibile‖ ca structură.
Unele enzime suferă modificări de conformaţie chimică, iar inducerea
unei modificări de conformaţie a receptorului ar putea fi necesară pentru acţiunea
medicamentului.
În mod evident ―rigiditatea‖ implică (necesită) o specificitate completă a
medicamentului pentru receptor.
O astfel de specificitate nu este neapărat necesară, enzimele pot fi inhibate
ireversibil, la fel ca anumiţi receptori, de către molecule care se leagă covalent la
situsul lor activ.
Un substrat fals se poate cupla cu o enzimă, care mai apoi se separă la o
rată mult mai mică decât substratul potrivit.
La fel, un antagonist se leagă de receptor, nu determină nici un răspuns şi
rămâne cuplat la receptor un timp relativ îndelungat.
Diverse enzime, care pot cataliza aceeaşi reacţie au fost denumite
izoenzime.
Diferenţele în aparenta sensibilitate a receptorilor la o gamă de
medicamente activatoare au condus la conceptele de:
- izoreceptori (ex: receptorii alfa şi beta pentru adrenalină) şi
- alosterism care descrie o modificare de formă indusă unei enzime, în urma
cuplării la un alt situs decât cel activ, cu o substanţă diferită de substratul obişnuit.
Combinarea la aşa-numitul situs alosteric poate produce o activare
alosterică sau inhibarea enzimei prin modificarea accesului la situsul său activ.
Acest mecanism a fost (de asemenea) utilizat pentru a explica capacitatea
unui medicament de a modifica acţiunea altuia la situsul receptor.
Comparaţia dintre mecanismele de acţiune ale celor mai importanţi mediatori care
cuplează şi activează receptorii lor specifici

Mediator(ordine: in mb cel>interiorul cel>actiune>efect>incheiere)

Steroid Difuzează prin membrană> Cuplează proteina receptoare şi la ADN>
Permite transcripţia genelor> Sinteză mărită de proteine reglatoare caracteristice
steroidului> Catabolizarea acestor proteine reglatoare
Agonist nicotinic (A.co) Cuplează la situsul de recunoaştere al receptorului,
Deschide poarta ionică; Membrana se depolarizează> [Na +] creşte [K+] scade [Ca
2+] creşte> Eliberează ionii de Ca 2+ şi deschide canalele electrosensibile pt. ionii
de Ca 2+> Miofbrilele se scurtează după cuplarea Ca 2+ şi muşchiul se contractă>
[Ca 2+] se reduce prin ieşire din celulă
Agonistul Βeta-adrenocept or (adrenalina) Cuplează la βadrenoceptor care
complexează proteina G. Aceasta se leagă de GTP şi activează adenilat ciclaza.>
ATP→AMPc; concentraţia AMPc creşte> Activează proteinkinaza A dependentă
de AMPc> Fosforilează (activează) enzima ţintă, iar acţiunea este exprimată, de
ex: lipoliza> Fosfatazele dezactivează enzima, fosfodiesteraza hidrolizează AMPc.
Ionii de calciu Traversează canalele pt. Ca 2+> Majoritatea cuplează cu CAM>
CAM –Ca 2+ activează kinazele dependente. Mai modifică proteinele membranare
Ca 2+ se cuplează cu troponina C> Funcţia în cauză este modulată în sens pozitiv.
Permeabilitatea se modifică. Muşchiul se contractă.> Ionii de Ca 2+ sunt pompaţi
în afara celulei. Enzimele inactivate prin defosforilare
Agonistul Alfa – adrenocept or (noradrenalina) Cuplează cu receptorii care
mobilizează Ca 2+, Activează fosfolipaza C, Scindează PI bifosfatul în IP3 şi DAG
> IP difuzează în RE DAG intră în contact cu proteinkinaza C> Activează
receptorul RE, Proteinkinaza C este activată> Eliberează Ca 2+ legat, iar funcţia
dependentă este stimulată, ex: vasoconstricţia Fosforilează proteina colinoceptorul
nicotinic> Reciclat în PI mebranar

De aceea nu au fost surprinzătoare cazurile în care s-a demonstrat că

medicamentele sunt capabile să inhibe enzimele ―in vitro‖ .
Cu toate că nu rezultă automat că acest mecanism este relevant pentru
acelaşi medicament ―in vivo‖.
Demonstrarea procesului depinde de stabilirea unei relaţii între:
• doză,
• concentraţia locală şi
• gradul de inhibare al răspunsului.
Inhibarea enzimelor poate fi realizată prin mai multe mecanisme:
-- situsul activ poate fi blocat ireversibil de către un antagonist care se leagă
covalent (ex: metalele grele);
--inhibarea reversibilă se poate obţine prin utilizarea unor agenţi care sunt
asemănători structural cu substratul fiziologic dar care disociază relativ încet de
enzimă (ex: fizostigmina şi colinesteraza).
 Astfel de agenţi pot acţiona (de asemenea) ca ―substraturi false‖, adică pot
fi ―procesate‖ de către enzime într-un produs fals.
Medicamentele mai pot efectua inhibarea enzimelor prin interferarea
sintezei acestora sau prin îndepărtarea cofactorilor esenţiali.
Un alt exemplu este în cazul produselor benzimidazolice, unde acestea
interferează sisteme enzimatice (fumarat reductaza şi succinat decarboxilaza), sedii
de sinteză ATP, esenţiale pentru metabolismul energetic al helminţilor.
O cale de caracterizare a receptorilor constă în izolarea şi studierea lor.
Iniţial s-a încercat izolarea receptorilor nicotinici de acetilcolină dintr-un ţesut în
care aceştia sunt într-o densitate mare: organul electric al peştilor.
Cuplarea unui agonist ―in vitro‖, nu se poate face în aceleaşi condiţii ca
―in vivo‖ şi, de aceea, o apreciere exactă a capacităţilor funcţionale ale receptorilor
nu este deocamdată posibilă.

Izolarea şi identificarea receptorilor

De asemenea, centrii activi ai enzimelor pot fi percepuţi ca receptori.

Pentru declanşarea unei anumite excitaţii sunt necesare fie:
• atingerea unui anumit număr de situsuri cuplate,
•cuplarea unui anumit număr de receptori pe unitatea de timp (rata de cuplare a
receptorilor).
Recunoaşterea rolului proteinelor receptoare din citosol în cuplarea cu
hormonii steroizi (prin legarea la nucleu şi prin inducerea în final a sintezei unei
proteine specifice structurale sau reglatoare), a stabilit clar mecanismul care face
conexiunea dintre legarea unui mesager chimic la un situs specific şi exprimarea
răspunsului celular caracteristic acelui mesager.

Definirea agoniştilor şi antagoniştilor

Substanţele care stimulează receptorii poartă denumirea de agonişti.

-Aşa este, de exemplu, morfina care se fixează pe receptorii de opiacee (OR)
(rezultatul fiind efectul analgezic şi deprimant al centrului respirator).
-Antagonistul său, nalorfina, păstrează acţiunea analgezică dar produce un efect
excitant al centrului respirator (de aceea este întrebuinţat în intoxicaţia cu morfină).
 Agonistul este de fapt un medicament care se poate cupla cu un receptor şi
poate produce un răspuns pozitiv din partea ţesutului în care sunt localizaţi
receptorii.
Răspunsul maxim este considerat acela a cărui intensitate nu poate fi
depăşită prin administrări ulterioare de agonist (prin creşterea concentraţiei
agonistului).
Agoniştii puternici proprii organismului (cum sunt de exemplu
acetilcolina, noradrenalina şi histamina) se identifică printr-o viteză mare de
cuplare - decuplare.
În acest context se clarifică imaginea despre utilitatea receptorilor, cu
privire la antagonismul competitiv al substanţelor:
• agoniştii sunt substanţe care cuplează la receptori şi induc modificarea
proprietăţilor celulare (afinitate mare şi ―activitate intrinsecă‖),
• antagoniştii competitivi se leagă reversibil de aceeaşi receptori, însă nu vor
induce nici o modificare (afinitate mare, ―activitate intrinsecă‖ absentă) dar
blochează o parte din receptori (scade concentraţia de receptori activi) astfel încât
agonistul îşi va pierde din eficienţă (exemple: acetilcolină - atropină; acetilcolină -
D-tubocurarină; noradrenalină - simpaticolitice; histamină - antihistaminice).

Agoniștii

Conform teoriei activitatii intrinseci, avem:

-antagonisti deplini-cu activitate intrinseca maxima>efect maximal(100%)
-antagonisti partiali-det. efecte subliminale(10-40%)
De prezenţa sau absenţa receptorilor potriviţi va depinde dacă o celulă va
răspunde la administrarea unui mesager chimic de tip:
- exogen sau
- endogen.
Natura răspunsului oricărei celule la activarea receptorilor săi depinde
doar de celulă.
Se va produce acel răspuns care reprezintă funcţia sa obişnuită (ex:
celulele musculare se contractă dacă depolarizarea membranei de la nivelul
joncţiunii neuromusculare depăşeşte un nivel critic).
 Antagoniştii

!Nu exista antagonisti naturali, produsi de organism

Antagonist este considerat un medicament care dacă este administrat
înainte sau concomitent cu administrarea agonistului va diminua sau aboli
răspunsul agonistului.
Se spune despre antagonism că este:
• permanent,
• ireversibil sau
• non-competitiv,
dacă intensitatea va rămâne neafectată în prezenţa unei concentraţii crescânde de
agonist.
Antagonismul unui medicament faţă de capacitatea de generare a
răspunsului, a unui alt medicament este un răspuns negativ care poate fi redat prin
curbele doză – efect.
Prin definiţie, antagonismul este non-competitiv atunci când, în prezenţa
unui antagonist, agonistul nu mai este capabil să producă efectul maxim, indiferent
de creşterea concentraţiei sale.
În această situaţie, curbele doză-efect ale agonistului în prezenţa unei
concentraţii treptat crescânde de antagonist vor deveni progresiv mai puţin
înclinate, iar efectul maxim posibil va scade pe măsură ce concentraţia de
antagonist creşte serial.
Dacă creşterea concentraţiei agonistului reduce sau chiar depăşeşte
antagonismul, atunci antagonismul poartă denumirea de:
• temporar,
• reversibil sau
•competitiv.

Reducerea competitivă sau non-competitivă a răspunsului la un agonist

sunt tipuri ale antagonismului farmacologic.
Când un medicament reduce efectul altuia prin inducerea unui răspuns
contrar, prin activarea unui alt tip de receptori, vorbim de antagonism fiziologic.
De exemplu,
--medicamentele antihistaminice blochează farmacologic acţiunea histaminei, însă
efectele histaminei pot fi realizate fiziologic şi de către adrenalină.
În tratamentul intoxicaţiilor, absorbţia continuă de substanţă din tractul
gastrointestinal poate fi uneori prevenită prin transformarea toxicului într-o formă
insolubilă.

Mesagerii sunt: primari, secundari su tertiari.

-primari(hormoni)—transmit info
-secundari—dau reactii imediate(milisecunde)
-tertiari—reactii lente(secunde, minute)

Mesagerii secundari(adenilat ciclic-AMPc,guanilat ciclic-GMPc,

diacilglicerol-DAG, ionii de calciu)

În ultimii ani s-au realizat progrese în identificarea modurilor prin care

cuplarea diverşilor mesageri chimici de proteinele receptoare specifice din
membrane conduce la o intensificare sau o reducere a funcţiei celulare.
• de obicei, acest fenomen se traduce printr-o rată modificată de intrare sau de
sinteză a unor aşa- numiţi mesageri secundari.
• în acest caz, contrastant cu complexul: hormon steroid – proteină receptoare
citosolică, complexul medicament - receptor nu va fi efectorul intracelular final.
• În acest caz, integrarea cuplului medicament - receptor şi activarea aparatului
funcţional al celulei va fi efectuată de către un mesager secundar intracelular.
Mulţi mediatori chimici, incluzând de ex.: - neurotransmiţătorii, -
hormonii endocrini şi - hormonii tisulari, - consecutiv complexării cu receptorii
membranari respectivi, aceștia pot determina activarea sau inhibarea localizat la
nivelul membranei a enzimei adenilatciclaza.
Concentraţia de AMP ciclic din celulă va creşte şi mediatorul va acţiona
ca un mesager intracelular, reglând prin intermediul protein-kinazei A, acele
enzime care vor media răspunsul caracteristic al celulelor.
De aici derivă termenul de mesager secundar.
În esenţă, complexul medicament-receptor are afinitate mărită pt. adenilat-
ciclază, formând un complex mare.
În fapt, o proteină realizează cuplarea dintre complexul: medicament +
receptor + adenilatciclaza şi leagă nucleotida guanozin-trifosfat (GTP).
 Activitatea maximă a adenilat-ciclazei necesită prezenţa ansamblului
dintre medicament - receptor, proteina cuplantă, GTP şi enzima.
GMP ciclic este un alt mesager intracelular, sintetizat de enzima guanilat-
ciclaza. O însemnătate practică a acestui fapt este că nivelurile concentraţiilor
nucleotidelor ciclice pot fi monitorizate.
Colinoceptorii muscarinici sunt şi ei mediaţi enzimatic. Aceștia sunt
capabili, în urma cuplării unui agonist muscarinic, să cupleze la interiorul
membranei celulare cu proteina ce leagă guanozin 5’-fosfatul (proteina G).
S-a demonstrat că acest complex este capabil să:
- inhibe adenilat-ciclaza,
- activeze guanilat-ciclaza,
- mărească conductanţa ionilor de potasiu (cord),
- reducă conductanţa ionilor de potasiu (SNC)
- uşureze activitatea trifosfoinozitid-fosfolipazei.
Acţiunea este dependentă de sediu, în fiecare dintre aceste cazuri,
receptorul se va cupla la o proteină G diferită.

Ionii de calciu

Sunt considerati mesageri secundari intracelulari de mare importanţă.

Concentraţia lor liberă poate fi mărită nu doar prin agenţii depolarizanţi ai
membranei care acţionează la receptorii cuplaţi la porii membranei (ex:
acetilcolina), dar şi prin intermediul altor câteva mecanisme (ex: medicamente,
hormoni sau neurotransmiţători) care acţionează asupra receptorilor de mobilizare
a ionilor de calciu.
Ionii de calciu mai sunt implicaţi în eliberarea acidului arahidonic din
fosfolipidele membranei de către fosfolipazele activate, iniţiind astfel sinteza de
prostaglandine și leucotriene (mesageri extracelulari).
În timp ce (în trecut) cercetările s-au axat pe intrarea calciului prin
canalele electrosensibile în celulele excitabile electric, ca mecanism de creştere a
concentraţiei ionilor de calciu în citosol, Studiile actuale efectuate asupra RE =
reticulului endoplasmic din fibra musculară au relevat faptul că, eliberarea
calciului cuplat din interiorul celulei, reprezintă un mecanism alternativ care
conduce la acelaşi rezultat (creşterea concentraţiei intracelulare).
 Mai târziu, s-a relevat și implicarea fosfolipidelor membranare în
turnoverul celular al ionilor de calciu. În acest caz, fosfolipaza C (enzimă activată
de receptori şi situată în membrană) clivează fosfatidil inozitolul (PI) în:
- diacilglicerol (DAG) şi
- inozitol-1-fosfat,
stadiu în care ionii de calciu intracelular vor fi eliberaţi.

DAG este la rândul lui un alt mesager secundar care activează protein-
kinaza C înainte de a fi resintetizat în PI (inositol fosfat).
Recent s-a demonstrat că:
- fosfolipaza C hidrolizează o a doua fosfolipidă membranară,
- fosfatidil inozitol bifosfatul (PIP2), eliberând: - DAG şi trifosfoinozitol (IP3),
acesta din urmă un puternic ―eliberator‖ al calciului legat la reticului endoplasmic.
La fel ca DAG, IP3 este reciclat la PI membranar.

Sisteme de semnalizare intracelulara:

a. S. adenilatciclaza – AMPc
b. S. guanilatciclaza – GMPc
c. S. Ca2+ - calmodulina
d. S. derivatilor de fosfatidilinozitol membranar

Actiunile medicamentelor la nivelul unor organite celulare

-Nucleul-tinta unor subst. citotoxice: angenti alkilanti polifunctionali ce impiedica

sinteza ADN si mitoza>efect anticanceros; analogi metabolici ai ac folic, purinelor,
pirimidinelor inhiba sinteza ac nucleici saau functionalitatea lor biochimica> efect
anti-canceros/microbian/micotic/protozoaric/virotic; hormonii streroizi se fixeaza
pe ADN> se modifica transcriptia ARN
-Ribozomii-antibioticele la r bacterieni
-Mitocondriile-cianurile intrerupt etapa finala a oxidoreducerilor
-Lizozomii-afectati in hipoxie, acidoza elibereaza enzime litice ce afecteaza
biochimismul celular
-Glucocorticoizii-in conc mari echilibreaza mb lizozomale, efect antiinflamator
-Formatiunile veziculare-din terminatiile presinaptice-contin neurotransmitatori cu
antacoide ce pot fi influentate de efedrina/amfetamina>noradrenlina>efect
simpaticomimetic; guanetidina face invers.

Actiunea medicmentelor la nivelul unor sisteme de reglare:

1.Sinapsa
Toate etapele dispozitiilor biochimice si fiziologice neurotransmitatorilor pot fi
influentate medicamentos:sinteza, depozitarea,eliberarea, activarea/actionarea,
inactivarea.
Ex: -Levopoda creste sinteza de dopamina;
-efedrina elibereaza noradrenalina, creste presiunea arteriala;
-guanetidina opreste norad..., scade presiunea arteriala;
-pilocarpina(+alte parasimpaticomimetice) stimuleaza receptorii colinergici
muscarinici
-atropina(+alt parsimpaticolitice) ii blocheaza;

2.Sistemul autocoizilor
=subst.chimice eliberate in sg cu rol in homeostazie.
Sunt mesageri cel. primari= h. locali sau subst. tisulare active local
Sunt de 3 tipuri: -amine(histamina, serotonina)
-polipeptide(angiotensine, kinine, peptide, neurotensina)
-lipide biologic active(prostaglandinele, lipoxine, tromboxani)
Ex:-antihistaminele, inhibitorii enzimei de conversie> efect antihipertensiv
-prostaglandine si analogi> ocitocice, antiulceroase

3.Controlul hormonal
Hormonii pot fi utilizati ca mdicmentatie de substitutie: insulina in diabet,
levotiroxina in insuficienta tiroidiana.
Propr. Farmacologic distincte, ex:
-glucocorticoizii> antiinflamatorii

4.Aparatele efectoare
-prin modificarea controlului vegetativ si umoral-hormonal su prin actiune directa.
5.Efectele asupra intregului organism
-Exista variabile care tin de individ si care pot influenta efectele farmcologice.
-In urma actiunii primare>reactii>contrarectii>reglari de tip retroaferent,fenomene
compensatorii, reflexe si reactii umorale-hormonale.

Factori fiziologici,fiziopatologici si medicamentosi care pot influenta efectele

farmacologice:

Doza medicamentului se calculeaza in functie de:

-greutatea si dimensiunea corporala
-dupa scala alometrica(comparatie intre datele metabolice de la speciile la care
se cunosc dozele, cu speciile la care se doreste extrapolarea lor)- costul min
energetic MEC si costul energetic specific SMEC= K x greutatea corporala
k-variaza in functie de clasa.
-variatii pt animalele f slabe si cele obeze
-varsta:
-nou nascuti si tineri-capacitate redusa de metabolizare>sensibilitate la
med.>intoxicatie
-varsta inaintata>functii renale scazute, procese metabolice scazute in ficat>
eliminare a subst med. Impiedicata
!Viteza de eliminare a med. Este dependenta de functionalitatea secretorie a
ficatului, rinichiului si pulmonului.
-starea functionala=cu cat un sistem functioneaza mai intens, cu atat e mai
deprimat mai puternic-relaxantele musculare sunt mai active cand muschii sunt
spastici. Efecte mai puternice daca se exercita in acelasi timp cu tendintele
fiziologice-hipnotice>seara, antipiretice> cand febra scade spontan
-starile patologice: diuretice mai active in prezenta edemelor, antiaritmicile
sunt active doar in aritmii; patologiile modifica efectele med.: in insuficinta
hepatica avansata>toxicitate cumulativa pt unele med.
-expunerea anterioara la medicamente>scadra progrsiva a eficacitatii,
tahifilaxie=toleranta acuta
-asocierea mdicamentelor>interactiuni semnificative clinic
a. Interactiuni de ordin farmacocinetic- absorbtia, distributia, epurarea med.
b. Interactiuni de ordin farmcodinamic- la niv. molecular,
ex; 2 med parasimpaticomimetice/2 antiiflamatoare=>efecte aditive
pilocarpina+atropina>efecte antagonice
 FARMACOTOXICOLOGIA

Intoxicatiile medicamentoase

Supradozare>intoxicatii acute/cronice
Toxicitatea se cuantifica prin stabilirea dozei care intoxica/omoara 50% dintre
animalele testate= DT50/DL50
Ex de med care dau frecvent intoxicatii: benzodiazepinele, barbituricele,
neurolepticele, neurovegetativele, deprimantele SNC.
Tratament= micsorarea toxicitatii+sustinerea functiilor vitale; voma>purgative /
diuretice;
!tratament specific antidotic

Reactii adverse la medicamente

1. Reactiile adverse de tip toxic

-dependente de doza
-tulburari functionale, leuzini ale aparatelor/sistemelor

Factori favorizanti ai reactiilor adverse dependenti de animalul bolnav:

 Reactivitatea biologica individuala
 Insuficienta organelor responsbile de epurare-ficat, rinichi
 Anumite stari patologice de organ sau metabolice, care cresc reactivitatea;
miocardul bolnav favorizeaza aritmiile
Factori ce tin de medicament:
 Indicele terapeutic mic(distanta mica intre terapeutic si toxic): adrenalina
 Biodiponibilitatea variabila a unui produs farmaceutic
 Folosirea nejustificata a unor cai de adm cu risc toxic mare (injectii IV)
 Scheme de adm indecvate
 Anumite interactiuni medicamentoase: halotan+adrenalina(>aritmii)

Tipuri particulare de reactii adverse sunt efectele:

-dismorfogene sau teratogene(adm med la femele gestante>defecte morf la pui)
Ex:citostatice anticanceroase, antiepileptice, anticogulantele cumarinice
-mutagene(modificari permanente ale fenotipului>boli genetice)
Ex: citostatice anticanceroase si imunodepresive, neuroleptice, antiepileptice,
metronidazolul, pesticidele organofosforice
-cancerigene, ex de subst: uretan, ddt-ul

2.Reactii adverse idiosincrazice

-independente de doza
-apar la doze lipsite de nocivitate
-datorate modificarii unor procese de biotransformare a medicamentelor/
reactivitatii tisulare neobisnuite
-determinism genetic
Ex de reactie idiosincrazica: apneea de tip toxic(la pisica)- doze mici de
suxametoniu(proces de biotransf↑)
Hemoliza-cu doze de ac nalidixic(tulburare tisulara↑)

3.Reactii adverse alergice

-efecte nocive cu mecanism imun;
-independente de doza;
-frecventa de 10%
-risc mai mare pt adm parenterala decat pt orala
-sensibilizarea are loc de obicei in primele 5-12 zile de trat
-alergia este specifica pt o subst sau cuprinde si compusi inruditi structural

Exista 4 tipuri de reactii alergice:

1. Reactiile alergice de tip anafilactic(tip I)

-reactii imediate provocate de cuplarea antigenului cu IgE>eliberarea antacoizilor>
efect alergic
-manifestari:vasodilatatie, hipotensiune, edeme, permeabilizare capilara,
bronhospasm
Ex: penicilinele si acidul acetilsalicilic

2. Reactii alergice de tip citotoxic(tip II)

-datorate formarii de IgG si IgM, actioneaza asupra unor celule purtatoare ale
haptenei med.>anemii hemolitice, trombocitopenii imune, produse de sulfamide,
derivati pirazolici(aminofenazina)
-reactiile citotoxice autoimune, in sindromul lupoid, de ex.

