Culegere de jocuri pentru copii cu CES

CUPRINS :

Prefaţă

Jocuri pentru formarea autonomiei personale

Jocuri pentru activităţile de socializare

Jocuri pentru activităţile de ludoterapie

Jocuri muzicale pentru terapie ocupaţională

Jocuri pentru stimulare cognitivă

Motto:
„Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul?”
Lucian Blaga: „Trei feţe” – în vol. „Poemele luminii”
 PREFAŢĂ

Această lucrare se adresează în mod deosebit colegilor mei, învăţătorilor-educatori din

şcolile speciale. Jocul este cea mai adecvată formă a activităţii educatorului. Copilul după-
masă este obosit şi noi, educatorii trebuie să găsim modalităţi de relaxare, de înlăturare a
oboselii.
Jocul având şi funcţii distractive permite stabilirea unor dispoziţii pozitive care facilitează
proiecţia şi deconectarea faţă de activităţi sau efecte ale „situaţiilor presante”. Prin joc,
copilul ia cunoştinţă cel mai bine de lumea înconjurătoare, învaţă diferite senzaţii, îşi
dezvoltă aptitudinile fizice şi intelectuale, descoperă prietenii şi reguli de adaptare socială.
Este cunoscut faptul că multe lucruri pe care copiii parcă nu pot să le facă sau nu vor, le
execută mai uşor în timpul jocului. De exemplu dacă le vom spune copiilor: „Acum vom
rezolva exerciţii la matematică” se vor supăra, nu vor fi dornici să lucreze dar dacă le vom
spune: „Acum ne vom juca jocul „Cine urcă scara mai repede?” toată clasa va fi mai
entuziasmată şi vor rezolva exerciţiile de matematică cu plăcere.
Pentru a antrena elevii la activităţi, pentru a le asigura succesul la învăţătură trebuie să
folosim cât mai multe jocuri în toate activităţile noastre:
- formarea autonomiei personale;
- socializarea;
- ludoterapia;
- terapia ocupaţională;
- stimularea cognitivă.
În lucrarea de faţă am încercat să prezint jocuri pentru fiecare modul din aria curriculară
„Terapie educaţională complexă şi integrată”. Multe jocuri se pot folosi la mai multe module,
în funcţie de scopul prioritar urmărit (ex. jocurile: „Numeşte-mă!” , Săculeţul fermecat”,
Ineluşul” ş. a.).
Jocurile prezentate în această lucrare le-am selectat din diverse materiale de specialitate iar
unele au fost create de mine. Multe din aceste jocuri pot fi folosite şi de către educatoarele şi
profesorii din învăţământul special, în funcţie de scopul urmărit, de posibilităţile fizice şi
psihice ale copiilor.
Orice cadru didactic, convins că jocul este unul din cele mai eficiente şi mai importante
mijloace de educaţie, îşi va da seama că este necesar să cunoască cât mai multe jocuri, să ştie
să le selecţioneze, să le adapteze, să le dirijeze, să le analizeze şi să creeze altele noi.
Doresc ca această culegere să fie pentru colegii mei un suport, un cadru de referinţă pentru a
descoperi alte jocuri capabile să întregească activitatea de recuperare şi integrare socială a
copiilor cu CES.
 PENTRU FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE

Jocul „Fă ce îţi spun!”

Scopul: identificarea părţilor propriului corp.

Obiective de referinţă: să arate diferite părţi ale corpului, să execute la comandă
verbală diferite mişcări.

Desfăşurarea jocului
Propunătorul cere copiilor să aşeze mâna dreaptă pe ochiul drept, pe ochiul stâng, pe
genunchiul drept, pe genunchiul stâng. Să aşeze mâna stângă pe cotul drept, pe piciorul drept.
Să aşeze simultan mâna stângă pe ochiul drept şi dreapta pe ochiul stâng, şi aşa mai departe
pentru alte părţi ale corpului. Se lovesc cele două mâini una de alta, apoi genunchiul stâng cu
mâna dreaptă, din nou cele două mâini împreună, apoi mâna stângă loveşte genunchiul drept,
cele două mâini se lovesc împreună, etc. Combinaţiile pot fi variate la nesfârşit.
Adaptarea unei melodii care să ritmeze loviturile face ca participarea elevilor să fie şi
mai totală.

Jocul „Din bucăţele”

Scopul: reconstituirea unui obiect din părţile lui componente.

Obiective de referinţă: să asambleze, să reconstituie imaginea desenată a corpului uman
din bucăţele tăiate.
Resurse didactice: un plic cu toate elementele necesare pentru fiecare elev, desenul
corpului uman pe care trebuie să-l reconstituie elevii.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va împărţi tuturor elevilor câte un plic care conţine bucăţele tăiate ale
unui desen ce reprezintă corpul uman. Educatorul va arăta elevilor desenul corpului uman pe
care trebuie să-l obţină ei asamblând bucăţelele tăiate din plic. Se va stabili timpul de lucru .
Acest joc se poate desfăşura şi sub formă de concurs. Numele elevilor va fi scris pe
tablă şi în funcţie de rapiditatea şi corectitudinea executării sarcinii vor fi câştigătorii
concursului.
Locul I va fi elevul care în cel mai scurt timp a reconstituit corect imaginea desenată
a corpului uman.
 Jocul „Să aşezăm masa”

Scopul: recunoaşterea poziţiei obiectelor faţă de propriul corp şi stabilirea relaţiilor dintre
ele. Obiective de referinţă: să pună masa, să aşeze corect farfuriile şi tacâmurile. Resurse
didactice: set de menaj pentru păpuşă.

Desfăşurarea jocului
În prima parte a jocului, propunătorul cere elevilor să pună masa, să aşeze farfuriile,
apoi cuţitele şi lingurile la dreapta şi furculiţele la stânga. Fiecare elev aranjează un tacâm
complet, adoptând poziţia care îi este mai uşoară.
În partea a doua a jocului, un copil aşează masa cu patru tacâmuri fără să-şi schimbe
locul fixat. Ceilalţi copii controlează dacă masa este pusă corect, aşezându-se în chip de
consemn. Pentru a corecta greşelile este invitat elevul care a pus masa să se aşeze în faţa
fiecărei farfurii.

Jocul „Numeşte-mă!”

Scopul: denumirea şi identificarea obiectelor de igienă (îmbrăcăminte, încălţăminte etc.).

Obiective de referinţă: să denumească corect obiectele de igienă prezentate în mod natural
şi imagistic.
Resurse didactice: săpun, prosop, pastă şi periuţă de dinţi, piaptăn, perie pentru păr, şampon,
unghieră, forfecuţă pentru unghii, periuţă pentru unghii, hârtie igienică, batistă, şerveţele din
hârtie, imagini, desene cu unele obiecte de igienă.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va prezenta elevilor pe rând obiectele de igienă şi le va cere să le
denumească. El va arăta elevilor obiectul şi va spune unui elev: „ Numeşte-mă!”. După ce s-
au terminat de numit toate obiectele prezentate în stare naturală, propunătorul va cere elevilor
să denumească obiectele prezentate imagistic.
Acest joc se poate organiza şi sub formă de concurs, individual sau pe grupe în funcţie
de numărul elevilor. Fiecare elev (grupă) primeşte câte o bulină roşie pentru fiecare răspuns
corect. La sfârşit se numără câte buline are fiecare elev (grupă).
Câştigător este elevul (grupa) care totalizează cele mai multe buline.
 Jocul „Să facem valiza păpuşii”

Scopul: sistematizarea şi verificara cunoştinţelor referitoare la obiectele de îmbrăcăminte şi

încălţăminte folosite în cele patru anotimpuri.
Obiective de referinţă: să selecteze obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte după un
criteriu dat, să le aranjeze în ordine.
Resurse didactice: 3 – 4 genţi sau valize confecţionate din cutii de carton, obiecte de
îmbrăcăminte şi încălţăminte în miniatură sau jetoane cu imaginile lor.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic propune un elev pentru a face valiza păpuşii, stabileşte criteriul după care
se va aranja valiza – de pildă după anotimp (de vară, de toamnă, de iarnă); după sex (pentru
fetiţe sau pentru băieţi); după vârstă (de bebeluş, de preşcolar, de şcolar); după utilitate (de
noapte, de zi).
De exemplu, cel ce face valiza spune: „este iarnă, păpuşa pleacă la munte. Vă rog
alegeţi îmbrăcămintea şi încălţămintea potrivită”. Grupuri de 4 – 5 elevi propuşi de educator
aleg obiectele ( sau jetoanele cu imaginile lor ) şi le aduc copilului care le-a solicitat
adresându-i-se direct: „ţi-am adus o bluză de culoarea ... făcută din...”.
La fiecare tur de joc se stabileşte câştigătorul, respectiv elevul care a reuşit să
selecteze corect cele mai multe obiecte.
După ce se clasifică îmbrăcămintea şi încălţămintea, se schimbă copiii care au rol
activ, se pun obiectele la locul lor şi se stabileşte un alt criteriu de alegere. De exemplu:
„păpuşa merge la culcare”; „copilul merge la şcoală” etc.
Pentru complicare jocul se poate desfăşura oral: un elev indică un anumit criteriu, iar
ceilalţi enumeră îmbrăcămintea şi încălţămintea potrivită.

Variante
1) Jocul se desfăşoară şi sub forma unui magazin de îmbrăcăminte.
Un elev – cumpărător – intră în magazin şi solicită vânzătorului obiectul de
îmbrăcăminte de care are nevoie însoţind descrierea cu câteva indicaţii care să ajute la
identificarea lui motivând în acelaşi timp alegerea făcută.
Vânzătorul eliberează îmbrăcămintea numai cumpărătorilor care au descris-o
corect. Se procedează la fel pentru încălţăminte.
2) Clasa de elevi este împărţită în 2-3 grupe, cu un număr egal de elevi pentru fiecare echipă.
Se distribuie fiecărei echipe câte un set de jetoane la fel cu cele de la celelalte echipe . Pe
jetoane sunt desenate obiecte de îmbrăcăminte potrivite tuturor situaţiilor. Din ele se pot
efectua grupări după criterii variate. La un semnal, care indică şi un criteriu de alegere
(„Alegeţi şi grupaţi îmbrăcămintea de iarnă”, sau „Alegeţi şi grupaţi îmbrăcămintea pentru
fetiţe”), elevii din fiecare echipă, execută sarcinile indicate colaborând între ei.
Se apreciază grupul de elevi care rezolvă mai operativ şi mai corect selecţia.
 Jocul „Săculeţul fermecat”

Scopul: identificarea şi denumirea corectă a unor obiecte, în absenţa vederii, prin pipăit.
Obiective de referinţă: să identifice şi să denumească corect fructele aflate în săculeţ, în
absenţa vederii, prin pipăit.
Resurse didactice: mere, pere, nuci, prune, struguri, gutui, portocale, banane , mandarine,
kiwi, lămâi, un săculeţ, o basma sau un fular.

