Ca definitie, feedback-ul este un instrument general folosit permanent, indiferent de
domeniu, atat in cadrul natural cat si in cadrul social, adica artificial. El trebuie sa transforme o actiune intr-un bumerang ce se poate intoarce de unde a plecat, daca nu gresim, il vom putea folosi din nou. El ofera managerilor un raspuns eficient pentru a le comunica exact ceea ce ii deranjeaza pe angajati, in ce mod ii afecteaza, sau ce doresc ei de la munca sau de la manager. Managementul modern implică un mare număr de abilităţi şi orientari, pentru a avea succes un manager trebuie să îndeplinească mai multe roluri şi funcţii, una dintre cele mai importante este interacţiunea cu ceilalţi. Eficientizarea comunicării interpersonale presupune existenţa feed-back-ului. Pornind de la premisa că nu întotdeauna dorim să spunem ceea ce cuvintele noastre exprimă sau nu înţelegem ceea ce s-a transmis, feed-back-ul este o componentă vitală a efortului nostru comunicaţional. El reprezintă informaţia care semnalizează dacă ne- am făcut înţeleşi, ne informează ce a recepţionat, interpretat şi înţeles cealaltă persoană. Feed-back-ul încheie procesul de comunicare. Prin intermediul său, emitentul verifică în ce măsură mesajul a fost înţeles corect ori a suferit filtrări. DeVito precizează că feedback-ul, în calitatea sa de „informaţie trimisă înapoi la sursă”, este un instrument folosit permanent, o reactie cu scopul mentinerii echilibrului.Viaţa a demonstrat că în situaţii asemănătoare sau chiar identice unii conducători obţin succes în activitate iar alţii nu. De asemeni s-a demonstrat că în situaţii foarte diferite prin conţinutul, structura şi finalitatea lor aceeaşi personalitate poate face faţă cu succes datorită modalităţii de raportare la particularităţile situaţiei. Actul de conducere însă trebuie analizat atât în funcţie de situaţie şi personalitatea conducătorului cât şi în funcţie de natura grupului asupra căruia se acţionează. Eficienţa actului de conducere depinde nu numai de calităţile lidrului ci şi de încrederea pe care o acordă membrii grupului.A conduce nu înseamnă că ai un talent înnăscut, dar poate fi o aptitudine dobândită prin practică. Activitatea de conducere presupune aplicarea unor comportamente de relaţii care ameliorează relaţiile interpersonale în cadrul grupului şi comportamente de lucru care ajută grupul să realizeze obiectivele. Ceea ce se petrece în cadrul grupului nu este nici rezultatul comportamentelor individuale izolate nici al determinismelor sociale cre s-ar aplica mecanic Prin stimularea şi acceptarea feed-back-ului se urmareste reducerea suprafeţei oarbe din viata grupului; astfel suntem capabili să receptăm impresiile celor din jur în ceea ce ne priveşte, să ne evaluăm şi să corectăm defectele de imagine, atitudine şi comportament referitoare la noi şi la ceilalţi.Feed-back este un termen preluat din limba engleză semnificând reacţie inversă.Din nefericire, multor conducători le este frică de feed-back, iar alţii cred că nu au nevoie de el. Or, atunci când nu se acordă nici o atenţie feed-back-ului, nu este generată nici o reacţie şi, în consecinţă, nu se impune nici o îmbunătăţire în comportamentul emiţătorului sau în calitatea relaţiilor dintre el şi receptor. Pericolul îl constituie neintervenţia pentru eliminarea acestora. Dezacordurile, diferenţele de oprinii trebuie luate în serios, cercetate şi la nevoie chiar provocate deoarece pot ajuta grupul în luarea celor mai bune decizii. Feed-backul poate oferi imaginea reală a punctelor pozitive şi a celor negative din actul de conducere.