Sunteți pe pagina 1din 98

Rene Guenon

Omul si devenirea sa dupa Vedanta



Traducere din limba franceza Maria Ivanescu

MTTET 1995

Redactor: Crenguta Nastase

Coperta 1 §i 4, M. C. Escher - "Snakes", "Dragon"

Tehnoredactare computeriz ata Editura ANTET Serban Padmoiu

ISBN: 973-96967-7-5

Cuviint inainte

De rnai multe ori, in prcccdentele noastrc lucrari, ne-arn anuntat inientia de a oferi 0 serie de: studii in care sfl putem , dupa caz. fie sa expunem direct anumite aspecte ale doctrinclor merafizice ale Oricntului, fie sii adaptim aceleasi doctrine in- maniera care ni se va parca cea Illi'li inteligibila ~i mai profitabila, dar rarnanand Intotdcauna strict fideli spiritului lor. Prezenta lucrare constiruie prirnul dintre aceste srudii: punctul de vedere central va f eel al docrrinclor hinduse, din motive pe care am avut ocazia sii Jc :lralam, ~i in special punctul de vedere al Vedantei, Tamura cca mai pur rnetafizica a acestor doctrine; eeea cc nu ne va impiedica, sa fim bine intele§i, sa facem, de cate ori va fi cazul, apropieri ~i comparatii eu alte teorii, indiferent de provenienja lor si, in mod deosebit, sa apelam la inforrnatiile alter ramuri ortodoxe ale doctrinei hinduse ill rnasura in care, 'in anumite punctc, acestca precizcaza si cornpletcaza pc cele ale Vcdantei. Vor fi, astfel, Cll atat rnai purine motive de a ni se reprosa aceasta modalitate, ell cat intentiile noastre nu sunt ceie ale unui istoric: de acee a, tinern sa repetam in mod expres, ca nu irureprindem 0 lucrare de erudijie ci una de inte iegere ~i ea adevarul ideilor ne intereseaz i 'in mod exclusiv. Daca arn crezut de cuviinta sa darn referinte precise, am facut-o din motive care nu au nimic: de a face cu preocuparile speciale ale orientalistiior: am dorit doar sa demonstram ca nu inveniarn nirnic, d ideile pe care lc expunern au 0 sursa traditionala, oferind, ill acelasi limp rnijlocul, celor care VOT fi capabili, de a se raporta la texte 'in care VOT putea gasi iridicatii complete, caci, se irlidege

~------------------~~-----------------~

de la sine. ca nu emitern pretentia de a face un studiu cornplcr. nici macar asupra unui punet bine detenninat al doctrinei.

in ceea ce priveste 0 expunere de ansamblu, aceasta ar fi un lucru absolut imposibil, constituindu-se, fie intr-o nlund\ interminabila, fie intr-un discurs atat de sintetic ca ar deveni complet deforrnat inteleasa pentru sprititele oc : identale. Mai mult, ne-ar fi greu sa evitam, intr-o lucrare de ac e st fel , aparenta unei sisternatiz ar i care este incornpuubilf cu caracterele esentiale ale doctrinelor metafizice: n-ar fi, fadi indoiala dccat 0 aparenta, dar nu mai putin inevitabil 0 sursa de erori, cxtrern de grave, cu alaI mai mult cu cat occidentalii, ill terneiul habitudinii lor meruale, ar fi foarte inclinati sa v ada "sisterne" acolo uncle n-ar putea sa existe sub nici 0 forma. Este important sa nu oferim nici eel mal mic pretext unor asimilari nejustificate, atal de obisnuite la orientalisti; e mal bine sa renuutarn la expunerea unei doctrine decat sa contribuim la denaturarea ei, fie .hiar §i numai dintr-o simpla stangacie. Exista din fcricire un mijloc de a evita acest incovenient pe care l-am semnalat; acela de a nu trata intr-o expunere, dedit un singur punct, rnai mult s au mai putin precis al doctr ine i, fez rvandu-se pentru mat tarziu abordarea altor puncte, constituind obiectul altor studi: distincte, De aItfel, aceste studii on vor risca niciodata sa deviua ceea ce eruditii §l "specialisri i" numesc "monografii", caci princ ipiile fundameruale nu vor fi niciodata pierdute din vedere, §l chiar punctele secundare fill vor aparea dedit ca niste aplicatii directe sau indirecte ale acestor principii din care totul deriva: III ordinea metafizica, .are se refera la domeniul Universal, Uti exists toe pentru "specializare".

Vom intclege aCtU11 de ce nu vom stabili ea obiect a1 c iudiului de fata dedit ceca ce priveste natura ~i constirutia fiinrei urnane: pentru a face inteligibil ceea ce vrem sa

:l

spunern, vom f obligaji sa abordam anumite puncte, aparent stdline problernei noastre, dar intordeauna numai In rapon ell problema In discutie. Principiile au, ill sine, 0 dimensiune care. depaseste cu mult orice aplicatie posibila; dar nu e mai putin legitim sa le expunern, ill masura In care se poate. ell privire la 0 aplicatie sau alta, fiind un procedeu care prezintii multe avantaje in diverse privinte, Pe de altii parte. 0 chestiune, oricare ar fi aceasta, nu poatc fi tratara rnetafizic decal legata de principii, ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata cand vrern sa facem rnetafizica autentica ~i nu 0 "pseudo-metafizica" In rnaniera filosofilor moderni,

Dad! am optat sa abordam in prirnul rand chestiunile privitoare la fiinta umaria, nu am facut-o pentru di ele ar avea, din punct de vederc pUT rnetafizic, 0 importanta exceptionala, punctul acesta de vedere fund eliberat de once contingenta, cazul omului nu apare niciodata ca un caz privilegiat; dar incepem ell ele pentru ca ele au fast abordate til iucrarile noastre si necesita in aceasta pri viola 0 cornpletare pe care 0 vorn gasi aiei. Ordinca pe care 0 vom adopts pentru studiile viitoare va depinde de circumstante ~i va fi, intr-o mare I11rlsura determiriata de consideratii de oportunitate; am crezut ell. e util s-o spunem din capul locului pentru ca nirneni sa nu fie tentat sa vada un fel de ordine ierarhica, privind imporianta problernelor sau dependenta lor; ar insernna sa ni se atribuie 0 intentie pecare n-am avut-o, dar stirn cat de usor se nasc nein tel egerile, iata de ce ne straduim sa le prevenim de care ori ne sra in puiinja.

Mai exista 0 chestiune mult prea importanta pentru a a trece sl1b· tacere in aceste observaui preliminare, dcsi suntern convinsi ca am dar explicatii suficiente ell alte prilejuri; dar am obscrvat ca nu toata lumea a inteles; trebuie deci sa insistam asupra ei. Chestiunea este urmatcare.a: cucoasierea autentica pe care 0 avem exlusiv in vedere nu are decat foarte putine Iegaturi, dad are, CLl §tiinfa "profana":

ccrcelarile din care se constituie aceasra din urma i111 sunt

I a n iei un nivel 5i cu rlk.i un tirlu, nici pe deparre pregatiri pentru abordarea "~llin~ei S3C:t1C", iar uneori SUUl, d,i mpotri d·. chiar un obstacol, in tcmciui defntTn:'h'ij meaiale adosea irernediabila, ca 0 consecinja, dintre cele mai ra5pfll1'diire, a unei auumite educatii. Pentru doctrinele pe care le vom aborda, 0 cerceiarc 'in treprinsa din "exterior' nu ne va f1 de nrc i un aj tIlOJ; nu e. re yorba ilk istorie, a~a cum am '!lIlai spu <", §1 mai rutin des pre filologie sau literatura: ~L VOI1l adiluga, ell ri .cu] de a ne repcta intr-un fel care ar putea .sa para unora Iastidios, di nu este verba nici despre filosofic, Teate acestca fae parte din acea ~,-iin\3 pe care noi am cab fie at-o drept "profana" sau "c X l.etri 0 ari't" , nu din dispret, dar pcntru d\ rtU este 'in realitate decat atat; nu ne vorn prcccupa sa rim sal! nu pe pl acu] unora, ci ~a spurrern ceca ce esre ~i sil atribuim Iiecarui [ucru II1I11nnelc §.i rangul care j, se cuvin de drept; pentru ca "~tiinla sacra" a fost alaI de odios caricaiurizata in Occideni de irnpostori, mai mull sau mai putin constienti, nu este Ur:1. motiv sa ne abtinem sa vorbim despre ea ~i sa Be prefacern c-o igl1orailill, cand n-o negal1l de-a dreptul,

Dimpotriva, sustirtem sus .~Ii tare, nu numai ca exista, dar ca C singura de care Inlt~bt .. ~l'm ~;\ IW OCU1P~1l11, Cei care vor dori s3.-~i rearnintcasca ee am spus cu alte prilejuri despre ex rra v agan tele oc U It i.~t iJor ~i reosofisulor vor in Ie lege imedi at despre ce este yorba ~i ca .aeq~i oamcni J:lU pot fi In ochu nosrri decal nisie simplii "profani ,~i chiar "profanj" care-s] agravcaza In mod ciudat cazul, incercand sa treaca drept ceca ce nusunr: iara unul din importantclc motive penrru care credem z i~ t:.~\e necesar sa demOIl);lr{\m inuuliratca pretinselor Lor doctrine de cafe ori ni seivesre prilejul,

Ceca ce am spus pana acum ne va face sa II'1\elcgem ca docrrinele pe care le cercerdnr rcfuza. chiar prin natura Lor. oricl;; ientativa de "VII!g,lII'oz,Ut'''', ar fi ridic(.l\la durin!",

6

de "a pune la Incieln,fHl«1 ~l'ltufGr", C"U.H1i\1 se spur,le adesea in zilele noastre, conceptii care nu sunt destimlle decat unci elite, ~i numai incercarea de iii 0 face ar fi eel mai sigu,]" mijloc de a le deforrna. Am explicat in aHa parte, de alrfel. ce in\e1egem prin elila intelectuald ~i care va fi rolulei daca va reusi intr-o zi sa se ccnstituie In Occident ~j cat cste de indispensabil pentru Iorrnarea ei studiul real §j. profund all doctrine-lor orientale; in vederea acestui travaliu, ale dimi rezultate vor apare mull mai taniu, am crezut de d3ltoria noastra ~a expunem anurnite idei pentru cei care surtt capabili sa Ie asimileze, fara sa le supuns acelor rnodifican ~i simplificari la care se dcdau "vulgarizatoru" ~i care ar merge impotriva scopului pe care ni l-am propus, lntr-adevar, nu este datoria doctrinei .sa se coboare §i sa se restranga pe masura inlelegcrii margiin1ite a omului de rand: ea apartine acelora care pol sa se ridice patna La ln~elegerea doctrinei In puritatea ei integrala, caci ourna. 3§<I se poate forma 0 cli'tii intclcctuaia veritabilii. Intre eel care primesc aceeasi in vat;llura, fiecare 0 intelege ~i 0 asirnileaza mali omit sau mai putin deplin, maJ~ mull Slit! mai purin pro fund, urmand Intinderea proprislor lui posibilitat: inteleotuale; asa se opereaza in mod firesc selecria, faril de care n.u s-ar putea stabili 0 adevarala ierarhie, Lucrurile acestea au rnai fost spuse, dar am sirn'\it nevoia sa le reamintirn mainte de a intreprinde expunerea doctrinala proprtu-zisa: ~i e cu mat ruai util sa Ie repetarn, itls'i.stand, CUI cat sunt mai straine mental i talii occidentale actuale,

7

C apitolul l

Generaliuui despre Vedanta

Vedanta, contrar opiniilor care S-3U raspandit printre orientalisti, nu esrc filosofie, nici religie; nici macar ceva care sa participc rnai mult sau mai putin 1a una sau la cealalta, A aborda ace asta doctrina sub asernenea aspecre ar fi 0 greseala dintrc cclc mai grave ~i, chiar din capul locu1ui 0 condarnnare la a nu intelege nimic din ea ar f dovada ca suntcm cornpler straini de adevarata natura a gandiri] orientale, ale carei modalitati ~i cadre de manifestare sunt cu rotul allele decal ccle ale gandirii occidentale. Am explicat intr-o lucrare anrerioara cii religia, dad vrem sa pastram scnsul propriu al acestui cuvant, este de natura absolur occidentala: nu putcm aplica acelasi terrnen doctrineLor orientale. Hid ~a-i extindem la un mod alal de abuziv sernnificatia, meat ar deveni irnposibil Sa-1 oferim 0 definitie cat de cat prccisa. In ceea ce priveste filosofia, ea reprezintii, de asemcnea, un punct de vcdere exclusiv occidental si, de altfel, mult mai strain decat punctul de vedcre religios, deci ~i mai lndepartat de subiectuL pc care-J vom aborda aici: asa cum spuneam rnai sus, filosofia estc un gen de cunoastere, esentialrncnte "profana" I, a carei absen~a dintr-o civilizatie nu are nimic regretabil chiar daca nu este o pura iluzie si, mai ales, dad \inem searna de ccea ce a dcvenit filosofia In timpurile modeme.

lntr-o lucrarc rccenta, un orientalist afirma ca "filosofia C~le prctutindeni filosofie ", ceca ce ar crea posibilitatea

I. Nu ~xl~ta decat 0 excepjie pcnrru un sens (oanc -pecial acela de "filosofie hermcnca": xc ifl\elege de la sine d nu aces! sens, aproape ignorat de rnuderni, l-am aVU( in vcdere aici.

8

oricaror asirnilari, chiar ale acelora impotriva carora el insusi protesta, justificat, in alta parte; rcfuzam sa consideram drept "gandire universala", urmand expresia aceluiasi autor, ccea ce nu este, in rcalitate, decal 0 modalitate de gandire extrern de speciaia. Un alt istoric al doctrine lor orientale, recuno~cand in principiu insuficienta §i inexactitatca etichetarilor occidentale impuse aces lora, declara totusi ca nu vede nici 0 modalitate de ale evita, folosindu-se de ele in acceasi rnasura C3 §i predecesorii sai; situatia ni s-a parut cu at~t rnai uimitoare eu cat, in ccea ce ne priveste, n-am sirntit niciodata ncvoia sa faeem apeJ Ja aceasta terminoLogie care, chiar dad nu este aplicata inadecvar, cum se mtampla intoldeauna in asernenea cazuri, prezinta inconvenienrul de a Ii respingatoare §i inutil complicata. Nu dorim sa intram In polemicile pe care toate aceste rernarci le-ar putea isca: line am doar sa demonstrarn, prin aceste exernple, cat de greu Ic este unora de a iesi din cadrele "clasice", in care cducatia occidentala le-a Inchis, chiar de 1a inceput, gandirca.

Ca sa revenim La Vedanta, vom spune ca, in realitate, trebuie sa vedern ill ea 0 doctrina pur rnetafizica, deschisa unor posibilitati de conceptie cu adevarat nernarginite ~i ore. in aceasta caLitate, nu s-ar putea aeomoda in nici un fel cu Iimitele mai muir sau mai putin restranse ale unui sistern oarceare. Exista deci sub acest rapon, chiar fara sa mergcm prea departe, 0 diferen{a profunda ~i ireductibila, o diferenta de principiu fata de totceea ce europenii nurnesc frlosofie. Intr-ade v ar. arnbi !ia marturis i ta a tu turo r conceptiilor filosofice, mai ales la modemi. care imping 1a limita tendinta individuala ~i, ca 0 consecinta, cautarea eu orice pret a originalitatii, este chiar aceea de a se constitui In sisrerne precise, definitive, adica esentialmcnte relative ~i limitate din toate partile: in fond, un sisrern nu este altceva dccat 0 conceptie Inchisa, ale carui limite. mai muir sau ma i rutin inguste, sunt In mod Iiresc determinate de

"orizontul mental" al autorului sau, In schirub, orice ' sisternatizare este absolut imposibila pentru metafizica pura, pentru care nu exista nici un fel de ordine individuala: ea fiind in Intregime degajata de orice relativitate, contingente filosofice sau altele; toate acestea sunt in mod necesar adev ar ate pentru c3 metafiziea este eseruialrnente cunoasterea Universalului, iar 0 asernenea cunoastere nu sac putea lasa inchisa in niei a formula oricat de incapatoare ar putea fi aceasta,

Diversele conceptii rnetafizicc ~i cosmologiee Indiei nu sunt, riguros vorbind, doctrine diferite, ci numai dezvoltari, urmard anumite puncte de vedere ~i directii, niciodata incompatibiLe, aLe unei doctrine unice. De altfel, cuvantul sanskrit darshana, desemnand fiecare dintre aeeste conceptii, insearnna la propriu "vedere" sau "punct de vedere", cad radacina verbala drish, din care deriva, are ea sens principal pe acela de "a vedea", eJ nu poate in nici un fel sa insemne "sistem" si, dad, orientalistii ii dau aceasta acceptie, nu 0 fac decat din obisnuintele .lor occidentale carc-i imping in fiecare clipa la false asimilari: nevazand pretutindeni decat filosofie e firese sa nu vada pretutindeni decat sisteme.

Doctrina unica La care am facut aluzie 0 constituie esentialmente Veda, adica ~tiinta sacra §i traditionala prin exce lenta, caci acesta este sensul propriu, exact, al terrnenului': Veda este principiul ~i fundamentul comun al 'tuturor ramurilor, mai mult sau mai putin secundare ~i derivate, reprezentand acele concepjii diverse din care unii

1. Radacina vid, din care deriva Veda ~i vidya, sernnifica in acelasi limp "a vedea" (in latina videre) ~i "a §ti" (ca 'in greeescul \)\Oct); vederea este considerate ca simbol aJ cunoasterii, al carei instrument principal , este In ordinea sen sibil a; acest simbol este transportal in ordinea intelecruala pura, unde c unoasterea este comparaia eu "vederea intenuara", dLipa cum 0 indica intreuuintarea cuvintelor, ca eel de "intuitie", de exemplu,

10

au facu! pc nedrept sisterne rivale ~j opuse. In realitate, acesie conceptii, alaI cat se afla, In acord eu principiul lor, nu se pOI, evident, contrazice, ci, dimpotriva, nu pot decal sa se completezc ~i sa se lumineze reciproc; nu trebuie sa vedern in aceasta afirmatie expresia unui "sincretisrn", rnai mull sau rnai putin artificial ~i tardiv, pentru ca doctrina In intregul ei este. ~i chiar de la inceputuri, continuta sintetic In Veda. Tradipa, in integralitatea ei, formeaza un ansarnblu perfect coerent, ceea ce nu insearnna sistematic: ~i, cum toate punctele de vedere pe care Ie comports pot fi abordate simuHan ~i succesiv, nu ne intereseaza sa cautam ordinea istorica in care s-au dezvoltat ~i au devenit explicite, chiar dad. putem admite eli existenta unci transrnisii orale de-a lungul unei pcrioade de 0 vechirne nedeterminata, nu face cornpler iluzorie solutia pe care 0 poate prezenta 0 ehestiune de acest ordin. Dad prezentarea poate, urmand epocile, sa se rnodifice pana la un anumit punct in forma sa exterioara pentru a se adapta irnprejurarilor, nu e mai putin adevarat ca fondul ramanc riguros acelasi, iar rnodificarile exterioare nu ating si nu afecteaza cu nimic esenta doctrinei.

Acordul unei conceptii de orice ordin cu prineipiul fundamental al traditiei CSIe conditia necesara ~i suficienta a ortodoxici sale, careia nu trebuie sa-i dam un sens religios ~i insistarn asupra acestui punct pentru a evita orice greseala de interprctare.Intrucat in Occident nu se vorbcste in general dcsprc ortodoxie dedit din punet de vedere religios. In ceca ce privesie rnctafizica ~i tot ce proceda mai mult sau mai putin direct din ea, heterodoxia unei conccptii nu inseamna altccva decat falsitatea sa, rezultand din dezacordul cu principiile escntiale; cum acestea sunt continute in Veda, criteriu] ortodoxiei este acordul cu Veda. Hcterodoxia se nasto 0 data cu contradictia, voluntara sau involuntara, eu Veda: ea constituie 0 deviatie, 0 alterare mai mult sau mai putin profunda a docrrinei, deviatie care nu se produce, in

11

general, decat in scoli destul de restransc ~i nu se manifesta .. decar in puncte speciale, uneori de 0 irnportanta secundara, cu atat mai mu1t cu cat puterea, inerenta traditiei, are drept efect sa lirniteze intinderea ~i gravitatea greselilor individuate. sa le elirnine pe ce1e care dcpasesc anumite limite ~i, In orice caz, de a Ie impiedica sa se raspandeasca ~i sa dobandeasca 0 veritabila autoritate. Chiar acolo unde o scoala partial heterodox a a devenit, intr-o anumita masura reprezentativa pentru un darshana, cum este scoala atomista pentru Vaisheshika, aceasta nu aducc atingere legitimitatii acestui darshana in sine ~i e suficient sa fie readus la ceea ce are el real mente esential pentru a se pastra in ortodoxie. In aceasta privinta, noi nu putem decal cit a, cu titlul de indicatie generala, acest pasaj din Sdnkhya-PravachanaBhdshya de Vijnana-Bhikshu: "In doctrina lui Kanada (Vaisheshika) ~i in Sdnkhya (Kapila), partea care este in dezacord eu Veda trebuie sa fie respinsa de catre eei care adera strict La traditia ortodoxa; In doctrina Lui Jaimini ~i a lui Vyasa (cele doua Mimiinsds), nu exista nirnic contrar ScrieriLor (considerate ca baza a acestei traditii)."

Numele de Mim/insii, derivat de la radacina verbals man, "a gandi", la forma iterativa, indica studiul ~i reflectia Stiintei sacre: rodul intelectual al meditatiei asupra Vedei. ' Prima Mimiinsd (Purva-Mimdnsdi este atribuita lui J aimini; trebuic sa reamintim insa cu aceasta ocazie ca nurnele care sunt legate de forrnularea diversilor darshana nu pot fi raportate 1a individualitati precise: sunt intrebuintate simbclic penrru a desernna acele veritabile "agregate intelectuale", constituite, in realitate din loti cei care s-au ocupat de acest studiu in cursul unei perioade a carei durata este La fel de nedeterminata ca ~i originea ei. Prima Mfmansa se rnai numeste §i Karma-Mimansti sau Mfmansa practica, aceea care conjine actele, §i in mod deosebit savarsirea riturilor; cuvantul karma are, intr-adevar, un dublu sens:

12

~en~ltl general esrc acuunea sub toate formele ci; In sens ~pccial ~i tchnic. e~IC actiunea rituala prescrisa de Veda. J1inuln Iii practid are drept scop, cum spune comentatorul Som<lnatha. sa "determine intr-o forma exacta ~i precisa scn~ul Scricrilor'·. dar numai in rnasura in care acestea contin precepl.;'le. ~i nu sub raportul cunoasterii pure sau jntina, care este adcsea opusa karmel, ceea ce corespcndeprecis difcreruci dintre celc doua Mfmonsa.

A doua ,\1 fmal1sa (Uttara-Mfmonsil) este atribuita lui Vyasa, adicii unei "entita]i colective" care pune in ordine ~i Iixeaza definiti v textele tradition ale constituind Yedele insesi; aceasta atribuire cstc In mod dcosebit sernnificativa, did e lesne de vazut di nu e vorba aici de un persona] istoric sau legcndar, ci de 0 verirabila "functie intelectuala" care poate fi numita chiar 0 functie permanents pentru d Vyasa este desernnat Cit unul din cei sapte Chirajivi, literalrnente "a fi inzesirati ell longcvitatc", a carer existen\a nu este limitata la 0 epoca determinata'. Pentru a caracteriza cea de a doua Mim/insi; In raport eu prima, 0 putern considera ca pe 0 Mimtinsti de ordin pur intelectual ~i contemplativ, fara s-o numim insa teoretica, in simetrie ell Mimdnsa practica, pentru ca denumirea ar putea da nastere unui echivoc. Intr-adcvar, daca, tcrmenul "teorie" este sinonirn, etimologic vorbind, ell eel de coritempla\ic, nu este mai putin adevarat ca in limbajul curcru primul are 0 acceptie rnult rnai restransa; or. intr-o doctrina complete din punet de vedere rnetafizic, leona, in sensu] curent acceptat, nu-si este suficienta, ci trehuie inroideauna inso{ita de 0 "realizare" corespunzatoare carcia ea nu-i este decat baza indispensabila §i In raport eu

I inlYlllllll rcva H'emanator ~i In aile rraditii: astfel, in taoism se \ ()rbt~k .icvprc sapre "Nernuritori", in alta parte esre verba despre \lelhi'edcC "eel i:'ira rara, cara mama. farl! spl\;i de ncarn, neavano ':"'1 ii .. cf!llkl Ilicior. nici ,fl\r~i( at \ ietii ("Epistola catre Evrei, VII. _' I: )1 " - .lr:. illd('I,,1 a. ll~or ,~ gasim ~i alre apropieri de accst gen.

13

care se ordoneaza, ca un mijloc in vcdcrea aringerii unui scop,

A doua Mimdnsd sc mai numeste Brahma-Minuinsii, continand esential ~i direct "Cunoasterea di vina" (BrahrnaVidya): ea constituie Yiddrua propriu-zisa, adica, urrnand semnificatia etimologica, "sfarsitul Vedclor", bazandu-se in principal pe invatatura coruinuta in Upon/shade. Aceasta cxpresie "sfarsitul Vedelor" rrebuie in!deasa in dublu sens, de concluzie si seop; intr-adevar, pc de 0 parte, Upanishadele formeaza ultima parte a te xtelor vedicc, iar, pe de aha pane, inval~i.!ura cuprinsa aici, In rnasura in care po ate sa fie, CSIC scopul ultim ~i ~uprem a1 intregii cunoasteri traditionale, degajata de reate aplicatiile mai mull s au mai putin particulare ~i contingcntc pe care le poatc isca in diverse ordine: cu alte cuvinte, ell Ve&3.nta ne aflam in domeniul metafizicii pure.

Upanishadele, Iacand parte irncgranta din Vee/a, constituie bazele chiar ale tradiuei ortodoxe, ceea cc nu i-a impiedicat pe anurniti orierualisti, ca Max Muller, de exemplu, sa prctinda a de scoperi In e lc "gerrnen ii budismului", adica neterodoxia. caci el nu cunoastea din bud ism decal formele ~i inter prctarile ce!e rn ai c lar heterodoxe: 0 asernenea afirmatie este evident 0 conuadiciic

in terrneni ~i ar fi, ell siguran~a , dificil .-,a se irnping a neintelcgerca mai departc. Nu vom insista niciodata in deajuns asupra faptului ca Up anishadel e sunt cclc care ') reprez inta aici traditia prunordi a la ~i fundamental a constituid, "in consecinta, cluar eserua Vi'dUlIfe/, de unde rezulta ca. in caz de indoiala asupra inicrprctarii doctrinei, trcbuie, in ultima instanta, sa ne raportarn intotdeauna la autoritatea Upanishadelor.

lnva\aturile principalc din Ved!inra_ 3§aCUI11 sc degaja evident din Uponishade . all fost coordonarc ~i formulate sintctic inu-o colccuc de aforisme numite Bra!rrrw-.'if1/ro ~i

14

.~/JlI,.[rakll-iWin1(;lIsli' Autoru l acestor aforisrne nurnit !'L1Uar3yull<l ~i Krishna-Dwaipayana, cste idernificat eu Vyasa. Estc important sa observam cs Brahma-Sutra apartin ~ lase i de scrieri traditionale numite Smriti, In tirnp ce Unanishadele ca to ale celelalte texte Vedice rae parte din Shruri. Autoritatea scrierilor Srnriti s-a nascut din aceea a iextclor Shrutipe pc care se ~i interneiaza, de altfel. Shruti IlU sunt "0 revelatie" in sensul religios occidental a1 acestui eu vane cum ar vrea majoritatca orientalistilor care ~i aici chiar, confunda cele mai diferitc puncte de vedere; Shruti fiind rodul unei inspiratii directe, ~i-a obtinui autoritatea prin ea "insa~j. "Shruti, spune Shankaracharya serveste de pcrccptie dirccia (In ordinea cunoasterii transcendente), caci, pentru a fi 0 autoritate, este necesara independenta de orice alta autoritate: Smriti joaca un rol analog cu eel a] inducjici penrru ca autoritatea ei l~i are sursa in alta autoritate

... decal ea "insa~i". Dar ca sa nu ne In~elam asupra sernnificatiei analogiei asrfel indicata intre cunoasterca transcendenta ~i cunoastcrea scnsibila, eSle~ecesarsa adaugarn, asemenca oricarei vcriiabile analogii, aplicata in sens invers ':"in timp ce induciia se ridica deasupra perceptiei sensibile, permitand rrccerea Ja un nivcl superior, perceptia directa sau inspiratia, dimpotriva, atinga singura, in ordine transcendenta, chiar

I. lermenul Shariraka a lost iruerprerat de Rfimanuja in cornentariul <,III, (Shr i-Bhdshya) dcspre Brahrna-Stltra, Adhyaya l ; Pada 1. sutra . '" ca referindu-se l a "Supremul Sine" (Pararnfirma care a Iosr .. ; ncorporar' (sharira), in toarc lucrurile.

~. PerCCp\13 (praryaksha) ~i inductia sau mferenia (anurnana) sum, .um.md lcgica hinduxa, cele doua "rnijlcace de proba" (pramanasj ; .ire pot II (olosuc legitime in dornemul cunoasteru scnsibile,

., in tratll\la hermcrica, principiu! analogiei esre exprimat prin .(,'ca<;t!! fradl din Tabla de Smarald: "Ceea ce este JOs esie la fel ell ,'~ea ce esrc sus, ~l ceca ce eSle sus e ste la tel cu ceea ce csre JOs"; dar peutru a intelegc aceasra lormula ~I a 0 aplica in mod corect, trehuie ,,1-1 raport.im la simbolul "Petered lui Solomon", fermata din doua ';I.I11~llillri, dispusc in sens in vers unul ra\3 de celalalr.

J 5

principiului , adic a se afla pe cea mai tnalta tre apta nemaiurrnand decat asumarea consccintclor ~i diverscle aplicatii. Se mai poate spune ca distinctia lntre Shruti ~i Smriti echivaleaza in fond cu accea a intuitiei intelectuale irnediate ~i a constiintei reflecrate; prima este desernnata printr-un cuvant al carui sens primitiv este "auditie' penrru a consemna caraterul ei intuitiv ~i pentru ca sunerul are. urmand doctrina cosrnologica hindus a, rangul primordial printre calitatile sensibile. In ceea cc privestc Smriti, scnsul prirnitiv al numclui sau este "rnemorie": intr-adevar. memoria. nefiind decat reflex al perceptiei, poate desernna, prin extensie. tot ceea ce prezinta caracterul unei cunoasteri reflectate sau discursive, adica indirecta; si, daca "cste" simbolizeaza cunoasterea prin lumina, dupa cum se intamrla in mod obisnuit, inteligerua pura ~i memoria sau f'acultatea intuitiva ~i facultatea discursiva ar putea fi rcprczcntatc de soare ~i luna; aces! sirnbolism, asupra caruia nu insistam aid este, de altfel, suscepribil de multiple aplicatii I.

Brahma-Sutrele , al carer text este de a extrema concizic, au dar lac la numeroase comentarii dintre care cele rnai importante sunt cele ale lui Shankaracharya ~i Ramanuja; acestia sunt strict ortodocsi, ~i unul ~j celalalt, in as a fe l incat nu trcbuie sa ex agcr am grav itatea divergentelor lor aparente care, in fond, sunt, mai degraba simple ditcrcnte de adaptare. Este adevarat, fiecare ~coala este firesc inclinata sa gfmdeasca ~i sa afirrnc ca propiul sau punct de vedere este mai demn de atentie si, fara sa Ie excluda pc celelalte, ar irebui sa prevaleze asupra acestora. Dar. pentru a rczolva problema cu a absolura irnpartialitate.

I. Unne ale acestui ~1mh(lllsm ve alla ch1aT ~i In IJmh<1r IlU e lntarupliilor di aceeasi radacin:i man sau men <J servir in dive .. vc limb: la Iormarea nurneroaxclor cuvintc, descmnand in acelas: nrnp luna memoria, "menralul' gandirea discursiva ~i chiar ornul in-usi ":1 l"iir1\J specihc "rationals".

16

c' de ajuns sa exarninarn aceste puncre de vedere prin de imcle ~i de a rccunoaste pana unde se intinde orizontul pe care [iecare i~i permite sa-l cuprinda: se in\elege de 1a sine, de .iltfcl, cd nici 0 scoala nu va pretinde sa rcprezinte doctrina Inn'-un Icl total ~i exclusiv. Or, este foarte sigur ca punctul d.? vedcrc al lui Shankaracharya este mai profund ~i mai ",\loros dccar eel al lui Rarnanuja; se putea prevedea de la IIl('CrUl, obscrvand di primul este de tendinta shivaita, in limp cc al doilea este dar vishnuit. 0 ciudata polemics a iost mitiata de domnul Thibaut care a tradus in engleza cele dOli;] cornentarii: cl pretinde ca acela al lui Ramanuja eSle mai fidel "invil{iHurii din Brahma-Sutre, recunoscand ill acelasi limp ca eel allui Shankaracharya CSIe mai conform

-piritului Upanishadelor. .

Pentru a sustine a aserncnca opinie, trebuie evident sa .idrnitcm ca exista diferente doctrinale intre Upanishade ~i Br ahma-Sutre; dar, chiar daca ar f efectiv asa, autoritatea Cpanishadelor trebuie sa invinga, asa cum explicarn mai sus iar superioritatea lui Shankaracharya confirmata, cu to.ue ca nu aceasta era intcntia domnului Thibaut pentru care problema adevarului intrinsec al idcilor nu se pune deloc, In rcalitate, Brama-Sutrele, bazate direct ~i exclusiv pc Upanishade nu pot fi despartite in nici un Iel de acestea: .ondensarca Lor, fadindu-le ceva rnai obscure, cand sunt -eparate de oricc corncntarii, ii poate scuza pe cei care crcd .';1 pal gasi altceva decat 0 interprctare autorizata ~i compctcnra a docirinei tradijionale. Discutia cste realmente [':'ira ohicct ~i lot ceea ce putem reline este constatarea ca Shankaracharya a dcgajar ~i dezvoltat completand cea ce ,'<;tc eseruial cuprins in Upanishadc: autoritatea sa nu poate !'I contcstata decat de eei care ignora veritabilul spirit al .r aditiei hinduse ortodoxc ~i a carer opinie, in consecinja, n-ar putca avea nici 0 valoare in ochii nosrri: iata de ce vorn orcfera, la rnodul general, comentariul lui intre toate,

17 •

Penrru a completa aceste ObSCTV3!ii preliminare. rnai trebuie sa subliniem, cu wale ca am mai explicai ~i in alta parte, ca este inexact s:l dam tnva{<llurii Upanishadelor. cum au facut unii, denumirea de "brahm an i sm ezoteric". Improprietatea acestei expresii provinc rnai ales din fapwl di terrnenul "ez o ter isrn" este uri c o mp ar at iv , iar inrrebuintarea lui presupune existcnta unui core lat iv "exoterisrn"; or, 0 asemenea diviziunc fill poatc fi .iplicat« in cazul despre care vorbim. Ezoterisrnul ~i cxorcrismul. abordate, nu ca doctrine distincte si, rnai mult sau mai putin opuse, ceea ce ar constitui 0 conceptie absolut eronara, ci ca doua fete ale aceleiasi doctrine, s-au practical In anumite scoli ale antichiratii greccsti ~i le vom rcgasi Ioarte disiinctc in islamism; dar situatia nu este aceeasi in doctrinelc cxtrcm orientale, Pentru acestea, nu se poare vorbi decat de un eel de "ezoterisrn natural' care cxista incvitabil in orice doctrina ~i mai ales in ordinea ei metafizica, In care trebuie sa tinem intotdeauna scama de partea ei de inexprimabil, care e~lc ~i cea esentiala, pentru d ratiunea de a fi a cuvintclor ~i simbolurilor nu consta decat In a-I ajuta sa se nasc a. furnizandu-i "suporturi" pentru 0 rnunca ec nu poatc fi dccar strict personals. Din acest punct de vedere, distinctia exoterismului ~i a ezotcrisrnului n-ar fi altccva dedi "litera" ~i "spirirul"; Il vom putea astfel aplica la 0 pluritare de sensuri, mai mull sau mai putin profundc, prczcnre 'in textele traditionale sau, dad prcfcrati, Scrierile sacre ale tuturor popoarelor. Pe de alta parte. se injelege de La sine di acceasi inva~aturii. doctrinala nu poate fi asimilata la acelasi nivel de tali cei care vor 5-0 prirneasca; exista printre accsria unii care parrund ezoterismul, In rimp ce altii raman la exorerism pentru ca orizontul lor intelectual este rnai Iirnitat: dar nu asa intelcg lucrurilc cci care vorbesc dcspre "brahrnanismu I ezoteric". In realitate, in brahmanism, lnva\~i.lura este in inrregime accesibila, penrru toti cei care sunr inrelcctual

18

'\'~'\Jti"(l\l" (adhikaris), capabil, cu altc cuvjntc, de ~1 profiia ell :,c!n<lral de ace aSia illV5FltllrJ, ~i u,l-:a e,\ista doctrine 1('l~'n';!IC unci c lirc. lnse amna ca nu se poate altfe]. 111\ ~1~J.tllra fiind distribuua cu discernamant. dupa capacitatile ~<:,1k :11.: fiecaruia. Dad inv<'itamanrul traditional nu exie cklo,' ezoteric.jn sensul strict al acestui cuvfint. acesta esie "irll\i:lric" ~i difera profund. prin toatc modalitatile. de lil:,t[lIqi:, "pro f,ma " asupra valorii carcia occidenralii modem I ';i be III mod ciudat iluzii: am vorbir mai ~u, despre "~liin!a '~Kr3" ';>1 desprc nnposibilitatca de a fi "vulgarizara".

Ace asia din urma rernarca cheama o alta: in Orient. ~1(lClrillclc traditionale ~e bucurau de o iransmivie oralii rt"gul::lfii a 1l1\'a\alliril chiar ~i in cazul in care aceasia era 11.\:1(,-( In lex te scrisc: moti ve!e sunt fcane profuride. pen tru C:I nu <,c transmiteau do ar vorbele. c i mai :l1c~ rrebuia :'~igurClU\ p.uticiparca cfcctiva ia fradi\ie, III ace ste conditii. nu in -c amna nimic sa sl'ui ca Max Muller ~i ahi oncntalisti, L<l tpan ivh adele repre z.irua c uno astcrc a obrinuta prin .r-ez are a la "prcioarc lc unui preceptor"; denurnire care. dadi ::l'CSt3 II (''.te sensul, ar putea li aplicata tututor partilor din Yede fiind, de alucl, 0 inicrprctare eire 11<1 fos: niCiodalff ru.i propusa, nici adrnisa de vreun hindus competent. in rcalitate, nurnele de Lpamsh:,dc indica de.QI113\ia lor de (I .li-trugc iznoran;a, furnizand mijloacele de apropicrc de Curioastcrea <uprerna: ~l, dJc;'\ nu sc punc dccat problema .ipropierti de e a, inscamna cil cstc riguro~ incomunicabila pI in esenia ci, 111 a,~a fel incat nimeni IlU 0 poatc aurigc altfcl dccat prin sine lnsu.)i.

o ctlla expresie care ru sc pare )i mai ncrericita deLiit v e a de "brahrnanism cz oter ic ' e<;te ce a de "te ovofic brahrnanica", inrrchuintata de dorunul Oltramarc: c] insus], Je alrfcl. marlllrisqlc CC\ I1U 1-:1 adoptat [',-Ira indoieli pentru ,'a i se p~Tea c:i "Ie git iuie az a prere ruii!c vco sofi lor o"Tidenlalj"!n ;I-~l cClut:l originilc il1 India. pretenlii pe L"l.JC

le considcra neiruemeiatc. Daca pretin~jj teosof dc'~prt' care vorb~§le domnul Oltrarnare nu cunase aproape nirnic din doctrinele hinduse, nelmprurnutand din ele dccat vorbe pe care le antrebui.nteaza aiurea, acesria nu se ie<12;) nici de verirabila reosofie, chiar occideruala; i ata de Le- rinern sa facem eu mare grija distinctia intre "teosofie ~i "lcdsofism ". Lasand de 0 parte teosofismul, vern atrage atcntia ca nici a docrrina oricruala nu are destule puncte cornunc CLl teosofia pcntru ca sa-i putern de acelasi nume; aceasra rezuha imediat din Iaptul ca vocabula descrnneaza exclusiv concepui de inspira~ie mistica, deci religioasa, ~i chiar specific crcstina, Tecsofia este un lucru specific occidental: de ce sa aplicam acelasi cuvant unor doctrr.ie pcntru care nu este creat ~i car-ora nu Ie con vine mai mull dccat etichetcle sisternelor filosofice ale occidentului? Inca 0 data, nu desprc rcligic este vorba aici ~l. prin urrnare, 'nu po ate fi vorba nici de teosofie nici de [cologie; acq(i doi tcrmeni au inccput, de alrfel, prin a fi aproapc sinonimi, ~u toate ca au ajuns, din motive pur istorice sa prirncasca accepiii foarte diferite'. Ni se va obiecta ca noi insinc am folosit mai sus expresia "Cuno asrere divina" care este in fond echivalerua eu semnificaiia primitiva a cuvintclor "teosofie ~i "tcolouie" c adevarat, dar, rnai intai, nu putern aborda acesri termcni netinand cant decat de etimotogia lor. caci fac parte dintre aceia de care este irnposibil sa faei abstractie, arat de multe schimbari de sens au suferit ca urmare a unci indelungatc folosinte,

Recunoastcm apoi de buna voie ca aceasta cxpresie de "Cunoa~lere divina' nu estc nici ea perfect adecvata: dar nu avern alia mai buna la dispozitic peruru a ne face Intele~i, data fiind inaptirudinea lirnbilor europene de a exprima idei

I. () rcrnarca asem anaroare po atc (1 faClita pcnrru vu v I ru e l e

"astrologie" ~I "astronornie' care erau iJ on Vine S11l00l1l1C SI prin care

.. c,

gree1J desemnuu in acelasi limp ceca ce pe urrna au dcseiunat separ at

20

!lUT metafizice: si, de altfel, nu credem ca ar exista serioase Iflcovenientc in folosirea ei, de indata ce am avut grija sa ~:\ ertizam di nu trebuie sa-i atribuim nici un fel de nuan\a rdigioasa pe care ill avea-o aproape inevitabil dad s-ar rapOrIa la conceptiile occidentale. ~i ehiar asa stand Iucrurile, mai poate subsista un echivoc, caci terrnenul sanskrit eel rna; putin inexact tradus prin Dumnezeu nu este B rahma, ci !\!iW(1}"Q; nurnai intrcbuiruarea adjectivului "divin' chiarin limbajul obisnuit, este rnai putin stricta, mai vaga poate, §i sc preieaza mai bine decat substantivul din care deriva Ia 0 iranspuncre ca aceea pe care 0 cfecruam aici, Ceea ce rrebuie ~a retinern este ca termcni ca "teologie' sau "teosofic", lU31i chi ar in xens etimologic, ~ i in afara oricarci intervcntii de natura religioasa, nu pot fi tradusi In sanskriti; decal prin IsllV.ara-Vidyd; dirnpotriva, ceea ce redarn aproximativ prin "Cunoasiere divina", cand este yorba de Vedanta este Brahma- Vidya, caci punctul de vcdere merafizic pur implies escntialrnente abordarca lui Brahma sau a Principiului Suprern [ala de care lshwara sau "Personalitatea Divina' nu este dccat 0 determinate ca prineipiu 31 rnanifcstarii universale ~i In raport eu aceasta. Abordarea lui lshwara este deci un punct de vedere rclativ: cea rnai malta dintre rclativitati, prima dintrc toate determinarile, dar fiU e rnai puiin ade varat ca e ste "calificat" (saguna), "conceput .listinct" (savishesna), in limp ce Brahrna este "nc-calificat" (nirguna), dincolo de orice "distinctie (nirvishsesha), .ibsolut neconditionat ~i a carui manifestare universala intfcaga este riguros nula fala de Infinitatea sa. Mctafizic, manifest area nu poale fi considerate decat in dependenta ra~a de Principiul suprern ~j ell titlu de sirnplu "suport" pentru ridicare l a Cuno asterea rransccndenta sau, dad. luam lucrurile in sens invers. cu (it lui de aplicatic a Adevarului principal; In toatc cazurile, nu trebuie sa vedern, in tot ceea ce se refera la ea, nimic mai mult decat 0 "ilustrare " destinata

21

a usura tnte lcgerca "nc-manifestatului"', object c ~eJl\i al al rnetafizicii, ~i sa perrnita, astfel, asa cum am mai ~pu~ \ orbind dC,spre denumirca Upanishudelm, apropierea de Cunoastcrc prtn excclenta'.

I Pcruru 111<1\ mulrc detalii asupra tururor accstcr L'oJl,ideralil pr e linnnar e p~ care ne-arn ruargmlt ,:1 Ie indicarn desrul d~ surnar in aCcq capitol, HU purem dec.u s~ Iaccrn 0 trimiierc I" l':lrtt':. ~o"srr~ lnrroducnon gcneralc a Ietude des doctrmes lundnues. in L'."~ nC-.';1i ;"":'11' 5,'\ ,rurile'll ace-to problcme inrrur, mod rna: 'pe,IJI,

Capitolul II

Distinctia fundamentala tntre "sine" .fi "eu"

Pentru a intelege bine doctrina VManrei cu privire La : i inta umaria, este important sa facem, in primul rand ~i cat rnai clar posibil, distinctia fundamentals intre "Sine", ca principiu insu~i al Iiintei, §i "Eul" individual. Este aproape 1IIUlii sa declarant deschis d lntrebuin~area termenului "Sine" !111 implies nici 0 vecinatare de interprctare cu anurnite scoli ,-' are folosesc acest cuvant, dar care n-au prezentat niciodata, sub 0 terminologie oriental a, eel rnai adesea neinteleasa, decat conceptii absolut occidentale si, de altfcl, cminamente ranteziste: ~i facem aluzie aici, nu nurnai la teosofisrn, ci ~i 1<1 catcva scoli pseudo-orientale care au denaturat Vedanta <ub pretextul acornodarii la rnentalitatea occidentala ~i asupra carora noi am mai avut prilejul sa dam explicatii, Abuzul pc care-l po ate suporta un cuvant nu este, dupa parerea noastra, 0 ratiune suficienta pentru a renun\a la folosirea lui. nurnai daca nu se gaseste un aLtul pentru a-I inlocui, la fcl de bine adaptar la ceca ce vrern sa exprirnam, ceea ce nu cste cazul aici: de altfel, dad dovedirn prea multa rigoare in aceasrz pri vin~a, vom ajunge, nira indoiala sa nu rnai avcm Iaindcrnana dccar foarte putini terrneni, caci nu cxista nici unul care sa nu fi fost, mai mult sau rnai putin abuziv .olcsit de un filosot. Singurele cuvinte pe care vrem sa Ie indepanam sum cele care au Iost inventate intr-adins pentru conccptii care nu au nimic comun cu cele pe care Ie dezbatem noi aici; a~a sunt, de exernplu, denurnirile diverselor genuri de sistcmc filozoficc: a~a sunt, de cxemplu, termenii care cli)aqin numai vocabularului ocultistilor ~i al alter neo-pirituaiisti: dar pcntru cuvintcle pc care aceytia din urma

,_-- . , _

n-au facu: dccat ,~a le irnpnunute unor doctrine .interioarc pc care aveau obicciul ~a Ie plagiezc cu nerusin are, fara .... a 111 [cleag,l nimic, IlU ne putern face. evident. ruci un scrupul 111 a lc relua, restituindu-lc .... emnificatia normal cuvcniia.