Desfăşurarea jocului
Propunătorul va arăta elevilor fructele pe care le va pune în săculeţ. El va lega la ochi
câte un elev şi îi va cere să ia în mână câte un fruct, să-l pipăie, să-l denumească şi apoi să-l
scoată afară din săculeţ pentru a putea fi verificat de clasă dacă a denumit corect fructul. Dacă
a ghicit denumirea fructului va fi dezlegat de la ochi şi va continua jocul un alt elev, dacă nu
a ghicit mai are dreptul la două încercări după care este eliminat din joc. După ce toţi elevii
au fost legaţi la ochi şi puşi să denumească fructele, elevii care au fost eliminaţi din joc vor
primi pedepse hazlii.
Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs, pe grupe. La fiecare răspuns corect,
grupa primeşte un punct, la fiecare răspuns incorect i se scade câte un punct. Câştigă grupa
care totalizează mai multe puncte.

Jocul „Ineluşul”

Scopul: cunoaşterea părţii drepte şi stângi a propriului corp, cunoaşterea prenumelui

colegilor din clasă.
Obiective operaţionale: să-şi identifice corect mâna dreaptă şi stângă, să spună corect
prenumele colegilor.
Resurse didactice: un inel sau un cerculeţ din metal.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi în formaţie de cerc, cu faţa spre interior şi dau din mână în mână
un inel în timp ce spun următoarele versuri :
„Iau cu dreapta, dau cu stânga
Iau cu dreapta, dau cu stânga
Stop! Inelul s-a oprit
De la cine l-ai primit?”

Elevul cu inelul în mână îşi va numi colegul din dreapta sa. El mai poate fi
întrebat: „Cerculeţul îi vei da
Cine e la stânga ta?”
Jocul se repetă de mai multe ori pentru a da posibilitatea tuturor elevilor să răspundă
la întrebările jocului.
 Jocul „De-a gospodina”

Scopul: formarea unor deprinderi prin activităţi simulate.

Obiective de referinţă: să imite activităţi uzuale din gospodărie: aerisire, spălare, călcare,
ştergere, aspirare etc., să recunoască activităţile simulate de colegii lor.
Desfăşurarea jocului
Rând pe rând fiecare elev va veni în faţa clasei şi va simula câte o activitate din
gospodărie . Ceilalţi colegi îl vor urmări şi vor denumi activitatea pe care o imită colegul lor.
După ce au fost prezentate mai multe activităţi elevii vor primi diferite roluri: mamă, tată,
copil, frate (soră) mai mare, bunic (bunică) în aşa fel ca toţi elevii să fie implicaţi în joc. Ei
vor imita în funcţie de rolul primit activităţile pe care le face în gospodărie fiecare membru al
familiei.
Jocul se repetă de mai multe ori şi se schimbă rolul elevilor.

Jocul „Spune ce-ai gustat?”

Scopul: educarea sensibilităţii gustative, olfactive, tactile şi vizuale prin antrenarea
analizatorilor corespunzători.
Obiective de referinţă: să recunoască şi să denumească gustul unor alimente de bază şi a
unor însuşiri stabilite prin intermediul celorlalţi analizatori, să raporteze însuşirile la
obiectele care le posedă.
Resurse didactice: zahăr, lămâie, sare, cacao şi alte alimente cu gust dulce, acru, sărat, amărui
(bomboane, dulceaţă, prăjituri, telemea, murături, fructe etc.), legături cu şerveţele de
hârtie.
Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic cheamă la catedră un elev pe care îl leagă la ochi, apoi îi serveşte un
aliment pe o farfurie. La semnalul educatorului „gustă şi spune ce este?” el gustă alimentul
şi spune ce a mâncat. Dacă e cazul, copilul are voie să cerceteze alimentul şi cu alţi analizatori,
pentru a-l recunoaşte. Colegul de bancă al elevului chemat verifică dacă răspunsul este corect
şi caută pe catedră un alt aliment cu gust asemănător şi-l arată elevilor. În complicarea jocului,
cadrul didactic spune ce gust are alimentul respectiv, iar copiii indică alimente cu gust
corespunzător. Câştigător este elevul care denumeşte cel mai mare număr de alimente cu gust
asemănător.
În funcţie de nivelul clasei, cerinţele pot să fie mai diferenţiate (alimente sărate, mai
puţin sărate, alimente cu gust dulce-acrişor). Jocul „Găseşte (spune) ce se potriveşte!”
Scopul: verificarea cunoştinţelor despre fructe şi legume.
Obiective de referinţă: să includă corect imaginile unor fructe, legume în categoriile
respective.
Resurse didactice: ilustraţii (jetoane) reprezentând fructe şi legume cunoscute de elevi,
precum şi alte imagini de obiecte din ambianţa şcolii, două panouri, fişe de muncă
independentă – conform modelului.
Desfăşurarea jocului
Fiecare elev va primi într-un plic cel puţin 4 – 5 imagini. În prima parte a jocului
jetoanele vor fi aşezate în coloană (verticală) sau în rânduri pe orizontală astfel încât
perceperea imaginilor să se facă cu rapiditate. Se stabilesc categoriile de noţiuni cu care se va
opera, indicându-se panoul fructelor şi panoul legumelor, fie printr-o imagine din categoria
respectivă, fie prin scrierea noţiunilor respective.
La semnalul dat de cadrul didactic elevii vor alege din plic sau de pe masă jetoanele
corespunzătoare şi vor veni pe rând să le aşeze la panoul potrivit. Se grupează toate imaginile
conform criteriilor stabilite, apoi jocul se reia reîmpărţindu-se jetoanele. După fiecare tură a
jocului, se face un control al imaginilor de pe panouri şi de pe mese pentru a sesiza eventualele
greşeli sau omisiuni.
În partea a doua a jocului se pot utiliza fişe de muncă independentă pe care sunt
imagini cu legume şi fructe. Educatorul cere elevilor să tragă o linie verde sub legume şi o
linie roşie sub fructe sau (să scrie litera L sub legume şi litera F sub fructe sau să scrie
denumirea acestora – se va ţine cont de posibilităţile elevilor). Se face apoi analiza rezultatelor
sugerând eventual elevilor ca pe baza celor discutate să-şi corecteze greşelile făcute.

Variantă
Cadrul didactic enunţă una din categoriile pe care şi le-a propus pentru joc (fructe sau
legume). Elevii trebuie să enumere fără a se folosi de material intuitiv denumirile
corespunzătoare. Pentru fiecare răspuns corect primesc o bulină roşie. Elevul care repetă o
denumire spusă mai înainte este penalizat (fie să dea o bulină înapoi, fie să piardă dreptul de-
a răspunde la o tură a jocului). Copilul care nu răspunde deloc, de asemnea, pierde dreptul de
a lua parte o tură la joc.
Pentru a asigura un antren deosebit jocului, nu vor fi numiţi elevii, ci vor răspunde pe
rând de la elevul indicat, până când toţi au luat cuvântul. După epuizarea turei de joc cu o
noţiune, se introduce o altă categorie şi se reia jocul. La repetarea jocului se poate cere
elevilor să spună o propoziţie despre elementul în discuţie.
În încheierea jocului se face bilanţul numărându-se bulinele obţinute de fiecare. Este
câştigător cel care a obţinut cele mai multe buline. Dacă mai mulţi elevi au acelaşi număr de
buline, jocul poate continua între ei până la detaşarea unuia, respectiv a câştigătorului.
 JOCURI PENTRU ACTIVITĂŢILE DE SOCIALIZARE

Jocul „La cine se află steguleţul?”

Scopul: formarea deprinderii de a oferi un obiect unui copil folosind termenii de politeţe
corespunzători (poftim, mulţumesc).
Obiective de referinţă: să recunoască elevul care are steguleţul, să spună numele acestuia,
să folosească corect noţiunile „poftim”, „ mulţumesc”.
Resurse didactice: steguleţe mici confecţionate din hârtie creponată.

Desfăşurarea jocului
Elevii vor fi aşezaţi în semicerc, stând în picioare. Acest joc este indicat mai mult
pentru clasa I, sau atunci când au venit în clasă mai mulţi elevi noi.
În prima parte a jocului cadrul didactic va oferi steguleţul şi va utiliza formula de
politeţe corespunzătoare („poftim”), pe rând când unui elev, când altuia, aşteptând ca aceştia
să mulţumească apoi va pune întrebarea „La cine se află steguleţul?” Va răspunde elevul
întrebat menţionând numele şi prenumele celui la care se află steguleţul.
În partea a doua a jocului, un elev ales de educator va oferi steguleţul, iar altul va
spune cui i-a fost încredinţat. Procedeele pot varia în cadrul aceluiaşi joc în funcţie de
nivelul clasei, de exemplu:
- la început se indică numele elevului căruia să i se ofere steguleţul – elevii având de realizat
legătura între nume şi persoana corespunzătoare;
- apoi elevul trebuie să asocieze persoana, respectiv copilul, la numele corespunzător. La
întrebarea „La cine se află steguleţul?” se va răspunde direct prin indicarea numelui şi
prenumelui copilului respectiv.

Variantă
Jocul poate fi repetat cu alte ocazii sau complicat sub forma de „La cine s-a oprit
steguleţul?”. În acest caz jocul se desfăşoară în genul jocurilor „Stop”. Steguleţul trece din
mână în mână punându-se accentul să nu fie reţinut prea mult de elevi şi să fie oferit corect
celorlalţi. La semnalul „stop!” elevul la care se află steguleţul în acel moment îl reţine,
urmând ca un vecin (sau alt elev) să spună repede numele acestuia.
Pentru elevii neatenţi se pot introduce unele sancţiuni simple.
 Jocul „Alege-ţi partenerul!”

Scopul: stimularea năzuinţei de asociere, a dorinţei de a găsi un partener. Obiective de

referinţă: să-şi găsească perechea dintre elevii din clasă, să motiveze alegerea prietenului.
Resurse didactice: diverse jucării sau truse de joc (în funcţie de nivelul elevilor).
Desfăşurarea jocului
Jocul se poate desfăşura atât în sala de clasă cât şi în curte. Se va avea grijă ca alegerea
materialului să fie în concordanţă cu locul de joc. Jucăriile vor fi pregătite pe o masă şi
acoperite cu o pânză pentru ca prezentarea fiecăreia să constituie o surpriză pentru elevi.
Copiii vor sta în cerc în jurul mesei.
Cadrul didactic va scoate de sub pânză câte o jucărie şi o va oferi unui elev, care la
rândul lui va alerga o dată în interiorul cercului cu jucăria în timp ce elevii vor scanda numele
lui. La semnalul educatorului: „Alege-ţi partenerul!” elevul se va opri în dreptul colegului
preferat şi îi va oferi jucăria spunându-i: „Vrei să ne jucăm împreună?”. Totodată va fi
consultat şi elevul ales dacă acceptă să se joace cu elevul care l-a solicitat. Luându-se de mână
cei doi se vor îndrepta spre un loc fixat dinainte în acest scop, urmând să se joace în linişte cu
jucăria. Fiecare elev are dreptul să aleagă şi să fie ales numai o singură dată.
Jocul se termină atunci când fiecare elev şi-a ales o pereche.
Pentru a imprima un ritm mai vioi, în partea a doua a jocului sau la repetarea lui, cadrul
didactic sau conducătorul jocului va oferi jucării mai multor elevi odată. În acest caz se va
renunţa la scandarea numelor copiilor.
Se poate complica sarcina cu cerinţa de a se motiva alegerea partenerului.

Jocul „Cine te-a chemat la telefon?”

