TMK 16.10.

2013

Curs I

Obiectivele de Baza in Kinetoterapie

Obiectivele de kinetoprofilaxie si Kinetoterapie.

Dupa Sbenghe*, programele de kinetoprofilaxia si kinetoterapie urmaresc in linii

mari, 9 puncte fundamentale:

1) Relaxarea

2) Corectarea posturii si aliniamentului

3) Cresterea mobilitatii articulare

4) Cresterea fortei musculare

5) Cresterea rezistentei musculare

6) Coordonarea, controlul si echilibrul

7) Antrenarea la efort,sau antrenametul la efort fizic dozat

8) Reeducarea respiratiei

9) Reeducarea sensibiliatii

1)Relaxarea – este inteleasa intotdeauna in dublu sens, adiica inversul activitatii

musculare, dar in sens mai larg poate fi considerata si inversul starii de tensiune
nervoasa.In acest context relaxarea poate fi definita ca procesul prin care, un
sistem, scos din echilibru revine la echilibrul initial sau la o alta stare de
echilibru.Relaxarea este un proces psiho-somatic, de multe ori terapeutic foarte
important.Toate cazurile de tensiune musculara crescuta, reprezinta indicatii de
aplicare a tehnicilor si a metodelor de relaxare.Datorita faptului ca relaxarea este
un proces autonom, ea se gaseste intr-un echilibru permanent cu mecanisme de
reglare tonico-emotionala.Asta inseamna ca pt o buna relaxare aceasta reglare
tonico-emotionala trebuie sa fie optima!In kinetoprofilaxia si kt, utilizam sau
cunoastem notiunea de ralxare generala, si cea de relaxare partiala.

Relaxarea partiala, semnifica relaxarea unui segment, al unui grup

muscular, sau al unui muschi.Exista tehnici, prin care se incearca decontractuarea,
segmentului grupului muscular sau muschiului prin scuturare sau
balansare.Aceste manevre se fac deobicei cu membrul de decontracturat in
pendul.

Relaxarea generala, presupune uneori utilizarea unor aparate, masa

vibratorie,fotoliu,deasemene tot ca forma de utilizare generala, este masajul, de
tip miosant, deasemenea, masajul poate fi sustinut uneori de anumita
medicamentatie, miorelaxanta(sedative) sau uneori poate fi sustinut de un
program de terapie fizica, bazat pe proceduri de termoterapie,sau unele forme de
electroterapie.

In toate aceste cazuri, relaxarea vine din exterior.Subiectul fiind pasiv, el fiind
defapt beneficiarul manevrelor de relaxarea fara ca el sa faca vre-un efort sau sa
participe in vre-un fel.Toate aceste elemente se constituie in relaxarea extrinseca.

In cele mai multe cazuri, pacientul devine dependent de acele manevre, inclusiv
de droguri.

Relaxarea Intrinseca – in acest caz, subiectul isi induce singur, activ

realaxarea.Aceste manevre de relaxarea asigura defapt, inhibitia reciproca psihic-
muschi.Deci intotdeauna in oricare din metodele de manevre intre psihic si
muschi trebuie sa existe un echilibru.Exista 3 curente, metodologice
fundamentale prinvind relaxarea intrinseca:

I) Curentul Oriental – este in general folosit in scop profilactic,acest curent

oriental, presupune utilizarea unor manevre din practicile yoga,thai
Chi,elemente orientale,iar prin intermediul acestor metode stabilesti
relatia cu psihicul.
 II) Curentul Fiziologic – a fost introduse Jacobshon, este ceea ce se
numeste clasic “Gimnastica Suedeza’’ este vorba de o relaxarea
progresiva, orin indentificare kinestetica a starii de tensiune,adica
contractie musculara,in antiteza cu lipsa de contractie(relaxare)
.Metodica se face din decubit dorsal,evident ca subiectul trebuie sa se
afle intr-o camera izolata de orice sursa de zgomot, sau de informatie
care sa perturbe capacitatea pacientului de a se concentra, trebuie sa fie
la o temperatura optima, imbracat lejer si subiectul este intins pe podea
sau pe un pat cu suport ferm.

Exista mai multe variante ale tehnicii Jacobshon:tehnica inversata – in care

fazele contractiei este izometrica,adica subiectul in plan intins impinge in
planul patului, aceasta contractie izometrica este de cca 5 secunde, dupa care
urmeaza relaxarea.De obicei, relaxarea se face, central catre periferic etaj cu
etaj,pentru fiecare directie si sens de miscare in fiecare parte, subiectul respira
normal , cu ochii inchisi.Alta varianta de relaxare pt membre, cel mai adesea se
foloseste miscarile pendulare, ale segmentul respectiv, sau din atarnat pentrul
intregul corp.Aceste manevre sunt indicate, in toate salile de paratonie
musculara a musculaturii striate voluntare.Acest curent nu actioneaza asupra
musculaturii viscerale.Dezavantajul fundamental este ca impactul intre muschi
si psihic este redus.