In loc de terrnenu "Sine" .~i "ell", putcrn inirebuinja, de aserncnea. "personalnaie' ~j "individualir are", ell 0 anumua rczerva toiusi, caci "Sinelc poate fi ceva mai mull decat personaluatea. T cosofistii, core se pare ca sc coruplac in a-~i incalci terminologia, vorbesc despre personalitaie ~i individualitate intr-un sen s care este exact inver s celui III care <lCqIICl trebuie In~'de~i corcci: pc prima 0 ideruifica cu "cul' ~l pc d doua cu "Sine lc". Inaintca lor. dirnpotriva, ~i chiar in Occident, de care on .~-a [{ICUl 0 distinctic 'inrrc acesti doi termeni, personal i I area a fost intotdc auna pri v ita ca SUPCflOClrJ iridividualitajii, lata de cc sustincm eli e mai profitabil sa menunern raportul lor normal. fn special.. filosofia <colastica II operat aceJ~ta drstinctie. dar ~e pare d nu i-a dat deplin a valoare metafizica ~i nici n-a dcsprins profundelc consecinte implicate In e a: i s-a inrarnplat, de altfe]. frccvcnr, chiar in cazurile 'in care prezcrua -imilitudini dintrc ccle rnai rcrnarcabilc cu anurnite parti ale doctrinelor orientale, In orice C(lZ, personaluatca, In(cleasa mctafizic, IlU are nirnic in comun cu ceea ce fllosofii moderni nurncsc ClUit de dc-, "pcrsonalitaiea urn.ma" care I1U este in reaiiiarc dccat individualitarca pur ~i simplu: In rest. numai aceasta, n u ~i personal: tatea, poatc fi propriu-zis umana. La modul general. se pare ca occidentalii, chiar cand vor ~3. rncarga mai dcpartc 111 conceptiile lor care, in majoritate nu lc apartin, conxidcra drept personalitate numai partea superioara a individualiratii sal! 0 tratcaza ell pc 0 sirnpla exrensie a acestcia.' In acestc conditii tor ceea cc tine de ordinea

I Leon D,lIldet in cClle";) J'nrr~ lucr.inlc ,ale IL'Hcredo ~I Le Moride dcs irnag ex. d Ji'lill\ ill i'llnpl umana ceca ce el numcste "Srncle" ~i "eul": dar ~i unul ~i cCliiiair dup;'; parere a nO~'lra IJl rMle din

24

_CJ-

mctafizica pura r arnane obligatoriu in afara intelegerii lor.

"Sinele" este principiul transcendent ~i permanent a drui fiin!a manifesiata, fiinta umana, de excmplu, nu este decal 0 rnodificarc tranzitorie ~j contingenta, neafectand in nici un fel principiul, asa cum vom explica pe indelete In ce lc ce urmeaza. "Sine le" ca atare nu este niciodata individualizat ~i nici nu s-ar putea, caci, fiind iniotdeauna abordat sub aspectul etemitati] ~i al irnuahilitatii, atributc necesare Fiin\ei pure, nu este, evident susceptibil de nici 0 particularitate care sa-l faca "altceva decat este insusi", lmuabil in propria lui natura, dezvolta numai posibilitatile infinite continute in sine. prin trecerea relativa de la putere la act, printr-o infinitate de trepte, nu-a ea perrnanenta sa c~entiala sa fie afectata, tocmai pentru ca trecerea este relativa, iar dezvoltarea exista, pe buna dreptate, altfel decat ca manifestare, In afara careia nu po ate fi verba despre vreo succe siune oarecare, ci numai de 0 perfect a simultaneitate. In a~a fel incat ceca ce exista virtual sub un anumit raport nu este rnai putin realizat in "eternul prezent", In ceea cc priveste manifestarea, se poate spune d "Sinele" i~j dczvolta posibilitatile in toate rnodalitatile de realizare, intr-o infinita multirne, care suru- pentru fiinta intcgrala tat atatea stan diferite, stan din care doar una singura, supusa unor conditii de existenta foarte speciale care 0 definesc, constituie portiunea sau, mai degraba, deterrninarea particulars a acestei fiinte care este individualitatea-urnana. "Sinele' este de altfel principiul prin care exists, fiecare in dorneniul propriu. toate starile fiintei: ~i sa ne intelegem, nu numai starile manifestatc de spre care am vorbit, individuale ca stare umaria sau supra-individuaia, ci si, desi

1I1di vidualnaic. iar toate acestca sum de resonul psihologiei, care. dllnpo(rivii. nu poare anngc In nic: un fel personaliiarea: aceasra dixrinctie indica rOlU~1 un fel de pre sirnure dcrnna de rernarcat la un uutor care nu are prerentia ~i'i. fie un rncrafizician.

25

',_

cuvantul "a cxista" devine atunci impropriu, ci ~i al starii ne-rnanifestate, continand toate posibilitatile care nu sunt susceptibile de nici 0 manifestare In acelasi limp cu posibilitatile de rnanifestare illse~i la modul principal: dar acest "Sine", el insusi nu exista decat prin sine neavand §i neputand sa aibjl ill unitatea totaHi si indivizibila a naturii sale intirne nici un principiu care sa-i fie exterior'.

"Sinele", considerat inraport eu 0 fiinta, asa cum am faeut, estc la propriu personalitatea; am putea, e adevarat sa restrangern sensu! acestui ultim cuvant la "Sine" ca principiu al siarilor manifestate, tot asa cum "Personalitatea divina", lshwara. este principiul rnanifestarii universale: dar ea rnai poate fi inteleasa analogic cu "Sinele" ea principiu al tuturor starilor fiintei, manifestate §i ne-rnanifestate. Ace asta personalitate este 0 determinare imediara, primordiala §i ne-particularizata, a principiului care se nurneste in sanskrita Alma sau Paramdtmd ~i pe care not 11 putern, in lipsa altui terrnen mai bun, desemna ca "Spirit Universal", dar bine inteles, fara sa vedem in intrebuintarea cuvantului "spirit" nirnic care ar putea aminti de conceptiile filosofice occidentale, si, in special, fara sa faeem din el un corelativ al "materiei" cum este intotdeauna pentru modemii supusi in aceasta privinta, chiar inconstient, influentei dualismuLui cartezian-. Metafizica autentica, repetarn, se

I Yom expune la un mod com pier, In alte studii, reoria rnetafizica a srarilor multiple ale fiintei: nu vom indica aici dedit ceca ce este indispensabil pentru a in\elege lot ceea ce priveste constituua fimlel umane.

2 Teolcgic, cand se spune eil "Durnnezeu este spirit pur", se pare di nu trebuie inleles, nic: aici, in sensul tie "spirit" care se opune "materiei" sens in care cei do: termeni nu pot fi in\ele~i decaf raportati unul la alrul, dei ajungem astfel la un Iel de concepue "derniurgica", rnai muir sau mai putin apropiata de aceea arrihuitii rnaniheisrnului; nu e rnai putin adevarar ca 0 asernenea cxpresie face parte dmrre cele , care pot usor da nasrere la false inrerpretari, ajungftnd sa substitute "0 Illnti!" Funtei pure,

26

,lIliI dincolo de toate opoziriile de tipul "spiritualism" ~i "materialism" ~i nu se ocupa in nici un fel de problcmele rnai mult sau mai putin speciale si adesea cu totul artificiale pe care Ie creeaza aserncnea opozitii.

Atma patrunde toate lucrurile care sunt un fel de modificjiri accidentale ale lui ~i care. urrnand cxpresia lui Rarnanuja "constituie intr-un fel corpul sau (cuvantul nu trebuie considerat decat intr-un sens pur analogic), fie cii. sunt de natura inteligenta sau noninteligenta", adica, dupa conceptiile orientale, "spiriruale" sau "materialc", cac i .icestea, neexprirnand decat 0 diversitate de conditii in manifestare, nu fae nici 0 difercnta In eeea ce priveste neconditionatul sau ne-rnanifestatul. Acesta din urrna este, intr-adevar, "Suprernul Sine" (traducerea literalii. a Lui Paramatma) a tot ceeace exista, in orice mod ar fi, ramanand mereu "acelasi" traversand multitudinea infinita a treptelor Ex istentei. Inteleasa ill sens universal, ea §i lot ceea ce se ana dincolo de Existerua, adica in nc-rnanifestatul principial,

"Sinele", chiar pentru 0 fiintii oarecare, este identic ill realitate cu Alma, pentru di el se afla esentialmerue dincclo de orice distinctie §i de orice particularizare; iata de ce, in s anskrita ace lasi cuvant atman, in alte cazuri 'dedit nominativui, tine locul pronumelui reflex iv "insusi". "Sinele" nu estc cu adeviirat distinct de Alma, doar dad nu este considerat 'in mod particular ~i "distinct" in raport eu 0 fiinta ~i chiar, mai precis in raport cu 0 anurnita stare definita a accstei fiirue, cum ar fi fiinla umaria, desi nurnai cand cste considerat din acet punct de vedere special ~i restrans: 'in acest caz, de altfel, "Sinele" nu devine efectiv distinct de Atnul, caci el TIU poate fi "altceva decat sine-insusi", cum spuneam mai sus. ~i neputand fi afecrat de punctul de vedere In care estc considerat cum nu poate fi afeetat de niei 0 contingenra. Ceca ce trebuie sa spunem este ca in masura 'in care se face ace asta distinctie , ne Indepartaru de

27

considerarea directa a "Sinelui" pentru a nu mai lua in considerare decat reflexul sau in individualitatea umaria sau in oriee stare a fiintei, caci se intelege de la sine ea fata de "Sine", toate starile de manifestare sunt riguros echivalente ~i pot fi abordate asemanator; dar, acurn individualitatea umaria este cea care ne intereseaza in mod special. Acest reflex, despre c are am vorbit, deterrnina ceea ce se nurneste centro I acestei individualitati, dar dad va fi izolat de principiul sau, adica de "Sinele" Insusi, nu va avea decat 0 existents pur iluzorie, caci din principiu l~i extrage el toata realitatea §i nu poseda efectiv aceasta realitate decat prin participarea la natura "Sinelui" adica atat cat se identifica eu el prin uni versalitate.

Personalitatea, insistam, este esentialmente de ordinul principiilor in sensuL eel rnai strict al cuvantului, adica de ordin universal; ea nu poate fi 'abordata decat din punctul de vedere al unei rnetafizici pure al carui dorneniu precis este Universalul, "Pseudo-rnetafizicienii" din Occident au obiceiul sa confunde cu Universalul lucrurilor ceea ce, in realitate, apartine ordinii individuale; sau, mai degraba, cum nu eoncep in nici un fel UniversaLul caruia ii aplica in mod abuziv numeLe de general care nu este propriu-zis dec at 0 simpla extensie a individualului, Unii imping confuzia ~i mai departe: filosofii "empiric]" care nu pot concepe nici rnacar generalul, il-asimileaza colectivului care nu este eu adevarat dedit particularul; si, prin aceste degradari succesive se ajunge pana la urma sa se coboare totul La nivelul cunoasterii sensibile pe care multi, intr-adevar, 0 considera ca singura posibila pentru ca orizontul mental nu se illtinde dincolo de acest domeniul caruia ei doresc sa-i impuna toate lirnitele care rezulta din incapacitatea lor, fie naturala, fie dobandita printr-o educatie speciala,

Pentru a preveni orice neintelegere de genul celor pe care le-arn sernnalat, vorn da aici.o data pentru totdeauna,

28

,~

rabloul care precizeaza distinctiile esentiale in aceasta privinla ~i la care ii vorn ruga pe cititorii nostri sa se raporteze ori de cate ori va fi nevoie, pentru a evita repetitiile fastidioase:

Universal

Individual { General

.J

Particular { Colectiv

Singular

Este important sa adaugam ca distinctia Universal de individual nu trebuie sa fie privita ca 0 core latie, caci aL do ilea din cei doi termeni, anulandu-se riguros in raport cu prirnul, n-ar putea sa-i fie opus in nici un fel. cum se lntampLa, de altfel, §i in eeea ce priveste ne-manifestatul si rnanifestatul; La prima vedere s-ar putea sa para ca Universalul §i ne-rnanifestatul ar trebui sa coincida si, dinrr-un anumit punct de vedere, identificarea lor ar fi intradevar justificata pentru ca, meta fizic, ne-rnanifestatul este esential, Totusi, trebuie sa tinem cent de anumite stan de manifestare care, fiind inforrnale, sunt prin aceasta supraindividuale; deci, dad nu distingem decat Universal ~i individual, va trebui obligatoriu sa raportam aceste stari la Universal, ceea ee s-ar putea face eu atat mai mult cu cat este verba de 0 manifestare de principiu prin comparatie cu starile individuale; dar aceasta nu trebuie, bineinteles, sa ne faca sa uitam ca tot ceea ee este manifest, chiar la aceste nivele superioare, este necesar conditionat, adica relativ, Daca abordarn lucrurile in acest fel, Universalul va fi, nu numai nonrnanifestat, ci ~i informal, continand in acelasi tirnp ne-rnanifestatul ~i starile de manifestare supraindi viduale; in ceea ee priveste individualul, acesta contine toate treptele manifestarii formale, adica toate starile In care fiintele primesc 0 forma, caci ceca ce caracterizeaza la

29

propriu individualitatea §i 0 constitute esentialrnente ca atare, este prezenta formei printre condijiilc limitative care definesc ~i determinji 0 stare de existenta. Mai putem rezuma aceste ultime consideratii in tabloul urmator:

{ Non-rnanifestat Universal

Manifestare informala

'" S h 'L~

, { tare su u a

Individual. .... Manifestare formala

Stare grosiera

Expresiile "stare subtila" si "stare grosiera' care se refers la diferite trepte de manifcstare forrnala, vor fj explicate rnai departe; dar putern indica de pe acum ca aceasta ultima distinctie nu are valoare dedit in conditia in care se ia ca punct de plecare individualitatea umaria sau, mai exact, lumea corporala sau sensibila. "Starea grosiera, intr-adcvar, nu este altceva decat existenta corporala in sine, careia individualitatea umaria, dupa cum vom vedea, nu-i apartine dccat printr-una din modalitatile sale, ~i nu prin dezvoltarea ei integrala; in ceea ce priveste "starea subtila", ea cuprinde, pe de 0 parte, modalitatile extra-corporale ale fiintei umane sau ale oricarei alte fiinte aflate In aceeasi stare de existcnta. iar, pe de alta parte, toate startle individuate altele decal acestea. Se vede ca acesti doi termeni nu sunt mtr-adevar sirnetrici ~i nu pot avea 0 masura comuns pentru ca unul din ei nu reprezinta decat 0 parte din starile infinit multi plicate, alcatuind manifestarea forrnala, pe cand

1 Purern sa Iacern injeleasf aceasra asimetrre printr-o rernarca fol\Jsila curenr, relcvand, snnplu, lcgica obisnuita: dad luarn in considcrare 0 am butie sau 0 cali tate oarecare, divizam chiar pnn acest act wale lucrurile posi bile In doua grupc: pe de 0 parte, cele care poseda aceasla calitate si, pe de alta pane, pe ccle care nu 0 poseda: dar. in [imp ce prima grupa este astf'e l bine definila ~i pozitiv deiermmara, a doua, nccaracterizata decat intr-un mod pur ncgativ, nu este mel intr-un Ie) limirata. ~i cu adevarar nedehnita: nu exist;'!

30

....,-~" ~.---, --_.- -.~-- -,----,,-, ..... -.,....,,...,,......,,,....,......,.-

L'elatalt cuprinde tot restul acestei manifestari.' Pfula Ia un anumit punct, sirnetria n-o vom regasi decat dad. ne rcmangem doar la abordarea fiintei umane ~i, de altfel, din acest punct de vedere, doctrina hindusa restabileste distinctia dcspre care am vorbit; dar, dad depasim acest punct de v~dere, §i chiar dad. nu-l abordam dedit pentru a-I depa§i efectiv, nu este rnai putin adevarat d aici se afla ceea ce ne irebuic inevitabil ca baza ~i terrnen de cornparatie, pentru c3 este starea in care ne amlin acum. Vom spune deci ca fiinta umaria considerata in integralitatea ei, comporta un anurnit ansamblu de posibilitati constiruind modalitatea sa corporala Si).U grosiera plus 0 multitudine de aLte posibilitati care sc extind in diferite sensuri dincolo de ea, constiruind modalitiitile sale subtile; dar ware aeeste posibilitati reunite nu reprezintii decar una ~i aceeasi singura treapta a Existentei universale. Rezulta de aici ca individualitatea umaria este muir rnai mult ~i mult rnai putin dedit ceca ce cred in general occidentalii: mult mai mu1t pentru ca ei nu cunosc decat n.odalitatea corporal a care nu este decat a parte infima a posibilita\ilor sale; dar ~i mult mai putin pentru ca aceasta individualitate, departe de a fi fiinta totala, nu este dedit 0 stare a acestei fiirqe, printre 0 infinitate de alte stari a carer surna nu reprezinta nici ea nimic fata de personalitatea care ~ingura constiruie fiinta autentica pentru ca numai ea este starea ei perrnanenta ~i neconditionata ~i numai ea poate fi considerata ea absolut reala, Tot restul este real desigur,

dec, nici simetrie, nici masLlr2 comunll intre aceste doua grupe, care nu pot deci constirui 0 reala diviziune binara ~i a carer distingere nu valoreaz a, de altfel, decar din puncrul de vedere special al calita\ii luatc ca punct de plecare, pentru ell a doua grupii. nu are njci Lin rei de omogenirare ~i poate cuprinde lucruri care nu au nimic comun intre <'ie, ceea ce nu irnpiedica totusi aceasta diviziune sa fie valabil~ sub r aportul considerat. Ace asia este modaliiatea tn care distingem manucstarul de non-manlfestat, apoi: In manifestat formalul ~i inforrnalul ~i in sfar~ir, chiar In formal, corporaluJ ~i noncorporaluL

31

dar n~m.ai.lntr-un fel relativ, pe temeiul dependenjei sale' de pnncipiu din care reflecta ceva, tot a~a cum 0 imagine' reflectata in oglinda l§i dobandeste realitatea sa de la obiectul reflectat fara de care nici ea n-ar putea sa existe; dar aceasta :narunta realitate care nu e decat participanta, este iluzorie in raport eu realitatea suprema, cum imaginea este iluzorie in raport cu obiectul: si, daca pretindem s-o izolarn de' p~cipiu, iluzia ar deveni irealitate pur si sirnplu. Se intelege , pnn. aceas~ta ~ca exist.e~\a, adica fiin~a conditionata ~i , manifestata e ill acelasi ump reala intr-un sens ~i iluzorie in . alt sens; acesta este unul din punctele esentiale pe care nu ' ~e-au in~e:e.s occidentalii, deformand of ens at or Vedimta prin . interpretarile lor eronate §i pline de prejudecati,

Trebuie sa-i avertizarn in special pe filosofi ca Universalul §i Indi vidualul I}.U sunt pentru noi ceea ce ei , numesc "categorii"; §i Le-o reamintim pentru ca modernii I, par sa fi uitat ca aeeste "categorii", in sensul aristotelic al ~uyantului, nu sunt altceva dedit cele rnai generale genuri, ill asa fel incat mai aparjin inca. de domeniul individualului ale carui limite Je rnarcheaza dintr-un anumit punet de vedere. Ar fi mai adecvat sil asimilarn "Universalului" ceea I ce scolasticii numeau "transcendentele" care depasesc absolut toate genurile, inclusiv "categoriile", dar, dad aceste transcendente sunt chiar de ordin universal ar fi 0 greseala sa credem ca ele constituie tot Universalul sau ca ar fi cele rnai importante pentru metafiziea PUTa: acestea sunt "coexistente", Piintei dar nu tree dincolo de Fiinta La care

. se opreste, de altfel, doctrina in care acestea sunt astfel I ab?rdate. Or, daca "ontologia" sau cunoasterea Fiintei tine chiar de metafizica ea este departe de a constitui metafizica cornpleta ~i totala caci Fiinta nu este deloe ne-manifestatul in sine, ci nurnai principiul rnanifestarii; §i, prin urmare, c~ea ce este dincolo de Einta intereseaza rnult mai putin, dill punet de vcdere metafizie decat fiinta insas]. Cu alte

32

cllvinte, Brahma ~i nu [shwara trebuie recunoscut ca Pfincipiu Suprem; iata ce SUS\in categoric §i inainte de toate Brahma-Sutrelecare incep ell aceste cuvinte: "Acum incepe lnvatatura lui Brahrna", la care Shankaracharya adauga urmatorul cornentariu: "Unindu-se eu inv3tatura lui Brahma, aceasta dintai sutra recornanda un studiu profund al textelor Upanishadelor, aplicat cu ajutorul unei dialectici care (luandu-le ca baza si principiu) sa nu fie niciodata In dezacord CO de si, care, asemenea lor (dar nurnai ca un rnijloc auxiliar) ~a-§i propuna drept scop Eliberarea.

33

CapilOlull!!

Centrul vital al fiintei umane, siila§ allui Bra

"Sinele", cum am vazut In capitolele precedentc, trebuie despartit de Arma; iar, pe de alta parte, Alma e ideruificar chiar cu Brahtna: iata ceca ce putern nurn "identitatea Suprema", cu 0 expresie Imprumurara ezoterismul islamic, a caroi doctrina, asupra acesrui pune ca ~i asupra ahara, in ciuda rnarilor diferents de forma, in fond aceeasi ca ~i in traditia hindusa, Rea1izarea aceste identitaji se opereaza prin Yoga, adica prin un i unea in ~i esen!iala a fiintei cu Principiul Divin sau, daca prcferaji, cu Universalul; sensul propriu al cuvanrulu: Yoga, intradevar, este "untune" ~i nimic a ltc e va' , in ciud interpretanlor multiple unele rnai fanteziste decat altcle, care le propun orientalisui ~i teoxofistii. Trebuie sa rem ca aceasta realizare nu este considerata propriu-zis ca "efecruare" sau ca "producerea unui rezulrar preexisrenr" urmand expresia lui Shankacharya, caci uniunca despre care, este verba, chiar nerealizata In epoca noastra, In sensul pe care 11 inte1egem aici, nu este mai putin potenpala sau rnai: degraba virtuala: este vorba deci pentru fiinja individual.l ' (caci nurnai in raport cu ea se poate vorbi despre "realizare"), de a constiern iza luerul care ex isra cu adevarat ~i din totdeaun a,

lata de ce s-a spus ca Brahma care rezida in cerurul vital al fiintei urnane, §I pentru orice fiin!<l urnana, oricare ar fi ea, §i nu numai pentru eel care este acum "unit" sau "eliberat", acesre dOU3 cuvinte desernnand acelasi lucru,

I Riid<kina ace.qui CUVanl se rcgii~qle, abia alter ala, In latmul jungere ~i dcrivalii lur.

]4

e~te considerat sub doua aspecte diferite, primuL in .ra~ort

P· ,. I al do ilea in raport eu manifestarea sau existenta

ell nnclplu, .

conditionata. Acest centru vital este cons,Lderat c: un .orespondent analogic al celui mai mic ventricul (guha) al inirnii (hridaya), dar nu trebuie totusi sa-l confundarn cu sensul obisnuit al aeestui cuvant, vrem sa spune~ ell organul fiziologic purtand acest nume, caci, In realitate, ~l ~ste centrul, nu nurnai al individualitatii corporale, CI .§I :1 individualitarii integrale, susceptibile de ~ extensle~ In domeniul ei, (care nu este, de aLtfel, decat 0, tr~apta ~a Ex istentei), a carui rnodalitate corporala nu consnruie deca~ o parte, ~i chiar 0 parte foarte restr~n:~, ~~a c~m am m~aL spus.Inima este considerata centrul vietu, §I este m~-adev~, din punct de vedere fiziolo~ic, in rapo~ eu clrculatl~ sangelui, de care viata insa~L este ese~Ilal~~nte legata intr-un fel foarte special, asa cum to ate traditiile sunt de acord s-o recunoasca; dar ea este considerata ca atare, intr-o ordine superioara, ~i simbolica intr-un fel, in raport cu Inteligenta universala (in sensul termenului ara~ El-Aqlu~ in rclatiile sale cu individul. E bine ~a not3.o:'. ill a~ea.sta

.. tV V recii ~m"J'''L' si Aristotel intre altii, atribuiau

pTlvm~a ca g .... .. , . . , , •

acelasi rol inirnii din care faceau sedLu~ mtehgenle~, daca putem vorbi astfel, §i nu a sentimentului cum 0 fac ill mo~d obisnuit rnodernii; creierul - intr-adevar~ n~ .~ste de~at instrumentul "mental" adica instru~entul.gandrrll refl~tate ~i discursive; astfel, urmand un slmbol~~m pe .care -~ expus mai sus, inima corespunde soarelui iar c~le~~ lunii. Se intelege de la sine, de altfel, ca dad desex_nn~m :n~a ca un centru al individuafitatii integrale, trebuie sa bagam de seama ca analogia sa nu fie considerata 0 asimilar~, ~a nefiind de fapt decat 0 corespondents care n~ ar.e nuru~ arbitrar, fiind perfect fondata, cu toate ca at ~o~tr~

~ . , . bi . ile lor sa nU-l

contemporani sunt rmpmsi pnn a icerur

recunoasca ratiunile profunde.

35

.... _ ... _ ,.. _'t " ..... ~ .............. ~~~~, -

"In aces! s~iJa~ al lui Bra/una (Brahma-pura)", adie In centrul vital de care am vorbit, "este un lotus rnic, inca . .per~ in care exista 0 cavitate mica (dahara) ocupata de Ether (Akasha); trebuie sa cercetam Cine se afla si-n acest lac si-L vern cuncaste'", eel care sala§luie§te in acest centru al individualitarii, intr-adevar nu este nurnai un element eterat, prineipiu a] celorlalte patru clemente sensibilc, cum ar putea crede cei care se opresc la expresia sa exterioara, adica la ceea ce se refers nurnai la lumea corporala, in care acest element joaca chiar rolul de principiu, dar intr-o : acceptiune absolut relativa, ca §i aceasra lume ea insa§i eminamente relativa, §i accasta acceprie 0 vorn transpune analogic, Eterul nu este desernnat aici nurnai eu titlul de "suport" pentru aceasta transpunere, sfaqitul texrului 0 . indica {impede; pentru ca, daca n-ar fi Yorba despre altceva in realitate, n-ar fi rna] nimic de-cautat: ~i adaugarn ca lotusul §i cavitarea des pre care se vorbeste trebuie considerate simibolic, caci nu putem inleiege 0 asernenea "localizare" la modulliteral, irnediar ee se depaseste puncrul de vedere corporal, celelalte modalitati nemaifiind sup use conditici spatiale,

Cel despre care se vorbeste cu adevarat nu este nurnai "suflerul viu" (jivotmr1), adica manifcstarea particulars a "Sinelui" in viata (;'/\'a), deci in individul urnan, abordata In mod special sub aspecrul vital care exprima una din conditiile de existenja definindu-i starca ~i care, de aitfel, se aplica la tot ansarnblul modalitaplor sale. Inrr-adevar, metafizic, aceasta manifestare nu trebuie considerata separat de principiul ei, care este "Sinele"; ~i dad acesta apare ca jiva in dorneniul existeruei individuale, deci la modul iluzoriu, el esrc Alma in r~alitatea suprema. "Acest Alma care sala~luie~te in inima, este rnai mic decal un bob de orez, rnai mic decal 0 graun{a de on, mai mic decal un bob

Chhandogya Upanishad. Prapat.haka 8, Khanda I. shruti I

36

de nlU~tar, mat mic dec at un bob de mei, mai ~ic decat aennenelc care se afla intr-un bob de rnei; acest Atmd care :ala.51uiqte 'in inima este, in acelasi timp, rnai mare decat p::Jrnantul (domeniul rnanifestarii grosiere), mai mare decat ":'izduhul (domeniul rnanifestarii subtile), mai mare decat ccrul (dorneniul rnanifestarii inforrnale), mai mare decat reate aceste lumi 1a un toe (adica dincolo de orice manifestare, fiind neconditionat)'",

Intr-adevar, analogia trebuind sa se aplice in sens in vers, asa cum am sernnalat rnai sus, tot asa cum imagine a unui obiect in oglinda inversata in raport cu obiectul, eel care este prirnul sau eel mai mare in ordine principiala este, eel putin in aparenta, ultimul sau eel mai mie in ordinea manifestariii, Yom lua, ca termen de cornparatie, dorneniul

I Cnhandgya Upanishad, Praparkhaka 1, Khanda 14, shruri 3. - bite rrnposibil sa nu ne arnintim aici de urmatoarea parabola din E vanghelic: "Iisus le-a pus inainte 0 pilda ~i le-a zis: "Impariilia cerurilor se aseamana cu 0 graunta de mustar pe care I-a luat un om si l-a -errulnar in [arina sa Graunta aceasta, inrr-adevar, este cea mai midi dirure roate semimele; dar, dupa ce a crescut, este mai mare dedit zarzavaturile ~I se face un copac, asa d. pasarile cerului vin ~i t~i Iac ruib in rarnurile lui"_ (Matei, XIII, 31, 12). eu toare eli puncrul de vedcre esie eu siguran~a altul. vom in!elege usor cum conceptia despre "imparalia cerurilor" poaie fi rranspusa rnetafizic: cresrerea copacului CSIC dez voltare a posibi liratilor: ~i pflnii la "pasiirile cerulu i", rcprezcruand ~tarile superioare ale fiin\ei, totul aminteste de un simbolisrn similar Iolosit lntr-un alt text din Upariishade: "Doua pasari, pcrecne inseparabil unita, i~i au sal'l~ul in acelasi copac; una mllilanca I ructul copacul ui. cealalrs pri veste ~i n u milnanca" (Mundaka L·p~.lI1ishad. Mundaka a treia, Khanda intai, shruti I; Shwetashwatara l panishad, Adhuaya a parra, shrut] 6). Prima dintre acesre doua pasliri e-re jivatrna, angajara in domeniul actiunii ~i aJ consecintelor: a doua c.,(e Alma necondinonatul, pura cunoastere; ~i daea sunt inseparabil Uillle, inseamna ca una nu se distinge de ccalalta decat lntr-un mod iluzonu.

2 ~i de data aceasta, vom gasi acelasi lucru, exprirnat foane clar in I, v.mghetie: "Tot asa, eel din urrna vor fi cei dintai si eei dintai vor fi (~I din urma: (Mater, XX, 16).

37

rnaternaticii, pentru a face lucrurile mai U§OT de inteles, asa cum punctul geometric este nul cantitativ ~i nu nici un loe in spatiu, cu toate d. el este principiul prin c

se naste intregul spatiu, acesta nefiind decal dezvo propriilor sale virtualitati' acelasi lucru se poate spune despre unitatea aritrnetica, cea mai mica ,d in tre numere o abordarn ca situata in multiplicitatea lor, dar care esle c rnai mare in principiu, pentru ca ea le contine pe toate in mod virtual ~i creeaza intreaga serie prin repetarea infinita a ei tnsasi, "Sinelc" nu se afla decat potential in individ.] atat timp cat "Uniunea" nu este realizatf §i de aceea cornparabil ell un bob sau eu lin germene; dar individul ~i rnanifesrarea sa 10 intregul Uniunii nu se fae decat prin s' si nu au realitate dedit prin participarea la esenta sa, el depasind imens toata existenta, fiind Principiul unic

tuturor Lueruri1or. .

Dad spun em ca "Sinele" este potential in individ ca "Uniunea" nu exista decat virtual inaintea realizarii, intelege ca toate acestea sunt cornprehensibile din punctul de vedere al individului 'insusi. Intr-adevar, "Sinele" nu este afeetat de nici 0 contingenta, pentru ea el este esentialmente neconditionat: el este imuabil in "permanenta sa actualitate" si, astfel, n-ar putea avea nirnic potential in el. Trebuie, d asernenea, sa distingern "potentialitatea'' de "posibilitate":

! Chiar dintr-un punct de vedere exterior, eel al geometriei obisnu ~i elernentare, se pot rernarca urrnatoarele: prin deplasraea comin puncurl d~ nastere liniei, linia suprafetei, iar suprafata creeaza volumul . dar. in sens invers, suprafaia este intersectia a dOlla volume, hnia interseciia a dOlla suprafete, punctul este intersectia a doua linii,

2 in realitate, de altfel, individul se afla in "Sine" iar fiinta ea ~f~".;,,'·. con~lijnla de sine can d se realizeaza "Uniunea"; dar aceast . constientizar e imptica depasirea lirnitati ilor care con sritu individualiratea ca atare ~i care. intr-un mod mai general, once manifestare. Cand vorbirn despre "Sinele' aflat intr-un anum

rei in individ, ne plasarn din punctul de vedere al manirestarii ~i este verba tot de 0 aplicare in sens invers.

38

priruul dintre aceste doua cuvinte implica aptirudinea pentru o anurnita dezvoltare ~i presupune 0 "actualizare" posibila, nepurand fi aplicata decat cu privire la "devenire" sau 1a tnanifcstare; dimpotriva, posibilitatile, abordate in stare principiala ~i ne-manifestata care exclude orice "devenire", n-ar putea f privite in nici un fel ca potentiale, Numai pentru mdi vid, toate posibilitatile care-l depasesc apar ca potentiale pcnrru ca atar ca.t se considera in mod "separativ", ca §i cum ar avea prin el insu~i fiinta lui proprie, ceea ce poate atinge nu este decat un reflex (abMsa) ~i nu aceste posibilitati in sine; ~i eu toate ca n-ar fi decat 0 iluzie, putern spune ca raman mereu potentiale pemru individ pentru ca nu in calitate de individ Ie poate el atinge, deoarece, de Indata ce sum reaLizare, individualitatea nu mai exista, asa cum vorn explica pe indelete in capitolul "Eliberare". Dar aici trebuie sa ne plasam dincolo de punctul de vcdere individual caruia, declarandu-l iluzoriu, nu putem sa nu-i recuno astern re alitatea de care este susceptibil in ordinea sa: chiar daca luarn in considerare individul, n-o putem face dedit in masura in care acesta depinde esenjialmente de Principiu, unic fundarnentat, al acestei realitati ~i in masura ill care virtual sau efectiv se integreaza flintei totale: rnetafizic, totul trebuie raportat, in definitiv, la Principiu care este "Sinele".

Astfel, eel care salasluieste in centrul vital, din punct de vedere fizic, este Eterul; din punct de vedere psihic, acesta este sufletul viu §i panii aici nu depasim domeniul posibilitatilor individuale; dar, de asernenea, ~i rnai ales, din punct de vedere metafizic, c1 este "Sine le" principia! §i nccondiuonat. Accsta este dec i cu adev arat "Spiritul Univeral" (,~tm~l) care este, in realitate, brahma, "Marcie ordonator"; asrfel, e pe deplin justificata desernnarea acestui ccntru ca Brahma-pura, Or, Brahma, considerat astfel in om (§i poate fi considerat asa In raport eu orice stare <i fiintei) este numit Purusha pentru di el se odihneste sau

Iocuieste ill individualitate (este yorba, repetam, des pre . individualitatea integrala ~i nu despre individualitatea restransa la modalitatea corporala) ca intr-un oras tpurishaya), caci pura, ill sensul propriu ~i literal, inseamna "oras".'

in centrul vital, resedinta lui Purusha, "nu straluceste soareIe, nici luna, nici steleie, nici fuLgerele ~u cu atat mai putin acel foe vizibil (elemental de foe sensibil sau Tejas a carui vizibilitate este chiar calitatea sa). Totul straluceste din stralucirea lui Purusha (reflectand propria-i lumina); prin splendoarea lui acest tot (individualitatea integrals considerata ca "microcosmos") este "ilurninat", 2 Citim chiar in Bhagavad-Gita': "Trebuie sa cautarn locul (sirnbolizand a stare) de unde nu mai exista intoarcere (Ia manifestare); ~i sa ne refugiem ill Purusha primordial din care s-a nascut im pulsul originar (al manifes tarii universaie) ... Locul aeesta nu este luminat nici de soare, nici de luna, nici de foe: "acosta este rnarele meu salas'". Purusha este reprezentat ea 0 lumina (fyotis) pentru ca luminea simbolizeaza

I Aceasta explicatie a cuvanrului Purusha nu trebuie privita ca 0 derivatie etimilogic:1; ea line de Nirukta, adica de 0 interpretare care se bazeaza in principal pe valoarea simbolica a elementelor din care se campun cuvintele, ~i acest mod de explicare, in general neinteles de oriernalisti este comparabil cu acela llllainit in Qabbalah ebraica; acest mod nu era chiar necunoscur de greci ~i pot fi gasire exernple in Crarylos al lui Platen. - Cal despre sernnificatia cuvantului Purusha se mai poare nota ell puru mai exprima ~i 0 idee de "plenirudine"

2 Katha Upanishad, Adhyaya 2, Valli 5, shruti IS; Mundaka Upanishad, Mundaka 2, Khanda 2, shruti 10; Shwelashwarara Upanishad. Adhyaya 6, shruti 14.

3 Se stie ca Bhagavad-Gita este un episod din Manabharata ~i r earn iruirn c u aceasta ocazie ca lthasas, adica Rfirnyan a ~i Maharnbharuta, tacand parte din Smriti sunt ell t01U1 alrceva decal simple "poeme epice", in sensul "profan" in care-l inteleg Occidentalii.

4 Bhagavad-Gita, XV, 4 ~i 6_ - Exista in aceste texte 0 sirnilitudine mteresant de semnalat, ell pasajul descrierii "Ierusalimului celest" In Apocalipsa, XXI, 23: "Cerarea n-are trebuinja nici de soare, ruci de

40

Cunoa~terea; ~i el este izvorul oricarei lumini, care nu e, de alrfcl, decat un reflex al sau, orice cunoastere relativa nepuriind exist a dedit prin participarea, oricat de indirecta ~:1L1 departata ar fi ea, La esenja Cunoasterii supreme.

In lumina aeestei cunoasteri, toate lucrurile sunt ill perfecta simultaneitate, caci, principial, nu poate exista decat "un etern prezent", imuabilitatca excluz and orice succesiune; numai ill ordinea rnanifestatului se t.radue ill mod succesiv (ceea ee nu vrea sa spuna neaparat temporal) rapcrturile posibilitatilor care, ill sine sunt etem continute in Principiu. "Acest Purusha, de marimea unui de get umgushtha-mdthra, expresie care nu trebuie inteleasa literalrnente ea definind 0 dirnensiune spatiala, dar care se refera la aceeasi idee exprimata prin cornparatia cu bobul)' cste 0 lumina Iimpede ca un foe fara fum (neamestecat eu umbra sau eu ignoranta); el este stapflnu) treeutului §i viitorului (fiind etern, deei omniprezcnt, 'in asa fel incat coniine in prezent tot ceea ce apare ca trecut ~i viitor prin raportare La un anumit moment al rnanifestarii, toate putand de altfel fi transportate in af'ara unui mod special de succcsiune care este propriu-zis tirnpul); el este astazi (in

luna. ca s-o lurnineze; caci 0 lurnineaza slava lui Dumnezeu ~i faclia et esre Mielul." Vedem aici d "lerusalirnul Celest" are tegatura cu "orasul lui Brahrna": iar. penrru eei care cunosc relaua care uneste "Mielul simbolisrnului" crestin cu Agni vedic, aceasta aprapiere este ~i rnai sernni ficati va. - FaTa sa mai insistam asupra acestui din urma punct, vorn spune, penrru a evira orice falsa interpretare di nu facem nici 0 lega!Ura etimologica mrre Agnus ~i Ignis (echivalenrul latin 31 lui Agni); dar apropierile fonetice care exisra inrre aceste doua cuvinte joaca adesea un rol important in simbolisrn; ~l. de altfel, pentru noi, n u e nimic Intamplaror, tot ceea ce estc are 0 ratiune de a fi, inclusiv torrnele lirnbajului. E bine sa mai noram sub acelasi raport ca vehiculul llui Agni este un berbec,

1 Se va putea stabili, de asernenea, in aceasta privinta, 0 comparatie ell "endogenia Nemuritorului", din traditiile taoiste sau cu acel luz, "sarnbure de nem~rire". dinrraditia ebraica

41

starea actuala care constituie individualitatea umaria) ~i va fi ~i maine (in toate ciclurile sau starile de existents), asa cum este (in sine, la un mod principia] ~i vesnic )"1.

I Katha Upanishad, Adhyaya 2, Valli 4, shruti 12 ~i 130 - in ezoterisrnul islamic, aceeasi idee este exprimata, in termeni aproape identici de carre Mohyiddin ibn Arabi in Tratatul Unit!i\ii (RisalarulAhadiyah): HEI (Allah) este acurn asa cum era (din vesnicie), in toate zilele in starea de Creator Sublirn". Singura diferenta atingand ideea de "creatie", care nu apare decar in doctrinele traditionale un (el special in parte de iudaism: acesta nu este, de altfei, dccar un fel special de a exprirna ceea ce se raporteaza la rnanifestarea universals ~i la relatia sa cu principiul.

42

Capifo/ullV

Purusha si Prakriti

Sa-l consideram acum pe Purusha, nu numai in sine insu~i, ci raponat la manifestare; aceasta ne va ajuta sa IH\elcgcm mai bine cum poate f el abordat sub mai multe aspccte, fiind in reali tate unul. Vom spune deci ca Purusha, pcntru ca rnanifestarea sa se produca, trebuie sa intrc in corelatie cu un alt principiu, cu toate ca 0 asernenea corelatie cvtc incxistenta sub aspectul lui eel mal malt tuttamav .}i d nu exists un all principiu, doar intr-un sens relativ, decal principiul Suprcm; dar, de lndala ce e ste yorba dcsprc manifcstare, chiar principial, ne aflam deja in dorncniul relarivitatii. Corelativul lui Purusha este arunci Prakriti, substarua primordiala nediferentiata; acosta este un principiu pasiv, rcprezentat ca un principiu ferninin, in limp ce Purusha, numit ~i Pumas, este principiul activ, reprczenrai ca un principiu masculin; ~i rarnanand ei ln~i~i n crnanifestaji, reprezinta cci doi poli ai oricarei manifestari. Uniunea acestor doua principii complementare produce dezvoltarea integral a a stari] individualc umane ~i aceasta In raport ell fiecare individ; la fel se intampla pentru toate starile manifestatc ale fiintei, altele decat starea umaria, caci, dad. 0 avem mai ales pc aceasta in vcdere, nu trebuie sa uitam ca ea nu e decat una printre atatca allele ~i ca nu la lirnita unci singure individualita]i urnanc, ci la limita lotalitarii starilor manifestate, intr-o infinite rnultiplicitare, Purusha ~'i Prakriti apar ea 0 rezultanta a polarizarii fiintci principiale,

Daca, in loc sa consideram fiecarc individ izolat, luihn in eonsiderarc ansamblul domcniului format de 0 ireapta

43

detcrminata a Existentei, cum ar fi dorneniul individual, In care sc deslasoara starea umaria. sau oricarc all dorneniu analog al existentci manifcstaie. definiia la fel printr-un ansamblu de conditii speciale ~i limitative, Purusho esrc, pcntru un asemcnea domeniu (incluzand toate fiintcle carc-si dezvolta aici , atat succesiv cat ~i simultan , posibilitatilc de manifestare corcspunzatoare), asimilat lui

..

Prajapati, "Dornnul fiintelor create", expresia apartinand

chiar lui Brahma. el fiind conccput ca voirua Divina ~i Ordonator Suprem'. Acesta Voin\3 se rnanifcsta cu deosebire In fiecare dintre ciclurile specialc de existcnta, ca un Manu ~II acestui cic Ill, care-i da lcgea (Dharma); intr-adevar, Manu, "~<l cum am mai cxplicat §i in alta parte, nu trebuie privit ca un persona] nici ca un "mit" (eel putin in sensul vulgar al ace-tui cuvant), ci ea un principiu care este la propriu Inrcligenta ccsmica, imagines rcflectata a lui Brahma (~i in rc alitatc una c u ELL cx pr imandu-se ca un Legislator primordial ?' univcrsal. Asa cum Manu este prototipul ornului tmanavai, cup1ul Purusha-Prakriti, to raport eu starea de fiin\a dcterminata, poate fi considerat ea echivalent, in domeniul ex isteruci care corespunde accstei stari, cu ceea cc ezoterismul islamic nurneste "Omul Universal" (£1- fnsrlnul-klimi/f, conccptie care poate fi, de altfcl, extinsa la un intreg ansarnblu de stari manifesto ~i care stabileste

1 Prajapau este ~i Vishwakanna. "principiul construcriv universal": nuruelc ~I func\l:J -unt de a\tfel suscepnbtle de aplicari multiple §i, 111,1; rnult S<lU mal puun xpecializare. dupl cum sum raponate sau nu la considerarca curarui sau cutarui ciclu sau stare deterrninara.

2 Esrc irueresanr de notat ca, in alte tradiui, Legislatorul primordial este ~l cl desernnat de nume a caror radi1cina este aceeasi eu numele 1111 Manu hindu s: '(~J cste Menes sau Mina la egiptcm, Minos 13 greci ~I Menw 1<1 eelji: cxre deci 0 eroare \;:\ privrrn acesre nurnc ca aparrinand unor personajc isroncc.

_." Accxta e-re Adam Qudrnon din Qabhalah ebraic: si, de asernenea, rcgcle (\\'"ang) din rraditia e xrrem-onentala (Tao-re-king. XXV).

aiunci analogia constructiva a rnanifestarii universalc ~l a rnodalit.'J1ii sale individuale umanc': sau, pentru a intrebuinja limbajul anumitor scoli occidentale, a "macrocosrnosului' ~i a "microcosmosului'".

Acurn, este indispensabil sa rernarcarn: conceptia cuplului Purusha-Prakriti nu are nici 0 legatura cu vrco conceptie "dualista" ~i ca, in particular, ea este total diferita de dualisrnul "spirit-rnaterie' aL filosofiei occidentale rnoderne, a carui origine este , de altfel, imputabila cartezianismului. Purusha nu poate Ji privit ca un corespondent al notiunii filosofice de "spirit". asa cum am spus cand am vorbit despre Alma ca dcspre un "Spirit Universal" care nu poare fi accept at decat dad! este Intclcs in eu totul aLt sens; ~i, In ciuda asertiunilor unui mare nurnar de orientalisti, Prakriti corespunde mea ~i rnai putin notiunii de "rnaterie" care, de aLtfel, este atat de striiinii gandirii hinduse ca nu exists in sanskrita niei un cuvaut prin care ar putea fi tradusa, ehiar §i aproxirnativ, ceca ce dovedeste ca ? asernenea notiune nu are cu adevarat nirnic fundamental. In rest, este foarte posibil ca grecii in~i~i sa nu fi avut notiunea de materie asa cum 0 inteleg modcmii, atal filosof i cal ~i fizicienii; in orice caz, sensul cuvantului \))c'1 la Aristotel este chiar eel de "substanta", in toaia uni versal itatea ci, iar cuvantul EtOo~ (al carui echivalent forma cste destul de prost tradus, putand da nastere foarte u~or la echivocuri)

1 Yom rearninti ca pe aceasta analcgic xc intemeraza insriunia castelor - Cu privrre la roiul lui Purusha, abordat din puncrul de vedere pe care l-am indicat aici, a se vcdea mai ales Purusha-Sukra din R isVeda, X. 90. ' Vishwakarm a. aspect sau [unctiune a "O!llUI~i Universal", corespunzand "Marelui Arhitect :11 Univcr~lIIUI" din nutierile occidentale.

.2 Acesn rermeni apartin de fapr Herrnerismului ~i Iac parte dirure a~cla de a caror inrrebuintarc, mal mult sau mai PU\Jn abuziva. de caire pseudo-czorerisru contemporani, convideram cJ nu trebuie ,;). r.~ ccunam.

corexpunzand nu mai putin exact "escntei", abordata ca corelativ al acestei "substante", lntr-adevar, acesti te de "esenja" ~i "substarua", luati In acceptiunea lor cea extima, sunt poate, In lirnbile occidentale, cei care dau . cca mal exacta a acestci conceptii, conceptie de un ordi rnult mai cuprinzator decat eel de "spirit" ~i "materie", pcruru care aceasta din urma nu rcprezinta dedit eel m un aspect foarte particular, 0 semnificatie In raport eu stare de existcnia determinaia, In afara careia inceteaza s mai fie valabila, 'in loc sa fie aplicabila integralitati ' m anifestarii universalc, cum este cea de "esenta" ~ "substanta", Mai trebuie sa adaugarn ca distinctia acestor doua notiuni din urma, prirnordiala chiar, in raportcu oricare alta, nu este mai putin relativa: ea cste prima dintre toate dualitatilc, cca din care dcriva toate celelalte, direct sau indirect, ~i aici incepe propriu-zisrnultiplicitatca, dar nu trebuic vazut 111 aceasta dualitate expresia unui ireductibil absolut pc care nu-l vorn putca gasi aici: Fiinta Universala, In raport ell manifestarea carcia Ii este principiu, se polarizcaza in "escnta" ~i "substanta", [ara, ca de altfcl, uniiatea ei intima sa fie afectata. Reamintirn eu aceasta ocazie di \/edol1w, prin faptul d. este pur rnetafizica, este esentialmcnte doctrina non-dualitatii (adwaita-vadav; ~i dad Sankliy« a putut parea "dualista" eelor care n-au In!eLcs-o, a fast din princ ina di puncrul ei de vedere se oprea La con <iderarea primci dual it3ti, ceca ce n-o irnpiedica ~a lase posibil 101 ceea ce 0 dcpasesie, cum nu se 1'nlfllnpla pentru conccptiile "istematice proprii filosofilor.

I Am e x phcat in lruroduccrca generala Ia studiul doctrinelor huiduse. ca ac cst "non-dualism" nu trebuie corifundat cu "rnonisruul"

' .. .rr c. OTlL'e form:1 ar lua, e-re ca "dualismul". de arum simplu filosofic ~I nil meratrzr«: cl nu are nirnic cornun eu "pantcisrnul d\rul~ ii poate 11,\1 "tat mai puun aximilar cu cat accil~ta din urrna denurnire, [olosita: 11"1 <I" rc z on abrl. illlplidi. intotdeauna un anurne "naturalism" care, "'ii' I I pr opriu ann rnctafrzic.

