Departament TEORIE ȘI

POLITICI ECONOMICE

MACROECONOMIE

Dr.,conf.univ.
Marina Coban
amacroeconomie@gmail.com
 Bibliografia recomandată :
 „Macroecoonomie”. / Coord.: A.Tomşa. Chişinău, 2018
 Stiglitz Joseph E. „Economie”. Bucureşti: ed.Economica,
2005
 Tiganescu E. „Macroeconomie. Decizii şi strategii”.
Bucureşti, 2000.
 http://www.bnm.md
 http://www.statistica.md
 http://www.expert-grup.org
 http://www.gov.md/ro
 http://www. mei.gov.md/ro
 Tema 1
MACROECONOMIA: OBIECT DE STUDIU ŞI
METODE DE CERCETARE

1. Macroeconomie: scurt istoric, obiect

de studiu
2. Scopul si obiectivele
macroeconomiei
3. Metodele de analiză și cercetare
1. Macroeconomie: scurt istoric, obiect de studiu

COMPONENTELE TEORIEI ECONOMICE

MICROECONOMIE MACROECONOMIE
 Apariţia: an.1880-1890 a sec.  Apariţia: an. 1930-1940 , sec.XX
XIX  Fondator: J.M.Keynes
 Fondator: A.Marshall „Teoria generală a ocupării forţei
„Principiile ştiinţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”
economice” (1890) (1936)
1. microeconomia – activitatea economică la nivelul
unităţii economice, firmei sau întreprinderii;
2. mezoeconomia – activitatea la nivel de ramură
economică şi zonă economică;
3. macroeconomia – activitatea economică la nivelul
economiei naţionale; ansamblul formelor de
economie din cadrul unei ţări, aflate în unitate şi
interdependenţă între întreprinderi, ramuri, zone
teritoriale;
4. mondoeconomia sau economia mondială –
ansamblul economiilor naţionale în interdependenţa
lor.
 JohnMaynard Keynes (n.5 iunie1883,Cambridge—d.21
aprilie1946) a fost economist britanic ale cărui idei
radicale, numite economie keynesiană, au avut un impact
major asupra teoriei economice moderne, și asupra
politicilor multor guverne. Este cunoscut, în mod special,
pentru pledarea sa în favoarea politicilor guvernamentale
intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale
și monetare în scopul temperării efectelor adverse ale
recesiunilor economice, crizelor economice și boom-urilor
economice. Este considerat unul dintre principalii
fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.
Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung
suntem toți morți”.
 MACROECONOMIA
(provine de la grecescul „macros” - „mare”)

Știinta care descrie mecanismul de funcționare al economiei

naționale ca un tot întreg;
analizează relațiile dintre economiile naționale și restul lumii,
analizează legitățile funcționării economiei naționale, relațiile dintre
agenții economici agregați și piețe, comportamentul agenților
economici agregați, echilibrele și cauzele dezechilibrelor economice
si metodele de soluționare a dezechilibrelor.
• Macroeconomia se ocupă de analiza
calitativă a mecanismului de funcţionare
al economiei naţionale, a corelaţiilor
dintre variabilele macroeconomice,
punând un accent deosebit pe aspectele de
măsurare a influenţelor directe şi
indirecte dintre acestea în vederea
fundamentării ştiinţifice a deciziilor de
politică economică.
• Folosește noțiunile de agregare.
 Agregare

presupune unirea elementelor dintr-o totalitate de fenomene într-

un tot întreg pentru formarea agregatului.
Agregat - indicatori sau marimi statistice cu care se masoară,
compară și caracterizează activitatea economică a unei țări,
obținute prin insumarea, dupa anumite reguli, a unor operații,
fluxuri sau rezultate economice .
 ABORDĂRILE MACROECONOMICE

Clasică Keynesistă

Pieţele libere asigură Pieţele se adaptează greu la

funcţionarea economiei cu o schimbări, acest fapt provoacă
implicare minimă a statului în dezechilibre care pot fi soluționate
activitatea economică doar cu implicarea statului;
 2. Scopul si obiectivele macroeconomiei
:
 determinarea şi analiza variabilelor care permit evaluarea
şi explicarea comportamentului grupelor de agenţi
economici;
 studierea relaţiilor dintre principalele variabile şi punerea
în evidenţă a unor raporturi între acestea (relaţiile dintre
venit şi consum, economii şi investiţii, etc.);
 analiza principalelor dezechilibre la nivel de agregate
(inflaţia, şomajul, deficitul bugetar, deficitul balanţei de
plăţi, etc.), în vederea determinării şi evitării cauzelor
acestor dezechilibre;
 studierea modalităţilor de atingere a obiectivelor economice
stabilite, modalităţi ce ţin de resortul politicilor
macroeconomice.
Obiectivele macroeconomiei:

 Asigurarea echilibrului macroeconomic

general
 Asigurarea ocupării depline
 Asigurarea stabilităţii preţurilor
 Asigurarea creșterii economice
neinflaţioniste
 Asigurarea echilibrului extern
 mecanismul de funcţionare al
Obiectul de
economiei naţionale şi politicile
studiu al
economice orientate spre stabilizarea şi
Macroeconomiei
dezvoltarea economică

Evaluarea Teoria Teoria Politicile Economia

indicatorilor dezechilibrelor echilibrului
macroecono
macro- macro- macroeconomic deschisă
economice general mice
economici

Modelul Politica
AD-AS bugetar-
fiscală

Modelul E- Politica
I monetar-
creditară

Modelul
IS-LM
PROBLEMELE MACROECONOMICE
MAJORE

Evaluarea gradului de Dezechilibrele

dezvoltare macroeconomice
(recesiunea, șomajul,
al economiei naţionale inflația)

Interacţiunea dintre Politicile economice de

economia naţională şi rezolvare a
cea mondială dezechilibrelor
macroeconomice
 3. Metodele de analiză și cercetare
Împrumutate din
Specifice Macroeconomiei
Microeconomie
• Analiză funcțională • Agregarea
• Modelarea economică • Anticiparea

Operarea cu mărimi formate din Elaborarea previziunilor privind

însumarea variabilelor economice evoluţia variabilelor macroeconomice
(sectoare instituţionale, PIB, VN,
IPC, etc.)
3. Metodele de analiză și cercetare

 Metoda deducţiei, inducţiei, analiza comparativă,

relaţia cauză-efect
 Metoda balanţei
 Metoda normativelor
 Metode statistice
 Metode de prognozare si anticipare
 Abordarea sistemică
 Modelarea economică
 Rolul metodelor statistice :
 a asigura comparabilitatea rezultatelor economice obţinute şi de a permite
centralizarea rezultatelor astfel încât să poată fi calculaţi şi interpretaţi
indicatorii macroeconomici;
 cunoaşterea şi prezentarea situaţiei reale a economiei naţionale depinde de
corectitudinea determinării situaţiei microeconomice;
 comparabilitatea rezultatelor naţionale cu cele obţinute la nivel european şi nu
numai depinde de corectitudinea utilizării metodelor statistice ;
 comportamentul producătorului se fundamentează pe utilizarea mai multor
metode, compararea rezultatelor obţinute prin utilizarea acestora şi alegerea
variantei optime ţinându-se seama şi de comportamentul consumatorului;
 combinarea optimă a factorilor de producţie depinde şi de preţul factorilor;
 analizele economice presupun utilizarea unor serii cronologice de date pe
perioade cât mai îndelungate astfel încât, prin prelucrarea lor, să se permită
obţinerea de informaţii şi concluzii pertinente.