3. Reactii alergice prin complexe imune(tip III)

-complexe solubile atg-atc circulanti (IgC , rar IgM)> activeaza complementul>
procese inflamatorii
Ex; boala serului, edemul Quinke, vascularitele- cu med: peniciline si sulfamide.

4. Reactii alergice intarziate, mediate celular(tip IV)

-limfocite sensibilizante>elibereaza limfokine
Ex: dermatita de contact la unele antibiotice, fotoalergia medicamentoasa

-profilaxia alergiilor se realizeaza prin anamneza, teste cutanate/de lab

-tratament dupa caz cu; antihistaminice(in forme usoare/ moderate de tip I),
glucocortizoizi(la toate tipurile), adrenalina(soc anafilactic sever)

FARMACOLOGIE CLINICA

Asocierea medicamentelor

-este posibila administrarea concomitenta a mai multor medicamente deoarece

interactiunile dintre subst. acestora sunt foarte rare, pt ca nu au intensitate ridicata
(majoritatea), valabil mai mult pt trecut
Ex de medicamente foarte active: anticoagulante, monoaminooxidaza> simtome
intense

Generalitati:
-riscul in terapeutica, boli iatrogene=intoxicatii medicamentoase, produse de
doctor
-risc acceptat (admis pt trat uneei boli)
-risc calculat
Tipuri de medicamente:

a. -etiotrope (se cunoaste cauza bolii)

-simptomatice (nu se cunoaste cauza, sau medicatia etiotropa nu e de ajuns)
-fiziopatologice (----==----)
-de substitutie(-----===-----)

b. -substanta de baza(medicament ce det efectul principal, specific)

-adjuvant(med sinergice pt cel principal sau antagoniste pt actiunile secundare
ale subst de baza)
Ex: asociem 2 adjuvante ca sa scadem med de baza> scade actiunea principala a
medicamentului de baza

Efectele a douaa sau mau multe substante adm concomitent pot fi:
-sinergice(actioneaza in acelasi sens)
-antagoniste(actioneaza in sens opus)
-indiferente(nu se influenteza intre ele)

Sinergismul medicamentelor

Substanta sinergica= mareste efectele alteia cu privire la rapiditatea instalarii

actiunii, intensitatii, duratei;
Legea lui Burgi= asociind med cu acelasi efect final, activitatea rezultata este
aditiva cand locurile de actiune ale subst sunt identice si superlativa, cand sunt
diferite.

Exista 2 tipuri de fenomene sinergice

 Aditia
 Potentarea

1.Fenomenul de aditie(sumare)

-actioneaza asupra acelorasi receptori

-antagonism relativ= med de baza are afinitate mai mica decat adjuvantul> efect
egal cu adjuvantul sau mai slab decat baza
-cand baza are afinitate mai mare ca adjuvantul> efect egal cu baza sau putin
inferior
Ex: ef sedativ cu ajutorul bromurilor

2.Fenomenul de potentare

-actiune asupra unor recepori diferiti

-efect mai puternic: ef total e mai mare decat suma ef subst utilizate
-rezulta prin: modificarea vitezei dee absorbtie, cresterea permeaabilitatii cel pt
subst activa, modificarea reeactivitatii cel;
Ex: hipnotice/barbiturice+clorpromazina=> prelugirea ef hipnotic
Simpaticomimetice+ganglioplegice=> ef hipertensiv mai mare
Ganglioplegice+insulina> antihipertensiv la diabetici
Explicatie: insulina>hioglicemie>declansare mecanism hiperglicemiant>
ganglioplegicul opreste mecanismul> insulina are efect mai puternic

Antagonismul medicamentelor

=>diminuarea/atenuarea/invesarea efectelor
-asocierea med cu efecte diferite
Agonist= subst care da un efect farmacodinamic(sau toxic) oarecare.
Antagonist=subst care diminueaza, inlatura sau inverseaza efectul agonistului
 Antagonisme in sisteme simplificate (abstracte);
 Antagonisme in sisteme complexe;

1.Antagonisme in sisteme simplificate:

-in functie de conc, antagonistul poate fi inactiv sau sinergic fara de agonist

Agonistul - nu reactioneaza cu intregul receptor, ci cu grupe ale acestuia.

Antagonistul – actioneaza prin:

 Mecanism chimic propriu-zis(neutralizare prin reactie)
  Mecanism biochimic

a) Antagonism competitiv
-actioneaza asupra acelorasi receptori, in sens opus; reactii intre subst apropiat
structural: sulfamide, acid paraaminobenzoic
b) Antagonism necompetitiv
-reactie cu alte grupari; impiedica unele etape precedente agonist-receptor
-interferarea efectului propriu-zis -- cu receptori diferiti]
Ex; in domeniul enzimelor

2. Antagonisme in sisteme complexe:

-variaza calitativ si cantitativ in functie de doz, conc, cale de adm;
-importante reactiile intalnite la antimetaboliti(ex citostatice)
Antidotism=antagonizarea ef toxice

Incompatibilitati farmacodinamice(terapeutice)

Pot fi: - cautate, dorite(procaina+adrenalina, morfina+atropina, subst. antidot)

-nedorite, cu efecte adverse

-incompatibilitatile sunt frecvente pt solutiile injectabile(cand se amesteca in

seringa, cand se fac perfuzii iv)>precipitari, oxidari, complexari> inactivarea unei/
mai multor componente
 Interactiunea medicamentelor in diferite faze ale farmacocineticii

-medicamentele asociate isi pot modifica comportarea farmacocinetica la nivelul

proceselor de absorbtie, transport, distributie si excretie
 1.Interactiunea medicamentelor in faza absorbtiei

Perioada de latenta= intervalul de timp dintre administrare med si inceputul

actiunii sale (e det de viteza absorbtiei, timpul transp in sange, difuziunea in
tesuturi)
Viteza absorbtiei depinde de 2 procese:
-solubilizarea med in lichidele organismuluila locul absorbtiei
-absorbtia propriu-zisa=trecerea prin membrane

!Interactiunile medicamentoase pot det modificari ale cantitatii de subst absorbita

sau ale vitezei de absorbtie.

Modificarea cantitatii (a fractiei absorbite F) din doza totala (D),

semnifica modificarea biodisponibilitatii.
-cresterea cantitatii abs. are drept consecinta marirea efectului, dar si a riscului de
reactii toxice. Important pt: anticoagulante,digoxina.
-scaderea duce la diminuarea sau anularea eficacitatii terapeutice.

-cresterea sau scaderea F provoaca marirea su micsorarea ariei de sub curba conc
plasmatica – timp (ASC) ASC=DxF/Cl
-adm de doze multiple, la intervale T modifica conc in platou(conc constantei Cc)
Cc=ASC/T

Modificarea vitezei de absorbtie nu are repercursiuni asupra ASC.

-timpul de realizare a conc maxime si valoarea ei sunt modificate> modificarea
timpului de instalare a efectului
-la dozele multiple nu se schimba Cc, dar fluctutiile niv plasmatic se modifica

-scaderea vit. de abs., intarzierea efectului are semnificatie clinica atunci cand
dorim un efect rapid, ca la analgezice
-recucerea fluctuatiilor e dezavantajoasa pt antibiotice/citotoxice-au nevoie de conc
pls mare
 Modificarile pH-ului sucurilor din stomac
-influenteaza absorbtia, imprevizibile
-pH-ul acid pt med slb bazice si ph-ul alcalin pt cele slab acide>scad absorbtia,
forma ionizanta e neliposolubila; invers la med solide
Ex ac acetilsalicilic se abs mai bine la pH ridicat, in mediu alcalin
-med se pot combina in tubul digetiv formand chelati, complexe sau perechi de
ioni.
-interferente la niv proceselor de transport activ. Ex:clorpromazina inhiba transp
levodopei=>abs micsorata
-sub influenta florei intestinale sunt inactivate: isoprenalina,salicilamida
-sidroame de malabsorbtie—neomicina, ac aminosalicilic, colchicina, adm cronic

Modificarile motilitatii gastrointestinale

-influenteaza abs si biodisponibilitatea
a.Intarzierea golirii stomacului
-abs se face mai lent>conc pls se face mai greu
b.Grabirea golirii stomacului
-accelerarea abs
c. Scaderea motilitatii intestinale
-prin paraimpaticolitice se favorizeaza abs subst putin solubile
d.Cresterea motilitatii intestinale
-scade abs medicamentelor putin solubile, sau care se abs activ intr-o portiune
limitata a intestinului

2.Interactiunea medicamentelor in faza de tranport in sange

-se datoreaza fie deplasarii de pe proteinele plamatice, fie modificarii ditributiei

regionale a fluxului sangvin.

-dupa adm sau abs, med trec de mai multe ori prin sange, de unde ajung in tot
organismul.

Modificarea fluxului sanguin hepatic-consecinte asupra biodisponibilitatii

unor subst metabolizate intensiv de ficat
Ex: propanololul scade fluxul>miscorarea metabolizarii lidocainei si
procainamidei> reactii toxice
Noradrenalina in perfuzie IV -----=====-------
Izoprenlina si glucagonul—fac invers

-legarea med de proteinele plasmtice are important mare deoarece influenteaza

toate fazele farmacocineticii, pt ca numai forma libera difuzeaza in tesuturi
-!echilibru cantitativ intre forma libera si cea legata—cea legata se comporta ca o
rezerva, putand regla fluctuatiile.
-med care depasteste capacitate de legare e metabolizat saau excretat rapid
-cele mai frecvente interactiuni de leegare cu prot plasmatice apar la subst acide,
fiecare cu afinitatea ei mai slaba sau intensa
-pt subst neutre au bazice, interactiunile sunt mai rare, exceptie: antidepresivele
triciclice

Med care formeaza leg puternice cu prot plasmatice: oxifenbutazona,

anticoagulanti cumarinici, salicilatii, probencinul(pot deplasa sulfamidele si maresc
actiunea bacteriana)
-unele med pot deplasa si hormonii din leg pl (tiroxina, insulina,corticosteroizi)—
subst antiinflamatorii-salicilati,fenilbutazona

3.Interactiunea medicamentelor in faza difuziunii in tesuturi

-difuziunea med prin peretii capilarelor esste influentata de diametrul vaselor,

gradul de oxigenare al tesuturilor, propr fizico-chimice ale subst adm

-aspecte particulare la niv lichidului cefalorahidian si al circulatiei fetale

-bariera hemato-encefalica este usor pemeabila pt subst liposolubile(narcotice,

barbiturice) si cele slab ionizante; subst bazice ionizante nu trec(adrenalina)

-unele med pot strabate placenta

-subst med strabat peretii capilarelor pt a ajunge in lichiul extracelular(15% din

masa corpului) sau spatiul intracelular(50%). 1g de med in extracelular da o conc
de 100mg/l plasa—ioduri, derivati de amoniu; intracelular da 25-30 mg/l plasma-
salicilati, ureea, alcoolul.
-molecule organica fara grupari lipofile strabat cu greu mb, cele neutre, cu greutate
mol mic, difuzeaza uor. Mb are permeabilitate selectiv pt ioni.

-mediul intracel e mai acid decat plasma=>bazele slabe ating conc mai mari decat
acizii slabi

In proceul distribuirii medicamentelor in organism se pot intalni 3 aspecte

distincte:

a.Unele med difuzeaz uniform in toate tesuturile(narcotice, alcool)

b.Majoritatea se ditribuie electiv in anumite tesuturi, o repartizare neuniforma, pt
ca permeabilitatea mb difera de la tesut la tesut(ex iod acumulat in gl tiroida, saruri
de mercur in rinichi, narcotice-lipide, Ca/P in oase)
c.Unele med difuzeaza initial specific, apoi se redistribuie(ex barbiturice IV-dif
rapid in creier-tes gras)

-prin asociere, se poate modifica procesul difuziunii. Ex: efecul hipnotic al

barbitalului e redus prin asociere cu ezerina

4.Interactiunea medicamentelor in faza metabolizarii

-se datoreaza inhibitiei sau inductiei enzimatice;

1)Interactiunile prin inhibitie enzimatica:

-inhibate enzimele microsomiale hepatice(oxidative)>reducerea clerance-ului

hepatic> creste conc pls a subst transformate de aceste enzime;

-se datoreaza de obicei competitiei pt locurile de legare ale substratului pe enzima;

-activitatea inhibitorie e scurta 1-24 h. exceptii: acidul p-aminosalicilic-are

activitate dupa mai multe zile de adm

-SKF-525-ester folosit in cercetari; nu are ef hipnotic sau analgezic propriu,

potenteaza ef cand e asociat cu barbituriuce, morfina +potenteaza efedrina si
aminopirina, prin inhibarea metabolizarii lor

2)Interactiunile prin inductie enzimatica:

-subdozarea med de baza=> eficenta terapeutica

-consecinta stimularii: accelerarea metabolizarii med., a sintezei si activitatii unor
sisteme enzimatice implicate in biotransformari

-inductia enzimatica poate fi produsa de: narcotice, hipnotice, sedative,

tranchilizante,antidepresive, analgezice, antiinflamatoare, anticonvulsive,
miorelaxante, antihistaminice, insecticide, erbicide, coloranti, etc

5.Interactiunea medicamentelor in faza fixarii pe receptori

-interactiunea dintre o subst si un receptor= complex substanta-receptor, poate da>

efect farmacodinamic>activarea/inhibarea unei functii

Tipuri de legaturi ale complexului substanta-receptor:

a.legatura covalenta(energie=20-100 kcal/mol)-foarte stabila, disociaza greu
b.legatura ionica(5 kcal/mol)
c.legaturaa Van der Waals(~0,5 kcal/mol)-mai putin stabila; o singura astfel de
legatura nu poate crea un complex, sunt necesare mai multe, in mai multe puncte

-subst chimice pot actiona la acest niv molecular, cu proteine cel, unele enzime,
mediatori chimici sau cu unii metaboliti
-aspecte particulare in caazul asocierii a 2 sau mai multe med; subst cu analogii str
au afinitate diferita pt unii receptori
-intensitatea efectului de baza a med depinde de localizarea in organism(locuri de
pierdere) daca med de baza are afinitate mai mare pt un loc de pierdere dect pt
receptor, se va pierde din efect. De aceea, adm o alta subst care are afinitate pt med
de baza, face legaturi cu el iar acesta nu se mai fixeaza de locul de pierdere, ci va
face legaturi cu receptorul;
 asocierea metadonei/peptidinei cu antispastice cu structuri analoage, dar fara
actiune analgezica;
Exista diferite situatii, in functie de med implicate:
-sinergism
-neutralizare
 6.Interactiuni asupra secretiei urinare

-filtrarea glomerulara e numai pt moleculele libere, med se desprinde de pe

proteinele plasmatice pt fi eliminat
-diureticele cresc eliminaarea med, prin interferarea reabsorbtiei lor tubulare
-interact med se desfasoara la niv secretiei tubulare
-modificarea pH-ului urinei influenteaza reabosrbtia tubulara
-alcalinizarea urinei creste reabsorbtia tubulara pt med cu molecula slab bazica
-acidifierea urinei permite eliminarea, in intoxicatii cu amfetamina, opioide,
chinina
-med slab acide e elimina mai bine cu o urina alcalina
Capitolul 7

Doza reprezinta cantitatea de medicament,care administrata pe o cale specifica ,la o anumita

specie,produce un raspuns de o anumita intensitate . raspunsul obtinut este aproape invariabil cu efect
therapeutic. Din punct de vedere al intensitatii efectului se disting trei tipuri principale de doze :

Doza eficace-reprezinta doza terapeutica (concentratia minima eficienta) care produce efect
farmacodinamic efficient

Doza toxica-este cea care determina aparitia clinica a fenomenelor toxice

Doza letala-care produce moartea animalului

Se mai cunoaste si o doza Prag( o doza care nu produce efecte vizibile clinic. Informatiile obtinute din
studiile clinice conduc la ipoteza ca intensitatea efectului produs de un medicament este mai strans
corelata cu concentratiile plasmatice ale medicamentului decat cu doza administrata. Aceasta reflecta
situatia care se instaleaza dupa ce s-a obtinut echilibrul pseudodistributional,nivelurile medicamentoase
din tesuturi si plasma care,desi nu sunt egale scad in parallel pentru cele mai multe substante.

NIVELUL TERAPEUTIC PLASMATIC AL MEDICAMENTULUI

Factorii care determina concentratia medicamentului in plasma includ marimea dozei,forma

farmaceutica de administrare,calea de administrare,disponibilitatea sistemica a substantei
medicamentoase si rata ei de absortie,marimea distributiei,legarea de proteinele plasmatice si rata de
eliminare.pe langa acesti factori,disponibilitatea medicamentoasa,care implica in mod normal
penetrarea tisulara ,pana la locul de actiune influenteaza concentratia obtinuta in biofaza,impreuna cu
care afinitatea si activitatea intrinseca a medicamentului determina intensitatea raspunsului
.administarea indelungata permite dezvoltarea tolerantei sau aparitia unor efecte secundare

Nivelul de concentratie terapeutica normala pentru un agent antimicrobian descrie concentratia

plasmatica care ar trebui sa fie eficienta impotriva celor mai susceptibile microorganism si care sa nu fie
toxica pentru animale. Acest nivel ia in considerare atat concentratia minima inhibitory a bacteriei
infectante cat si limita de siguranta a medicamentului. Pentru a realiza un nivel eficient de substanta
medicamentoasa la locul infectiei,se foloseste un factor de siguranta sau indice terapeutic

ADMINISTAREA MEDICAMENTELOR

Medicatia poate presupune administrarea unei singure doze,fie ca doze multiple la intervale fixe de timp

Rata de administrare a dozei unui medicament se refera la doza/unitate de timp. Cand rata dozelor unui
medicament nu este practica sau se presupune ca ar avea efecte toxice,medicamentul trebuie eliberat
sub o forma de dozaj care sa permita o eliberare usoara,continua a substantei medicamentoase,sau sub
forma de perfuzie intravenoasa continua.

Tehnica de perfuzie intravenoasa continua reprezinta cea mai buna metoda de administrare a
medicamentului si ne permite ajustarea dozei in functie de raspuns
FARMACOCINETICA DOZELOR UNICE SI A DOZELOR REPETATE

Doza calculata in mg/kg reprezinta produsul concentratiei plasmatice terapeutice si a volumului

aparatent de distributie

Limita de siguranta si rata de eliminare ale unui medicament reprezinta factori ce limiteaza marimea
dozei si respectiv durata de actiune

REGIMUL DE DOZAJ.SCHEME DE DOZARE

Mentinerea concentratiilor plasmatice peste un anumit prag este o cerinta de baza in terapia
antimicrobiana

Eficienta unui medicament poate fi influentata de formula de preparare a medicamentului. Marimea

concentratiilor plasmatice terapeutice este singura caracteristica a dozajului care poate fi considerata
constanta la anumite specii.

Marimea dozei depinde de volumul aparent de distributie,in timp ce intervalul de dozaj este legat de
timpul de injumatatire al medicamentului

CONCENTRATIA DE PLATOU

Poate fi realizata prin diferite metode de administrare. Una din metode presupune administrarea unei
doze de atac (de incarcare). Presupune prezenta unei cantitati mari de medicament care va avea efect
imediat. Este indicata initierea cu o doza de atac in cazul medicamentelor cu un timp de injumatatire
lung si al substantelor antimicrobiene care au actiune bacteriostatica sustinuta
 I. MEDICATIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV.

A) MEDICATIA DOMENIULUI COLINERGIC( PARASIMPATIC):

- sinapsele colinergice folosesc ca mediator chimic acetilcolina, ce va inactivata de

colinesteraza si de butirilcolinesteraza.

- o sinapsa colinergica este formata din:

* membrana presinaptica- reprezentata de o terminatie nervoasa butonala

* fanta sinaptica

* membrana postsinaptica

-populatia de receptori colinergici nu este omogena, exista 2 alcaloizi: muscarina si nicotina=>

sunt 2 tipuri de receptori colinergici: MUSCARINICI SI NICOTINICI

- acetilcolina provoaca actiuni de tip muscarinic si nicotinic

- colinesteraza inactiveaza acetilcolina la nivelul sinapselor iar pseudocolinesteraza este mai

putin speci ca si inactiveaza acetilcolina difuzata in afara sinapselor.

- medicamentele parasimpaticomimetice ( vagomimetrice ) - stimuleaza receptorii muscarinici si

provoaca consecutiv efecte asemanatoare celor ale excitarii nervilor parasimpatici

- medicamente parasimpaticolitice ( vagolitice) - blocheaza receptorii cu scoaterea din functie a

parasimpaticului.

- receptorii nicotinici sunt mai putin sensibili decat cei muscarinici

a. MEDICAMENTE PARASIMPATICOMIMETICE ( ANALOGI AI ACETILCOLINEI)

-substantele din aceasta grupa au efecte asemanatoare cu cele produse prin stimularea
sistemului nervos simpatic.

-efectele substantelor parasimpaticomimetice si parasimpatolitice se exercita asupra 3 teritorii:

muschii netezi, muschiul cardiac si glandele exocrine

-subst. parasimpaticomimetice produc: stimularea muschilor netezi ai tubului digestiv, bronhiilor,

ureterelor, vezicii urinare si muschii circulari ai irisului, relaxarea muschilor vaselor sanguine,
s ncterele tubului digestiv si ai vezicii urinare.

- au efect inhibitor asupra muschiului cardian si stimulator asupra glandelor exocrine

- ele se clasi ca in functie de mecanismul de actiune ( directa sau indirecta) si de origine( naturale
sau de sinteza)

1. PARASIMPATICOMIMETICE CU ACTIUNE DIRECTA

1’ . Parasimpaticomimetice naturale

* Acetilcolina:
- pulbere cristalina stabila in vitro

- in organism este foarte nestabila si este rapid hidrolizata sub in uenta colinesterazelor, deci au
efect scurt

- este mai putin utilizata in practica, se utilizeaza mai mult in medicina experimentala.

- prezinta 2 tipuri de actiuni:

* actiune muscarinica:- apare la doze mici; efecte: vasodilatatia, hipotensiunea, bradicardie,

hipersecretie a gl exocrine; actiunea muscarinica este antagonizata de atropina

* actiune nicotinica: - urmareste blocarea efectelor muscarinice; efecte: tahicardie,

hipertensiune, polipnee, stimularea placii motorii din muschii striati; actiunea e antagonizata de
ganglioplegice si curarizante

! Acetilcolina nu se utilizeaza datorita efectelor brutale de scurta durata.

* Pilocarpina
- se foloseste clorhidratul si nitratul de pilocarpina, pulberi cristaline albe, cu gust amar, solubile
in apa si alcool; clorhidratul este mai solubil decat nitratul.

- mareste secretiile glandelor exocrinice care sunt inervate de parasimpatic ( salivare, lacrimale,
gastrice, pancreatice, intestinale, bronhice, sudoripare)

1
fi

fi
fi
fl
fi
 - cantitatea eliminata este atat de mare, astfel incat un cal dupa o injectie cu pilocarpina poate
pierde in greutate si 20-30 kg.

- actiunea derivativa a pilocarpinei este larg utilizata in terapie, in cazul hidropiziilor, edemelor, in
furbura acuta, in insu cienta renala. ( puternic diaforetic).

! La rumegatoarele mari, mici si pisici se va acorda o atentie deosebita utilizarii pilocarpinei

datorita hipersecretiei bronsice, exista permanent pericolul producerii bronhopneumoniilor prin
aspiratie.