46

Trebuie sa mai precizam ca Prakriti este primul dui cdc douazeci §i cinci de principii (fofm'os) enumerate III Sunkhya; dar a rrebuit sa-l abordarn pe Purusha inaintca lu i pmkriti pentru ca eSle inadrnisibil ca principiul plastic sau ~llbslan~iaL (in sensul strict etimologic al aeestui din urrna (Uvant, exprirnand aeel "substratum universal", adica suportul oricarei m anifestari) '. sa fie 'inzestrat cu "'spontaneitate" pentru ca e pur potentialsi pas iv, apt oricarci dClerminari, dar neposedand in prezent niciuna, Prakriti nu poate deci cu adcvarat sa-~i fie cauza siesi (vorbim despre "cauzalitatea eficienta"), In afara actiunii sau, mai degraba, a influentei principiului esenjial care cste Purusha ~i care cste, putem spune "determin antul" manifestarii: to ate lucruriLe manifestate sunt create de Prakriti, pentru care acestea constituie modificari sau deterrninari, dar f{[ra prezenta lui Purusha, aceasta creatie este lipsita de orice rcalitate. Opinia conform careia Prakriti si-ar fi suficienta siesi ca principiu al manifestarii nu putea Lua nasiere decal dintr-o conceptie eronata din Sankhya, din faptul ca in aceasta doctrina ceca ce se numeste "creatie" este abordata numai din punctul de vedere "substantial" ~i poare ca de aceca Purusha nu esle enumerat aici de cat ca eel de al douazeci §i cine ilea dintre tattwu, de altfel. absolut independent de celelalte care-o contin pe Prakriti ~I toaie rnodificarilc sale: 0 asernenea opinie ar fi categoric impotriva lnv,1!i:iturii Vedelor.

M{ila-Prakfiri este "Natura primordiala' (numita ill araba El-Fitrahi. radficinil a tuturor manifcstarilor (caci mula

I Sa adaug arn , pcntr u a indepart a oriee eroare povibil a de mterpretare, eli sensul in care in\elegem noi "substanta" nu este acclasi ell eel dar de Spinoza. caci, printr-un efeet al confuziei "panteivte". el desemneaza prin acexr tcrmen Fiinta Universals 'insa~i. eel putin in miisura in care este capabil 5-0 conceapa: in realitate, Fiinta Universala -e afla dincolo de distinctia Purusha ~i Prakriti care se unesc in ei ca intr-un pnncipiu cornun.

47

inseamna "radacina"): ea sc mai nurneste si Pradhdna adica

"3)i. , ,

"ceea ce sc afiii inaintea tuturor lucrurilor", [infmd in puterca ei reate deterrninarilc; dupa Purana, ea esre identificara eu Mayo, c onc e puta ca "mama a forme.lor". Ea este nedifereruiata tavyakidv §i "indistinctibila", nefiind compusa din bucat], nici inzestrata eu calitati, putand doar sa fie indusa prin efectele sale, pentru ca nu poare fi percepura tn sine insii§i, ~i product! y a fad sa fie ea insa~i productie. "Radacina estc fara radacina: caci n-ar fi radacina dad ea insa~i ar avca Q radacina'". Prakriti rad~kina a toate nu este productie. ~:lpte principii, eel mare (Mahar care esre principiul intelecrual sauBuddhi) ~i celelalte (ahankara sau constiinta individuala, care crceaza noiiunea de "eu" ~i cele cinci tanmdtra sau determinari estentiale ale lucrurilor), sunt in acelasi tirnp productii (ale lui Prakriti si productive (in raport eli urmatnarclc}, Saisprezcce (unsprezece indriya sau Iaculta]i de senz.arie si actiunc. inclusiv manas sau "rnentalul" ~i cele cinci bhiuas sau clemente substanjialc ~i sensibile) sunt productii (improductive), Purusha nu este nici productie nici productiv (in sine)": eu reate ca aceasta cstc actiunea sa SHU, mai muir. activitatea sa "ne-actionata", dupa exprcsia pc care 0 irnprumutam traditiei extremorientale, care determina cscntialmentc tot ceca ee este prcductie subxtantiala in Prakriti.:

I Shankhva-Sthra, Adhx a) al, -urra (-,7.

:2 S;}nkh) J- Karik;-I. shloka 3.

.\ Colebrookc I ES~i.li~ sur la Philosophie des Hindous. tradusa In Ir ancez a de G.Palithier, pr imu l Escu a xcrnn alar cu pcrtinenta ccncordant.i remarcabila intre ultirnul pa,aJ ella! ~i pasajele urmaroarc, cxrrasc dm tratatul De DI' isione Naturae de Scot Erigenus: "Diviziunea Naturu mi xc p~re c:1 ar rrcbui slabllirii dupa parru spccu ditcrite, dintre care prima estt" cea care creea/a ~I nu este creata: a doua. ceea ce C5(1: crear ~I crr~d7.ii c] in~lI~i; a rreia, ceea ce esre crcur ~I nu creeaza; iar a p.nra, in ,mr~il, ceea ce nu exte ncar ~I nu creeaza" (Cartea I). "Dar

V?m . adaAuga, pentru a cornpleta aeeste notiuni, ca ?rcJkl"lfl: fitnd_ m~~od ~bli.g~torlu una ill "indistinctia" sa, ~'Olllme m ea insasi 0 triplicitate care, actualizandu-se sub ll1lluenia "o.rd~~a!oare" a lui Purusha, da nastere multiplelor sale d.e[e~mnan. Intr-adevar, ea poseda trei guna sau calitati -:omlltu~lve, care sunt ill perfect echilibru In nediferentierea prullor.dJ:lil; orice manifestare sau modificare a substantei re~rczmta 0 ruptura a aeestui echilibru, iar fiintele, in diferitele lor stari de manifestare, participa eu trei gune, in dlv~rse grade, urrnand ea sa spun em asa, proportii infinit va:tate_ ~ces~e gune nu sunt deci star], ci conditionari ale exrstcnte: un.lyerSa~e, carora Ie sunt supuse toate fiiruele man~fcstate ~l trebuie rnulta grija pcntru a distinge condijiile speciale care dctermina ~i definesc cutare stare sau mod de rnanifestare, Cele {rei gune sunt: sattwa, confonnitatea cu csenta pura a Fiintei (Sat) care este identificata eu Lumina inteligibila sau ~unoa§terea §i reprezinta 0 tendinta asccndenta; rajas, impulsul expansiv, conform caruia fiinta ~(' dezvolta intr-o anumita stare ~i, intr-un anumit fel, la un 111 vel detenninat de existenta: in sm~it, tamas, intunericul asimila.t ignorantei §i reprezentar ca a tendinta descendenta, Ne. opnrn la aceste definitii despre care am mai vorbit ~i in alta parte. Nu e locul sa expunern cornplet aceste considerajii

prirna specie ~i ultima (respecriv asimilabile lui Purusha ~i Prakriti C~lliLld (se confunda sau, rnai degraba, se unesc) in Natura Divma ~."(·I aceasra se poate numi creatoare ~i incena, cum este ea in sine' dar ruci creara, nici creatoare, pernru ca, fiind infirnra, nu poate nimic produce care sil fie In afara ei lnsa~i ~i eli nu exisla nici 0 posibilirate (,1 ed ~a nu f ' . . . . .

_ .' ie In sine ~I pnn Sine (Cartea III). Yom rernarca latus!

\uh'tituirea ideii de creatie aceleia de "pruductie"; pe de alta pane

r>'pre' a "N t D' X" '

'I . a ura I vina , nu este perfect adecvata, dici ceea ce ea

dCnlllllqle prin aces! rerrnen este Fiinta Universals: in realirare, Prakrin C~le 11 at lira pnrnordiala §i Purusha, esennalrnente irnuabil. este in afara Ildlurll. al carei flume chiar exprirna () idee de "devenire".

49

care sum in afara subiectului nostru, nici sa vorbirn des aplicatiiie pe care le gcnereaza, rnai ales in ceea c: ~~ . leona cosmologies a elementelor: aceste dezvoltan l~l gasi loeuL in alte studii.

Capitolul V

Purusha neatins de modificiirile individuate

Dupa Bhagavad-Gita, "exists ill lume doi Purusha, unul destructibil, celalalt indestructibil: primul esre 1mpartit intre toate fiintele, al doilea este irnuabil. Dar rnai exista ~i un alt Purusha, eel mai inalt tuttamai. nurnit Pramdtm/i ~i care, Damn nepieriror, patrunde ~i sustine ceLe trei lumi (pamantul, vazduhul §i cerul, reprezenund cele trei trepte fundarnentale intre care se repartizeaza toate modurile de manifestare), Cum eu depasesc destructibilul §i chiar indestructibilul (fiind Principiul Suprem ~i al unuia §i al altuia), sunt celebrat in lume ~i in Veda sub numele de Purushottama'", Printre primi.i doi Purusha, "destructibilul" este jivdtmd, a carui existenta distincta este intr-adevar tranzitorie §i contingenra ca aceea a individualitarii ins~i §i "indestructibilul" este Alma ca personalitate, principiu permanent al fiintei traversand toate starile sale de manifesrare-; cat despre a1 treilea, asa cum afirma elar textul,

1 Bhagavad-Gitii, xv, 16 la 18.

2 Acesria sum "cele doua piisiiri care locuiesc in acelasi copac", dupa texrele din Upanishade pe care le-arn citat in nora precedents, [)e a life I , mal este yorba de un co pac in Katha Upanishad, Adhyaya 2. Valli 6, shruti I, dar aph carea acestui sirnbol este atunci "macroscopic" si nu "microscopic": "Lurnea este ca un smochin peren (;l.,hwattha sanathana) a carui radkinil este in aer ~i ale carui crengi xe infig in pam ant"; citim in Bhagavad-Git:l, XV, I: "Exista un srnochin nerieritor, CLI radllcina in aer ~l crengile in pi1mam, caruia imnele vedice II sum trunze; eel care-l cunoaste, acela cunoasre Veda." Radacina evrc sus penrru di ea reprezinra principiul, iar crengile sunr in JO~ rCntru ca ele reprezinta desfasurarea rnanifestarii; daca (igura copacului ·\f':lre astfel rasturnata este pentru di analogia aiei ca prerurindeni nul

51

el estc Pranuitma, a carui personaliiatc este 0 determinare primordiala, asa cum am explicat rnai sus. Cu toate d pCL~onalitale;l se ,lOa realruente dincolo de domeniul rnultiplicitatii. putern, totusi, lntr-un anumit sens, sa vorbim desprc 0 personaluatc pentru fiecare flinta (este verba firestc despre fiinla totala, §i nu de 0 stare abordata izolat): iata de ce ,\'('inklzya, aJ carei punet de vedere nu aringe Purushottama. n prezinta adcsea pc Purusha ca un multiplu: dar trebuie sa rernarcarn, chiar in acest caz. ca numelc lui cste intrebuintat intotdeauna la singular, pentru a i se sublinia clar uniiatea e:-cnti,l!a. Sankliya nu are nimic cornun cu "monadisrnul" de senul celui al lui Leibniz In care. de altfel, "substanta

b

[ndividuala" cste privita ca un tot, formand un fel de sistem

inchis, conceptic incornpatibila cu orice notiunc de ordin cu adevarat mctafizic.

Purusha. con siderar identic cu personal itatea, "este, ca sa spunern asa', parte (ansha) din Suprernul Ordonator (care. totusi, nu e facllt din par\i. fiind aosolut indivizibil ~i "Cara dualitate"), ca scfmte ia fata de foe (a carui natura se <lfla dc altfel In Iiccare scantcie )" '. El nu estc supus conditiilor care deterrnina individuaiitate a ~i, chiar 'in raporturile ell aceasta. ramfll1e neatins de ruodificanle I rchuie :lrllcat:i in 'ell, mvers. in ambelc cazuri, urborclc e_~te dcsernnar ,H "l](l('hinlli "lCTU hh\\ <I!llla sau plppal;)); '>llt- 'Kca<l5. fomla sau sub ,111:1, <imbohvmul "Arborclui Lurnn' estc dcpanc de a h 'pe.:iflc Indiei: -rcjurul la ,'elll, reiul I:; gerlll:lfll. fr:t\;nul I:t <canolnavi, joadi exact ,I,'cla,i rol.

I 'Cuvall\ul Iva indicfi f,lpwl cJ C,IC \ orhu desprc () CO 111 para\,

(uparna) <;,111 de un tel de ~ vorbi dcstiuat ,j usurczc IIl\elegcrea, (are nu rrebuie luar 3d littcrarn. - Ima un.re xt taoist care e~prill1a idcc-sinulara: "Normele de oricc tel, ca aceea care lace un corp d rnai mulre organe (sau 0 fiin\a din mai mulre SIan)." sum WI pdrtl"ipan ale Ordonaiorului Uni eersal. Acesrc participan nu-l ,

11 nu-l diminllc,lza pcnrru di sun! cornurnvare de el. nil dCSraT\lte ::' I" :'1 rhnanq-rscu. cap, II: trad: de P. Wiegcr. p,217)

~ Br,lhmil-Sllira. Adh\'~\ a 2, P::ida:l. ~iJlra -0- Rearninnm d urrn: in l:fln"lrill. in Intcrprcr.:re-a noastra, corncnrar iul iui Shankil6chilr)

Individuale (cum ar fi placerca san durerea) care sunt pur cl.lnringeme ~i accidentale, ncesenuate fiin[ei, provenind toate .lin principiul plastic, Prakriti sau Pradluina. ca din unica lor dldacina. Dar cste din aceasta substanta, conunand in - :lLIlcrea ei to ate posibilitalde de manifcstare. ale carer lllOdificari sunt produse in ordinea manifcstaia, prin chiar .lezvolrarea accstor posibilira]: SdU, pentru a folosi un Iimbaj ~~nstotclic, prin treccrea lor de La putere la act. "Orice .nodificare (parinlirna), ne spune Vijnana-Bhikshu, de la produccrca originura a lumii (adica a fiecarui ciclu de C\iSlcnta) pana la disolulia finaJa, provine exclusiv dc [a I', aknti ~i dctivatii acestcia, adica de la cei douazeci ~i p.itru de /ofMOS din Sdnkhva.

Purusha este totusi principiul csenrial al tuturor lucrurilor.pentru ca cJ derermina dczvoltarca posibilitatilor din Prakriti; dar cl insusi nu se afla niciodata 'in manifcsrare. In a~a rei inca; oricc lucru, atat cat este abordat distinct de d. c difcrit de c1 ~i nirnic din ceea ce Ie priveste ca atare (comlilu;nd eeea ce se nurneste "devenirea") nu i-ar putea Jtinge imuabilitatea. "Astfcl lumina solara sau Iunara ("L\~ceptibila de modificari multiple) pare sa fie ideniica cclu i care-i da nastere (sursa lurninoasa considerata imuabiiii if] sine), §i (olu~i distincta (In mariifestarea xa cxierioara ~i. de asemcnea.jn calitatile manifestate este, ca atarc, distinct de principiul lui csential pe care nu-l poate in nici un fel 'lte(~ta). CUI~ imagined soarelui riisfrant in apa trernura ~i ?0VUle, urmand undcle apei, rara sa afectcze altc imagini rcflecuue in apa, cu ata; mai putin soarele lnsu~i, tot asa Jll()difiearilc unui individ nu afecteaza un alt individ dar uuu ales nu-l afecteaza pe Supremul Ordonator" care cste PUtlisliot{arna ~i a carui personalitate cste realmente identica in cscn]a sa cum fiecare scfintcie este identica foe~dui. C()n~ideral indivizibil in ceea ce privcste natura sa intima.

I Brahma-Surra, Adyiiya 1, Pada J, sutrele tic la 46 la 53.

"Sufletul viu" (jivarma), cornparat cu irnaginea soarclu in apa, estc reflexul (ahhc1sa), in dorncniul individual ~i ~ raport eu fiecare individ, a Luminii, principial una, "Spiritului Universal" (Arma); raza de lumina care posibila existenta imaginii ~i 0 uneste eu sursa, este, cum vom vedea mai depane, intelectul superior tBuddhii care apartine domeniului manifestarii informale'. In cee ce priveste apa, care reflecta lumina solara, ea este In obisnuit simoolul principiului plastic tPrakritii; . "pasivitatii universale"; de altfel, accst simbol, eu a\.,c;<;;d::'[ semnificajie, este eomun doetrinelor traditionale-. totusi, trcbuie sa aplicam 0 restrictie sensului sau g caci Buddhi, fiind informal si supra-individual, este,

1 Trebuie ... a rernarcam ca 0 raza presupune un mediu de pro (mamtcsrare in mod ne-individualizar), iar imaginea presupune plan de rellexie (individualizare prin condiuilc unei anumite stan exisrenta).

2 Putcrn, in aceasra privinta, sa ne raportam in mod deosebir Incepuilil Genezei, 1,2: "'Duhullui Durnnezeu se misca dea apelor". Exisla in acest pasaj 0 indicatie foane clara referitoare la c d01l5 pr: ncipii complernenrare despre care vorbim aici, Spiritu corcspunzfind lui Purusha ~l apele lui Prakriti. Dintr-un punct vedere diferit, ~i rotusi legal analogic de eel precedent, Ruahh Eloh din rextul ebraic este asirnilabil lui Harnsa, Lebada simbolica. vehicu lUI Brahrna care-t cloceste pe Brahrnanda, "Oul Lurnii" continut apele prirnordialc; rrebuie sa rernarcam ca Harnsa este In acelasi "suflul" (spiritus), prirnul scns al lui Ruahh in ebraica. In slar~i!, se plaseaza in mod special din punctul de vedcre al consritutiei corporale, Ruahh este Aerul (Vayu): §i ca dad toate acestea nu antrena in prea lungi cosieratii, am purea arara ca exista 0 concordanta intre Biblie ~i Vede In ceea ce pnvcsre ordinea m"'.v(nr~n elementelor ~en.sihile. In orice caz, put em gasi, in ceca ce am mdicaue a trei sau patru scnsuri suprapuse, referindu-se respect

trei trepte fundamentale a manifestdri: (informala, subtila ~i desernn.ue ca "trei lurni" (Triohuvana) prin Iraditia hindusa, .

rrei luuu hgureaza, de asernenea, in Qabbalah ebraica sub nwnele Bcri.rh, Ietsirah ~i Asiah; dcasupra lor se afla Atsiluth, stares a nc-m.uulestatului.

')4

:lcc1a~i limp, ~i manifestat ~i, prin urmare, provine din Prakrili, ca 0 prima productie a ei; apa nu poate sa reprezinte aiel dedit ansamblul potential al posibilitatilor formale, adica domeniul manifestarii ill mod individual lasand, astfel, in 3fara ei, aceie posibilitati inforrnale care, desi corespund slariior de manifestare, trebuie totusi raportate la Universal',

I Daca-l lasam simbolului apei semnificatia generala, ansarnblul po~jbilila\ilor formale ese numit "Apele infericare", iar eel al rusibilita\ilor inforrnale "Apele superioare", Despartirea "Apelor iruerioare" de "Apelc superioare", din punct de vedere cosmogenic, ,e afla descrisa in Geneza, I, 6 ~i 7; trbuie sa notam ca termenul Maim care in ebraica insearnna apa, are Iorma de dual, ceea ce, intre alte sernnificatii, se poate raporra la "dublul haos" al posibilitatilor formalc ~I in Iormale In stare porentiala. Apele prirnordiale, lnainre de despartire. alcatuiesc totaliratca posibilitatilor de manifesrare. constituind aspectul potential at Fiinlei universale, ceca ce este de fapt Prakriti, Mai cxist3 un sens superior al aceluiasi simbolism care se obtine transpunandu-I dincolo de Fiinta chjar: Apele reprezinra atunci Posibilitarea universala, considerata inrr-un mod ahsolut total, adica 1mbra\l~and in acelasi limp, in lnfinitarea sa, domeniul manifestarii si pe eel al ne-rnaifesrarii, Aces! din urrna sens este eel mai eleva! dintre reate: pe treapta irnediat urmatoare. in polarizarea prirnordiala a Fiintei, o avern pe Prakriti, cu care nu ne aflarn decal la principiul mamfestarii. Apoi, coruinuand ,~a coboram, pUlem lua in considerare cele trei trepte ale ei , a~a cum am nku!-o mai inainte: obtincm pentru primele doua, "dublul hacs", despre care am vorbit si, in srar~it, penrru lurnea corporals. apa ca element sensibil (Ap), aceasra din urrna aOandu-se, lie altfel, implicit cuprinsa, ca lot ce apartine rnamfestari, grosiere, in dorncnilll "Apelor inferioare", c;lei rnanifestarea subtila joaca rol de [lnnciplu irnediat ~i relativ in rapon cu aceastii manifestare grosiera. . ell toate eli aceste explicatii au fost cam lungi, credem ea nu au fost In mile pentru a intelege prin exernple cum se poale aborda 0 pluralitare de sensuri ~i aplicatii In textele traditionale.

55

Capitolul VI

Treptele manifestiirii individuate

. S a ~r~~em ~cum La enumerarea diferitcLor trepte ale ~lanJfestarll lUI Alma, abordat ca personalitate, "in rnasura in care aceasta manifestarc constituic individualitatca urnana: ~i putem susjine ca ea 0 constituie cfcctiv pentru ca aceasa illdiv~dllal~(atc ~-ar avea nici 0 existen!a dad ar fi scparaia de principiul ei, adica de personalitate. Totusi, .felul cum am ;orbil pana acurn implica 0 rezcrva: prin manifestarea Iui Arma. trebuie sa Intelegern manifestarca raportata la Arma c,a la, principiu~ ei eseruial: dar nu Irebuie sa inlelegem ca Arma s-ar rnanifcsta "in vrcun fel, caci el nu intra niciodata in manifestare, a~a cum am spus-o rnai inainte si de aceea ~l nu c~te atins "in nici un fel. eu alte cuvinte,'.;\lma este

cel.pnn caT.e .totlll se rnanifcsta ~i care nu 'este el insus: manlfeslal.OlciOdata";1 iata ce nu trebuie sa pierdem din \:edere citind tot cc va urrna. Rearnintim Inca 0 data ca Atmt) ~i Puruslia sunt unul ~i aclcasi principiu ~i oricc manifestare vme de la Prakriti, nu de la Purusha: dar, dad Sankhya aborde aza mai ales accasia manife~lare ca 0 dezvoltare sau "actuatie" a potentialitatilor lui Prakriti pentru ca punctul ei de vedcre este inain'e de toat~ "cosrnologic" ~i nu rnctafizic propriu-zis, Vedanta vedc alt.ceva.pentru ca ca II considera pe Arma ca pe adcvaratul pnncrpiu la care, to cele din urma trebuie raportat. Yom putca spune ca exista, "in aceasta privinta, un punct de vedcre al "substantei" ~i unul al "escntci", ~j d primul este puncrul

. de vedere "cosmologic", pentru ca cstc eel al Naturii 9i al

. I Kena Uparnxhad. Khanda I, shruti de la 5 1<\ 9; intregul pasaj va II rcprodus mai de parte.

56

'.d,.\·cnirii"; dar, pe de alta parte, rnetafizica nu se margineste b ··.:~enta" conceputa ca un corelativ al "substantei'', nici 1l1i'icar la Fiinta In care acesti doi terrncni se unesc: ea merge nillil ruai departe, pcntru ca. se extinde Pararruitmd sau pUl"ushorlama, care este supremul Brahma, astfel, punetu1 ci de vedcre (daca aceasta expresie mai poate £1 folosita :lic i) este eu adevarat nelimitat).

Pe de alta parte, cand vorbim despre diferitele trcpte

de man ifcstare individuala, trebuie sa Intelegem cu u~urinta ca accste trepte corespund eelei ale rnanifestarii universaie.in iomciul acclei analogii constitutive a "maeroeosmosului" cu ·'microcosmosur' 1a care am fiie~t aluzie mai sus. Yom In\clcge~i mai bine dad ne vom gand di Loate Iiintele l1l<lnife~ta{e sunt La fel sup use conditiilor generale care definesc starile de existenta in care de sunt piasate; daca nu se poatc, considerand 0 fiin\a oarecarc, izola rcalmcnte o stare a acestei fiinte de ansarnblul cclorlalte stari "in care C(I se afla plasata ierarhic, la un nivel dcterminat, eu atat mai mull nu se poate, dintr-un alt punct de vedere, izola :llCasta stare de tot ccea ec apartine, nu aceleiasi fiinje, ci avelciasi treptc de Exislen~a univcrsala; ~i astfel totul apare legal in rnai multe sensuri, fie chiar ill manifestare, fie in m.isura in care aceasta, Iormand un ansamblu unic in multiplicitatca sa indefinita, se lcaga de principiul sau, adica de Fiinta si.prin ea, de Principiul Supremo Multiplicitatea exi~t{1 dupa modul ei propriu, de indata ce cste posibila, dar .icest mod este iluzoriu.In sensu] pe care l-am precizat (acela al "cclei mai mici realitati'') pentru ca existenta insa~i a acestei multiplicilati se bazcaza pe unitatea din care a iesit ;>1 In care e continuta principial. Abordand in acest fel ansarnblul manifesarii unjversale, se poate spunc ca. in chiar multiplicitate a rrepiclor ~j a modurilor, "cxistenta este unic a". urruand 0 formula pc care am tmprurnuiat-o c zotcrisrnului islamic; ex ista 0 difcrenta de nu anta.

57

importanta de notat, intre "unicitate" ~i "unitate": prima cuprinde multiplicitatea ca atare, a doua este principiul (nu . "radacina", in sensu I in care acest cuvant era aplicat lui Prakriti, ci inchizand in sine toate pos ihilitatile de manifestare "esentialmente" ca §i "substantialrnente"). Se poate spune deci Fiinta este una, ca este Unitatea insa§i I, in sensul metafizic, de altfel, §i nu in sens maternatic, caci suntern dincolo de dorneniulcantitatii: intre Unitatea rnetafizica §i unitatea maternatica exista analogii dar nu identitate; ~i. la fel cand vorbirn despre multiplicitatea manifestarii universale, nu despre 0 rnultiplicitate cantitativa este yorba, cantitatea fiind doar 0 conditie speciala a anumitor stari manifestate. In sfarsit, daca Fiinta este una, Principiul Suprem este "fara dualitate" cum vern vedea mai departe: unitatea, intr-adevar, esre cea dintai dintre toate determinarile, dar 0 determinate, si ca atare nu poate fi aplicata Principiului Supremo

Dupa ce am dat aceste cateva notiuni indispensabile, sa revenirn la considerarea treptelor manifestarii.

Trebuie mai intai sa facem, asa cum am vazut, distinctia intre manifestarea informala §i manifestarea Iormala; dar, cand ne lirnitam la individualitate, numai despre a doua este Yorba, in mod exc1usiv. Starea propriuzis urnana, ca ~i orice alta stare individuala, apartine 111 intregime ordinii rnanifestarii formale pentru ca prezenta formei, printre alte conditii ale unui anumit mod de existenpl, of era acestui mod caracterul individual. Daca vorn aborda deci un element informal, acesta va fi un element supra-individual, iar ill raporturile sale cu individualitatea umaria nu va trebui niciodata privit ca un element constitutiv sau lac3nd parte din acesta, eu vreun titlu oarecare, ci numai ca un element leg and individualitatea de personalitate. , Aceasfa din urrna este ne-manifestat a, ch iar dad 0

I Acelasi lucru exprirnil ~l adagiul scotasnc. Es~e et unum con \'Cr!II nrur.

S8

consideram 10 mod special ca princip iu al srar ilor Inanifcstate, lot a~a cum Fiinta, fiind la propriu principiul l11:mifestatii universale, se afla In afara sau dincolo de ,],'easta manifestare (ne aducern acum aminte de acel i'motor mobil" al lu Aristotel; dar, pe de alta parte, manifestarea in[ormala este §i principiala, intr-un sens relativ, in raport LU manifestarea Iormala, stabilind astfel 0 legatura intre ,.IC( asta ~i principiul ci superior ne-manifestat care cste, de .iltfel, un principiu comun accstor doua ordine de manifestare. Dad. distingcm apoi , in manifestarea Iorrnal a sau individuala, stare a subtila ~i starea grosiera, prima este, la un mod si mai relativ, principiala, In raport cu a doua ~i, prin urmare, se situeaza ierarhic intre aceasta din urma ~i manifest area inforrnala. Avem deci, printr-o serie de princ ipii, din ce ill ce mai relative ~i determinate, 0 inLantuire Jogica ~i ontologies (cele doua puncte de vedere i~i sunt corcspundcnte, separarea lor nu se poate face decal La un mod artificial), intinzandu-ne de La ne-manifestat pana Ia 111 an ifestarea grosiera, trccand prin intermediul manifestarii informalc, apoi a manifestarii subtile; ~i fie ca e verba de macrocosmos sau de microcosmos, aceasta este ordinea generala care trebuic urmata ill dezvoLtarea posibilitatilor 11l an if cs tari i.

Elemcntele despre care vom vorbi irnediat sunt acei tattwa cnumerati de Siinkhya, cu exceptia, bine ul~eles, a primului ~i a ultirnului, adica a lui Prakriti §i Purusha; am vazut ca printre acesti tattwa unii sunt priviti ca "productii productive" al~ii ca "productii neproductive". 0 mtrebare <c pune privind aceasta irnpartire: diviziunea este cchivalenta ,'1I aceea pe care am precizat-o cu privire la trepielc de manifesture, sau numai Ii corespunde intr-un anumit fel? De excrnplu, daca ne limitam la punctul de vedere al individualitatii, am putea fi tcntati sa r aport.arn tattwa prirnului grup la starea subtila ~i pe cei din grupul al do ilea

59

la starea grosiera, cu atat mai mult cu cat, intr-un anurnit sens, manifestarea subtila produce manifestarea grosiera, ill timp ce aceasta din urrna nu produce nici un feL de stare; dar, in realitate, lucruri1e nu sunt chiar atat de simple. Intradevar, in primul grup exista mai intai B uddhi, un element informal la care ne-am referit putin mai sus; in ceea ce priveste alti tattwa care se afla aici, ahankara ~i tanmdtra, acestia apartin domeniuJui rnanifestarii subtile. Pe de alta parte, in grupul a1 doilea, bhiita apartin incontestabil domeniului rnanifestarii grosiere, pentru ca sunt elernente corporale: dar manas, nefiind deloc corporal, trebuie raportat la manifestarea subtila, in sine eel putin, cu toate ca aetivitatea sa se exercita si in raport ell rnanifestarea grosiera; §i alte indriya sau intr-un anurnit fel un dublu aspect, putand f abordati atat ca facultati cat si ca organe, adica psihic ~i corporal, starea subtila §i starea grosiera. Trebuie deci sa inte legern bine, de altfel, ca. tot ce am abordat aici ca rnanifestare subtila nu priveste dccat starea individuala umana, in rnodalitatile sale extra-corporate; si, cu toate ca acestea su n t super io are mo dalitatii corporale , continuandu-i principiul imediat (ill limp ce dorneniul lor se extinde mult rnai departe), totusi, dad. le replasarn in ansambLuL Existenjei universale ele apartin aceleiasi trepte a Existentei, in care e siruata intreaga stare umaria. Aceeasi remarca se impune cand spunem ca manifestarea subtila produce rnanifestarea grosiera: ca sa fie riguros exact, trebuie sa aducem, cu privire la prima, restricjia pe care am irnpus-o mai sus, caci nu se pot stabili aceleasi raporturi pentru alte stari tot individuale, dar nu umane si absolut diferite prin conditiile lor (in afara de prezenta formei), stari pe care suntem obligati sa le plasam in rnanifestarile subtile, asa cum am mai explicat, de indata ce Iuarn individualitatea umaria ca terrnen de comparatie, a§a cum trebuie sa facem inevitabil. dandu-ne searna eli aceasta stare

60

Ill! estc in realitatc, nici rnai mult, niei rnai putin, decal 0 ,1,lre oarecare,

o ultima observatie este necesara: cand vorbim despre ordinea dezvoltarii posibilitatilor de manifestare sau de 0 ordine in care trebuie enumerate elementele corespunzand ,"\numitoT faze din aceasta dezvoltare, trebuie sa precizarn ell grija ca 0 asemenea ordine nu implica decat 0 suecesiune pur Iogica, traducand, de altfel, 0 inlantuire onto log idi. ~ala, neputand fi yorba aici de nici 0 succesiune temporals, lntr~ldcyar, dezvoltarea in timp nu corespunde decat unei conditii ~pceiaLe de existenta, care cste una din acelea care definesc riorneniul in care sc aOa ~i starea umana: exista 0 infmitate de alte moduri de dezvoliare, la fel de posibile §i cuprinse ill man ifestare a universala. Individualitatea umana nu poate deci fi situata temporal in raport cu alte stan ate fiintei pentm ca acestea, la modul general, sunt exrra-ternporale, chiar dad este yorba de stari apartinand tot manifestarii Iormale. Putem adaug a ca. anumite extensii ale indi vidualitatii urnane, in afara modalitatii sale corporale, scapa timpului, fara sa se poata sustrage altar conditii generale ale starii de care apartine aceasta individualitate, in asa feL incat acestea se constiruie cu adevarat dear in simple prelungiri ale aceleiasi stari; vom avea ocazia, flli"a indoiala, sa explicam, cum asemenea prelungiri pot fi atinse prin supresiunea uneia sau alteia dintre conditiile al carer ansamblu complet defineste modul corporal. Dad e asa, 11l\eLegem, cu atilt rnai mull, 'ca nu poate fi yorba de interventia condijiei ternporale in ceea ce nu mai apartine accleiasi stari si, In consecinja, nici In raporturile starii umane intcgrale cu alte stari: si, intr-un ternei ~i mai putemic, conditia temporala nu poate inrerveni cand e yorba de un principiu comun tuturor starilor de manifestare sau de un element care, chiar manifestat fiind, cste superior oricarei rnanifestari formale, cum este eel pe care l-am abordat intai.

61

Copilo/ui VII

Buddhi sau Intelectul superior

Prima treapta a rnanifestarii lui Alma, intelegand aceasta expresie in sensul pe care l-am precizat ill eapitolul , precedent, este inteleetul superior (Buddhii care, ~,~a cum am vazut mai sus, se mai numeste mahat sau marele principiu": estc al doilea din cele douazeci ~i cinci .?C principii din Sdnkhya, deci prima dintre wate. pro~uqLlle ' lui Prakriti. Acest principiu rnai este 'inca de ordin universal, pentru ca este informal; totusi, nu. trcbuie sa uitarn, ca ,c,l apartine deja manifestarii ~i de accea pro~eda d.lfi Praknf~, cac i orice manifestare , pe once treapta ar fi abordaia, presupune ne ap arat ce i doi tcrmeni cor e l at ivi ~.i complementari Purusha ~i Prakriti. "esenta" ~i "substant.a. Nu este mal putin adcvarat ca Bllddhi depa~qt~ d~o~enL~l: nu numai al individualitatii umane, ci al oncarci stan individualc, oricare ar fi ea, ceea ce justifies dcnumirea d~ Wallar ea nu cste niciodata individualizata in realitate ~L

j , ~

numai in siadiul urmator vorn gasi [ndividualitatea efectuata,

po se dand a coristiinta particulara (sau mai degraba "particularista") a "eului", ... ~

Buddhi, considerata In raport cu individualitatca umaria sau cu orice alta stare individuala, ii este principiu imediar, dar transcendent, cum, din punct de vederc al Existentei universale, man ifes tare a inforrnala este fal£! de manifesrare<:

Iormala; ca este In acelasi tirnp ceca ce sc poate n.u~l~ expresia personalitatii ill manifcstare, dcci cee~ cc u,nlflca fiin]a prin multiplicitatea nesfarsita a st~rilor sale individuale

62

(~tarca umaria, In toara extensia sa, nefiind decat una din accste stari printre altele). Cu alte cu vinte, dad privirn "Sinele" (Arma) sau personalitatea ca pe Soarele spiritual', straiucind in centrul fiintei totale, Buddhi va fi raza ernanata direct de la So are, ilurninand starea individuala, In mtegralitarea ei, pe care ° avem de abordat in mod special, lcgand-o ill acelasi limp, de celelalte stan individuate ale .iceleiasi fiinte sau, la un mod ~i mai general chiar, de toate startle manifestate (individuaie §i non-individuate) si, dincolo de aces tea, chiar de centro insusi, E bine, de altfel, sa notam, fara sa insistam prea mult pentru a nu ne departa de firul cxpunerii noastre, ca, ill rerneiul unitalii fundamentale a tiintei in toate stante ei, trebuie sa consideram centrul fiecarei ~[ari, 'in care se proiecteaza aceasta raz a spiritual a, identificata virtual daca nu chiar efecti v, eu centrul fiintei totale: iara de ce 0 stare oarecare, starea umaria, ca §i toate celelalte. pot fi luate ca baza pentru realizarea "Identitatii Supreme", In acest sens ~i in virtutea acestei identificiiri, putern spune, a~a cum am mai facut-o, ca Purusha insusi .,alii§luie~te in centro] individualitatii umane, adicil in punctul unde intersectia razelor spirituale cu dorneniul posibilitatilor vitale determina "sufletul viu" (jivatma)2.

Pe de alta parte, Buddhi, ca tot ceea ce provine din dezvoltarile potentialiratilor lui Prakriti, participa eu trei guna; iati1 de ce, abordata sub raportul cunoasterii distinctive

1 in ceea ce priveste sensul pe care e bine sa-I dam acestei expresii , "acem trirnirerea Ia observatia pe care am facut-o eu pn vire la "Spiritul Urllversal".

2 Este evidenr ca dorim sa vorbim aici, nu de un punct maternatic, II de eeea ce s-ar putea numi analogic un punct metafizic, fara rotusi ,d () asemenea expresie ~a evoce ideea de monads leibniziana, pentru ~~ Ilvalma nu este dedit 0 rnanifesrare particulara ~i conungenta a lui AlIna, exisrenta sa separara fiind iluzorie, Sirnbohsrnul geometric la c';ne ne referim va fi de altfel cxpus Intr-un alt studiu, eu tuate ~~~\'ol(arile <:amra le poate da nastere.

63

(Vijno}l{J), ca estc eo~cep~~a ': ~e~n a,ra ~l, Am, ,~~d inea Existenjei universale, e identificata divinei Tnmuftl. Maha~ devine distinct conceput ca trei Zei (in sensul cclor trei aspecte ale Lurnii inteligibile, caci aceasta este ~em,nifiea!ia cuvanrului sanskrit Deva, nu in sine, ci sub cele trer aspccte principale ale sale de Brahm_a pent~u care, ~uv~t,uL "zeu" este, de altfel, echivalentul etimologic exact) , pnn influenta celor trei guna, fiind 0 singura manife~lare (rnurti) in tre~ Zei. In Universal, el este Divinitatea (Ishwara Wlshl1l1.,~l Shiva, constituind-o pe Trimiuti sau "tripla manifestare ); dar. abordata distributiv, sub aspcctul, de altfel pur contingent, al "separativitatii", el apart~n~ (fara sa Foata fi el insusi individualizat) fiinteior mdlv1duaie. (~arora,l: comun ica pos i bi! ita tea p articip am la atn?ut~l~ d I V me, ,a~lc~ , la insa~i natura Fiintei universale, pnnclp',u al ~n~a,r~1 existente'". E usor de v~zut ca Buddhi e eonslder~ta aici ill raporturile sale respective eu primii doi din ,:e~ Ir:, Pun~sha despre care se vorbeste in Bhaga~'ad-Glf~: In o~~,mea "macrocosmica", intr-adevar, eel desemnat ca imuabil este is» .... ata eel caruia Trimurti ii este expresia in modul rnanjfes tat (este vorba, bineln\eles, de manifestarea, informala, caci nu cxista aiel nimic individual); ~i se spune ca celalalt "estc imparti; intre toate fiintelc". in ordinea "microcosmidi", Buddhi poate fi abordata In raport cu personalitatea (Alma) ~i 'in rap~rt eu '~sufletul viu' (jfv(jl~a), acesta din urrna nefiind, de altfel, decal reflexul personal!

I Daca sc da acestui cuvant "Leu" scnsul pc care l-a luat ulterio In limbile occidentale, pluralul ar fi un non-sens, atat din punc! • ' vederc hindus, cat ~i din punct de vcdere iudeo-cresrin ~l islamic, cact

, I cum am rernarcat si mai sus nu _\-iU putea aplica atun

accsr cuvan . " •

decal lui Ishwara excluvrv, in indivlI.ibil<l sa urutare, care este cea

Fiin\t~i Universale, oricarc ar fi mllhiphcimea aspcctelor care pOI

abordate ca sccundarc -

2 Matsya-Purana. - Sa rernarcam d Buddhi me legi'ilura ell Logos

n i e x an d ri n.

in stares individuala umaria, reflex care n-ar putea exista ,kcal prin intennediul lui Buddhi: sa nc reamintim aici .irnbolul soarclu i ~i al irnaginii sale reflectate in apa; R uddhi ,;o-.te, am mal spus-o, raza care detcrrnina formarea acestei Il1lagini, legand-o, in acelasi limp, de sursa lurninoasa.

In virtutea acestui dublu raport pe care l-am indicat ~i d ac e s tu i rol de interrncdiar intre person alit ate ~i individualitate, se po ate, eu tot ceea ec este fatalmente uiadecvat in aces! fel de a vorhi, sa privim intelectul trecand de la starca de puterc universala la starea individualizata, felr:1 sa incetezc sa fie ceca ce este si numai prin interscctia L'U dorneniul special al anumiror conditii de existenta, prin ",re sc dcfineste individualitatea Iuata in discutie; ~i acesta produce atunci, ca rezultania a acestei intersectii, constiirua individuala (ahal1kdra), implicata In "sufletul viu" (jivatma) c.iruia Ii cstc inerenta, A~a cum am mal afirmat. accasta L'on~tiinla, £II trcilea principiu din Shdnkhya da nastere notiunii dc "eu" taham, de un de nurnele de ahankara, I itcralmente "ceca ce face cui"), caci are drept functie proprie de a prescrie convingerea individuala (l1bhimal1a). adica notiunea ca "eu sunt" continut in obiecte, in obiectele externe (htihya) ~i interne tabhyantaras care sunt rcspectiv obiectele perceptiei ipratyakshu'i ~i ale conternplarii (dhyQlla); unsarnblul acestor obiecte esre denurnit prin termenul idam, "acesta", cand este conceput in opozitie cu aham sau "cur', opozitie Ioarte relative, de altfel, §i foarte diferita de aceea pC' care filosofii rnoderni pretind s-o stabilcasa intre "subiect" ~I "obiect" sau intre "spirit" ~i "Iucruri", Astfel, constiirua individualii proce da imcdiar, dar eu titlul de simpla tuodalitate "conditionala", din prineipiul intelectual §i la randul ei produce toate celelalte principii sau clemente -pcciale ale individualitatii umane, de care ne vom oeupa i medial.

65

Capitolul vtu

Manas sau simtul intern;

Cele zece virtuti externe de senzatie §i de actiune

Dupa constiinta individuala (ahnnkara), enurner acelor tattwa din Stmkhya comporta, In acelasi grup "productii productive", cinci tanmiitra, 'determin elernentare subtile, deci necorporabile ~i nc-p exterior care, sunt, in mod direct, principiile respective celor cinci bhiita sau elemente eorporaJe ~i sensibile si c

I~i au exprcsia lor definita chiar ill conditiilc ex' individuale pe treapta pe care se situcazii starea uman Cuvantul tdnmatra inseamna literal mente 0 "delimitate (moira, masura, determinare), delirnitand domeniul pro al unei anumite caliUiti (tad sau tat, pronume neutru

"acesta", luat aici In sensul de "quiditate", preeum ara .

dhat' in Exisrenja universala: dar nu e locul aici sa . ill dezvoltari mai ample asupra acestui punct. Yom numai ca cele cinci tanmatra sunt descmnate in mod UUl')lIIW~ prin nume de calitate sensibila; auditi va sau sonora snaoaas, tangibila tsparshai. vizibila (rupa, cu dublu sens de ~i culoare), sapida (rasa), olfactiva (gandha); dar calitati nu pot fi abordate aici decat In stare princip inrr-un anumit fel, ~i "ne-dezvoltate" pentru ca numai bhutha se pot rnanifesta efectiv in ordine sensibila; ~i de la tanmdtra la bhuta este, dupa nivelul sau relativ, an raportului de la "esenta" la "substanta", In asa fel

I Aici e loeul sa rernarcam eli aceste cuvinte tat §i dhfll sum identice ~i se afla, la Iel, ca in englezul that care are acelasi sens.

66

plltem numi pe drept cuv ant tanmiitr a ca "e sente e kmentare" 1.

Cele cinci bhuta sunt, in ordinea productiei sau a munifestarii lor, ordine corespunzand celei care a fost lodicata pentru tanmatra, pentru ca fiecarui element 'ii apaJ1ine la propriu 0 calitate sensibila, Eterul (Aksha), Aerul (V{IYU), Focul (Tejas), Apa (Ap) ~i Pamanrul (Prithwi sau Prithiv) din aceasta din urma se forrneaza orice manifestare grosiera sau corporala,

Intre tanmatra ~i bhuta, constituind eu aeestea din urma grupul de "productii improductive", exista unsprezece faculta!i distincte, la modul propriu individuale, eare proced din ahankiira ~i care, in acelasi timp, tin de cele cinci tanmiitra. Din cele unsprezece virtuti despre care am vorbit, zecc sunt externe: cinci de senzatie ~i cinci de actiune: a unsprezecea, a carei natura tine in acelasi tirnp, ~i de unele ~i de altele, este sirntul intern sau virtutea rnentala (manas), unita d irect eu constiinta (aha nkarai', La acest manas trebuie rapcrtata gandirea individuaia care este de ordin formal (includem aid ratiunea, memoria ~i imaginatiaj ' §i care nu este in nici un fel inerenta intelectului transcendent (Buddhii, ale carui atribute sunt esentialmente informale. Notam eu acest prilej ca ~i ia Aristotel, intelectul pur este de ordin transcendent ~i are drept obiect propriu cunoasterea principiilor universale; aceasta cunoastere, care nu are nirnic

I lntr-un sens foane apropiat de aceasta consideratie cu privire la ranmdtra, Fabre d 'Oli vet in interpretarea Genezei, (La Langue he hraique re.srituee ). intrebuinteaza expresia "elementizarea inreligibila".

2 Cu privire la producua acesror diverse principii. abordate din ounct de vedere "rnacrocosrnic", cf. Manava-Dhanna-Sh.a~tra (Legea lUI Manu), Adhyaya 1, shlokas 14-20.

" in felul acesta, fMa Indoiala, trebuie sa intelegern ccea ce spune Aristotel ca "ornul" (in cali tate de individ) nu gande§te niciodata "rara unagini", adica rfu"l\ forme.

67

discursiv se obtine direct ~i imediat prin iruuitia intcl care, 0 spunem peruru a evita oricc confuzie, BU are comun cu pretinsa "intuitie", de ordin nurnai scnzitiv vital, jucand un ro l atat de mare in te or iilc , cl antimetafizice, ale anurnitor filosofi contcrnporani.

Cat despre dezvoltarea diferitelor virtuti ale omu1 individual, nu avern dedit sareproducem ceeea ce ne inv Brahma-Sutra cu privire la aceasia chestiune: "Intelectu simtul intern, la fel ca ~i virtutile de senzatie ~i actiunc, dezvolta (in manifestare) si sc resorb (In nc-manifest intr-o ordine asemanatoare (dar, penrru resorbtie, in sen invers al dezvoltarii)' , ordine care este lntotdcauna cea elementelor din care aceste virtuti proced cand CSLe des pre constituirea lor' (cu exceptia intelcctului care dczvolta In ordinea informala, prcalabila oricarui formal sau propriu individual), In ceea ee-l priveste Purusha (sau Atma), ernanatia sa (abordata ca a unei fiinte) nu estc a nastere (nici chiar ill acceptia rnai exrinsa a acesrui cuvant)', nici 0 producjie (determin un punct de plecare pentru existenja sa efectiva, asa cum 'intampla pentru tot ceca ee provine de la Prakritit. Nu i poate, intr-adevar irnpune niei 0 limitate (printr-o condi particulara de exisrenta), caci fiind identificat cu Supremu Brahma, el participa cu escrua lui infinita (irnplicand poses

I Rearnrntun cii nu C yorba ill nici un rei de 0 ordine de succesiunc temporal

2. Poarc fi verba aici. in acelasi IIlIIp. de (arlrn~lr~ ~, de bhuta, L1upa ell indriya este "hnr<iala in xrarc ~uhtila sau in stare groxiera ddd e 0 virtute sau organ.

3 Se por, intr-adevar. nurni "nastere" ~, "moarre ' lnceputui }' ~far~i(ul un CICItI o.trecare , adlt~ a exixterue, in "rice stare de manifestarc. ~i nil numai xrarea umaria; a~a cum voru expl.ca rnai depane, trccerea de la 0 'tare la alia in acela~i limp 0 moane ~, 0 nastcre, d\Jp5 (Urn e abordara in raport ell -rarea.