Scopul: formarea deprinderii de a purta o scurtă discuţie la telefon, de a-şi comunica unele
impresii, preferinţe.
Obiective de referinţă: să răspundă corect la telefon folosind expresiile adecvate, să-şi
recunoască colegul după voce.
Resurse didactice: două telefoane-jucărie.
Desfăşurarea jocului
Se va amenaja o cabină telefonică în care vor merge pe rând elevii antrenaţi în joc.
Elevul se va aşeza cu spatele spre clasă având în faţă un telefon. Copilul care a primit de la
conducătorul jocului cel de-al doilea telefon va începe o scurtă discuţie în care va comunica
ultimele evenimente sau întâmplări. De exemplu, când T.2, ridică receptorul, în cabină se va
da un semnal (zbârnâitul unei sonerii). T.1 va ridica receptorul şi va spune:
T.1 – Alo! T.2 – Bună ziua. Mihai?
T.1 – Da. Bună ziua. T.2 – Aş dori să–ţi spun ceva. Am primit o scrisoare de la
prietenii noştri din Braşov. Ştii ce ne roagă?
T.1 – Nu. Ce ne roagă? T.2 – Să le trimitem şi lor un model de jucărie construită de
noi. Ce părere ai? T.1 – Sigur că le trimitem! T.2 – Bine, dar ghiceşte cine ţi-a vorbit?
T.1 – Cred că a fost Dan Ionescu.
După aceasta elevul chemat la telefon îşi părăseşte locul şi verifică dacă a răspuns
corect. Ceilalţi elevi aprobă sau dezaprobă. Cadrul didactic notează elevii care au greşit pentru
a-i antrena în alte jocuri de dezvoltare a sensibilităţii auditive.
 Jocul „Să primim musafiri”

Scopul: educarea spiritului de ospitalitate şi de sociabilitate.

Obiective de referinţă: să interpreteze corect rolul de musafir şi de gazdă, să folosească
adecvat formulele de politeţe.
Resurse didactice: un buchet de flori naturale sau confecţionate, veselă, biscuiţi sau
bomboane, pahare cu apă, tăvi mici.
Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic împreună cu elevii vor aranja înainte de începerea jocului 2-3 mese
pentru musafiri şi gazde. Se vor pune la îndemână materialele necesare pentru servit. Clasa
va fi împărţită în două grupe: jumătate dintre elevi vor fi gazde, iar ceilalţi elevi vor fi
musafiri. Gazdele se vor aşeza la mesele pregătite şi vor aştepta musafirii. Propunătorul dă
un buchet de flori musafirilor şi aceştia pleacă în vizită. Elevii vor fi îndemnaţi să-şi
reactualizeze impresiile avute cu ocazia unor vizite sau să ţină seama de câteva momente: ∙
sunatul la uşă sau ciocănitul;
∙ oferirea florilor de către musafiri;
∙ adresarea mulţumirilor de către gazdă;
∙ poftirea musafirilor să ia loc;
∙ discuţii şi informare reciprocă cu privire la evenimente recente;
∙ servirea musafirilor;
∙ despărţirea musafirilor de gazde.
Reuşita jocului depinde în mare măsură de alegerea a câte unui elev din ambele grupe
(musafiri şi gazde) care să conducă şi să poarte dialogul, nefiind posibilă comunicarea între
toţi elevii. Eventual se vor repartiza roluri de adulţi şi de copii pentru a justifica diferenţierea
atribuţiilor în cadrul celor două categorii, musafiri şi gazde.
În încheierea jocului se poate cânta de către toţi elevii un cântec vesel, se poate recita
în cor o urare.
 Jocul „De ziua mamei (tatei, bunicii)

Scopul: precizarea regulilor de comportare în florărie şi a regulilor de oferire a unui buchet

de flori.
Obiective de referinţă: să ofere flori celor dragi, să-şi exprime liber sentimentele în legătură
cu ziua mamei (a tatei, a bunicii, a bunicului).
Resurse didactice: flori naturale sau artificiale (lucrate de către copii), bani (de carton).
Desfăşurarea jocului
Se va improviza într-un colţ al clasei o florărie. Înainte de începerea jocului se vor
stabili care dintre elevi să interpreteze rolul de vânzător, mamă (tată, bunică, bunic) şi care pe
acela de copil.
Vor fi propuşi din rândul copiilor cei care să meargă la florărie. După ce au cumpărat
florile, copiii se vor îndrepta spre locul care reprezintă casa fiecăruia. În fiecare casă
(delimitată prin trasarea cu cretă sau cu alte semne, de exemplu cu cuburi, cu bucăţi de sfoară,
şiret sau stinghii subţiri), va fi plasată dinainte persoana căreia i se va oferi flori.
În ambele etape ale jocului – cumpărarea florilor, oferirea lor – propunătorul va urmări
cum se încheagă dialogul. În indicaţiile care le va da elevilor cu rol de vânzător şi cu rol de
mamă (tată etc.) va insista ca aceştia să urmărească cu atenţie felul în care copiii solicită sau
oferă florile. Se va preciza că în cazul în care copilul-cumpărător nu ştie să se adreseze să nu
i se elibereze marfa şi să fie pus în situaţia să însoţească alţi copii, apoi să revină la florărie.
Este de dorit ca jocul să se repete pentru a pune pe toţi elevii în situaţia de părinte şi de copil.
Observaţie
La clasele mari, jocul poate fi complicat introducându-se pe lângă florărie, un magazin
de cadouri diverse (artizanat, bibelouri sau alte obiecte potrivite: fulare, mănuşi, baticuri, apă
de colonie, cărţi etc.). În acest caz, fiecare elev va fi pus în situaţia de a alege singur ce doreşte
să cumpere manifestându-şi iniţiativa şi independenţa în această direcţie.

Jocul „De-a călătoria cu…(tramvaiul, autobuzul, trenul)

Scopul: formarea deprinderilor de a folosi civilizat diferite mijloace de transport pentru

călători.
Obiective de referinţă: să execute corect în calitate de călător toate acţiunile implicate de
călătoria cu mijloacele de locomoţie în comun (să-şi cumpere bilet de călătorie , să
urce pe o anumită uşă şi să coboare pe alta, să-şi perforeze biletul de călătorie, să se
poarte politicos şi disciplinat).
Resurse didactice: bani (de carton), bilete, compostor, geamantane.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic împreună cu elevii vor aşeza scaunele imitând tramvaiul, autobuzul
sau trenul (în compartimente şi vagon).
Se vor fixa cele câteva roluri: casier, controlor, vatman (şofer, mecanic). Educatorul va
interpreta rolul de ghid pentru a da explicaţii cu privire la locurile pe unde trece în traseul fixat
În desfăşurarea fiecărui gen de călătorie se va urmări plasarea corectă a momentului şi
a locului de unde se cumpără biletele:
∙ la tramvai şi autobuzele din oraş, de la oricare ghişeu de bilete din staţii; ∙ la autobuz, în
 cazul unei călătorii ce depăşeşte limitele localităţii, de la şofer, taxator sau de la casierul
din autogară;
∙ la tren, la ghişeul de bilete din gară.
În cursul călătoriilor vor fi introduse unele activităţi specifice:
- în tren: aşezarea geamantanului, lectura revistelor, cărţilor, luarea gustării, prezentarea
biletelor la control;
- în autobuz: lectura ziarului, a revistei.
Regulile de comportare vor fi reamintite fiecare la momentul potrivit. Se va insista în cazul
călătoriei cu trenul ca să nu coboare nici un copil în staţiile intermediare, pentru a evita
pierderea lui. De asemenea, se va putea diversifica acţiunea jocului introducând roluri diverse:
mamă, tată, bunici. Se pot, de asemenea, în unele variante propune roluri de persoane care
însoţesc rudele la tren şi în acest caz se pune accentul pe felul în care se face despărţirea între
cei care pleacă şi cei care rămân, stimulând copiii să-şi interpreteze veridic rolul. Orice
variantă s-ar alege de către propunător accentul trebuie pus pe relaţiile care se stabilesc între
cei care călătoresc şi cei care fac parte din personalul de deservire a mijloacelor de locomoţie.

Jocul „De-a magazinul universal”

Scopul: actualizarea reprezentărilor şi consolidarea acţiunilor în legătură cu procesul de

vânzare-cumpărare.
Obiective de referinţă: să respecte succesiunea operaţiilor într-un proces de cumpărare: să
se informeze asupra mărfii necesare, să consulte vânzătorul, să cerceteze marfa, să
solicite bon, să achite costul mărfii, să preia marfa de la locul de ambalare.
Resurse materiale: bani (de carton), în raioanele de pânzeturi tot ceea ce este necesar pentru
păpuşă, - stofe, mătăsuri, rochiţe şi alte confecţii; încălţăminte; în raionul de vase:
veselă; în raionul de librărie: cărţi, jucării, papetărie, etc.
Desfăşurarea jocului
Jocul va fi precedat de o vizită la un magazin universal sau de prezentarea unor
diapozitive cu aspecte dintr-un astfel de magazin. La începutul jocului se vor reaminti
acţiunile principale desfăşurate în magazin. Elevii vor fi solicitaţi să precizeze în mod
independent regulile de comportare, după ce au asistat la o mică demonstraţie efectuată de
câţiva dintre ei. Vor trebui să răspundă la întrebarea: „Cum ai proceda dacă ai avea de făcut
cumpărături la magazin, la fel sau altfel?”
Educatorul va alege vânzătorii în funcţie de numărul raioanelor amenajate. Alegerea se va
face de preferinţă la sugestia elevilor. Se va amenaja un loc de plimbare – o stradă sau un parc
pentru ca o parte din elevi să intre în magazin şi o parte să circule, să se plimbe până când
magazinul se descongestionează. În acest scop se pot constitui 2-3 grupuri de cumpărători,
eventual 2-3 familii care merg să cumpere păpuşilor cele necesare (aceasta datorită faptului
că dimensiunile materialelor şi obiectelor pot să satisfacă numai nevoile păpuşilor).
În complicarea jocului se poate alege un responsabil de magazin. Iniţial rolul va fi
interpretat de propunător şi va avea ca sarcini controlul felului în care se face cumpărarea, al
relaţiilor dintre vânzători şi cumpărători, ordinea din rafturi, respectarea ordinii de către
cumpărători, aprovizionarea raioanelor cu mărfuri etc.
 Jocul „De-a spectacolul (teatru, cinematograf etc.)

Scopul: însuşirea şi aplicarea de către copii a cerinţelor cu privire la modul de comportare

într-o sală de spectacol.
Obiective de referinţe: să-şi adapteze comportarea în raport cu condiţiile unui spectacol: să
intre în sala de spectacol numai după ce au cumpărat bilete şi şi-au depus
îmbrăcămintea la garderobă, să-şi ocupe locul indicat pe bilet, să nu vorbească după
ce a început spectacolul, să aplaude numai atunci când este cazul.
Resurse materiale: bani (din carton), bilete cu diverse imagini, imagini asemănătoare
aşezate pe speteaza scaunelor, sau bilete cu cifre, buchete de flori, eventual bufet cu
dulciuri.