- recomandari terapeutice: derivativ, vomitiv, purgativ, miotic

- indice terapeutic mic, se utilizeaza numai local

- se utilizeaza sistemic doar in intoxicatiile acute cu atropina sau alte parasimpaticolitice.

- se adm. sub forma de clorhidrat sau nitrat in tratamentul glaucomului, de 3 ori pe zi

- in glaucom este jenata drenarea umorii apoase iar pilocarpina amelioreaza aceste efecte

- se administreaza subcutanat.

1’’ . Parasimpaticomimetice sintetice

* Carbacol - Vasoperif - Lentin - Miostat

-derivat de colina ce actioneaza direct asupra receptorilor colinergici de pe membrana celulelor
efectoare si indirect, prin inhibarea colinesterazei.

- actioneaza asupra tubului digestiv, vezicii urinare si a ochiului.

- una dintre cele mai active substante stimulatoare ale secretiei gastrice.

- produce mioza, scade tensiunea intraoculara

- recomandat in combaterea atoniei prestomacelor, gastrointestinale; a retentiei urinare; a atoniei

neurogene a vezicii urinare.

- efecte mai slabe asupra aparatului cardio-vascular

- se mai recomanda ca vomitiv( la carnasiere si porc), uterotonic si in tratamentul glaucomului.

- injectii subcutanate , dozele fractionandu-se la interval de 30-60 min

2. PARASIMPATICOMIMETICE CU ACTIUNE INDIRECTA ( ANTICOLINESTERAZICE)

-colinesterazele sunt enzime ce produc hidroliza enzimatica a acetilcolinei in colina si acid acetic

-se clasi ca in:

* colinesteraze adevarate ( speci ce):- acetilcolinesteraza se a a in structurile nervoase de la

nivelul sinapselor

* pseudocolinesteraze- butiricolinesteraza din serul sanguin, tesuturi si organe; hidrolizeaza si alti

esteri decat cei ai colinei

-colinesteraza are doi centri de actiune:

1. anionic: -formeaza legatura ionica cu grupari amino- sau cea de amoniu cuaternar din
acetilcolina sau alti inhibitori

2. esterazic: -grupare donatoare de electroni - se formeaza o legatura covalenta cu atomi de

carbon din gruparea carbonil a acetilcolinei sau a altor inhibitori.

! Dozele mici de substante anticolinergice au efect predominant muscarinic, iar cele mari
predominant nicotinic.

Farmacotoxicologie: induc efecte puternice care duc la fenomene toxice cu actiune ireversibila si
de aceea se utilizeaza ca insecticide in agricultura

2’ . ANTICOLINESTERAZICE CU ACTIUNE INDIRECTA

a) ANTICOLINESTERAZICE REVERSIBILE

*Fisostigmina - Ezerina
-alcaloid extras din seminte de Physostigma venenosum

2


fi
fi
fi
fl
 - se utilizeaza salicilatul de ezerina, cristale incolore lucioase, cu gust amar, solubile in apa, care
in prezenta luminii, a aerului si a caldurii devin rosii

Farmacodinamic: - inhiba reversibil colinesterazele

-mareste frecventa miscarilor respiratorii, produce bradicardie, vasodilatatie si hipotensiune,

efecte prevenite de atropina.

- stimuleaza slab secretia glandelor exocrine si contracta puternic muschii netezi

- in aplicatii oculare stimuleaza muschiul circular al irisului si muschiul ciliar si scade presiunea
intraoculara.

- isi face efectul in 10-15 minute si se mentine 1-2 zile

Recomandari:

- purgativ foarte energic, injectandu-se subcutanat

*Neostignina - Prostegmin - Proserin - Miostin

- in terapeutica se utilizeaza bromura de neostigmina sub forma de pulbere cristalina, alba,
higroscopica, amara, solubila in apa si etanol.

Farmacodinamic:

- se xeaza pe colinesteraza pe care o blocheaza temporar

- compus cuaternar de amoniu

- are o selectivitate de actiune la nivelul placii terminale motorii, pe care o stimuleaza, atat ca
anticolinesterazic, cat si prin actionarea directa a receptorilor colinergici nicotinici.

- are si efect de tip muscarinic, predominant la nivelul tubului digestiv si vezicii urinare.

- bun stimulant al musculaturii netede

- se recomanda in atonii gastrointestinale, in atonia postoperatorie a tubului digestiv, constipatie

atona si evacuarea gazelor.

! Indicat ca antidot in intoxicatii prin curarizante si depolarizante

Contrainticatii: - in astm bronsic

*Arecolina
- alcaloid obtinut din semintele nucii de arec;

*Piridostigmina - Kalymin
- carbamat, derivat cuaternar de amoniu cu efect mai durabil

*Galantamina = Nivalin
- alcaloid din ghiocel, cu efecte asemanatoare neostigminei

*Endrofoniu - Tensilon
- se leaga reversibil de colinesteraze si se elimina rapid prin urina

- recomandat in diagnosticul miasteniei gravis - nu se poate face transmiterea in nervos-

slabiciune musculara frecventa la caine)

- antagonist al curarizantelor antidepolarizante

*Demecariu - Tosmilen
- se recomanda local in glaucom

- efect asemanator cu zostigminina

b) ANTICOLINESTERAZICE IREVERSIBILE

*Ecatlopat = Phospholine
- efect de scadere a presiunii oculare; efect intens si durabil

3
fi
fi
fl
 - aplicatii locale in glaucomul rezistent la tratamentul cu pilocarpina

*Nistrostigmin = Parathion
- utilizat ca insecticid; are importanta toxicologica

REACTIVATORI DE COLINESTERAZA

*Obidoxima - Toxogonin - Pirangyt

- antidot in intoxicatia cu organofosforice si cu atropina

- administrarea teebuie facuta cat mai repede dupa intoxicatie, deoarece ‘ enzima’ imbatraneste
si este greu reversibila

b. MEDICAMENTE PARASIMPATICOLITICE ( ANTICOLINERGICE)

- actioneaza antagonist la nivelul sinapselor parasimpatce terminale, impiedicand efectele

excitarii nervilor parasimpatici, ca si efectele muscarinice ale acetilcolinei, ale substantelor
parasimpaticomimetice si ale anticolinesterazicelor

- actiunea parasimpatiolitica se datoreaza blocarii speci ce a receptorilor colinergici muscarinici,

competitiv cu acetilcolina.

- clasi carea lor se face tinandu-se seama de origine ( naturale si de sinteza) si de utilizarile
terapeutice ( midriatice si antispastice)

1. PARASIMPATICOLITICE NATURALE

*Atropina
- alcaloid continut in cateva plante - matraguna, maselarita, laur

- efectele farmacologice ale atropinei se datoreaza diminuarii sau suprimarii controlului

parasimpatic al diferitelor structuri.

- are actiune antispastica. alcaloidul antagonizeaza speci c actiunea spastica a acetilcolinei.

- pe sistem nervos central produce excitatie slaba

- pe tubul digestiv provoaca uscaciunea gurii deci scade secretia salivara; scade secretia
clorhidro-peptica; efectul antisecretor si antispastic apar in urma administrarii pe cale sistemica
si dureaza 3-4 ore

- pe aparatul cardiovascular provoaca tahicardie, creste frecventa cordului, viteza de conducere

atrio-ventriculara, creste excitabilitatea; se foloseste in caz de bradicardie excesiva, bloc
atrioventricular sau in intoxicatiile cu digitala;in doze mari dilata vasele( vasodilatatie)

- pe organele cavitare: relaxeaza musculatura neteda a organelor cavitare; relaxeaza moderat

musculatura cailor biliare; scate motilitatea ureterelor, diminueaza tonusul vezicii urinare, creste
tonusul s ncterului vezical, favorizand retentia de urina

- pe aparatul respirator : bronhodilatator ( scade secretiile)

- la nivelul ochiului: provoaca midriaza, cicloplegie si creste tensiunea oculara; midriaza se

datoreaza paraliziei muschiului circular al irisului; folosita si in pro laxia sinechiilor

- durata efectului este de aproximativ 6 ore pe cale sistemica si aproximativ o saptamana pe cale
oculara

! Este antidot in intoxicatia cu parasimpaticomimetice si anticolinesterazice

Recomandari:

- antispasmotic- in enterite spasmotice, obstructii esofagiene, colici ( colica ) la cal

- in tratamentul afectiunilor bronhoconstrictive

- premedicatia narcozei

- se administreaza SC sau IM

- dozele recomandate sunt de 10-50 mg la cabaline; 50-120 mg la taurine; 5-10 mg la animalele

mijlocii; 1-5 mg la animalele mici

4
fi
fi
fi
fi
fi
-efecte nedorite: uscaciunea gurii, fotofobie, cefalee, constipatie si retentie urinara

*Scopolamina - Hioscina
- indeaproape inrudit cu atropina

- actioneaza parasimpaticolitic ( acelasi efect ca atropina, cu diferenta la nivelul SNC)

- inhibitor al SNC ( sedativ psihomotor cu actiune marcanta)

- potenteaza actiunea barbituricelor

- sedativ in starile de agitatie motorie marcanta

- asociata cu mor na produce un somn util in preanestezie

- -centrul respirator este stimulat mai intens decat in cazul atropinei

- efectele sunt mai intense decat atropina, egale cu ale hiosciaminei, dar de durata mai scurta,
injumatatita

- toxicitatea scopolaminei este mare

2. PARASIMPATICOLITICE DE SEMISINTEZA SI SINTEZA

-au avantajul unei frecvente si intensitati mai mici a efectelor adverse si au durata mai lunga de
actiune

*Butilscopolamina ( Scobutil)
-are actiuni parasimpatolitice intense la nivelul musculaturii netede digestive; are actiune
antisecretorie gastrica

-spre deosebire de atropina, nu se absoarbe, deci nu se administreaza in colica renala, biliara

pentru ca nu se obtin efecte sistemice

-compusii cuaternari de amoniu trec cu greutate prin membrane, au o disponibilitate redusa

pentru absorbtia in intenstin si nu provoaca efecte nervos-centrale

*Glicopirolatul de sodiu
-compus cuaternar de amoniu cu efect anticolinergic, care se foloseste in medicina veterinara ca
agent preanestezic

-are unele avantaje fata de atropina:

- tahicardia indusa prin blocajul receptorilor muscarinici este mai putin evidenta

- la caine diminueaza volumul secretor al sucului gastric si motilitatea intestinului; diminueaza

volumul secretiilor tractului respirator

- un control similar a fost descris si la pisica

- se administreaza SC sau IM, efectul apare in 30-40 min, iar actiunea blocanta poate prezenta
pe parcursul a 2-3 ore, in timp ce pentru efectul antisialogog blocajul dureaza 7 ore sau mai
mult

*Propantelina , Metantelina
-compusi cuaternari de amoniu utilizati in tratamentul ulcerului pt actiunea antispastica,
antisecretorie

-produc constipatie ca reactie adversa

*Pirenzepina (Gastrozepin)
- blocheaza selectiv receptorii muscarini M1 de la nivelul plexului nervos din peretele stomacului

- este indicat in ulcer

- la dozele terapeutice inhiva secretia gastrica, fara a avea alte efecte anticolinergice

*Homatropina
-aceleasi efecte oculare, dar cu efect scurt de 24 ore

-se utilizeaza in examenul oftalmoscopic

*Aminopentamida
-agent anticolinergic cu efect antispasmodic

-efect puternic de reducere a contractiei colonului si efecte midriatic si salivar slabe

-reduce hipersecretia gastrica

-se recomanda in spasmul viscerelor abdominale la caine si pisica

5
fi
fi
- nu se recomanda a se utiliza in glaucom, status cardian instabil, cardiopatice ischemica,
uropatii obstructive, tulburari gastrointestinale obstructive, ileus paralitic si colite ulcerative
severe

- reactii adverse: uscaciunea mucoaselor, retentie urinara( in caz de supradozaj)

- se admin. SC sau IM

*Propantelina
-un derivat cuaternar de amoniu cu efecte antimuscarinice( anticolinergice)

-se utilizeaza la animale mici pt efectele sale antisecretor si antispasmodic in diareii

-trebuie utilizata cu precautie la pacientii suspecti de gastroenterita infectioasa

-reactiile adverse sunt aceleasi cu ale atropinei

-se administreaza PO

B) MEDICATIA DOMENIULUI ADRENERGIC

-domeniul adrenergic este compus din: componenta nervoasa si endocrina

-componenta nervoasa cuprinde neuroni si sinapse care folosesc ca neurotransmitatori

urmatoarele catecolamine:

*noradrenalina (NA) sau norepinefrina

* adrenalina sau epinefrina (A)

* dopaminergice din sist limbic

-componenta endocrina cuprinde glanda medulosuprarenala (MSR) care secreta un amestec de

adrenalina si noradrenalina

Receptorii alfa 1 :
- receptori cuplati cu proteina Gq ce activeaza fosfolipaza C

Receptorii alfa 2:
-sunt cuplati cu proteine Gi ( inhibitoare) ce inhiba adenilatciclaza si duc la scaderea concentratiei
de AMPc

-sunt de 3 tipuri: presinaptici, postsinaptici, extrasinaptici (nesinaptici)

-efectele activarii rec. alfa 2 presinaptici: inhiba eliberarea de noradrenalina

-efectele activarii rec. alfa 2 postsinaptici:relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal;

stimularea secretiei salivare; inhibarea secretiei de insulina; inhibarea secretiei de renina;scaderea
intensitatii procesului de lipoliza la nivelul adipocitelor

-rec. alfa 2 extrasinaptici se gasesc la nivelul plachetelor sanguine, iar stimularea lor produce
agregarea plachetara

Receptorii beta adrenergici:

- sunt cuplati cu proteinele Ga ( activatoare) iar activarea lor provoaca stimularea adenilatciclazei
ce va duce la formarea unei cantitati crescute de AMPc, care activeaza proteinkinazele adenilat
dependente.

Efectele stimularii receptorilor beta 1:

- stimuleaza activitatea cardiaca, cu cresterea contractiei miocardice si tahicardie

- stimuleaza SNC, anxietate

- lipoliza si cresterea concentratiei acizilor grasi liberi in sange

Efectele stimularii receptorilor beta 2:

- relaxeaza musculatura neteda bronsica cu bronhodilatatie

- relaxeaza musculatura neteda a tractului genito-urinar

- creste secretia de renina, insulina si glucagon

- relaxeaza musculatura neteda vasculara

- provoaca tremor al extremitatilor

- stimuleaza gluconeogeneza hepatica

6
 Efectele stimularii receptorilor beta 3:
-provoaca lipoliza cu eliberare de acizi grasi din tesutul adipos si termogeneza

-induc un efect inotropic negativ la nivelul ventriculelor

-la nivelul atriilor induc un efect cronotopic pozitiv

Catecol -O- metiltransferaza(COMT)

- se gaseste in citoplasma

- COMT transforma noradrenalina sau adrenalina din lichidul extracelular si NA sau A din sange,
in normetanefrina si metanefrina

-ulterior, acesti produsi intermediari sub actiunea MAO sunt transformati in acid vanililmandelic,
ce va ulterior eliminat prin urina

Monoamin oxidaza (MAO)

- se gaseste la nivelul mitocondriilor din butonii presinaptici.

- dezamineaza oxidativ noradrenalina, rezultand acidul dihidroximandelic, care va transformat

sub actiunea COMT in acid vanililmandelic, ce se va elimina prin urina.

Exista substante medicamentoase care actriveaza sau blocheaza receptorii adrenergici,

reprezentand agonistii sau antagonistii din domeniul adrenergici:

a. simpaticomimeticele ( stimulante adrenergice sau adrenomimetice)

b. simpatolitice( blocante adrenergice sau adrenolitice)

a. MEDICAMENTE SIMPATOMIMETICE ( adrenomimetice)

-substante care provoaca efecte asemanatoare celor ale stimularii nervilor simpatici, actionand
agonist la nivelul sinapselor simpatice terminale din muschii netezi, muschiul cardiac si glandele
secretorii

-substantele tip simpaticomimetice sunt noradrenalina si adrenalina- aceste subs se mai numesc
si adrenergice.

-tinand seama de mecanismul de actiune al simpaticomimeticelor se disting 2 grupe:

1. cu actiune directa asupra receptorilor ( adrenomimetice)

2. cu actiune indirecta, in uentand mediatorii chimici ( neurosimpatomimetice)

1.Simpatomimeticele directe:
-actioneaza direct asupra receptorilor adrenergici alfa si beta membranari

-efectele lor sunt potentte prin: denervarea simpatica, cocaina, rezerpina

2.Simpatomimeticele indirecte

- patrund in terminatiile simpatice si e elibereaza noradrenalina in fanta sinaptica, actionand prin

intermediul ei, e impiedica recaptarea.

- efectele lor sunt micsorate prin: denervare simpatica, cocaina, rezerpina

L-dopa

-administrata ca medicament merge pe calea biotransformarilor ce duc la formarea

catecolaminelor

-la pacientii umani cu parkinson, dopa formeaza in creier dopamina si corecteaza de citul in
aceasta substanta care da manifestarile motorii speci ce bolii

Cocaina
- blocheaza recaptarea noradrenalinei in terminatiile simpatice

- creste disponibilul de noradrenalina pentru receptorii adrenergici, avand efect simpaticomimetic

7
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
 Imipramina
-impiedica recaptarea noradrenalinei in neuronii din creier, marind disponibilitatea acesteia in fanta
sinaptica

Dupa actiunile farmacologice, simpatomimeticele se impart in 4 grupe:

-simpatomimetice cu spectru larg de activitate, care au actiuni alfa si beta adrenergice

-simpatomimetice folosite ca antihipotensive si vasoconstrictoare cu actiuni alfa-adrenergice si

beta 1- adrenergice

- simpatomimetice cardiace

- simpatomimetice folosite ca bronhodilatatoare, vasodilatatoare si relaxante uterine, care au

actiuni beta 2 adrenergice

1. SIMPATOMIMETICE CU SPECTRU LARG DE ACTIVITATE

*Adrenalina
-se foloseste clorhidratul care este o pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust slab amar, solubil
in apa, care se oxideaza la aer si lumina capatand culoare roz, apoi bruna

-actioneaza direct asupra receptorilor adrenergici alfa si beta

-efecte farmacotinamice: vasoconstrictie in teritoriul cutanat, al mucoaselor si splachnic;

vasodilatatie pe musculatura striata, cerebrala, pulmonara, coronara; stimuleaza proprietatile
cordului; efect bronhodilatator(poate induce aparitia edemului pulmonar in caz de doze marite-
toxicitate); relaxeaza musculatura neteda; midriaza; creste glicemia, metabolismul oxidativ si
valorile metabolismului bazal; creste secretia de ACTH

-administrata oral este distrusa in mare parte in tubul digestiv si in cat

-injectata SC se absoarbe lent din cauza vasoconstrictiei locale

-reactii adverse: este o subst cu potential toxic; dozele mari duc la hipertensiune brutala,
accidente vasculare, aritmii grave, pana la brilatie ventriculara

-administrare prin injectii SC, mai rar se foloseste IV si se injecteaza lent 0,1-0,5 mg cu multa
prudenta

-actiune brutala si spectru larg

- SE ADM. IN CAZUL SOCULUI ANAFILACTIC SI SE URMARESTE STIMULAREA INIMII

*Efedrina - Ephentonin - Epherit

-nu contine oxidrili fenolici

-molecula este solubila, trece usor prin membrana, nu este degradabila la nivel intestinal

-are efecte nervos centrale si durata prelungita de actiune

-actioneaza prin mecanism indirect, eliberand noradrenalina din terminatiile simpatice si

actioneaza, in mica masura, pe receptorii adrenergici

-efecte farmacoclinice: vasoconstrictor, creste tensiunea arteriala, efect lent cu durata mare si mai
putin intens decat cel al adrenalinei; stimuleaza inima; provoaca stimulare psihomotorie cu
indepartarea senzatiei de oboseala

-nu poate folosita timp indelungat deoarece dupa 7-10 zile apar fenomene de tahi laxie

-reactii adverse: anxietate, insomnie

-se recomanda vasoconstrictor general: in urticarie, edem Quincke, astm bronsic

2. SIMPATOMIMETICE FOLOSITE CA ANTIHIPOTENSIVE SI VASOCONSTRICTOARE

*Noradrenalina - Norepinefrina - Norartrinal

- este mediatorul chimic de la nivelul sinapselor adrenergice

- se prezinta ca o substanta cristalizata, hidrosolubila, usor oxidabila in solutii cu pH alcalin

- nu se absoarbe pe cale orala

- efectul principal este vasoconstrictia adrenergica

- efecte farmacoclinice: vasoconstrictoare; efectul cardiac este mic deoarece efectul

cardiostimulator de tip beta 1 este mascat prin re exe cardioinhibitoare si prin rezistenta
periferica crescuta

8
fi
fi
fl
fi
fi
- efecte adverse: dozele mari pot creste mult tensiunea arteriala cu risc de accidente cerebrale,
cardiace, vasculare

- nu se administreaza oral(este polara)

- se adm. in perfuzie IV lenta

- se recomanda in colapsul vascular cauzat de hemoragii masive cu hipotensiune arteriala grava,

in soc traumatic si operator, in arsuri, intoxicatii etc

*Fenilefrina (neo-sinefrina) si etilefrina (efortil)

-sunt amine simpatomimetice, necatecolice cu molecula relativ stabila

- actioneaza predominant direct asupra receptorilor adrenergici

- au efecte alfa 1 adrenergice vasoconstrictoare

- potenta este mai mica si este de durata mai lunga comparativ cu noradrenalina

- se administreaza la caine SC sau IM

- se administreaza si oral in starile de tensiune ortostatica

*Nafazolina ( rinofug)
- este un derivat sintetic cu efecte similare cu cele ale efedrinei

- se aplica local ca decongestiv nazal

- se foloseste maxim 7-10 zile datorita fenomenelor de tahi laxie

- -actioneaza prin eliberarea de noradrenalina

- -este indicata in rinitele acute seroase

3. SIMPATOMIMETICE CARDIACE

- stimuleaza contractia muschiului cardiac si cresc debitul producand tahicardie prin stimularea
receptorilor beta 1 adrenergici de la nivelul miocardului

*Dopamina - Dobutrex
- catecolamina ce stimuleaza atat receptorii adrenergici cat si pe cei dopaminergici ( DA1 si DA2)
din periferie

- este precursor al norepinefrinei

- efecte farmacoclinice: creste forta contractila a micardului marind debitul cardiac- efect beta 1
adrenergic; scade rezistenta periferica, provocand vasodilatatie mezentrica si renala- efecte
dopaminergice; dozele mari maresc rezistenta periferica totala prin efect vasoconstrictor alfa
adrenergic

-se foloseste sub forma de perfuzie IV mai ales in soc cardiogen

*Dobutamina
- este un derivat de dopamina care stimuleaza selectiv receptorii beta 1 adrenergici

- induce un efect inotropic pozitiv

- se foloseste in perfuzie IV in soc sau insu cienta cardiaca la caine

4. SIMPATOMIMETICE FOLOSITE CA: BRONHODILATATOARE, VASODILATATOARE

SI RELAXANTE UTERINE

- au predominant actiune beta 2 adrenergice

- sunt utile in astmul bronsic, afectiuni vasculospastice periferice sau iminenta de avort sau
nastere prematura

- contin un substituent voluminos la gruparea amino care nu permite xarea pe receptorii alfa

9
fi
fi
fi
 4’. SIMPATICOMIMETICE BRONHODILATATOARE

*Izoprenalina - Bronhodilatin - Izoprenalin - Isoproterenol - Isuprel

- este o catecolamina de sinteză cu acțiune predominant beta-adrenergica

- Absorbția izoprenalinei după administrarea linguală e limitată, dar utilă în criză: administrare
orală este mai puțin e cientă; absorția este mult mai rapidă după administrare inhalatorie .Se
metabolizează în organism sub acțiunea enzimei COMT

Farmacodinamie:
-prezintă un efect bronhodilatator de 2-10 ori mai intens decât adrenalina. Relaxează și
musculatura netedă vasculară, deci scade rezistența vasculară periferică și crește frecvența și
debitul cardiac cu creșterea consumului de oxigen a miocardului

Farmacotoxicologie:
-reacții adverse cu frecvență mică când e administrată corect ca dozare pe cale inhalatorie;
pozele mari produc tahicardie, palpitații, tremurături, greață, vomă . intravenos, sub formă de
perfuzii, provoacă reacții adverse grave: aritmii cardiace.