4 Cuvflnrul "'e,enW', d~d este "plical a~lld analogic, HUIII"i e,IC in ruci Iel corclativul "subsraruei": de altfel, eel care are lin corelarrv nu poare Ii infini L. rei, cuvantul "natura" aplicat Fiintei umver-ale ~l chiar dincolo de F,in!ii. i~i pierde compler scnsul propnu }i etimologrc. don princm, ideri de "del eriire' care 0 Implied natura

68

.:Ifihutelor divine, eel putin la modul virtual, ~i chiar la 1l1odul actual, 'in rnasura in care aceasta participare se rcalizeaza efectiv prin "Identitatea Suprema", fara sa mai unintirn de ceea ce se afla dincolo de orice atribute, pentru c':1 aici este yorba de Supremul Brahma ea nirguna §i nu J1LlDlai de Brahma ca saguna, adica de Lshwara', EI este :tdiv, dar numai in principiu (deci non-actionant)', caci .leti vitatea ikartritwai nu-i este esentiala §i inerenta, ci doar .ontingcnta §i eventuala (relative dear la starile sale de manifestare). Asemenea tamplarului, manuind toporisca ~i celclalte unelte, pe care Ie pune apoi deoparte, pcntru a se bucura de liniste ~i rcpaus, Alma unit eu propriile lui lmlrumcntc (prin intermediul carora virtujile sale principale <e cxprima ~j sc dezvolta in fiecare din startle sale de manifestare, nefiind, astfel, altceva dedit aceste virtuti manifesrate eu organele lor respective) estc aetiv (cu ioate ::-:1 acti vitatea nu-i afecteaza natura intima), dar pe care, parasindu-le, apoi, se bucura de odihna §i linistea (in non.ictiune) din care, de fapt, nici n-a iesit niciodatii'.

«Diversele virtuti de senzajie si actiune (desernnate prin termenul prdna in acceptiunea lui secundara) sunt in numar de unsprezece: cinci de scnzatie tbuddhlrtdriya sau ,'!I/illelldriyu, mijIoaee sau instrumente de cunoastere in domeniul lor particular), cinci de actiune (karmendriyas ~i ,il11\ul intern tmonasv. Acolo unde un nurnar rnai mare -: tre isprczece) cste specificat, termenul indriya este imrebuintat In sensu! lui eel mai larg si rnai cuprinzator,

1 Poscdarea arriburelor divine se nurneste in sanskrita aishwarya, "d ~I cum ar f 0 veritabila "conaturahtate" cu l~hwan!.

2 Arisrotel a avut dreptaie sa insiste asupra acestui punct, ca rnotorul .-., 'In al iuturor lucrurilor (sau pnncipiul mrscarii: trebuie sa fie el insu~i urobrl ceea ce e toruna cu a spune, cu alre cuvinte, cA principiul oncarei _:';I uni trebuie S11 fie "non-actionaru".

_, Brahrna-Sutra, Adhyaya 2, Pada 3, siurele de la 15 la 17 ~l de la ,~ la 40.

6tJ

distingand in manus, In termenul pluralitatii funqiilor s intelectul (nu in sine ~i In ordine transcendenta, ci c . deterrninare particulars in raport cu individul), consrii individuals (ahankiira, de care manns nu poate fi despartit si sensu I intern propriu-zis (ceea ce filosofii; scolastici I numesc "sensorium cornune"). Acolo unde se rnentio un numar mai mie (de obicei, sapte), acelasi tennen intrebuintat intr-o acceptiune mai restransa: astfel, vorbeste despre sapte organe senzirive, relative la doi doua urechi, doua nari, la gunl sau Ia lirnba (in asa incat, in acest caz, cste yorba de sapte deschideri sau ale capului). Cele unsprezece facultau mai sus rnentionate, ' desi desemnate in ansarnblul lor prin cuvantul pdina) nu sunt (cum vor fi cele cinci vtiyu, despre care vom vorbi rnai departe) simple rnodificari ale lui Mukhya-prana sau actul vital principal (respiratia cu asirnilarea care rezulta din ea), ci principii distincte (din punctul de vedere special al individualitatii umane))>I.

Termenul prima, in acceptiunea lui obisnuita, insearnna la propriu "suflu vital"; dar, in anumite tcxte vedice, ceea ce este astfel desemnat se identifica, in sens universal, in principiu, cu Brahma chiar, cum se spune ca, in sornnul pro fund (sushupti), to ate facultiitile se resorb in prima, caci "in limp ce un om doanne f.ha sa visese, principiul lui spiritual (Alma abordat in raport cu el insusi) este una cu Brahma" 1, aceasta stare fiind dincolo de orice distincjie, cu adevarat, supra-individuals: iala de ce cuvantul ' "swapiti"; "el doarme" este interprtat prin .Hvam apito bhavati, He! este intrat in propriul sau Sine" -\

1 Brahrna-Sutra, Adhyaya 2. Pada 4, sutrele de 1<1 1 la 7_

2 Comentariul lui Shankariichiirya despre Brahma-Sutra, Adhyaya ,1, Pada 2, surra 7.

J Chhandogya Upanishad, Prapathaka 6, Khanda 8. shruti L - Se intelege de la sine eli esre verba de 0 imerpretare prin procedeele "Irukta ~i nu de 0 derivatie etirnologica,

70

In ceea ce priveste cuvantul indriya, el semnifica 1a f,,-opriu "putere", sensul prirnar a1 cu vantului "virtu~e"; _dar, pllJ1 extensie, semnificatia lui, asa cum am ~mal ararat, '_'L1prinde, in acelasi timp; virtutea ~l organul sau corporal, Ii caror ansamblu constituie un instrument, fie de cunoastere :huddhi sexx jnana, acesti terrneni fiind luati in acceptiunea i0r cea mai larga), fie de actiune (karma), desernnate astfel r-un unul ~i acelasi cuvant. Cele cinci instrumente de senzatie -unt: ureehile sau auzul (shrotrai, pielea sau pipaitul (Mach), ochii sau vederca (chakshusi, limba sau gusrul (rasanay. nasul sau mirosul (ghriina), fiind astfel enumerate ill ordinea .lezvoltarii sirnturilor, care este eel al elernentelor (bhUta) ~orespunzatoarc; dar, pentru a expune in detaliu a<.:~a_~ta corespondenta, ar fi necesar sa tratarn complet conditiile exisrentei corporale, ceca ce nu putem sa facem aici, Ce~e c inc i instrurnente de actiune sunt: organele de excreue '1){.lyU), organele generatoare (upasthai, mainile (piil~i~: picioarele (pada) si, in sfarsit, vocea sau organ.ul v~rbrrll (\ cich)', enumerat al zecelea. Manas trebuie sa fie pnvit c:

Jl unsprezecelea, cuprinzand prin chiar n~tur~ sa ? dubl.a functie, servind In acelasi limp de senzaue ~l acuune §l, prm urmare, participand la proprietatile unora ~i ~~t?ra pe ~ arc Ie centralizeaza intr-un anumit fcl, in el inSU~I".

Dupa Sankhya. aceste virtuti, eu organcle respective, <unt, distingand trei principii In manas, ccle treisprezece instrumente ale cunoasterii in domeniul individualitatii umane (actiunea nu are sfar§it in sine, ci nurnai in raport cu .idcvarata cunoastere): trci interne §j zece externe, comparate ell trci sentinele la zece porti '(caracrerut constient fiind merent primelor, dar nu §i urmatoarele, in masura in care -unt abordate distinci.) Un simt corporal perccpc, si un organ le actiune executa (unul fiind intr-un feJ 0 "intrare", celalalt,

: Cuvantul vach este identic cuvantului latin \'O~_

2 t\1anawa· Dharrna-Shastra, Adhyaya, shloka de In 89 la ')2_

71

o "iesire": exista aici doua faze succesive §i cornplemen din care prima este a miscare centripeta, a doua 0 . centrifug a): intre ce le doua, simtul intern tmanas exarnineaza; constiinja iahankdray face actiunea individu adica asirnileaza perceptia eului, din care ea face acum eli titlu de rnodificare secundara; ~i, in sfarsit, intelectul (Buddhi) transpune in Universal datele virtutilor

72

Capitotul Is

inveli~urile "Sinelui"

Cele cinci vayu sau functii vitale

Purusha sau Alma, manifestandu-se ca jfvafma in forma vie a fiinte] individuale, este reprezentat, conform i'ManTei, Irnbracar intr-o serie de "invelisuri" (kosha) sau "vehicule " succesive, marcand tot atate a faze ale man ifesrari i sale ~i care ar fi cornplet eronat sa Ie asimilam "corpurilor", pentru ca nurnai ultima faza este de ordin corporal. Trebuie sa notarn, de altfel, ca nu se poate spune despre Alma ca ar fi continue intr-un invelis sau altul, pentru \.'iI, prin chiar natura lui, nu este susceptibil de nici 0 Iirnitare ~i niei 0 stare de rnanifestare nu-l poate conditiona in vreun fcl'.

Primul inveli§ (anandamaya-kosha), particula maya scrnnificand "care este facut" sau "care consta in", precizand cu vantul caruia Ii este alipit) reprezirua ansamblul tuturor posibilitatilor de rnanifestare pe care le comports Alma in sme, in "pennanenta sa actualitan-", in stare principiala ~i nediferenriaUi. Inveli§ul este "facut din Beatitudine" (Allollda) pentru ca "Sinele", in accasta stare primordial a, ~e bucura de plenitudinea propriei sale fiinte, ~i nu este eu n irnic distinct de "Sine"; acest inveli~ este superior exisrentei ('ondi{ionate, pe care 0 presupune, situandu-se pe treapta Fiin\ei pure: iata de ce este considerat ca fiind caracteristic

I in Taittiriya Upanishad, Valli 2. Anuvaka 8, shruti I, §i Valli 3, AI!LIVilka 10, shruti 5, denumirile dlferirelor invelisun sunt raportate d,) eel la "Sine", dupa cum este abordar eu privire la curare sau cutare 'l:lre de rnanifestare.

73

lui Ishwara': Ne aflam aici in ordinea informala; cand este abordat In raport eu manifest area formala ~i masura in care principiul acesteia se afla continut in putem spune ca este yorba despre forma principiala s cauzala (karana-sharfra). cea prin care se va manifesta actualiza forma ill stadiile urmatoare,

Al doilea invelis (vijnr1l1amaya-kosha) este format Lumina (in sens inteligibil) direct reflectat de Constiin] integrala ~i universala Uarutna, particula vi implicand distinctiv)"; el este compus din cinci "esente e (tanmdtrat, "conceptibile", dar nu "perceptibile", in lor subtila: acest invelis consta in jonctiunea intelectul superior tBuddhi) cu virtutile principialc de percept procedand respectiv din cele cinci tanmdtra si a c dezvoltare exterioara va eonstitui cele cinci sirnturi individualitatea corporala'. AI treilea invelis (manama kosha), 1n care simtul intern (manas) este uniteu precedentur

1 in (imp ce aile denumiri (ale celor patru invelisuri IIrrn!lrm .. ''''' caracterizeaza Jivatma, anandamaya con vine. nu numai lui lshw dar, prin transpozitie, ~i lui Pararnatma sau chiar Supremului B iata de ce se spune in Taittiriya Upanishad, Valli 2, Anuvaka 5,

1: "Diferit de eel care consta in cunoasterea distinctiva (vijnan este celalalt Sine interior (anyu'ntara Alma) care consta 'in Beatit (anandamaya)". - Cf. Brahma-Surra, Adhyaya I; Pada I, sutrele de

12 la 19.

2 Cuvantul sanskrit Jnana este identic cuvantului grec prin radac lui care este de asemenea ~i radiicina cuvantului "cunoastere" (de co-gnoscere), ~i care exprima 0 idee de "producers" sau de pentru d fiinla "divina" ceca ce cunoasre ~i se realizeaza ea

prin aceasta cunoastere,

3 incepand eu acest al trcilea invelis se poate aplica 13 propriu tennenul sharlra, rnai ales daca se da acestui cuvant, in prin metodele lui Nirukta, sernrnficatia de "dependent de cele (principii)" adica de Buddhi sau de ahankara care deriva din el d

~i care este ~i primul principiu de ordin individual) ~i al celor ranrnatra (Manava-Dharrna-Shastra, Adhyaya I, shloka 17),

74

invelis, implica in mod special constiinja mentala' sau virtutea ganditoare, dupa cum am spus mai sus, este de ()r~in e,xclusiv individual si formal ~i dezvoltarea lui procede 13. Ira~lC~e~ la modul reflectat a intelectului superior intr-o stare individuals deterrninata, care este aid starea umaria. AI patrulea Lnvelj~ (pranamaya koshay cuprinde virtutile care proced de la "suflul vital" (prana), adica pe cele cinci vdyu (mo.daliti'iti ale priineis, precum ~i virtute a de senzatie "I de acpune (acestea din urma existand deja Ia modul :.rincipia~ §i,~~1e ?oU<l invefisuri precedente, ca virtuti pur

conceptive ,tn timp ce, pe de alta parte, nu se poate vorbi despre niei un fel de actiune sau perceptie exterioara). Ansarnblul acestor trei in veli~uri tvijruinamaya, manomaya ~i prdnamayay constituie forma subtila tsukshma-shartra sau linga-shariras, in opozitie eu forma grosiera §i corporala ( sthula-sharirav; regasim aici distinctia eelor doua mod uri de rnanifestare despre care am vorbit in rnai multe rand uri.

CeLe cinei functii sau actiuni vitale se nurnesc vayu, cu toate tii nu sunt propriu-zis aer sau vant (acesta este intr-adevar, sensul general al cuvantului vayu sau VQ(~ derivat de la radacina verbals va a merge, a se misca, caracterizand in mod obisnuit elernentul aer, printre ale carui proprietat: se nUill3.ra ~i mobilitatea2; eu atat mai mull eu -:al acestea se refera la starea subtiHi ~i nu la starea corporala; d~r de sunt, asa cum am mai spus, modalitati ale "suflului vital" (prana sau, mal general, anat' considerat in principal

I No i in\degem prin aceasrs e xprcsie ce va rn ai mult ca d:rerminare ~i con~liin\;l individuals pur ~i simplu; ~-ar putea s~une ca este rezultanta unirii lui manas cu ahankara,

3 Am purea sa ne raportarn aici la ceea ce am SplJS rnai sus, inrr-o 'IOta precederna, cu privire la diferitele aplicatii ale cuvantului ebraic Ruahh care corespunde destul de exact sanskrirului vavu,

J Ractacina an se regase~te ell aceeasi semnificali~ in cuvantul glc~ ~'sutlu" sau "vant" ~i 'in latinul anima, "suflet", al caru: sens propriu ,I pnmitiv este exact acela de "suflu vital",

75

in raporturile sale cu respiratia constituita din: 1. aspiratia, adica respiratia considerata ca ascendenia Ul faza initiala (prima in sensu} eel mai strict al cuvantului), atragand elernentele mca neindividualizate ale ambiantei cosmice pentru a Le face sa participe la constiinta individuala prin asimilare; 2. inspiratia considerata ca descendenta intr-o faza urmatoare (apCina) ~i prin care aceste eLemente patrund in individualitate: 3. 0 faza intermediara intre ceie doua precedente (vyiina), constand, pc de 0 parte, in ansamblul actiunilor si reactiunilor reciprocc care se produc in contactul dintre individ ~i elernentele amniente, iar, pe de alta parte, in diversele miscari vitale care rezulta de aici si al carer corespondent "in organismul corporal este circulatia sanguina; 4. expiratia (udana) care proiecteaza suflul, transformandu-l, dincolo de limitele individualitatii restranse (adica redusa la modalitatile obisnuit dezvoltate Ia toti oamenii), in domeniul posibilitatilor individualitatii extinse, In integralitatea ei': 5. digestia sau asirnilarea substaruiala intima (samanai prin care elernentele absorbite devin parte, integranta a individualitatii". Trebuie sa specificam IJLIIU'.,uv ca nu este yorba despre 0 sirnpla operatic a unuia sau mai multor organe corporale; este usor sa ne dam seama, adevar, di toate acestea nu trebuie mtelese numai ca func fiziologice analogic corespondente, ci ca 0 asimilare in sensul eel rnai larg al cuvantului.

Forma corporal a sau grosiera (sthula-sharirat este cincilea §i ultimul invelis, eel care corespunde, pentru umana, modului de manifestare eel mai exterior; es

I Sa observam d a "expira" inseamna, In acelasi tirnp, "a respin suflul" (in respiratie) ~i a "rnuri" (in privinta paqii corporate individualitatii urnane); aceste doua sensuri sun! ~i unul ~i altul legaturi! eu udana (despre care vorbim aici),

2 Brahma-Sfltra, Adhyaya 2, Pada 4. sGtrele de la 8 la 13 .. Cf ..

Cnhandogya Upanishad, Prapathaka 5, Khanda de la 19 la 23; Upanishad, Prapathaka 2. shruri 6.

76

mvelisul alimentar iannamaya-koshay, cornpus din cinci elemente sensibile (bhura) pe baza carora se constiruie wale corpurile, Acest LnveIi~ asimileaza elementele combinate primite din hrana (anna, cuvant derivat de Ia forma verbal a ad, a manca'), secretand partile cele mai fine, care raman in ~ircul~!ia organics ~i excretand sau respingand pe cele mal grosiere, cu exccpjia celor care se depun in oase, Ca rezultat al accstei asimilari, substantele pamamoase devin carne; . sub~st.antele apoase sange; substantele apartinand fccului, grasune, maduva spinarii §i sistem nervos (materia Iosforee); exista substante corporale ill care materia unui clement sau a alruia predornina, cu toatc ca acesrea sunt formate prin unirea eelor cine i e lernente-.

Orice fiin!a org anizata, sala~lujnd intr-o forma corporala, poseda, pc 0 treapta mai mult sau rnai pujin completa de dezvoltare, unsprezece virtuti individuale despre care am vorbit mai inainte ~i, asa cum am vazut, aceste virtuti se manifests in forma fiintei prin intermediul a unsprezece organe corespunzatoare (a vaya va), denumire aplicata, de altfel, §i in starea subtila, dar numai prin analogie ell starea grosiera .. Distingem dupa Shankaracharya", trei clase de fiintc organizatc, conform modului de reproducerc: l. viviparele (jfl1uja), yoni]a sau ~i jartiyuja, ca omul §i ll~amiferele; 2. oviparele (iindaja), ca pasarile, rcptilele, pesrii ~.l insectele; 3. gerrniniparele tudbhijjai in care intra

. I Aceasta radikinii este cea a larinului edere ~i, eLI (Date ca mal aneratil, a englezului eat ~i germanului essen.

_ 2 Brahma-Su~ra, Adhyaya 2, Pada 4, sutra 21. . Cf Chhandogya Lpanishad, Prapathaka 6. Khanda 5, shruti de la I la J.

_. :1 Comenrariu eu privire la Brahma-Sfltra, Adhyaya ], Pada I, -utrele de la 20 la 2 L - Cf. Chhandogya Upanishad. Prapaehaka 6, Khanda J. shrun I; Aitaraya Upanishad. Khanda 6, shruri 3. Aces! dtn urma text. in afara de eels (rei clase de fiinte vii care sum enumerate )1 de altele. mentioneaza ~i 0 a patra, aceca a fiinielor nascure din caldura urneda (swedaja): dar ea poare fj legalii de clava gerrniniparelor.

77

animalele infcrioare ~i vegctalele, primele mobile, nasc ill general In apa, cele din urma, fixate, nascute in obisnuit din pamant: torusi, dupa anumite pasaje din Ve hrana (anna), adica vegeialul (oshadhi), procede tot apa, caci ploaia (varsha) fertilizeaza pamantul1,

I A se vedea, de asernenea, Chhandogya Upanishad, 1, Khanda I, shruti 2: vegeralele SUn! esenta (rasa) apei: Prap 5, Khanda 6, shruti 2 ~i Praparhaka 7, Khanda 4, shruti 2: anna prov sau precede din varsha. - Cuvantul rasa inseamna literalmerne "se ~i am YUUI mai sus cll insearnna si "gust" sau "savoare": de altfel §i franceza, cuvintele "seva" (seve) §i "savoare " (saveur) au acee didllcina (sap) ca ~i cuvantul "a ~1I" (savoir) (in latina sapere), temeiul analogiei care exisra intre asimilarea nutriti \,;1 in ord corporala ~i asimilarea cognitiva In ordinea mentala ~i intele Mai rrebuie 5;1 observam ell anna dcsernneaza uneori elemental ultirnul in ordinea dezvoltarii. derivand tot de la elementul apa precede, asezat imediat inaintea lui (Chhaandogya Upanishad Prapathaka 6, Khanda 2, shruti 4).

7R

Capitolul X

Unitatea ~i identitatea esentiale ale "Sinelui" in toate stiirile fiintei

Aiel, trebuie sa insistam putin asupra unui punct e~en!iaL: toate principiile sau elementele despre care am vorbit, descrise ca distincte ~i care sunt, intr-adeviir din punct de vedere individual, nu sunt totusi decat numai din acest punet de vedere, neconstituind ill realitate decat tot atatea modalitati rnanifestate ale "Spirirului Universal" (Alma). Cu alte cuv inte, cu toate ca accidentale ~i contingente, 'in masura In care sunt manifestate, aceste principii ~i elemente sunt expresia anumitor posibilitati csentiale ale lui Atma (cele care prin natura lor proprie sunt posibilitati de manifestare); ~i aceste posibilitati, In principiu, ~i ill realitatea lor profunda, nu sunt cu nimic distincte de Alma. lata de ce trebuie sa Ie consideram, in universal (si nu in raport eu alte fiinte individuale) ca fiind cniar Brahma, eel fara "dualitate" ~i 'in afara caruia nu exista nirnic, niei manifestat nici ne-manifestat, I De altfel, acest in afara caruia ar fi ceva nu poate fi infinit, Limitat chiar prin faptul ci.'i ccva e lasat pe dinafara; §i astfel Lumea, illtelegand prin acest cuvant ansarnblul rnanifestarii universale, nu se poate distinge de Brahma decat Intr-un mod iluzoriu; in timp ce, dimpotriva, Brahrna este absolut "distinct de tor ceca

I Mohyiddin ibn Arabi, In Tratatul Unita\li (Risalatul-Ahadiyah) spune in aceiasi scns: "Allah - fie laudat - este scutit de once asernanare ,'<1 ~i de oricc rivalirate, contrast sau opozitie," Exista de alrfel, ~i In aceasra privin\a, 0 perfects concordanta intre Vedanta ~i ezoterisrnul ivlarnic.

79

patrunde"', adica de Lume pentru cit nu i se pot aplica ni unul din atributele derermmanve adecvate acesteia din ~i pentru di in treagil manifestarea universala este exact

in raport cu Infinitatea Sa, Asa cum am mai rcmarcat, altfel, aceasta lipsa de reciprocitate de relatie condarnnarea categorica a "panteisrnului" ca si orice fel "imanentism"; se afirrna, de altfel, foarte limpedc Bhagavad-Gfta: "Teate fiintele sum In mine, dar eu nu in ei ... Fiinta mea suporta fiintele, ~i fira ca ea sa existe ei, prin ea exista'", Mai putern adauga ea Brahma este To absolut, chiar prin faprul ca este infinit, dar ca pc de a parte, dad. toate lucrurile sunt in Brahrna, ele nu sun Brahrna, atat cat sum abordate sub aspectul distinctiei, In calitatea lor de Iucruri relati ve ~i conditionate, existe lor ca atare nefiind decat Q iluzie fatade realitatea suprema ceea ce se spune despre lucruri §i nu se poate spune des Brahrna, nu este decat expresia relativitatii si, In ace1 tirnp, aceasta fiind iluzorie, distinctia este §i ea, pentru cit unul din termeni se aneantizeaza In fata celuilalt, nimic neputand intra in corelatie cu Infinitul, nurnai ill principiu toate lucrurile sunt Brahma, dar nurnai el constituie reali lor profunda; ceea ce nu trebuie sa pierdem din vedere daca vrem sa intelegem eeea ce urrneaza'.

I A se vedea texiul din trataiul Cunoa~rerea de Sine (Arrna-Bcdha} al lui Shan~arilcharya, care va Ii citat mai departe,

2 Bhagavad-Gtra. IX. 4 ~i 5

J Vom Lira aici un (ext laoi,\l in care se gas~,c expnrnare aceleasi idei: "Nu [ntreball daca Principiul se ana in .lCe~ta S~(I in celiHall; el exi~ta in toaie fiirnele. lata de ce i se acorda epiteiul de mare. suprem, inueg. universal, total. .. eel care a facul ca fiintele ~a fie fiinle nu poate II supus acelorasi legi ca flinlele. eel can: . a facul <:<1 roare fiill(cle ~J fie iimita(e. esre ilirnnat. inflnu., in ceca ce priveste man,feSlarea, Princrprul produce succesumea fazclor -ale, dar nu esre succesiunea (nic; irnplicat in succesiune), EI este autorulc auzelor ~i efectelor (particulare ~i . manire\te). El este auiorul condensariloqi a rbipll1lor(na~lere}i moarte, schirnbari de stare). dar nu este el insu~l condensarea sal! risrpirea, Totul precede de la el ~i <e modi fica prin ~i sub influerua 'a. EI este ir: roate fiinjele ca 0 paradigrna: dar nu esre lden(ic fiintelor, nefund nici diferenuar, nici lirnuat" (Tcho ang-rseu, capuolul XXll; traducere de P. Wieger, pp .. '<}5-Jn).

80

"Nici 0 distinctie (privind modificarile contingente, .. a distinctia agentului, a actiunii §i a scopuiui salt rezultatului Jccstei actiuni) nu invalideaza unitatea ~i identitatea esentiala J lui Brahrna, cauza (karana) §i efect (karya) I , Marea este ;1Ceea~i ea §i apele sale ~i nu e diferita de ele (ea natura), eu roate ca valurile, spuma, salturile, picaturile ~i alte rnodificari accidentale pe care le suporta aceste ape exista separat sau itnpreuna diferite unele de altele (cand sunt considerate in particular, fie sub aspectul succesi~~ii; fie sub cel. a~ ~imultaneiUi~ii, fara ea natura lor sa inceteze a mal fi acceasi)", Un erect nu este altceva (ill esenta) decal cauza sa (eu toate ca aceasta cauza e mai muIt decal efeetul); Brahma este unul (ca Fiin~a) ~i filra dualitate (ca Principiu Suprern); El insusi, nu este despartit (de nici 0 limitare) de modificarile sale (atat [annale cat ~i informale); EI este ;'\rma (in toate starile posibile) ~i Alma (in sine, in stare neconditionata) ~i El (si nimeni altul decal E1)-\ Acelasi parnant of era diamarue ~i a1te minerale pretioase .. roe~ de crista! ~i pietre fiira valoare; acelasi sol produce 0 diversitate de plante eu 0 imensa varietate de frunze, flori si fructe; aceeasi hrana este convertita ill organism in sange ~i came

I In caliraiea sa de nirguna Brahma esre karana ~i In calitate de saguna este karya; pnmul este "Supremul" sau Para-~rahma, al doilea cste "Non-Suprernul" sau Apara-Brahrna (care este Ishwara); dar nu rezulia de aici eli Brahma ar inceta sa fie "fara dualiiare" (adwaita), caci "Non-Supremul" tnsusi nu este decal iluzoriu In rnasura In care vc distinge de "Suprem", cum efectul nu este cu adevarat ~l eseruial diterrt de cauza, Sa norarn ca nu trebuie niciodata sa iraducem paraBrahrna ~l Apara-Brahma prin "Brahrna superior" ~i "Brahm~ inferior", cad aceste expresii presupun 0 cornparane sau 0 corelatie care nu e)(lsta. . .

2 Aceasta cornparatie cu marea ~i apele arata eli Brahrna este aict considerat ca Posibilitatea universals care este totalitatea absoluta a posibilitatilor paticulare,

:1 Aceasta este chiar formula "ldentitatii Supreme", sub forma cea mai clara care ar fi putut sa i se dea,

81

~i In variate excrescenp-, cum sunt parul §i unghiile, Cu laptele se covaseste spontan ~i apa mghea{il: (fara ca tree de la 0 stare la alta sa irnplice vreo schirnbare de natu tot asa Brahma se modifid in mod divers (in rnultipliojt ~.~_ infinita a manifesrani universale), fara ajutorul u instrumente sau mijloace exterioare de orice fel ar fi acesre

(~i fara ca unitatea ~i identitatea Sa sa fie afectate, deci a putea spune ca El se modifica in realitate, eu toate orice lucru nu cxista efectiv dedit ca modificare a Sa) , Astfel, paianjenuJ i~i tese panza din propria lui substan fiintele subtile imbraca diverse forme (necorporale), lotusul creste, intinzandu-s-, de la 0 balta la alta, f mijloace de locornotie, ca. Brahma ar fi indivizibil ~i Piirti (cum este eu adevarat) nu constituie 0 obiectie la ace conceptie a multiplicitap] universale in Unitatea Sa sau degraba in "non-dualuerea'' Sa); nu totalitatea Sa imuabila se modifies in aparentele Lurnii (niei vreuna

I Nu rrebuie sa uiram, penrru a rezolva aceasta aparenra dificul ca suntem aici Ioarte departe de distinctia intrc Purusha ~i Prakriri ell aee~lia, fiind deja uni\i in Fiinlll, cu am! mai mult vor Ii cuprinsi unul si celalalt 'in Supremul Brahma, de unde, dad! ne esie perrnis

ne exprirnarn astfel, se nasc cele doua _ aspecre comp!ementare principtutui, care nu sum doua aspecre decar in raport Cll obisnuita noastra concepjie pe masur,a ce se modificil este (lspecwl analog al lui Prakrui, atat timp cat lotu~i nu se rnodifica, este aspectul analog al lui Purusha: ~i vom observa cii acesta din urma raspunde mal profund ~i rnai adecvat decar celalalr la realitarea suprema In imutabilitalca sa, (Ita de ce Brahma chiar eSle Purushonama, in [imp ce Prakriti reprezinra nurnai, In rapon cu mamfestarea, pe Shakri, adica "Vointa productiva" care este la propnu "a-lot'puterea" (activuare "non·aqionanlil" in ceea ee 'privqte Principiul, devenind pasivitare in ceea ce priveste manifestarea), E bine ~~ adaugiim di nu despre "esenta" ~i "suhstanla" este yorba cand concepua este astfel transpusa dincolo de Fiinta, ci de Infinit §i Posibililate, asa cum vorn arata ell alt prilej; este ceea ce rr.iditia extrem-orientala denurneste C(I "pertectie activa" (Khien) ~i

I'afeqie pasiva" (Khucn) care coincid, de altfel, in Perleqia eu sens absolut.

82

pal1i1e sale, pentru ca nu le are, ci El insusi este abordat sub a~pectul special al distinctiei sau diferentierii, adica fie ea iaguna fie ca savishesha; si, dad poate fi abordat astfel, cste pcntru ca EI comports in Sine toate posibilitatile fara ca acestea sa fie in nici un fel paqi din el insusi)'. Diversele schimbari (de conditie ~i de mod de existents) sunt oferite aceluiasi suflet (individual) visand (~i percepand in aceasta stare obiectele interne apartinand de domeniul rnanifestarii subtile)"; diversele forme iluzorii (corespunzand diferitelor modalitati de rnanifestare formale, altele dedit manifestarile corporale) sunt invaluite de aceeasi flinta subtila fara sa-i altereze cu nimic unitatea (0 asemenea forma iluzorie, mayavi-riipa, fiind corisiderata ca pur accidentala ~i. neapartinand propriu-zis fiintei pe care 0 invesrnanta, in asa Iel incat ea trebuie privita ca ne-atinsa de aceasta rnodificare aparenta)'. Brahma este a-tot-putemie (pentru ca el contine totul in principiu), propriu oricarui act (eu

I Si pentru ezoterismul islamic, Uniiatea, considerata ca delinaroare a tuturor aspecrelor Divlnila\ii (Asrar rabbfiniyah sau "rnistere dorrnnicale"), "este suprafara re verberatoare (I Absolutului , cu nenumarare fatete care slavqte fiecare fiinta care se oglindeste direct in ca". Aceasta suprafata este, de asernenea Maya, abordata In sensu: ei eel mai Inalt, ca Shakri a lui Brahrna, adica "a-rot-purerea" Principiului Suprem. ' Tn acelasi fel, in Quabhbalah ehraica, Kether I prima din cdc zcce Sephirothe) e.~le "vesmanrul" lui Arn-Soph Ilnfinitul sau Absolutul),

2 Modificarile care se produc in vis lurnizeaza una dintre analogiilc ~ele mai frapante pe care 0 putem oferi pentru a ajuta la intelegerea rnutuplicuati, srarilor fiintei.

:\ Se poate face eu pnvire la acest puncr 0 comparatie interesanta eLI ceea ce teologii catolici, ~i mai ales sfantul Thomas d' Aquino, ne lnva\a in legatura cu invesrnantarea ingerilor; asemnanarea este cu allt rnai rernarcabila eu cat punctele de vedere sunt obligatoriu foartc diferite Reamintirn, de altfel, in trecere, ceea cc am mai avui prilejul ,5 sernnalam,c a tot ceea ce s-a zis din punet de vcedere teologie despre ingeri se po ate spune rnetafizic despre starile supenoare ale f1inlel_

83

wale di "neactionant", sau rnai degraba, chiar de U'""_'-Cl," fara organ sau instrument de acjiune: astfel, nici un mo sau scop special (cum ar fi acela al unui act individual), afara vointci Sale (care nu se distinge de a-tot-puterea Sa) nu trebuie sa fie atribuita deterrninarii UniversuLui. Nici diferentiere accidentala nu trebuie sa-i fie irnputata (ca cauze particulare), caci fiecare fiinta individuals sc mod (dezvolnndu-si posibiJitalile) conform propriei sale naturi astfel, norul de ploaie distribute ploaia cu irnpartialitate sa dea atentie rezuLtatelor specials care vor proveni din circurnsrante secundare), §i chiar aceasra ploaie fecunda sa creasca divers diferite seminje, producand 0 varierate plante, dupa specia lOT, (ill ternciul diferitelor paten!' . respectiv proprii acestor serninte', Orice atribut al unei cau prime este (In principiu) in Brahrna care (in Sine insusi)

Aceasra evt e Shak ti a Lui. despre care am vorbit in notele precedente si, de asemenea, El insusi abordar ca Posi bil irate Universala; de altfef.in sine, Shakti nu poate fi dedit un aspect al pnncipiului si, daca-o dislingem penrru a 0 studia separar nu devine decar "Marealluzie" (Maha-Moha), adica Maya in sens inferior ~i exclusiv cosmic.

2 Esre chiar ideea Dharrnei, ca 0 "conformirare cu natura esenuala a f1inlelor", aplicara ordinu rotale a existentei uni versale,

3 "0, Pnncipiul Tu Care dai tuturor fiintelor ceea ce h se cuvine, Tu n-ai pretins niciodara sa Ii se spunii echitahilul. Tu ale d\rui binefaceri acopera toare tirnpurile, Tu n-ai pretins niciodara sa IIi numit . caritabilul, Tu care a: fOSI inarnte de origme ~i care nu pretinzi sa-Ii se spuna venerabilul; Tu care inve~manli ~I suporti Universul, producand reate forrnele, farJ sa pretinzi a Ii Se spune Indemanarecul: in Tine rna mise' (Tchioang-tseu, cap, VI; traducerea lui P, Wieger, p.261) _ "Se poate spune despre principiu doar ca el este originea a roare ~i ca intluen\ea7.3 totul, rarnamind indiferenr" (id., cap. XXII; ibid .. p.391). - Principiul, indiferent, impartial. lasa male lucrurile sll-~i unneze cursul lor. [;ira sa Ie influenteze, Nu prerinde nici un ntlu (caldicare sau atnburj, Nu actioneaza Nefacand nirnic, nu eXlsta nirruc nefacur de 1::1" (id., cap.Xxv, ibid., p. 437),

84

(,,,Ie totusi lipsil de orice calitate (distincta)'".

"Ceea ce a fost, ceea ce este ~i ceea cc va fi, totul este ell adevarat Omkara (Universul. la modul principial idcnti:ficat lui Brahma si, ca atare, sirnbolizat prin rnonosilaba ,acra Om); ~i orice lucru care nu este supus tripului timp l!riM/a, adica acea conditie temporala abordata sub trei Illodalitati ale trecutului, prezentului §i viitorului) este, de asernenea, adevararul Omkdra. [0 mod SigUT, acest Atma lale carui lucruri nu sunt decat manifestarea) este Brahma ~j acest Alma (ill raport eu diversele stari ale fiintei) are ratru conditii (pada, cuvant care inseamna literalrnente "picioare"); intr-adevar, toate acestea sani Brahmn',

Prin "to ate aces tea" trebuie sa inlelegem, asa cum 0 arata §i urmarea acestui din urma text, pe care-I vorn da mai departe, diferitele rnodalitati ale fiintei individuate abordata in integralitatea ei, ca ~i starile non-individuale ale fiintei totale; ~i unele §i altele dcsernneaza aiel conditiile lUI Afma, eu to ate ca, de altfel, ill sine, Atma este cu adevarat neconditionat ~i nu va inceta sa fie niciodata.

I Brahrna-Sfnra, Adhyaya 2, Pada I, sutrele de la 13 la 37, - Cf:

Bhagavad-Gita, LX, 4 ~I 8: "Eu sum, lipsit de orice forma sensibila, ,'tl care am creat tot acest Univers .... Imuabil in puterea mea productiva I~hakti, nurnira aici Prakriti, caci est e abor dara In capon eu lr,"ni lesrarea), eu produc ~i reproduc (in tcate ciclurile) rnultirudinea :,If'\eior, f3ra un SCQP precis ~i prin simpla virtute a acestei puteri rrodlldiroare. ,.

2 Mmdilkya Upanishad, sruti 1 ~i 2.

85

Capitolul Xl

Diferitele condiiii ale lui Atma in fiinta umanii

Vom aborda acum studiul diferitelor conditii ale '.LJ' "vJ~' individuale. sala~luind in forma vie, care, asa cum explicat mai sus, cuprinde, pe de 0 parte, forma (sukshama-snanlra sau linga-shariro) iar, pe de alta

forma grosicra sau corporala (sthuta-sharirai. Cand despre aceste conditii, nu in~elegem prin aceasta speciala care, dupa cum am mai spus, este proprie individ si-l disringe de loti ceilalti, nici ansarnblul conditii limitative care definesc fiecare stare de existenta abord

in particular; cele despre care cste vorba aici sunt diversele stari sau, daca vreti, diversele rnodaiitati de c

este susceptibila, intr-un mod Ioarte general, acecasi fii iridividu ala, oricare ar fi ea. Aceste mo dalitati intotdeauna, In ansarnblul lor, sa fie raportate la grosiera, ~i la starea subtiia, prima Hind lirnitata modalitatea corporala, a doua inciuzand restul ind (nu esle yorba aici de alte stari individuate, pentru d. st umaria este singura abordata aid). Ceea ce se afla du ","'.-~. de aceste stari, Ilu mai apartine individului ca atare: e vor despre ceea ce s-ar putea nurni stare "cauzala", adica aceea care corespunde lui kdrana-sharita, ~i care, urmare, estc de ordin universal si informal. cu aceasta "cauzala", de altfel, dad. nu ne mai aflam In .......... "_"1·' existentei individuate, mai sun tern inca in domeniul Fi trebuie deci sa {iDem seama, dincolo de Fiinta, de 0 a p

stare principiala, absolut neconditionata, Metafizic, to aceste stari, chiar celc care apartin 1a propriu indivi se raporteza La Atma, adica La pcrsonalitate, pentru ca

86

cste sing~ura ,care constituie realitatea profunda a fiintei ~i pentru ca once stare a acestei fiinte ar fi pur iluzorie dad J111 vrea sa Ie despartim, Starile fiintei. oricare ar fi ele nu reprezinta nirnic altceva decat posibilitatile lui Atma; iata d.~ ce se p~,ate vorbi despre diversele conditii in care se ana fiinta ca fund eu adevarat conditiile lui Alma, cu toate ca trebuie sa intelegem bine, cii. Alma, in sine, nu este in nici un fel afect~t §i ~u. inceteaza sa fie neconditionat, tot asa ':L1.m ~~ devine ~lcl~data manifestat, fiind in acelasi limp principiul esential §I transcendent al rnanifestarii In toate modurile,

La~an~ momentan de a parte aceasta a patra stare, as~pra careia vorn reveni mai jos, vorn spune ca prirnele trei sunt: starea de veghe, care corespunde rnanifestarii grosiere; starea de vis care eorespunde starii subtile; somnul profund, care este starea "cauzala" §i informala. La aceste ~rei ~<;tari se mai adauga uneori 0 alta, aceea a rnortii §i chiar Inca una, lesinul extatic, considerat ca interrnedi ar I.wndhya)', intre somnul profund si moarte, tot asa cum visul est~ interrnediar intre veghe §i somnul profund-, Totusi, a~e~te dill urma stari, in general, nu sunt enumerate separat, LaCI nu sunt esentialrnente distincte de cele ale sornnului [lro~llnd, ~tare extra-individuala, in realitate, asa cum am ruai explicat mai sus, §i prin care fiinta intra in nerrianifestare sau, eel putin, in informal, "sufletul viu" (li\'Qrmii) retragandu-se In sanul Spiritului Universal (Aana), pc calea care conduce in chiar centrul fiintei, acolo unde se

. i Acesr cuvant sandhya (derivar din sandhi. punct de contact sau cc jonctiurie inrre doua lucruri) serv este , de asemenea, intr-o ,I,'cepllune mai obisnuita, pentru a desemna crepusculul (de dirnineata ':u .de ~eara), considerat. la fel, ca intcrmediar inrre zi ~i noapre: in kurla :Iclu~!or ccsrruce, vel desernneaza intervalul Intre doua Yuga. , : eu pnvire la aceasra stare, cr. Brahrna-Stlrrn, Adhyaya 3. Pada -. surra 10.

3 Brahrna-Surra, Adhyaya 3, Pada 2, sfitrele 7 ~i 8.

87

am. "salasul lui Brahrna.:"

Pentru descrierea detaliata a acestor stari, nu a dedit sa ne raportam la textul Mandukaya Upanishad, care] meeput l-am citat mai sus, eu exceptia unei fraze, mai importanta: "Om, aceasra silaba takshara)' este tot ce este; explicatia urmeaza." Monosilaba sacra Om, in se exprima esenta Vedclor' este considerata aici ea si ideografic al lui Arma; ~i tot asa in aceasta silaba, din trei caractere (mdtra, aceste caractere fiind a, u ~i din care prime Ie doua se contracta in 0)3, are patru "L"·"H.n""" din care al patrulea, care nu este altceva decat monosilaba abordata sintetic sub aspect principial, este ' exprimat" de un caracter (amatra), fiind anterior oric distinctii in "indisolubil" (akshara), tot asa Atma are conditii (pada) din care a patra nu este 0 conditie spec

ei chiar Arma abordat in Sine insusi, intr-un fel ab

1 Cuvantul akshara, in accepuunea lui etirnologica, in "indisclubil" sau "indestructibil": silaba este desernnata prin ac cuvant (~i nu caracterul alfaberic), ea constituind unitatea primitiva clementul fundamental al limbajului; orice radkina verbals este altfel silabica. Radacina verbala se numeste In sanskrita dhatu, care inseamna, la propriu, "sam1inli'i" pentru ca, prin posibilitatile rnotificari multiple pe cure Ie comporta ~i inchide in sine, ea este adevarar ~amilnla a carui dezvoltare d~ nasrere inrregului limbaj. poate spunc ~3 ri\diicina esre elernenrul fix sau invariabil al cuvantul care reprezinta natura sa fundarnentala imuabila ~i careia vine sa i adauge elementele secundare ~i variabile, reprezentand accioeme sensu! cnrnologic) sau modificari ale ideii principale,

2 Cr. Chh an do g ya Uparu shad, Prapiithaka I. Khanda I Praparhaka 2. Khanda 23; Brihad-Aranyaka Upanishad. Adhyaya Brahrnana I, shruti 1.

3 in sanskrua, vocal a 0 este intr-adevar fermata prin unirea lui.

CLI L1, 101 a~a cum vocala e este fermata prin unirea lui a cu i. - ~l araba, cele trei vocate a, i §l U sum pn vite ea singurele §l cu adevarat distincte.

R8

transcendent ~i independent de orice conditie ~i care, ca .uare, nu este susceptibil de nici 0 reprezeruare. Vom expune succcsiv ceea ce se spune in texrul la care ric-am refearit dcspte fiecare din aceste palm conditii ale lui Alma, plecand de la ultima treapta a rnanifestarii urcand spre treapta suprema, totala §i neconditionara,

Capitolul XI!

Starea de veghe sau conduia de vaish wanara

Prima conditie esLe Vaishwanara, a1 carci sediu' atH In starea de veghe (jagarita-sthima), constienta obiectele exteme (sensibile), posedand sapte membre nouasprezece guri, si al care i dorneniu este lume manifestarii grosiere-.

Yaishwanara este, dupa cum indica etimo1ogi nurnelui', ceea ce am nurnit "Ornul Universal", dar abord cu deosebire in dezvolta.rea completa a starilor sale rnanifestare §i sub aspectul special al acestei dezvoltari. extensia tennenului pare chiar restransa la una din ace stari, cea mai exterioara dintre toate, aceea a manife grosicre care constituie luma corporala; dar aceasta

I Este evident di aceasta exprexie, prccum ~i toare celelalte sum sirnilare, ca asezare, s~i!a~ etc .. trebuie in\elese intodeauna s" si nu literal, deci nu desernnand un loc oarecare ci ca 0 modalitaie existenllL Folos ire a simbo lismului spatial esre de altfel Io riispanditll, ceeea ce se explica prin natura chiar a conditiilor se supune individualitatea corporala, in raporr cu care rrebuie efectu in mas lira posibilului, traducerea adevarurilor pe care Ie contin al stliri ale fiinjei. - Terrnenul sthiina arc drepr echivalent exact cuvan .. "stare", status, did radikina stha se rega~e~le, cu aceleasi semni ca ~i in sanskrira, In latinul stare ~i derivatele sale.

2 MandGkya Upanishad, shrun J.

3 Cu pri vire la aceasra deri vatie. a se vedea comentariul Shankaracharya despre Brahma-Sdrra, Adhyaya I, Pada 2, surra Atma este in acelasi timp "tutul" r vishwa), ca personalitate, ~i (nara), ca i ndiv idualit ate (ca jlvatma). Vai shw an ar a e ste denurnirea care i se cuvine la modul eel mai propriu lui Alma; pe alta pane. este ~i unu] dintre numele lui Agni, a~a cum vorn v mai departe (cf. Shaiapata Brfihmana)

90

particulars poate fi luata drept simbol al intregului ansamblu a1 rnanifestarii universale, din care el este un element, fiind pentru fiinta umaria baza ~i punctul de plecare obligatorii in orice realizare; va fi de ajuns deci, ca ill orice simbolisrn, sa efectuarn transpozitiile convenabile, urmand treptele la care conceptia va trebui aplicata, in acest sens, starea despre care este vorba poate fi raportata La "Ornul Universal" si descrisa ca alcatuindu-i corpul, conceputa ill analogie eu aceea a ornului individual, analogie care este, asa cum am rnai spus, aceea a "rnacrocosmosului" (adhidevakay cu "microcosmosul" (adhyfitmika). Sub acest aspect, Vaishwanara este de asemenea, identificat lui Vira], adica Inteligentei cosmice in masura ill care aceasta regizeaza ~i unifica in integralitatea lui ansarnblul lumii corporale. In sfarsit, un alt punct de vedere coroborand, de altfel, cu precedentul, Yaishwanara rnai semnifica §i "ceea ce este comun tuturor carnen ilor"; aceasta este speta umaria. inteleasa ca natura specifica sau, mai precis, ceea ce se poate numi "geniul spejei'"; ~i, pe deasupra, trebuie sa observam ca starea corporala este efectiv comuna tuturor individualitatilor umane, oricare ar fi celelelalte modalitat, In care acestea se pot dezvolta pentru a realiz a c a

I Sub acesr raport, nara sau nri esre omul ca individ apartinand speciei urnane, in limp ce rnanava este 1a un mod mal propriu omul ea fiin\a gandiroare, adica fiinta Inzestrata eu "mental". arributul esential inerent spetei, prin care se caracterizeaza natura lui. Pe de alta pane, numele de Nara nu este mai putin susceptibil de 0 tran spunere analogica prin care se identifies lui Purusha; de aceea Vishnu este uneori numit Narottama sau "Omul Suprern", denumire In care nu trebuie sa vedem nici eea mai mica urrna de anrroporfism. tOI asa cum nu exista in concepua "Omului Universal" In reate aspectele sale ~i toate acestea chiar in terneiul acestei rranspozuii. Nu ne putem ocupa aid de dezvoltarea sensurilor multiple ~i complexe Implicate in cuvanrrul nara; si, in ceea ce privesre natura spetei, ne-ar trebui un ,nrreg srudiu special pemru a expune considerajiile carnra acestea lear da nastere.

