Metode si tehnici de consiliere /Consiliere psihopedagogică – psihoterapie :

abordare comparativă
Consilierea este situată între educaţie şi psihoterapie, fiind o activitate de învăţare şi
dezvoltare, centrată pe nevoile individului, în care clientul orientează procesul. Consilierea
este o activitate de dezvoltare, în timp ce psihoterapia este o activitate de „remediere”

Scopul fundamental al consilierii este dezvoltarea personală, educaţională şi socială a

individului, facilitându-i accesul la propriile resurse de care dispune, la explorarea şanselor pe
care le are în vederea atingerii cotelor maximale ale propriului potenţial.

Consilierea este o modalitate de intervenţie educativă, de susţinere a persoanelor aflate în

situaţii critice care impun o rezolvare imediată şi rapidă a problemelor ivite, desfăşurându-se
pe termen scurt.

Consilierea pentru dezvoltare socială şi emoţională

La nivelul educaţiei formale realizată în şcoală nu există un cadru explicit care să asigure
dezvoltarea socio – emoţională a individului astfel încât idealul educaţional să fie atins cu
certitudine. Acest cadru poate fi consilierea care este o activitate centrată pe comportamente
normale, se asociază învăţării şi susţine dezvoltarea deplină a individului. Considerăm că un
răspuns pertinent pentru această problemă îl pot oferi serviciile de consiliere psihopedagogică
specializată, furnizate de către centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, dar care, în
acest moment, sunt insuficiente pentru a asigura satisfacerea nevoilor existente în câmpul
educaţional. De asemenea, noul Curriculum Naţional propune introducerea ariei curriculare
Consiliere şi Orientare, realizată de către cadrele didactice prin rolul lor de consilieri ai clasei
de elevi. Consilierea pentru dezvoltare socio – emoţională este un cadru în care individul
învaţă despre sine şi despre relaţiile sale cu sine, despre alţii şi relaţiile sale cu alţii, despre
lume şi relaţiile sale cu lumea.

Def. acţiunea de intervenţie la nivel individual sau de grup, adresată persoanelor aflate în
situaţii normale de viaţă sau de impas existenţial, în scopul prevenirii situaţiilor de risc ce pot
apărea pe parcursul dezvoltării individuale, în scopul abilitării emoţionale pentru a face faţă
cu maximum de eficienţă tuturor evenimentelor interne sau externe, trecute, prezente sau
viitoare.

METODE ŞI TEHNCI DE CONSILIERE

Învăţare prin cooperare Învăţarea prin cooperare este o strategie de succes care presupune
organizarea copiilor (ce prezintă nivele diferite de abilitate) în echipe, pentru a parcurge
diferite sarcini de învăţare în scopul îmbunătăţirii gradului de înţelegere a subiectului. Fiecare
membru al grupului este responsabil nu numai pentru propriul act de învăţare, ci şi pentru
ceilalţi, astfel creîndu-se o atmosferă propice asimilării de noi informaţii. Cooperarea
înseamnă a lucra împreună pentru a atinge scopuri comune, a obţine rezultate ce sunt benefice
, profitabile atât individual cât şi la nivelul grupului. Elevii lucrează împreună pentru
maximizarea efectelor învăţării proprii şi a celorlalţi. Participanţii trebuie să aibă conştiinţa
apartenenţei lor la grupul de învăţare: recunosc că împărtăşesc un destin comun; ştiu că
performanţa unuia este cauzată de munca proprie şi de cea a grupului; fiecare participant se
străduieşte pentru beneficiul reciproc. În situaţiile de învăţare prin cooperare se vorbeşte de
interdependenţă pozitivă: elevii înţeleg că îşi pot atinge scopurile învăţării numai dacă ceilalţi
elevi din grupul de învăţare îşi ating scopurile

Învăţare experienţială

învăţarea experienţială se poate descrie sub forma a două accepţiuni: 1) pe de o parte,

termenul denumeşte învăţarea pe care o parcurg elevii cărora li se dă şansa să achiziţioneze şi
să aplice cunoştinţele, abilităţile şi sentimentele într-un cadru imediat şi relevant. Astfel,
învăţarea experienţială implică „o întâlnire directă cu fenomenele aflate în studiu” 2) pe de
altă parte, învăţarea experienţială este „educaţia care are loc ca participare directă în
evenimentele de viaţă” Aceasta este învăţarea care are loc prin experienţa de zi cu zi, şi acesta
este modul prin care cei mai mulţi învaţă.