-indicatii: în tratamentul simptomatic al crizei de astm (are efect mai slab decât oriciprenalina,
salbutamol, fenoterol si terbutalina), bronșite, in amația mucoaselor și em zem pulmonar .

-se administrează obișnuit sub formă de aerosoli sau comprimate sublinguale.

! Se mai indică în șoc sau blocaj cardiac complet, deoarece are efect inotrop pozitiv( simulează
contractlitatea cardiacă); in sincopa cardiaca, brilatie ventriculara

*Orciprenalina - Astmopent - Alupent

- analog izoprenalinei cu efect de mai lunga durata

- se administreaza PO

- Efectele adverse sunt asemănătoare celor de la izoprenalina

- Prezintă tolerabilitate mai bună la administrarea pe cale inhalatorie,conferindu-i și un anumit

grad de selectivitate pe receptorii beta-2 de la nivelul aparatului respirator.

- se administreaza sub formă de aerosoli și se indică în criză de astm bronșic sau afecțiuni
respiratorii cu componentă spastică

*Salbutamol - Ventolin
- este un compus necatecolaminic cu efect bronhodilatator

- molecula este stabila

- efect durabil, activ PO si prin inhalatii

- principala indicatie este astmul bronsic

- este util si ca relaxant uterin

*Fenoterol - Berotec
- derivat de rezorcinol cu proprietati asemanatoare salbutamolului

- este un bronhodilatator ceva mai durabil

*Terbutalina - Bricanyl
- analog tertiar butil al orciprenalinei cu selectivitate relativa pe beta 2 si efect mai durabil

4”. SIMPATICOMIMETICELE TOCOLITICE

- prezintă acțiune de diminuare a motilitații mușchiului uterin, ind utile în avortul spontan și
nașteri premature .

- Recomandări: pentru tratamentul unor tulburări de dinamică uterina în cursul nașterii .

- dintre substante amintim: Fenoterol, Salbutamol, Terbutalina, Isoxuprina

4’”. SIMPATICOMIMETICE VASODILATATOARE

-unele substanțe simpaticomimetice cu acțiune beta Adrenergice sunt folosite ca vasodilatatoare
antiischemice( irigație de citară într-o anumită zonă)

10
fi
fi
fi
fl
fi
fi
-Per os sau parenterale, aceste substanțe sunt utilizate în afecțiuni vasculare spastice periferice și
sunt puțin e cace.

- dintre substante amintim: Bametan - Vasculant; Isoxuprina - Duvadilan

b) MEDICAMENTE SIMPATOLITICE ( antiadrenergice)

-substanțe care inhibă funcția sinapselor adrenergice

-actiunea substantelor simpaticomimetice se exercita in general asupra ambelor tipuri de

receptori adrenergici

-simpaticoliticele au actiune mai speci ca asupra unui anumit tip de receptori

- dupa mecanismul de actiune, se clasi ca in:

1. blocante adrenergice sau inhibitoare adrenergice sau adrenolitice

2. neurosimpatolitice sau blocantele terminatiilor adrenergice

1. BLOCANTELE ADRENERGICE DIRECTE

1’. BLOCANTELE ALFA ADRENERGICE ( alfa-blocantele)

BLOCANTELE NESELECTIVE ( alfa 1, alfa 2)

-tolazolina

-fentolamina

-fenoxibenzamina

BLOCANTE SELECTIVE ( alfa 1)

-prazosina

- terazosina

- doxazosina

Efecte farmacodinamice:
- impiedica acțiunile alfa ale adrenalinei prin blocarea electivă a receptorilor speci ci

- Împiedică vasoconstricția alfa1 adrenergica, dar nu și vasodilatația adrenergica

- Majoritatea blocantelor alfa adrenergice provoacă vasodilatație prin diminuarea controlului

simpatic Vasomotor

- Favorizează tahicardia datorită blocării receptorilor alfa2, cu eliberare crescută de noradrenalina

care acționează asupra receptorilor beta adrenergici

*Tolazolina
- este derivat imidazolic

- efecte farmacodinamice:

* blochează receptorii alfa adrenergici cu vasodilatatie

* stimulează inima, prin acțiune beta adrenergica indirectă

* simulează musculatura netedă digestiva acțiune parasimpatomimetica

- reacții adverse: sunt relativ frecvente: De exemplu, tahicardia re ex excesivă

- Contraindicații: ulcer, cardiopatie ischemică, mai ales la câine

-Indicatii: in afectiuni vasculospasmitice

*Fentolamina - Regitina
- derivat imidazolic alfa-blocant neselectiv, deci cu actiune pe :

* receptorii alfa 1 - induc un efect vasodilatator ( atat arteriolar, cat si venular), antihipertensiv

* receptorii alfa 2 - determina pierderea retrocontrolului producerii de noradrenalina ( creste

concentratia plasmatica a noradrenalinei si adrenalinei); este utilizata ca vasodilatator in afectiuni
vasculospastice

- reactii adverse: hipotensiune excesiva

*Fenoxibenzamina
- este alfa blocant neselectiv, administrabil PO, practic iesit din uz din cauza lipsei de
selectivitate

11
fi
fi
fi
fl
fi
 *Prazosina - Minipress
- derivat quinazolinic cu efect blocant alfa 1 adrenergic superselectiv, lasand neafectat
retrocontrolul noradrenalinic

- provoaca vasodilatatie si hipotensiune

- nu determina tahicardie re exa, deci nu afecteaza debitul cardiac, debitele regionale si nici
frecventa ventriculara

- este folosit ca antihipertensiv

*Terazosina si Doxazosina
-au mecanisme de actiune si e cienta similare

1”. BLOCANTELE BETA ADRENERGICE ( beta-blocantele)

- similaritatea structurala cu beta agonistii anihileaza efectul catecolaminelor asupra beta
receptorilor la nivel central, periferic presinaptic, arteriola aferenta, baroreceptori, miocardic;

-principalele efecte sunt:

* pe inima: brahicardie - se diminuează acțiunea stimulilor simpatici și al catecolaminelor; se

micșorează automatismul sinus al și cel ectopic, este intarziata conducerea atrioventriculara,
este marita perioada refractara a brelor miocardice;

* scad presiunea arteriala;

- reacții adverse: pot agrava astmul bronșic, pot avea efecte dăunătoare la animalele cu
insu cientă cardiacă ;este necesară prudentă în asocierea cu insulina sau antidiabeticele de
sinteză

*Propranololul - Inderal
- este principalul beta blocant adrenolitic care blocheaza ambele tipuri de receptori

- efecte farmacoclinice:

1. antiaritmic si antihipertensiv

2. nu produce coronarodilatatie

3. nu produce vasodilatatie

4. scade secretia de renina

5. are si actiune chinidinica

- reacții adverse: risc de deprimare cardiacă excesivă, producerea de blocuri de conducere,

tulburări ale metabolismului glucidic .

- Contraindicații: la animalele cu astm bronșic, bradicardice, diabetice, în caz de bloc Atrio-

ventriculare

- administrare: pe cale orala sau injectabil

*Metoprolol si Atenolol
- sunt beta blocante selective

- la doze terapeutice blocheaza mai ales receptorii beta 1

- sunt indicate in cazul unui risc crescut de bronhoconstrictie( exemplu astm bronsic)

2.NEUROSIMPATOLITICE

-sunt simpatolitice indirecte care blocheaza terminatiile adrenergice periferice si impiedica, prin
mecanisme diverse, eliberarea NA in fanta sinaptica

- scad sau anuleaza raspunsul la stimularea nervilor simpatici, inhiba actiunea

simpatomimeticelor indirecte, deoarece impiedica eliberarea de NA

- potenteaza actiunea simpatomimeticelor directe realizand o denervare sinaptica de natura

chimica

2’. SIMPATICOLITICELE CU ACTIUNE CENTRALA

*Alfa - metildopa - Aldomet - Dopegyt

-substitue dopa ducand la formarea alfa-metil-noradrenalinei, un fals mediator cu a nitate
superioara

-acesta actioneaza la nivelul unor structuri alfa-adrenergice din creier si determina inhibarea
simpaticului periferic cu consecinte hipotensive

12
fi
fl
fi
fi
fi
 -actioneaza si asupra receptorilor presinaptici alfa2, inhiband eliberarea mediatorului
adrenergic(are loc diminuarea uxului simpatic central cu predominanta vagala consecutiva,
rezultand un efect central inhibitor alfa-adrenergic)

-reactii secundare: uscaciunea mucoaselor, sedare, tulburari de dinamica sexuala, hipertensiune

arteriala ortostatica, hemoliza, toxicitate hepatica.

-contraindicatii: stari depresive severe, anemie hemolitica, hepatita cronica activa

*Alfa - metiltirozina
- impiedica formarea catecolaminelor

*Clonidina (Catapresan), xilazina, medetomodina, dexmedetomidina, romi dina

- stimuleaza selectiv receptorii alfa2, provoaca inhibitie simpatica, impiedicand eliberarea NA in
fanta sinaptica

- reactii secundare:uscaciunea mucoaselor, sedare(somnolenta)- efecte care scad in timp

- indicatii: hipertensiunea arteriala medie si severa

- contraindicatii: in stari depresive

2”. SIMPATICOLITICELE CU ACTIUNE PERIFERICA

*Guanetidina - Ismelin
-este un derivat de guanidina cu structura cuaternara de amoniu

-proprietati neurosimpatolitice datorita impiedicarii eliberarii NA la nivelul neuronilor periferici

adrenergici ( postganglionar), unde se acumuleaza si stabilizeaza membrana presinaptica.

-datorita paraliziei periferice a simpaticului, guanetidina diminueaza controlul vasomotor tonic si

re ex ( scade debitul cardiac si debitele regionale: renal, coronarian si cerebral; blocheaza
barore exele, induce somnolenta, astenie, tulburari de dinamica sexuala)

- folosit ca antihipertensiv in forme avansate de hipertensiune arteriala

- greu de manuit terapeutic deoarece exista o diferenta mica intre doza e cace si cea care
produce colaps ortostatic

- determina efect rebound la intreruperea brusca a tratamentului

- contraindicatii: in insu cienta coronariana, insu cienta renala si insu cienta cardiaca cronica

2”’. SIMPATICOLITICELE CU ACTIUNE MIXTA( centrala si periferica)

*Rezerpina - Hiposerpil - Raunervil

-este un alcaloid indolic cu actiune inhibitoare asupra terminatiilor simpatice si asupra unor
terminatii adrenergice din creier

-efectul se datoreaza epuizarii depozitelor de NA prin impiedicarea transportului activ, care

asigura captarea mediatorului in granulele de depozit( expunand-o astfel degradarii prin MAO)

-folosita ca antihipertensiv- provoaca hipertensiune arteriala datorita diminuarii controlului

simpatic vasomotor

-are actiuni tranchilizante si neuroleptica datorita epuizarii depozitelor de catecolamine si

serotonina din SNC

-reactii adverse: hipotensiune excesiva, sedare

-se adm. injectabil IM in urgente; in cazul adm orale , efectul hipotensiv este slab, se instaleaza
lent si este de lunga durata

-dezavantaje: are e cienta modesta ( utilizarea sa este in declin), dar aceasta poate creste prin
asocierea cu diuretice; hiperaciditate gastrica; sindroame extrapiramidale

*Iohimbina
- este un alcaloid

- pulbere alba, amara, greu solubila in apa

- produce vasodilatatia, in sfera abdominala si a organelor genitale

- toni ca uterul, iohimbina se poate folosi in hipotonia uterina postpartum etc.

- se prepara solutii proaspete care se adm SC in doze de 200-300 mg la animale mari si 0,5-1
mg la animale mici

13
fl
fi
fl
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
 *Disul ram
-scade depozitele de catecolamine

ALCALOIZI DIN SECARA CORNUTA

ERGOPEPTINELE:
a)Ergotamina:

-are in principal actiune vasoconstrictoare predominant in teritoriul carotidian

-vasoconstrictia se datoreaza stimularii alfa-adrenergice si a receptorilor serotoninergici

-la doze mari provoaca vasoconstrictie marcanta, cu risc crescut de ischemie acuta.

-la doze toxice are si proprietati blocante alfa-adrenergice

b)DIHIDROERGOTAMINA

-are efect vasocontrictor in teritoriul carotidian( la om ind indicata in tratamentul migrenei).

-contracta electiv venele, ind utila in hipotensiune ortostatica si in pro laxia trombozei venoase

c)DIHIDROERGOTOXINA

-are efect blocan alfa-adrenergic, producand vasodilatatie, in special in teritoriul cerebral si

imbunatatind metabolismul neuronal

d)BROMOCRIPTINA

-produce stimulare dopaminergica centrala

-este folosita in tratamentul bolii Parkinson la om

AMIDELE ACIDULUI LISERGIC:

a) ERGOMETRINA si METILERGOMETRINA:

-cresc tonusul musculaturii uterului prin stimulare alfa-adrenergica, acest ind folositor in
pro laxia metroragiilor postpartum ( eliminarea resturilor placentare)

b) METISERGIDA

-provoaca vasoconstrictie in domeniul carotidian prin stimulare adrenergica si serotoninergica

-folosit la oameni in pro laxia acceselor de migrena

c) LISERGIDA sau LSD

-proprietati psihomimetice, halucinogene, prin actiune antiserotoninica si stimulanta

dopaminergica la nivelul SNC

C) BLOCANTE (PARALIZANTE) NEUROMUSCULARE

a) SUBSTANTE CU ACTIUNE ASUPRA GANGLIONILOR VEGETATIVI

-la nivelul ganglionilor vegetativi se face sinapsa intre bra pre- si cea postganglionara

-mediatorul chimic ziologic la acest nivel este acetilcolina, care actioneaza asupra unor receptori
speci ci denumiti nicotinici sau N-colinergici, intrucat reactioneaza electiv cu nicotina

-subst. care actioneaza asupra receptorilor nicotinici se impart in 2 grupe: nicotinice si

ganglioplegice

1.SUBSTANTE NICOTINICE
-nicotinicele in doze obisnuite stimuleaza ganglionii vegetativi, iar la doze mari produc paralizie

-actiunea se exercita asupra receptorilor colinergici de pe membrana postsinaptica la nivelul

membranei neuronilor ganglionari.

*Nicotina
-este un alcaloid obtinut din frunzele de tutun

- se prezinta ca un lichid uleios incolor, inodor si foarte volatil, solubil in apa

- in contact cu aerul capata culoare usor galbuie

14
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 - este o substanta foarte toxica

- efectele nicotinei: stimuleaza receptorii ganglionari simpatici si parasimpatici cu efecte

muscarinice si efecte adrenergice; pe organele cu inervatie dominant parasimpatic determina
efecte muscarinice; pe organele cu inervatie dominant OS determina efecte adrenergice; pe
organele cu inervatie echilibrata, la doze mici determina efecte muscarinice, la doze medii da
efecte adrenergice iar la doze mari determina paralizie

! Ganglionii PS sunt mai sensibili , ei reactionand la doze mici

*Lobelina
-efecte asemanatoare nicotinei dar mai putin intense si toxicitate mai mica

-se utilizeaza pentru actiunea sa stimulatoare asupra respiratiei prin efect excitant direct asupra
centrului respirator bulbar si re ex , prin intermediul glomusului carotidian

2.MEDICAMENTELE GANGLIOPLEGICE
- Se mai numesc si gangliolitice, blocante ganglionare, deconectante ganglionare

*Pentoliniul si trimetafanul
- nu pot administrate decat IV

- au latenta scazuta , 1-2 minute iar durata efectului este foarte scurta, aprox. 10 min

! Fiind substante cu efect foarte controlabil, se administreaza in marile urgente hipertensive si

pentru controlarea hemoragiei, prin scaderea tensiunii arteriale in interventiile chirurgicale
sangerande.

b) SUBSTANTELE CURARIZANTE
- produc paralizia muschilor striati prin blocarea transmiterii excitatiei de la nervi la muschi, cu
pastrarea excitabilitatii directe a muschilor

- sunt blocante neuromusculare care relaxeaza, apoi paralizeaza musculatura striata

- in functie de volumul moleculei, curarizantele se impart in : pahicurare si leptocurare

- dpdv al mecanismului de actiune, se impart in: depolarizante sau acetilcolinomimetice

PAHICURARELE
-sunt curarizante antidepolarizante

-primul medicament cunoscut este curara care contine un alcaloid numit tubocurarina

*Tubocurarina
-determina paralizia asca a musculaturii steiate

-paralizia se instaleaza intr- o anumita ordine, in functie de doza: muschii gatului, muschii
trunchiului, m. intercostali, m. diafragmei

-are caracter polar

-nu se adm pe cale orala, ci doar IV

-efectul curarizant apare in circa 1 minut, atingand nivelul maxim in 5 minute, si incepe sa scada
dupa 20 de minute

-paralizia dureaza circa 30-60 minute

-in cazul adm unei doze mari si a paraliziei, exista un antidot: subst care inhiba colinesteraza;
aceste substante cresc in cantitatea de acetilcolina in fanta sinaptica; astfel, acetilcolina
deplaseaza curarea de pe receptorii nicotinici

-se foloseste in situatiile in care este indicata relaxarea musculaturii - in anestezia generala

-efectele mai sunt folosite si in: reducerea fracturilor vechi; relaxarea muschilor pt punerea cap la
cap a oaselor;

-este contraindicata in miastenia gravis si trebuie folosita cu prudenta la animalele alergice si cu

boli vasculare

! Aceste efecte adverse pot aparea e la doze mari, e la injectarea rapida a curarizantelor

15
fi
fl
fl
fi
fi
 *Galamina - Flaxedil
- mai bun decat tubocurarina

- acelasi efect cu tubocurarina, dar efectul ganglioplegic si eliberarea de histamina sunt slabe

- -produce efecte parasimpatolitice

*Pancuroniu, atracuriu, alcuroniu, pipecuroniu, vecuroniu, mivacuriu, rocuroniu, doxacuriu

-curarizante cu o structura steroidica si cu potenta superioara galaminei

- efectul se instaleaza rapid, aprox 1 minut, si se mentine mai putin de o ora

- administrare IV, rapid determina tahicardie si hipertensiune

Pahicurarele au o perioada de latenta lunga si efect de durata.Nu pot folosite la relaxarea

musculaturii gatului pentru intubare

LEPTOCURARELE

*Decametoniu - Sincurina - Dekarina

- are 2 grupari de amoniu

- efect curarizant depolarizant mai prelungit, cu greu de controlat deci este putin folosit

*Suxametoniu - Succinilmetoniu - Succinilcolina

- avantajoasa folosirea sa in intubatia traheala

- reprezinta medicatia de electie in intubatia traheala

*Suxametoniu
- nu blocheaza receptorii nicotinici ci ii stimuleaza producand depolarizarea

- stimularea prelungita a receptorilor nicotinici duce la paralizia acestora

D. INHIBATORI DE COLINESTERAZA
- substante care inhiba colinesteraza, determinand cresterea cantitatii de acetilcolina in sinapse
si avand efecte muscarinice si nicotinice

- asupra organelor cu inervatie dominant parasimpatica, determina efecte muscarinice

- asupra organelor cu inervatie dominant ortosimpatica, determina efecte adrenergice

- exista 2 categorii de inhibitori

a) INHIBITORI CE AU IN STRUCTURA LOR GRUPARI DE AMONIU

-se xeaza reversibil pe colinesteraza, inhiband activitatea acesteia pentru o perioada scurta de
timp, cateva ore

b) INHIBITORI CU STRUCTURA ORGANOFOSFORICA

-se xeaza ireversibil pe colinesteraza, inhiband activitatea acesteia pt o perioada lunga de timp-
sute de ore

! Acesti inhibitori nu sunt folositi ca medicamente

-sunt substante foarte toxice si se folosesc ca insecticide sau ca arme chimice

II. SUBSTANTE CU ACTIUNE PREDOMINANTA ASUPRA SISTEMULUI

NERVOS CENTRAL
A. MEDICATIA DEPRESOARE A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
-controlul si prevenirea durerii reprezintă punctul central în practica anestezica

-este esențial ca anestezistul, chirurgul și chiar medicul veterinar să înțeleagă procesele ziologice
care duc la percepția durerii și reacția pacientului la acest proces

16
fi
fi
fi
fi
 -în ultimă instanță, atenție deosebită acordată pacienților anesteziați se traduce prin controlul
durerii și menținerea homeostaziei organismului în prezența agenților nocivi care provoacă durere

a) DUREREA LA ANIMALE
-animalul e el bolnav sau rănit, se retrage fără a se hrăni într-un loc liniștit, întunecat, fără ca
raportul dintre acest comportament și durere să e evident, numai că, probabil, el caută și
conservă prin imobilizare o poziție cat mai antalGică

CLASIFICAREA SUBSTANTELOR DEPRIMANTE ALE SNC SI A METODELOR DE CONTROL AL

DURERII

1. MEDICAMENTE CU ACTIUNE NESELECTIVA ASUPRA SNC

-Narcotice sau anestezice generale- produc pierderea cunostintei, a sensibilitatii si a re ectivitatii

- Hipnotice - favorizeaza instalarea unui somn asemanator celui ziologic

- Sedative - isi manifesta actiunea prin deprimare psihomotorie, cu linistire, micsorarea

performantelor, uneori somnolenta

2. MEDICAMENTE CU ACTIUNE SELECTIVA ASUPRA UNOR FUNCTII ALE SNC

-Tranchilizante - diminua starea de tensiune psihica si anxietatea, reechilibreaza tonusul senzitivo-
motor

- Neuroleptice ( tranchilizante majore) - scad tensiunea nervoasa, reechilibreaza tonusul afectiv si

emotional, cu actiune antipsihotica si efecte vegetative si neurologice

- Anticonvulsivante - scad intensitatea sau impiedica aparitia convulsiilor experimentale si a celor

intalnite in patologia umana si veterinara

- Antiparkinsoniene - au efecte terapeutice favorabile in sindromul parkinsonian inhiband variabil

cele trei simptome principale: rigiditatea, tremurul si hipokineza

- Miorelaxante - diminua tonusul musculaturii striate prin actiune la nivelul SNC

- Analgezice morfomimetice - diminua sau suprima durerea prin actiune centrala, modi cand
perceperea durerii si reactia la durere

- Analgezice- antipiretice - diminua sau suprima durerea si febra

- Anestezie generala - substanta actioneaza asupra cortexului

- Anestezie regionala - substanta actioneaza asupra cailor de conducere senzitive

- Anestezie locala - substanta actioneaza asupra terminatiilor nervoase periferice

a) SUBSTANTE DEPRESOARE ALE SNC

1. ANESTEZIA GENERALA PE CALE INHALATORIE

1’. ANESTEZICE GENERALE INHALATORII

*Protoxidul de azot ( NO2)

-amestec de protoxid de azot si oxigen

- nu este su cient pentru a provoca o anestezie generala la carnivorele domestice