91

individ~ahtall, faril sa parasea~ca treapia umaria, extensia

Integrala a posihilit'lIllor lot'. .

Din ceea ce am spus, sunrern clarificati ell privire la ceea cc trebuie sa i'nleiegem prin cele sapte rnernhre despre care este verba in MI1JJdukya Upanishad ~i care sunt cele sapre pal\i principale ale corpului "macrocosmic" ale lui Vais/nml1ora: 1. ansarnblu! sferelor lurninoase supcrioare, adica starile superioarc ale Iiintei, dar abordatc aici nurnai in raporrurile lor ell starea despre care estc yorba in mod special, este cornparat cu acea parate a capului unde se ana creierul care, l:ntr-aocvar, corespundc organic functiei "rnentale", reflexul Luminii inteligibile sau aL principiilor supra-individuale. 1. Soarele si Luna sau, m ai exact, principiilc reprezcntate in lurnea sensibiEi de aceste dou a (Istre: sunt cei doi ochi: principiul de foe este gura.;'

1 Se cuvrne ,<1 rnai stabilin, careva apropieri de conceptia naturii "adarnice" 111 rradi{iile iudaice ~i 1~lamice, concepue care, ~i ea. se aplica pe rrepie diferire ~i in sensun ierarhice suprapuse; dar ne-ar ducc prea de pane firul studiulu: nostru ~i trebuic pentru moment sa ne m:1rginim dear la aceasra simpla indicatie.

2 Sa ne Jminflm aici de semniiica\lile sirnbohcs pe care Ie au ~i In Oc cidenr , Suarelc ~i Luna in tr adiu a he rrneuca ~l in reoriile cosmogonice in baza carora alchimi~rii au ccnxtruit aceasra tr adjtie: nici intr-un en. nici in celalah, desernnarea acexror asrre nu rrebuie IU~ll;l in scnx lireral~ Trcbuie , de altfel sii observam di prezenrul sirnbolism csie diferit de cella care am facLit aluzie rnai sus. in care Soarele ~l Luna corespundeau respectiv inirnii ~i creierului. Ne trebuie lungl dezvouan penrru a arara cum aceste dlVer~e puncre de vedere sc ccnciliaza ~i ~c armonizeaza in anxarnblul coricordantelor analogice.

J Am nora: deja cil Yal\hv,aoMa este uneori unul din nurnele lui Agni, considerar atunci rnai ales un fel de dildurl! anirnaroare deci In lIlasura in care '<1la~luie~te in lilnlele vii; vorn uvea ccazia ,~ii revenim mal, departs. Pc de 'lIla parte. muk hya-prann esre in acelasi limp suflul guru (rnuk ha) ~J <let vital p'lncipal (In accst de al doilea sens, cele cinci va! II sun: IIJ(ldalir.alilc sale): caldura exte inrim asoeial,a chiar vieru.

4. directiile spariului (dish) sunt ur~~hilel; 5 .. a~~os:'era, adica mediul cosmic din care proceda suflul vital tprdna), c orespunde plamanilor; 6. regiunea interme.di ar a (Antariksha) care se intinde intre Parnan: (BhCl sau Bh.um) ~i sferele luminease sau cerurile iSwar sau S~'arga), reg~un~ considerate ca rnediu in care se elaboreaza fonnele (mca potenjiale in raport cu starea gro~i~r~), cor~spun~e stornacului;' 7. In sfarsit, pamantul, adica IJ1 scns sirnbolic, realizarea in act a or ic are i m anife st ar i corporate, corespunzand picioarelor, luate aiei ca embL.cma a oricarei pfu1i inferioare a corpului. Relatiile ace.stor~ diverse membrc intre ele ~i functiile in ansamblul cosmic caru ia aparun sunt analoage (dar nu identice, bineinteles) Partilor co~spo~ndente cu cele ale organismului urnan. Vom observa aici ca nu sc vorbeste despre inirna, pentru ca relatia dire~ta '" Intelig_~nta universala 0 plaseaza in afara dorneniului funcpllo~ propriu-z is individuale ~i pentru ca acest "~~iI,a~ al .IUl Branma" este ell adevarat puncrul central, atar ill ordine cosmica cat ~i in ordine urnana, in timp cc tot ceca ee line

I Yom nota raportul Ioarte evident pe care acesiea lc au cu Willi

uziologic al canale lor semi-circularc.. . '

2 Inlr-un anurnir sens, cuvanrul Aruariksha cu~nnde ~l armo,lera~

, . d rata atunci ca rnediu de propagate J luminii; cste Important sa ,(J[]SI e .' '\ I (V ) remardm. de altfel. d. agentul accstei propagan nu cste , cru .abili

ci Eterul (Akasha), Cfuld se iranspun terrnenii pentru a-i face aphca I I intregului ansarnblu de stan ale rnnnifestarii universale: in Tnh~llvana. Anranksha se identifica lui Bhuva cuvam care dcnumesre 1~ mod ohisnuit atmosfera. dar intr-o accepue mull mal targa ~I mal. puun precisa decal prirnul. - Nurnelc celor rrei lum.l, Bhu, Bh~l\'a ~I S\\'.I: sunt ccle irei vyahnn, cuvirue pronuniatc In mod obisnuit dupa monosilaba Om 10 riturile hinduse din ~andhya.upasana. (medll<l\l: repetara dimineata, la pranz ~l seara). Vom,oh,erva dl_prnncle d.?ua di aceste dcua nurne au aceeasi riidacln". pcruru CJ s.e refera la

In ac . ..

rnodaliratile accleiasi Mari de cXIslen\a, aceea a mdividualuatu un,laJle,

in limp ce al treilea reprezuua, In aceasta diviziunc. ansamblul M.anlar

S II peri care.

93

r

de rnanifestare. ~i rnai ales de manifest area forrnala, eqc exterior §i "periferic", dad ne putern exprirna asa, apartinand exclusiv circumferintei "rotii lucrurilor".

in conditia despre care este Yorba, Alma, in calitate de Yaish .... dnara, ia cunostinja de lurnea manifestan] sensibile (considerata, de asernenea, ca domeniu aJ acestui aspect al "Non-Suprernului" Brahrna nurnit Viral), prin cele . nouasprezece organe desernriate ca tot atatea guri, pentru cii sunt "intrari" ale cunoasterii privind tot ceea ce se refera . la acest dorneniu special; asirnilarea intelectuala care se opereaza ill cunoastere este adesea cornparata simbolic eu asirnilarea vitala care se efectueaza prin nutrqie. Aceste nouasprezece organe (irnplicand, de fapt, in acest termen, virtutile corespunzatoare, conform cu ceea ce am spus despre sernnificaria general a a cuvantului indriya'; sunt: cele cinei organe de senzatie, cele cinci organe de actiune, cele cinci SUt111ri vitale (vayu), "rnentalul" sau sirntul intern (mana), inteleetul tBuddhi. considerat aici exclusiv in raporturile sale cu starea individuala), gandirea (chitta), conceputa ca o virtute care da forma ideilor asociindu-Ie intre ele §i, In stat"§it, constiinta individuala (ahankiIra); aceste virtuti sunt cele pe care le-arn studiat rnai inainte, lo detaliu. Fiecare organ §i fiecare virtute ale oricarei fiinte individuale cuprinse in dorneniul considerat, adica in lumea corporala, proceda respectiv de la organul sau virtutea care Ie corespund in VaishwQnara, organ §i virtute care-i sunt, intr-un anumit fel, elernente constitutive, tot asa cum un individ caruia aeestea Ii apartin este un element al ansamblului cosmic in care din partea ~i locul care-i revine la propriu (din faptul di este acest individ ~i nu un altul), el eontribuie in mod obligatoriu la eonstituirea annoniei totale'.

I Aceasta armonie este incl! lin aspect al Dharmei: ea este echilibrul in care se cornpenseaza toate dezechilibrele, ordine alclituitA din suma tuiuror dezordinelor paruale ~i aparente,

94

Starea de veghe in care se exercita activitatea organelor ~i a virrutilor despre care a [OSI verba este considerata ca prima dintre conditiiie lui AmltI, eu toate ca ~odalitatea zrosieta sau corporala careia 'Ii corespunde consutuie ultima ~reapta in ordinea dezvoltarii (prapanchai manifestatului. plecand de la principiul sau primordial ~i ne-manifestat, marcand termenul acestei dezvoltari, eel putin in raport eu starea de cxistenta in care se situeaza individualitatea umana. Ratiunea acestei anomalii aparerue a mai fest pUS3 1~ evidenta: in aceasta rnodalitatc corporala sc am. pentru nor baza ~i punctul de pleeare ale rcalizari individuate mai Intai (vorbim despre extensia integral a devenita efectiva pentru individualitate), ~i apoi al oricarei alte realizari care depascsc posibilitatile individului §i implica 0 luare in stapanire a starilor superioare ale fiintei. Prin urrnare, dad ne plasarn, asa cum Iaccm aici, nu din punctul de vedere al dezvolta[i~ manifestarii, ci din punctul de vedcre §i in ordinea acestei rcalizari eu diferitele ei trcpte, ordine mergand in sens invers de la rnanifestat la ne-rnanifestat, aceasta stare de veghe trebuie privita ca precedand intr-adcvar starile de vis ~i de sornn profund care corespund, una modalitatilor extracorporale ale individualitaui, cealalta starilor supraindividuate ale fiintei.

Capitolul Xl!!

Starea de vis sau conditia de Taijasa

A doua conditie este Taijasa ("Luminosul" nurne d:rivat din Tejas, denurnirea elernenrulu] de foe), ~I carui sala~ este ill starea de vis Iswapna-sthdnav, acesta poseda c~o~terea obiectelor interne (rnentale], ~i are sapte membre §1 nouasprezecc gun. iar domeniullui este lumca rnanifestarii subtile" I.

11 a:_eas.t1i stare, virtutile externe, subsistand potential, s~ resorb ill .slm~l intern (manas), sursa comuna, suportul ~l scopullor imediat; acesta saUisluie§te in arterele lurninoase (na~l~ ale formei subtile in care este dispandit intr-un fel nedivizat, a 0 caldura difuza. De altfel, insu~i elernentul f?c, cons~dera.t ~ proprieratile Lui esentiale este in acclasi trmp lumina ~l caldura; §i, asa cum indica numeLe chiar de Taijasa aplicat stam subtile, aceste doua aspecte, convenabil tr~s~us: (pentru ca nu este yorba de calitati sensibile), trebuie sa se regaseasca §i ill aceasta stare, Tot ccea ce se rap0rteaza' la ea, cum am mai avut prilejul sa rernarcam, a~rnge de foarte aproape chiar natura vietii, inseparabila de caLdura; Yom rearninti ca, asupra acestui punct ca ~i asupra multor altora, conceptiile lui Aristotel sunt intr-un acord dep~in ~u cele ale Orientalilor. In ceea ce priveste luminozitarea despre care am vorbir, treouie sa inre1egem

1 MandGkya Upanishad, shruu 4. - Starea subtila este numita in. acesl. text pravivikra, literalmente "predistings" pentru ca este U stare ?e distinctie Care precede manuesrarea grosiera: acest cuvant m: '

, "".41 ,) al

msearnna ~I separar pentru cii "suflerul viu", in starea de vis este

intr-un fel inchis in el lnsus], contra- a ceea ce se intamplii in srarea d

h H ~ e

veg e, cornuna tuturor oamenilor",

prin ea reflexia §i difractia Luminii inteligibile in rnodalitatile cxtrasensibile ale rnanifestarii formaLe (dintre care nu vom ILIa in considerare aici decat ceea ce priveste starea umaria). Pe de alta parte, forma subrilii insii~i (sukshma-shatira sau linga-sharirai, in care saliisluiqte T aijasa, este asimilata, de asernenea, unui vehicul de foe', eu toate ca trebuie sa fie distins de foeul corporal (elementul Tejas sau ceca ce pro cede din el), perceput cu simturile formei grosiere tsthulashartrai. vehicul allui Yaishwdnara, ~i in special cu vazul, pentru ca vizibilitatea, presupunand in mod obligatoriu prezenta luminii, este, printrc calitatile sensibile, ceea cc apartine la modul propriu lui Tejas; dar, in stare subtilii, nu poale fi yorba de bhuta, C1 numai de tanmiitra corespunzatori care sunt principiile lor determinante imediate, In ceea ee priveste pe midi sau arterele formei subtile, ele nu trebuie can fund ate cu arterele corporale prin care se efectueaza circulatia sangelui, ele eorespund mai degraba, fiziologic, rarnificatiilor sisternului nerves, cad sunt descrise clar ca fiind lurninoase; or, cum focul este intr-un anumit fel polarizat ill caldura §i Lumina, starea subtila este Iegata de starea corporala In doua feluri diferite ti cornplementae, prin sange in privinta calitatii calorice ~i prin sistemul nervos ill privinla calitatii iuminoase-. Totusi, trebuie sa in!elegem

I Am armruit in allii parte, In aceasta privirua, "caw! de foe" cu care profetul Ilie urea I~ cer (A doua Cane a Regilor, 11, II).

2 Am ararat, cu privire la constituirea lui annarnaya-kosha, organisrnul corporal, ~a elerneruele sisternului nerves provind din asimilarea substanjelor de foe. In ceea ce priveste sangele, fund lichid, el s-a format la inceput din 'llbslan\ele apoase, iar acestea au suferit 0 elaborare datorata aqiunii caldurii \'i Idle, rnani fesrarea lui Agn i Vaishwanara; acesie suhsrante joa('a nurnar rol ul unui suport plastic servind la fixarea unui element de foe: focul ~i apa sun! .uci. unul in rapon cu altul, "eserua" ~i "substanja'virur-un sens relan v. Teate acestea pOI fi usor apropiate de anurnite teorii alchirnice, ca acelca in care inrervine abordarea pnncipiilor numne "sulf" ~l "mercur", unul activ, celalah pasiv, ~I respectiv analoage In ordinea "rnixurrilor", tocului ~i apei in urdinea elernemelor, [{;fa sa mai vorbim de aile denumiri multiple date sirnbolic. In limbajul hermetic celor doi terrncni corelativi ai unei asemenea dualitau.

97

bine ca, intre nadi ~i nervi nu ex ista decat 0 S coresponenta §i nu 0 identificare, pentru ca primele nu corporals §i pentru di este yorba, In realitate, de domenii diferite in individualitatea integrala, [n acelasi cand se stabileste un raport intre functiile acestor nadi respiratie I, pentru ca aceasta este esenjiala intretinerii . corespunzsnd actului vital principal, nu trebuie sa de aici ca ni Ie putem reprezenta ca pe un fel de canale care circula aerul; ar insemna sa confundam "suflul vi (prfma) eu un element corporal, eel dintai apartin propriu-zis ordini i manifestani subtile" Se spune di num total al acestor nadi este de saptezeci §i dow! de rnii; du alte texte, totusi, acestea ar fi §apte sute douazeci milioane; diferenta e mai rnult aparenta decat reala, c asa cum se intampla in asemenea cazuri, aceste n trebuie considerate ca simbolice ~j nu reale; e usor sa n dam searna daca observam ca ele sunt in lcgatura evid cu nurnarul ciclurilor '. Vom avea prilejul sa dezbatem-

I Yom face in special aluzie la invililiturile legate de Hatha- Yoga __ ., __ ,_. de metodels preparatorn pentru "Unire" (Yoga in sensu] propriu al cuvaniu imerneiate pe asimilarca unor riimuri de respiratie, in principal legate reglarea respiratiei. Ceea ce se nurncste dhikr in scolile ezoterice arahe exact 'Keea~1 raliune de a fr, ~i adesea chiar aceleas, procedee, similare

cele doua traditii, ceea ce, de altfe], nu consntuie vreun indiciu de ~Iiinla ritmului. intr-adevar. se po ate constitui §i intr-o pane §i in alta inl mod independent. dei este Yorba despre 0 ~Iillllii avandu-si prnpriul obiect ~i' corespunclnd unei ordirn de realitate dar definira, cu toate ca ea e complet ignorala de occldentali. ,

2 Aceasta confuzie a fosl efectiv cornisa de anumiti orierualisu, a carer intelegere este, far3 lndoiala, incapabila sa dep~a.~a hmitele lumi i corporale.

3 Numerele ciclice fllndamentalae sunt: 72 = 2' x 3'; 108 " 2' x 3'; 4:12= ;2' )I :P '" T: x 6 == 108 x 4; acestea se aplica in mod deosebn la diviziunea geornecrica a cercului (J60 == 72 x 5 :: 12 x .10) precurn §i duratei Denloa<lel'.' a~lronomice a precesiunn echinoxurilor (72 x 360:; 4.12 x 60 == 25920 ani); dar aces tea nu sum deciit aplica\iile lor rrnediate ~I elernentare §i noi nu putem intra aici in consideratii propriu-zis sirnbolice la care se aJLlnge prin transpunerea acestor date in diferite ordine,

98

aceasta chestiune a arterelor subtile ca §i aeeea a proeesului de resorbtie pe diferite treptc ale virtutilor individuale, resorbtie care, asa cum am mai ararat, se efectueaza in sens invers dezvoltarii acelorasi virtuti.

[n starea de vis, "sufletul viu" individual (jivatma) "I~i este sie~i propria lumina" ~i produce, p~~ e:ecrul ~ropri~i sale dorinte (kama), 0 lume care proceda ill mtr.~glme din ea §i ale carer obiecte consta exclusiv In conceptu ment~le, adica In cornbinatii de idei Irnbr ac and forme subtile, depinzand substantial de fonna subtila a indivi?ului In~u§i, pentru care aeesteobiecte ideale nu sunt decat tot atarea rnodificari aeeidentale sau seeunare I,

Aceasta productie, de altfel, are intotdeauna eeva incornplet §i necoordonar; iata de ce este privita ca iluzorie (mayamaya) sau neavand decat 0 exis~e?~a~ aparenta (prcUibhOsika), in timp ee, in lumea sensibila ill care se situeaza ea in starea de veghe, acelasi "suflet viu" are virtutea de a acuona 1n sensul unei productii "practice'.' (vyavaha"ika)~ iluzorie ~i ea, fara indoiala, fata de realitatea absoluta (paramartha), ~i tranzitorie ca orice manifestare,. dar posedand totusi 0 realitate relativa ~i 0 stabilitate suficiente pentru a sluji nevoile vieti: obisnuite ~i "pr~f~ne" (latt~i.k~, cuvant derivat din loka, "lurne", arre trebuie intele« aiel ill sensul comparabil cu eel pe care-I are in Evanghelie). Totusi, se cuvine sa observarn ca aceasta diferenta, in privinta orientarii respective a' acrivitatii fiintei In eele doua stari, nu irnplica 0 superioritate efectiva a stiirii de veghe asupra starii de vis cand fiecare stare este considerata in sine; oricurn, a superioritate care nu valoreaza decal d~ punc~ de vedere "pro fan " nu poate, metafizic, sa fie considerata ~. a 0 adevarata superioritate; §i totusi, sub un alt raport.

1 Cf. Brihad-Aranyaka Upanishad, Adhyaya 4, Hrahmana J. shruri y ~i 10

posibilitatile starii de vis sum mai extinse decat ccle starii de veghe, ele permitand individului sa scape, ~ anumita rnasura, de unele conditii limitative car-ora le e supus in rnodalitatea corporals I. Oricum ar fi, eeea c_,e e absolut real (pdramdrthika'; este exclusiv "Sinele" (AI ceea ce nu poate realiza, sub oriee forma ar fi ea, nici conceptie redusa la abordarea obiectelor extcme ~i . a carer cunoastere constituie respecti v starea de veghe starea de vis, nedepasind ansamblul eelor doua stari, in intregime de limitele manifest arii formaJe §i individualitatii umane.

Domeniul rnanifestarii subtile, In temeiul nat "menta le" , poate fi descmnat ca 0 lume ideala, pentru a distinge de lumea sensibila in dorneniul manifestarii grosi dar aceasta desernnare, nu trebuie luata In sensul "lu intelig ibile" a lui Platen, caci "ide.ile" acestuia s posibilitati in stare prineipialii, trebuind sa fie raportate domeniul informal; ill starea subtila, nu poate fi yorba decat de idei invesmantate 'in forme pentru ca posibili pe care le comports nu depasesc existenta individuala-. ales, nu trebuie sa ne gandirn aici la 0 opozitie ca aceea care anumiti filosofi modemi 0 stabilesc inrre "ideal" "real", opozijie care nu are pentru noi nici 0 semni I\, d.UO'''' tot ceea ce este, ill orice mod ar fi, eSle real chiar aceasta, posedand exact genu1 §i treapta de realitate care

se cuvine naturii sale proprii; ceea ce consta in idei (ac este sensul pe care-l darn cuvantului "ideal") nu este mai mult nici rnai putin real decat ceea ce consta in I'~a" ..... al

I Cu pri vire la srarea de vis, cf. Brahrna-Sutra, Adhyaya J, Pacta sutrele de Ia 1 la 6.

2 Srarea subtila esre proprie dorneniului lui \jIuXI1 ~i nu celui al I VCT\Js; ultimul corespunde in realitate lui Buddin, adld'! intelectul supra-mdi vidual.

100

orice posibilitate gasindu-si obligatoriu loc 1a nivelul pe care determinarea sa i-o atribuie ierarhic In Univers.

[n ordinea manifestarii universale, tot asa cum lurnea sensibila, in ansamb1ul ei, se identifica eu Vin1j, lumea ideals despre care am vorbit se identifies lui Hiranyagarbha - literalmente "Embrionului de aur")! care este Brahrnaa (determinarca lui Brahma ca efect, (karya)2 In velir in "Oul Lumii" iBrahmdndav', din care se va dezvolta, urmand rnodul lui de realizare, Grice rnanifestare form aHl , virtual continuta, sub forma de conceptie, de acest Hiranyagarbha, germenele primordial al Lumii cosmice". Pe deasupra, Hiranyagarbha este desernnat ca "ansarnblu sintetic de

1 Acest nume are un sens foarte apropiai de eel al lui Taijasa, caci aurul, dup!l. docrrina hindusa, este "lumina minerals; alchirnistii il privesc 101 ca un corespondenr analog ic, printre metale, soarelui printre alre plan ere; este interesanr sa noram ca numele chiar de "aur" (aurum) este identic eu ebraicul aor, care insearnna "lumina".

2 Trebuie sa observam ca Brahma esre 0 forma rnasculina, in limp ce Brahma este neutru; accasra distinctie indispensabila, de 0 mare iruportanja (pentru ell nu este alta decal eea Intre "Supremul" ~i "NonSupremul"), nu poate fi utilizara prin folosirea, curenra la orientalisri, a formei unice Brahman care apartine ~i unui gen ~i celuilait, de unde \ csnicele confuzii, mai ales intr-o lirnba cum e franceza, in care genul neurru nu exista,

J Aces! simbol cosmogonic "Oul Lurnii" nu apanine in mod special lndiei; il regasirn mai ales In mazdeism, in rraditia egipreana (Oul lui Kneph), 1n cea a druizilor ~i a orficilor. . Conditia ernbrionara care corespunde pentru fiecare fiinlii individuals la ceea ce este Brahrnanda in ordme a cosrnica se nurnesre "in sanskrira pinda; ~i anrologia constjtutiva a "microcosmosului" ~i a "macrocosmosului", considerara -ub acest aspect, esre exprimata prin formula: Yatha pinda tatha Brahrnanda, "acesra este embrionul individual. acesta este Oul l.umii."

4 lata de ce Viraj proeede de la Hiranyagarbha, iar Manu, la randul sau, precede de la Viraj.

101

viata" (jfva-ghano)l; Intr-adevar, acesta este "Vi Universala'", in temeiul conexiunii deja sernnaLate a subtile eu viata, care, chiar abordata In toaia extensia

care este suseeptibila (~i nu lirnitata numai La viata organ

sa corporala la care se margineste punctul de v fiziologic)", nu este decal una din conditiile speciale

starii de existents careia ii ap.irtine individualitatea domeniul vieti! nu depa§e~il' deci posibilitatile pe care cornporta aceasta stare care, bineinteles, trebuie consi aici integral, pentru ca din el fae parte atat modali.u\.",<.t .. subtile cat §i modalitatea grosiera,

Daca ne plasam din punctul de vedere "macrocosmic": asa cum am facut ultima oara sau din punctul de "microcosmic" despre care am vorbit la inceput. 1 ideala in chestiune este conceputa din virtuti care coresp analogic acelora prin care este perceputa lumea "P1n<:'lnll!ll,."1 sau, dad preferati, aeeste virtuti sunt aceleati in (pentru ca sunt tot individuale), dar considerate intr-un

mod de existenta, pe 0 alta treapta de dezvoltare, activit alu".n Lor desfasurandu-se lntr-un domeniu diferit. lata de ce in aceasta stare de vis, adica in calitatc de Taijasa, are nurnar de membre §i de guri (sau instrumente de cunoas ea §i in starea de veghe, in ealitate de Vcushwdnara+; es I

I Cuvanrul ghana semnifidi la origine un nor. denumind mai o masa compacta, nedilerenjiata,

2 "'~i viata era Lumina oarnenilor" (Sfanrul loan, I, 4). j Faccm In mod deosebit aluzie la extensia ideii de vialii impli

in punctul de vedere al re!igiilor occidentale ~j care se raporteaza la pQ:S,bilita~ile situate in prelungirea individualiliilii umane; este, a~<I cum am explicat in alta parte, ceea ce traditia extrern-orien nliilll·~te "'Iongcvirare" .

.. Aceste virtuti trebuie privite aid ea repartizandu-se in cele "'j'll elisun", a carer reunire constituie forma subrila (vijnanam kosha. manomaya kosha ~i pranamaya kosha),

102

de altfel, inutil sa repetarn enumerarea, caci definijiile pe care le-arn dat se pot aplica, printr-o transpozitie adecvata, §i celor doua domenii ale rnanifestarii grosiere sau sensibile ~i manifestarile subtile sau ideale.

103

Capitolul XIV

Starea de somn profund sau conditia de prajna

Cand fiinta care doanne nu sirnte niei 0 dorinta ~i nu estc subiectul nici unui vis, srarea lui este aceea de somn pro fund (.w.llwpra-sr!ulna); ace1a (adica Alma insus] ill aceasta conditie) care ill accasta stare a devenit unul (fiirli distinctie sau diferentiere)' , identificandu-se singur eu un ansarnblu sintetic (unic §i fara determinarc speciala) de Cunoastere integral a (prajnana-ghanar, plin (prin penetrare s i asirnilare intima) de Betatitudine (anondamaya), bucurfindu-se eu adevarat de aceasta Beatirudine (Ananda), ea de dorneniul sau propriu, eel a carui gura (intrument al cunoasterii) este (in mod unic) Constiirua talala (Chit) lns3§i (fara intermediari, nici particularizari, acela se numeste prtijna (Cel care stie ill afara §i dincolo de orice conditie speciala); aceasta este cea de a treia condijie'".

Dupa cum vorn putea sa ne darn seama imediat, vehiculul lui Alma in aceasta stare de karana-sharira pentru

I "TOlUl este unul, spune ~i taoisrnul: in timpul somnului, suflerul . nedistras se abscarbe in aceasta unirate: in rimpul stiirii de veghe, distras, el disting e diverse fiinte" (Tchoang-rseu, cap. II; traducerea lui P.Wieger, p. 115.).

2 "Sa se concentreze toala energia intelectuala ca intr-o rnasa", mai spune, in acelast sens doctrina taoista (Tchoang-tseu, cap.IY: in traduce rea lui Pi. Wieger, p.B:'!). - Prajnana sau Cunoasrerea inregrala se opune aid lui vijnana sau cuncasterii distincti ve care, aplicandu-se in mod special in dorneniul individual, sau formal, caracrerizeaza cele dQua srari precedenre; vijnanarriaya-kosha este primul dintre "invelisun", in care se inve~miinra A.rma parrunzand In lumea numelor ~\ a formelor", adica rnanifestandu-se ca ji varmii.

3 Mandukya Upanishad, shruti 5.

104

cd. acesta este Anadamya-kosha; si, chiar daca vorbim analogic, ca de un vehieul sau de un in velis, nu e nimic care ar putea fi distinct de A,ma insusi, pentru cit ne aflam aid dincolo de orice distinctie. Beatitudinea se constituie din toate posibilitatile lui Alma, §i este, am putea spune, chiar suma acestor posibilitati, ~i dad Alma, in calitate de prajna, se bucura de aceasta beatitudine ea de domeniul sau propriu, 0 face pentru ca ea nu este altce va decat plenitudinea fiintei lui, asa cum am ararat mai sus. Esteaici yorba despre o stare esential informala sau supra-individuala; n-ar putea [i In nici un fel yorba despre 0 stare "psihica" sau "fiziologica", asa cum au crezut anurniti orientalisti, Ceea ce este propriu-zis psihic, intr-adevar, este starea subtila; si, faca.nd aceasa asirnilare, am considerat cuvantul "psihic" 111 sensu] lui primitiv, asa cum il cunosteau an tic ii, fiira sa ne preocupe diversele acceptii rnult mai specializate care i-au fost atribuite ulterior, aceptii care n-ar putea fi aplicate starii subtile in intregirne. in ceea ce priveste psihologia occidentalilor moderni, ea nu contine decat 0 parte foarte restransa a individualitatii umane, aceea in care "mentalul" se afla intr-o relatie irnediata cu rnodalitatea corporala si, date fiind rnetodele pe care le intrebuinteaza, este incapabila sa rnearga mai departe; in orice caz , chiar obiectul pe care si-l propune ~i care este exclusiv studiul fenomenelor menta1e, 0 lirniteaza strict La domeniul individualitatii, in as a fel local starea despre care vorbim scapa fatal investigatiilor ei §i am putea spune chiar ca Ie este de doua on inaccesibila pentru ca se at1a dincolo de "mental" sau de gandirea discursiva §i diferenriata, si apoi pentru ca ea se afla dincolo de oriee "fenornen" oricare ar fi el, adica dincolo de orice manifestare formala.

Ace asta stare de diferentiere , in care intre aga cunoastere, inclusiv cea a altor stan, este centralizata sintetic In unitatea esentiala §i fundarnentala a fiintei, este starea

105

106

ne-rnanifestata sau "nedezvoltata" tavyakta), principiu ~i cauza (kamila) a oricarei manifestari, care, plecand de aici, se dezvolta m rnultiplicitatea diverselor stari, si, in mod deosebit, ill ceea ce priveste fiinja umaria, in starile sale subtila ~i grosiera, Acest ne-rnanifestat, conceput ca radacinii a manifestatului (vyaka) ~i care nu este decat efectul sau (korya) se identifica sub acest raport lui Mula-Prakriti. "natura primordiala"; dar, In realitate, el este in acelasi timp Purusha si Prakriti, continandu-i ~i pe unul ~i pe celalalt chiar in nediferentierea sa, caci el este cauza, in sensu} total al acestui cuvant, adica in acelasi limp "cauza eficienta" ~i "cauza rnateriala", ca sa intrebuiruam terrninologia obisnuita, careia Ii preferam, de altfel, expresiile "cauza esentiala' ~i "cauza substantiala", pentru ca la "esenta" ~i 1a "substanta", definite asa cum am facut-o noi mal sus. se raporteaza respectiv cele doua aspecte complementare ale cauzalitatii, Dad Alma, In aceasta a treia stare, se afla dincolo de distinctia dintre Purusha §i Prakriti sau de cei doi poli ai manifestarii, nu ill existenta conditionata, ci pe treapta , Fiintei pure; totusi, trebuie sa-i cuprindem aici ~i pe Purusha ~i Prakriti care sunt mca ne-rnanifestati, §i. intr-un sens . chiar, cum am vazut adineaori, star i informale de manifestare, pe care le-am legal de Univers pentru ca sunt cu adevarat stari supra-individuals ale fiintei; ~i, de aLtfel, sa ne reamintirn, toate starile manifestate sunt continute, ill principiu ~i sintetic ill Fiinta ne-manifestata.

In aceasta stare, diferitele obiecte ale manifestarii, chiar ' cele ale manifestarii individuate. atat externe cat ~i interne, nu sunt, de altfel, distruse, ci subsista, In mod principial, fiind unificate chiar prin faptul ca nu mai sunt concepute sub aspectul secundar ~i contingent al distinctiei: ele se regasesc ill mod obligatoriu printre "posibilitatile Sinelui", iar acesta ramane constient prin el 'insusi de toate aceste posibilitat], abordate, "ne-distinct" in Cunoasterea integra la,

tot asa cum e constient de propria Lui permanenta in "eternul prezent'". Daca ar fi altfel, ~j daca obiectele rnanifestarii n-ar subsista astfel principia I (presupunere care este de a1tfeL imposibila 'in ea insii§i, caci aceste obiecte n-ar fj atunci decat pur neant, neputand exista nici macar la un mod iluzoriu), n-ar exista intoarcere din starea de sornn pro fund La starea de vise §i 1a starea de veghe, pentru ca orice rnanifestare formala ar fi irernediabil distrusa pentru fiinta irnediat ce-ar intra In starea de sornn profund; or, 0 asemenea intoarcere este, dimpotriva, intotdeauna posibila si se produce efectiv, eel putin pentru fiinta car€ nu este Inca "dezlegata", adica eliberata, definitiv de conditiile exisrentei individuale,

Termenul Chit trebuie inteles, nu cum a fost inteles inainte derivatul sau chitta, in sensul restrans a1 gandirii individuale §i formale (deterrninare restrictiva care implies o modificare prin reflectie, fiind rnarcata in derivat prin sufixul kta, terminatia participiului pasiv), ci chiar in sensul universal, ca 0 Constiinta totala a "Sinelui", abordat 10 raport eu unicul sau obiect, Ananda sau Beatitudinea-. Acest obiect, constituind atunci intr-un anumit fel invelisul "Sinelui" (anandamaya-kosha); asa cum am explicat rnai sus, este

1 Aceasra ne permire sli rranspunern metafizic doctrina teologica a "rcinvierii din morti", ca ~i concepua "trupului de slav a"; acesta, de altfel, nu este deloc un corp In sensul propriu al acestui cuvant, ci "retransforrnarea" (sau "rransfigurarea"), adica transpunerea in afara lorruei ~i a alter conditii a existeruei individuale sau, cu aile cuvinte, acesta este "realizarea" posibilitatii permanenre ~i irnuahile pentru care corpul nu esre decal expresia rranzitorie in rnodul manifestat.

2 Starea de sornn pro fund a Iost calificata drept "inconstienra" de anurniti or ienrali sti care par chiar rentati sa-I "i dent ifice " "lnconsrientului" carorva filcsofi gerrnani, cum este Hartmann; aceasta eroare vine, f<lr!:i indoiala, din faptul cil ei nu pot con cepe a alta con~tiin\<1 decat cea individuala si "psihclogrca' dar to! ne ramine inexplicahil, dl.ci nu vedern cum se pOI, printr-o asemenea inrerprerare, inlelege termeni ca Chit, Prajnana ~i Prajna.

107

identic subiectului insusi care este Sat sau Fiinta pura, ~i nu exista cu adevarat In mod distinct, neputand sa fie acolo unde nu exists nici 0 distinqie reala', Astfel, cei trei, Sat Chit ~i Ananda (in general, reuniti in Sachchiddnandav n~ sunt decat una ~i aceeasi fiinla, §i acest "una" este Alma, considerat in afara §i dincolo de orice conditii particulare . care deterrnina fiecare din aceste diverse stan de manifestare.

In aceasta stare, care rnai e desernnata uneori §i cu numele de samprasada sau "seniniltatea" .l, Lumina inteligibila este sesizata direct, ceea ce constiruie intuitia intelectuala, §i nu ca un reflex travers and "mentalul" (monas), ca in starile individuaLe. Am aplicat mai inainre expresia "intuitie intelectuatil" 1a Buddhi, virtute de cunoastere supra-rationala §i supra-individuala, ell toate ca deja manifestata. Sub acest raport, trebuie sa includem intr-un fet pe Buddhi in starea de Prajna care va cuprinde astfel tot ceea ce exista dincolo de existenta individuala. Yom avca deci de luat in considerare In Fiinta un nou ternar,

I Tennenii "subiect' ~i "obiect", in sensul pe care-l1olTebuinl~m, nu se pot prera la nici un echivoc: subiectul este "eel care cunoa§te", obiecru] "este eel rare esre cunoscur" iar. raportul lor esie chiar cunoasrerea. Totusi in filosofia rnoderna, sernnificatia acestor termeni ~i rnai ales a derivarelor lor "subiective" ~i "obiective" a vanat intratat incal au prirnit acceptii aproape diarnetral opuse, iar filosofii le-au preluat rara alegere, in sensuri loarte diferite; astfel, intrebuinlarea lor prezinra adesea grave inconvenienre din punct de vedere al clarila\ii si, in rnulte cazun, este preferabil sa renunjarn la ele, pe ellr posibil.

2 Echivalentul in araba al acestor (rei tenneni cste: Inteligenla (ElAglu), Inteligentul (El-Agil) ~i Inteligibilul iEI-MaqUl): prima este <uncasterea universals (Chit), al doilea este <ubrectul sau (Sat) ~i al treilea esre obiecrul (Ananda), cele trei nefiind dedit unul in Funta "care se cunoaste pe Sine insa~i pnn Sine insa~i "

:I Brihad-Aranuaka Uparu ... had, Adhyaya 4. 8rahrnana 3, shruti 15; cf.: Brahma-Suua, Adhyaya I, Pada .~, s(hra)j - A se vedea rnai I departs studiul nostru cu privire la sernnificatia cuvantului Nirvana.

108

constituit de Purusha, Prakriti ~i B uddhi, adica prin cei doi poli ai manifestarii.t'esenta" ~i "substanra", ~i prima producere a lui Prakriti sub influenta lui Purusha, producere care este manifestarea informala. Trebuie sa adaugam, de altfel, ca acest ternar nu reprezinta decat ceca ce s-ar putea nurni "exterioritatea" Fiintei: astfel, el nu coincide [n nici un rei cu celalalt temar principia! despre care am vorbit si care se raporteaza cu adevarat la "inferioritatea" sa, ci ar fj mai degraba ca un fel de particularizare in. mod distinctiv': se intelege de la sine ca, vorbind aici despre "exterior" ~i "interior", noi nu intrebuintarn dedit un lirnbaj analogic, bazat pe un simbolisrn spatial, dar care nu se poare aplica literal mente Fiintei pure. Pe de alta parte, temaruJ de Sachchidananda care esle coextensiv Fiintei se rnai traduce, in ordinea manifestarii inforrnale prin cel pe care L-am dis tins ill Buddhi ~i despre care am vorbit: Matsya-Purana, din care am citat atunci, declara ca "in Universal, Mahar (sau Buddhi) este ishwara"; ~i Prdna este, de asernenea, lshwara,

I Am purea spune ell rezerva pe care am flkut-o cu privire la intrebuintarea acesror cuvinte, di Purusha eSle polul "subiectiv' al marnfesrarii ~i d Prakriti ii este polul "obiectiv": Buddhi corespunde arunci in mod firesc cunoasterii, rezulranta subiectului ~i a obiectului sau "actul lor cornun", pcruru a inrrebuinta limbajullui Arisrotel, Totusi, cste important ~a noram ca, in ordinea Existentei universale, Prakriti e~te cea care "concepe" producuile sub influenta "ne-aciionanta" a lui Purusha, in limp ce, In ordinea existentelor individuale, subiectul cunoaste, dirnporriva, suo actiune a obiectului; analogia este dcci invcr.~ata in acesr caz, intocmai ca in cele pc care le-arn intalnit panli acurn. in sfar~it, dad privirn inreligeota ca inerenta subiectului (eu reate d. "act ual i tate a" se pr e su pune pre7.enla a do i iermen 1 complernenrari). va rrehui sa spunern eli Intelectul universal este esentialmente activ, in timp ce inreligenta individuala este pasiva, eel pujin relativ (fiind, 10 acelasi rimp, acti va sub un all raport), ceca ce implica, de aluel, caracterul lui de "reflex"; ioare acestea concords in lntregime cu teoriile lui Aristotcl,

109

caruia 'ii apartine la modul propriu kdrana-shartra. Se rnai poate spune di Trimurti sau "tripla manifestare" este numai "exterioriiatea" lui Ishwara; in sine, acesta este independent de orice rnanifestare, al carei principiu este, food chiar Fiinta: tot ceea ce se spune despre Ishwara, alat In sine cat §i in raport cu manifestarea §i diversele stari condijionate care depind de el in aceasta manifestare, intelectul nu este diferit de Arma, caci trebuie sa consideram ca acesta "se cunoaste pe sine prin sine insusi'', pentru di nu exista nici 0 realicate cu adevarat distincta de el, totul fiind cuprins In propriile sale posibilnau; in aceasta "Cunoastere de Sine" rezida, la modul propriu, Beatitudinca,

"Acesta (Prajna) este Stapanul ilshwaruv a to ate (sarva, cuvant care implica aici, in extensia universala, ansarnblul celor "trei lurni", adica toate stante de rnanifestare cuprinse sintetic in principiul lor): Eleste omniscient (caci el este prezent 'in Cunoasterea integrala, cunoscand direct toate efectele in cauza principiala totala, care nu e distincta de El)': El este ordonatorullntem iantarydmt, sala~Juind in chiar centrul fiintei, regizand §i controland toate virtutile corespunzad diverselor sale stari, ramanand El insusi "neactionant" In plenitudinea activilalii SaJe principiale: El este sursa tyoni, matrieea sau radacina prirnordiala, in acelas]

I Efectele se afia "eminarnerue" in cauza, 'curu spun filosolii scolastici, faciind astfel parte constitutiva din chiar natura sa, peruru c~ nirnic nu se poatc afla in efecte care sa nu fi fosi mai inrai in cauza: astfel, cauza prima. cunoscandu-se pe sine, cunoasre toare efectetc, adica toate lucrurile, irnediar ~i "ne-distincriv".

2 Acest "ordonator intern" esre identic eu "Rectorul Universal" intr-o nota precedenra. - Traditia extrem-orientalii spune, de asernenea, cii "Activitatea Cerului esre ne-actionarua": in rerrninologia acesteia, Cerul (Tien) corcspunde lui Purusha (ahordar pe diferiie treptc care au fost indicate mai sus) ~i Pamamui (Ti) Illi Prakriti; nu esie verba deci de obligana de a red" prin aceleasi cuvinte enurnerarea terrnenilor din Tribhuvana hind lisa.

110

timp principiu sau cauza prima) a tot ceea ce exista 'in oriee mod ar fi): EI eSle originea tprabhava, prin expansrunea in multitudinca infinita a posibilitatilor Sale) ~i sfatsitul (apyaya, prin replierea Sa in unitatea de Sine insusi)'

i Acesrea sunt aplicabile.in ordine a cosmica, celor doua faze de "cxpiratie" ~i "aspiratie" care por fi abordate in ficcare ciciu in parte; dar aid este vorha de rotalitatea ciclurilor sau a statelor constituind manifestarea uni versala.) a uru vcr~alitalii fiiruelor (Iiind £1 insu~i Fiintu Universala)". (n.s, Mandiikya Upanishad, shruti 6.

111

Capitolul XV

Starea necondiiionatii a lui Atma

"Veghc, vis, somn profund ~i ceca ce se afla dinClolr~. de acestea, alcatuiesc cele patru stari ale lui Atma: cea cuprinzatoarc tmahatturav este cea de-a Patra (Turlya), prirnele trei, Brahrna nu este prezent decal cu un pie' celelalte trei se afla In ultima".' Astfel, proportiile stabil anterior dintr-un anumit punct de vedere sunt rasturnate d

~It punet de vedere: din cele patru picioare tpdda) ale Alma, prirnelc trei sub raportul distinctici starilor nu decat una ill ordinea irnportantei metafizice, iar ultima ea singura cat toate celelaltc trei sub acelasi rapon, Dac Brahma nu este facut din "P3I1i" (akhallda),putem spune c numai un sfert din El se afla ill Fiin!a (inclusiv tot ceea ' depinde de el, adica manifestarca universala al carei princ este), in timp ce celelalte trei sfcrturi se afla dincolo d Fiinja.' Aceste crei sferturi pOI fi abordate in feluJ 1, totalitatea posibilitatilor de manifestare ill rnasura in nu e man ife sta, deci in stare absolut permanenta ncconditionata, ca tOI ceea ce se datoreaza "Celei de a P (in masura in care se rnanifesta, aceste posibilitati apart prirnelor doua stari, ca "manifestabile", celei de a principiala in raport cu celelalte); 2, tota1itatea posibilitatil

de ne-manifestare (despre care de altfel nu vorbim la pI decat prin analogie, caci ele se afla evident dincolo multiplicirate, ~i chiar dincolo de unirate); 3, in s Principiul Suprern, al unora ca §i aL celorlalte, Posibilitate

1 Mauri Upanishad, Prapathaka 7, shrun II.

2 Pada, care 'inseamna "picior", inseamna ~i "sfcrt",

112

Universala, totala, infinita ~i absoluta'.

"In\clep~ii cred cii "cea de a Patra (Chaturthai', care nu cunoaste nici obiectele interne, nici pe ce1e externe (intr-un fel distinctiv ~i analitic), niei pe unele ~i pe celelalte 111 acelasi timp (abordate sintetic §i In principiu), §i care, nefiind (nici) un ansarnbiu sintetic al Cunoasterii integrale, nici cunoscatoare, nici ne-cunoscatoare, este invizibila tadhristd, §i ne-perceptibila prin nici 0 virtute) ne-actionata (avyavahdrya, In imuabila Sa identitate), de nelnteles (agrahya, pentru ca intclege totul), nedefinita talakshana, pentru ca nu are limite), de negandit (achintya, neavand nici 0 forma) indescriptibila (avyapadeshya. neputand fi calificata prin nici un alribut sau determinare particulara), ul}ica escnta fundarnentala (pratuyaya-sora) a "Sinelui" (Atma, prezent in toate starile), fara nici 0 urma de dezvoltare a rnanifestarii tprapancha-upashoma] si. prin urmare, absolut ~i total eliberata de condijiile speciale ale vreunui mod de existenta, plenitudine a Pacii ~i a Bcatitudinii, fara dualitate: £1 este Atma (£1 Insusi din afara ~j independent de orice conditie), astfel trebuie cunoscut',

Vom observa ca tot ceea cc priveste aceasra stare neconditionata a lui Atma este exprimat in forma negativa;

I Intr-un rei analog. luarid In considerate primele stari. al caror .m samblu consriruie dorneniul Fiinje i, s-ar mal purea spune, de axcrnenea, ca primcle doua nu sun: decat a treia pane din Fiinlil. penrru ('a ele contin numai rnanifestarea fermata, in rimp ce a treia cuprinde doua sterruri numai ea singura. pentur d include in acelasi rimp ruanifestarea informala ~j Fi inta ne-rnanifestata, Este esennal sa observarn eli numai posibilitatile de rnanitestare intra in domeniul Fiinjei, chiar abordata in toara universalitatea sa,

2 Cele doua cuvinte Charurtha ~i Turiya au acelasi sens ~i se aphca Identic aceleiasi stan; Yad vai Charurtham tat Turivarn, "eel care este in mod sigur Chaturtha, acela este Turia" (brihad-Ar'anyaka Upanishad, Adhuaya 5, Brahmana 14, shruti J).

:\ Mandfikya Upanishad, shruti 7,

113

e usor de inteles de ce se intampla asa, caci in limbaj, orice I afirmare directa este obligatoriu 0 afirrnatie particulara §i determinata, afirmata a ceva care exclude altceva ~i care lirniteaza obiectul despre care se afirma'. Orice de term in are este 0 lirnitare, deci a negatie.': prin urmare, negatia unei deterrninari este veritabila afirmatie §i termenii de aparenta negativa pe care-i intalnim aici sunt in sensul lor real, eminameme afirmativi. De altfel, cuvantul "infinit", a carui forma este asernanatoare, exprima ncgarea oricarei limite; in asa fel indlt devine echivalentul unei afirmatii totale ~i ' absolute in care se includ sau se inve~manta to ate afirmatii particulare, dar niei una din ele prin excluderea altora, pentru ca ea le irnplica pe toate in mod egal §i "nedistructiv"; astfel, Posibilitatea Universala cuprinde absolut toate posibilitatile. Tot ceea .ce se poate exprima in forma afirrnativa este obligatoriu inchis in domeniul Fiintei, pentru ca aceasta este ea insa~i prima afirrnatie sau prim determinate, cea din care preced to ate celelake, tot asa cum unitatea este primul numar din care deriva numerele urrnatoare; dar aici nc aflam in "ne-dualitate" ~i nu in unitate sau, eu alte cuvinte, suntern dincolo de Fiinta, chiar prin

1 Din acelasi rnotiv, aceast~ stare estc denurnita sirnplu "A Parra", pentru ca nu poate fi caracterizata In vreun fel; dar aceasra explicaii desi evidenta, a scapat orientalistilor ~i purem cita in aceasra un exernplu curios de neinrelegere: dornnul Oltrarnare ~\-a imagi eil denumirea indica a "construciie logica' penrru d-i amiruea de patra dirnensiune a matcrnaticienilor": iata a apropiere eel put; neasteprata ~\ care ar Ii, lara tndoialil, greu de argumenrar la mod serios,

2 Spinoza insu~i a recunoscut deschis: Ornnis detcrminatio negatio est; dar abia daca mai este nevoie sA reamintim ell aplicatia pe care facut-o amintesre rnai degraba de indererminarea lui Prakriti decat cea a lui Atma in srarea llli neconditionara.