Metode experienţiale Învăţarea experienţială este văzută ca un ciclu de învăţare având ca

prime două faze experienţa si reflecţia. Ciclul învăţării experienţiale include patru faze: -
experienţa : angajarea într-o experienţă, într-o situaţie particulară şi apoi observarea
efectelor; - procesarea experienţei: înţelegerea a ce s-a făcut /gândit/ simţit în timpul
experienţei - generalizarea: înţelegerea principiului general din spatele relaţiei dintre acţiune
şi efectele sale - aplicarea: aplicarea principiului sau generalizării într-o nouă situaţie Simpla
facilitare a unei experienţe nu conduce la învăţare experienţială. Experienţa duce la învăţare
dacă participantul înţelege ce s-a întâmplat, observă anumite patternuri, generalizează acele
observaţii şi înţelege cum să folosească generalizarea într-o situaţie nouă. Reflecţia – este
cheia învăţării experienţiale deoarece focalizează atenţia pe ceea ce am învăţat şi astfel
consolidează învăţarea - copilul învaţă despre sine şi despre valorile sale - folosirea reflecţiei
dezvoltă imaginaţia şi deprinderi de gândire pozitivă - creşte implicarea personală în învăţare
- dă copilului oportunitatea de a reflecta profund în timp ce caută răspunsuri mai pline de sens
- încurajează autoconştientizarea şi înţelegerea celorlalţi - creează o atmosferă centrată pe
învăţare care oferă copilului oportunitatea de a atinge succesul Vizualizarea creativă –
reprezintă utilizarea deliberată a imaginaţiei creatoare, aplicată activ în scopul atingerii
obiectivelor, al depăşirii obstacolelor, al dezvoltării personale. – Permite experienţierea
nivelului emoţional – Asigură implicarea ambelor emisfere cerebrale – Este o sarcină activă,
ajută copilul să memoreze ( îşi creează propria imagine) – Presupune implicare personală din
parteea copilului – Creşte gradul de concentrare – Copilul învaţă să observe gânduri, emoţii,
sentimente – Copilul învaţă să fie reflexiv – să fie capabil să înveţe, să gândească la ceea ce
învaţă – Sunt implicate toate simţurile Condiţii : - se realizează într-un mediu confortabil, pe o
stare de relaxare corporală - se recomandă aşezare în cerc - atenţie la dimensiunea
emoţională : dacă vizualizarea presupune o călătorie, trebuie să existe şi întoarcerea de unde
s-a plecat ( în încăperea respectivă) - trebuie adaptată la vârsta copiilor şi la caracteristicile
culturale

Metode de obţinere a informaţiilor despre client Aceste metode coincid cu cele folosite
pentru cunoaşterea elevului, în special cele care solicită colaborarea persoanei: convorbirea,
chestionarul, interviul, metoda testelor, analiza produselor activităţii, autobiografia,
autocaracterizarea, observaţia.

Metode de comunicare şi facilitare a interacţiunii Exerciţiile facilitatoare cu rol de

„spargere a gheţii” sunt utilizate de obicei la debutul activităţii de consiliere, sau pe
parcursul activităţii având rol de „energizare” – aceste exerciţii se folosesc în scopul realizării
unei atmosfere de lucru relaxante şi dezinhibate, care să faciliteze abordarea unor teme mai
complexe.Exemple de astfel de metode: Simbolul: fiecare elev îşi scrie prenumele pe o hârtie
şi un semn caracteristic pentru el (un desen reprezentativ), îţi prinde hârtia în piept cu un ac de
gămălie. Fiecare elev se prezintă clasei, explicând semnificaţia simbolului ales. Ghicirea
unui cuvânt: un elev se gândeşte la un cuvânt, iar colegii lui trebuie să-l identifice prin
întrebări închise şi deschise.

Picasso: un voluntar desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev trebuie să spună care
este semnificaţia figurii pentru el. Încrederea: fiecare elev îşi alege o pereche; una dintre
persoane conduce perechea şi cealaltă se lasă condusă timp de câteva minute prin clasă.
Persoana condusă este legată la ochi cu o eşarfă. După o perioadă de timp rolurile se schimbă.
Îmi place de tine pentru că...: elevii aleg un coleg căruia să-i transmită un mesaj pozitiv care
să înceapă cu această formulare.Se creează un lanţ, astfel încât fiecare elev să primească şi să
dăruiască un mesaj pozitiv.

Metode şi tehnici de lucru în consiliere

Brainstorming – este o metodă de soluţionare a unei probleme, prin emiterea cât mai multor
idei, într-o atmosferă stimulativă.