- asocierea sa cu oxigenul si alte anestezige volatile prezinta multe avantaje

- permite reducerea concentratiei de anestezic volatil in interiorul amestecului gazos inhalat,

diminua astfel actiunea lor depresiva asupra functiilor respiratorie si cardio-vasculara
- nu se recomanda cand:
* de ecare data cand aerul este retinut intr-un organ sau in unele cavitati ( pneumotorax, ocluzie
intestinala), prin presiunea sa partiala puternica si solubilitatea sa scazuta in sange, NO2 difuzeaza
rapid spre aceste cavitati

*Cloroform - Triclormetan - CHCl3

-lichid incolor, limpede, volatil, cu miros caracteristic, gust dulce, arzator

la pisici si rumegatoare mici, datorita instalarii hiperemiei si hipersecretiei, se pot produce

bronhopneumonii ab ingestis.Pentru a evita aceste neajunsuri se recomanda atropinizarea
animalelor supuse anesteziei

-cabalinele si carnivorele suporta bine narcoticul, dar este bine sa e precedat de o prenarcoza

-cea mai buna combinatie narcoica pentru caine este preparatul A.C.E ( 1 parte alcool dietilic, 2
parti cloroform si 3 parti eter)

17
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
 -porcul si pasarile suporta bine cloroformul

*Eter dietilic - Dietileter -C2H5-O-C2H5

- volatilitate mare, narcoza se instaleaza greu, ind necesare doze mari

- eterul produce cresterea secretiei bronhice cu posibilitatea aparitiei fenomenelor de obstructie

si de aceea se contraindica la animalele cu afectiuni pulmonare, hepatice si renale

- relaxarea musculara este aproape completa

- mentine in limite normale circulatia si respiratia

*Clorura de etil - Kelen - C2H5Cl

-foarte volatil, in amabil

-efect narcotic rapid dar super cial

- se recomanda ca anestezic de suprafata in mica chirurgie (linistirea durerii in entorse, mialgii)

*Halotan - Narcotan - Fluothan - C2HF3BrCl

-lichid volatil, nein amabil

-anestezic cu potenta medie si toxicitate mica

-efect iritant respirator si nu duce la aparitia secretiilor traheobronhice

-determina o buna relaxare scheletica prin mecanism central

- potenta anestezica de 2 ori mai mare decat cloroformul si de 4 ori mai mare decat eterul

- dezavantaje: este toxic hepatic, produce hipotensiune si aritmie cardica

- uneori produce polipnee

- recomandat in anestezie generala

*Metoxi uran - Penthran - Metofan - Ch2Cl2-CF2-O-CH3

-eter halogenat foarte activ

- inductia de lunga durata, analgezia de buna calitate, ind cel mai activ anestezic inhalator

- nu este iritant pentru caile respiratorii

- relaxarea musculaturii scheletice este puternica

- nu relaxeaza uterul, putand folosit pentru realizarea in timpul nasterii distocice

- este nefrotoxic, ceea ce limiteaza utilizarile indelungate

- sensibilizeaza in aceeasi masura ca si halotanul, miocardul pentru catecolamine, insa acest

fenomen este mai putin important decat in cazul halotanului

- prin solubilitatea sa plasmatica puternica, inductia si trezirea sunt lente, din aceasta cauza este
rar utilizat pentru inductia prin inhalatie

*En uran - Ethrane - CHFCl-CF2-O-CHF2

-eter halogenat nein amabil

-depresor respirator puternic

- deprima contractilitatea cardiaca si determina o analgezie si o miorelaxare excelenta

- o buna premedicatie este necesara pentru a limita aceste fenomene de agitatie din timpul
inductiei si a trezirii

- inductie de 4-6%

- efectele secundare constau in vasodilatatie cerebrala, cresterea debitului sanguin cerebral si

implicit a presiunii inracraniene

- induce miorelaxare si modi ca efectul paralizant al substantelor blocante neuromusculare

*Iso uran - Forane - Aerrane -CF3CHCl-CF2-O-CHF2

-nu provoaca fenomene de agitatie caracteristice en uranului

- nu sensibilizeaza miocardul la catecolamine

- se observa diminuarea contractilitatii cardiace; totusi, o compensatie simpatica tinde sa

mentina crescut debitul cardiac

- determina deprimarea SNC

- induce vasodilatatie cerebrala

- induce miorelaxare si modi ca efectul paralizant al substantelor blocante neuromusculare

*Des uran - Suprane - CF2H-O-CFH-CF3

-nou agent anestezic volatil introduc de curand in medicina veterinara, ind testat pe o varietate
larga de specii de animale

18
fl
fl
fl
fl
fl
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
 - solubilitate scazuta in sange, aspect care contribuie la cresterea preciziei de control a inductiei,
mentinerii si trezirii din anestezie

- determina deprimarea SNC

- induce vasodilatatie cerebral, actiune similara cu cea observata la halotan si iso uran

- contractilitatea muschiului miocard este deprimata

- deprima in functie de doza si respiratia ca si celelalte anestezice volatile

- deprima si uxul sanguin hepatic dar nu este asociat cu efecte hepatotoxice la om si la soarece

- nu prezinta potential nefrotoxic

- induce miorelaxare si modi ca efectul paralizant al substantelor blocante neuromusculare

- induce hipertermia maligna la suine

*Sevo uran - (CF3)2CHF-O-CH2F

- deprima rezistenta vasculara si rata metabolica cerebrala

- creste presiunea intracraniana si nu induce convulsii la caine

- cu exceptia faptului ca induce o crestere a FC, actiunile sevo uranului la nivelul sistemelor
respirator si circulator sunt cantitative si calitative asemanatoare cu cele ale iso uranului

- este degradat de catre calcea sodata, poate induce nefrotoxicitate

1’’. ANESTEZICE GENERALE INJECTABILE

- au actiune de scurta durata

- produc anestezie super ciala si rapida, fara efecte neplacute

- aceste narcotice actioneaza gradat, in functie de doza ele putand narcotice sau hipnotice, pe
masura ce dozele cresc

- in cazul dozelor foarte mari, se instaleaza coma si moartea

*Clorhidrat - Hidrat de tricloracetaldehida - CCl3-Ch(OH)2

- miros de pepene galben si gust amarui, cristale solubile in apa, iar in prezenta aerului se
volatilizeaza si se liche aza

- iritant pt tesuturi, deci nu se va injecta IM sau SC, ci strict IV, iar PO sau per rectum solutiile nu
vor depasi concentratia de 5%, in mucilagii

- se poate folosi la majoritatea speciilor, dar in mod deosebit la cal, IV, PO, Per rect sau
intraperitoneal

- se utilizeaza numai pentru producerea narcozei super ciale

- daca este nevoie de narcoza profunda, clorhidratul se combina cu sulfatul de magneziu

- produsul comercial se numeste EQUITENSIN

*Cloraloza
-produs de condensare al clorhidratului cu glucoza

- pulbere alba, greu solubila in apa calda

- se recomanda la rumegatoare mici si caini, IV

*Alcool etilic - C2H5OH

-actioneaza ca anestezic general, cu inducere de faza excitatorie aparenta, cu depresiunea
centrilor durerii

-narcoza cu alcool este foarte bine suportata de rumegatoarele mari, administratea facandu-se
PO, sau IV; dozele se dilueaza cu apa pana la o concentratie 30-33 grade, practic 1 parte de
alcool si doua parti de apa

- dozele mari de alcool produc narcoza profunda, rezultatul ind depresia puternica a centrului
respirator

- in intoxicatii cu alcool se recomanda excitanti ai SNC, inhalatii de amoniac, pentetrazol etc

*Uretan - C3H7NO2
-carbamat de etil, este o pulbere alba, foarte solubila in apa

-narcotic de lunga durata, pt animalele de laborator

19
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fl
fl
 1’’’.HIPNOTICE, TRANCHILIZANTE SI SEDATIVE
- in uentarea gradata a SNC se face cu hipnotice, tranchiliante si sedative, in timp ce
in uentarea brusca se face cu ajutorul anestezicelor

- gradele deprimarii SNC sunt in functie de doza administrata

-la doze minime se obt un efect anxiolitic

-la doze din ce in ce mai mari se obtin urmatoarele efecte:sedarea, somn hipnotic, somn
anestezic sau coma controlata, moarte

- din aceasta clasa fac parte barbituricele si benzodiazepinele

BARBITURICELE
-efecte mai moderate, mai usor de controlat

-efectul sedativ- reprezinta deprimarea globala a functiilor SNC

-sedarea produce:

- scaderea activitatii cerebrale si a capacitatii motorii

- latenta mai mare de instalare a re exelor neconditionate

- relaxare musculara- este utila in unele stari spastice intalnite frecvent in patologia
coloanei vertebrale, ce produce contractura re exa a musculaturii si comprima nervii spinali intre
corpurile vertebrale

-nu produce analgezie

-produc amnezie anterograda

-se folosesc in anestezia generala, in medicatia preanestezica datorita efectului anxiolitic

-potenteaza efectele anestezicelor generale

-sedarea se obtine cand administram medicamente de tip sedativ sau hipnotic asociate cu alte
categorii de medicamente: rezerpina, clonidina, xilazina, medetomidina, detomidina etc

- la doze mari se obtine efectul hipnotic, care este un efect de favorizare a instalarii si mentinerii
somnului

-in uenteaza mai mult somnul ziologic comparativ cu benzodiazepinele

-tratamentul cu hipnotice se recomanda pentru urmatoarele efecte farmacoclinice:

anticonvulsivant, antispasmotic, antagonic pt substantele excitate ale SNC si antidiuretice

MECANISMUL DE ACTIUNE AL BARBITURICELOR SI A BENZODIAZEPINELOR

-actioneaza la nivelul receptorilor GABA( GABA este un neurotransmitator inhibitor la nivelul SNC)

-receptorul GABA este o proteina ce formeaza cu canalul de Cl un complex cu 4 subunitati: 2

subunitati alfa si 2 subunitati beta

- xarea pe receptorii GABA si actionarea lor produce deschiderea si mentinerea deschisa a

canalelor de Cl

-barbituricele favorizeaza mentinerea deschisa a canalelor de Cl

-benzodiazepinele modi ca conformatia receptorilor, iar GABA se xeaza mai bine

Efecte farmacodinamice:

- sedare

- efecte anticonvulsivante

- scaderea sensiblitati nervoase la diferiti stimuli

- scaderea activitatii cerebrale

Antagonistii GABA blocheaza receptorii GABA; unul dintre acestia este FLUMAZENIL - o
benzodiazepina antagonista, care se administreaza in intoxicatiile cu benzodiazepine. Alti
antagonisti sunt: BICULINA, PICROTOXINA
FLUMAZENILUL este util pentru controlul anesteziei cu benzodiazepine, avand o durata de
actiune scurta si scoate animalul din anestezie.Poate trata si anxietatea.

Utilizarea barbituricelor si a benzodiazepinelor ca anxiolitice: barbituricele sunt sedativ-hipnotice,

iar benzodiazepinele sunt sedativ-anxiolitice.Folosirea cronica a acestora duce la cresterea
tolerantei la animal si la dependenta la om.

20
fi
fl
fl
fl
fi
fi
fl
fl
fi
 FENOBARBITALUL ESTE CEL MAI PUTERNIC INDUCTOR ENZIMATIC

La benzodiazepine se poate scrie un efect inductor enzimatic ce este neglijabil.Au efect rezidual
scurt(2-6 ore)

*Fenobarbital
-creste metabolismul altor medicamente

- asocierea fenobarbitalului cu anticoagulante orale creste riscul trombozelor pentru ca

anticoagulantele se metabolizeaza repede, in aceasta situatie se creste doza de anticoagulante

- daca se doreste oprirea tratamentului cu fenobarbital, doza de anticoagulante ind mare, poate
aparea riscul unor hemoragii

- dipare protectia contraceptiva la femelele carora li s-au administrat substante contraceptive -

blocante ale ciclului sexual cu risc crescut de sarcina

- in cazul por riilor hepatice, fenobarbitalul stimuleaza acumularea de por rine in tesuturi,
acestea avand toxicitate mare pentru sistemul nervos si muschi, determinand paralizii

- este folosit in tratamentul icterului neonatal, pentru inducerea activitatii enzimelor implicate in
metabolismul bilirubinei

Barbituricele au efect inductor enzimatic mai intens, cu atat perioada de actiune mai lunga.Au
efect rezidual lung

*Amobarbitalul, Ciclobarbitalul, Septobarbitalul

-au durata scurta de actiune(2-6 ore) si nu au efect inductor enzimatic

Farmacotoxicologie:
- la BARBITURICE se produce mai repede moartea

- se recomanda spalatura gastrica, voma, alcalinizarea urinei pentru eliminarea mai rapida a
toxicului acid( se administreaza bicarbonat de sodiu parenteral), sustinerea functiei
respiratorii, sustinerea functiei circulatorii

- folosite ca anestezice generale, deprima respiratia si cordul, deoarece deprima bulbul

inainte de a deprima maduva

- nu se administreaza Flumazenil in intoxicatii pentru ca o agraveaza

- la BENZODIAZEPINE, intoxicatia nu este asa de grava si este putin probabil ca pacientul sa

moara. Se administreaza Flumazenil

INTOXICATIA CRONICA:

-daca dependenta apare la un stupe ant cu durata scurta, se inlocuieste drogul cu un

medicament cu durata lunga de actiune.Se realizeaza astfel dependenta controlata, prin scaderea
treptata a dozei, astfel sindromul de abstinenta apare mai tarziu si este de intensitate mai mica

a*) SUBSTANTE HIPNOTICE

DERIVATII ACIDULUI BARBITURIC

- barbituricele sunt derivati de malonil uree( acid barbituric)

- administrarea oral, reactal sau parenteral ( i.m, i.v), barbituricele se absorb foarte bine, difuzand
in toate tesuturile si lichidele din organism

- Eliminarea lor și a metabolițiilor se face renal prin ltrare glomerulara și în retroresorbție tubulară
și mai puțin prin bilă, fecale sau lapte

- Barbitalul si Fenobarbitalul pot produce fenomene de cumulare daca se administreaza zilnic, in

cantitati mici.

- ca durata de actiune, barbituricele se impart in 4 grupe:

- cu durata lunga de actiune ( 8-12 ore)- sedative: Barbital, Fenobarbital

21
fi
fi
fi
fi
fi
 - cu durata medie de actiune ( 4-6 ore) - hipnotice: Amobarbital, Ciclobarbital

- cu durata scurta de actiune( 2-3 ore)- narcotice scurte: Pronarcon

- cu durata foarte scurta de actiune - narcotice ultrascurte: Tiopental, Kemital

*Fenobarbital sodic - Gardenal - Luminal

- pulbere alba, solubila in apa si are actiune prelungita

- solutia apoasa de 10% se poate administra iv

- se recomanda ca sedativ, hipnotic, anticonvulsivant, antispasmotic, antidot in intoxicatiile cu

stricnina in doze de: 10-15 mg/kgc la carnasiere, 10 mg/kgc la animalele mari si 20 mg/kgc
pana la 2 mg/kgc la porci

*Amobarbital - Dormital - Amytal

-sarea sodica este o pulbere inodora, amara, usor solubila in apa- se absoarbe bine in tubul
digestiv

*Hexobarbital - Hexenal - Epivan

-pulbere cristalina, alba, amara, usor solubila in apa(sarea sodica)

-se prepara solutii ad-hoc 10% pt administrari iv

- se recomanda in prenarcoza

* Tialbarbital - Kemital
-sarea sodica- solubila in apa, utilizata sub forma de solutii ad-hoc 10% in administrati iv, lent, ce
induce o narcoza de aproximativ 15 minute

* Tiopental - Pentotal - Nemobutal - Rompental

- pulbere lio lizata, din care se prepara solutii proaspete 2,5-5% care se administreaza strict iv

b*) SUBSTANTE TRANCHILIZANTE ( psihotrope)

- sunt substante care se caracterizeaza prin actiunea lor calmanta, prin reducerea tensiunii
psihice, contribuind la diminuarea sau inlaturarea starilor de agitatie, a tulburarilor emotionale

- recomandari ale acestor substante:

- in faza de excitatie a unor afectiuni nervoase

- linistirea animalelor din gradina zoologica

- linistirea animalelor in vederea unor interventii de diagnostic sau terapeutic

- potentarea narcozei sau a anesteziei locale

- relaxarea musculaturii netede si striate

- prevenirea socului operator

-se impart in: tranchilizante minore sau propriu-zise( ataractice, anxiolitice) si tranchiizante
majore(neuroleptice sau neuroplegice)

Tranchilizantele propriu-zise sau benzodiazepinele ( minore):

-produc o liniste psihica, cu efect ataractic, anxiolitic, miorelaxant(anticonvulsivante si
antispasmotice) si antihistaminic

Tranchilizante majore sau neuroleptice:

- pe langa actiunea linistitoare a tranchilizantelor propriu-zise sunt, in plus, si psiholitice,
diminuand activitatea spontana, reactiile emotionale, fenomenele de excitatie psihomotorie, de
agresivitate

- potenteaza mai puternic dcat tranchilizantele minore actiunea narcoticelor, hipnoticelor si

analgezicelor

- produc depresie vegetativa mai intensa

A. TRANCHILIZANTELE PROPRIU-ZISE ( MINORE) - BENZODIAZEPINELE

*Diazepam - Seduxen - Relanium - Valium

22
fi
 - apartine grupei benzodiazepinelor

- pulbere cristalina, alba, greu solubila in apa

- actiuni tranchilizante, miorelaxante si anticonvulsivante

-
- la inceputul tratamentului efectiv este relativ scurt, dar prin tratament prelungit devine durabil

*Midazolam - Dormicum
- este o imidazobenzodiazepina

- poate utilizata pentru inductia anestezei la caine

- in medicina omului, este utilizat pentru proceduri de diagnostic si terapeutice sau pentru
preinductia anesteziei

- comparativ cu tiobarbituricele, el induce efecte depresante cardiopulmonare de o mai mica

intensitate

- ind solubil in apa, se poate combina cu alti agenti anestezici si nu are tendinta de a se cumula
in organism dupa repetarea dozelor

- reduce volumul de sange cerebral si creste rezistenta vasculara cerebrala

- se adm IV si IM

*Hidroxizin - Atarax - Placidol - Vistaril

- tranchilizant antiemeic, miorelaxant, antihistaminic

- se comporta ca un antiaritmic de tip chinidina

- se recomanda in tulburari neorovegetative si de comportament

*Clordiazepoxid - Librium - Napotom

- tot o benzodiazepina, prezentat sub forma de drajeuri

- folosit mai mult la caini

B. NEUROLEPTICE ( TRANZHILIZANTE MAJORE)

-pot in uenta functiile cognitive: perceptiile, senzatiile, gandirea

- daca se administreaza in doze su cient de mari, produc semne si simptome ce constituie un

sindrom neuroleptic caracterizat prin: sedare, efect antipsihotic, sindrom extrapiramidal,
sindrom vegetativo-litic si endocrin

! Oricat s-ar mari doza, profunzimea sedarii nu creste foarte mult. Coma apare la doze foarte mari.

-produc scaderea agresivitatii; efectul antiagresiv ind utilizat pentru calmarea animalelor
nervoase si furioase

Mecanismul de actiune al neurolepticelor:

-neurolepticele blocheaza receptorii dopaminergici

-in SNC exista zone bogate in receptori dopaminergici asupra carora neurolepticele actioneaza:
sist. limbic, nigrostriat, hipotalamusul, nucleul motor al vagului, brele intertalamice;

Substantele Neuroleptice( tranchilizantele majore)

*Clorpromazina - Clordelazin - Largactil - Plegomazin

-derivat de fenotiazina

- se utilizeaza clorhidratul si maleatul

- pulbere alba, solubila in apa, ce se absoarbe digestiv, se metabolizeaza in cat si se elimina

urinar

- este considerata si prototipul medicamentos al neurolepticelor fenotiazinice

- utilizata intr-o masura mai redusa in medicina veterinara ca agent preanestezic la caine,
putandu-se administra pe cale iv, im sau sc

- proprietatile sale farmacologice sunt asemanatoare cu cele ale acepromazinei, dar are o durata
mai lunga de actiune

- se poate adm ca sedativ si neuroleptic PO, im sau iv

- produce depresia SNV simpatic cu deprimare centrala si periferica si mobilizarea

catecolaminelor

23
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
- diminua presiunea arteriala, blocheaza receptorii alfa-adrenergici, echilibreaza presiunea
venoasa centrala, produce bradicardie intermitenta si bradipnee la caine, fapt penru care se
recomanda atropinizarea animalelor inainte de administrarea ei pt a diminua sau chiar a preveni
efectele vagale

- efect antiemetic la caine si pisica

- induce prin actiune centrala, hipotermia

- durata de 6-12 ore, in functie de doza adm

*Levomepromazina - Nozinan
-derivat denotiazinic

- actiune intensa anxiolitica, mai puternica decat clorpromazina

- se abs repede pe cale dig si este utilizata in tulburari de comportament, in preanestezie si in

alergii

*Promazina - Romtiazin - Delazin

-derivat fenotiazinic

- se foloseste la animale mari, IV sau IM

*Acepromazina - Vetranquil
- unul dintre cele mai utilizate neuroleptice fenotiazinice

- recomandat la toate speciile de animale, inclusiv cele salbatice

- diminueaza activitatea motrica si calmeaza pacientii

- este antiemetica si antihistaminica

- protejeaza miocardul impotriva activitatilor aritmogene ale catecolaminelor

- perturba centrii vasomotricitatii si inhiba receptorii alfa1- adrenergici din sistemul simpatic

- la caini cu stare buna de sanatate si intretinere, acepromazina nu produce hipotensiunea prin

administrare iv

- se adm IM sau IV

*Propionilpromazina - Combelen
-derivat fenotiazinic

-este de 2,5 ori mai puternic decat clordelazinul, dar cu toxicitate mai redusa

-se adm SC,IV sau IM

*Droperidol
- derivat de butirofenona, cu activitate neuroleptica de 400 de ori mai mare decat clorpromazina

- se utilizeaza mai ales la caine in neuroleptanalgezie in asociatie cu Fentanyl, IM sau IV

c*) SUBSTANTE SEDATIVE

- pentru deprimarea starii de excitabilitate a SNC ( starilor de surescitare care apar consecutiv
dezechilibrului dintre procesele de excitatie si cele de inhibitie)

- se utilizeaza cu efect sedativ, care produc o reducere a reactiilor psihovegetative

- spre deosebire de hipnotice, sedativele nu prouc somn ci doar liniste cu deprimare centrala

- din grupa sedativelor se folosesc: bromurile se sodiu, potasiu, litiu, amoniu; pulberi cristaline,
inodore, hidrosolubile cu gust sarat

- bromurile se administreaza PO, in doze de 25-50 mg la anim mari si 200 mg la cele mici, in
multa apa sau in mucilagii, care se pot repeta de 3 ori pe zi

- astazi, aceste subst sedative sunt mai putin utilizate din cauza efectului de toxicitate

- sedativele de origine vegetala au un efect slab de actiune, utilizandu-se deobicei impreuna cu

bromurile sau cu derivatii barbiturici, in speta fenobarbital, toate pt administrare orala

d*) Derivatii magneziului

- Ionul de magneziu. in doze terapeutice, poseda o actiune depresoare centrala asupra creierului
si a maduvei spinarii, precum si o actiune periferica

- actiunea antispasmotica a ionului de magneziu justi ca utilizarea sulfatului de magneziu iv ca

antialergic, ind stiut faptul ca fenomenele alergice presupun o crestere a tonusului musculaturii
netede intestinale si bronsite

- pe de alta parte, ionul de magneziu sensibilizeaza cordul la actiunea acetilcolinei

24
fi
fi
 - dozele terapeutice, depresoare, ind foarte apropiate de dozele toice si letale, sarurile de
magneziu nu se pot folosi in practica singure, ci numai in asociere cu alte hipnotice sau
narcotice