114

Iaptul ca ne aflam dincolo de orice determinare principiala',

in Sine insusi Alma nu e deci nici manifestat (vyakta), nici ne-manifcstat (avyakra), eel putin dad privim numai ne-manifestatul ca principiul imediat al rnanifestatului (ceea ce se refera la stare a de prajna); dar el este tn acelasi timp principiul manifestatului ~i al ne-manifestatului (cu to ate cii §i acestui Principiu Suprem i soar putea spune nemanifestat 'intr-un sens superior, fie ~i numai pentru a afirma prin aceasta imutabilitatea Sa absoluta ~i imposibilitatea de a-l caracteriza printr-un alribut pozitiv) "Pe El" (pe Supremul Brahma, caruia Atma neconditionat ii estc identic), ochiul nu-l atinge, nici yorba §i nici "mentalul' ,I; nu-l recunoastern deloc (de neinteies prin altul decal prin el insusi) ~i iata de ce nu stim cum sa-i explicarn natura (printr-o dcscriere oarecare). El este superior a ceea ce este cunoscut (distinctiv sau cunoscut Universului manifestat), El se afla dincolo de ceea ce nu este cunoseut (distinctiv sau dincolo de Universul

I Ne plasarn aici intr-un punct de vedere pur merafizic, dar adaugam ca aceste consideratii pot avea ~i 0 aplicatie din punct de vedere reologic; cu reate eli acesra se menune in mod obisnuit in lirnirele Fiintei. unii recunosc ca "teolcgia negaiiva" este singura rigurcasa, in sensul ca numai atributcle de forma negativa sunr cu adcvarat adecvate lui Dumnezeu, - Cf.: Sfantul Dinisie Areopagitul, Traratul de Teclogie Mistica, ale caru: ultime doua capirole se apropie intr-un fel rernarcabil, chiar in exprcsie, de textul pe care l-am eitat aicr,

2 In acclasi fel. Qoranul spune vorbind des pre Allah: "Privirilc nu-l pot atinge.' - "Principiul nu poate fI atins nici prin vedere nici prin aU7" (Tchoang-tesu, cap. XXII; traducere de P.Wicger. p,3~7).

.1 Aici, ochiul reprez inta virtutile de senzatie, iar cuvantul vmutile de acuune: am vazut mai sus ca manas, prin natura ~l functiunile sale. line ~i de unele ~i de alrele Brahma nu poate ft atins de nici 0 virtute individuala: EI nu poare fi perceput prin sinuuri ca obiectele grosiere, lIici nu poate fi concepur cu gandul ca obiectele subtile, EI nu poate rl ex prima! in mod sensibil plio cuvirue, nici la modu! ideal prin irnagini menrale.

115

ne-manifcstat, unul cu Fiinja pura)': aceasta este lnval pe care am primit-e de la in~elep~ii de odinioara. Trebuie considcram ca ceea ce nu este in nici un fel rnanifcstat cuvanr (nici prin altceva), dar prin care cuvantui s manifestat (ca orice lucru) este Brahma (in lnfinitatca ~i nu ceea ce este abordat (ca obiect de meditatie) ca "acesta" (0 fiinla individuals sau 0 lume rnanifestata, dup cum punctuL de vcdere se raporteaza La "microcosmos" s la "rnacrocosmos") sau "ace la" (i.lhl1'ara sau Fiin Universala tns~i, in afara oricarei individualizari §i a oric manifestari)", '

Shankardcluirya adauga la acest pasaj urrna cornentariu: Un discipol care a urrnarit atentcxpunerea ,'-.,'"''''_ natura lui Brahma trebuic sa fie convins ca el 11 cu perfect pe Brahrna (eel putin teoretic); dar, in ciuda aparente pe care Ie poate avea sa ga~deasca astfel, nu e

putin 0 parere eronata. Intr-adevar, sernnificatia bine a tururor textelor privind Vedanta ca este "Sinele" fiinte care poscda Cunoasterea este identic lui Brahrna ca, prin aceasta cunoastere chiar, se realizeaza "Ident Suprema"). Or, pentru toate lucrurile susccptibile de a de un obiect de cunoastere, 0 cunoastere distincta ~i defin

este posibila; dar nu se intampla acelasi lucru pentru ~''','''' •• _ care nu pot devcni un ascmenea obiect. Acesta este B 'UL1UOL\1II. caci EI eSLe Cunoscatorul (rota I) ~i cunoscatorul cunoaste cclelalte lucruri (inchizandu-Ie In incaparoarea infinitate, idcntica Posibilitatii Universale), dar nu sc face pe El insusi obiectul propriei Sale Cunoasteri (caci in

I Cf. pasajul deja citat de Bhagavad-Gll[i XV, 18, conform careia s Paramarma "depii~e~le de srrucribilul ~i chiar indestrucribrlu l'tjj dcsrructibi lul esre man i r estaru l. indcsrrucn bi I u I este ne-rn an i fesratu I, intelcse asa cum am explicar mai sus.

2 Kena Upanishad. Khanda I .. shrun de la 3 1<1 5 .. Ceea ce s-a spus pentru cuvanr (vach) se repeia apoi succesiv, in shruu de la 6 la ~, ~i In terrncni identici, penrru "mental".

116

identitatea Sa care nu rezulta din nici 0 identificare, nu se poate face, ca in condiiia de prajna, distinctia principala intre subiect §i obiect care sunt totusi "acelasi", ~i El nu po ate Inceta sa fie EI insusi "a-tot-cunoscator" pentru a dcveni "a-tot-cunoscut", "in acelasi fel in care focul poate arde alte lucruri dar nu se poate arde pe sine (natura lui csentiaia este ind ivizibila, cum, analogic, Brahrna este "fara dualitate") I. Pe de alta parte, nici nu se poate spune ca Brahma ar putea fi un obiect al cunoasterii pentru un altul decat El-insusi, caci in afara Lui, nu este nimic care sa fie cunoscut (orice cunoastcre, chiar relativa, nefiind decat 0 participate la Cunoasterea absoluta §i suprema)" ",

lata ce spune 'in coniinuare aces: text: "Dad. {i se pare ca-L cunosti bine (pe Brahrna), ceea ce cunosti din natura Sa estc in realitate foarte putin; din acest motiv, Brahma trebuie cu atal mai mult cercetar de tine. (Raspunsul este acesta.) Nu cred ca-l cunosc: vreau sa spun ca nu-l cunosc bine (intr-un fel distinct, cum as cuno aste un obiect susceptibil de a fi dcscris si definitiv): ~i totusi il cunosc (conform lnva{aturii pe care am primit-e despre natura Lui). Cine dintre noi injelege accste cuvinte (in adevarata lor sernnificatie): "Nu-I cunosc ~i totusi i1 cunosc", accla 11 cunoaste eu adevarat, Prin eel care crcde ca Brahma este neinteles (printr-o virtute oatecare), Brahma este "in\eles (caci, prin cunoasterea lui Brahrna, acela devine realmente ~i efectiv identic lui Brahrna); dar eel care crede ca Brahma este in\eles (printr-o virtute sensibila sau mentala), acela nu-L cunoaste deloc. Brahma (in Sine insusi, in eserua lui

j cr. Brihad-Aranyaka Upanishad. Adhyaya 4, Brahmana 5, shruti 14: "Cum ar purea rl Cunoscarorul 101al cunoscut?"

2 ~i aici putem stabili 0 apropiere de acea fraz1"i din Tratatul Unitalii IRlsalalul-Ahadiyah) al lui Mihyiddin ibn Arabi: "Nu exista nirnic, "h'olut nrmic, care sa existe 111 afara lui (Allah), dar EI i§i injelege propria-i existenta fara ca aceastil inlelegere sa existe (torusi) in vrcun fel oarecare.

I L 7

incornunicabila) este necunoscut celor care-l cunosc (ca un obiect de cunoastere, fie 0 fiinta particulars, fie 0 F Universala), ~i el este cunoscut eelor care nu-l cunosc U,","V'_'_ (ca fiind "acesta" sau "acela")'.

I Keba Upanishad, Khanda 2. shruti de la 1 la 3. - lata un taoist, absolut identic: lnflnitul a zi~: ell nu cunosc Principiul: raspuns este superficial. lnfinitul are dreptare sa spLinil. di el nu rurnic despre esema Principiului. lnactiunea a putut spune di ca it cunoaste, in ceea ce privesre rnarutestarile Sale exrerioare ... A nu-L cunoaste, insearnna a-L cunoaste (in esenta Sa); a-L cunoasre (in manifestarile SAle) inseamna a nu-L cunoasre (cum este el in realitare). Dar cum sa inteleg: acestea, ell necunoscandu-L 11 cunosti? - lata cum, spune Starea Prirnordiala. Principiul nu poate f In\elcs; ceca ce in\e IlU este El. Principiul nu poate f vazui; ceea cc se vede, nu esie El... Prmcipiul nu poate fi enuntat; ceea ce se enurua, nu esre El... Principiul nu poare f imaginat ~i nici descris. eel care pune intrebari cu pri '

la Principiu ~i eel care raspunde, dovcdesc arnandoi di nu §tiu ce Prmcipiul. Nu se poare intreba nici ra~punde eu privire la ce este Principiul" (Tchoang-tseu, cap. XXIl; traducerea lUI P.Wieger, pp . .l'J7-J'J')).

118

Capitolul XVI

Reprezentarea simbolicii a lui Alma §i a conditiilor sale prin monosilaba sacra OM

Urmarca la MandOkya Upanishad se refera la corespondenta rnonosilabei Om ~i a elementelor sale (malfa) cu Atma ~i conditiile sale (pIMa); ea indica, pe de 0 parte, raiiunile sirnbolice ale acestei corespondente, jar, pe de alta parte, efectele meditatiei asupra simbolului ~i asupra a ceea cc el reprezinta, adica asupra rnonosilabei Om §i asupra lui A(mo, prirnul jucand rolul de "suport" pentru a obtine cunoasterea celui de al doilea. Vom da acum traducerea acestei ultirne pilr{i a textului; dar nu va fi posibil sa-l insotim de un cornentariu complet pentru eli ne-ar indeparta prea rnult de subiectul studiului nostru.

"Ace st A/mil este reprezentat prin silaba (prin c xcelenta) Om care, la randul ei este reprezentata prin caractere (maInl), (in 3§a fel in cat) conditiile (lui Arma) sunt matra (Ornului) §i (invers) mtitra (Omului) sunt conditiile (lui Atma): acestea sunt A, U §i M.

"Vaishwdnara, al carui siHa~ se afla ill starea de veghe ('ste (reprezentat prin) A, prima matra pentru ca aceata este conexiunea (apti, tuturor sunctelor, sunetul primordial A, ('e I ernis prin organele vorbirii in pozitia lor natural ii, fiind irnanent in toate celelalte, care sunt diversclc lui modificari, unificandu-se in el, La fel cum Vaishv..'anara este prezent in reate lucrurile lumii sensibile constituind unitatea ei), ~i pentru ca ca estc inceputul (ddi, atat al alfabetului cat §i al monosilabei Om, asa cum Vaishwdnara este prima dintrc condqiile lui Alma §i punctul de plecarc pentru fiinta umaria,

119

al desllvar~irii realizarii metafizice). eel care stie obtine cu adevarat (realizarea) tuturor dorintelor (pentru

prin identificarea cu Yaishwanara, toate obiectele ;:,c;ll;:'l'JIH~_ devin dependentc de eJ ~i parte integranta a propriei fiinte), el devenind primul (in dorneniul lui Vaish sau al lui Viraj, al carui centru este, In virtutca chiar acestei cunoasteri ~i prin identificarea pe care aceasta implica atunci cand este deplin efectiva).

''TaUaSQ, al carui sala~ este In starea de vis, (reprezentat prin) U, a doua matra, pentru ca. ea cste e tutkarsha, a sunerului plecand de la prima lui rnodali tot asa cum siarca subtila estc, in rnanifestarea forrnala,

un ordin mai inalt decal stare a grosiera) §i pentru ca, natura ~i pozitia sa, ea este intermediarii intre cele clemente extreme ale monosilabei Om, 1<1 fel cum starea

vis este intermcdiara, sandhyti; intre veghe ~i so profund), Ccl care cunoaste acestea inainteaza cu adev pe calea Cunoasterii (prin identificarca cu I liranyagarb si (Hind astfel iluminat) se afla in arrnonie (samana,

to ate lucrurile, caci el abordeaza Universul rnanifestat ca productie a propriei salac cunoasteri care nu poate fi sep de cl insusi), §i nici unul din descendentii lui (in sensul "posteritate spirituals")' nu-l va ignora pe Brahma.

"Prtijna, al carui sediu se afla in starea de somn (reprezentat prin) M, a treia matrd, pentru ca aceasta masura (miti, celorlalte doua matra, cum intr-un rnaternatic, numitorul este masura nurnarartorului), ~i ca ea este desavarsirea (monosilabei Om, considerata fiind inclusa in sinteza tuturor sunetclor si, tot asa cum

I Aces! se ns are chiar ~i aici , in rerneiu! idem ificar i i Hiranyagarbha, un rapon mai special cu "Oul Lumii" ~i Icgile cicl

120

m anife statul ccntine., sintetic ~I In prmcipiu , or ice manifestare cu diverse le sale moduri posibile ~i aceasta poate fi considerata ca inclusa in ne-rnanifestat, de care nu se distinge niciodata decat intr-un fel contingent §i tranzitoriu: prima cauza este in acelasi tirnp cauza finala, iar finalul cste obligatoriu identic principiului)'. eel care cunoaste acestea mascara eu adevarat acest tot (adica ansarnblul celor "trei lumi" sau al diferitelor trepte ale existenjei universale, a carei dererminare.' este flin{a pura, devenind desavarsirea (tuturor lucrurilor, prin concentrarea in propriul Sine sau personalitatea sa, unde se intalnesc (transforrnate in "posibilitati" permanente, toate starile de manifestare ale

1 Pentru a intelege sirnbolismul pe care I-am desfasurat, rrebuie sa considerarn ca sunetele A ~i U se unesc In 0 ~i eli acesra se va pierde irur-un fel in sunetul nazal final M, fara sa Iie torusi distrus, ci, dimpotriva prelungindu-se la infinit, devenind in acelasi limp indistinct ~l imperceptibil. - Pe de alta pane, fonnele geometricc care corespund respectiv celor (rei marra sunt 0 lirue dreapta, un sernicerc (sau, mai dcgraba, un element de spirala) ~i un puncr: prima simbolizeaza desfasurarea complera a rnanifesrarii: a doua, 0 Stare de in valuire relativa in raport cu aceasra desfasurare, dar rotusi inca dezvolrara sau manifesrata; ,I zreia, srarea inforrnalii ~i "fara dimensiune" sau condi~ii limitative speciale, adica ne-rnanifestatul. Yom mai observa eli punctul csre principiul primordial al tuturor figurilor geornerrice, cum este nernanifestatul pentru toate starile de rnanifesrare; punctul este, in ordinea sa, unitatea adeviirata ~i indivizibila, ceea ce face din el un sirnbol natural al Fiintei pure,

2 Ar 11 de dezvoltat, dad nu ne-am indeparta prea tare de studiul nostru, cateva interesante consideratii lmgvistice cu privire la expresia Fiinjei concepura ca "subiect ontologie" ~i "determinant universal"; vorn spune dear ell in ebraica, nurnele divin EI se refera la aceasta in mod special. - Acesi aspect al Fiintei este desernnat prin traditia hindusa ca SwayambhG, "eel care suh7.ista prin Sine insusi"; in teologia cresrina, accsta este Verbul Etem abordat ca "loc a\ posibilitatilor"; simbolul extrem-oriental al dragonuliu se refera ~i el la acelasi lucru.

121

fiintei sale'.

'.'A Parra" este "ne-caracterizata" (amdtra, neconditionata): ea aeste ne-actionanta (avyavaharyas, nici 0 urma de dezvoltare a rnanifestarii tprapan upashamai, numa.i Beatitudine fara dualitate (Shi Adwaita): aceasta este Omkara (rnonosilaba sacra 0-dependent de ale sale matrii), aceasta cu siguranta

Alma (in Sine, in afara ~i independent de orice conditie determinate, inclusiv determinarea principiala care este """"""'-,1_ Fiinta) , eel ce cunoaste acestea intra cu adevarat in nr,"\nr-i .. 1 "Sine" prin mijlocirea chiar a acestui "Sine" (fara intermediar de once ordin ar fi acesta, far-a folosirea instrument cum ar fi vreo virtute de cunoastere care nu poate atinge decat in stare.a de "Sine", nefiind ni Paramdtma, "Sinele" suprem §i absolut)'".

1 Numai in aceasra stare de universalizare, nu ~i in st individuala, putem vorbi despre om "ca m~surl'l a tuturor lucrurilor, celor care sunt in masura in care sum ~i al celor care nu sunt in in care nu sunr", adica, metafizic, al manife sratului ~i al n rnanifestaruiui, de~i, cu maxima rigoare, nu se poate vorbi de rnasura" a ne-rnanifestatului, dad prin aceasta se intelege UC;"C;lllllll<""~ un or conditii speciale de exisienta, cum sun! cele care definesc stare de rnanifesrare. Pe de alta parte, se In\elege de la sine di so

grec Protagoras, caruia i se atribuie formula pe care am '''1-''IVl!U~'-U;~ transpunandu-i sensul, penrru a 0 purea apliea la "Omul Un era foarte departe de a se ridica pana la inallimea acestei conceptii, asa fel incar, aplicand-o la fiima umaria individuala, n-a exprimar ea dedit ceea ce modernii ar numi un "relativism" radical, in limp pentru noi, este evident verba despre cu totul alrceva, asa cum' fnielege eei care cunosc raporturile "Ornul Universal'tcu Verbul Oi (ef. mai ales lmaia Episrola a sfantului Pavel carre corinteni. XV)

2 M5ndukya Upanishad, shruti de la 8 la 12, - Asupra silabei Om ~i a efecrelor sale in diverse ordine, in raport ell cele lumi, se pot gllsi indicatii in Prashna Upanishad, Prashna 5, shruri la 1 la 7. Cf.: ~i Chhandogya Upanishad, Prapathaka I, Khanda 4 ~i

122

In ceea ce priveste efcctele obtinute prin intermediul meditatiei (upasana) asupra monosilabei Om, In fiecare din cele trei mdtrd, mai inilli, vom adauga nurnai di aceste efecte corespund realizarii diferitelor trepte spiritua1izate, care pot fi caracterizate in felul urrnator: prima este deplina dezvoltare a individualitatii corporale: a doua este extensia integrala a individualitatii umane in modalitatile sale extracorporate; a treia este obtinerea starilor supra-individuale ale fiintei; ill sfarsit, a patra este realizarea "Identitatii Supreme".

123

C apitolul XVI!

Evolutia postumii a fiintei umane

Pina acum am abordat constituirea fiintei umane diferitele stari de care este susceptibila atat cat subzista .

un compus din diverseelernentepe care le-am desco in acest proces de constituire, adica pe pareursul vietii sale individuale, Este necesar sa insistarn asu aeestui punct: startle care apartin cu adevarat individului atare, adica nu nurnai starea grosiesra sau eorporaH'iI''''.ll.,.,,,,,, care totul este evident, ci ~i starea subrila (cu conditia, .F,_.~._,""_ de a nu include aiei decat modalitatile extra-corporale starii umane integrale, nu ~i celelalte stan individualae fiintei), sunt proprii §i esentiale starilor omului viu, ce nu inseamna ca trebuie sa adrnitern ca starea inceteaza in clipa rnortii corporale §i numai din acesteia; vom vedea mai departe ca se produce atun dimpotriva, 0 trecere a fiintei in starea subtila, dar aceasta nu constiruie decat 0 faza tranzitorie in resorb virtujilor individuale ale manifestatului in nernanifestat, a carei existerua se explica firesc prin caracterul nt"rrr,,''''

pe care i l-arn recunoscut starii subtile. Se poate ab totusi, este adevarat, intr-un anurnit sens, ~i in anumite c eel putin, 0 prelungire §i chiar 0 prelungire infinita, individualitatii urnane, pe care va trebui SAO raportam mod ahtatile subtile, adica extra-corporale, a individualitatii: dar aceasra prelungire nu este chiar acel . lucru eu starea subtila, asa cum era ea in viata Trebuie sa Intelegem bine, intr-adevar, eli sub aceea denurnire de "stare subtila", suntem obligati sa recuno rnodalitati foarte diverse §i extrern de complexe, chiar d

L24

ne lirnitam La abordarea unui singur dorneniu al posibilitatilor proprii urnane: iata de ce ne-am lngrijit, chiar de la inceput, sa atragem atenria ca ea trebuie intotdeauna inteleasa in raport cu starea corporal a luata ca punct de plecare §i ca terrnen de cornparatie, in asa fel lncat sa nu dobandeasca un sens precis dec at prin opozitie cu aceasta stare corporala sau grosiera, care, in. ceea ee 0 priveste apare ca suficient definita prin ea insa§i pentru ca e singura in care ne aflam In mornentul de fala. Vom mai observa apoi ca printre cele cinei invelisuri ale "Sinelui", trei sunt considerate ca alcatuitoare ale starii subtile (in timp ce una singura corespunde fiecareia din celelalte doua stari conditionate ale lui Atma: pentru una care nu este in realitate decat 0 modalitate special a §i determinata a individului; pentru cealalta, care este 0 stare esentialmente unificata §i nedistincta); iata inca 0 dovada a cornplexitatii de care trebuie intotdeauna sa !inem seama dad vrem sa in!elegem ee se poate spune despre ele, dupa cum vor fi abordate din diverse puncte de vedere.

Trebuie sa abordarn acum chestiunea des pre ceea ce se numeste in mod obisnuit "evolutia posturna" a fiintei urnane, adica a consecinjelor pe care le antreneaza, penrru aceasta fiinta, moartea, sau precizand cum intelegem noi aeest cuvant, disolutia acelui compus despre care am vorbit §i care constituie individualitatea ei actuala. Trebuie sa observarn, de altfel, di in clip a in care s-a produs disolutia, nu mai exista fiinta umaria propriu-zisa, pentru eli aceasta este esenjialmente compusul din care e alcatuit ornul individual; singurul caz in care 0 mai putem nurni umaria este in sensu I in care, dupa moartea corporala, fiinta ramane in vreuna din acele prelungiri ale individualitatii despre care am vorbit, pentru cll., in aeest caz, cu toate eli individualitatea nu rnai e cornplta sub raportul rnanifestarii pentru di '11 lipseste starea corporala; posibilitati le care corespund

125

I '

I.

, I

acesteia Incheindu-si intreg eiclullor de dezvoltare), elemente psihice sau subtile subzista intr-un anumit fel,

sa se disocieze.jn orice alt caz, fiinta nu mal poate fi umana, pentru ca din starea careia i se aplica acest nume,

a trecut intr-o alta stare, individuala sau nu: astfel, fii

care era umaria a incetat sa mai fie pentru a deveni tot asa cum prin nastere el a devenit urnan, trecand de La stare la cea care este acum a noastra In rest, dad ~ l\~l"l::,""IOi moartea sau nasterea in sensul lor foarte general, ca schimbare de stare, ne dam seama imediat ca acestea s modificari care corespund analogic, constituind inceputul

~i sfarsitul unui ciclu de existenta individuala; §i chiar dac parasim punctul de vedere special al unei stari determi pentru a aborda inlan~irea diverse lor srari intre ele, se '''''''''':'!S di, m realitate, sunr fenomene riguros echivalente, unei stan fiind in acelasi limp nasterea alteia, Cu alte cuvinte, aceeasi rnodificare este nasterea sau moartea, dupa starea sau ciclul de existenta in rap art cu care 0 abordam; ca aceasta mod ificare este propriu-zis puntul comun al c doua stari sau treeerea de la una la cealalta; §i ceea ce este adevarat aiel pentru diferitele stari este adevarat, pe a alt treapta, §i pentru modalitajile diverse ale aceleiasi stari, privim acestc rnodalitati ca alcatuind, cu privire I dezvoltarea posibilitatilor lor, tot atatea cicluri integrate in ansarnblul unui ciclu rnai amplu I. In sfar~it .. este necesar sa adaugam ca "specificatia": in sensul pe care l-am dat mai sus aeestui cuvant, adica alipirea la 0 spet~ definita, cum este speta urnana, care irnpune unei fiinte anumite condijii generaJe, constituindu-i natura specificf,

I Aceste consideran] cu privire la nastere ~i moarte sunt, de altfel, aplicabile ~i la puntul de vedere al "macroccsrnosutui" ~i al "microcosmosului": fadi sa avern posibihtatea de a insista acum asupra lor, am purea, far;! lndoiala, inrre7J1ri consecintele care rezulta de aici In privinta teoriei ciclurilor cosrnice,

126

nu are valoare decat irur-o stare deterrninaa, neputand fi extinsa dincolo de ea; §i nici n-ar putea fi altfel, de Indata ce acesta nu este un principiu transcendent in raport eu starea individuala, ci tine exclusiv de domeniul acesteia, fiind ea ins~i supusa conditiilor limitative care 0 definesc; ~i iata de ce fiinta care a trecut inrr-o alta state nu rnai este umaria, neapartinand in nici un fel spejei urnane'.

Trebuie sa emitem rezerve fat<'i de expresia "evolutie postuma" care ar putea da usor nastere unui echivoc; mai intai, moartea fiind conceputa ca 0 disolutie a cornpusului urnan, este evident d termenul "evolutie" nu poate fi luat aici in sensul unei dezvolrari individuale pentru ca, dirnpotriva, este yorba de 0 resorbtie a individualitatii m starea de ne-manifestat'; ar fi mai degraba 0 "involutie" din punctul de vedere special al individului. Etimologic, intradevar, termenii de "evolutie" §i "involutie" nu sernnifica nimic mai mult ~i nici altceva decat "dezvaluire" ~i "invaluire" J; dar stim bine ca in lirnbajul modem, cuvantul "evolutie" a primit de curand 0 cu totul alta acceptie, dcvenind aproape sinonimul "progresului''. Am avut multe prilejuri sa ne explicarn asupra aces tor idei recente de

I Este de la sine inteles di., in reate acestea, noi nu folosirn cuvantul "uman" dedit in sensul propriu ~i literal, eel care se aplica numai ornului individual; nu este vorba de rranspozitii analogice care sll fadi posibila conceptia "Ornului Universal".

2 Nu se poate spline, de altfel, dI ar fi 0 destructie a individualitlilii, pentru ca. in ne-manifestat, posibilita\ile care 0 constituie subzista in principia, intr-un fel permanent, ca reate celelalte posibilitlS.ti ale fiintei; torusi, individualitatea neexisrand ca atare decat in manifestare, se pcare foarte bine spune ca, intrand in ne-rnanifestare, ea dispare cu adevarat sau tncereaza sa mai exisre ca individualitate; ea nu este anihilara (nirn ic din ceea ce este nu poate tnera sa fie), ci e "transformata''.

3 In aces! sens, dar numai 'in acest sens, am putea aplica acesri rermeni la cele doua faze care se disting in mice ciclu de existenk1i, asa cum am indicat anterior.

127

128

"progres" ~i "evolutie" care, amplificate dincolo de masura rezonabila, au ajuns sa falsifice complet mentali occidentala actuala; nu vom reveni asupra lor. Vom doar ca nu se poate vorbi la un mod valabil despre "progres decat illtr-un fel foatre relativ, avand intotdeauna grija sil precizam sub ce raport Il abordarn ~i intre ce limite; red us la aceste proportii, nu mai are nirnic comun cu acel "progres absolut despre care a lnceput sa se vorbeasca spre sfarsitul secolului al XVIII-lea ~i pe care contemporanilor nostri place sa-l decoreze eu numele de "evolutie", asa-zis "stiintific", Gandirea orientala, ca ~i vechea gand occidentala n-ar putea adrnite aceasta notiune de "progres" decat ill sensul relativ pe care l-am indicat rnai sus, ca idee secundara, de 0 dimensiune extrem de redusa §i valoare rnetafizica, pentru ca.face parte din cele care nu pot aplica dec at unor posibilitati de ordin particular fi transpuse dincolo de anumite limite. Punctul de "evolutiv" nu este susceptibil de "universalizare", nu poate concepe adevarata frinIa "evoluand" intre doua pun precise sau progresand, chiar imprecis, intr-un sen determinat: asemenea conceptii sunt cornplet lipsite de . sernnificatie §i dovedesc a cornpleta ignoranta a celor elementare date ale metafizicii, Am putea vorbi eel intr-un anurnit fel, despre "evolutie", cu privire La 0 in sensul trecerii intr-o stare superioara; dar ~i aici ar sa aplicarn 0 restrictie care sa-i pastreze acestui intreaga lui relativitate, caci in ceea ce priveste fiinta in sine §i in totalitatea ei, nu poate fi vorba nici UC'~LH"': "evolutie", nici despre "involutie", 10 orice sens am vrea

Ie luam pentru ca identitatea ei esentiala nu este in nici fel alterata de modificarile particuLare si contingente, oric ar fi ele, care nu pot afecta decat cutare sau cutare conditionata.

~i rnai ernitern 0 rezerva cu privire la intrebuin{area cuvantului "posturn": numai din punctul de vedere al individualitati] umane ~i In masura in care aceasta este conditionata de tirnp, putem vorbi de ceea ce se intampla "dupa rnoarte", ca §i despre ceea ce se intamplA inainte de "nastere", eel putin dad. vrem sa pastram pentru acesti terrneni, "in~inte" §i "dupa", semnificatia lor obisnuit cronologica, In ele Insele, starile despre care este yorba se ana in afara domeniului individuelitap] umane, acestea nefiind in nici un fel temporale §i nu pot fi in nici un fel situate cronoLogic; §i acestea sunt adevarate chiar pentru cele care pot avea printre conditiile lor un anumit mod de durata, adios de succesiune, de indata ce nu mai este 0 succe.siune ternporala, In ceea ce priveste starea nemanifestata, este de la sine in\eles ca ea este eliberata de orice fel de succesiune, In asa fel incat ideile de anterioritate si posterioritate, chiar mtelese in cea mai mare extensie de care sunt susceptibile, nu se pot in nici un fel aplica; §.i putem observa ca, in aceasta privinta, ch.iar In tirnpul vietii, fiinta nu rnai are notiunea tirnpului cand constiinta lui iese din domeniul individual, asa cum se mtfunpHi in sornnul profund sau in Iesinul extatic: atat limp cat se afla in aceste stan, veritabil ne-manifestatetimpul nu rnai exista pentru ea. Ne ramane sa cercetarn cazul in care starea "posruma" este 0 simpla prelungire a individualitatii umane: intr-adevar, aceasta prelungire se poate situa in "perpetuitate", adica intr-un nedefinit temporal sau, cu alte cuvinte, intr-un mod de succesiune care apartine mea tirnpului (pentru ca nu este Yorba de 0 stare supusa altor conditii decat a noastra), ci de un rimp care nu are nici 0 masura comuns cu eel caruia i se supune existenta corporala. De altfel, 0 asemenea stare nu ne intereseaza in mod deosebit din punct de vedere rnetafizic, pentru ca trebuie, dimpotriva, sa abordarn la rnodul esential

129

1-'-'- _. __ - --._,-'-_'

I

posibilitatea de a ne elibera de conditiile individuate ~i nu de a rfimane la nesfarsit sub imperiul lor, Dar dad trebuie totusi sa vorbim despre ea, 0 vorn face pentru ca trebuie sa tinem cont de toate cazurile posibile si, de asernenea, pentru ca, asa cum vom vedea mat departe, aceasta prelungire a existentei umane rezerva fiintei posibilitatea de a atinge "Eliberarea" fara sa mai treaca prin alte stari individuale, Oricum ar fi, lasand de 0 parte aces! din urrna caz, putem spune: daca se vorbeste despre start ne-umane, situate · .... mainte de nastere" ~i "dupa moarte", e din pricina di. asa apar ele in raport eu individualitatea; dar trebuie sa observarn plini de grijii ca nu indi vidualitatea treee prin aceste stari, parcurgandu-le succesiv, pentru ca sunt stari aflate in afara dorneniului ei ~i care n-o contin ca individualitate, Pe de alta parte, exista un sens care se poate aplica ideiLor de anterioritate ~i posterioritate, 'in afara oricarui punet de vedere de succesiune temporals sau de alt fel: e verba despre acel ordin, In acelasi timp logic ~i antologic, prin care diversele stari se inlan~ie §i se determina unele pe altele: dad 0 stare este astfel consecinta alteia, am putea spune di ii este posterioara, Intrebuintand in acest fcl de Jimbaj acelasi . simbolism temporal in care se ex prima intreaga teorie a cic1urilor si, eu toate ca, metafizic exista 0 perfecta simultaneitate intre to ate starile, un punct de vedere de succesiune efectiva nu se aplica decal in interiorul unei stan deterrninante,

Toate acestea fiind zise pentru a nu fi teruati sa acordarn expresiei "evolujie postuma",aadi. tinem sa 0 . folosim 10 lipsa unui tennen mai adecvat §i pentru a ne confonna anumitor obiceiuri, irnportanta §i sernnificatia pe care nu Ie are si nici n-ar putea sa Ie aiba in realitate, am cereetat chestiunea la care aceasta se raporteaza, chestiune a c are.i solutie, de altfel, rezulta imediat din toate consideratiile anterioare. expunerea care urrneaza este

130

imprumutata din Brahrna-Sutra' §i comentariul traditional (~i ne gandim mai ales la eel al lui Shankaracharya), dar trebuie sa va avertizam ea nu este 0 traducere literals: ni se va intarnpla uneori sa rezurnarn comentariuP §i, de asemenea, sa-L cornentam La randul nostru, flira de care rezumatul ar rarnane aproape de neinteles, asa cum se intfunpLa adesea cand este yorba de interpretarea textelor orientale',

I Adhyaya 4, Pada 2, 3 ~i 4. - Pada I din Adhyaya 4 este consacrai cerceiarii mijloacelor Cunoasrerii Divine, ale carei roade vor fi expuse in cele ce urmeaza,

2 Colebrooke a oferit un rezurnat de acesr gen in Essais sur la Philosophie des Hindous (Eseul IV), dar interpretarea sa, tar1i s1i fie deforrnata printr-o prejudecatii sistematica cum se intampla Ia alti orierualisti, este extrern de defecruoasa din puncr de vedere metafizic, prin neintelegerea pur ~l simplu at acestui punet de vedere.

) Vom observa ca in aceasts privinja, in araba, cuvsntul rarjurnah inseamna in acelasi limp "traducere" ~i "comentariu", termemi fiind privili ca inseparabili; ecnivalemul mai exact a Ii deci "explicatie" sau "interpretare". Se poate spune chiar, cand esre yorba de rexrul traditional, d 0 rraducere In limba vulgara, pentru a f inteligibila, trebuie sa corespunda unui comentariu flcut in chiar limba textului: traducerae literala a unei lirnbi orientale intr-o lirnba occidental a este in mod general imposibila ~i cu dil ne straduirn sa. urrnam strict litera, cu atal riscam sa ne indepanam de spirirul ei; iata de ce filologii sunt din nefericire incapabili s~ Inte1eaga_

131

Capitolul XVlll

Resorbtia virtutiior individuale

"Cand un am este gata sa moara, cuvantul, urmat de celelalte zece virtuti externe (cele cinei virtuti de actiune ~i cele cinci virtuti de senzatie, manifestate prin interrnediul organelor ccrespunzatoare, dar nu confundate cu aceste organe, pentru ca. ele se des part aici)', se resoarbe in sirntul intern (mnnas), cac i activitatea organelor exterioare inceteaza inaintea acestei virtuti interioare (care este , astfel, desayar~irea tuturor celorlalte virtuti individuale despre care , este vorba aici, tot asa cum ea Ie este punet de plecare ~i izvor comun)". Aceasta, in acelasi fel, se retrage apoi in "suflul vital" (prana), msolita de to ate funtiile vitale (cele cinci vdyu, care sunt modalitat] ale prtinei ~i care se intorc astfel in starea nediferentiata), caci aceste functii sunt inseparabile de viata in sine; ~i, de altfel, aceeasi restrangere a sirntului intern se rernarca ~i in sornnul profund ~i in lesinul extatic (eu incetare a cornpleta a oricarei rnanifestari exterioare a constiinjei)", Sa adaugam ca aceasta incetare nu implies intotdeauna, in mod absolut, suspend area total a a sensibilitatii corporale, un fel de con~tiinla organica, dad a putem nurni astfel, desi constiinta individuala propriuzisa nu ia parte la manifestarile acesteia, cu care nu cornunica, cum se intampla in mad obisnuit in starile

J Cuvamul csre enumerat la urrna cand aceste virtuti sunt abordate in ordinea desfasuran] lor; el este deci eel dintal In ordinea resorbtiei, care este inversa r~a de cealalta.

2 Chhandogya Upanishad, Praparhaka 6, lxhanda 8. shruti 6.

132

obisnuite ale fiintei vii; rnotivul este usor de injeles, pcntru ca, pe buna dreptate, In cazul de fata nu mai exista can~tiinta individuala, constiinta autentica a fiintei fiind transferata in alta stare, care este "in realitate 0 stare supra-individuala, Aceasta can~tiinla organica de care am pomenit nu este 0 con~tiin!a In sensul adevarat al cuvantului, dar partic~~a l~ ea intr-un anurnit fel, datorandu-si originea consumtei individuale al care! reflex este; despartitii de aceasta, ea nu rnai este decat 0 iluzie de can~tiinla, desi mai poate prezenta a aparenta pentru cei care nu observa iucrurile decat .din exterior', tot a~a cum, dupa rnoarte, persis tenta anumJto~ clemente psihice, mai mult sau mai putin disociate, pot of en aceeasi aparenja, nu mai putin iluzorie, cand au .po.~ibilitatea sa se rnanifeste, asa cum am explicat cu alt prilej'.

"Suflul vital", inso{it, in mad asemanator, de toate celelalte functii §i virtuti (deja resorbite in el ~i nesubzistand dedit ca posibilitate, pentru ca au revenit la starea ~e nediferentiere din care au iesit pentru a se rnanifesta efectiv in tirnpul vietii) s-a retras la rfindul sau ill "sufletul viu" (jivQtma, rnanifestare particulars a "Sinelui", ill cenlru~ individualitatii umane, as a cum am yazu.t mai sus~ ~I distingandu-se de "Sine", atat cat individualitatea su~zlsta ca atare, desi aceasta distinctie este iluzorie fata de realitatea absoluta in care nu se ana nimic altceva decat "Sinele"):

I Tor asa se intampla intr-o operaue chirurgi:alii cand ("ea .mai cornplera anesezie nu impiedica simprornele exteno.are aJ: _durem. ,

2 Constiinta organics despre care am vorbit este inclusa In ce(~ ce psihologii numesc "subccnstient": dar marea lor g.re~ea'ii este credinta ca au explicat destul cand, in realitare, se margm.es: a da 0 sm~pla denumire In care se ordoneaza elernentele sale mal disparate, f~a sa ~e mai faca distinctia intre ceea ce este Cll adevarat constient pe 0 anurne treapta ~i ceea ce nu este decat aparenta, cum nu pot ,face distinctia intre "subconstieruul" auteruic ~i "super~Qf\~tienl", a~\d mire ceea ce pro cede din starile respecti v inferioare ~I superioare In raport {;U' fiinta umana.

133

I I

I

acest "suflet viu" (reflex aL "Sinelui" si principiu central at individualitatii) guverneaza ansarnblul virtutilor individuale (abordate ill integralitatea lor §i nu numai in ceea ce priveste modalitatea corporala)', Precum slujitorii unui rege se aduna in jurul regelui cand e pe cale de a pleca intr-o c~atorie, 'in acelasi fel toate functiile vitale ~i virtutile (externe ~i intemef ale individului se aduna in jurul "sufletului viu" (sau, mar degraba, in el insusi. de La care proced toate §i in care se resorb) In ultirnul moment (al viejii, In sensul obisnuit al aeestui cuvant, adica al existentei manifestate in stare I grosiera), cand acest "suflet viu" se va retrage din forma sa corporala' Insotit astfel de to ate virtutile (pentru ca el le contine ~i Ie conserva in sine cu titlul de posibilitati'), eI retrage intr-o esenta individuala luminoasa (adica in forma subtila, asimilat unui vehicol de foe.rasa cum am vazut cu privire la Taijasa, a doua conditie a lui Alma), compus cinci tanmiura sau esente elementare suprasensibile (pre(:lunfjl forma corporala §i sensibila), intr-o stare subtila opozitie La starea grosiera, aceea a manifestarii PYlrpnn".riO,,,: sau corporale al carei ciclu este acum incheiat pentru individul in cauza),

"1n consecinta, in temeiul acestei treeeri in f subtila, considerate, "suflul vital" se retrage in Lumina,

sa in~elegem neaparat prin aceasta principiul de foe mod exclusiv (caci este vorba in rea1itate de un individualizat al Luminii inteligibile, reflex a carui n

este in fond aceeasi eu a "mentalului", in timpul v

1 Se poaie observa cli prana, rnanifestandu-se exterior prin este In realitate altceva decat aceasta pentru di n-am In\elege daca am spune eli respiratia, functie fiziologica, se separa de orgam:SDJ:,l

~i se resoarbe In "sufletul viu"; rearnintirn eli prana ~i di versele thodaJitliri apartin esenjialmeme stlirii subtile,

2 Brihad-Aanyaka Upanishad, Adhyya 4, Brahmans 3, shruti 3

3 De altfel, 0 virtute este propriu-zis 0 putere, adica 0 posi care, In sine Ins~i, este dependenta de orice exercitiu momentan.

l34

corporale §i care implica de altfel, ca suport sau vehicul, 0 combinatie de principii esentiale ale celor cinci clemente), nidi ca aceasta retragere sa se efectueze in mod necesar printr-o tranzitie imediata, caci i se spune dilator celui care merge dintr-o eetate in alta, trecand chiar succesiv prin unul sau mai multe erase intermediare.

"Aceasta retragere sau abandonare a fonnei corp orale (asa Cum a fost descrisa pana aiei) este, de altfel, cornuna poporului ignorant ~i In\eleptului conternplativ (vidwiin) pana in punctul in care incep ~i pentru unul si pentru celalalt caile respective (§i de acurn diferite); nemurirea (amrita, fara sa se obtina totusi irnediat Unirea cu Supremul Brahma) este rodul sirnplei meditatii (upasana,.savaqita in timpul v ietii, fiira sa fie insotita de 0 realizare efectiva a starilor supcrioare ale fiintei), in limp ce piedicile individuale, rczulrand din ignoranta (avidya), nu pot fi mca distruse complet". (Brahma-Sutra, Adhyaya 4, Pada 2, surra de la 1 la 7.)

Este aiei locul sa facem 0 rernarca irnportanta asupra sensului in care trebuie sa fie inteleasa "nernurirea" despre care se vorbeste aici: mtr-adevar, am spus in ~lta parte ca termenul sanskrit amrita se aplica exclusiv unei stari superioare oricarei schimbari, in timp ee, prin cuvantul corespunzator, occidentalii in\eleg simplu 0 extensie a posibilitatilor de ordin uman, con stand mtr-o prelungire infinita a victii (ceea ce traditia extrern-orientala nurneste "longevitate"), in conditii transpuse intr-un anurnit fel, dar care raman intotdeauna, mai mult sau mai putin cornparabile, cu cele ale existentei terestre; pentru ca ele contin ~i individualitatea urnana, Or, in cazul de fa~a, este verba de 0 stare inca individuals ~i totusi se spune c~ nemurirea se po ate obtine in aceasra stare, cee a ce poate p are a vontradictoriu fata de ceea de am afirmat pani'l acurn, caci '-ar putea crede ca nu este decal a nernurire relativa, intcJeasa

135

in sens occidental; dar, in real.itate nu e nimic, Este " .. -1.","1';;'

ca, nemurirea, m sens metafizic §i oriental, pentru a fi del11Rl. efectiva, nu poate fi atinsa decat dincclo de s conditionate, individuale sau nu, in asa fel meat, absolut independent de orice mod de succesiune PO'HUll.l~ se identifica Eternitatii; ar fi deci abuziv sa dam (1\;tae<:LSfi nume "perpetuitatii" temporale sau nesfarsirii unei dUl:att~ oarecare. Trebuie sa consideram d, ideea mortii esentialmente sinonima eu schimbarea de stare, ceea ce asa cum am mai explicat, acceptia sa cea mai extinsa; cand se spune d fiinta a atins virtual. nemurirea, trebuie injelegem 'in sensul ca aceasta nu va mai trece prin alte conditionate, diferite de starea umana, sau nu va pare urge alte cic1uri de rnanifestare. Nu s-a rei:1H'~<n:.;., "Eliberarea" prin care nemurirea ar f1 devenit efecti v~, oellltnlr,~ ca "piedicile individuale", adica acele conditii linlita.tiV!e!& carora le este supusa fiinta, nu sunt in intregime dar este 0 posibilitate de a obtine aceasta "Eliberare", DlecatlQ:;" de la starea umaria, in prelungirea careia fiinta se _<.nt; .. ~'1: pe toata durata ciclului caruia ii apartine (ceea ce propriu-zis "perpetuitatea")' in asa fel incat ea sa prinsa !n "transformarea" final.a care se va desavar§i se va incheia ciclul, readucand tot ceea ce se va afla 'uuL ..... a ... implicat in starea principiala a ne-manifestatului'. lata

1 Cuvantul grec (xlCOVto~ semnifica real mente "perpetuus" ~i "etern" pentru ell deriva de la alCOY (identic cu larinul aev desernnand un ciclu nedefinit, ceea ce, de alrfel, este ~i sensu] aI latinului saeculum, "secor', asa cum este tradus uneori.

2 Trebuie sll facem cateva cbservatii asupra traducerii acestoll. "transformari" finale in lirnbaj teologic in religiile occidentale ~i, special, asupra concepjiei "Judec.ll\ii de Apoi" de care se leagll fn"" .... ·J. strdns; dar sunt necesare explicap! prea extinse ~i 0 punere la p prea cornplexa pentru ca sll ne putem opri asupra lor, cu atif mai cu cill, de fapt, punctul de vedere eu adevarat religios se .... ~,.";,,..Q" .. '!\I. la considerarea sfaqilului unui eiclu secundar, dincolo de care

136

ce i s-a dat acestei posibilitati numele de "Eliberare arnanata" sau "Eliberare in trepte" (krama-muktiy; pentru ca ea nu va putea fi objinuta decat prin interrnediul unor etape intermediare (stari postume conditicnate), §i nu intr-un fel direct ~i imediat ca in anumite cazuri des pre care vom vorbi mai departe',

este posibill1 0 continuare a existentei in stare a individuals umana, ceea ce n-ar Ii posibil dad ar fi yorba des pre integralitatea ciclului caruia ii apartine aceasta stare, ceea ce nu vrea sA spun!, de altfel, d rranspunerea nu poate fj f'kuta plecand de la punctul de vedere religios, asa cum am indicar mai sus pentru "reinvierea monitor" ~i "trupul de slava": dar, practic, ea nu e flicutll pentru cci care se multumesc numai cu niste conceptii obisnuite §i "exterioare" ~i pentru care nu exist~ nirnic dincolo de individualitatea umana; vern reveni eu privire la diferenta esentiala care exista intre notiunea religioass a "salvarii'' ~i notiunea metafizica a "Eliberarii".

1 Se in\elege de {a sine ca "Eliberarea amanatll" este singura care poate fi abordata pentru irnensa majoritate a fiintelor urnane, ceea ce nu vrea sa spuna, de altfel. ell 0 vor objine toti, tara distinctie, pentru ca trebuie, de asemenea luar in considerate cazul In care fiinta, neobtinand nernurirea virtuala, trbuie sll rreaca la 0 altA stare individual!' in care va avea In mod natural aceeasi posibilitate de a obtine "Eliberarae" ca §i 'in starea umana, dar, de asernenea, aceeasi posibilitare de a fI~O obune.

