Marcus Ulpius Traianus

Marcus Ulpius Traianus, nascut in orasul Italica, in Spania, in anul 52 e.n., a ajuns
conducatorul victorios al Imperiului roman. El a fost antrenat din tinerete in armata romana,
inainte de toate fiind ostas, cel mai mare ostas al Romei, intrecandu-l chiar si pe Cezar. Traian a
fost numit general pentru o abilitate remarcabila, iar in 91 a fost ales de catre imparatul Nerva
ca si colegal sau. Pentru ca in urmatorul an Nerva a murit, Traian a devenit unicul conducator al
Imperiului roman.
In anul 101 Traian a inceput prima campanie impotriva Daciei. Intre 101-102 s-au
dat o serie de batalii in care dacii, desi au lutat cu un eroism vrednic de admirat si cu un dispret
fata de moarte pe care numai credinta in nemurirea sufletului il poate explica, sunt totusi
batuti.cu acest prilej armata romana captureaza una dintre sorele lui Decebal. Acesta trimite soli
si nobili la Traian ca sa ceara pace, insa el refuza. Romanii ajungand in apropierea capitalei, ei
fiind in continuare de neinvins, Decebal hotaraste in toamna anului 102 sa se prezinte personal
in fata lui Traian cerandu-i pace. Imparatul ii acorda de aceata data pacea, insa decebal este
obligat sa se umileasca si sa saraceasca tara returnand Romei tot ceea ce a primit de la ea. Dupa
ce Traian lasa garnizoane in centrele mai importante din Dacia, se intoarce la Roma, serband un
binemeritat triumf. Victoria a fost sarbatorita timp de patru luni, timp in care a fost ridicata
„Columna lui Traian” in Piata Traian din Roma.
Al doilea razboi daco-roman are loc intre 105-106. traian s-a pregatit de mai mult
pentru aceasta lupta, trimitand o armata care sa ridice fortificatii pentru a apara podul unic de pe
Dunare. Pentru prima data, in cursul istoriei, malurile Danubiului erau legate printr-un pod de
piatra, act simbolic care voia parca sa anunte luarea pentru totdeauna in stapanire a Daciei de
catre romanitatea biruitoare. In urma pierderii bataliilor cu romanii, Decebal se retrage in
Carpatii Orientali si se sinucide. La 11 august 106, Dacia era deja provincie romana, noua
capitala aflandu-se la Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa.
Sub conducerea lui Traian intinderea Imperiului roman era maxima: din
Mesopotamia si Armenia pana la coastele africane si europene ale Atlanticului, ingloband
Britania, de la Euopa centrala, cuprinzand Marea Mediterana, pana in deserturile Nubiei, in
sudul Egiptului si ale Arabiei.
Traian a fost mare comandant, cunoscand toate tainele artei militare si indura
alaturi de soldatii sai, care, de aceea, il divinizau. Dar alaturi de virtutile militare, el le avea si
pe cele civile. Era un mare constructor si un foarte bun administrator, luand masuri drepte si
avand grija sa nu se faca abuzuri. Nu-l interesa averea, nu dorea sa stranga bogatii. Pe de alta
parte era tolerant in ce priveste credintele religioase, lasand pe fiecare sa traiasca potrivit
convingerilor sale, cu conditia, bineinteles, sa nu impiedice interesele statului. Tocmai din
aceasta cauza cerea tuturor respectul absolut fata de lege, careia el dintai se supunea. Prin toate
aceste insusiri, Traian a fost pentru vremea lui si va ramane intotdeauna tipul reprezentativ al
carmuitorului: „Optimiis princeps”.
Traian more la 65 de aniin oraselul Selimus din Cilicia (Asia Mica), care mai tarziu
a primit numele de Traianopolis, iar cenusa lui a fost depusa intr-o urna de aur in soclul
Columnei lui Traian, in anul 117.