- pentru eutanasierea cainilor si a pisicilor se intrebuinteaza solutia saturata de sulfat de

magneziu, sub forma de injectii intravenoase sau intracardiace( omorare fara durere), in doze de
1g/kgc.

e*) Anestezice alfa2- agonist adrenoreceptoare

- se cunoaste ca actiunea analgezica a subst opioide si a alfa2-agonist adrenoreceptoarelor este
mediata partial prin caile descendente noradrenergice si serotoninergice ale SNC

- administrarea epidurala a alfa2-agonistilor adrenergici precum clonidina, romi dina,

medetomidina si xilazina are ca rezultat efect analgezic intrinseci, la care se adauga
capacitatea acestor substante de a intensi ca actiunea analgezica a opioidelor la diverse specii

*Xilazina - Xylazine
- a fost primul alfa2-agonist adrenoreceptor utilizat in practica veterinara ca sedativ si analgezic

- efecte majore ( sedative, analgezice, miorelaxant muscular) se dezvolta in aproximativ 10-15

dupa administrarea IM si in 3-5 minute dupa cea IV

- in uentra ei asupra sistemului neurovegetativ este complexa

- stimuleaza sistemul simpatic si pe cel parasimpatic, inducand bradicardie, chiar bradiaritmie

- determina diminuarea contractibilitatii miocardului, depresia respiratorie, hibertensiune

trecatoare apoi hipotensiune de lunga durata

- poate antrena o sensibilitate a miocardului la catecolamine

- suprima motilitatea stomacului si a intestinului si reduce cantitativ sucul gastric si hipersalivatia,

deprima re exul de deglutitie si pe cel laringeal si se considera a excelenta pentru a anula
durerea provocata de colici

- produce frecvent voma datorita unor efecte stimulative directe asupra centrului vomei

*Detomidina
- un alfa2-agonist adrenergic sedativ-analgezic utilizat la cal si vaca

- potenta detomidinei este mult mai mare comparativ cu cea a xilazinei si prezinta o a nitate in
plus fata de receptorii alfa2-adrenergici, desi concentratiile mari pot actiona si pe receptorii
alfa1-adrenergici

- prouce la cal modi cari cardiovasculare asemanatoare si de aceeasi intensitate cu cele induse
de xilazina

- efectele sedativ si analgezic induse de detomidina sunt de durata mai lunga comparativ cu cele
induse de xilazina la doze echipotente

- se recomanda utilizarea detomidinei ca medicatie de prima alegere in terapeutica sindromului

de colici la cal

- alte recomandari sunt pentru interventiile chirurgicale minore precum: sutura plagilor, excizarea
pielii,in cazul tratamentelor dentare, potcovit, folosirea sondei nasofagiene, endoscopii,
examene radiologice, ginecologice, trans-rectale

- poate administrata in asociere cu ketamina, telazolului, tiopentalului sau butorfanolul,

ampli cand efectul sedativ-analgezic al acestora

- poate utilizata ca premedicatie/preanestezice inaintea anesteziei generale, ea potentand

efectul farmacodinamic al agentilor anestezici, aspect care va duce la reducerea dozajului cu
aproximativ 50% in functie de ecare caz

! Detomidina si Ketamina nu se administreaza niciodata in aceeasi seringa si animalul nu trebuie

tinut la dieta

-este contraindicata administrarea in asociere cu amine simpaticomimetice si sulfamide, deoarece

poate cauza aritmii cardiace

*Medetomidina - Domitor
-foarte bun selectiv alfa2-agonist adrenergic cu efecte sedative, miorelaxante si analgezice
marcante

-profunzimea efectelor sedative si analgezice este dependenta de doza administrata

25
fl
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 - cresterea dozelor nu are ca rezultat modi carea cantitativa a efectului anestezic, ci numai ceea
ce priveste durata anesteziei

- adm iv., actioneaza in mult 2 min iar efectele se intind pe aproximativ 45-60-90 min

- efecte depresive asupra functiilor cardiovasculare si respiratorii

- frecvent asociata cu opioide pentru a face posibile unele manipulari neplacute, precum
mielogra i, suturi ale plagilor, drenarea glandelor perineale

*Dexmedetomidina - Precedex
- enantiometrul racemic activ al medetomidinei

- ofera cateva avantaje sedative si analgezice fata de medetomidina

- solutie apoasa, clara, izotonica

- produce depresia cardiovasculara, prelungirea timpului de conducere atrioventriculara si

scaderea presiunii sangvine

*Atipamezol - Antisedan
- accelereaza eliberarea mediatorului NA, neutralizand astfel efectul farmacodinamic al xilazinei,
detomidinei, medetomidinei si romi dinei la caini si pisici

- este absorbit rapid dupa administrarea IM

- administrat dupa alfa2-agonist determina cresterea FC si a presiunii sangelui

- este metabolizat in principal la nivelul catului si intr-un procent redus la nivelul rinichiului

- metabolitii sunt eliminati in principal prin urina

- nu se administreaza animalelor gestante

- atentie deosebita trebuie acordata animalelor in cazul administrarii la animalele cu insu cienta
cardiaca si celor in soc

f*) ANESTEZICE DISOCIATIVE

Arilciclohexaminele: Ketamina si Tiletamina

-arilciclohexaminele nu produc anestezie generala in sensul obisnuit al cuvantului

- actiunea lor centrala este foarte complexa

- halucinogene si provoaca o stare de amnezie trecatoare

- produc tremuraturi musculare, chiar convulsii, trezirile sunt adesea agitate, pacientii sunt
hiperestezici

- analgezia pe care ei o produc este doar periferica

- miorelaxarea este de proasta calitate

- utilizate fara medicatie, produc o stare de catalepsie

*Ketamina - Ketalar - Narcoman

-pulbere alba, cristalina, hidrosolubila

- cel mai utilizat anestezic disociativ

- din cauza hipertoniei musculare si a miscarilor nedorite din timpul inductiei si perioadei de
recuperare, se administreaza ( asociaza) in combinatie cu tranchilizante ( de exemplu
diazepam), sedative si analgezice ( xilazina, medetomidina)

- dupa injectarea iv. are efect rapid in aprox 30 sec, durata ind pana la 30 min

- produce anestezie disociativa

- caracterizata prin desprinderea de mediu, urmata de somn super cial cu o analgezie marcata

- efecte stimulante circulatorii

- antagonist competitiv fata de efectele acidului glutamic pe receptorii speci ci NMDA

- are o actiune rapida fara stare de excitatie

- excelent agent analgezic chair si la doze subanestezice

- induce depresie respiratorie mai redusa decat tiopentalul sau propofolul

- puternic efect bronhodilatator

- creste tonusul muscular si induce tremuraturi musculare nedorite, facand di cil de indeplinit
procedura

- hipersalivatia si epifora sunt prezente si pot profuze

- presiunea intraoculara creste si ochii raman deschisi

- deprima miocardul, creste FC si DC

- recuperarea din anestezie poate acompaniata de greata, voma, delir, halucinatii si convulsii

- daca se injecteaza prea repede, produce deprimarea respiratiei

- poate produce hipotensiune si aritmii cardiace

26
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 - se recomanda ca anestezic unic pentru interventii de scurta durata care nu necesita relaxare
musculara sau pentru suplimentarea unor anestezice cu potenta mica

*Tiletamina - Telazol
- proprietati farmacologice asemanatoare cu cele ale ketaminei

- este mai puternica decat aceeasi posologie( efecte mai marcante)

- in combinatie cu zolazepamul=> Telazol

*Zolazepamul
- diazepinona care provoaca sedare mai putin pronuntata comparativ cu cea indusa de
neurolepticele fenotiazinice sau butirofenonice

- actiuni farmacoclinice miorelaxante si anticonvulsivanta, potentand alte anestezice

- provoaca depresie cardiorespiratorie usoara cu actiuni farmacoclinice asemanatoare

diazepamului

- se utilizeaza in combinatie ( asociere) cu tiletilamina sub forma produsului Telazol

g*) Alte anestezice

*Propofol - Recofol
- nu este utilizat in Romania

- nu face parte din familiile de anestezice cunoscute, ind considerat un agent anestezic iv
nebarbituric, nedisociativ, la care solventul initial a antrenat numeroase reactii ana lactice

- excipientul utilizat este de natura lipo lica

- produs izotonic, pH neutru

- nu este recomandata combinarea lui cu alti agenti anestezici

- unul dintre cei mai buni anestezici la caine si pisica

- administrat doar iv

- se distribuie rapid in tesuturile foarte vascularizate cum sunt creierul si organele viscerale

- supus unei biotransformari hepatice rapide prin conjugare

- lunga durata de eliminare

- in uenteaza in acelasi timp functiile cardiaca si vasomotorie

- se obs reducerea inotropismului cardiac cu vasodilatatie

- det. scaderea presiunii arteriale

- o posologie adecvata si o injectare lenta limiteaza depresia respiratorie

- injectia unica de propofol permite obtinerea unei anestezii rapide si sigure si o recuperare
rapida

- este un agent nebarbituric, nedisociativ, care nu se acumuleaza decat foarte putin in organism

- durata lunga de asteptare la pisici este pusa pe seama de citului enzimatic microzomal
hepatic, astfel incat au de suferit procesele de sulfo si glucuronoconjugare implicate in
procesele de biotransformare si eliminare

*Propanidid - Sombrevin - Epontol

- amina fenoxiacetica, pulbere alba, solubila in apa

- adm iv., induce foarte rapid narcoza, in 10-15 secunde

- durata scurta de 3-5 min

*Etomidat- Amidate - Hypnomidate

-usor solubila in alcool dar insolubila in apa

- injectabil iv

- innduce minime modi cari hemodinamice ale functiilor cardiovasculara si respiratorie

- reduce uxul sanguin cerebral si consumul de oxigen si poate induce o usoara scadere a
presiunii intracraniene si a presiunii intraoculare

- comparativ cu propofolul si tiopentalul, etomidatul este mai putin toxic

- utilizat ca o alternativa terapeutica in cazul anesteziei cu propofol si tiopental la animale mici, in

particular acei pacienti cu disfunctii cardiace si/sau boli cronice

- durata efectului este scurt 3-5 min

- se contraindica la pacientii hipersensibili la aceasta substanta si la cei cu tulburari ale functiei

adrenocorticale

27
fl
fl
fi
fi
fi
fi
fi
 - reactii adverse: durerea la locul injectarii, mioclonii, miscari ale globilor oculari si usoara
hemoliza din cauza propilenglicolului

- este cunoscut efectul depresant al etomidatului asupra functiei adrenocorticale si se

recomanda administrarea inaintea acestuia a unui glucocorticoid cu actiune scurta

b) ANESTEZICE LOCALE
1. Consideratii generale
-substante care prin actiune locala pe neuroni si formatiunile nervoase periferice, determina
pierderea reversibila a senzatiei dureroase

- nu afecteaza constienta sau functiile vitale ale organismului

- indicat in cazul unor interventii chirurgicale mici, de scurta durata, in endoscopii, sau diferite
afectiuni medicale

- ordinea in uentarii; brele vegetative, dureroase, termice, proprioceptive si tactile, motorii

ANESTEZIA LOCALA
- dupa locul unde se depune substanta locala, poate :

- anestezie locala de suprafata sau anestezie locala de contact:

- se poate realiza cu substante anestezice si prin refrigeratie

- anestezie locala prin in ltratie

- solutia anestezica este in ltrata in straturile anatomice asigurand contactul cu nervii si
terminatiile nervoase

- in ltratia poate directa sau periferica

ANESTEZIA REGIONALA
- se obtine prin contactul dintre substanta anestezica si o cale nervoasa de conducere

- se realizeaza o nevrotomie chimica reversibila cu intreruperea temporara a conductibilitatii

nervoase la acest nivel

- dupa locul unde actioneaza substanta anestezica clasi ca analgezia regionala in urmatoarele
variante: tronculara, plexala, paravertebrala si rahidiana

2. Tipuri de anestezice locale

a) Anestezice cu structura amidica- sunt metabolizate hepatic prin dezaminare avand durata de
actiune mai lunga

a’) anestezice locale cu potenta crescuta si actiune prelungita(3 ore) : Bupivacaina, Tetracaina,
Cincocaina, Etidocaina

a’’) anestezice locale cu potenta si ruata de actiune medii ( 1-2 ore): Lidocaina, Mepivacaina,
Prilocaina

- efecte adverse: stimulare SNC- pot aparea convulsii, stari de excitatie psihomotorie,
hipertermie maligna

- sunt deprimante ale miocardului producand scaderea tensiunii arteriale

- lidocaina are si efect antiaritmic

b) Anestezice cu structura esterica- au durata de actiune mai scurta ( 20-60 min) si potenta
scazuta:

- efecte adverse: pot da reactii alergile locale sau generale

- procaina are si efect de tip biotro c, stimuland regenerarea neuronala

3. Anestezice locale utilizate in medicina veterinara

*Procaina:
- injectiile intravenoase cu procaina la caine si oameni regleaza iritabilitatea cardiaca indusa de
anestezicele generale si, drept urmare, se reduce incidenta aritmiei cardiace si brilatiei
ventriculare

- se recomanda pentru in ltratii locale, blocaj nervos si anestezie epidurala;

*Hexylcaina

28
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 - se utilizeaza la caine pentru a produce anestezia locala prin in ltratie, solutii in concentratie de
1-2%; pt anestezia epidurala se utilizeaza solutii 5%

*Lidocaina ( Lidocaine, Lignocaine, Xilina)

- unul dintre cei mai utilizati anestezici locali, o amida,

- debut rapid

- pt anestezia regionala epidurala se recomanda a se folosi solutiile cu 1,2-2% adrenalina

- in tratamentul aritmiei cardiace, lidocaina este utilizata intravenos

- efectele toxice care se pot manifesta in cazul supradozajului se caracterizeaza prin tremuraturi
musculare, convulsii, nausee si voma tranzitorii, apnee si chiar insu cienta cardiaca acuta, fapt
pentru care se contraindica la pacientii cu tulburari hepatice severe, insu cienta cardiaca
congestiva, soc, hipovolemie, depresie respiratorie

*Bupivacaina
- amida cu efect anestezic local

- de 4 ori mai potenta decat lidocaina

- cresc efectele cardiotoxice

- debut tardiv si o durata de actiune care se intinde pe parcursul a 5-16 ore

*Tetracaina
- poate utilizata pentru anestezie prin in ltratie de suprafata si trunchiulara

*Mepivacaina
- impreuna cu epinefrina este utilizata pentru anestezia epidurala la caine

c) ANALGEZICE NARCOTICE SI ANTAGONISTII ANALGEZICI

- in uentarea SNC asupra sensibilitatii dureroase se face cu analgezicele

- analgezicele, analgeticele sau antalgicele, se incadreaza in 2 categorii principale

- analgezice opioide, care actioneaza asupra SNC, favorizand procesele care controleaza
inhibitor durerea

- analgezicele antipiretice si antiin amatorii care actioneaza predominant periferic, la

nivelul procesului nociceptiv

1. Analgezice opioide
- se clasi ca in 4 grupe: substante naturale, substante semisintetice, substante sintetice, produsi
biologici

1’. Analgezice naturale

*Opiul - Laudanum - Meconium

- sucul uscat din capsula macului

- folosit ca medicament, administrandu-se PO ca analgeic linistitor al tractusului digestiv la toate

speciile

- nu contracta s ncterele

- actiunea sa este mai mult locala decat generala, deoarece opiul se absoarbe incet, ramanand
timp indelungat in tractul digestiv

- contine 23 de alcaloizi, care se impart in 2 categorii

A. Derivatii fenantrenici
*Mor na ( clorhidrat)
-se pastreaza ca si opiul la Venena

- considerata a cel mai puternit analgezic

- actioneaza in special asupra durerii tonice, cea fazica ind infuentata doar de doze mari

- dispare componenta psiho-afectiva a durerii: animalele bolnave simt durerea, dar aceasta nu le
mai deranjeaza

- mor na scade intensitatea afectiva a durerii; de asemenea, diminueaza orice stimul negativ
dpdv afectiv

- creste intensitatea stimulilor pozitivi

29
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
 - mor na, datorita efectelor de mai sus, este cel mai puternic anxiolitic

- este sedativ, scade activitatea motorie si intelectuala, iar la doze mai mari produce somnul
hipnotic

- efecte somatice: bun deprimant al centrului tusei

- diminueaza tranzitul intestinal foarte mult

- deprimant puternic al centrului respirator

- este eliberator de histamina, avand drept consecinte: vasodilatatia, scaderea tensiunii arteriale,
bronhoconstrictie, eruptii urticariene

- stimuleaza centrul vomei

- contracta s ncterele, in special s ncterul Oddi

- produce mioza

- este depresoare asupra segmentelor nervoase, superioare, iar asupra celor inferioare are
actiune excitanta

- se utilizeaza doar la cabaline si canide

B. Derivatii izochinoleinici
*Papaverina
- actiune predominanta depresoare directa asupra musculaturii netede din toate organele

- reaxeaza musculatura vaselor, bronhiilor, uterului, cailor urinare, hepatice, stomacului,

intestinului

- analgezia centrala este redusa dar potenteaza mor na in aceasta directie

- recomandat in colici renale, hepatice, colici spastice intestinale, spasm esofagian prin corpi
straini, in combaterea spasmelor vasculare

- se adm la animalele mari SC

*Narcotina - Noscapina
- actiune depresoare asupra musculaturii netede mai slaba decat papaverina, ind insa mai
toxica decat aceasta

- prezentare comerciala: TUSAN

1’’. Analgezice semisintetice

- sunt agonisti, antagonisti, agonisti partiali si agonisti- antagonisti

AGONISTI:
*Mor na
- are efect slab in afectiuni in amatorii

- se administreaza daca durerea are doua caracteristici: este foarte intensa; nu poate calmata
cu alte medicamente

- se adm in neoplasme si colica care nu a raspuns la tratamentul cu antispastice

*Heroina - Dicetylmorphin
- pulbere alba, amara, inodora, usor solubila in aoa

- are potenta analgezica mai mare ca mor na, dar nu atat de intensa ca aceasta

- are o particularitate: strabate usor bariera hematoencefalica, dezvoltand mai repede

dependenta si toleranta

*Hidromorfona - Diluaden - Diluadid

-derivat semisintetic al mor nei, care are actiuni asemanatoare acesteia, dar are o potenta mai
mare

- traverseaza bariera hematoencefalica la fel ca mor na

- greata, voma si tulburarile gastrointestinale sunt intalnite mai putin decat la mor na

- se recomanda SC in anestezia cainelui

*Oximorfona - Numorphan
- analgezic mai puternic decat hidromorfona de 2,5 ori, iar decat mor na de 10 ori

- se utilizeaza la caine si pisica ca preanestezic deoarece efectul depresant central este foarte
slab

30
fi
fi
fi
fi
fl
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 1’’’. Analgezice sintetice
*TRAMADOL - ULTRACET - ULTROM
- pulbere cristalina alba, greu solubila in acetona

- opioid agonist cu activitate centrala pe receptorii mu ( miu) , dar de asemenea inhiba recaptarea
serotoninei si norepirafrinei la nivel postsinaptic

- se recomanda ca tratament alternativ, adjuvant in terapia durerii si tusei la caini si pisici, se

utilizeaza si la cal ca epidurala

- contraindicatii: la pacientii hipersensibili la acest medicament si la alte opioide

- in combinatie cu alte analgezice poate induce depresie respiratorie

- se recomanda a se utiliza cu precautie la animalele cu tulburari convulsive preexistente, sau

impreuna cu alte medicamente care pot reduce pragul convulsiv

- reactii adverse: este bine tolerat de catre caine, dar totusi nu sunt su ciente date care sa
sustina acest aspect

- in caz de supradoza se inregistreaza depresie respiratorie, letargie, coma, convulsii, stop

cardiac si deces

*Metadona - Sintalgon - Polamidon

- se prezinta ca o pulbere alba, amara, solubila in apa

- actioneaza pe toti receptorii, avand toate proprietatile mor nei

- are o particularitate: se absoarbe foarte bine in tubul digestiv, ind deci mai avantajoasa decat
mor na

- durata de actiune mai mare ca mor na, administrarile ind mai rare

- la oprirea brusca a tratamentului sindromului de abstinenta este mult mai slab, de aceea se
utilizeaza in tratamentul toxicomaniei si dependentei

- se recomanda la caine ca preanestezic iv

*Petidina - Mialgin - Dolantin - Meperidina

- pulbere amara, usor solubila in apa

- sedativ antispasmotic si analgezi de 7-10 ori mai slab decat mor na si cu durata mica ( 2-4 ore)

- actioneaza pe toti receptorii

- efect parasimpaticolitic

- nu produce mioza si poate administrata in colici fara asocierea cu atropina

- se adm. SC,IM sau IV

*Fentanil - Sublimare - Leptanol

- actiunea analgezica este de 100 ori mai puternica decat a mor nei si se instaleaza dupa o
latenta de circa 10 minute dupa adm IM si instantaneu dupa injectia IV

- persista intens timp de 30 minute si dispare dupa o ora

- se recomanda mai ales la caine, in neuroleptanalgezie, in asociatie cu droperidol

*Codeina - Metilmor na
- actioneaza pe toti receptorii

- efectul analgezic este mult mai slab( comparabil cu Paracetamolul)

- efect antitusiv, scade tranzitul intestinal

1’’’’. Produsi biologici - endomor nele opioide endogene

-grup de substante cu rol deosebit in neurotransmisia si modularea durerii ind puse in evidenta
odata cu descoperirea situsurilor de legatura pentru opioidele exogene

-isi exercita actiunea analgezica in calitate de mediatori chimici, modulatori ai transmisiei

sinaptice sau neurohormoni

Rolul ziologic al receptorilor opioizi:

μ miu - analgezie, indiferenta, tuse, depresie respiratorie, depresie cardiovasculara,
dependenta zica, hipotermie

Δ delta - analgezie si indiferenta

Κ kappa - analgezie, sedatie si ataxie

Σ sigma - euforie sau disforie, stari halucinatorii si posibil analgezie

31
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
fi
 Antagonisti analgezici partiali sau totali
Antagonisti partiali(agonisti-antagonisti)
Pentazocina-Fortral-Lexir
Este un derivate de benzomorfan obtinut prin sinteza.Pentazocina actioneaza agonist
asupra receptorilor k si antagonist partial pe receptorii u.Este un puternic analgesic.SPre
deosebire de morfina produce deprimare respiratorie slaba si siforie(uneori cu halucinatii).Cand
se asociaza cu Morfina,Heroina,Hidromorfona,Metadona,Petidina,fiind agonist partial pe u,la un
morfonoman(om)
poate declansa sindromul de abstinenta.
Se recomanda la caine ca analgesic postoperator,la cal in sindromul de colici,se
administreaza intravenous lent
Nalorfina-Nalline
Actioneaza ca un agonist partial pe k si antagonist pe u,iar la nivelul receptorilor
nalorfina se comporta ca agonist deplin.Are efecte analgezice,insa sunt de durata mai scurta
decat cele produse de morfina;de aceea nu se foloseste ca anlgezic.Administrarea de nalorfina
in intoxicatiile acute cu morfina combate efectele produse de aceasta,inclusive deprimarea
respiratorie.Se foloseste ca antidot in intoxicatia acuta cu morfina(supradoza).
Butorfanol-Stadol
Butorfanolul este un opioid sintetic agonist-antagonist cu bune proprietati
analgezice,fiind de 3-5 ori mai potent in aceasta privinta decat morfina.In cee ace priveste
activitatea antagonista este aproximativ echipotent cu nalorfina si de 50 de ori mai putin potent
decat naloxone.De remarcat este faptul ca doza de naloxone necesara antagonizarii actiunii
butorfanolului este mult mai mare decat doza necesara antagonizarii actiunii altor agonisti
opioizi,precum morfina,deoarece butorfanolul are o mare afinitate fata de receptorii opioizi.
El induce numai o sedare medie si are reactii adverse minime asupra aparatului
cardiovascular.Poate induce,totusi,o usoara scadere a frecventei cardiace si a celei respiratoria
si a presiunii arteriale medii.Actiunea sa depresiva asupra sistemului respirator
este,totusi,considerabil mai mica decat a morfinei.Debutul efectelor(analgesic si sedativ)
butorfanolului dupa administrarea intravenoasa este de cateva minute.Durata acestor efecte se
poate intinde pe parcursul a 2-4 ore.
Buprenorfina-Buprenex-Temgesic
Buprenorfina este partial mu-opioid agonist-antagoniste,derivate de tebaina.Are actiune
similara butorfanolului,dar este mult mai puternica in cee ace priveste actiunea
analgezica,proprietatile antagoniste ale buprenorfinei fiind de aproximativ 30 de ori mai mari
decat ale morfinei.Debutul actiunii sale se instaleaza relative incet(in aproximativ 20-30
minute),dar efectul analgesic se intinde pe o perioada de 8-12ore.In afara unui effect analgesic
bun,ea se caracterizeaza si printr-un effect analgezic bun,ea se caracterizeaza si printr-un
effect sedative mediu si o actiune depresiva asupra functiei cardiovasculare.
Antagonisti totali
Naloxona-Narcan-Naloxone
Este un antagonist pur,cu o potenta de 20-30 de ori mai mare decat a nalorfinei.Combate
toate simptomele caracteristice efectelor morfinei.Eficacitatea naloxonei ca antidot al
opioidelor se datoreaza fixarii sale pe receptorii u,k si q cu blocarea ireversibila a
acestora.Consecutiv,efectele opioidelor agoniste sunt impiedicate prin antagonism competitiv.Se
utilizeaza in intoxicatia acuta cu morfina sau morfinomimetice.Spre deosebire de
Nalorfina,Naloxona se poate utiliza in intoxicatia acuta cu Pentazocine.