137

'Capitolul XIX

Diferentierea condulilor postume urmiind treptele cunoasterii

"Atat tirnp cat sc afla in aceasta conditie (inca individuala, conditie dcspre care am vorbit), spiritul (care,'

In consecinja, eSle mea jivdtmd] celui care a practicat meditatia (fad} sa atinga efectiv in timpul vieji] startle superioare ale fiintei sale). ramane legal de forma sa subtila (care poate fi, de asernenea, abordata ea prototip formal al individualitatii, rnaifestarca subtila rcprezentand un stadiu interrnediar intre ne-manifestat ~i manifestarea grosiera ~i jucand rolul de principiu imcdiat in 'raport eu aeeasta urma); si, ill aceasta forma subtila, el este asocial eu virtutile vitale (starea de resorbtie sau de contractie principiala a fost descrisa anterior)," Trebuie, intr-adevar, sa rnai v.I'oIt;""' .. n

o forma in care sa se invesrnante fiirua, conditia lui .... 'Cll"'O;~"'inca de ordinea individuaHi; §i aceasta nu poate fi d forma subtila, pentru di fiinta a iesit din forma corporals

de altfel, forma subtila trebuie sa subziste dupa cea rr.,-nn'r- .. pentru ca a precedat-o ill ordinea dezvoltarii §i a rnanifestat, reprodusa in sens invers I'n reintoarcerea la ne-. manifestat: ceea ce nu vrea sa spuna ca aceasta forma subtila trebuie sa fie exact aceeasi ea in trmpul vic~ii corporaJe, ca vehicuL a1 fiintei urnane in stare de vis I, Am spus deja ca,

1 Exista 0 anurmta connnuirare imre diferitele stan ale lIinlei, ~i cu arat mai mult ea va exista inrre diversele modalit3\i care fae pane din acceasi forma de rnan ifestare: iridividualiratca urnana, chi ar modalitatile cxtra-corporale, se atla obligaroriu atecrara de di modalitA\ii sale corporale ~i, de altfel, ex\sla elernente psihice, memale,~ sau de air rei care nu au nici o ra\iune de a fi decal'n raport eu

138

in sine lnsa~i, conditia individuala, intr-un fel foarte general, ~i nu numai in eeea ee priveste starea umaria. poate fi definita ca 0 stare a fiin~ei Iimitata de forma; dar se inrelege ca aceasta forma nu este obligatoriu determinata spatial ~i temporal, asa cum este ill cazul specific al starii corporale: §i eu atar mai mult nu poate fi in nici un fel m starile neumane, nesupuse spatiului §i timpului, dar supuse tuturor celorlalte conditii, In ceca ee priveste forma subtila, dad. ea nu scapa in intregime tirnpului (eu toate ca acest timp nu mai este eel implicat In existenta corporala), scapa eel PUIln spatiului; iata de ce nu trebuic sa ne-o imaginam ea pe un Iel de "dublu" al corpului', tot asa cum nu trebuie sa intclegem, ca ea ar fi "un tipar", cand spunem d. ea este proiotipul formal al individualitatii la originea manifestarii sale"; stim cat de usor ajung oecidentalii la reprezentari dintre cele rnai rudimentare ~i cate erori grave pot rezulta de aici, ca sa nu ne luam toate precautiile in aceasta privinta,

corporals, in asa rei Incat dezintegrarea corpului trebuie sa anrreneze pe cea a elernentelor de care ramane legal ~i care, ca 0 consecinja, sum abandon ale ~i de fiin\ii In clipa rnortii, In\eleasa in sensul obisnuit al cuvanrului.

1 Psihologii in~i~i recunosc di "rnentalul" sau gandirea individuala, singura pe care 0 pot inleh:ge, este in afara conduiei spatiale ca sa incercam sa "localizam" rnodalirajile extra-corporate ale individului ~i sa credern di acesre stari posturne se siiueaza undeva In spauu,

2 Acest prorotip xubtil ~i nu ernbrionul corpora! esre desernnat In sanskrita de cuvantul pinda, asa cum am aralat mai sus; aces! prototip exisra, de alrfel, inaimea nasterii mdividuale. continut in Hiranyagarbha de la Incepulurile man i f e st ar i i cicl ic e , r eprezentand una din posibilitatilc care se vor dezvolta in cursul manilesrarii; dar aceasta preexisrenta nu este decar virtuala, in scnsul cii nu e inca 0 stare a fiinlei a carui rorma subtila este desnnaia sa devina, ace aSIa fiinta neflind actualmenre in srarea corespunzaroare, deci neexisiand ca individ uman; aceeasi consrderatic se po ate aplica analogic gerrnenului corporal, daca-l privrrn ca preexisrand lntr-un anumu fel In Slramo~jl individului respectiv ~i aceasta chiar de la inceputurile umanilalii ieresrre.

I, I

139

Fiinta poate rarnane astfe] (in aceeasi CO"~".l""'~" individuala In care este unita cu forma subtila) panli disolutia exterioara ipralaya, intrat 10 starea nediferen a lumilorrnanifestate (al ciclului actual, intelegand in acelasi tirnp starea grosiera §i starea subtila, adica Intregul dorneniu al individualitatii umane abordate in integralitatea lui)"; disolutie prin care este cufundat (impreuna cu funte1e acestor lumi) in sanul Supremului Brahma; dar, chiar ~i atunci, el poate fi unit eu Brahma, La fel ca ill sornnul profund (adica far-a realizarea deplina si efectiva a "Identitatii Supreme"), Cu alte cuvinte, §i pentru a lntrebuinta limbajul anurnitor scoli ezoterice occidentale, cazul despre care am vorbit pan~ acurn nu corespunde decat uneori "reintegrarii in mod pasiv", in tirnp ee adevarata realizare rnetafizica este 0 "reintegrare in mod activ", singura care irnplica cu adevarat luarea in·· posesie de catre fiinta a starii sale absolute ~i definitive, ceea ce ne trirnite la cornparatia cu somnul profund, asa cum se produce el in timpul vietii omului obisnuit: tot asa cum exista 0 reintoarcere a acestei stari la conditia individuala, poate exista pentru fiinta earenu este unita cu Brahrna decat la "modul pasiv" 0 reintoarcere la un alt ciclu de manifestare, in asa fel incat rezultatul obtinut de ea. plecand de la starea umaria, nu este "Eliberarea" sau adevarata nemurire, iar in cazullui poate fi In cele din urma . comparat (desi cu 0 diferenja notabila privind condijiile noului sau ciclu) cu aceea a fiintei care, In loc sa ramana

1 Ansarnblul manifestarii universals este adesea desernnat in sanskrita prin cuvamul Sam sara; asa cum am mai aracal, el comportli

. 0 infinirate de cicluri, adica de s{ari ~i rrepte de exisrenta, In asa fel indit fiecare din acesre cicluri, incheindu-se in pralaya, asemenea celui pe care l-am prezentat aici; nu constituie propriu-zis decal un moment al samsarei, De altfel, vorn mai arninri 0 data, penrru a inlatura orice echivoc, di inlantuirea acesror cicluri este in realitate de ordin cauzal ~i nu succesiv, iar expresiile intrebuintate in aceasea privirua trebuie privite ca pur simbolice.

140

-_ .. - ~-.~"-----

141

pana la pralaya in prelungirea starii umane, a trecut, dupa moartea corporala, la 0 aWl stare individuahl. Alaturi de acest caz, trebuie sa-l abordarn ~i pe acela in care realizarea starilor superioare, chiar ale "Identitatii Supreme", care n-au fost desavarsite in timpul vietii corp orale, vor fi realizate in prelungirile postume ale individualitatii; din virtuala cum era. nemurirea devine atunci efectiva, eeea ce poate sa nu se intample decal la sfarsitul ciclului; aceasta este "Eliberarea amanata" despre care a fost yorba in capitolul precedent ~i intr-un caz ~i in celalalt, fiinta care trebuie abordata ca jfvatma unita eu forma subtila, se va afla pe toata durata ciclului, "incorporata", intr-un anumit fel' , in H iran yagarbha, considerata ea jiva-ghana, asa cum am mai spus; va ramane astfel supusa acestei conditii speciale de existenta care este viata (jlva), prin care se delirniteaza domeniul propriu a1lui H iran yagarbha in ordinea ierarhica a Existenjei universale,

"Aceasta forma subtila (ill care saI~luie§te fiin~a dupa moarte raman and astfel In starea individuals umaria) este (prin cornparatie cu forma corporala sau grosiera) imperceptibila simturilor in privinja dimensiunilor ei (adica se afla in afara conditiei spatiale) si, de asemenea, eu privire La consistenta sa (sau la substanta sa proprie care nu se constituie dintr-o combinatie de elemente corporale); in consecinja, ea nu afecteaza perceptia (sau virtutile externe) celor prezente in clipa in care se separa de corp (dupa ce "sufletul viu" s-a retras), Nu e atinsa de combustie san de orice alt tratament aplicat corpului dupa moarte (care este rezultatul acestei separatii §i datorita careia nici 0 actiune de ordin sensibil nu poate avea repercusiuni asupra formei subtile, nici asupra constiintei individuale care, ramanand

I Acest cuvant pe care-t folosim aid, pentru a ne face bine intele~i, cu ajutorul irnaginii pe care 0 evoca nu trebuie luat in sens literal, pcruru d. starea despre care vorhirn nu are nirnic corporal.

legata de acesta, nu mai are nici 0 legatura eu corpul, Ea este sensibila numai prin caldura animatoare (calitatea ei proprie in rnasura in care cste asimilata principiului de foe)', atat tirnp cat se afla la un lac cu forma grosiera care se race§te (dcvenind, prin unnare, inerta ca ansamblu organic) dupa moarte, de indata ce aceasta forma subtila H abordeaza (chiar daca alte calitati sensibile ale formei corporale subzista [arii schimbari aparente); corpul era incalzit §i avea via~a prin ea, in timp ce siila§luia in el (pentru di in forma subtila sala§luie~te propriu-zis principiul vietii individuale, in asa Iel ineat numai prin lransmiterea proprietarilor ei, corpul poate fi numit viu, in terneiul legaturii care exista intre aceste doua forme, in rnasura in care ele sunt expresia starilor aceluiasi corp, adica exact pana in clipa rnortii),

"Dar eel care a .obtinut (inainte de rnoarte, inteleasa ca 0 separare de trup) adevarata Cunoastere a lui Brahma (implicand, prin realizarea rnetafizica, fard de care n-ar exista decat 0 cuno astere irnperfecta §i absolut sirnbo lica, stiipanirea efectiva a tururor starilor fiintei) nu trece (in mod succesiv) prin toate trepteLe retragerii (sau ale resorbtiei individualitatii, de la starea de rnanifestare grosiera la starea de rnanifestare subtila cu diverse Ie rnodalitati pe care aces tea Ie cornporta, si de acolo la ne-rnanifestat in care conditiile individuale sunt, in sfarsit, in intregime suprirnate). El realizeaza direct (in aceasta din urrna stare, §i chiar dincolo de ea, dad! a consideram numai ca principiu al manifcstarii) Unirea (deja realizata eel putin virtual In tirnpuJ vietii

I A~a cum am indicar mai sus. aceasra dlduril anirnatoar e, reprezent ara ca un f'o c interior, e ste cateo data identi fi caia cu Vaishwanara, considerat in acest caz, nu ca pnrna dintrc condijiile lui Atma despre care am vorbit, ci GI "Regenrul Focului", asa cum vorn vedea mal departe: Vaishwfinara esre atunci unul din numcle lui Agni. desemnand 0 functie ~i un aspect particular al acestuia.

!42

corporate)' cu Supremul Brahrna, caruia i se identifica (imediat), precum un fluviu (reprezentand aici curgerea existentei prin toate starile ~i toate rnanifestanle), ajuns La gurile lui (desi1v~irea sau incheierea acestei curgeri), se identifica (prin penetrarea intima) cu valurile marii tsamudra, asernanarea eu apele simbolizand totalizarea posibilitatilor in Principiul Suprem). Virtu tile sale vitale ~i elementele din care era constituit corpul (considerate toate in princpiu ~i in esen~i1 suprasensibila)' cele saisprezece paqi tshadashakaJah) cornponente ale formei umane (adica cele cinci tanmdtra, mana §i cele eu facultap- de senzatie §i de actiune), tree complet in starea de ne-manifestat (avyakta, unde, prin transpozijie, - se gasesc m mod permanent, cu posibilitati irnuabile), aceasta trecere neimplicfind, de altfel, chiar pentru fiinta, nici 0 modificare (asa cum le implica stadiile intermediare, care, apartinand inca "devenirii", cornporta obligatoriu 0 multipLicitate de modificari), Numele ~i forma (ndma-rupa, adica deterrninarea manifestarii individuale ca esenta ~i ca substarqa, asa cum am explicat mai sus) inceteaza §i ele (in calitate de conditii limitative ale fiintei); §i fiind "ne-diviz.ata", adica fara par~iJe sau rnernbrii care-i_ constituiau forma terestra (in starea de manifestat, §i in

I Daca vUniunea" sau "Identitatea Suprema" n-a fost realizata decat virtual, "Eliberarea" are loc chiar in clips mOf\ii; dar "Eliberarea" poate avea loe chiar in timpul vietii, dad! "Uniunea" s-a realizat deplin ~i efecri v pe durara ei; distincjia acesior doua cazuri va fi explicara cornpler in cele ce urmeaza

2 Se poate intfunpla, in anumite cazuri exceptionale, ca rranspunerea aces tor elemente sa se efectueze in asa fel inCal forma corporal a ins~i sa dispara, ~r2 sa lase nici 0 urma sensibila, si, in loc sli fie abandonara de fiirf\a.. cum se intampUi de obicei, trece integral in srarea subtilll sau in stares ne-manifestata, in asa felineal nu este verba despre 0 rnoane propriu-zisa; am amintit in alt1l pane, exemplele biblice ale lui Enoch, Moise ~i llie.

143

144

masura in care aceasta forma era supusa cantitatii sub diverse moduri) , , ea se elibereaza de condqiile existentei individuale (ca ~i de to ate ceLelalte conditii aferente unei stari speciale §i determinate de existerua, oricare ar fi ea, chiar supraindividuals, pentru ca fiinta se afla de acum In starea

principiala, absolut necondijioanta)" ", ,

Mai multi comentatori ai Brahrnei-Sutra, pentru a,. marca §i mai clar caracterul acestei "transformari" (folosim- .,,;' cuvantul in sensul eel mai strict etimologic: "iesirea in afara ' formei"), 0 cornpara eu disparitia apei dupa ce a cazut pe 0 piatra incinsa. lntr-adevar, aceasta apa se transforma in , contact cu piatra, cel putin ill acel sens referitor la faprul ca §i-a pierdut forma vizibila (~i nu inrreaga forma, pentru ca, evident continua sa apartina ordinii corporaJe), dar fara sa , putem spune des pre ea ca a fost absorbita de piatra, pentru ca, In realitate, ea s-a cvaporat in atmosfera, unde a ramas , intr-o stare imperceptibila vederii', La fel, fiirqa nu este "absorbita", dupa ce a obtinut "Eliberarea", cu toate ca a§a ar putea sa para din punctul de vedere al rnanifestarii, pentru care "transforrnarea" apare ca 0 "destructie" 4; daca ne " plasam in realitatea absoluta, singura care Ii rarnane, ea este, dirnpotriva dilatata dincolo de orice limita, daca se poate vorbi astfel (traducand exact simbolismul vaporilor de apa risipindu-se in atmosfera), pentru ca ea a realizat , efectiv plenitudinea posibilitatilor sale,

I Modurile principale ale cantitatii sum desernnatc dar in accasra formula biblica: "Tu ai dat tuturor luerurilor greurate, numar ~i rnasura" (Sagesse, XI. 21), careia ii raspunde eu vam eu cuvant (In afara de inter versiunca cclor doua dintai) Mane, Theqel, Phares (socotit, eanlaril, impaqit) In viziunea lui Balthasar (Daniel, Y, de la 25 la 28)_

2 Prashna Upanishad, Prashna 6, shruti 5; Mundaka Upanishad, Mundaka 3, Khand .. 2, shruri 8 , ' Brahma-SGtra, Adhyaya 4, Pada 2, sutrele de la 8 Ia 16,

3 Corneruariul lui Ranganfirha eu privire la Brahma Surra.

4 lata de ce Shiva, urrnand interpretarea cea mai obisnuita e privit Cd "destructor", atunci cand de fapt este real mente "rransformator".

Capitolul XX

Artera coronalii sau "Raw solarii"

Vom reveni acum la ceea ce se mtampLa cu 5in~a care, "neeliberata" in clipa mortii, trebuie sa parcurga 0 serie de trepte, reprezentate sirnbolic ca etapele unei dlli.torii, ~i care sunt tot atatea stari, intermediate, nedefinitive, prin care trebuie sa treaca inaiante de a ajunge la capat. Este important sa observarn, de altfel, eli. toate aceste stari, fiind ind relative ~i condition ate, nu au nirnic comun eu aceea care este abosluta ~i neconditionata: oricat de elevate ar putea sa fie unele din ele, In cornparatie cu starea corporala, se pare di atingerea lor nu apropie fiinja de scopul ei ultirn care este "Eliberarea": rata de Infinit, manifest area fiind absolut nula, diferentele intre starile care 0 constituie trebuie sa fie, evident la fel, oricat de considerabile ar fi in ele insele ~i atat timp cat avern in vedere numai diversele stan conditionate, separate prin aceste diferente. Totusi, nu este rnai putin adevarat d trcerea la anumite stan superioare constituie calea spre "Eliberare'' care este atunci "grad at a" tkrama-mukti), tot asa cum folosirea anumitor mijloae adecvate, cum ar fi cele din Hatha-Yoga este 0 pregatire eficace, desi nu exista, fireste, nici 0 cornparatie posibila intre aceste mijloace contingente §i "Unirea" care trebuie realizata luandu-le ca "suporturi" I. Dar trebuie sa mtelegem

I Putern observa 0 analogie intre eeea ee spun em aici ~i ceea ee, din punctul de vedere al teologiei catolice, ar putea sa se spuna despre sacrarnenre: intr-adevar, In sacramente, formele exterioare sunt propriu-zis nisre "suporturi", dar acesre mijloaee eminamente contingente, au un rezultat intr-o cu totul altll ordine decat sacramento in sine. in terneiul consritutiei sale ~i a conditiilor lui, individul are

145

c lar ca "Eliberarea", cand va fi realiz ata, va impiicu intotdeauna 0 discontinuitate in raport ell starea in care se ami. fiinta care 0 va obtine, ~i ca, oricare ar fi starea aceea, aceasta discontinuitate nu va fi nici mai mull, nici mai putin profunda, pentru ca,in toate cazurile, nu exista intre starea fiintei "ne-eliberate" ~i aceea a fiintei "eliberate" nici un raport, asa cum exista intre diferitele stari conditionate. ~i aceasta este adevarat chiar ~i pentru starile care sunt atat de sus, deasupra starii urnane, ca, abordate de aceasta, pot fi ' luate drept punctul final spre care fiinta.trebuie sa tinda; ~i iluzia estc posibila chiar ~i pentru stan care nu sunr in realitate decal modalitati ale starii urnane, dar foarte departate in toate privintele de modalitatea corporal a; ne-arn gandit ca este necesar sa atragern atentia asupra acestui punct, pentru , a preveni orice inteLegere sau gresealade interpretare, inainte de a relua expunerea noastra eu privire la modificarile.i postume carora Ie poate fi supusa Iiinta umaria.

"Suflerul viu" tjivdtmd), eu virtutile vitale re ill el (si ramamand aici ca posibilitati, asa cum am explic rnai sus), retragandu-se in salasul lui (eentrul individuali desernnat sirnbolic prin inima, asa cum am vazuc la incep ~i unde s~ila~iuie§te, intr-adevar, in rnasura in care, in p'"'nt,~·J sa si independent de conditiile sale de manifestare, e

nevore de asernenea "suporiuri' ea puncr de plecare al unei real' care-I depa~e~te; dispropcrtia intre scop ~i mijloace corespunde ace care exi~ta intre starea individuala, luata ca baza a acestei realizari, siarea neconditionata care este scopul final. Nu puteru dczvolta o tcorie general a a eficacitatii rirurilor: vorn spune doar, pentru a ;n\eles principiul escntial, ca tot ceea ce este contingent ca mani (doar daca nu e verba de deterrninari pur negative) nu mal este ! abordam ca posibilirati permanenre ~i irnuabile, ca rot ceea cc are de cat 0 existenla pozitiva se gasqte In ne-rnanifesrar, ceea ce pe o Iranspo7.i\ie a indivioualului in Universal prin disparitia conditi limitative (deci negative) inerente oricarei rnanifestari.

146

identic realmente lui Purusha, de care nu se distinge decat 1a modul iluzoriu), cresterul (adica portiunea cea mai sublimata) al acesrui organ (figurat ca un lotus eu opt petale) scanteiaza' ~i lurnineaza drumul pe care sufletul urmeaza sa piece (pentru a atinge diverse stan despre care va fi verba mai jos): coroana capului, dad individul este un intelept (vidwan) §i 0 alta regiune a organismului (corespunzand fiziologic plexului solar)' daca este un ignorant iavidwanv, o suta una artere (nadi, la fel de subtile ~i lurninoase)" ies din centrul vital (ea spitele unei roji iesind din butuc) ~i una din aceste artere (subtile) trece prin coroana capului, regiune considerata corespondenra starilor superioare ale fiintei, eu

1 Este evident ca acesr cuvant face parte dintre acelea al caror inteles este simbolic.pentru ca nu esre verba aid de Iocul sensibil, ci de 0 rnodificare a Luminii inteligibile.

2 Plexurile nervoase sau, mai exact, coresponderuii lor in forma ~ublill1 (alaI cat aceasta e~te legalJ de lorma corporal a). sunr desernnate simbolic prin "roti" (chakra) sau "lotusi" (padma sau kamala). - Tn ceea ce pn veste coroana capului, ea joaca, de asemenea, un rol important In traditiile islamice privitoare la conditiile postume ale fiinlei urnane; ~i vorn gasi, cu siguranta, ~i aile Irnrebuimari care se refers III considerajii de acelasi ordin ca aceta despre care am vorbir aici (tonsura preoulor catolici, de exemplu), cu toare ca, uneori, ratiunea lor profunda a fost uitata.

3 Brihad-Aranyaka Upanishad, Adhyaya 4, Brahrnana 4, shruti I ~i 2.

4 Rearninrirn ca nu este yorba despre arrerele corporale ale circlatiei sangvme, tot asa cum nu e verba despre canalele continand aerul respirat; esre evident, de alrfel, ca, in ordinea corporal a, nu poate ex ista nici un canal care sa treaca prin coroana capului penrru di nu exisla nici 0 deschizatura in aceasra regiune a organismului, Pe de alta pane, tre?uie 51\ observarn ca, desi precedenta retragere a lui jiv3.lma implica deja abandonul [ormei corporate, nu inceteaza chiar orice relaiie intre acesra ~i forma subtila, faza despre care vorbim acum, pentru d purern vonnnua, descriind-o, sa vorbirn de diverse organe subtile', conform corespondentei care ex iSla in viata fiziologid.

147

privire Ia posibilitatile lor de cornunicare cu individualitatea umaria, asa cum am vazut In descrierea membrcLor lui Vaishwiinarai; ea se nurneste "sushurnna" I, Aceasta ocupa o pozitie centrala, dar in afara ei rnai exista alte doua nddi care joaca un rol deosebit de important (rnai ales pentru corespondents respiratiei in ordinea subtila ~i, prin unnare, pentru practicile Hatha-Yoga): una situata in dreapta se . nurneste pingala; cealaita, situata in stanga, se numeste idd. Mai mult, se spune ca pingald corespunde Soarelui, iar idiJ Lunii: or, am vazut mai sus ca Soarele ~i Luna sunt desernnati ca cei doi ochi ai lui Vaishwanara; acesria sunt deci in legatura eu cele doua nadi despre care am vorbit.in timp ce sushumna, Iiind la mijloc, este in raport cu "al treilea ochi", ochiul frontal al lui Shiva'; dar nu putem sa vorbim decat

Katha Upanishad, Adhyya 2, Valli 6, shruri 16.

2 in aspectul acestui sirnbolism referiror la condiua ternporala.

Soarele ~i ochiul drept corespund viirorului, Luna ~i ochiul stang trecutului: ochiul frontal corespunde prezentului care, din punet de vedere al marnfesratuiui, nu este decal 0 clip a insesizabila, cornparabila cu ceea ce este, In ordinea spatiala, puncrul geometric rara dimensiuni: iatli de ce 0 privire a celui de al rreilea ochi distruge orice manifestare (ceea ce se exprirna sirnbolic spunandu-se di el preface totul 'in cenusa); iata de ce nu este reprczentai de nici un organ corporal; dar cand ne ridicarn deasupra acestui puncr de vedere conungenr, prezeruul corinne intreaga realirate (tot asa cum puncrul inchide in el reate posihihtlilile spatiale) ~i, cand succesiunea este transmutata 'In simultaneitate, toate lucrurile raman inrr-un etern prezent, In asa rei incat destructia aparenta este 0 veritabila "transforrnare", Acesr sirnbolisrn este identic celui al lui Janus Bifrons al latimlor, avand doua fete, una intoarsa spre rrecut, cealalta spre viiror, dar a carui adevarara fap. ce a care trebuie sa priveasca prezentul nu este nici una, nici alta din cele care se pOI vedea .. Sa mai semnalarn d_ acele nadl principale, in virtutea aceleiasi coresponente pe care am ararat-o mai sus, au 0 legarur<l specials cu ceea ce In limbajul occidental se nurneste "alchimia umaria", in care organismul eSle prezemat ca un athanor hem1etic §i care, din colo de terminologia dlferita, lntrehuin\ata de 0 parte ~i de ccalalta, eMC c~trem de aproape de Hatha· Yoga.

148

in trecere despre aceste probleme pentru ca. ele ies din cadrul subiectului de care ne ocupam acum.

"Prin aceasta trecere isushumna ~i coroana capului, unde cea dinta: trebuie sa ajunga), in virtutea Cunoasterii dobandite ~i a constiintei Chi de rneditatie (constiinta care este esentialmente de ordin extra-temporal, pentru ca, in masura in care este abordata in starea umaria, reprezinta un reflex a1 srarilor superioare)', suflerul Inteleptului inzestrat (In virtutea regenerarii psihice care a facut din el un am "de doua on nascut", dk'ijaf- cu Gratia spirituala (Prasada) a

I Ar fi deci aici 0 grava greseala sa vorbirn aici de "arninrire", cum face Colebrooke in e xpunerea pe care am rnentionat-o mai SLlS', memoria, conditionata de timp in cel mai strict sens al cuvdntului este o virtute relariva nurnai la existenta corporala care nu dep~~!e limitele acestei rnodalitati spcciale ~i resiranse ale individualitaui urnane; ea face deci parte din acele elemente psihice la care am faeul a1uzic mai sus ~i a carer disociere este 0 consecinta directs a rnonii corporate.

2 Concepiia "celei de a doua nasreri'', asa cum am mai rernarcar ~i eu alre prilejuri, este cornuna tuturor doctrinelor traditionale; In Crestinism. indeosebi, regenerarea psihica este reprezentata loarte clar prin botez .. Cf. acest pasaj din Biblie: "De nu se va naste cineva de sus, nu va purea sa vada imparalia lui dumnezeu .... Adevarar, adevarar Zle lie. de nu se va na~{e cineva din apa ~i din Dub nu va purea sa intre in impar1iiia lui Durnnezeu ... Nu te mira cii ii-am zis: Trebuic sa va nlUite\i de sus." (loan, III, ::\·7). Apa este privira in rnulte traditii ca mediul originar al Iiintelor. iar faliunea sta In simbolisrnul ei, asa cum l-am explicar rnai sus ~i pnn care ea reprezinta pe Milla-Prakriti; lntrun sens superior ~i prin rranspozrp e, aceasra este Po sihilit atea Universala in sine; eel care se nasre "din apa" devine "fiul Fecioarei". deci [rate adopriv al lUI Hristos ~i cornosteniror al "[mpara~iei lUI Dumnezeu", Pe de alta pane, dad cbservam ca "duhul", din texrul pe care l-am citat, esze acel Ruahh ebraic (asociar aici eu apa ca principiu complemeruar. ca la inceputul Genezei), ~i eli el desemneaza, in acelasi ump, aerul, vom reg~l ideea purificaril prin elcmerue, a~a cum se intalne~!e in toate riturile religioase; si, de altfel, insa!ji iniuerea este intotdeauna considcrara ca 0 "a doua nastere", simbolic csnd nu este privira ca un formalism mal mult sau mai putin exterior, dar efectiv cand esie conferita la modul real celui cu acevarai ca\ifical s-o prill1ea~a.

149

Lui Brahrna, saIa~luind atunci in centrullui vital (in raport eu individul urnan in discutie ), sufIetul lui scap a, (eliberandu-se de orice legatura care ar mai putea subzista in conditia corporala) §i inalneste 0 raza solara (adica, sirnbolic, 0 ernanatie a. SoareLui spiritual, care este chiar Brahma, abordat de data aceasta in Universal: aceasta raza solara nu este altceva dedit 0 particularizare, in raport eu fiinta abordata sau, dad preferati, a "polarizare" a principiuiui supra-individual Buddhi sau Mahat, prin care multiplele stari manifestate ale fiintei sunt legate intre eLe ~i puse In eomunicare cu personalitatea transcendenta, Atnui, identic Insusi Soarelui); pe aces! drum (indicar ca traiect al "razei solare") calatore~te ea, rnereu, noaptea §i ziua, iarna ~i vara', Contactul intre raza Soarelui (spiritual) ~i sushumnd este constant, atit cat corpul subzista (ca organism viu ~i I vehicul at fiintei rnanifestate)"; razele Luminii (inteligibile) emanate de La Scare, ea 0 prelungire infinita prin care se stahileste comunicare a, fie virtuala, fie efectiva, a individualitatii cu Universul''.'

Ceea ce am spus pana acum este camp let independent de circurnstanjele tempora1e §i de orice contingente sirnilare care insotesc moartea; ~i nu pentru ca aceste circurnstante n-ar avea niciodata influenta asupra condiuei posturne a fiintei, dar ele nu sunt luate in considerare decat in cateva cazuri particulare pe care nu Ie putem decat indica, fara sa insisiam asupra lor. Preferinta pentru anotirnpul vara, se poate cita, ca exernplu, cazul lui Bhishma, care a asteptat pcntru a muri reintoarcerea anotimpului favorabil, nu-l

I Chhandogya Upanishad. Praparhaka 8. Khanda 6, shruri 5.

2 Ceca ce am spus. in lipsa oricarei abordari, ar ajunge sil dernonstram dar eli nu este yorba de 0 ra7.~ solara in sensul fizic prin care contactul n-ar fi constant pcsibil: ceea ce desernnam cu acest nurne esre un simbol. - Raza in conexiune cu aneta coronala, se mai numesre sushurnna,

3 Chhandogya uparushad, Praparhaka 8, Khanda 6. shruti 2.

150

priveste pe Intelept care, in contemplatia lui Brahrna, a mdeplinir riturile (relative la "incantatii")', asa cum sunt prescrise de Veda, ~i care, in consecinta, a dobandit (eel putin virtual) perfectia Cunoasrerii Divine": dar ea ii include pe cei care au urrnat lnvataturile cuprinse in Simkhya sau Yoga-Shdstra, conform carora vremea ~i anotirnpurile nu sunt indiferente, dar au (pentru eliberarea fiintei iesind din starea corporala dupa 0 pregatire conforrna metodelor despre care am vorbit) 0 influenta efectiva ca elemente inerente ritului (in care intervin ca niste conditii de care depind efectele care se vor obtine)".' Se intelege de la sine ca. in acest din urma caz, restrictia abordata se aplica numai fiinte lor care n-au atins decat treptcle de re alizare corespunzatoare extensiilor individualitatii urnane; pentru eel care a depa~it efectiv Limitele individualitatii, natura mijloacelor intrebuintate ea punct de plecare a realizarii nu poate influenta eu nirnic conditia sa ulterioara,

I Prin acest cuvant "jncaruatie", In sensu! pe care-! intrebuintarn aid, trebuie sA injelegern esentialrnente 0 aspiratie a [iin\ei spre Universal, avand drept scop obtinerea iluminarii inrerioare. oncare ar fi mijloacele exterioare, Ilesturi (rnudra), cuvinre sau sunete muzicale (mantra), figuri simbolice (yantra) eIC., folosite ca suponuri ale actului interior ~i a! carer efecr esre determinarea vibratiilor titmice cu repercusiuni traversand seria infinita a srarilor [iintei. 0 asemenea "incantapc' nu are nimic comun cu practicile rnagice carora Ii se dau acelasi nume in Occident, ~i nici ell actul religios, cum ar fi rugacume«; subiectul pe care-l abordarn aiel se refera exclusiv la domeniul realizari i metafi lice.

2 Spunem virtual penrru ca, daca aceasta perfecuune era etectiva, "Eliberarea" s-ar II obtinut chiar prin ea; cunoasterea poaie fi reoretic perfecta, desi realizarea corespunzatuare ar putea ~a fie nurnai partial irnplinita.

J Brahrna-Stltra, Adhyaya 4. Pada 2. ~iitrele de la 17 la 21.

}51

Capltolul XXi

<lCiiliitoria divinii" a fiintei pe Calea eliberiirii

Urmarea calaroriei sirnbolice savar~ite de fiin\3. in procesul de eliberarc gradata, de la sfiir~itul arterei coronale tsushumnii), cornunicand eu raza Soarelui spiritual, pana la destinatia fin ala, se cfectueaza pe Calea rnarcata de traiectul acestei raze, parcurs in sens invers (urrnand directia reflee:ata) pana la izvoarele ei care este chiar destinatia. T otusi, dad putem eonsidera d. 0 descriere de aeest gen se poate aplica starilor postume parcurse succesiv, pe de 0 parte, de fiintele care vor obtine "Elibcrarea", plecand de la starea umaria §i, pe de alta parte, de cele care, dupa resorbtia individualitatii umanc, vor trcbui, dimpotriva, sa treaca in alte stan de rnanifcstare individuala, vorn avea doua itinerarii diferite corespunzand acestor doua cazuri: se spune , ~tr.-adevar, ca prirnele urmeaza "Calea Zeilor" (deva-ydna), m nrnp cc celelalte urmeaza "Calea strarnosilor" (pitri-ydna). Aceste doua itinerarii simbolice sunt rezumate 10 pasajul urrnator din Bhagavad-Gita: "In cateva clipe, eei care lind spre Unire (faril. s-o fi rcalizat efectiv) parasesc existenta rnanifestata, fie nira intoarcere, fie pentru a reveni, ~i vreau sa te invat, 0 Bharata, Focul, lumina, ziua, luna noua, sernestrul ascendent al soarelui spre nord, sunt semnele luminoase sub care se Indreapra spre Brahma cci care-l eunosc pe Brahrna, Furnul, intunericul, luna descrcscatoare, semestrul descendent al soarelui spre sud, sunt semnelc de umbra sub puterea carora oamenii se due spre Sfera de Luna (Iiteralmentc: "ating lumina lunara") pcntru a sc reintoarce apoi la noi stan de manifestare, Acestea sunt eele doua Cai permanente, una luminoasa, cealalta intunecata, ale lumii

152

rnanifesrate Vagal); pe una nu mai exista 'intoarcere (de la ne-rnanifestat la manifestat): pe cealalta se revine (in rnanifestare)" I.

Acelasi simbolism este expus, cu mai multe detalii, in diverse pasaje din Veda; rnai intdi, in ceea ce priveste pe pitri-ydna, vorn observa numai ca ea nu duce mai departe de Sfera Lunii, in a~a fel lncat fiinta nu este eliberata de forma, adica de conditia individuala, inteleasa in sensu! ei eel mai general, pentru ca, a§a cum am rnai spus, chiar forma defineste individualitate a ca atare '. Urrnand corespondentele pe care le-arn indicat mai sus, aceasta Sfera a Lunii reprezinta "memoria cosrnica'' .1_ lata de ce ea este salasul acelor Pitri, adicd a fiintelor dintr-un ciclu precedent, considerate ca generatori ai ciclului actual, in temeiul inianluirii cauzale a carei succesiune de cicluri nu este decat un sirnbol: de aici vine denurnirea de pitri-yiina, in timp ce deva-ydna desernneaza, fireste, Calea care duce spre starile superioare ale Fiintei, spre asimilarea, deci, a esentei Lurninii inteligibile. In Sfera Lunii se dizolva formele care si-au incheiat cursu! complet al dezvoltarii lor; ill ea sunt continuti gerrnenii Iormelor, ind nedezvolrati, caci pentru forma, ca pentru orice alt lucru, punctul de plecare ~i punctul de sosire se situeaza obligaroriu in aceeasi ordine de existenta. Pentru a preciza aceste consideratii trebuie sa ne referim cu tal dinadinsulla teoria ciclurilor; dar aici c suficient sa spunem ca fieeare ciclu, fiind in realitate 0 stare de existenja, forma vee he pe care 0 par aseste o· fiinla neeliberata de individualitatea ~j forma noua pe care 0 imbraca apartin

J Bhagavad-Gira, VillI, de Ja 23 13 26.

2 Cu privire la pirri-yana, a se vedea Cnhandcgya Upanishad, Praparhak a 5, Khanda 10. shruti de la J la 7; Brihad-Aranyaka Upanishad, Adhyaya 6. Brahmans 2, shruti 16.

3 Din acesr rnotiv se spune, uneori, sirnbolic, In Occident ca acolo se gase~te tot ceea ce s-a pierdui in Iwnea terestra (cf. Ariosto, Orlando Furioso).

153

obligatoriu de doua stari diferite (trecerea de La Una la alta se efectueaza in Sfera Lunii unde se atH punctul comun al eelor doua cicluri), caci 0 fiintii, oricine ar fi, nu poate trece de doua ori prin aceeasi stare, a§a cum am mai explicat eu all prilej, demonstrand absurditatea teoriei "reincarnarilor", in yen tara de cali v a Occidentali moderni I •

Vorn insista pupn eli pri vire la deva-yana care se refers la identificarea efectiva a centruluiindividualitatii', in care toate virtutile au fast resorbite in "sufletul viu" (jiwlfma), eu centrul fiintei totale, sala§ al Universalului Brahma. Procesul despre care vorbim nu se aplica, repetam, decal in cazul In care aceasta identificare n-a Iosr realizata ill tirnpul vietii terestre, nici ill mornentul mortii: cand este incheiata, nu mai exista, de altfel, "suflet viti" distinct de "Sine", pentru cii fiinta a iesit de acum din conditia individuala: aceasta distinctie care n-a existat niciodata dedit la rnodul iluzoriu (iluzie inerenta chiar aeestei conditii) incetcaza imediat ce s-a atins realizarea absoluta; individualitatea dispare eu toate determinarile limitative §i contingente, iar personalitatea singura ramane In plenitudinea fiintei, continand in sine, princip ial, to ate posib ilitatile sti'irii perrnanente ~i ne-manifestate.

1 Tot ceea ce am spus pani! acurn are legatura in connnuare eu " sirnbolismul lui l anus: Sfera Lunii deterrninii separarea slilrilor superioare (ne-individualej de srarile infericare (jridividuale); de aici dublul rol al Lunii ca lanua Caeli (cf.: litania Fecioarei in liturghia carclica) ~i Ianua Inferni ceea ce core.spunds intr-un fel di8rinqiei dinrre deva-yana ~i pitri-yana, . [ana sau Diana nu esre altceva decat ' forma ferninina a lui [anus; ~!. pc de aha parte, yana deriva de la rad~cina verbala I. "a merge" (Iatinul Ire), in care unii vad (Cicero, mal ales) chiar d\dacina nurnelui lui lanus,

2 Se intelegc de 1<1 sine di este verba de individualitatea inregrala ~i nu de cea redusa la rnodalitarea corporals care, de alrfel, nu exi~tn peruru fiinta in chesriune, pentru dI noi vorbim aici despre ~I~rilf' posturne.

154

Urrnand simbolisrnul vedic, asa cum il gasim in mai multe texte din Upanishade', fiinta care implineste devayana, parasind Pamantui (bhU, adica lurnea corporal a sau domeniuJ manifcstarii grosiere), este rnai intai condusa spre Lumina (archis), prin care trebuie sa intelegem aici Regatul de Foe (Tejas), al carui rege esteAgni, numit ~i Yaishwdnara, intr-a semnificatie speciala a acestui nurne. Trebuie sa remarciim, de altfel, ca, dad lntalnim In enumerarea acestor stadii succesive deserrmarea elernentelor, acestea nu pot fi decat simbolice, pentru di bhiua apartine lumii corporale, reprezentate de Parnaru (care, ca element, cste Pruhwiy: este yorba deei in realitate de diferite rnodalitati ale starii subtile. Din Regatul Focului, fiinta este condusa prin diversele domenii ale regilor (devatd, "ze itate") sau distribuitori ai Iuminii, ai serni-lunei Juminoase (perioada de crestere sau primul patrar at Lunii)-. al eelor ~ase luni de ascensiune a soarelui spre nord si, ill sfarsit, ai anului, totul trebuind sa se In\eleaga ca 0 corespondenta a acestor diviziuni a tirnpului ("c1ipcle" despre care vorbcste Bhagavad-Gita) transpuse analogic in prelungirile extracorporate ale starii umane ~i nu diviziunile in sine care nu sunt literalmcnte aplicabile decal la starea corporala.' De aiei, fiinla trece ill Regatul Aerului (Vayu), al carui rege

I Chhandogy a Upanishad, Praparhaka 4, Khanda IS, shruti 5 ~i 6, Prapathaka 5, Khanda 10. shruti I ~i 2; Kaushitak: Upanishad, Adhyaya I, shruti _t Brihad-Aranyaka Upanishad, Adhyaya 5, Brahmana 10. shruti 1. Adhyaya 6. Brahmans 2, shruti IS.

1 Accasta perioada de crestere a lunatiei se numeste purva-paksha, "prima parte", iar perioada de-descrestere uitrara-paksha, "ultima parte" a lurni. - Aceste expresii purva-paksha ~i uiuara-paksha au, de altfel, ~I 0 alta accepjie foarre diferua; irur-o discuiie elc desemneaza respectiv obiecua ~i respingerea ci.

:1 Ar fi interesant de srabilu concordanta acestei descrieri simbolice cu celc care sun! dale de alte doctrine tradiuonale (cf. indecsebi Cartea Mortilor vechilor egipleni ~i Pistis Sophia a gnosticilor alexandnni, precurn §i Bardo-Thodol a iiberanilor: dar acextea ne-ar antrena mull

I I

I

155

(desernnat eu acelasi nume) 0 conduce 1a Sfera Soarelui (Suria sau Aditya), de la limita superioara a dorneniului sau, printr-o tree ere comparata eu butueul rotii, eu un ax fix, adica, in jurul caruia se efectueaza rotatia sau rnutatia tuturor lucrurilor contingente (nu trebuie sa uitam ca Vayu este esentialrnente principiul "rniscator", rnutatie de care fiinta va scapa de acurn'. Ea trece apoi In Sfera Lunii (Chandra sau Soma), unde nu dimane decat eel care a urmat pitri-ydna, celalalt urcand in {inutuI fulgerului (vidyur)1, deasupra careia se afla Regatul Apelor (Ap) al carui rege este Varuna.l cum, analogic, fuIgerul actioneaza deasupra

prea departe de subiecrul nostru, - in traditia hindusa, Ganesha, care reprezinta Cunoasterea, esre desernnat "1n acelasi limp ca "Domn al 7.eir3tilor"; sirnbohsrnu! s~u, in raport cu diviziunile ternporale despre care este verba, poate da loe unor dezvolrari extrem de demne de interes ~i unor apropieri. Ioarte msrrucuve, eu vechi le traditii occidentale. Teate aceste lucruri, care nu-si pot gasi locul aici, vor fi reluate cu alee ocazii,

1 Pentru a intrebuinta limbajul filcsofilor greci, putem spune ea fiinta scapa de "generatis" ('"y'EV(<Jtt,;) ~i "alteratie" (fjl60 pn), rermeni sinonimi cu "nasterea" ~i "rnoartea" cand acesria sunt aplicati rururor starilor de manifestare individuala; prin ceca ce am SpU5 despre Sfera Lunii ~i sernnificaria sa, se poate in!elegc ceea ce spuneau aceiasi filosofi, mai ales Aristotel, .:and afirmau di numai lurnea sublunara estc supusa "generanei" ~i "alterajiei"; aceasta lume sublunara, lntradevar, reprezinta in realirare "curentuJ forrnelor' traditia exrrernorientala, iar Cerurile, fiind stari informe, sum obligatoriu incoruptibile, adica nu exisra aici nici disolutie, nici dezinregrare penrru fiinta care a anns aceste stan.

2 Cuvantul vidyut pare sa fie ~i el legat de radllcina vid, in temeiul conexiunii lurninii cu vederea; forma lui esre aproape de vidya, (ulger lurninand tenebrele care sunt simbolul ignorantei (avidya), cunoasterea fiind 0 "ilurninare" interioara,

:I Sa remarcam, 'In trecere, ell acest nume este evident identic cuvantului grec Oupcvot, desi unii filosofi i-au contestat, nu se ~tie de ce, aceasra identicate; Cerul numit Oupavot; esre ehiar acelasi lucru, imr-adevar, cu "Apele superioare" despre care vorbeste Geneza ~i pe care Ie regasim in simbolismul hindus.

156

norilor de ploaie. Este vorba deci de Apele superioare sau celeste, reprezentand ansarnblul posibilitatilor informale', in opozitie cu Apele inferioare care reprezinta ansamblul posibilitatilor formale, de care nu mai poate fi verba de lndata ce fiinta a depasit Sfera Lunii, pentru eli aceasta este, asa cum spuneam mai sus, mediul cosmic In care se elaboreaza germenii oricarei rnanifestari formale, in srar~it, ultima parte a ca-latoriei se efectueaza prin regiunea luminoasa interrnediara (Antariksha, despre care a fest yorba in descrierea eelor sapte membre ale lui Yaishwdnara. dar cu 0 aplicatie diferita)', care este Regatullui Indra', ocupat de Eter (AkO.sha, reprezentand aid starea prirnordiala de echilibru nedifererqiat), pana In centro} spiritual in care siila~luie~te Prdjapati, "Dornnul fiintelor create" care este, asa cum am ararat, rnanifestarea principiala §i expresia directa a lui Brahma In raport cu ciclul total sau cu treapta de existerua careia ii apartine starea umaria. care trebuie abordata, chiar daca numai in principiu, ca fiind starea ill

I Apsara este numele Nimfelor celeste care sirnbolizeaza, de asemenea, pcsibilitarile informale; ele corespund acelor HOri din Paradisui islamic (El-Jannah) care, in afara transpozitiilor de care este susceptibil din punct de vedere ezoreric ~i care-i contera sernnificatii de un ordin superior, este echivalentul acelui Swarga hindus.

2 Spuneam atunei eli acesta este mediul de elaborate aI formelor, pemru eli, in abordarea celor "rrei lurni", aeeasra regiune eorespunde domeniului rnanifestarii subtile ~i se intinde de la Plimant pan1i la Cer; aici, dimpotriva. regiunea interrnediara des pre care este yorba se situeaza dincolo de Sfera Lunei, in informal deci, ~i se identifies lui Swarga, dad!. prin acesr cuvaru, in\elegem nu numai cerui sau stanle superioare In ansamblul lor, ci numai partea lui cea rnai put;n elevara, Yom mai ooserva, in aceasta privint~ ell cercetarea anumitor raporturi ierarhice permite aplicarea aceluiasi simbolism pe diferite trepte.

3 Indra, aI carui nume insearnna "puternic" este denumit ~i Regele din Swarga, ceea ce se explica prin identificarea indicata in nota precedenra: Swarga este {J stare superioara, dar nu detiniri va. conditionata inca, desi informala,

157

care fiinta l§i gase§te punctul de plecare, §i eu care, chiar dupa ce a depasi; forma sau individualitatea, pastreaza anurn ite le.g aturi pana cand atinge starea abso lut necondijionata, adica pana cand "Eliberarea" devine deplin efectiva pentru el.