Dezbaterea în grupuri şi perechi – prezentarea argumentelor pro şi contra unei idei.

Elevii pot fi împărţiţi în două grupe sau pot să lucreze în perechi pentru a prezenta şi
argumenta poziţiile diferite faţă de o anumită problemă. Jocul de rol – metodă în care
participanţii adoptă poziţii diferite de poziţia lor sub aspectul personalităţii, motivaţiei, rolului
sau background –ului. Aceasta le permite familiarizarea cu alte perspective asupra unei
situaţii. Autoevaluarea – reprezintă procesul de reflecţie asupra comportamentelor proprii şi
a rezultatelor obţinute, în scopul monitorizării progresului în atingerea unui obiectiv stabilit
sau ca suport al procesului de autocunoaştere. Se pot utiliza: chestionare, reflectarea asupra
produselor proprii, activităţi de autocunoaştereetc. Rezultatele autoevaluării se discută în
grup doar în măsura în care elevul are nevoie de suportul colegilor sau este de acord să
împărtăşească reflecţiile sale. (Ex. Evaluarea inetreslor, identificarea valorilor proprii)

Realizarea de colaje, postere, afişe, desene – presupune utilizarea unor mijloace artistice
(colaj, pictură, grafică) pentru transmiterea unei idei la care aderă grupul. Elevii pot folosi:
decupaje din ziare şi reviste, slogane scrise pe diferite bucăţi de hârtie, fotografii, diverse
materiale şi obiecte care pot fi cuprinse în astfel de produse. Imageria mentală (imaginarea
de situaţii) – reprezintă un exerciţiu care solicită elevii să îşi imagineze anumite situaţii şi îi
ajută să se focalizeze pe propriile dorinţe, aspiraţii şi trăiri relaţionate cu situaţia imaginată.
(Cum va arăta o zi din viaţa ta peste 5 ani?) Evaluarea unor situaţii problematice
Elaborarea de proiecte – presupune analiza unei situaţii reale care poate fi îmbunătăţită,
identificarea situaţiei dorite şi specificarea modalităţilor prin care se poate ajunge la situaţia
dorită. În cadrul proiectului se specifică startegiile de remediere, dar şi resursele necesare:
timp, suport, resurse personale, etc. Din acest punct de vedere este important ca proiectul să
fie aplicabil şi realist. (Ex. Dezvoltarea strategiilor de învăţare, dezvoltarea stimei de sine,
reducerea stresului) Elaborarea de portofolii – Portofoliul cuprinde cele mai relevante
produse ale activităţii elevului în raport cu un anumit scop. În activitatea de consiliere se
recomandă portofoliul de dezvoltare. Acesta cuprinde produse ale elevului care scot în
evidenţă procesul care a avut loc în dezvoltarea sa, în relaţie cu atingerea unui scop.

Studiu de caz – presupune analiza în grup a unor scenarii reale pe anumite teme sau
probleme. Studiul de caz se poate realiza în scris sau oral şi vizează dezvoltarea abilităţilor de
identificare a aspectelor relevante ale unei situaţii şi a implicaţiilor acestora.

Tehnici cu suport metaforic

Scenariul metaforic este o tehnică indirectă, provocativă, bazată pe mecanismul analogiei şi

proiecţiei, ceea ce permite developarea şi conştientizarea unor probleme ale subiectului.
Călătoria : „Imaginaţi-vă că tocmai v-aţi urcat într-un tren pentru a face o călătorie.
Fiecare vine dintr-o lume, o lume pe care numai el o cunoaşte şi pe care o lasă în urmă
pentru a se îndrepta spe alta. În tren v-aţi întâlnit pentru prima oară, deci nu vă
cunoaşteţi. Pe rând, fiecare călător îşi va spune povestea lui. Va descrie lumea din care
vine, ce ia cu el de acolo şi ce lasă în urmă, care sunt motivele pentru care o părăseşte,
cum este lumea spre care se îndreaptă şi care sunt aşteptările lui în legătură cu ea. Apoi
ne va spune ce simte faţă de ceilalţi călători” Magazinul magic „Imaginaţi-vă că există
undeva, pe un tărâm magic un magazib cu calităţi umane. Puteţi găsi aici orice calitate umană
doriţi şi puteţi cere cât vreţi, deoarece nu există preţuri. Dacă doriţi, puteţi lăsa în schimbul
celor cerute atât cât doriţi din ce aveţi voi în surplus, sau lucruri de care nu mai aveţi nevoie şi
vă deranjează. Există o singură problemă: fiind pe un tărâm magic, magazinul nu este
accesibil decât personajelor din basme. Fiecare din voi va trebui să aleagă un personaj dintr-o
poveste, care să vină la magazin şi să ceară calităţile pe care le doriţi” Învăţătorul, care joacă
rolul celui care „gestionează” magazinul, va intra în dialog cu personajele. În final , fiecare
participant spune ce simte şi cum gândeşte o persoană care posedă acele calităţi.
Autodefinirea printr-o metaforă : Elevului i se cere să găsească o expresie metaforică prin
care să definească propria persoană şi apoi să explice metafora prin analogie cu propria
persoană Exerciţii proiective de completare de fraze: Dacă aş fi o floare aş fi...., Dacă aş fi un
copac aş fi.....După ce completează frazele , elevilor li se cere să şi explice, găsind analogii cu
propria persoană.