Alte metode: Metoda Parow, subiectul sta in decubit dorsal, complet nemiscat
timp de 20 de minute concentradu-se, pe ritmul respirator liber nefortat cu
expiratie suieratoare.

Metoda Maccarno – subiectul din decubit dorsal, cu mainile pe langa cap, se

intinde cat poate de mult de cateva ori(ca atunci cand ne sculam dimineata), se
intinde la maxim, mentine aceasta intindere – se relaxeaza si ciclul se repeta de
mai multe ori.

III) Curentul Psihologic – sau relaxarea de tip central.Din acesta categoria

face parte Autocontrolul mental Sghultz – tehnici de autocontrol mental
imaginativ, care determina relaxarea periferica.Toate se bazeaza pe
autocontrol imaginativ, acest timp de metode influenteaza inclusiv,
 paratonia viscerala(musculatura neteda).Una din aceste metode este
auto training Sghultz.Exista si alte tehnici incluse, numite terapii
comportamentale.Aceste tehnici de autocontrol mental imaginativ,
subiectul trebuie sa-si imagineze, intai organismul ca un intreg,ca si cum
ar fin in exterior si si-ar vedea corpul,sa se antreneze sa-si imagineze
perfect harta corpului, el trebuie sa localizee foarte precis aceasta
afectiune pe acesta harta a corpului,si sa incerce sa o controleze.

2)Corectarea Posturii si Aliniamentului Corpului –

Observatii:

1)Defectele posturale ale copilariei si ale adolescentei, necorectate in timp

util,duc la varsta adulta la degradarea degenerativa a apartului locomotor.

2)Afectiunile ap locomotr sau ale altor aparate pot determina, deposturari,sau

dezalinieri(adica modificari ale pozitiei posturii corecte) care in timp aceste,
deposturari, se vor fixa functional sau chiar organic.

3)Recuperarea oricarui deficit functional, nu poate fi gandita decat in cadrul

restabilirii raporturilor fiziologice intre segmentele corpului si corpul in general
care sa asigure desfasurarea lanturilor kinetice corporale la animale.

Deposturarea sau dezalinierea determina dexechilibre musculare care conduc

la apartiei unor miscari viciate,la incarcari neadecvate,la scaderea
randamentului si la oboseala precoce.Principalele mecanisme ale
dezechilbrului muscular care determina deposturari si dezalinieri sunt :

Prin substitutie – adica inlocuiere functionala,in conditiile in care printr-un

proces patologic se ajunge la slabirea unui agonist este determinata
antrenarea sinergistilor, se obstine astfel un nou sterepotip motric(de miscare
motrica) defavorabil.

Prin Instrainare – este vorba de o pareza functionala, de exmplu: contractura

puternica prelungita sau spasticitatea antagonistului face ca agonistul sa nu
poata fi utilizat chiar daca este functional.
 Prin Compensare – se intampla cand un intreg grup muscular este slab.In acest
caz cand tot grupul este slab, compensarea presupune cotractia altor grupe
musculare, care incearca sa realizeze miscarea(micarea obtinuta este o
caricatura a miscarii fiziologice)

Prin Incoordonarea – este datorata unor tulburari in reglarea motrica, a

verigilor lantului kinetic, a elementelor care formeaza lantul kinetic
normal.Cauza care determina incoordonarea, este fie o dereglare de forta, fie
o dereglare cronologica in activitatea diversilor muschi.Poate determina
tulburari grave ale stereotilurilor dinamice, cu toate astea printr-un program
adecvat acest mecanism dispare repede.

Probelma deposturarilor trebuie rezolvata la orice subiect, fie concomitent, fie

uneori chiar inaintea celorlalte obiective ale programului kinetic.Corectarea
posturii si aliagmentului corpului se realizeaza prin mai multe tehnici:

1) Postura corectata sau hipercorectata mentinuta prin diverse metode de

fixare .

2) Miscari pasive, ulterior active asistate, ulterior active.

3) Contractii izometrice

4) Utilizarea tehnicilor de facilitare neuropropioceptiva.

Indiferent de tehnicile practicate, este nevoie de perioada de relaxare inainte de

exercitiu, pt a putea induce si performa tehnica.

Corectia posturii si aliniamentului corrpului se realizeaza pe zone:

1)Alinierea coloanei cervicale – cele mai importante dezalinieri sunt:

a) pozitia avansata a capului

b) pozitia capului lasat si in jos.

Cele mai bune exercitii se fac din aseazat sau decubit dorsal cu tractionarea
capului in sus.
2)Alinierea cutie toracice si a centurii scapulare – esential sunt exercitiile de
lordozante, cervicale si lombare cu adductia scapulei si tractionarea ei
caudal(adica in jos).Exercitiile se pot performa din, decubit dorsal,asezat,
pozitie mahomedana(in genunchi, si mainile in fata), uneori chiar din
ortostatism.Exercitiile se realizeaza cu baston, la nivelul toracelui posterior-
superior.Pentru echilibrarea aceste zone, scapulare si cervicale, se tonifica
urmatorii muschi: muschiul trapez – fascicolele superior si
mijlociu,romboizii-infra sau subspinosul si micul rotund.Trebuiesc
asuprizati(decontracturatii) urmatorii muschii : marele rotund, marele
dorsal, subscapular, marele si micul pectoral.