Desfăşurarea jocului
Jocul va fi început prin împărţirea rolurilor, respectiv o echipă de actori cu un
prezentator care implicit dirijează spectacolul. Cadrul didactic va conduce grupa spectatorilor
şi va respecta în această privinţă câteva acţiuni:
∙ cumpărarea biletelor;
∙ controlul biletelor;
∙ intrarea la garderobă şi depunerea îmbrăcămintei;
∙ căutarea locurilor corespunzătoare semnului (cifrei) de pe bilet şi aşezarea;
∙ aşteptarea semnalului de începere a spectacolului;
∙ urmărirea spectacolului;
∙ plecarea acasă după preluarea îmbrăcămintei.
Propunătorul va îndruma pe elevi pentru a aprecia spectacolul prin aplauze, pentru a
mulţumi actorilor oferindu-le flori.
Jocul se poate complica introducând pauze în cursul spectacolului, cu vizitarea
bufetului şi cumpărarea unor produse (biscuiţi, rahat, bomboane, felii de fructe, sucuri). De
asemenea se pot cumpăra programe la începutul spectacolului şi consulta în timpul pauzelor.
Se vor provoca discuţii între copii după terminarea spectacolului.
 Jocul „Cum circulăm?”

Scopul: învăţarea unor reguli de circulaţie, recunoaşterea unor indicatoare. Obiective

operaţionale: să traverseze numai prin locurile marcate sau cu circulaţie dirijată, să
găsească indicatoarele cerute şi să le aşeze acolo unde se potrivesc.
Resurse didactice: semafor, maşinuţe (eventual teleghidate), baston şi uniformă de poliţist,
indicatoare cu „trecere de pietoni”, cretă albă şi colorată pentru marcarea benzilor şi
trotuarelor.

Desfăşurarea jocului
Jocul se va desfăşura în curtea şcolii sub formă de întrecere între două echipe. Un elev
din fiecare echipă va fi însoţitorul grupului. Cadrul didactic va avea rolul poliţistului care va
schimba mereu culorile semaforului pentru a-i face atenţi pe elevi la trecere.
În partea a doua a jocului elevii vor veni şi vor alege indicatoarele după cum le spune
educatorul, le aşează pe şosea. Traversarea străzilor se face numai la semnalul dat de cadrul
didactic „pornim” şi numai acolo unde întânesc indicatoarele: „trecere pietoni (zebre şi
semafor)”.
Pe străzile fără indicatoare , elevii trebuie să traverseze asigurându-se întâi din partea
stângă până la jumătatea şoselei dacă nu vin maşini , apoi din dreapta.
Pentru a complica jocul, din fiecare echipă 2 – 3 elevi vor primi maşini teleghidate pe
care le vor purta pe stradă respectând aceleaşi reguli de circulaţie – să circule numai la
culoarea verde a semaforului. Câştigătoare va fi echipa care s-a descurcat bine la toate probele
şi a respectat ordinea şi disciplina în timpul jocului.
În mediul rural, copiii vor fi deprinşi să circule numai pe partea „stângă” pentru
observarea vehiculelor care vin din faţă – şi se va explica de ce.
 Jocul „Cine-mi este prieten, cine nu-mi este?”

Scopul: dezvoltarea capacităţii de a diferenţia acţiuni şi comportamente pozitive de acţiuni şi

comportamente negative.
Obiective operaţionale: să compare unele situaţii de viaţă ilustrate sau relatate şi să aleagă
aceea care este conformă cu normele morale.
Resurse didactice: imagini reprezentând situaţii opuse:
 un băiat în sala de clasă cu şapca pe cap - un băiat în sala de clasă cu capul
descoperit;
 un copil şezând pe scaun, un bătrân în picioare – un bătrân şezând pe sacun
şi un băiat stând în picioare;
 un copil nepieptănat – un copil pieptănat, ordonat;
 un copil cu şiretul dezlegat – un copil cu şiretul legat;
 un copil cu creionul în gură – un copil cu creionul în mână, desenând;
 un copil cu degetele în farfurie – un copil mâncând civilizat;
 un copil cu ţinuta dezordonată – un copil cu ţinuta ordonată;
 un copil fugind prin mijlocul străzii – un copil mergând pe trotuar;
 un copil pe scara tramvaiului – un copil în tramvai;
 şi alte situaţii de viaţă – în special din viaţa şcolii (elev cu picioarele
pe bancă, elev trântind un obiect, elev lăsând dezordine în urma lui,
elev ordonat). Fişe individuale.

Desfăşurarea jocului
La începutul jocului elevii privesc imaginile ce apar pe flanelograf sau la „ecranul
televizorului” şi aleg pe cea care este corespunzătoare cu profilul copilului ce ar dori să le fie
prieten.
În continuare se poate face prezentarea concomitentă a două imagini reprezentând
situaţii de viaţă opuse. Se discută concis asupra acţiunilor redate, apoi se trece la alegerea
imaginii care reprezintă copilul cu comportare corectă şi la eliminarea celei care nu este în
concordanţă cu regulile însuşite de elevi.
Se poate cere uneori motivarea alegerii pentru a aprofunda semnificaţia comportării
corecte.
În încheiere se pot oferi fişe individuale în care sunt cuprinse situaţii diferite,
indicându-se elevilor să taie pe cele necorespunzătoare.
Jocul poate fi realizat şi cu ilustraţii prezentând în exclusivitate regulile de circulaţie.
 JOCURI PENRTU ACTIVITĂŢILE DE LUDOTERAPIE

Jocul „Cine l-a strigat pe Martinel?”

Scopul: dezvoltarea capacităţii de recunoaştere a vocii colegilor.

Obiective operaţionale: să ghicească cine l-a strigat.
Resurse didactice: un ursuleţ, o basma sau un fular.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi în formaţie de semicerc, iar în faţa lor se află un elev, legat la ochi,
cu un ursuleţ în braţe.
La începerea jocului, cadrul didactic face semn unui elev din semicerc care strigă:
„Martinel!”. Cel din mijloc îşi descoperă ochii, se îndreaptă spre cel care-l bănuieşte că l-a
strigat şi-i pune ursuleţul în braţe. Dacă a ghicit, schimbă rolurile între ei, dacă nu, trece din
nou în mijloc, se leagă la ochi şi aşteaptă o nouă chemare a lui „Martinel”.
Dacă acesta nu reuşeşte să ghicească, după 3 încercări , este înlocuit cu alt copil şi
jocul continuă.

Jocul „Unde a sunat clopoţelul?”

Scopul: dezvoltarea capacităţii de a se orienta în spaţiu după auz.

Obiective operaţionale: să ghicească locul unde a sunat clopoţelul.
Resurse didactice: un clopoţel.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt dispuşi în formaţie de cerc, cu mâinile la spate. Un elev stă în mijlocul
cercului, cu faţa acoperită cu mâinile.
Cadrul didactic are în mână un clopoţel. Odată cu începerea jocului, el se deplasează
pe la spatele elevilor şi pune clopoţelul în mâinile unuia, continuând să se deplaseze. La un
moment dat strigă: „Gata!”. Copilul care a primit clopoţelul sună din el scurt, apoi îl duce la
spate şi stă liniştit. Cel din mijloc îşi descoperă faţa, se uită atent la copii ca să surprindă vreo
mişcare, apoi se îndreaptă spre cel pe care îl bănuieşte că are clopoţelul, îl loveşte pe umăr şi-
l cere. Acesta îşi duce mâinile în faţă şi, dacă are clopoţelul, schimbă rolurile; dacă nu a ghicit,
atunci se duce din nou la centru, îşi acoperă faţa şi jocul continuă în acelaşi fel.
După câteva reluări, dacă nu reuşeşte să ghicească, este înlocuit cu altul.
 Jocul „Rece, cald, frige…”

Scopul: dezvoltarea perseverenţei.

Obiective operaţionale: să caute jucăria ascunsă, să respecte indicaţiile
primite. Resurse didactice: o jucărie, o basma.

Desfăşurarea jocului
Un elev este legat la ochi cu o basma. Elevii stau la locurile lor în timp ce unul dintre
ei ascunde o jucărie.
La comanda educatorului, copilul legat la ochi, îşi desface basmaua şi porneşte în
căutarea jucăriei ascunse. Când se apropie de jucărie, propunătorul împreună cu clasa spun:
„cald”, când e foarte aproape strigă: „frige”, iar dacă se depărtează îl previn prin cuvântul:
„rece”. Jocul se desfăşoară prin îndrumarea copilului cu ajutorul acestor trei cuvinte, până
găseşte jucăria.
Jocul se reia prin schimbarea elevului care caută jucăria ascunsă.

Jocul „Voinicii”

Scopul: dezvoltarea forţei fizice.

Obiective operaţionale: să-şi tragă partenerul de concurs peste linia de
control. Resurse didactice: cretă, o riglă sau un beţişor mai gros.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi faţă în faţă, în perechi, cu piciorul drept pe linia de control. Pe sol
se aşează în dreptul fiecărei perechi o riglă sau un beţişor mai gros.
La semnalul dat de cadrul didactic, fiecare elev apucă rigla cu ambele mâini şi
încearcă să-şi tragă partenerul peste linia de control. Cei care reuşesc sunt „voinicii”. La
organizarea jocului se va avea în vedere ca perechile să fie, pe cât posibil, cam de aceeaşi
statură şi cu aceeaşi greutate.

Jocul „Lupul şi oile”

Scopul: consolidarea deprinderilor de alergare.

Obiective de referinţă: să alerge cât mai repede.
Resurse didactice: cretă.
Desfăşurarea jocului
În curtea şcolii, cadrul didactic trasează terenul de joc care este un dreptunghi cu
laturile lungi de 5-6 m, iar cele scurte de 2-3 m. În acest dreptunghi, reprezentând pădurea
lupului va sta un elev (lupul). De o parte şi de alta a dreptunghiului, la 4-5 paşi de laturile
lungi, stau risipiţi ceilalţi jucători „oile”.
La semnal, „oile” trebuie să traverseze pădurea „lupului” care, în acest timp,
încearcă să prindă câteva „oi”. Cei prinşi devin „lupi” şi prind şi ei „oile” rămase. Jocul
continuă până ce rămâne neprins un singur jucător care va reîncepe jocul.
 Jocul „Roşu, galben şi albastru”

Scopul: formarea deprinderilor de a răspunde prompt la comenzile cadrului

didactic. Obiective de referinţă: să-şi dezvolte viteza de reacţie şi de execuţie.
Resurse didactice: banderole de culoare roşie, galbenă sau albastră, 3 steguleţe: roşu,
galben şi albastru, cretă.
Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi pe circumferinţa unui cerc marcat la mijlocul terenului de joc. Ei
poartă pe mână câte o banderolă de culoare roşie, galbenă sau albastră. În trei locuri diferite,
pe marginea terenului, la distanţă egală de circumferinţa cercului, sunt desenate 3 cerculeţe.
În mijlocul fiecărui cerculeţ se înfige câte un steguleţ (într-unul roşu, în altul galben şi în al
treilea albastru). Se alege un elev „prinzător” care, înainte de începerea jocului, stă într-un
pătrat care reprezintă „casa prinzătorului”.
La comanda educatorului de începere a jocului, elevii, ţinându-se de mâini, se
deplasează pe circumferinţa cercului, fredonând o melodie. La un moment dat, cadrul didactic
pronunţă cu voce tare numele uneia din cele trei culori (fără ca aceasta să fie stabilită
dinainte). Copiii care poartă banderolă de culoarea celei strigate se desprind din cerc şi aleargă
să ocupe cerculeţul care are steagul de culoarea respectivă. „Prinzătorul” încearcă să prindă
câţiva dintre ei înainte de a ajunge în cerculeţ. Cei prinşi sunt duşi în „casa prinzătorului”,
iar ceilalţi reintră în cerc. Educatorul strigă apoi altă culoare şi jocul continuă astfel. El este
obligat să strige fiecare culoare de un număr egal de ori, indiferent de ordine.
După ce au fost prinşi toţi elevii, jocul se reia, alegându-se alt „prinzător”.