Tehnici cu suport grafic De obicei, reprezentarea grafică urmează unei unei experienţe
parcurse de elevi, unei reflecţii şi vine să întregească imaginea pe care şi-au creat-o elevii
despre un subiect anume, în acelaşi timp oferind şansa autoexprimării creative. Desenul poate
fi folosit şi la începutul unei şedinţe de consiliere, cu rol proiectiv, cănd se cere subiectului să
deseneze lăsându-şi mâna liberă şi apoi să interpreteze produsul rezultat, să-i dea un nume, o
semnificaţie şi să facă o analogie cu propria persoană. Tehnicile cu suport grafic sunt
recomandate în special copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică, pentru că prezintă
o mai mare oportunitate de exprimare, proiecţie. Membrii grupului desenează
împreună, pe o singură planşă, o lume în care şi-ar dori să trăiască. Un elev intră în
rolul unui personaj şi va dialoga cu facilitatorul, în sensul descoperirii de noi informaţii
despre propria persoană (calităţi, limite)

Utilizarea tehnicilor de scriere în activitatea de consiliere

1. Scrierea bazată pe creaţie

Imaginează-ţi un dialog între persoana ta la vârsta de 30 de ani şi cel care eşti tu acum
- exerciţiu de stabilire de scopuri şi obiective pentru viitor util în consilierea pentru
dezvoltarea carierei
2. Argumentaţia de tip Toulmin
Scop: creşterea nivelului stimei de sine, creşterea gradului de asertivitate, creşterea
gradului de autoacceptare Tehnica poate fi utilizată pentru a facilita autoexprimarea şi
argumentarea în favoarea calităţilor personale.
3. Scrierea rapidă Tehnica presupune efectuarea unui exerciţiu de scriere fără a ridica
creionul de pe hârtie, timp de 2 – 5 minute, prin exprimarea fluxului gândurilor, aşa
cum vin, necenzurate şi fără efort de elaborare. Scrierea rapidă oferă clientului ocazia
de a scrie despre sine şi relaţiile sale cu sine şi cu lumea, fiind un prim pas în procesul
de ordonare personală.
4. Scrierea liberă Scrierea liberă permite identificarea şi exprimarea deschisă a stărilor
emoţionale, persoana devenind conştientă de nevoile şi dorinţele sale, deci de ea
însăşi. Accesul la propriile stări emoţionale va preveni sentimentul de alienare şi
anxietate. Scrierea liberă este asemănătoare scrierii rapide, doar că timpul acordat este
mai lung.
5. Jurnalul cu dublă intrare Tehnica permite clientului o mai bună înţelegere a
semnificaţiei evenimentelor / experienţelor trăite în istoria personală, prin acordarea
unui timp de reflecţie. Individul va interacţiona cu ideile care exprimă experienţe
personale de viaţă (neplăcute, traumatizante, neintegrate încă, sau plăcute, pozitive)
pentru a crea noi sensuri, a acorda noi semnificaţii şi interpretări.
6. Lasă-mi mie ultimul cuvânt
Clientul va fi ghidat în parcurgerea a cinci etape:  Gândeşte-te la o faptă de care nu
eşti mulţumit  Notează tot ce îţi vine în minte legat de această experienţă
 Pe verso scrie comentariile pe care le ai acum faţă de fapta respectivă, reacţiile tale
din acel moment, ce ai simţit, ce simţi acum, justificarea acţiunilor, contraargumente,
cum ai proceda acum, ce crezi că ai învăţat din această experienţă  Prezintă grupului
întâmplarea şi cere colegilor să comenteze , indicând modul în care ar fi procedat ei
înşişi în situaţia dată  Expune propriul comentariu, având ultimul cuvânt