Nivelul care ne propunem sa-l ajungem – aceasta tinta, spre care trebuie sa curga,
antrenametul depinde de starea subiectului.Daca subiectul este sanatos, dar
sendetear cu un anumit nivel minimal de activitate fizica, trebuie sa stim ce tel ne
propunem cu el.
Principalele metode :
- Mersul – este cel mai fiziologic tip,cel mai indicat si cel mai raspiundit la
foarte multe categorii, mai ales cele mai diverse patologii.Daca discutam
despre subiecti cu anumite patologii respiratorii,despre pulmonari cornici,
este posibili ca la inceput, antrenamentului subiectul sa primeasca oxigen
pe masca, sau aerului sa fie imbogatit cu surplus de oxigen.Subiectul incepe
antrenamentul cu masca pe figura, treptat durata de utilizare a oxigenului
este din ce in ce mai scurta, pana cand subiectul suspenda administrarea de
oxigen,in conditiile in care efortul si parametrii au fost foarte corect
ales.Avantajele pe care le permite mersul sunt multiple : este cea mai
fiziologica miscare, este un stereotip care beneficiaza de automatism unic,
sbiectul nu trebuie sa invete sa mearga,el stie deja.Este un tip de
antrenament simplu, nu necesita dotari sau adaptari.Foarte impoartant
este faptul ca antrenamentul prin mers, pune in actiunie grupe foarte
extinse de muschi, in timpul mersului lucreaza cel putin 2/3 din masa
musculara a corpului uman.In functie de intesitatea efortului exista
momente in care intr-un mers fortat, numai musculatura intriseca a globilor
oculari nu este implicata.Foarte interesant este ca mersul poate fi dozat,
chiar daca este relativa este prezenta(nr de pasi, distanta,
durata,viteaza,ritmicitatea pasilor,panta).Exista o varianta clasica,asa
numita cura de teren – este o modaliattea clasica de antrenament,
asemanatoarea circuitelor montane marcate.Curele de teren, sunt niste
trasee cu anumite grade de dificultate care sunt asezate in jurul clinicilor de
recuperare.Este foarte important sa se respecte nivelul de efort al
antrenametului, riscurile sunt destul de mari mai ales daca discutam
despre persoane cu accidente cardio-vasculare.Trebuie sa se respecte un
anumit algortim de recuperare, nu se sar etapele.La sala,subiectii care au
mai ales o anumita capabilitate fizica, au senzatia ca pot mia mult si
pluseaza, dar nu este niciodata bine,chiar daca subiect spune ca poate mai
mult.
- Programul de auto-ingrijire(sau casnice) – pt subiecti foarte gravi cu stari
alterate, capabilitatile de autoingrijire pot fi considerate un
antrement.Activititatile de autoinrgijire reprezinta defapt la inceputul
antremanetului,scopul dar si principala metodata de reeducare a
subiectului.
- urcatul scarilor si pantelor – sigur ca progresivitatea efortului este dat de nr
de trepte de durata urcarii, de viteza in care se urca, si nu in ultimul rand de
intaltimea treptei.La panta, sigur ca modalitati de progresiviate
este,inclinarea pantei, distanta parcursa, ritmul de mers.Si pt sportivi exista
aceasta modalitatea de antrenament, la care se solicita anduranta.De ex:
anternamentele de urcare de scari si pante, reprezinta o forma
execptionala a cresterii la efort.
- antrenamentul la bicicleta ergometrica si covorul rulant – avantajele
acestor aparate sunt ,ca subiectul care foloseste acest aparat este
monitorizat in permanta.Se dozeaza efortul perfect,si aici paramentrii de
doazare a efortului sunt cei clasici, distanta, viteaza, timpul,panta.
- alergarea – (jogging), ca meteodologie,alergarea este utilizata pt sedentari,
si pentru pacientii cardio-pulmonari, la un anumit tip de
antrenament.Pentru aceste categori, dozarea efortului se poate face prin:
ritmul alergarii, prin nivelul de ridicare a genunchilor, prin distanta sau prin
durata.Ex: alergarea pe loc, sau saritul cu coarda.
- inotul – avantajele pe care le aduce intotul sunt interesante: beneficiem de
efectele benefice ale apei calde(coeficientul structurilor peri-arteriale
creste,astfel incat segmentele se pot misca mai usor),efectul
hidrostatice(scaderea in greutatea).Presiunea hidrostatica actoneaa
complex asupra organismului uman,sunt comprimati muschii,
vasele,articulatiile.Dezavantajul major,este dozarea,pe care nu putem sti in
fiecare clipa care este nivelul matematic de efort.Putem doza efortul in
functie de nr de lungimi de bazini, in functie de viteaza, de timpul care il
petrece,dar nu putem sti exact nivelul de efort.
- terapia ocupationala – activitatile importate din viata de zi cu zi, sau din
alte activitati de petrecere a timpului liber, sau din viata de munca.Trebuie
sa se aleaga foarte bine programul(deci tipul de activitate).
- sportul terapeutic – este indicat ca si forma de antrenamet la efort fizic,
este recomandat pt personale tinere ,fara o afectiune specifica, dar care din
cauza activitatilor scazute, au o capacitate de efort foarte scazuta.
- munca – daca subiectul a atins, capacitatea de efort ceruta de o anumita
activitate, activitatea aceea sa o faca.
Cea mai moderna, sau prin cele mai moderne metode de exprima a intesitatii unui
efort, il constituie echivalentul metabolic.Un EM ar trebui sa fie energia necesara,
a acoperiri nevoilor bazale, de repaos al individului, un Em este in mod normal
intre 3.5 si 4 mm de oxigen molecular pe kg corp, pe minut.Efortul poate fi
exprimat in multiplii de EM.Asa cum paote fi exprimat in mm oxigen molecular/kg
corp/minut,sau poate fi exprimat in kilocalorii/minut.
Semnele paraclinice –
Pmax=220-varsta(anii impliniti)
1) pacienti care suporta bine efortul fizic, de antrenament la efort fizic dozat
2) pacienti care nu sporta sau suporta rau,in sensul ca apar relativ repede
semnele alarmante clinice care impun intreruperea efortului.
Durata efortului -de obicei sesiunile pt pacienti, incep cu sedinte mici, 10-20 de
minute, exista si cazuri extreme in care durata poate fi si de cateva minute per
exercitiu, si sunt intreupte de pauze, care in functie de durata exercitiului poate di
de la cateva zeci de secunde pana la cateva sute de secunde.Astfel de scucesiuni,
efort scurt-pauza, se pot intinde la intervale de la 40-60 de minute,acestea sunt
formele de antrenament cu capacitati extrem de limitate de efort.
In al V-lea rand, creste extractia oxigenului din sange la nivelul tesuturilor, deci
creste randamentul respiratiele celulare, fisulare.Muschiul antrenat extrage din
sangele pe care=l perfuzeaza o cantitatea mai mare de oxigen, deci cu cat cu face
un antrenament sistematic muschiul se adapteaza sa respire cu un randament
mai mare.