Jocul „Stai odată cu mingea!”

Scopul: consolidarea deprinderii de a sări.

Obiective de referinţă: să execute sărituri pe loc cu ambele picioare.
Resurse didactice: o minge.
Desfăşurarea jocului
Elevii sunt răspândiţi pe terenul de joc şi stau cu faţa la educator. Acesta ţine în mână
o minge pe care, la semnalul de începere a jocului, o loveşte continuu de sol. Toţi elevii
trebuie să sară pe loc, imitând mingea, mişcările picioarelor fiind însoţite de bătăi din palme.
Când mingea este oprită, copiii încetează să mai sară şi să bată din palme şi trec în ghemuit,
cu fruntea sprijinită pe genunchi, până când educatorul îi scoate din joc pe aceea care nu s-au
oprit odată cu mingea ori nu s-au aşezat corect în ghemuit.
Cei scoşi din joc aşteaptă într-un colţ al terenului până ce sunt eliminaţi alţi elevi
care au greşit şi în locul lor reintră ei.
Aruncarea mingii se poate face şi de către un elev ales de cadrul
didactic. Sunt declaraţi câştigători elevii care n-au părăsit niciodată
jocul.
 Jocul „Mingea la coş”

Scopul: consolidarea deprinderii de aruncare la ţintă.

Obiective de referinţă: să arunce corect mingea la coş.
Resurse didactice: mingi mici de cauciuc, coş cu diametrul de 0,50 m.
Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi în formaţie de cerc şi fiecare are în mână o minge mică de cauciuc,
de culori diferite (pe cât este posibil) sau cu un semn distinctiv. În mijlocul cercului se aşează
un coş cu diametrul 0,50 m. (Educatorul stabileşte distanţa dintre copii şi coş în funcţie de
raza cercului, oferind posibilitatea tuturor copiilor să poată arunca mingea la coş.)
La comanda cadrului didactic, încep să arunce pe rând mingile. Fiecare are dreptul la
3 încercări. Dacă din cele 3 încercări reuşeşte să arunce mingea măcar o dată în coş, rămâne
mai departe în joc; în caz contrar, iese din joc, indiferent la a câta încercare se află prin
repetarea jocului.
Sunt declaraţi campioni elevii care au reuşit să arunce de 3 ori la rând mingea la
coş.

Jocul „Nu atinge sfoara!”

Scopul: consolidarea târârii.

Obiective de referinţă: să se târească pe antebraţe, să alerge repede.
Resurse didactice: cretă, 2 sfori, 4 suporţi, 1 metru.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt împărţiţi în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri, înapoia liniei de
plecare. La distanţa de 10 m de aceasta, pe doi suporţi se fixează câte o sfoară, la înălţimea de
0,50 m. La semnalul educatorului, primii din fiecare echipă aleargă până aproape de sfoară,
unde se aşează în culcat înainte, şi se târăsc pe antebraţe (deplasarea se execută cu sprijin
numai pe antebraţe), picioarele menţinându-se întinse, pe sub sfoară, fără să o atingă. După ce
au trecut de ea, se ridică, se întorc în alergare prin exterior, ating mâna colegului ce urmează
să alerge şi se aşează la coada şirurilor.
Câştigă echipa al cărei ultim component trece primul linia de sosire.
 Jocul „Zboară, zboară!”

Scopul: dezvoltarea capacitătăţii de concentrare a atenţiei.

Obiective de referinţă: să imite zborul unor păsări sau aparate când este cazul.

Desfăşurarea jocului
Mesele sau băncile sunt aşezate în semicerc, elevii au mâinile pe bancă şi privirea
spre educator care stă pe un scaun în faţa lor.
La începerea jocului el mişcă alternativ degetele arătătoare ale mâinilor, în sus sau în
jos pe genunchi, spunând: „Zboară, zboară”. El trebuie să adauge după mai multe repetări (în
această formulă) numele unei păsări sau al unui aparat care zboară, de exemplu: „rândunica
zboară!”, „avionul zboară!”. Elevii imită mişcările educatorului şi repetă în cor cuvintele:
„rândunica zboară!”, imitând zborul lor.
Dacă educatorul vrea să verifice atenţia elevilor, în loc de aceste cuvinte poate spune:
„căţelul zboară”. Atunci elevii nu trebuie să ridice mâinile, ci să spună în cor: „căţelul nu
zboară”. Copiii care greşesc sunt obligaţi să execute mişcări cât mai hazlii.

Variantă

Jocul „Înoată, înoată!”

Acesta este o variantă a jocului anterior, cu deosebirea că în loc de „Zboară,
zboară”, conducătorul jocului va spune „Înoată, înoată” denumind apoi animalele care
înoată, dar şi altele care nu înoată, pentru a încerca să-i păcălească pe elevi, verificându-le
totodată gradul de concentrare a atenţiei.
 JOCURI MUZICALE PENTRU TERAPIE OCUPAŢIONALĂ

Jocul „Vulpea şi gâştele”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului şi dezvoltarea auzului muzical.

Obiective operaţionale: să cânte şi să execute mişcările cerute de text. Resurse didactice:
Jocul muzical „Vulpea şi gâştele” , muzică şi versuri: A. Motora Ionescu.

Ghi, ga, ga, ghi, ga, ga Gâş – te – le prin iar – bă stau la sfat, Vi - ne ho– ţo - ma– na a–
dul- me- când, Tot ca ea şi - re – te hai şi noi,

Ghi, ga, ga, ghi, ga, ga Vul– pea-şi fa –ce pla – nuri de fu - rat Fu - ră câ – te-o gâs – că,
rând pe rând. Să a - du – cem gâş – te - le - na - poi.

Desfăşurarea jocului
Elevii aşezaţi în cerc merg, unul după altul, cântând în timp ce un copil „vulpe”
pândeşte dintr-un colţ, gata să se repeadă în „cârdul gâştelor” – strofa I; pe strofa a
II-a „vulpea” fură, pe rând , 2-3 „gâşte” şi le duce în bârlogul ei (colţul dinainte
stabilit).
După terminarea strofei a III-a , toţi elevii se duc în „bârlogul vulpii” şi iau
înapoi „gâştele” furate.
Jocul se reia de la început, cu altă „vulpe” şi alte „gâşte” furate.

Jocul „Cu mingea”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului şi dezvoltarea auzului muzical.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească textul şi melodia cântecului, să arunce şi să
prindă mingea în ritmul cântecului.
Resurse didactice: mingi, Jocul muzical „Cu mingea”.

1. Hai – deţi la joa – că, ză - pa – da s-a to - pit. 2. Cu mic, cu ma - re, hai ve -

seli să zbur - dăm. 3. Na ţi - e, dă-mi mi – e, u i - te, ui – te-a - şa

Şi ghi - o - ce - lul Ia - răşi s-a tre - zit. Cu min–gea noas – tră, Hai să ne ju -
căm. Hei, prin–de-o bi - ne, Vezi de n-o scă - pa!

Desfăşurarea jocului
Elevii stau aşezaţi faţă în faţă pe două linii la distanţă de un metru. Cei din prima
linie au fiecare câte o minge în mână.
Toţi copiii cântă primele două strofe mergând ritmic pe loc. La strofa a III-a începe
jocul cu mingile, care se aruncă la partenerii din faţă şi iarăşi vin înapoi, dar pe cât posibil
în ritmul cântecului – pe fiecare măsură o aruncare de minge.
Jocul se reia de mai multe ori.
 Jocul „Cucu”

Scopul: deconectare psihică.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile şi melodia cântecului, să
execute mişcările cerute de textul cântecului.
Resurse didactice: Jocul muzical „Cucu”, muzica şi versurile: Grigore Teodosiu. Andante

1. Cu - cul s-a as - cuns în crâng, Mer– gem, mer- gem 2. Hai co – pii să-l că - u–
tăm Şi din cuib să-l toţi cân – tând Şi cu o – chii-n - chişi vom sta, a - lun - găm,
Ci - ne-l ve - de mai cu - rând, Final Pâ - nă cu – cul va cîn – ta. Cu – cu, cu –
cu! Se va fa - ce cuc la rând.
Desfăşurarea jocului
Elevii aşezaţi în cerc, ţinându-se de mâini, merg în pas de marş spre dreapta, pe
primele patru măsuri şi spre stânga pe următoarele patru măsuri. Aceleaşi mişcări se repetă
pe strofa a II-a a cântecului, în timp ce copilul „cuc” se ascunde undeva în împrejurimi.
Pe Final, copilul „cuc” strigă din ascunzătoare: „cucu”, „cucu” iar restul copiilor
aleargă în căutarea lui.
Elevul care a găsit „cucul”, îl scoate din ascunzătoare şi devine el însuşi „cuc”;
ceilalţi copii îşi iau locurile în cerc, iar jocul se reia de la capăt; „cucul” găsit intră de
asemenea în cerc.

Jocul „Ninge, ninge”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea auzului muzical.

Obiective operaţionale: să cânte şi să execute mişcări de braţe şi picioare în ritmul
cerut. Resurse didactice: Jocul muzical „Ninge, ninge”, muzică şi versuri : A. Motora
Ionescu Andante
Nin – ge, nin– ge , nin –ge-n - ce - ti - şor,
Ca - de, ca - de, câ - te- un ful – gu - şor
Câm–pul, po– mii şi în – tre – gul sat Hai - nă al – bă toţi au îm – bră – cat Hai
co – pii la Tri, li, li, şi să – ni – uş Co – lo sus pe der - de – luş Pâr – ti – e!
Tri, li, li, Pâr - ti - e! Stri – gaţi co – pii! (strigăt)
Desfăşurarea jocului
Elevii aşezaţi în cerc sau în coloană, stau drepţi, cu palmele duse le umăr. Simultan
cu cântarea, fac următoarele mişcări de braţe şi picioare: pe cuvintele „ninge, ninge”, duc
braţele lateral cu revenire (1-2, 1-2); pe cuvintele „ninge-ncetişor” bat ritmic din palme pe
toate silabele pronunţate (respectând ritmul duratelor respective); pe cuvintele „cade,
cade,” din nou duc braţele lateral cu revenire şi aşa mai departe, până la cuvintele „Hai
copii la săniuş” care se cântă concomitent cu mers ritmic pe loc, călcând de fiecare silabă
pronunţată, cu respectarea duratelor de optimi şi pătrimi.
 Jocul „Toamna”

Scopul: îmbogăţirea cunoştinţelor despre anotimpul toamna.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile şi melodia cântecului, să execute mişcări
corespunzătoare textului.
Resurse didactice: Jocul muzical „Toamna”, cântec popular

1. Gal – be – ne şi ro–şii frun- ze Din co–paci s-au des-fă – cut

Joa–că’n a – er o – bo – si – te La pă–mânt toa–te-au că – zut.
2. Păsărelele s-adună, 3. Noi cu coşul în pădure, Ciufulite sunt de vânt,
Ciupercuţe tot cătăm, Stoluri pleacă spre ţări calde, Şi cu toamna, pe
cărare, Aripile fluturând. Ne-ntâlnim, ne salutăm.
Desfăşurarea jocului
Elevii se risipesc în diferite părţi ale clasei (terenului). Ei se învârtesc, apropiindu-se de
centrul camerei şi, la sfârşitul primei strofe, formează un cerc. Apoi se lasă în jos îndoind
genunchii, imitând în acest fel căderea frunzelor. Cu mâinile desfăcute lateral, copiii arată
cum zboară păsărelele. Elevii fac mişcări de parcă ar ţine un coş în mână: se apleacă din
când în când de parcă ar strânge ciuperci. Ei se salută unii pe alţii, aplecând uşor capul. - 28
-
După aceea se cântă cântecul fără cuvinte, copiii risipindu-se în diferite părţi. Jocul
reîncepe insistând ca mişcările indicate în textul cântecului să fie executate la timpul
cuvenit.
Jocul „Bat din palme”

Scopul: deconectare psihică.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile şi melodia cântecului, să execute
mişcările cerute de textul cântecului.
Resurse didactice: Jocul muzical „Bat din palme”, muzica: Lili Schwam

Moderato
1. Bat din pal – me: clap, clap, clap, Din pi – cioa – re trap, trap, trap, 2. Hai la dreap –
ta ui - te-a – şa Şi la stîn – ga tot a - şa Ne-n – vâr – tim, ne ră – su – cim Şi la ho – ră noi
por – nim. Ne-n – vâr – tim, ne ră – su – cim Şi cu toţi ne-n - ve – se – lim.