32

 Se foloseste cu grija in combaterea efectelor morfinei utlilizata ca anlgezic in timpul

operatiilor.Daca se suplimenteaza anestezia cu opioide,postoperator se poate folosi Naloxona
pentru trezire,dar aceasta exacerbeaza durerea.
Naloxona poate preveni efectul deprimant respirator al supradozajului cu oximorfona la o
rata de 0,1mg naloxone la 1,5mg oximorfona.Administrata intramuscular sau subcutanat,debutul
actiunii se realizeaza in 1-5 minute;intravenous debutul se realizeaza imediat si dureaza 1-2 ore.
Cand este administrate intravenous aceasta doza poate fi repetata la intervale de 2-3
minute pana la reversibilitatea fenomenelor.
Naloxona se mai foloseste pentru a preveni recaderile toxicomanilor dupa cura de
dezintoxicare.
Naltrexona-Re Via
Proprietati fizico-chimice
Naltrexona este un opiaceu antagonist,o pulbere cristalina cu gust amar,solubila in
apa.Formele comerciale(tablete)trebuie conservate la temperature camerei in flacoane bine
inchise.
Farmacologie
Naltrexona este un antagonist narcotic,care se leaga competitiv de receptorii opiacei din
SNC,prevenind astfel cuplarea de acestia atat a endomorfinelor (enkefaline,endorfine si
dinorfine)cat si a exomorfinelor(opiacee agoniste,agoniste-antagoniste).Naltrexona este mult
mai eficienta in blocarea efectelor euforice sim ai putin eficienta in a impiedica manifestarea
efectelor depressive respiratoria si miotice ale opiaceelor.
Naltrexona poate creste concetratia plasmatica a LH-ului(hormonul luteinic),cortizolullui
si ACTH-ului.La caine,in socul hypovolemic indus experimental,naltrexone injectate intravenous
in supradoza a determinat cresterea presiunii arteriale medii,a debitului cardiac si a
contractilitatii ventricului stang.
Indicatii
Se recomanda in tratamentul tulburarilor de comportament(automutilare si “alergat in
jurul cozii”) la caine si la pisica.
Farmacocinetica
La om,naltrexone este rapid si aproape integral absorbita,dar o proportie semnificativa
este supusa efectului de prim pasaj(first pass) si doar aproximativ 5-12% din doza administrate
ajunge in circulatia sistemica.Concentratia naltrexonei in lichidul cefalorahidian este de
aproximativ 30% fata de cea din plasma.Procentul de legare de proteinele plasmatice este de
20-30%;este metabolizata la nivelul ficatului in 6-beta-naltrexol,care prezinta activitatea
blocanta asupra catorva opiacee.La om,timpul de injumatatire este de 3 ore pentru naltrexone
si de 13 ore in cazul 6-beta-naltrexonului.Calea principala de eliminare a naltrexonei si
metabolitilor sai este cea renala.
Contraindicatii
Naltrexona este contraindicate la pacietnii cu dependenta fizica la medicamentele
opiacee,insuficienta hepatica sau cu hepatita acuta.
Raportul beneficii/risc trebuie bine analizat la acei pacienti cu disfunctii hepatice,sau
care au in istoric reactii alergice la naltrexone si naloxona.
Precautii
Nu se cunoaste mecanismul prin care naltrexone ajunge in laptele matern,fapt care
impune unele restrictii de administrare la pacietii nou-nascuti.
33

 Reactii adverse
La doze uzuale,naltrexone nu induce efecte adverse la pacientii nedependenti de
opioide.La unii dintre pacienti s au intalnit urmatoarele reactii:crampe
abdominale,greata,voma,nervozitate,insomnia,dureri musculare si articulare,prurit.Naltrexona
blocheaza efectele analgezic,antidiareic,antitusiv ale medicamentelor opiacee agoniste si
agoniste-antagoniste si poate conduce astfel la exacerbarea acestor patologii.
Supradozaj
Naltrexona este relative sigura chiar si atunci cand se utilizeaza doze mai mari decat cele
terapeutice.Intoxicatia presupune luarea unor masuri prin care naltrexone in exces este
eliminate mai repede din organism,respective golirea tubului digestive si initierea unei terapii
de sustinere.
Interactiuni medicamentoase
Blocheaza efectul opiaceelor agoniste(morfine,merperidina,codeine,oximorfona)
Dozaj
Caine:tratament adjuvant in tulburarile de comportamnet
“alergare in jurul cozii sau dermatita de lins acarale.
Alte substante cu potential analgezic
Amantadina-Amantrel-Adekin-Mantadina-Padiven
Este un agent antiviral cu proprietati antagoniste pe receptorii NMDA(N-metil-D-
aspartat).
Proprietati fizico-chimice
Pulbere cristalina alba,cu gust amari si cu pKa)9.Toate formele farmaceutice cu
amantadine(tablete,capsule si solutii orale)trebuie depozitate in containere bine inchise,la
temperature camerei.Se Evita expunerea lor la temperature mai mici de 15C sau mai mari de
30C.
Farmacologie
Ca si dextrometofran,ketamine si memantine,amantadine,antagonizeaza receptorii
NMDA.In SNC,durerea cronica poate fi mentinuta sau exacerbate cand glutamatul si aspartatul se
leaga de acest tip de receptor.Se cunoaste ca receptorul NMDA este implicat in alodinie.In
particular amantadine nu este un bu analgezic,dar in combinatiile cu alte analgezice,contribuie
la atenuarea durerii cornice si implicit la reducerea tolerantei dezvoltata la unele opiacee.
Activitatea antivirala a amantadinei este limitata numai asupra virusului gripal de tip
A.Mecanismul de actiune este complet necunoscut,ea poate inhiba replicarea virala prin
interferarea proteinei M2 a virsului gripal de tip A.
Activitatea antiparkinsoniana a amantadinei nu este nici ea pe deplin cunoscuta.Se pare
ca aceasta substanta ar avea un effect potentator asupra neurotransmisiei dopaminergice din
SNC si activitatii anticolinergice.
Indicatii
In present,interesul practicienilor veterinari pentru aceasta substanta este legat de
utilizarea ei ca adjuvant in tratamentul durerii cornice la animalele de companie.De asemenea,a
fost investigate la cal si in tratamentul virusului gripal ecvin-2,dar datorita faptului ca este
foarte scumpa,pentru ca prezinta o variabilitate mare a parametrilor farmacocinetici de la un
pacient la altul si ca poate cauza unele fenomene convulsive dupa administrarea
intravenoasa,utilizarea sa este limitata in acest domeniu al medicine veterinare.
34

 Farmacocinetica
La cabaline,biodisponibilitatea acestei substante dupa administrarea orala variaza de la
un pacient la altul intr-un interval de 40-60%.Timpul de injumatatire la cal este aproximativ de
3,5 ore iar volumul de distributie este de 5l/kg.
La om,amantadine este bine absorbita dupa administrarea orala,varful concentratiei
plasmatice se atinge in 3 ore.Se elimina in principal pe cale renala,clearence-ul dupa
administrarea orala este de aproximativ 0,28L/ora/kg.
Contraindicatii
Se contraindica la pacientii cu hipersensibilitate la aceasta substanta sau la rimantidina si
la cei cu galucom.Se utilizeaza cu precautie la pacietnii cu modificari ale functiilor
hepatice,renale cardiace(insuficienta cardiaca congestive),psihoze active(tulburari obsesiv
compulsive),eczema sau tulburari convulsive.
Reactii adverse
Datorita experientei limitate in medicina veterinara privind uzul acestei subtate,profilul
reactiilor adverse nu este innca sufficient dezvoltat.In timpul terapiei la caine,amantadine
poate dezvolta ocazional agitatie,scaune moi,flatulenta sau diaree.Informatiile privind profilul
toxic al amantadinei in cazul pisicilor sunt f limitate.
Supradozaj
Supradozajul poate conduce la disfunctii cardiace(aritmii,hipertensiune,tahicardie),edem
pulmonar,semne de intoxicatie a SNC(tremuraturi,convulsii ,psihoza,agitatie,coma),hipertermie
disfunctie renala,sindrom respirator.Nu se cunoaste un antidot specific in intoxicatia cu
amantadina.
Tratamentul supradozajului consta:in golirea tubului digestive,monitorizare intensiva si
terapie de sustinere.Acidifierea urinei poate sa accelereze exretia amantadinei.In cazul afecatrii
SNC se recomanda utilizarea fisostigminei.
Gabapentint-Aclonium-Equipox-Gantin-Neurostil
Proprietati fizico-chimice
Este o pulbere cristalina alba,solubila in apa.Structural se aseamana cu acidul gamma
aminobutyric(gaba).Formele farmaceutice comerciale se depoziteaza la temepratura camera
25C.Solutia orala se conserva la temperature de 2-8 C.
Farmacologie
Gabapentinul poseda un effect analgezic ce poate preveni alodinia si
hiperalgezia(raspuns exagerat la actiunea stimulilor durerosi).De asemena are si asctiune
anticonvulsive.
Mecanismul de actiune este inca necunoscut.Desi este structural legat de GABA,gabapentinul nu
modifica in mod obligatoriu acest neurotransmitator cu rol inhibitor,recaptarea sau degradarea
acestuia,sau sa serveasca drept agonist Gaba in vivo.
Indicatii
Se recomanda ca medicatie adjuvanta in terapia convulsiilor partial refractare sau
complexe,sau in tratamentul durerii cornice la caine si pisica.Experienta practica limitata in
domeniul veterinary cu acest medicament,face ca profilul reactiilor adverse sa nu fie inca
cunoscut.
Farmacocinetica:

35

 La caine,biodisponibilitatea este de 80% dupa administrarea orala a unei doze de 50mg/

kg.Concentratia plasmatica terapeutica se atinge in 2 ore de la administrare.Eliminarea se face
in principal pe cale renala,fiind si partial metabolizat in N-metil gabapentin.Timpul de
injumatatire este de aproximativ 2-4ore la caine.Nu sunt suficiente date privind farmacocinetica
gabapentinului la pisica.
La om,biodisponibilitatea gabapentinului se reduce pe masur ace doza creste.Prezenta
alimentelor modifica rata de absorbtie.Gabapentinul se leaga intr-un procent foarte mic de
proteinele plasmatice,iar concentratia acestuia in lichidul cefalorahidian este doar de 20%,fata
de cea din plasma.Este excretat prin urina,in cea mai mare parte nemodificat.Timpul de
injumatatire la om este de 5-7 ore.
Contraindicatii
Gabapentinul se contraindica la pacientii hipersensibili la acest medicament.Datorita
faptului ca se elimina renal,trebuia utilizat cu precautie la pcaientii cu insuficenta
renala;dozajul trebuie reconsiderat si ajustat corespunzator.
Reactii adverse
Profilul reactiilor adverse ale acestei substante la caine si pisica inca nu este bine
definit.Efectul sedative este cel mai intalnit effect advers.La om,sunt descries tulburari
precum:ameteala,somnolenta si edem periferic.
Gabapentinul a fost asociat cu cresterea fecventei adenocarcinomului pancreatic la
sobolanii masculi.Nu se cunoaste inca faptul daca acest effect poate fi intalnit si la alte specii.
Oprirea brusca a tratamentului cu gabapentin poate precipita aparitia convulsiilor.La
om,atunci cand este utlilizat in tratamentul epilepsiei,incetarea tratamentului cu aceasta
substante se face gradual.
Supradozaj
La om,dozele mai mici de 59 grame induc:ataxie,letargie/somnolenta,diaree,coma si
deces.Tratamentul intoxicatiei acute reclama terapie de sustinere si hemodializa.

Analgezicele ne-
narcotice(antiinflamatorii nesteroidiene;analgezice
antipiretice-antiinflamatorii)
Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt analgezicele utilizate cel mai frecvent pentru
tratarea durerii in inflamatie.
Actiunea lor analgezica este legata in primul rand la inhibarea biosintezei de
prostaglandine la nivelul localizarilor periferice ale inflamatiei.Totusi exista multe dovezi ca
acestea pot modifica nociceptia actionand asupra biosintezei de prostaglandine la nivelul
istemului nervos central SNC,unde pot modula eliberarea neurotransmitatorilor.Actualmente s-au
acumulat dovezi care atesta ca aceste medicamente isi exercita efectul analgezic si
antiinflamator nu numai prin inhibarea biosintezei de prostaglandine,ci si printr o varietate de
alte mecanisme periferice si centrale.
La locul inflamatiei,inhibarea biosintezei de prostaglandine nu numai ca elimina actiunea
hiperalgezica directa a acestor mediatori,dar are ca rezultat si o scadere a efectelor
sensibilizante ale altor mediatori proinflamatori.AINS sunt utile intr-o varietate de dureri de
origine inflamatoare de intensitate slaba pana la moderata si,de asemenea,in dureri severe cum
ar fi colica renala sau biliara ori dismenoreea severa sau rectala,facand astfel posibila
administrarea de doze ridicate care sunt mai bine suportate.
36

 Cand au fost administrate profilactic,AINS s-au dovedit remarcabil de eficace in

prevenirea durerii postoperatorii,fiind utile si in durerile din neoplasme cu metastaze osoase.
In pofida acestor succese,o varietate de stari algice de cauza inflamatoare sunt
nesatisfacator controlate prin AINS.Aceasta s-ar datora,pe de o parte,multitudinii de mediatori
proinflamatori capabili sa activeze sis a sensibilizeze aferentele primare si,pe de alta
parte,efectelor adverse rezultand din inhibarea producerii de prostaglandine in alte tesuturi(de
exemplu,ulcere gastrointestinale si hemoragii sau insuficienta renala).
Efectul antiiflamator
Se datoreaza inhibarii ciclooxigenazei,cu micsorarea formarii de prostaglandine si alti compusi
de acesti tip.Minusul de prostaglandine determina si o parte din reactiile adverse propria acestei
grupe farmacoterapeutice:iritatia mucoasei gastrice,mergand pana la formarea de
ulcer,accidentele hemoragice,afectarea rinichiului si altele.Se mai incrimineaza efectula
antihialuronidazic,urmat de diminuarea permeabilitatii vasculare(effect antiexudativ).Efectul
entiinflamator al medicamentelor din grupa analgezice-antipiretice-antiinflamatorii este de
intensitate moderata(in comparative cu glucocorticoizii care au effect intens.).
Efectul analgezic al acestor substante este de intensitate slaba-medie si se manifesta prin
scaderea pragului sensibilitatii dureroase;medicamentele respective actionand in sens analgezic
si la nivelul talamusului blocand transmisia excitatiei dureroase la nivel cortical.Durerea pornita
de la viscerele cavitare este mai putin sensibila la acest tip de medicamente.
Efectul antipiretic consta in scaderea catre valorile normale a temperaturii crescute din
cadrul sindromului febril.Febra se datoreste modificarii patologice a mecanismului
termoreglator.Hipotalamusul este locul principal pentru controlul termoreglarii.Actiunea
antipiretica se datoreste stimularii centrului de termoliza,ca urmare,producandu-se
vasodilatatie periferica si diaforeza,toate acestea favorizand eliminarea caldurii prin marirea
radiatiilor calorice.Vasodilatatia si diaforeza au loc mai ales gratie efectului depressor asupra
centrului vasomotor,care are conexiuni functionale cu centrii termoreglatori.
Comanda catre periferie se face prin cai nervoase prevazute cu sinapse ce folosesc ca
mediatori diferite monoamine.Febra este provocata de infectii,leziuni tisulare,tulburari
imunologice,unele neoplasme.Ea are mechanism chimic,fiind datorata unor substante pirogene
exogene si endogene.Pirogenii bacterieni sau alti pirogeni exogeni elibereaza din
tesuturi(indeosebi din leucocite si cellule ale sistemului reticuloendotelial)pirogeni
endogeni,care actioneaza la nivelul hipotalamusului.Febra este considerate ca un epifenomen al
altor procese cu rol adaptative.Beneficiile febrei csunt controversate,in schimb ea poate fi cu
certitudine daunatoare intr o serie de situatii clinic.Febra trebuie deosebita de
hipertermie,care este caracterizata prin cresterea temperaturii ca urmare a expunerii excesive
la caldura,amaririi producerii de caldura sau a pierderii insuficiente de caldura,in conditiile unui
centru termoreglator nefunctional(epuizat prin suprasolicitare sau deprimat medicamentos).
Efectul antipiretic se dezvolta in 30-50 minute dupa administrarea dozei active si este
maxim dupa circa 3 ore,cand temperature scade cu 1,5-2,25C,dupa aproximativ 6 ore
temperature revine la valoarea crescuta initiala,cee ace face necesara repetarea
dozei.Antipireticele pot fi eficace si in unele cazuri de hipertermie,dar sunt de preferat
clorpromazina sau alte hipotermizante.
Substantele antipiretice,la dozele terapuetice normal,nu au effect cand centrii
termoreglatori functioneaza normal,deci ele nu scad temperature normala a organismului.
Hiperpirexia produusa prin infectii generale este caracterizata prin cresterea
temepraturii la valori ce depasesc 41 C.Ea trebuie considerate o urgenta si necesita obligatoriu
masuri de scadere a temperaturii organismului pentru a Evita suprasolicitarea circulatiei si a
respiratiei,hypoxia si acidoza tisulara.Se administreaza repetat antipiretice(evitand dozele mari
de acid acetilsaliclic,care pot agrava acidoza),asociind eventual mijloace de racier exterioara
impreuna cu clorpromazina.

37

 Febra prelungita de origine necunoscuta beneficiaza uneori de tratamentul antipyretic

care,pe langa atenuarea simptomelor neplacute insotitoare,Evita anumite dezechilibre
metabolice.Se administreaza antiinflamatorii nesteroidiene,iar la nevoie,se recurge la
glucocorticoizi,care au de asemenea effect antipyretic;medicatia cortizonica este contraindicate
daca se suspecteaza o infectie si nu se face tratament cauzal.
Substantele analgezice-antipiretice-antiinflamatorii se clasifica astfel:derivati ai acidului
saliclic,pirazolonului,ai anilinei,chinoleinici si derivatii indolului.
DERIVATII ACIDULUI SALICLIC
Sunt preponderant antiinflamatori,avand desigur proprietati analgezice si antipiretice.
Efecte farmacodinamice
Actiunea analgetica-difera de efectul analgetic al opioidelor,deoarece el actioneaza prin
scaderea pragului sensibilitatii dureroase si nu prin cresterea suportabilitatii.Acesti derivati ai
acidului salicylic actioneaza mai bine asupra durerii fazice decat asupra durerii tonice si datorita
faptului ca au si effect antiinflamator,actioneaza in special asupra durerilor produse de
inflamatie.Pentru efectul analgetic sunt indicate in durerile din
cefalee,mialgii,artralgii,nevralgii
Actiunea antiinflamatorie este evidenta in diferite boli reumatice:reumatismul
polyarticular acut,poliartitra reumatoida si spondilita anchilopoietica.Actiunea antiinflamatoare
se datoreaza deprimarii sintezei PG-E1 si PG-E2 ca urmare a inhibarii PG-sintetazei.
Actiunea antipiretica-se realizeaza prin impiedicarea dereglarii centrului termoreglator
sub influenta pirogenilor
Intervin in modificarea agregabilitatii plachetare:
Dozele mici vor inhiba cu precadere ciclooxigenaza de la nivelul trombocitelor sim ai
putin ciclooxigenaza de la nivelul celulelor endoteliale;deci,scaderea sintezei de TxA2 are effect
antiaggregant plachetar
Dozele mari inhibe si ciclooxigenaza de la nivelul celulelor endoteliale cee ace duce la
scaderea sintezei de PC;efectul antiaggregant dispare pentru ca PC-i2 inhiba agregarea
plachetara.Efectul antiaggregant se manifesta la doze de 100-300mg s.a/administare.
Efect tocolitic-este util in tratamentul dismenoreei la om(femeie)se administreaza cu
prudenta pentru combaterea contractiilor la femeile gravide.
Reactii adverse
-Effect irritant pe mucoasa tubului digestive:poate agrava sau produce gastritele si ulcerele
-Inhibarea ciclooxigenazei deviaza metabolismul acidului arachidonic spre sinteza de LT,cee ace
poate duce la aparitia astmului bronsic sau la agravarea acestuia;
-Poate produce afectari parenchimatoase hepatice si renale,reversibile
-Poate provoca reactii alergice(2% din cazuri)
-Dozele mari provoaca fenomene de salicylism:tulburari de vedere,anusee,voma,somnolenta sau
excitatie cu stare convulsive,hipertermine,eruptii acneiforme.
-La doze foarte mari produce intoxicatie acuta:tulburarile neuropsihice se agraveaza,apar
fenomene psihotice si halucinatorii,convulsii,coma,colaps prin dilatare vasculara directa si
paralizie vasomotorie centrala;animalul bolnav poate muri prin insuficienta respiratorii.