Urmatorul nivel asigura alinierea coloanei lombare si al pelvisului.De obicei

exercitiile de performeaza din decubit dorsal, pt flexia trunchiului cu sau
fara membrul inferior.Observatie : pt aceste miscari se lucreaza numai cu
genunchiul flectat, pt a scoate din functie psoas-iliacul, care are o actiune
de tractiune asupra coloanei lombare si a jonctiunii lombo-sacrate,fixand
pelvisul si atunci pt a evita acestu lucru, lucram doar cu genunchiul
flectat.Observatie valabila pt toate manevrele care se lucreaza in
kinetoterapie.trbuie sa se evite VALSALVA(adica apneea, in timpul
efortului(apnee=oprirea respiratie).Expirul este zgomotos, suierator pt a
asigura expirarea unei cantitati mare de oxigen.In cazul alinierii lombare si
al pelvisului.trebuie sa se tonifice: flexorii trunchiului, in primul rand
musculatura abdominala si extensorii soldului(fesierul mare, si muscii
ischiogambieri).Si trebuie asuprizati(intinsi)extensorii lombari(rectori ai
coloanei lombare, si patratul lombar) si flexorii soldului(psoas-iliac).

3)Alinierea extremitatii inferioare – trebuiesc tonifiati, rotatorii laterali ai

soldului,abductorii soldului, si extenzorii soldului.Trebuiesc tonifiati
extenzorii genunghiului si muschiul inversor al piciorului(tibialul
posterior).Trebuiescu asuorizati muschii abductori plus ischiogambieri la
sold, rotator intern, partial si rotatori interni,flexorii genunchiului si flexori
plantari.
3)Cresterea mobilitatii articulare – principalele cauze care determina deficit de
mobilitate, deci care limiteaza mobilitatea articulara, sunt organizate pe mai
multe nivele:

a) Cauze care tin de articulatie – si care determina mobilitatea articulara, se

impart in 3 categori:

1) redorile – sunt conditii patologice, care limiteaza miscarea intr-o

articulatie, intr-un anumit plan,pe o anumita directie si pe un anumit sens de
miscare.Cauzele : sunt reprezentate de leziuni la diverse nivele si care implica
diverse structuri anatomice:leziuni tegumntare(infiltratie demagoase,infiltratii
sangvine, de imflamatii, de cicatrici sau scleroze) ; leziuni aponevotrice(boala
dupuytren-aponevrozita palmara,care evolueaza ca o fibroza retractila.Redorile
pot fi determinate si de lezinuzi musculo-tendinoase.Cum ar fi: ruptura, hematom,
calcificare, scleroza, inflamatie.Toate aceste elemente genereaza contracturi, care
in timp se organizeaza fibros, si determina retracuturi; leziuni capsulo-
ligamentare – ele pot fi determinate de un traumatism direct, sau de o
inflamatie.Poate fi vorba de cicatrici retractile, care in timp se pot calcifia si chiar
se ajuta sa se osifice.Acesta este mecanism prin care apar osteofitele si
sindesmofitele.Mai pot fi generate si de leziuni sinoviale, mai ales daca sunt de
cauza inflamatorii, si de leziunile cartilaginoase, de departe cele mai severe cauze
care determina redorul sunt cele car tin de os(lezarea osului), din pacate leziunile
osoase, deduc redor ireparabile.

2)anchilozele – reprezinta stadiul final, al unor procese intiale de redoare,

prost gestionate.Care au evoluat spre acesta anghiloza(blocaj).Exista doua tipuri
fibroase si osoase.Nu beneficiaza de kinetoterapie.

3)mobilizarile articulare exagerate – inversul redoriei, ele se produc, prin

relaxari sau rupturi ligamentare, prin erongatii tendinoase prin hipotonii
musculare,(scadere de tonus muscular,si atunci miscarea este excesiva) sau prin
alterarea tampoanelor cartilaginoase.In general in obitenerea stabilitatii unei
articulatii,se pot folosi doua tipuri importante de tehniic: tehnici chirurgicale, care
urmaresc sa refaca stabiliatea pasiva(pot functiona initial in cazul rupturilor,
caspulare sau ligamentare,dar stabilitatea activa a unei articulatii este realizata
de grupele muusculare stabilizatoare iar pe aceste grupe lucreaa programul
kinetic)Kinetoterapia se refera la tonifierea acestor muschi.

b)Cauze care tin de muschi – sau care afecteaza mobilitatea si tin de

muschi

c)Cauze care tin de complexul nerv-muschi –

d)Cauze care tin de nerv -