Desfăşurarea jocului
După ce şi-au însuşit melodia şi textul jocului, elevii cântă şi execută mişcările indicate
chiar de textul respectiv. Astfel, la cuvintele: „trap, trap, trap”, bat de trei ori din picioare şi
se opresc: La cuvintele: „Şi la horă noi pornim”, copiii îşi dau mâna;
La cuvintele: „Hai la dreapta, uite-aşa”, copiii merg spre dreapta cu paşi normali, ţinându-
se de mâini;
La cuvintele: „Şi la stânga tot aşa”, copiii merg spre stânga;
La cuvintele: „Ne-nvârtim, ne răsucim”, copiii se răsucesc pe loc;
La cuvintele: „Şi cu toţi ne-nveselim”, ei bat din palme.
Cadrul didactic participă activ la joc, interpretând cântecul şi mişcările în acelaşi timp cu
elevii.
 Jocul „Leagănul”

Scopul: deconectare psihică.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile şi melodia cântecului, să execute
mişcările cerute de textul cântecului.
Resurse didactice: Jocul muzical „Leagănul” Moderato Hai să ne ju - căm, _______ Să ne
le - gă - năm; ______ Tot me - reu să ne-a - vân - tăm Sus la cer zbu - răm. _______

Desfăşurarea jocului
Aşezaţi în cerc, în grupe de câte 3 elevi, aranjaţi astfel: doi stau faţă în faţă ţinându-se
bine de mâini, formează leagănul iar al treilea copil stă în mijloc. Toţi cântă şi execută pe loc
paşi înainte şi înapoi imitând legănatul. La cuvintele „Sus la cer zburăm” copiii fac un salt
uşor, îşi desfac braţele iar cei din mijloc schimbă leagănul trecând în centrul grupei de leagăn
vecine (dreapta sau stânga, la comanda cadrului didactic).
Rolurile vor fi schimbate prin rotaţie, astfel ca toţi copiii să devină leagăne şi cei din
centru copii de legănat.

Jocul „Căsuţa din pădure”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului şi dezvoltarea auzului muzical.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile, onomatopeele, melodia cântecului, şi să
execute paşi simpli de dans.
Resurse didactice: Jocul muzical „Căsuţa din pădure”, muzica – Ion
Nicorescu. Mişcat
1. În pă – du - rea cu a - lu - ne, A - veau ca - să 2. A ve - nit şi o bros - cu - ţă, Hop, hop,
hop, să 3. Şo - ri - ce - lul stri – gă-n - da - tă: Ia - tă şi eu, 4. Şi-n că - su - ţa cea dră - gu -
ţă Stau cei cinci pri- doi pi - tici, Vi - ne pu - pă - za şi spu – ne: rind me - reu, Da - c-a -
veţi loc în că - su - ţă am ve - nit Ca - sa noas - tră e cu - ra - tă e - teni mici, Şo - ri - ce -
lul şi-o bros - cu - ţă Vreţi să stau şi eu a - ici? Pu - pu - pu, _____ M-am gân – dit să stau
şi eu. Oac, oac, oac! _____ No - roc, bi - ne v-am gă - sit! Chiţ, chiţ, chiţ! _____ Pu - pă -
za şi doi pi - tici. Tra, la, la, ______ pu - pu - pu. ____ Vreţi să stau şi eu a - ici? oac, oac,
oac!____ M-am gân - dit să stau şi eu. chiţ, chiţ, chiţ!____ No - roc, bi - ne v-am gă - sit.
Tra, la, la. _____ Stau cei cinci pri - e - teni mici.

Desfăşurarea jocului
După ce şi-au însuşit textul şi melodia se repartizează rolurile la cinci elevi. În faţa
clasei, „doi pitici” se ţin de mână şi execuă doi paşi la dreapta, doi la stânga. După ce
„pupăza” îi întreabă: „Vreţi să stau şi eu aici?”, aceasta se prinde cu „piticii” de mână şi
execută doi paşi în faţă, doi paşi în spate până se termină prima strofă.
La strofa a doua se dansează doi paşi la dreapta doi la stînga până la refrenul „Oac,
oac, oac! M-am gândit să stau şi eu”. Începând cu refrenul, „broscuţa” se prinde de mână
cu„pupăza” şi împreună cu „piticii” dansează doi paşi în faţă, doi în spate până la sfârşitul
refrenului.
Tot aşa se procedează şi la strofa a treia. La strofa a patra cei cinci copii ţinându-se de
mâini fac un cerc şi se deplasează la dreapta şi la stânga pentru fiecare vers al strofei. La
primele cuvinte ale refrenului „Tra, la, la” elevii ţinându-se de mâini fac paşi în interiorul
cercului iar a doua oară la „Tra, la, la.” fac paşi spre exteriorul cercului. La versul „Stau cei
cinci prieteni mici.” se vor face paşii în interiorul şi în exteriorul cercului.
Prin rotaţie fiecare elev va participa la prezentarea mişcărilor în timp ce restul clasei
cântă. Acest joc muzical poate fi prezentat şi la serbări şcolare de către elevii care şi-au însuşit
cel mai bine mişcările cerute.

Jocul „Bate vântul frunzele”

Scopul: deconectare psihică.
Obiective operaţionale: să-şi însuşească versurile şi melodia cântecului, să execute
mişcările cerute de textul cântecului.
Resurse didactice: Jocul muzical „Bate vîntul frunzele”, muzica: Dimitrie Cuclin

Moderato
1. Ba - te vân - tul frun - ze - le, _______ Se-n vâr - tesc mo - riş - te - le_____ Rân – du -
ni - ca iu - te zboa - ră Iar eu trag zme - ul de sfoa – ră 2. Mama la plăcinte face, 3. Moşul
taie lemnele,
Bunicuţa lână toarce Eu adun surcelele
Tata trage la rindea Puii boabe ciugulesc Iar eu bat din palme aşa. Şi spre
iaz vesel pornesc.

Desfăşurarea jocului: Elevii stând în picioare vor executa mişcările cerute de textul
jocului.
 JOCURI PENTRU STIMULARE COGNITIVĂ

A ) JOCURI PENTRU DEZVOLTAREA PSIHOMOTRICITĂŢII:

Jocul „Care este culoarea ta?”

Scopul: recunoaşterea şi numirea corectă a culorilor.

Obiective operaţionale : să identifice şi să denumească culorile: roşu, alb, galben, albastru,
verde, portocaliu, violet.
Resurse didactice: globuri decupate din hârtie glasată în culorile învăţate, plicuri cu globuri
decupate, un brad.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va ridica un glob din hârtie, ca să fie văzut de toţi elevii. Este numit un
elev să răspundă ce culoare are globul. Se va proceda la fel cu toate globurile de hârtie. Apoi
li se cere elevilor să ridice şi ei globurile care au aceeaşi culoare ca al globului ridicat de
educator. Se va numi un elev care alege din globurile lui, unul la fel cu al propunătorului,
motivând de ce l-a ales, (este la fel).
În cea de-a doua modalitate, cadrul didactic va spune doar culoarea (roşie) fără să arate
un glob. Copiii care au globuri cu această culoare (roşie) le vor ridica. Elevul numit va spune,
motiva, de ce a ridicat globul de culoare roşie: „Eu am ridicat globul roşu pentru că aţi spus
roşu”.
În încheierea jocului, elevii împreună cu conducătorul jocului vor împodobi un brad.
În timpul acesta copiii vor spune ce culoare pun în brad, propunătorul va avea grijă ca toate
globurile să fie plasate după culoare. Va agăţa el mai întâi un glob, elevii care au globuri de
aceeaşi culoare, le vor pune în brad.
După ce bradul este împodobit, copiii fac o horă în jurul lui, cântând sau spunând
versurile:
„Bradul îl împodobim
Cu globuri frumoase,
Unul, doi, prindeţi-vă şi voi
Ne sucim, ne învârtim
Şi deloc nu obosim,
Bradul îl împodobim”.
 Jocul „Baloane colorate”

Scopul: consolidarea reprezentărilor cromatice.

Obiective operaţionale: să grupeze baloanele şi sforile după criteriul culoare.
Resurse didactice: baloane (albastre, roşii, verzi, galbene), sfori în aceleaşi
culori.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic aranjează baloanele, într-un colţ al clasei, legate laolaltă ca la
vânzătorii de baloane făcând următoarea observaţie: „Sunt oare toate la fel baloanele?”;
„Unele sunt identice şi altele deosebite”.
După ce propunătorul distribuie câte un balon fiecărui elev, cere elevilor să pună în
acelaşi loc, împreună toate baloanele care sunt de aceeaşi culoare. Copiii sunt ajutaţi să
constate că s-au obţinut patru grupuri de baloane fiecare de una şi aceeaşi culoare.
Propunătorul atrage atenţia că sforile sunt asortate cu baloanele. Fiecare copil este
îndemnat să caute sfoara care corespunde balonului său şi apoi s-o înnoade. După ce au fost
astfel constituite cele 4 grupuri de baloane, se indică numele culorii fiecărui grup de baloane.
Acest grup este albastru, acela roşu, celălalt este verde, etc., iar sforile acestui grup sunt şi
ele albastre, roşii etc.
Jocul poate fi complicat şi cu alte sarcini. Propunătorul cere copiilor să aşeze lângă
grupul baloanelor albastre, roşii, etc. obiecte, jucării care au culoarea respectivă. Într-o altă
oră elevii desenează şi pictează baloane, caută culoarea albastră pentru baloane albastre,
culoarea galbenă pentru baloane galbene etc. Baloanele colorate se decupează. Se distribuie
apoi fiecărui copil câte o foaie pe care au fost desenate numai sforile colorate. Copiii vor
ataşa sforii baloane de culoare corespunzătoare, vor lipi baloanele.

Jocul „Găseşte-mi frăţiorii!”

Scopul: denumirea şi identificarea figurilor geometrice.

Obiective operaţionale: să aleagă, să grupeze piesele din trusa „Logi II” după criteriul
formă. Resurse didactice: trusa „Logi I”, trusa „Logi II”.