38

 Acid saliclic
Pulbere cristalina,alba,fara miros,solubila in apa rece1/500 si 1/15 in apa fierbinte.Are actiunea
analgezica,antiinflamatoare si antipiretica si actioneaza prin inhibarea ciclooxigenazei,care
determina inhibarea sintezei de PG.
Indicatii
Se recomanda a se utiliza extern ca antipruriginos,cheratolitic si chiar
caustic,antiseptic,fungicide.Sub forma de solutie alcoolica 5-20%,amestecuri pulverulente 2-5%.
Parenteral:
1) Ca analgezic in diverse dureri:500-mg-1g s.a/administrare la animalele mari;la tineretul
animalelor mici si mijlocii se recomanda 10-20mg s.a/kgc la 6 ore.
2) Ca antiaggregant plachetar,in doze de 100-300 mg pe cale orala.
3) Ca antiinflamator:2-4g/24 ore.In tratamentul reumatismului articular acut se dau 5-8g
s.a/zi fractionat,cate 1g/administrare.
Contraindicatii:
Insuficienta hepatica si renala sevara
La animalele cu ulcer
Boli hematologice:hipoprotrombinemie,hemofilie
Tineret sub 5 luni
Salicitat de sodiu-Reumacif
Pulbere cristalina alba,fara miros,cu gust dulceag-sarat.Are efecte anitermice,analgezice si
antireumatismale,dar numai dup ace elibereaza acid salicilic.Se recomanda ca
antireumatic,pe cale intravenoasa si per os.
Salicilat de metil
Lichid incolor sau usor galbui,cu miros aromatic,persistent si gust dulceag-arzator,foarte greu
solubil in apa.Se absoarbe usor prin piele.Se recomanda in tratamentul
tendinitelor,mialgiilor,reumatismului articular sub forma de solutii
alcoolice,linimente,unguente 5-20%.
In comert exista peparatul Saliform,Salirom pe baza de salicilat de metil.
Aspirina-Acid Acetilsalicilic
Europrin
Cristale aciculare incolore,sau pudra fina,alba,fara miros,cu gust acrisor,greu solubila in
apa 1/300 usor solubila in alcool,solutiile avand reactive acida.Fiecare gram de aspirina
contine aproximativ 760g de salicilat.In solutii apoase ph-ul este cuprins intre 2-3.
Aspirina se absoarbe rapid din stomac si din portiunea proximala a intestinului la
animalele monogastrice.Rata absorbtiei este dependenta de factori precum:gradul de
plenitudine a stomacului,timpul de golire gastric,rata de dezintegrare a formei farmaceutice
si ph-ul gastric.Absorbtia este lenta la nivel gastrointestinal la vaca,dar aproximativ 70% din
doza oral ava intra in circuitul sanguin.Procentul de legare cu proteinele serice este de 90%
dar numai 70% din protein prezinta o concentratie mare de salicilat.Excretia salicilatului se
face prin lapte,dar la nivele scazute.Salicilatul poate traversa placenta,nivelul fetal putand
excede pe cele maternale.Dupa biotransformarea de ordinal 1,salicilatul este apoi excretat
pe la nivelul rinichilor prin filtrare si secretie tubulara.Excretia poate fi semnificativa la un
ph 5-8U al urinei.
39

 Excesul de salicilat din organism poate fi eliminat prin dializa peritoneala sau mult mai
rapid prin hemodializa.
Aspirina inhiba ciclooxigenaza reducand astfel producerea de prostaglandine si
tromboxani.Finalitatea farmacodinamica se caracaterizeaza prin producerea
analgeziei,antipirexiei si reducerea inflamatiei si agregarii plachetare.Cele mai multe cellule
pot secreta o noua ciclooxigenaza,dar nu si trombocitele.De aceea,aspirina cauzeaza un
effect ireversibil in cazul agregarii plachetare.Poate induce socul anafilactic la vitei si
ponei.Este incompatibila cu alcaliile,urotropine,priamidonul si antipirina.Se contraindica la
pacientii cu tulburari hemoragice,astm si insuficienta renala.
Supradozajul acut la caine si pisica determina:depresie,voma,anorexie,hipertermine si
cresterea frecventei miscarilor respiratorii.Initial,apare alcaloza respiratorie ca un
mechanism compensatoriu la hiperventilatie,urmata apoi de o acidoza metabolica
profunda.Daca tratamentul nu este oprit se dezvolta:slabiciune musculara,edem cerebral si
pulmonar,hipernatriemie,hipokaliemie,ataxie si convulsii,eventual coma si moarte.
Aspirina se recomanda a se utiliza la toate speciile pentru efectele sale
predominante,respective analgezi si anipiretic.
DERIVATII DE PIRAZOLON
Sunt antitermici mai slabi ca anilina,insa au proprietati analgezice mai
importante.Toxicitatea lor este mai mica.
Fenazona-Antipirina-Analgezina
Pulbere cristalina alba,fara miros,cu gust amar,solubila in apa 1/1,5
Pe langa efectula antipyretic si analgezic,fenazona mai poseda proprietati antispasmotice
si antireumatice.Se administreaza per os.
Aminofenazona-Piramidon
Amidopirin
Pulbere cristalina alba,fara miros,cu gust slab amarui,solubila in apa 1/20.Are proprietati
analgetice si antipiretice asemanatoare acidului acetilsalicilic,dar efectele sale
antiinflamatorii sunt mai reduse decat la aspirina.
Reactii adverse:
Poate produce aplazie medulara de natura alergica cu mortalitate mare
Prezinta risc cancerigen
Eruptii cutanate
Edem angioneurotic
Metamizol sodic-Noraminofenazona-Algocalmin-Nevralgin
Pulbere alba,inodora,cu gust slab amarui,solubila in apa 1/20,medicamentul fiind
officinal.Este un analgezic central de 2 ori mai intens ca
piramidonul,antispasmotic,antipiretic,si antiinflamator.Se recomanda in colici,la
cal,intravenous cu intramuscular
Nu prezinta risc cancerigen,dar poate declansa aplasia medulara si agranulocitoza la
nimalele cu agranulocitoza la aminofenazona in antecedente.
Un avantaj este faptul ca fiind solubil in apa,poate fi administrat si parenteral.
Fenilbutazona-Butazolidina-Reumazol

40

 Pulbere alba,insolubila in apa,oficinala.Este o substanta

intensa,antiinflamatoare,antireumatismala,slab analgezica,antipiretica si antispasmolitica.
Actiunea principala este cea antiinflamatorie.Se leaga in proportie mare de proteinele
plasmatice si poate deplasa de pe proteine alte medicamente:anticoagulantele
orale,sulfamidele antidiabetice,sulfamidele antibacteriene-carora le creste efectul.
Din metabolizarea Fenilbutazonei rezulta Oxifenbutazona si hidroxi-fenilbutazona
Reactii adverse:
Iritatie gastrica,dureri epigastrice,nausea,voma
Activarea ulcerului gastroduodenal si favorizarea complicatiilor;melena,perforatii,penetratii
Retentie hidrosalina cu formarea edemelor
Risc de agranulocitoza si aplazie medulara
Contraindicatii
La animalele cu ulcer
In boli cardiace,renale sau hepaticel;in boli de sange si in alergii.
DERIVATII ANILINEI
Anilina,desi are acalitati antipiretice si anafiind in acelasi timp foarte toxica,nu se utilizeaza
ca atare,ci doar unii derivati cu toxicitate mai redusa si cu proprietati antipiretice mai
ridicate.
Aniferbina-Acetanilida
Pulbere alba,cristalina,fara miros,cu gust amarui,greu solubila in apa rece.Este incompatibila
cu antipirina,cloralhidratul,rezorcina,timolol,piperazine.
Se considera a fi cel mai puternic anti-febril
DERIVATII PARAAMINOFENOLULUI
Fenacetina
Pulbere alba,fara miros,cu gust slab amar,greu solubila in apa.Actioneaza ca
analgezic,antipiretic moderat si antiinflamator slab.Prin metabolizare se transforma in
paracetamol,care este mai bine suportat,ea mai formand si alti metabolite care sunt toxici
pentru rinichi.Actioneaza si la nivelul SNC unde inhiba ciclooxigenaza.
Reactii adverse:
Eruptii cutanate si leucopenie alergica
Folosirea cronica duce la methemoglobinemia si anemie hemolitica
Paracetamol-Panadol
Pulbere cristalina,alba sau usor galbuie,fara miros,cu gust amar,slab solubila in apa.Are
aceleasi proprietati ca fenacetina,dar provoaca mai putin metremoglobinemie si nu
favorizeaza hemoliza.Poate produce insa trombocitopenie.
Reactii adverse
In doze mari produce o afecate toxica a ficatului

41

 DERIVATII CHINOLEINEI
Atofan-Cincofen
Este un medicament antipiretic,slab antireumatismal si colagog;De asemenea,se
utilizeaza in tratamentul gutei usurand eleminarea acidului uric.
Chinina
Pulbere cristalina,alba,cu gust amar,greu solubila in apa.Se utilizeaza ca
antipiretic,analgezic,in terapia simptomatica,dozele fiind de 10-25 g la animalele mari.
Acalor-Cermicid-Antigermin
Se intrebuinteaza ca antipiretic si analgezic
DERIVATII INDOLULUI
Indometacina-Indocid
Pulbere alba,insolubila in apa,este un derivate al acidului indol-acetic.
Are effect antiinflamator intens de 10-20 ori mai puternic decat al fenilbutazonei,in
schimb actiunea antipiretica si analgezica sunt moderate.Inhiba sinteza prostaglandinelor si
diapedeza polimorfonuclearelor.Efectul antiinflamator fiind mai puternic decat cel antipiretic sic
el analgetic.
Se recomanda in tratamentul reumatismul articular,lombosciaticii,poliartritei cornice
evolutive spondilitei anchilopoietice,coxartrozei,crizei de guta.
Reactii adverse:
Contraindicatii:
La animalele cu ulcer,epileptic
Se administreaza oral,in doze de 25 mg de 3-4 ori/zi
DERIVATII DE OXICAM
Piroxicam
Are toate proprietatile antiinflamatoarelor nesteroidiene,dar durata efectului este
lunga,astffel incat se poate administra odata/zi.Determina o iritatie gastrica puternica,care
poate evolua pana la ulcer gastric si sangerare.Se recomanda la caine si pisica pentru a reduce
durerea asociata inflamatiei articulare.
Meloxicam
Este inrudit cu Piroxicamul,are aceleasi efecte si la acelasi dozaj therapeutic,dar riscul
de afectare digestive este mult mai mic.De asemenea,efectul antiaggregant plachetar este mai
mic.
Studierea acestui medicament a dus la ca ciclooxigenaza este de 2 tipuri:
Ciclooxigenaza 1 care produce in mod tonic prostaglandine care sunt implicate cu precadere in
mentinerea integritatii mucoasei digestive si in mentinerea normala a agregabilitatii plachetare.
Ciclooxigenaza 2 care actioneaza fazic,producand prostaglandine implicate in durere,febra si
inflamatii.
Alte medicamente care inhiba selectiv ciclooxigenaza 2 sunt:Rofecoxitrol si Colecoxitol.

42

 ALTE ANTIINFLAMATORII NESTEROIDIENE

Ibuprofen-Brufen
Este un compus de sinteza cu structura aril-acetica,avand efecte asemanatoare cu acidul
acetilsalicilic.
Reactii adverse
Tulburari dispeptice,mai ales gastralgia
Hemoragii digestive si ulcer
Citoliza hepatica
Tulburari de vedere
Tulburari hematologice
Contraindicatii
Ulcer si afectiuni hepatica
Tulburari hematologice
Diclofenac-este un derivate aril-acetic cu proprietati similar Ibuprofenului,dar mai active ca
acesta.Are in special effect antiinflamator
Ketoprofen-Oruvail
Derivat de acid propionic,el se prezinta ca o pulbere fina,alba,insolubila in apa,dar usor solubila
in alcool la 20C
Are proprietati anipiretice,analgezice,antiinflamatorii ca urmare a inhibarii ciclooxigenazei si a
fosfolipazei A si sintezei de prostaglandine.
Se recomanda la cal,caine,pisica.
Naproxen-Naproxem 10%-Equiproxen
Derivat de acid propionic,care prezinta un profil farmacologic asemanator cu cel al ibuprofenului
si ketoprofenului.Pulbere cristalina alba cu pKa=4.15,practice insolubila in apa,dar usor solubila
in alcool,disponibila commercial sub forma sari de sodiu.
MEDICATIA ANTICONVULSIVA

Convulsiile sunt contractii violente si repetate ale muschilor striati,localizate sau

generalizate,datorita descarcarii anormale,necontrolate,a unui numar mare de impulsuri din
neuronii cerebrali.Accesul convulsive nu este o boala ci un simpton,un mod de reactive a
oricarui creier,care este supus actiunii anumitor excitatii.El rezulta din suma a doi factori,unul
endogen,reactivitatea convulsivanta,diferita de la un organism la altul si unul exogen,constituit
din diferiti agenti.
Convulsiil pot fi:clonice,contratii musculare bruste,scurte,ritmice,intrerupte,cu pastrarea
coordonarii intre muschii agonisti si cei antagonisti:tonice,contractii violente ale intregii
musculature cu lipsa coordonarii intre agonisti si antagonisti.
Epilepsia este o denumirea greceasca,boala fiind cunoscuta din antichitate sub
denumirea de morbus sacer datorita aspectului sau straniu si a implicarii unor forte
supranaturale sau demonice in explicarea genezei acestor crize.Intre bolile sistemului nervos
central cu exprimare clinica deosebit de impresionanta,epilepsiile la caine ocupa,fara
indoiala,un loc aparte.Propabil aceasta pozitie se datoreaza in buna masura si similitudinii

43

 manifestarii clinicii cu cea de la om,fapt care imprima perceperii acestui grup de afectiuni si un
nedezmintit caracter emotional.
PATOLOGIA SINDROMULUI EPILEPTIC
Balanta dintre excitatia si inhibitia corticala poate fi inclinata spre cresterea
excitabilitatii de o multitudine de factori.Orice boala sau stare patologica care determina
modificari neuronale de ordin functional,bioelectric sau morphologic este capabila sa rupa
echilibrul fiziologic al fenomenelor de excitatie si inhibitie corticala aparand astfel manifestarile
clinic convulsivante.In mare,cauzele epilepsiei se pot clasifica in:cause intracraniene si
extracraniene.
Cauzele intracraniene cuprind modificarile de ordin structural,modificarile de natura
inflamatorie si bolil genetice de stocare.
Cauzele extracraniene se grupeaza la randul lor in exogene si endogene.
Cauzele extracraniene exogene cuprind intoxicatiile cu
plumb,fosfor,arsen,stricnina,metaldehida,organoclorurate,carbanati,ratidice,medicamente(cam
phor),antigel sau plante toxice.
Cauze extracraniene endogene-sunt reprezentate de insuficienta hepatica sau
renala,hipoglicemie,hipocalcemie,hiperkaliemie
Fenobarbitalul-Gardenal
Luminal
Fenobarbitalul este cel mai vechi medicament antiepileptic folosit in medicina
veterina,el ramane inca medicamentul de prima alegere.Are o inalta eficacitate,o durata mare
de injuamatire si in general este bine tolerat de caini si pisici.Inhiba propagarea focarului
epileptic.
Fenobarbitalul este liposolubil,usor absorbit si traverseaza membranele biologice rapid.
Studiile de farmacocinetica au demonstrate ca biodisponibilitatea sa este de 86-96% el
legandu se de protein in proportie de 45%.
Datorita faptului ca este metabolizat in ficat.Metabolizarea fenobarbitalului este un
process saturabil,o crestere moderata a posologiei ducand la cresterea semnificativa a
concetratiei circulante si o scadere a vitezei de eliminare.
Odata inceputa administrarea de fenobarbital impunem monitorizarea statusului
hepatic,cu efectuarea testului acizilor biliari.
Efectele secundare ale fenobarbitalului
include:sedare,ataxie,polidipsie,polifagie,incontinenta si hiperactivitate
paradoxala.Hiperreactivitatea este asociata cu valori serice scazute ale fenbarbitalului,de obicei
acestea oprindu se la o corectare a dozei.
Pirimidona-Milepsin-Misoline
Se degradeaza 85%din fenobarbital,neavand proprietati terapeutice fata de fenobarbital
administrat singur.Modul in care actioneaza primidonul este implet cunoscut.Efectele sale
terapeutice sunt puse pe baza conversiei sale in fenobarbital.Scara de utilizare a primidonului
este restransa datorita distructiilor hepatice pe care le angreneaza,de cele mai multe ori in
locul sau fiind ales fenobarbitalul.Oricum,doar un mic procent de caini raspund la primidone si
nu raspund si la fenobrabital.
Efectele secundare ale primidonului constau in:aparitia unei stari de anxietate sau de
agitatie la initierea tratamentului.Aceste efecte se pot corecta prin administrarea unei doze ce
va creste zilnic gradual pana la atingerea dozei tinta.De asemeni,polifagia,poliuria,sunt efecte

44

 care se intalnesc frecvent la administrarea de primidone.Riscul afectarii hepatice este mult mai
mare decat la fenobarbital,foarte rar ajungandu-se la hepatita necrozanta.Pentru a observa
eficacitatea terapeutica se impune masurarea nivelului plasmatic al anticoonvulsivantului la 14
zile de la initierea tratamentului,iar functia hepatica va fi testat,cu regularitate,odata la 6 luni.
Primidonul nu se administreaaz la pacientii care prezinta boli hepatice si se foloseste cu
precautie la cei cu:hipovolemie,anemie,boli cardiace si/sau respiratoria.
Benzodiazepinele
Acest grup de medicamente sunt folosite la caine ca un anticonvulsivant adjuvant,precum
si in tratamentul tulburarilor de comportament cum ar fi anxitatea si fobiile.
Benzodiazepinele sunt niste antiepileptice foarte eficiente dar,datorita perioadei lor de
injumatatire foarte scurta si datorita faptului ca animalul poate dezvolta toleranta,folosirea lor
terapeutica este limitata.La caine,metabolizarea diazepamului este foarte rapida,aspect care
conduce la dezvoltarea tolerantei la acest medicament.Diazepamul poate fi rivalizat de catre
clonazepam,deoarece dezvoltarea tolerantei la acest medicament se face mult mai greoi.Sunt
medicamente de prima alegere in status epileptic(actioneaza rapid).Doza terapeutica este de
0,5-1mg/kg,IV la o concentratie serica de 500-1900 ng/ml.Datorita timpului de injumatatire
scurt,aceasta doza poate fi repetata de 2-3 ori in primele 2 ore pentru a stabiliza
cainele.Avantajul acestui produs este ca se poate administra si pe cale intrarectala,la aceeassi
concentratie fara a depasi 20 mg pe animal.Pacientii care raspund la prima si/sau la a doua doza
de diazepam vor fi atent monitorizati.Daca statusul epileptic se reintoarce in 2-4 ore de la
tratamentul initial,regimul de dozaj se repeta.Un anticonvulsivant oral va fi administrat indata
ce convulsiile au fost abolite.
Bromurile
Bromurile au fost printer primele antiepileptice descoperite.Au fost abandonate de catre
clinicieni cand a fost descoperit fenobarbitalul,datorita efectelor secundare pe care le aveau
asupra oamenilor.Redescoperite de catre veterinary la 100 de ani de la prima folosire,acestea se
dovedesc a fi unele dintre cele mai valoroase antiepileptice la caine,deoarece,se pare ca nu se
intalnesc aceleasi efecte secundare ca la oameni.
Impreuna cu fenobarbitalul,bromurile constituie antiepileptice de prima alegere.Ele pot
fi folosite singure sau ca adjuvante in terapia fenobarbital.
Activitatea antiepileptica a bromurilor consta in efectul depresor general asupra
activitatii si excitabilitatii neuronale.Ionii de bromura se leaga de cei de clor,traversand
membrana celulara,efectul fiind de inhibare a propagarii unui atac epileptic.
Bromura se prezinta sub forma de sare de potasiu sau sodiu,sub forma unor cristale
asemanatoare cu NaCl.Aceasta pudra este disponibila sub forma de capsule,dar mult mai simplu
pentru administrare este amestecarea ei cu apa,pentru a forma o solutie.Solutia este foarte
stabila si nu necesita refrigerare.Un alt avantaj al acestei solutii este usurinta cu care se
realizeaza dozarea substantei.
Efectele secundare ale administrarii bromurilor sunt:foame excesiva,poliurile,letargie si
ataxie.Foarte rar cainii depresivi chiar dupa prima administrare.Aceste efecte sunt de obicei
tranzitorii si sunt inlaturate imediat ce se corecteaza doza.
Pentru ca poate fi foarte iritanta pentru stomac este de preferat ca administrarea
bromurii sa se faca in timpul mesei.La cainii care nu tolereaza sarea de potasiu a bromurile se
poate administra sis area de sodiu a bromurilor cu aceleasi efecte terapeutice.
Monitorizarea terapeutica se face de regula la 30 de zile de la initierea
tratamentului.Odata ce s a stabilit concentratia serica optima,monitorizarea se face periodic,la
interval de 6 luni.

45

 Fenitoina-Dilantin-Epanutin
Fenitoina este un anticonvulsivant antiepileptic de a doua alegere la caine,controland
intr-o proportie foarte mica crizele epileptice.
Efectele secundare constau in anorexie,voma si sedare,dar se vor lua in considerare si
distructiile hepatice.Asocierea cu fenobarbitalul sau primidonul creste susceptibilitatea aparitiei
leziunilor hepatice.
Acidul valproic-Convulex-Leptilan
Acidul valproic este un antiepileptic recomandat in tratamentul diferitelor forme de
epilepsii.Valproatul de sodiu isi exercita proprietatile anticonvulsivante in special la nivelul
sitemului nervos.
Valproatul de sodiu isi exercita proprietatile anticonvulsivante in special la nivelul
sistemului nervos central.Exista doua tipuri de actiuna anticonvulsivanta.Primul este un effect
farmacologic direct,datorat concentratiei de valproate de sodiu in plasma si in creier.Al doilea
pare sa fie apparent indirect,fie determinat de metabolitii valproatului de sodiu prezenti in
creier sau legat de modificari ale neurotransmitatorilor,fie este legat de fecte mebranare
directe.Dupa administrarea valproatului de sodiu creste concentratia GABA.Valproatul difuzeaza
in LCR si creier,eliminarea este rapida necesitand deci o administrare regulate.Eliminarea sa se
face mai ales pe cale urinara dupa metabolizare prin gucuronoconjugare si beta oxidare.
Carbamazepina-Finlespin-Sirtal
Este un antiepileptic efficient in epilepsia omului.In medicina veterinara inca nu este cunoscut
in totalitate efectul sau terapeutic

MEDICATIA EXCITANTA A SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Se disting 3 grupa de substante cu rol in stimularea si cresterea activitatii SNC si anume:
Excitante corticale:cafeina,amfetamina
Excitante bulbare;pentetrazol,bemegride,doxapram,nicetamina
Excitante medulare:stricnina
Aceste substante se numesc analeptice, cardiovasculare si respiratorii,deoarece ele sunt
mai eficiente atunci cand lucreaza asupra unui SNC deprimat pe care l restaureaza
*Cafeina
Este un alkaloid purinic,o pulbere alba,amara care se gaseste in boabele de
cafea,frunzele de ceai,boabele de cacao si in boabele de cola,dar care se poate obtine si
sintetic.
Cafeina stimuleaza scoarta cerebrala producand o scadere a senzatiei de
oboseala,stimuleaza respiratia,contractia cardiaca,secretia gastrica precum si musculature
striata.De asemenea,are un effect usor diuretic,antispasmotic pe musculature neteda
bronsica,digestive si vasculara.Ea determina,in general,cresterea metabolismului bazal cu
10-20% si a temperaturii organismului cu 0,2-1,5C datorita excitarii centrului termoreglator
hipotalamic.

*Amfetamina-Benzedrin-Psychoton
Pulbere alba,solubila in apa,care inlatura oboseala si mareste efortul fizic.
Amfetaminele sunt o grupa de medicamente de sinteza realizate dupa modelul natural al
molecule de efedrina.Spectrul lor farmacologic sumeaza efecte stimulante
psihomotorii,anorexigene si simpatomimetice.

46

*Pentretazolic-Pentazol-Cardiozol
Pulbere alba,fara miros,gust amar,cu solubilitate foarte buna in apa 1/1.
Pentretrazolul stimuleaza centrii bulbari marind amplitudinea miscarilor respiratorii.Datorita
acestui mechanism de actiune,el are pronuntate efecte de trezire,fiind considerat cel mai
puternic antagonist fata de narcotice sau hiptonice.

47