Desfăşurarea jocului
La început elevii vor denumi figurile geometrice prezentate de propunător, apoi vor
arăta figurile geometrice cerute .
Cadrul didactic va lua o figură geometrică din trusa „Logi I”, va cere elevilor să o
denumească şi să-i găsească „frăţiorii”, să aleagă din trusa lor figurile geometrice care au
aceeaşi formă ca a lui. Dacă figura geometrică prezentată va fi un pătrat, atunci elevii vor
alege toate pătratele din trusa lor, indiferent de culoare şi mărime. După fiecare grupare
piesele vor fi puse înapoi în trusă.
Jocul se poate juca şi sub formă de competiţie, câştigător este jucătorul care în cel mai scurt
timp găseşte toţi „frăţiorii”. De asemenea jocul se poate complica cerând elevilor să
grupeze figurile geometrice utilizând pe lângă criteriul formă şi criteriul culoare. - 34 -
 Jocul „Turnul cuburilor”

Scopul: dezvoltarea acuităţii senzoriale şi a memoriei, folosirea corespunzătoare a

termenilor: „mare”, „mai mare”, „potrivit”, „nepotrivit”, „sus”, „jos”, „dreapta”, „stânga”.
Obiective operaţionale: să ordoneze cuburile după mărime respectând şi colorile. Resurse
didactice: 5 cuburi din carton de mărimi diferite – cu suprafeţele 9, 16, 25, 36, 49 cm
îmbinate prin lipire, suprafeţele fiind diferit colorate (roşu, alb, negru, galben, albastru,
verde). Ordinea culorilor este aceeaşi la cele 5 cuburi.

Desfăşurarea jocului
Acest joc se poate desfăşura sub formă de întrecere individuală sau pe grupe. Se dau
copiilor următoarele sarcini:
- Să aşeze cuburile în ordinea crescătoare sau descrescătoare mărimii, respectând şi culorile.
De exemplu, sus să fie toate albastre sau în faţă să fie toate suprafeţele galbene. - Se pune în
faţa copiilor un cub, ei trebuie să ghicească ce culoare este ascunsă (deoarece se văd numai
5 suprafeţe). La început copilul se poate ajuta de un al doilea cub (pentru comparaţie), dar
mai târziu, va rezolva sarcina numai pe bază de memorie. - Se pot folosi nouă cuburi din
carton de aceeaşi mărime, la care, de asemenea, ordinea culorilor este aceeaşi, dar unele
suprafeţe sunt împărţite în diferite figuri geometrice colorate în diferite culori, încât elevii le
pot combina alcătuind diferite modele decorative (mozaic).

Jocul „Spune unde este...?”

Scopul: localizarea obiectelor cu ajutorul relaţiilor spaţiale dintre obiecte. Obiective de

referinţă: să identifice şi să denumească poziţiile spaţiale simple: pe, sub, jos, sus, dreapta,
stânga, în faţă, în spate, lângă, deasupra, dedesupt.
Resurse didactice: obiecte mici (ex. radieră).

Desfăşurarea jocului
Se împarte clasa în două echipe, se prezintă obiectul care va fi ascuns. Elevii stau cu
capul aplecat pe bancă şi cu ochii închişi în timp ce un elev din clasă ascunde obiectul. La
semnalul cadrului didactic sau a conducătorului jocului, copiii ridică capul, deschid ochii şi
precizează poziţia obiectului respectiv (pe catedră, sub bancă, deasupra tablei etc.) .
Evidenţa răspunsurilor celor două echipe se ţine la tablă, pentru fiecare răspuns corect se
primeşte un punct.
Câştigă echipa care totalizează mai multe răspunsuri corecte.
 „Jocul asemănărilor”
Scopul: dezvoltarea capacităţii de a stabili asemănări din punct de vedere al poziţiei
spaţiale. Obiective de referinţă: să găsească imaginea în care este redată aceaşi poziţie
spaţială cu cea prezentată.
Resurse didactice: copiii primesc câte 6 jetoane reprezentînd o minge şi o masă în diferite
relaţii spaţiale unele faţă de altele, respectiv:
- mingea pe masă;
- mingea sub masă;
- mingea în faţa mesei;
- mingea în spatele mesei;
- mingea în dreapta mesei;
- mingea în stânga mesei.
Desfăşurarea jocului
Elevii vor fi aşezaţi la mese sau bănci dispuse în careu deschis. Cadrul didactic va avea
imagini cu aceleaşi relaţii spaţiale, dar utilizând alte elemente – un cub şi o masă, o păpuşă şi
un scaun etc.
În prima parte a jocului, educatorul indică clasei să ridice imaginea cu o anumită
relaţie între obiecte, verifică modul în care elevii au acţionat.
La jocul propriu-zis elevii trebuie să aducă la catedră imaginea care redă aceeaşi relaţie
spaţială cu cea afişată la panou. Copiii care greşesc pierd o tură în joc. Devin câştigători copiii
care rămân fără nici un jeton.
Jocul se poate desfăşura cu jucării, cerându-se elevilor să reproducă cu două obiecte
primite (tren şi o păpuşă) relaţia existentă în imaginea cadrului didactic.
Variantă
Elevii primesc câte o fişă pe care sunt desenate o masă (un dulap, un scaun sau o
etajeră), pe care trebuie să aşeze silueta unui obiect (păpuşă, creion, balon etc. ) după cum
indică imaginea prezentată de conducătorul jocului.

Jocul „Ordonează imaginile!”

Scopul: dezvoltarea capacităţii de conştientizare a ordinii cronologice a faptelor. Obiective
de referinţă: să ordoneze în sucesiune logică imaginile ce reprezintă activităţi familiale.
Resurse didactice: ilustraţii, jetoane ce reprezintă activităţi cunoscute de elevi.
Desfăşurarea jocului
În prima parte a jocului fiecare elev primeşte, într-un plic, 4 jetoane care reprezintă
activităţi pe care le fac dimineaţa. Ei vor ordona pe bancă jetoanele în ordinea desfăşurării
activităţilor din imagini: sculatul, spălatul, îmbrăcatul, plecarea la şcoală. Educatorul va
aşeza pe catedră, cu faţa în sus, ilustraţii cu activităţile de la şcoală. Elevii vor veni pe rând
se vor uita la imagini şi le vor ordona în funcţie de programul zilnic şi orele din ziua
respectivă (spălatul pe mâini, luarea micului dejun, ore ..., masa de prânz). Clasa va fi
împărţită în două grupe. Fiecare echipă va primi câte un set de jetoane ce reprezintă
activităţi pe care copiii le fac seara. Membrii echipei se consultă între ei şi apoi ordonează
pe bancă imaginile. Se acordă un anumit timp pentru rezolvarea sarcinii primite. Când
educatorul spune „Stop!”ambele echipe se opresc. Câştigă echipa care a ordonat corect
imaginile şi a terminat la timp.
 Jocul „Când se întâmplă?”

Scopul: sistematizarea cunoştinţelor despre aspectele specifice celor patru anotimpuri.

Obiective operaţionale: să descrie ilustraţiile care reprezintă aspecte semnificative ale celor
patru anotimpuri, să stabilească legătura dintre conţinutul ilustraţiei şi anotimp. Resurse
didactice: planşă - calendarul anotimpurilor, jetoane, ilustraţii reprezentând fenomene
specifice celor patru anotimpuri: ninsoarea, topirea zăpezii, cer senin cu soare strălucitor,
ploaie, vânt, căderea frunzelor, un copac în diferite anotimpuri (desfrunzit, înzăpezit,
înflorit, înmugurit, cu roade, în curs de desfrunzire), păsări în diferite anotimpuri: berze şi
rândunici (refăcându-şi cuibul, hrănindu-şi puii, plecând în stol spre ţările calde), cantina
păsărelelor, activitatea oamenilor pe câmp sau în grădină etc.

Desfăşurarea jocului
Jetoanele vor fi aşezate cu faţa în sus pe catedră iar planşa reprezentând anotimpurile
anului va fi fixată la tablă.
Cadrul didactic solicită un elev să ridice de pe catedră o imagine şi să o descrie. La
descrierea imaginii, se va insista asupra prezentării elementelor principale, a acţiunilor, fără
detalii şi fără menţionarea anotimpului. Apoi, educatorul va adresa clasei întrebarea „Când se
întâmplă ?”. Elevul care răspunde corect, ia jetonul şi-l plasază pe calendarul naturii în
dreptul anotimpului potrivit.

Variantă
Se împart la toţi elevii ilustraţii cu aspecte specifice anotimpurilor. Educatorul indică
un anotimp prin ghicitoare (sau ilustraţie, cântec, poezie), iar elevii cu imagini
corespunzătoare acestuia se ridică în picioare şi răspund valorificând elementele din ilustraţia
primită.
 B ) JOCURI PENTRU STIMULAREA DEZVOLTĂRII INTELECTUALE

Jocul „Cutiuţele”

Scopul: Fixarea numerelor naturale în concentrul 0-5, dezvoltarea spiritului de observaţie.

Obiective operaţionale: să asocieze numărul cu cifra corespunzătoare. Resurse didactice:
un suport 30 /15 cm din carton cu bordură decorativă pe care sunt lipite la
distanţă egală şase cutii de chibrituri. Pe fiecare cutie sunt desenate (sau lipite) 1-5
buline ca la zar şi cifrele corespunzătoare, pe prima cutie se scrie cifra 0, pe ultima cifra 5.
Un zar şi circa 36 buline din carton (cu diametrul de 2 cm) în culori diferite. Desfăşurarea
jocului

La acest joc pot participa 2-6 jucători. Fiecare elev îşi alege culoarea bulinelor.
Începe cel care a aruncat cu zarul cel mai mare număr, apoi se continuă pe rând. De fiecare
dată se pune o bulină în cutiuţa cu cifra corespunzătoare numărului indicat de zar. Când
zarul se opreşte cu partea pe care nu are nici o bulină în cutiuţa corespunzătoare cifrei 0 nu
se va pune nici o bulină, aceasta va rămâne goală tot timpul jocului. Când o cutiuţă este
completă, (de exemplu în cutiuţa cu cifra 3 sunt 3 buline) se poate goli de către jucătorul
care a completat-o. Jucătorul care aruncă cu zarul numărul 5 poate goli toate cutiuţele.
Câştigă cel care la sfârşitul jocului are mai multe buline.

Jocul „Găseşte numerele care s-au ascuns”

Scopul: consolidarea cunoştinţelor despre şirul numerelor naturale 0 – 10. Obiective

operaţionale: să stabilească numerele lipsă din şirul numerelor naturale, să scrie vecinii
numerelor.
Resurse didactice: jetoane sau fişe de lucru, două panouri.

Desfăşurarea jocului
Jocul se poate organiza pe echipe sau individual. Fiecare echipă primeşte un număr
egal de jetoane şi cu acelaşi grad de dificultate. Membrii echipei se consultă între ei,
completează numerele care lipsesc şi îşi trimit un reprezentant care să prezinte jetoanele
completate şi le aşeză pe un panou. Câştigă echipa care a rezlovat corect sarcina de lucru şi
care a fost disciplinată în timpul jocului.
Dacă se lucrează individual , elevii completează pe fişe aceste numere:
 Jocul „Cine urcă scara mai repede?”

Scopul: fixarea şi aprofundarea operaţiilor de adunare şi scădere.

Obiective operaţionale: să rezolve corect şi rapid exerciţii de adunare şi scădere.
Resurse didactice: o scară dublă desenată pe tablă, pe fiecare treaptă sunt scrise exerciţii
de adunare sau scădere cu acelaşi grad de dificultate la acelaşi nivel al scării, un steguleţ
aşezat în vârful scării, cretă, caiete, creioane.

Desfăşurarea jocului
Acest joc se desfăşoară sub formă de concurs. Clasa este împărţită în două grupe
echilibrate din punct de vedere al potenţialului intelectual.
Din fiecare grupă va pleca, la semnalul de începere, câte un elev să rezolve exerciţiile
de pe prima treaptă. Imediat ce a terminat de rezolvat exerciţiul va pleca următorul coleg de
echipă să rezolve exerciţiul scris pe treapta a doua. Continuă următorul coleg de echipă să
rezolve următorul exerciţiu şi tot aşa până se termină toate exerciţiile grupei sale. Elevii care
nu sunt la tablă rezolvă în caiet exerciţiile repartizate grupei sale.
În momentul în care o grupă a rezolvat la tablă toate exerciţiile, propunătorul spune
„Stop”, chiar dacă cealaltă grupă mai are de rezolvat exerciţii. Se va verifica corectitudinea
exerciţiilor rezolvate, împreună cu clasa. Grupa care are cele mai multe exerciţii rezolvate
corect este declarată câştigătoare şi primeşte steguleţul din vârful scării.

„Ghicitori matematice”

Scopul: stimularea curiozităţii, trezirea interesului pentru activităţile matematice.

Obiective operaţionale: să aplice cunoştinţele de adunăre şi scădere a numerelor naturale
la situaţii noi.
Resurse didactice - ghicitori sau poezioare:

„Mac, mac, mac şi mac, mac, mac „Şase motănei bălai Zece raţe stau pe lac.
Mănâncă tot ce le dai. Strigă tare mama raţă Unul negru, cere lapte. Mac, mac, mac,
nu vreţi verdeaţă? Câţi motani avem noi?...” Şase pleacă la măicuţa
Şi-acum socotiţi fuguţa
Printre nuferii din lac „Şapte mere coapte, Câte raţe baie fac?” Şi-ncă unul
copt, La un loc sunt...”

Ghicitorile se rezolvă frontal, iar forma atractivă de prezentare a cerinţei

asigură optimismul elevului care lucrează cu plăcere.
 Jocul „Telefonul fără fir”
Scopul: dezvoltarea auzului fonematic şi a capacităţii de concentrare a atenţiei.
Obiective operaţionale: să recepţioneze corect mesajul şi să-l transmită mai
departe.

Desfăşurarea jocului
Elevii sunt aşezaţi şir, unul lângă altul, stau în picioare sau pe scaune. Cadrul
didactic spune primului elev din şir, la ureche, un cuvânt. Acesta, la rândul lui îl transmite
următorului coleg şi tot aşa mai departe până ce, mesajul ajungând la ultimul elev din şir,
acesta îl rosteşte cu voce tare. Tuturor copiilor le place acest joc, pentru că, de obicei, la
ultimul copil din şir ajunge un mesaj distorsionat, care îi face pe toţi să râdă.
Sunt recomandate cuvinte uzuale, simple, cu un număr de silabe nu prea mare, de
exemplu: mama, masa, lopată, maşină, păpuşă etc.
Pe măsură ce cresc şi îşi sporesc achiziţiile, elevii vor fi capabili să înţeleagă şi să
transmită cuvinte mai lungi, mesaje formate din două sau trei cuvinte (propoziţii scurte cu
conţinut concret).
Jocul „Cum face?”

Scopul: formarea deprinderii de a rosti corect sunetele şi de a emite onomatopee.

Obiective operaţionale: să recunoască în imagini diferite animale şi să ştie cum
fac. Resurse didactice: ilustraţii cu diferite animale.

Desfăşurarea jocului
Se împart elevilor ilustraţii cu diferite animale ca: şoarece, pisică şi câine, (pot
fi introduse ilustraţii care să reprezinte şi alte animale).
Cadrul didactic numeşte elevii care să spună ce reprezintă ilustraţia primită şi cum
face animalul respectiv.
Jocul poate continua cu următoarea poezie în care elevii spun
onomatopeele: „Ursul a pornit uşor Iar cocoşul lui bunicu’
Chemând puii: mor! mor! mor! Îi răspunde: cucuriguu!

Pe crenguţă-n fel şi chip Capra cată nu ştiu ce

Vrăbiile zic: cip! cirip! Şi tot strigă: be! be! be!

Din ogradă şi gâsca Iar bălţata vacă – acu” Parcă-mi strigă: ga!
ga! ga! Strigă pe viţel: mu!mu!
 Jocul „Eu spun una tu spui multe”

Scopul: însuşirea corectă a formelor de singular şi plural a substantivelor.

Obiective operaţionale: să aleagă corect jetonul cu una sau mai multe imagini şi să
exprime corect singularul şi pluralul.
Resurse didactice: cartonaşe cu diferite desene reprezentând un singur lucru sau fiinţă şi
altele reprezentând mai multe obiecte sau fiinţe de acelaşi fel.

Desfăşurarea jocului
Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur
element iar altul cu două sau mai multe elemente de acelaşi fel. Unul din cartonaşe va fi pe
catedră iar celălalt repartizat elevilor în aşa fel încât să existe atât pe catedră cât şi la copii
cartonaşe care conţin un singur element şi care redau mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la catedră şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând un
cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş mai multe flori”. Copilul
la care se află cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o floare”.
Apoi copilul formulează propoziţia despre floare. Elevul care se află la catedră trece la plural
propoziţia respectivă.
În partea a doua a jocului propunătorul (sau un elev) spune un cuvânt la singular (sau
plural), iar elevii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular. În
continuarea jocului se vor alcătui propoziţii în legătură cu cuvintele folosite în joc. - 41 -

Jocul „Cine face?”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului.

Obiective operaţionale: să-şi însuşească cuvinte care denumesc (ocupaţii)
profesii. Resurse didactice: imagini care reprezintă diferite profesii.
Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic va arăta elevilor imagini care reprezintă diferite ocupaţii şi va cere
elevilor să spună cum este numită persoana care face acel lucru.
Cine mână caii? - Vizitiul
Cine conduce tramvaiul? - Vatmanul
Cine conduce locomotiva? - Mecanicul
Cine conduce automobilul? - Şoferul (şoferiţa)
Cine conduce avionul? - Pilotul
Cine conduce vaporul? - Căpitanul
Cine conduce tractorul? - Tractoristul (tractorista)
Cine vinde cărţile? - Librarul
Cine împrumută cărţile? - Bibliotecarul (bibliotecara) Cine vindecă
bolnavii? - Doctorul (doctoriţa) etc.
 Jocul „Basmaua înnodată”

Scopul: însuşirea sinonimiei ca fenomen de vocabular, activizarea vocabularului. Obiective

operaţionale: să spună un cuvânt cu acelaşi înţeles, cu sens asemănător cu al cuvântului
dat.
Resurse didactice: o basma înnodată.

Desfăşurarea jocului
Cadrul didactic spune un cuvânt şi aruncă o basma înnodată printre elevi. Cel la care
ajunge basmaua trebuie să găsească un cuvânt cu acelaşi înţeles. Dacă cuvântul spus de elev
este corect atunci aruncă basmaua (cu ghinion) mai departe, dacă nu, elevul este depunctat şi
„pedepsit” de către ceilalţi colegi (să recite, să execute diferite mişcări, să imite etc.)
Exemple: elev – şcolar
vesel – bucuros
supărat – trist
zăpadă – nea
ţipă – strigă etc.
Jocul „Dacă nu-i aşa, cum e?”

Scopul: însuşirea antonimelor, îmbogăţirea vocabularului.

Obiective operaţionale: să spună cuvinte cu formă diferită şi cu sens contrar.

Desfăşurarea jocului
Doi câte doi, pe rând, elevii spun cuvinte, iar celălalt (din pereche) trebuie să găsească
cuvântul cu sens opus. Cel care are mai multe răspunsuri corecte continuă jocul cu un alt
câştigător.
Câştigătorii iarăşi se cuplează doi câte doi, jocul continuând până rămâne unul
singur, care este şi învingător.
DACĂ NU –I CUM ESTE?
harnic leneş
curat murdar
mic mare
duşman prieten
vechi nou
sănătos bolnav
rece cald etc.
Jocul „De-a cuvintele”
Scopul: activizarea şi îmbogăţirea vocabularului.
Obiective operaţionale: să spună cât mai multe cuvinte care încep cu un anumit sunet.
Desfăşurarea jocului
Educarorul va scrie pe tablă, una din literele învăţate până la data respectivă. De
exemplu: litera „r”.
Se cere elevilor să spună cuvinte care încep cu sunetul r. Cuvintele să fie alcătuite
dintr-o silabă, două sau mai multe silabe (r – rar – ramă – ramură – rândunică). Jocul se
poare desfăşura şi sub formă de competiţie. Câştigă elevii care pot spune cuvinte cu sunetul
indicat respectând toate cerinţele formulate de propunător.

„Jocul literelor”

Scopul: formarea capacităţii de a recunoaşte literele alfabetului.

Obiective operaţionale: să formeze cât mai multe litere de tipar din
beţişoare. Resurse didactice: cutia cu beţişoare.

Desfăşurarea jocului
Fiecare elev are pe bancă cutiuţa cu beţişoare. La comanda propunătorului
„Începeţi!” elevii vor forma pe bănci literele alfabetului, pe care le-au învăţat (majuscule de
tipar). După un timp, la latitudinea propunătorului – acesta va spune: „Stop!”. Elevii
încetează jocul. Câştigă cel care a format mai multe litere.

Jocul „Dă-mi un nume”

Scopul: Ortografiera corectă a numelor de persoane.

Obiective operaţionale: să scrie numele de persoane cu literă mare.
Resurse didactice: foi de hârtie, creioane.

Desfăşurarea jocului
Clasa se împarte în două echipe. Primul elev din fiecare grupă scrie pe foaie un nume
de persoană. Următorul trebuie să scrie un alt nume pornind de la ultimele două litere ale
numelui precedent. Jocul continuă cu următorii elevi din echipă. Cel care nu reuşeşte să scrie
corect este eliminat.
Câştigă echipa care a găsit cele mai multe nume şi le-a ortografiat corect, cu literă
mare.
Exemplu: J1 – Alin, J2- Ina, J3 – Narcisa, J4 – Sanda, J5 – Daniel, J6 – Elena etc.
Jocul „Schimbă foaia!”

Scopul: consolidarea deprinderilor de citire şi scriere corectă.

Obiective operaţionale: să scrie corect o propoziţie, să citească corect, cursiv, expresiv
propoziţia primită.
Resurse didactice: foi de hârtie, creioane.

Desfăşurarea jocului
Fiecare elev scrie pe câte o foaie de hârtie o propoziţie şi apoi, toţi fac schimb de foi
între ei. Fiecare citeşte propoziţia de pe foaia primită. Toţi ascultă cu atenţie pentru că atunci
când îşi aud citindu-se propriul enunţ, îl recunosc şi se ridică să citească propoziţia primită.
Câştigă acela care a citit corect, cursiv, expresiv şi a descoperit eventualele greşeli
strecurate în enunţul primit de la coleg.