Exista in diverse texte care descriu "calatoria divina" cateva variajii, de altfel, putin importante ~i mai rnult aparente in fond decat reale, eu privire la nurnarul ~i la ordinea enurnerarii statiilor intermediare; dar expunerea pc care am facut-o este cea rezultata din comparatia general a a acestor texte §i astfel, poate fi privita ca 0 stricta expresie a doctrinei traditionale in aceasta privinta'. In rest, intentia noastra nu este sa zabovim prea mult asupra unor explicatii mai detaliate ale acestui sirnbolism care, este, La urma urmei, destul de clar prin eL insusi pentru eel care cunoaste cat de cat conceptiile orientale (le-arn putea numi chiar conceptii traditionale, rara nici 0 restrictie) §i de modurile lor general~ de expresie; n-arn facur decat si1 usurarn interpretarea Lm prin toate consideratiile pe care Ie-am expus §i in care v~~ intalni un numar destul de mare de astfel de transpozun analogice care constituie fondul acestui simbolism-. Ceea ce vrern sa reamintirn, inca 0 data, cu riscul de a ne repeta, dar este esential pentru intelegerea acestor lucruri: trebuie sa intelegem foarte dar eli, vorbind despre SfereLe Soarelui ~i Lunii, nu ne referim la soare ~i Luna ca astre vizibile, apartinand dorneniului corporal, ci La principiile universale pe care aceste astre Le reprezinta, intr-un anumit fel, in lumea sensibila sau eel putin in manifesiarea acestor principii, pe'

1 Peruru deserierea diverselor faze din deva-yana, a se vedea; Brahrna-Sutra, Adhyaya 4, Pada 3, sutrele de la 1 la 6.

2 Cu aceasra ocazie, ne cerem scuze de a fi multiplicar noiele de-a Ie fi dar 0 extindere rnai mare decal de obicei; am ra.cllt-o n ell privire la imerpreiarile de acest gen ~i, de asernenea, cu privire apropierile de aile doctrine; ele erau necesare pentru a nu

firul expunerii noastre cu prea frecvente digresiuni,

158

diverse trepte, in virtutea corespond<:ntelor analogice care leaga intre ele toate starile fiintei'. Intr-adevar, diferitele Lumi (Loka), Sfere planetare §i Regate elernentare, deserise simboLic (dar numai simbolic, pentru ca fiinta care le parcurge nu este supusa spatiului), precum lot aratea regiuni nu sunt in realitate decat diverse stari"; §i acest simbolism spatial (asemenea sirnbolismului temporal care ne foloseste mai ales la ex prim area teoriei ciclurilor) este destul de firesc §i de 0 larga raspandire pentru a nu putea lnsela decat pe eei incapabili sa vada in el altccva decat sensul eel mai grosier literal; aceia nu vor lntelege niciodata ce este un sirnbol pentru ca ideile Lor sunt irernediabil marginite la existenta terestra ~i la lurnea corporala in care, prin cea mai naiva dintre iluzii, vor sa mchida intreaga realitate.

Stapanirea efectiva a starilor despre care vorbim poate fi obtinuta prin identificarea cu principiile care sun! desemnate ca regi ale lor, identificare operata prin

I Fenomele naturale in general ~i rnai ales fenomenele asrronomice nu sunr niciodara luate In considerare de docrrinele traditionale dedit ca un sirnplu mod de expresie, sirnbolizand anumite adevaruri d_e ord.1n superior; ~i, dad! le simbohzeaza intr-adevar, Q fae pe~tTu ca legilc lor sunt chiar expresia acestor adevaruri intr-un domeniu special, un fel de rraducere a principiilor corespunzaroare, adaprare firesre la conditiile specifice ale ~tIDii corporate :ji umane. PUle,:n In\el~ge d~ aici cat de gravil este eroarea celor care vorbesc despre naturahsr:-ul. acesror doctrine sau care cred ell ele nu-si propun dedit sll descrie ~~ sa explice fenornenele, asa cum 0 tac ~riin\ele "profane:', c~ t~ate ca sub alte forme, ceea ce tnsearnna sli rasturnam raporturile ~I sa l~lIm sirnbolul drept ceea ce reprezinta, semnul drept lucru sau Idee sernnificata.

2 Cuvantui sanskrit Ioka esre identic latinului iocas, "loc"; putem observa in aceasta privin\ii dl in doctrina carulica, Cerul: Purgatoriul ~i lnlernul sun! desemnate lot ea locuri, destinate sa reprezrnte sirnbolic SIMile, caci nu se po ate pune problema, chiar in interprerarea cea mal exrenoara a acestei doctrine, de a sirua in spariu sti1rile posturne: .. asernenea ne inte leger e nu s-a mani lcstat decal In [e()riil~ "neospirirualiste" aparure in Occidentul modern.

159

Cunoastere, in toate cazurile, cu conditia ca aeeasta sa nu fie numai teoretica; teoria nu trebuie privita decal ca 0 pte g atire , de altfel , indispens abil a, rcalizarii corespunzatoare. Dar, pentru fiecare din aceste principii abordate in particular ~i izolat, rezultatele unei asemenea identificari nu depasesc domeniul propriu, In asa fel incat atingerea acestor stan, conditionate inca, nu eonstituie decat o etapa preliminara, un fel de avansare (in sensul pe care L~ am precizat mai sus ~i eu restrictiile cuvenite aduse unui asemenea mod de a vorbi) despre "Identitatea Suprema", scop ultim indeplinit de fiin\a In totala ~i cornpieta universalizare ~i a carui realizare, pentru eei care si-au desavarsit in prealabil deva~yana, poate, asa cum am precizat mai sus, sa fie arnanata pana In pralaya, trecerea de La un stadiu la altul nefiind posibila decat pentru fiinta care a ajuns pe treapta corespunzatoare de cunoastere efectiva'.

Deci, in cazul prezentat aici, eel al lui krama-mukti, fiinta, pana m pralaya, poate ramane in ordinea cosrnica, neintrand in stapanirea efectiva a starilor transcendente care reprezinta adevarata rea Liz are metafizica; dar a obtinut deja, chiar din simplul fapt ca a depasit Sfera Lunei (adica a . din "curgerea forrnelor") "nernurirea virtuala" pe care definit-o mai sus. lata de' ce centrul Spiritual despre c am vorbit nu este mea. decat centrul unei anumite stan al unei trepte de existenta, celei careia ii apartine umana ~i careia continua sa-i apartina intr-un anumit pentru ca totala ei univres alizare , in modul supra-indi .

nu este momentan realizata: ~i iata de ce s-a spus ca, in asernenea conditie, piedicile individuale nu pot fi cornp distruse. Aici se oprese concepjiile propriu-zis

I Este loarte important sa notarn di aceasta este realizarea m' 'PnI"",", a "Idenriratii Supreme" de care Brahrnanii au fost Intotdeauna aproape exclusiv, in limp ce Kshatriya au preferat sa dezvolte ~laTilor corcvpunzand diverselor stadii din deva-yana ~i pitri-yana.

160

care se refera numai la extensii ale individualitatii umane, In asa fel Incat starile pe care ea permite sa fie atinse trebuie obligatoriu sa pastreze anurnite raporturi cu lumea rnanifestata, ehiar cand 0 depaseste ~i acestea nu sunt in nici un caz acele stan transcendente la care nu avem sucees decat prin -Cunoa§terea rnetafizica pura, Acestea toate pot fi aplicate la "starile rnistice": §i, in privinta starilor postume, exista exact aceeasi diferenta, intre "nernurire" sau "salvare" intelese in sens religios (singurul pe care-I au in vedere de obicei oecidentalii) §i "Eliberare" ca intre realizarea mistica §i realizarea rnetafizica sav3r§ita in timpu1 vietii terestre; nu putem deci vorbi aici, la modul eel rnai riguros, decat de "nemurirea virtuala" §i, ca scop ultirn, "reintegrarea in modul pasiv"; aeest din urrna termen scapa, de altfel, punctului de vedere religios, asa cum il inteLegem in mod obisnuit si, totusi, numai asa se justifica inrrebuintarea ere i se da cuvantului "nernurire" lntr-un sens relativ §i se poate stabili un fel de legatura sau de trecere de La sensul relativ Ia sensul absolut ~i rnetafizic in care este folosir de orientali, Toate aeestea nu ne impiedica sa admitem di ideile religioase sunt susceptibile de 0 transpozitie prin care acestea primesc _ un sens superior ~i mai profund, pentru ca. sensul se gaseste §i in Scripturile pe care aeeste idei se sprijina, Dar, printr-o asemenea transpozitie, ele i§i pierd caraeterul specific religios pentru ca acest caracter este legat de anumite lirnitari, m afara carora ne aflam in ordinea rnetafizica punt Pe de alta parte, 0 doctrina traditionala care, asa cum ,este doctrina hindusa, nu se incadrcaza din punctul de vedere al religiilor occidentale, recunoaste existenta starilor abordate in mod special de acestea din urma, ~i trebuie sa se intiimple asa, de indata ce aceste stari sunt efectiv posibilitati ale fiintei: dar nu Le poate acorda 0 importanta egala cu aceea pe care le-o acorda doctrinele care nu tree dincoLo (perspectiva, ea ~a spunem asa, se schirnba odata eu punctul de vedere) si,

1fil

162

pentru ca le depaseste, ea le situeaza intr-un lac exact In ierarhia totala,

Astfel, cand se spune ca. finalul "dHatoriei divine" este Lumea lui Brahma (Brahma-Loka), eel despre care vorbirn nu este, eel putin nu imediat, Supremul Brahrna, ci numai 0 determjnare a sa ca Brahrna, care este Brahma "calificat" (saguna) si, ca atare, considerat ca "efect a1 • Vointei producatoare (Shakti) a 'Principiului Suprern' .. (Karya-Brahma)l. Cand vorbirn aiei despre Brahma, t.rebuie sa-l considerilm, in primul rand ca identic lui Hiranyagarbha, principiul manifestarii subtile, deci al intregului dorneniu al existentei umane In integralitatea ei; si, intr-adevar, am spus rnai sus, fiinta care a obtinut "nernurirea virtuala" se afla, ca sa spunem asa, "incorporata" prin asirnilare, in Hiranyagarbha; si aceasta stare, In. care ea poate rarnane pana La sfarsitul ciclului (pentru care numai Brahma exista ca Hiranyagarbhay. este aceea pe Care 0 abordarn ill mod obisnuit ea pe Brahma-Lakal, Totusi, asa cum centrul fiecarei slii.ri a unei fiin]e are posibilitate sa se identifice cu

1 Cuvanrul karya, "efecr", esre derivat de la riidiicina verbals kri "a face", iar sufixul ya, rnarcand 0 implinire viitoare: "ceea ce trebuie Facut" (sau, mai exact, "ceea ce va f facul", caci ya este 0 modificare a riid.kinii i, "a merge"), aces: tennen implid\ decj 0 anumita idee de "devenire", ceca ce presupune in mod necesar ca aplicarea lui nu se face decar in raport eu manifesrarea .• In privirqa rMacinii kri, vom observa c:l ea este identica CU a latinului creare, ceea ce ne arars d1 aces! din unnii cuvanr, in accepiia lui prirnara, nu avea ah sens decat .

"a face"; ideea de creaue, asa cum" inlelegem astaz], idee de origine ebraica, nu i s-a atasar decal in clipa In care lirnha latina a folosu-o pentru a exprima conceptiile iudeo-crestine.

2 Aceasra corespunde eel rna; exact "Cerurilor" sau religiilor occidentale (in care includern, in aceasra privin\~ islamisrnul); cand se abordeaza astfel 0 pluralitare de "ceruri", reprezentaia prin corespondence planetare), trebuie sii inlelegem nn1,,~.'if,1 ea toate Marile superioare ale Sferei Lunei (adesea considerata "Primul Cer" in privinta aspectului de lanua Caeli), panlila BrahmaLoka inclusiv.

centrul fiintei totale, centrul cosmic in care sala~luie~te Hiranyagarbha se identifica virtual cu centrul tuturor Iumilor'; vrern sa spunem cit pentru (, fiinta care a depasit 0 anurnita treapta de cunoastere, Hiranyagarbha pare identic unui aspect mai elevat al "Ne-Suprernului" 2 care este ishwara sau Fiinta Universala, principiu prim al oricarei manifestari. La acest nivel, fiirua nu se mai afla in starea sub til a, decat In principiu: ea se afla in ne-manifestat, rnai pastrand anurnite raporturi eu ordinea manifestatului universal, pentru ca ishwara este propriu-zis principiul acesteia desi nu rnai este legata in mod special cu fiinta umana ~i cu ciclul specific din care acesta face parte. Treapta corespunde conditiei lui Prdjna ~i aceasta este fiinta care nu va merge mai departe, spunandu-se ca eSle unit cu Brahma, chiar in pralaya, in acelasi fcl In care este unit cu el in som.nul profund, De aid 0 reintoarcere la un alt ciciu de manifestare mai este inca posibila dar, pentru ca fiinta sa eliberat de individualitate (contrar a ceea ce se intampHi pentru ceL care urmeaza pitn-yanav. acest ciclu nu va putea fi decat a stare forrnala ~i supra-individuala', in sfarsit, in cazul 'in care "Eliberarea" trebuie obtinutii plecand de la starea umaria, e mai rnult decat am spus noi pana aici, ~i atunci capatul dlHitoriei nu mai este Fiinta Universals, ci

I Aplidim ~i aici nOli linea de analog ie constitunva a "rnicrocosrnosului" ~i a "rnacrocosrnosului".

2 Aceasta identificare a unui anumit aspect eu alt aspect superior ~i asa mai departe, pe diverse trepre. pana la Pnncipiul Suprem nu este pe scurr decat dispariua atator iluzii "separatiste" pe care anumiti iniliali Ie reprezinta printr-o sene de val uri care cad succesi v ,

J Sirnbolic, vom spunc eii 0 asemenea flinta a rrecut de la conditia o arnenilor la aceea a lui Deva (ceea ce s·ar pute a numi 0 stare "angelica" In limbajul occidental); dimpotriva, la capatul lui pitri-yana, se produce reinroarcerea la "lurnea omului" (manava-loka). adica la conditia individuala, desemnatii astfel prin analogie cu conditia umaria, de~i ea este In mod obJigatoriu diferita, penrru ca fiinla nu poate reveni la 0 stare prin care a mai trecut 0 dal~t

163

Suprernul Brahma insusi , adica Brahma "necalificat" (nirguna) in totala Sa lnfinitate, cuprinzand in acelasi timp Fiinta (sau posibilitatile de manifestare) ~i Ne-Fiinta (sau posibilitatile de ne-rnanifestare), principiu §i a1 uneia §i al ce.le ilalte, deci aflandu-se dincolo de arnandou a I, conjinandu-Ie in mod egal, conform invataturii pe care am relatat-o cand am vorbit despre starea neconditionata a Lui Atma, exact eel despre care vorbirnacum-. in acest sens, salasul lui Brahma (sau Alma, ill starea neconditionata) se am. "dincolo de Soarele spiritual" (Alma, ill cea de a treia conditie, identic lui ishwara)\ tot asa cum se afla dincolo

1 Reaminrim c?l se poate in(elege Ne-Fiinta rnerafizica, ca ~i nemanifestatul (ala~ cat acesra nu esre numai principiul imediat al manifestatului, ceea ce n-ar reprezcma dedit Fiinta), intr-un sens total In care se identifica Principiul Supremo Oricum ar fi, lntre Ne-Fnnta ~i Fiin\a, ea ~i Inrre ne-manifestat ~i rnanifesrae (chiar dad ~i aici, in ultimul CM. nu se va dep~i Fiinta), corelatia nu poate fi decat pur~ aparenla. disporportia care exista din punet de vedere metafizic intre cei doi rermeni nu permit cu adevarar nici 0 cornparatie,

2 In aceasrs privinl3. vom cira indi 0 data, pentru a evidentia concordantele diferitelor traditii, un pasaj lrnprurnutar din Tratarul Unitll.~ii (Risalatul-Ahadiyah) al lui Mohyiddin ibn Arabi: "Aceasta imensa gandire (a "ldenrit3.lii Supreme") nu se poate potri vi dedit celui aJ di.rui suflet este mal incapl!.tor decat cele doua lumi (manifestaia ~i ne-manifesiara). Cit despre eel al carul sutler nu e dedI la fel de ,ncaplitor al celor douli lumi (adid ace! suflet care atinge Fiinta Universala, dar n-o dep1i~e~re). aceasra gandire nu i se porriveste. Caci, intr-adevar, ea esre mai lncapatoare decal lurnea sensibila (sau manifesrara, cuvaruul "sensibil" trebuind aici sa fie rranspus analogic ~i nu resirans la sensul lui literal) ~i lumea suprasensibila (sau nernanifestata, urrnsnd aceeasi transpunere), amandoua luate la un loc,

J Onentalistu, care n-au in\eles cu adev arat ce semnifica Soareie, abordandu-l Ia modul fizic, emit asupra acesrui punet interpretari ciudare: dornnul OItrarnare scrie cu nat vitare: "prin r?i.~!!riturile ~i apusurile lui. Scarele consuma viata muritorilor; omul eliberat exista dincolo de lumea soarelui", Sa tie vorba uare de evitarea blltranelii ~j de dobandirea unei nemuriri corporale. asemenea aceleia pe care 0 cauta anurnite secte occidentale eomemporane?

164

de orice sfera a starilor particulare de existenta, individuale sau extra-individuale; acest sll1a§ nu poate fi atins direct de cei care n-au meditat asupra lui Brahma decat prin interrnediul unui simbo\ (pi-atfka), fiecare meditatie (upasana) avand un singur rezuuat definitiv §i Iimitat':

"Identitatea Suprema" este deci finalitatea fiintei "eliberate", adica dezlegate de conditiilc ex istenjei particulare ~i limitative (upadhi), privite ca tot atat,ea legaturi:'. Cand ernul (sau rnai degraba fiinta care e~a anterior in starea umaria) este astfel "eliberat", "Sinele" (Atma) este deplin realizat to propria sa natura "ne-divizata'', §i este, urmandu-l pe Audulorni, 0 con§tiinta omniprezerua (avand drept atribut pe chaitanyai; La fel ne invata si Jairnini, specificand intre altele ca aceasta constiinta manife~ta atributele divine (aishwarya), ca virturi transcendente, chiar prin faptul ca este unita ell Esenja Suprema'. Acesta este rezultatul eliberarii complete, obtinute in plenitudinea Cunoasterii Divine; in ceea ce-i priveste pe cei a carer contemplatie (dhyana) nu este decal partiala, chia~ daca ~ activa, (realizarea metafizica rarnane incompleta), iar daca

I Brahma-Sflrra, Adhyaya 4, Pacta :l, sGtrele de la 7 la 16,

2 Se aplica acesror conditii cuvinte precum badha ~i pa~h~ al :aror sens propnu este "legl'ltura"; din eel de al.~oilea ~ermen denva e~va~t~1 Pashu care, erimologic. inseamna- 0 rnntA Vie oarecare, pr~,nsa In asernenea conditii: Shiva este nurnit Pashupali. "Domnul ~Iln\elor legate", pentru dI prin actiunea sa "transfonnatoare"~ aceste fi~n\e sun! "eli berate" . - Cuvantul pashu este folosit adesea In accept.JUnea, sa speciaHi, pentru a desemna 0 victima animals sacrificata. (yajna, yaga sau rnedha), si, astfel, "eliberata", eel pUlin la modul virtual; dar. nu intenjionarn sa srabifim aici, niei rnacar la mO,dul sumar, 0 reone a saeril'iciului care, asrlel "In\eleasa, este esentialmente desrinata si'i srabileasca 0 anurnita cornunicare cu starile supenoare, l;\sand complet in afara ideile occidentale de "rascumpill"are". "ispii~ire" ~i altele de acest gen. idei care nu pot fi in\elese decat dinrr-un punct de vedere

strict religios.

3 Cf. Brahma-Siltra. Adhyaya 4, Pada 4. sutrele de la :; b) 7

165

a fost numai pasiva (asernenea eelei a misticilor occidentali) acestia se bucura de anurnite stiiri superioare+, fiira sa poata realiza Unirea perfecta (Yoga), una ~i acee asi cu "Eliberarea'".

1 Stapanirea unor asernenea stliri, identice diverselor "ceruri" constituie, penrru fiin{a care se bucura de ele, 0 achizilie personala ~i permanenra in ciuda relativita\ii (este vorba tot de slari condijionaie, chiar dad supra-individuale), achizitie careia nu i se poate aplica ideea occidental a de "recompensa", prin faptut di este vorba de roadele unei actiuni, nu ale cunoasterri: aceasta idee este, de altfel, ca ~i aceea de "merit", ca un corolar al ei, a nn\iune de ordin exclusiv moral pentru care nu exista nici un loc In domeniul rnetafizic,

2 Cunoasterea, in aceasta privintl\, este deci de doua feluri ~i se nurneste ~i ea "suprema" sau "no-suprema", dupa cum se refers 10 Para-Brahma sau 10 Apara-Brahma ~i, In consecinia, conduce la unul sau \a cellil alt.

166

Capitolul XXll

Eliberarea finalii

"Eliberarea" (Moksha sau Mukti), adid acea eliberare definitiva a fiintei despre care am vorbit In ultimul capitol, scop ultim spre care tinde, difera in mod absolut de toate starile prin care aceasta fiin~a a trecut pentru a ajunge aici, semnificand dobandirea starii supreme §i neconditionate, In timp ce to ate celelalte stari, oricat de elevate ar fi, sunt conditionate, adica supuse anurnitor lirnitari care Ie definesc, Ie fae sa fie ceea ce sunt, le constitute propriu-zis ca stari determinate. Acestea se aplica starilor supra-individuale §i starilor individuale, desi conditiile sunt altele; chiar treapta Fiintei pure aflata dincolo de orice existenta in sensul propriu al cuvantului, adica dincolo de orice manifestare inforrnala sau formala, implic a inca 0 determinate care, fiind primordiala §i prine i pial a, nu este mai putin Iirnitati va. Prin Fiinta subzista reate lucrurile.In toate modurile de Existenta universals ~i Fiinta subzista prin sine insa§i; ea determina toate starile al caror principiu este, nefiind determinata decat de sine insa§i; dar a se determina pe sine lnsa§i insearnna tot a fi determinata, deci lirnitata intr-un anumit fel, incat Infmitatea nu poate fi atribuita Fiintei care nu trebuie privita ca Principiu Suprem. Se poate constara aici insuficienta rnetafizica a doctrine lor occidentale, vrem sa spunem chiar a ace lora in care exista pUlina rnetafizica adevarata':

I Nu facem aluzie decat la doctrinele filosofice ale anrichitatii ~i Evului Mediu, diei puncrele de vedere ale filosofiei modeme sunt chiar negatia metafizicii: aceasta este adevarat ~i pentru concepuile cu un aer "pseudo-rnerafizic' ca ~i pentru acelea in care negatia esre exprimara deschis. Fireste, ceca ce spunern aid nu se aplica decal doctrinelcr cunoscute in lumea "profana" ~i nu include traditnle

167

oprindu-se [a Fiinta, ele sunt incomplete, chiar teoretic (fara sa mai vorbim des pre realizarea pc care nu 0 abordcaza sub nici 0 forma) ~i, cum se intampla de obicei in asemenea cazuri, ele rnai au tendinta suparatoare de a nega ceca ce Ie depa~qte ~i ceca ce este cu siguranra eel mai important pentru punctul de vedere al rnetafizicii pure.

Achizitia sau, mai precis, luarca In stapanire a starilor superioare, orieare ar fi acestea, nu este decat un rezultat Partial, secundar ~i contingent; ~i, chiar dad aces! rezultat ar putea sa para imens, abordat in raport cu starea individuals urnana (si rnai ales ill raport eu starea corporala, singura pe care a stapanesc oamenii obisnuiji efectiv in timpul vietii lor terestre), nu este mai putin adevarat eli, in sine el este riguros nul fala de starea suprema, caci finitul, dcvenit indefinit prin extensiile de care este susceptibil, adica prin dezvoltarea propriilor posibilitati, rarnane mereu nul fata de Infinit, Un asernenea rezultat nu valoreaza deci nirnic, in realitatea absoluta, decal ca pregatire pentru "Unirea", adica atat Limp cat este un rnijloc, nu un scop; a-l lua drept scop insearnna a starui to iluzie, pentru ca toate stante despre carevorbim, inclusiv Fiirua, sunt ele insele iluzorii, in sensul pe care l-am precizat de la inceput, Mai mutt, in oricare stare ill care subzista 0 anumita distinctie, adica pe reate treptele de Existenta, inclusiv cele care nu apartin ordinii individuale, universalizarea fiintci nu poate f efecriva; ~i chiar unirea cu Fiinta Uni versala, urrnand modul in care se savar~e~te, in conditia de Prajna (sau In starea postuma care corespunde acestei conditii), nu este "Unire" in adevaratul lnteles al cuvantului: dad! ar fi asa, reintoarcerea la un ciclu de manifestare, chiar in ordinea informal a, n-ar

ezoterice ale Occidentului care, eel putin cand au un caracter cu adevarat ~i deplin ini~latic, nu pureau fi decal limitate, ·dar puteau devem, dimpotriva, metafizice cornplet suh raponul dublu at reoriei ~i al realizarii: numai ca, aceste traduii all fost cunoscute de 0 elica rnult mai resrransa dedit elita din larile orientale.

168

rnai f posibila, Este adevarat d Fiinta se ana dinculo de orice distinctie, peruru cii prima distinctie este cea dintre "esenta" ~i "substanta" sau inrre Purusha ~i Prakriti; ~i totusi, Branrna in calitate de /s/Jwara sau Fiinta Universala, se numeste savishesha, adica "irnplicand distinctia" caci el este pr inc ip iul determinant imcd i at; nurnai starea ncconditionara a lui Alma, care se afla dincolo de Fiinta, este prupancha-upashama, "fara nici 0 urma de dezvoltare a manifesrarii", Fiinta estc una sau, rnai degraba, este Unitatca metafizica in sine; dar Unitatea inch ide in ea rnultiplicitatea, pentru ca 0 produce numai prin simpla desfasurare a posibilit3{ilor sale: iata de ce, chiar in Fiinla, se poate aborda 0 rnultitudine de aspecte, care sunt tot aratea arribute sau calificari, cu toate ca aceste aspecte nu se disting efectiv, eel putin atat cat noi nu Ie concepem ca atare; dar oricurn, ele ar trebui sa fie intr-un fel pentru ca noi sa Ie putern concepe, Se mai poate spune, de asernenea, ca fiecare aspect se distinge de cclelalte, sub un anurnit raport, eu toate ca niei unul nu se distinge cu adevarat de Fiinla si ca toate alcatuiesc chiar Fiinta': exista aici un Iel de distinctie principiala, care nu este 0 distinctie in scnsul In care se aplica In ordine a rnanifestar ii, c i este 0 transpunere analogica. Tn manifestare, distinctia irnplica 0 scparaue; aceasia nu are, de altfel, nirnic pozitiv in realitate, caci nu este decat un mod de Iirnuare-'; Fiinta pura, dirnpotriva, sc afla dincolo de "separaiie". Astfel, ceca ee sc at1a pc treapta Fiinte: pure este "ne-distinctiv", dad se ia distinctia (vishesha; In sensu! pe care-l cornporta starile manifestate:

1 Aceasta se ooare aplica, In teologia cresnna, la concepua Trinira\ii: ficcare persoana dt vina cste Dumnezeu, dar nu si celelalte perxoane . . In (uosof i a sco lastica, pute m spune ace lasi Iucru despre "rranscendenralii" care coexists rOli inrru Fiinlii.

2 1n siarilc individuate, separatia e ste deterrninata de prezema formei; in starile ne-individuale, ca trebuie sa fie determinata de 0 alta condi \le. penal! ca ace ste stari SUn! in formale.

169

si, totusi, intr-un air sens, exista ceva "distinctiv" (vishishtai. in Fiinta, toate fiintele (intclegem prin ele personalitatile lor) sum "una", fara sa se confunde §i distincte fara sa fie separate I. Dincolo de Fiintii, nu se mai poate vorbi despre distincjie, chiar principiala, desi nu se poate vorbi nici aiei espre vreo confundare: aflarn dincolo de multiplicitate, dar §i dincolo de Unitate; in absoluta transcendenta a acelei stari supreme, nici un tennen nu mai poate fi aplicat, fie chiar nurnai pentru transpunerea analogica; iata de ce s-a recurs la un termen cu forma negativa: "ne-dualitate" (adwaita), dupa cum am explicat mai sus; cuvantul "Unire" este el lnsus] imperfect pentru di evoca ideea de unitate, dar suntem obligati sa-I pastram pentru a putea traduce cuvantul Yoga, in limbile occidentale neexistand altul eu care sa-l inlocuirn.

Eliberarea eu virrutile §i puterile pe care Ie irnplica, intr-un fel "prin adaos", pentru ca to ate starile, cu to ate posibilitarile se gasesc obligatoriu incluse in absoluta totalizare a fiintei, dar care, repetam, nu trebuie privite ca niste rezultate mtampIatoare §i chiar "accidentale" si nici constituind 0 finalitate prin ele Insele, Eliberarea, spuneam, poate fi obtinuta prin Yogi (sau prin eel care devine ca atare, in temeiul acestei realizari), cu ajutorul regulilor indicate in Yoga-Shastra de Patanjali. Ea poate fi obtinuta cu ajutorul practicilor anumitor ritualuri- ~i prin diverse modalitati de

1 Aici se ana ex phcatia principalei diferente care exista Intre punctul de vedere Rarnanuja care rnentine disnnctia principiala ~i cell a lui Shankaracharya care 0 depaseste,

2 Aceste rituri sum comparabile lntr-o mare masura eu cele pe care musulmanii Ie includ 111 denumirca generala de dhikr; ele se bazeaza in principal. asa cum am rnai ararat, pe ~tiin\a ritrnului ~i a corespondentelor lui de toate ordinelc. A~a sunt cele din doctrina, de altfel partial hererodoxa, apartinand acelor pashupata, nurmu vrata (urare) ~i dwara (poarta); ,\LIb diverse forme. toate acesrea sum. ln fond. idennce sau eel putin echivalente cu Hatha- Yoga.

170

meditatie (harda-vidya sau dahara-vidya)'; bineinteles, toate aceste mijloace nu sunt decat pregatitoare, fan! sa contina nimic esenjial, caci "omul poate dobandi adev arata Cunoastere Divina" chiar fara sa pazeasca riturile prescrise (pentru fiecare categorie umaria, in conformitate cu caracterele respective ~i mai ales pentru diversele iishrama sau perioadele regulate ale vietii '; gasim, intr-adevar, to Vede, multe exemple de persoane care au neglijat savfu}irea riturilor (al carer rol, aceeasi Veda il compara ell acela al unui cal care-l ajuta pe am sa ajunga mat usor §i mai rapid 1a destinatie, dar care ar ajunge §i asa, oricum) sau au fast impiedicati s-o faca, ~i care totusi au dobandit, printr-o atentie perrnanenta concentrata si fixa asupra lui Brahma, (singura pregatire realmente indispensabila), adevarata Cunoastere care-L contine (§j care, din acest rnotiv, mai este nurnita §i "Suprema")'.

Eliberarea nu este deci efectiva decat implicand esentialmcnte perfecta Cunoastere a lui Brahrna; §i, invers, ace asta cunoastere, pentru a fi perfecta, prcsupune obligatoriu re aliz area "Identiratii Supreme", Astfel, E1iberarea §i Cunoasterea totala §i absoluta sunt cu adevarat unul ~i acelasi lucru; daca vom spune despre Cunoastere ca este mijlocul Iolosit pentru obtinerea Eliberarii, trebuie sa adaugam ca. aici mijlocul §i scopul sunt inseparabile, Cunoasterea purtandu-si roadele in ea insa§i, contrar a ceea ce se IntampHi in acriune''; §i, de altfel, in acest domeniu, 0 -

I Chhandogya Upanishad, Prapathaka 8.

2De alrfel, omul care a arins 0 anume trcapta de realizare este numit anvarnashrai, adidi "eel aflat dincolo de caste" (varna) ~i stadii de existenja terestre (ashrama): nici 0 distinctie obisnuita nu se mai aplica unci asernenea fiin\e, de indata ce cepaseste efecriv limitele individualitatii, chiar daca nu a ajuns tnd la rezultatul final.

3 Brahrna-Sutra, Adhyiiya 3. Pada 4, sutrcle de la J6 la 38_

4 Mai mull. actiune a ~i roadele sale sunt ~i elc rr anzitorii ~i "rnornenrane": dimporriva, Cunoasterea este perrnanerna ~i definin va ~i a~a sum ~i roadele ei, nedistincte de ea insfujL

171

distincjie cum ar fi aceea Intre mijloc §i seep n-ar fi decat un fel de a vorbi, inevitabil, fara indoiaia, cand vrern sa exprimarn aceste lucruri intr-un limbaj uman, in rnasura in care acestea sunt exprirnabile, Daca Eliberarea este privita ca 0 consecinta a cunoasterii, trebuie sa precizam ca este 0 consecinta riguros irnediata; asa cum ne indica, foarte dar Shankardchdrva: "Nu exists nici un mijJoc de a objine eliberarea cornpleta ~i finals, in afara Cuncasterii; nurnai ace asta dez ieag a laruurile pas iun ilor (§i al tuturor con tingen tel or la care este supusa fiinta indi viduala); fara Cunoastere nu se poate obtine Beatitudine (Ananda), Actiunea (karma), cuvantul in~eles in sensul general sau aplicat special la sav~irea riturilor, nefiind opusa ignorantei (avidya)l, n-o poate indeparta; dar Cuncasterea risipeste ignoranta tot a~a cum Lumina risipeste intunericul. De Indata ee ignoranta nascuta din afectiunile terestre (si din alte legaturi analoage) s-a indepartat (~i odata cu ea dispare orice iluzie), "Sinele" (Atma) prin propria lui stralucire, lumineaza departe (traversand wale treptele existentei) intr-o stare nedivizata (patrunzand totul ~i iluminand totalitatea fiintei), tot ap cum soarele l~i daruieste lumina dupa trecerea norilor'? ,

Un punct foarte important este ~i acesta: actiunea, oricare ar fi ea, nu poate nici intr-un fel eiibera de actiune; cu alte eu vinre, ea nu va da roade decat in interiorul propriului sau domeniu, acela al individualiratii umane. Astfel, nu prin aqiune se depaseste individualitatea, abordata, de altfel, a ici "in extensia ei integrala, caci nu putem pretinde consecintelor actiunii sa se Iimiteze nurnai la modalitatea corporala; putem aplica in aceasta privinta ceea ce am spus anterior in legatura cu viaja care este efectiv in separabila de aqiune, De aici, rezulta imediat ca "salvarea" in sensu I

1 Unii ar fi vrut 5a traduca avidya sau ajnana prin "ne~riinW' ~i nu prin "ignorantii"; nu vedern prea clar ratiunea acestor subtilitati.

1 Atrna-Bodha (Cunoasrerea de Sine).

t72

religios al occidentalilor, fiind rodul unor acnuni', nu poate fi asirnilata Eliberarii: este cu aUit mai neeesar s-o declaram deschis ~i sa jnsistam pentru ca sa nu rnai staruie intre orientalisu confuzia intre una ~i alta', "Salvarea" estc propriu-zis obtinerea lui Brahma-Loka; ~i vom preciza chiar ea prinBrahml1-Loka trebuie sa inlelegem excIusiv sala~ul lui Hiranyagarbha, pentru cii oriee aspect mai elevat al "Ne-Suprernului" depasesie posibilitatile individuate. Conceptia occidentala se acorda perfect In privinja "nemuririi" eare nu este decat 0 prelungirc indefinira a vietii individuate, Intinzflndu-se pana la pralaya; dar reate acestea nu reprezinta, a~a cum am mai spus, decat 0 etapa in proeesul karma-mukti; posibilitatea reintoarcerii la 0 stare manifestata (de altfel, supra-individuala) nu este definitiv Indepartata pcnrru fiinta care n-a depasi: aceasta treapta Pentru a merge mai departc ~i pentru a ne dezlega in intregime de conditiile de via{a ~i durara, inerente individului, nu exista alta cale decat aceea a Cunoasterii, fie "no-suprema" ~i conducand la Lshwara', fie suprema §j ducand imediat la eliberare. In acest din urma caz nu mai Iuam in considerate, in clipa mortii, tree ere a prin diverse srari suprioare, dar tranzitorii §i condition ate: "Sinele" CAlma, pentru ca de acum nu mai poate fi yorba de jfvalma, orice distinctie §i "separatie" disparand) aceluia care a ajuns la perfectiunea Cunoasterii Divine (Brahma- Vidya) §i care a obtinut, prin unnare,

! Expresia uzuala "a ohune salvarea" este deci absolur exacta,

2 Astfel, domnul Oltramare, mai ales, traduce Moksha prin "salvare", in ahxolut toate lucrarile sale, fara sa para a se indoi vreodara, nu de di terenta reala pe care am expus-o aici, ci chiar de sirnpla posibiliiate a unei inexactitati In aceasta asirnilare,

:I Abia daca rna) e nevoie sa spunem di teologia, chiar daca ar cornporta 0 realizare care 5-0 faca inrr-adevar eficace, in loc sa ramana sirnplu teorerica cum exte de rapt (nurnai sa nu privim at;eaSlli rcalizare ca akatujtli din "stari misrice", ceea ce nu este dedi I partial adcvarat in anumite privirqe), va rfun1ine integral cuprinsa in aceasta Cunoastere "ne-suprema",

173

Elibcrarea final a, urea, parasindu-s: forma corporala (fara sa mai treaca prin stan intermediate), sprc Suprema Lumina (spirituala) care este Brahrna, identificandu-se eu El, intr-o rnaniera con lorrna ~i ne diviz at a, preeum apa pura, arncstecandu-se In lacul lim pede (faril sa se piarda in ell devine ill ioate conforms eu acesia" I.

1 Brahrna-Surra, Adhyaya -l.Pada 4. sutrele de Ia i la 4.

174

Capitolul XXllf

Videha-Mukti fi Itvan-Mukti

Eliberarea, 'in cazul in care am vorbit ill ultimul capitol, este propriu-zis eliberarea de forma corporala tvideha-muku) obtinuta In clipa mortii, Cunoasterea fiind deja virtual perfecta inainte de sfar~itul victii terestre; ca trebuie dcci sa se dcosebeasca de eliberarca arnanata ~i gradata (kramamuktii, dar ea trebuie sa fie eliberarea obtinuia de Yogi din timpul vietii (Jivanmuktis, In vinutea Cunoasterii, nu numai virtuala ~i teoretica, ci deplin cfectiva, adica realizand cu adcvarat "Identitatea Suprema". Trebuie sa intelegem lim pede ca, lntr-adevar, corpul, ea orice alta contingenta, nu poare fi un obstacol in calea cliberarii: nirnic nu poate fi in opozitie eu totalitatea absoluta, fata de care to ate lucrurilc particulare sunt ea ~i cum n-ar fi; in raport cu scopul suprem, exista 0 perfecta echivalenta intre toate starile de existenta, in a~a fel incat, intre omul viu ~.i omul mort (inteiese aceste cuvinte 10 sensullor terestru) nu subzista nici 0 distinctie. Se vede §i aici diferenta esentiala intre Eliberare ~i "salvare": 'aeeasta din urma, asa cum 0 considers religiile occidentale, nu poate fi obtinuta efectiv ~i nici macar asigurata (adica obtinuta la modul virtual) inaintea m0111i; ceea ce realizarn prin actiune putem oric and sa pierdem; pot exista incornpatibilitati intre anumite rnodalitati ale aceleiasi stari individuate, accidental §i in conditii speciale', dar nirnic

! Aceasta restrictie esre indispensabila. did dad ar exista 0 incompatibi litate ahsol uta sau exentiala, totahzare a fi in\ei ar fi imposibila, ruci 0 modalitatc nepurand ramane in afara realizarii finale. De alrfel, interpretarca eea rnai exorerica a "reinvierii mortilor" e de ajuns penrru a arata ca, din punct de vedere teologic chiar, nu poate exista 0 antinornie ireductibila intre "salvare" ~i "incorporate".

175

din toate aeestea nu rnai exista In starile supraindividuale ~j eu atat rnai mult In starea neconditionata. A aborda lucrurile astfcl insearnna a atribui unui mod special de manifestare 0 irnporianta pe care nu poate $-0 aiba ~i pe care nu 0 are nici o rnanifestare In intregul ei; numai insuficienta prodigioasa a conceptiilor occidentale referitoare la alcaiuirea fiintei umane poate face posibila 0 asernenea iluzie §i numai aceasta insuficienta poate provoca uimireaca Eliberarea se poate obtine mca din viata terestra, ca, de ahfel orice alta stare.

Eliberarea sau Unirca, Iiind unul ~i acelasi Iucru, implica "prin adaos", asa cum am mai spus, stapanirea tuturor Slari lor pentru ca ea cstc realizarca pcrfecta §i totalizarca fiintei; nu ne intereseaza dacii aceste rnanifestari sunt rnomentanc sau nu suru caci noi nu le abordarn decat La modul metafizie, in calitatca lor de posibilitati permanente §i irnuabile, "Slilpiin til mai multor stari prin efeetul voiruei sale, Yogi nu ocupa decatuna, liisiinuu-le pe celelalte goale de suflul animator (prdna) ca pe tot atatea instrumente nefolosite: el poate anima mai mult de 0 forma, tot a~a cum o singura lampa poate aliments mai multe fitile'". "Yogi, spune Aniruddha, este 0 concxiunc imediaia ell principiul primordial al Universului ~i, 'in consecinta (secundar), eu tot ansarnblul spatiului, tirnpului ~j al Iucruriloz", cu manifestarea adica, ~i in mod special, cu starea umaria in {oate modalitatile sale-.

I Cornentariul lui Bhavadeva-Mishra la Brahma-Sutra,

2 lata un text taoist exprirnand aceleasi idci: "Aceea (fiinta care a atins starea de unire cu totaht.uea uru versala) nu mal depinde de nirnic; ea cste perfect libera ... Oe aceea se spune pe buna dreprate: fiinta supra umana nu mai arc individualiraie proprie; omul tanscendent nu mai are actiune proprie; In\e1eptu! nu mal arc un numc prupnu; dkl el este una eu Totul" (Tchoang-iseu, cap, l; traducere de P. Wieger, p.Zt l ), Yogi sau jivan-mukta CMC inrr-adevar. eliberar de nume §i forma (namarupa), elernentele caracteristice ~i constitutive ale individualitatii; am men lion at deja textele Upanishadelor In care aceasta dispantie a nurnelui ~i a forrnei este fimpede afirmata.

i76

... -.--,----."- - I~i'i

De altfel, ar fi 0 eroare sa credem ca eliberarea "de forma" (videha-mukri) ar fi rnai deplina decal eliberarea "in viata" (jivan-muktiy; daca anurniti occidentali au comis aceasta greseala, au facut-o in terneiul importantei excesive pe care ei 0 acorda starn corporale ~i ceea ce am spus pana aeum ne dispenseaza sa rnai insitarn'. Yogi nu mat are nirnic de obtinut ulterior, pentru ca el a realizat cu adevarat "transformarea" (adica treceraedincolo de forma) ill sine insusi, daca nu §i la modul exterior; nu-I rnai intereseaza atunei ca 0 aparenta formala mai subz ista In lumea manifestata, de Indata ce, pentru el, ea nu rnai exista decar la modul iluzoriu. Pe drept cuvant, numai pentru ceilalti aparentele subzista astfel fara schirnbari exterioare in raport eu starea precedenta, dar nu ~i pentru el, pentru d. acestea sunt acum incapabi1e sa-l limiteze sau sa-l conditioneze: aceste aparenle nu-L afecteaza ~i nu-l privesc rnai mull decat restul manifestarii universale, "Yogi, trecand dincolo de marea pasiunilor, (Acesta este domeniul "Apelor inferioare" sau al posibilitatilor formale: pasiunile desernneaza aici rnodificarile contingente, alcatuind "curgerea forrnelor'") s-a unit eu Linistea', posedand in plenitudinea sa "Sinele" (Arma neconditionat, caruia i se identified).

I Dad totusi uneori se pare di se face 0 di ferenja, consierandu-l pe jivan-rnukti inferior lui videha-rnukti, ea nu pcate fi inleleasa. In mod legitim, de~at lnrr-un singur rei: se consiera "Eliberarea In vial!f' ca u realizare a unei fiin\e Illra legata de viala ca de 0 conditie caracrerisna starn urnane ~i atunci ea nu poare fi dedit 0 eliherare vinuala, corespunzand cazului Iiinte: reintegrate in centrul acestei stari: dimporriva "Eliberarea In arm-a formei" (ceea ce nu lnseamn.'l neaparat dup!i rnoarte), implicand a stare dincolo de once conditie individuala, esie singura consideraia ca I) Elinerare etectiva.

2 Aceasta este "Mara Pace" (Es-Sakinah) a ezoterisrnului islamic sau Pax Profunda a traditiei rozacruciene: ~i cuvanrul Shekinah in ebraica sernnifica prezcn]a rcalli a Divinitati: sau "Lumina de slava" in ~i prin care, conform ieologiei crestine, se opereaza "viziune a beatifrca " (cf. "slav a lui Durnnezeu", in te x tul deja cirar din

J77

Renuntand la placerile nascute din obiectele exterioare ~i pieritoare (~i care nu sunt ele Inscle decat rnodificari exterioare ~i accident ale ale Iiintei) ~i bucurandu-se de Beatitudine (Ananda, singurul obieci permanent ~i nepieritor §i cu nimic diferit de "Sine"), acesta este calm §i senin ca 0 flacadi sub abroc I, in plenitutdinea propriei sale esente (nedistinsa de SupremuJ Brahma). Atat limp cat sala§luie§te in corp nu cste afectat de proprietaule acestuia.rnai mult decat firmamentul de ceea ce pluteste in inieriorul lui (caci in realitate, cl conjine in sinte toate starile ~i nu cste continut in nici una); cunoscand to ate lucrurile (§1 fiind chiar prin acest fapt toate lucrurile, ne-distinct, ci ca totalitate absoluta), el ramane imuabil "ne-afectat" de contingente" ".

Apocalipsa, XXI, 2:\). - lal~ inca un text taoist care se raporteaza la acelasi subiecr: "Pacea in vid esre 0 stare, indefinira. Reusesti si! re srabilest] in ea. Nu 0 iei, nici n-o dai. Odiruoara se tindea spre ea. Acum, se prefera exerciriul bunatalii ~i al echilalii care nu da aceleasi rezulrate" (lie-tseu, cap.I; traducere de P. Wieger. p.77). "Vidul' despre care e vorba aici intr-adevar esre "cea de a -palra stare" Gin Mandukya Upanishad, intr-adevar nedefinira, fiind absolut inconditionata ~i despre care nu se poate vorbi dedit la rnodul neganv. Cuvinrele odinsoara si "acum" se refera la diversele perioade ale ciclului umaniiaui rerestre: conditiile epocii acruale (corespunzand lui kali-yuga) Indearnna pe multi oarneru sol se lege de aqiune ~i senrirnerue, ceea ce nu-i poate conduce dincolo de Iimirele individualitani lor, ~i cu atat mai puiin la starea suprema ~i necondiuonara.

I Putem In\elege acum adevaraiul sens al cuvaruului Nirvana, caruia orienralisrii i-au dar aiarea inrerprerari gresite; aces! terrnen, care e dcpartc de a 1'1 specific budisrnuluj , a~a cum se crede uneori , semnifid Iireralrnente "stingerea sullului sau a agiraliei", deci starea unei fiinte care nu rnai este sup lisa nici unei schimbari, nici unei modifican, defmuiv elrberara de forma (;a ~i de ware accidentele sau leglilurile e xistentei rnarnfestate . Nirvana exte conditi a supraindividuala (aceea a Prajnei), iar Parinirvana esie starea neconditionata; xe mai inrrebuinteaza In acelasi sens, tcrrncnul Nirvritn "sringerea <chimbatii sau a actiunii" ~i parinirvriui. in ezoterisrnul islamic. rcrmcni: corespunzaron ~Llnl ranii. "xnngere' ~i [ana el-Iana, hteralrnenre "st,ngerea sringerii".

~ . \lllla-Bodha apartinand lui Shankaracharj a.

17~

Nu ex ista ~i nu poate, evident, exista nici 0 treapta superioara celei pe care se afla Yogi; acesta, abordat in concentrarea in sine-insusi, este, de aserncnea, desemnat ca Muni, adica "Singuraticul'", nu in sensul vulgar ~i literal al cuvantului, acel care realizeaza in plenitudinea fiintei sale Singuratatea perfecta, care nu Iasa sa subziste ill Unitatea Suprema (am putea spune, cu toata riga area, in "NeDualitate") nici 0 distinctie intre exterior §i interior, niei vreo diversitate extra-principiala. Pentru el, iiuzia "separarii" a incetat definitiv ~i 0 data cu ea orice confuzie nascutadin ignoranta (avidya) care produce §i 'intretine aceasta iluzie/, caci, "inchipuindu-si ca el este "sufletul viu' individual (jivdtmd], omul se Ingrozesre prin credinta irur-o fiinta alta decat el insusi ca 0 persoana eare ia din greseala' 0 bucata de sfoara drept un sarpe: dar teama lui se va indeparta prin certitudinea ca el nu cste In realitate acest "suflet viu", ci chiar Arma (to Universalitatea Sa neconditionata)".

Shankardchdrya enumera trei atribute care corespund intr-un anurnit fel tot atator functii ale lui Sannytisi, posesorul cunoasterii, care, dad este dcplin efectiva, acesta nu e altul decal Yogi~: cele trei atribute sunt, in ordinea ascendenta,

I Radaeina acesnn cuvant Muni trebuie apropiaia de cuvaruul gree "smgur", cu atat mai mull ell c-at derivatul sliu, mauna, inseamnl'l "liniste" sau "starea lUI Muni". Anurmu comentarori 0 leag~ de terrnenul manana, gandirea reflectaia ~I conccnrrara, derivai din rnanas, iar atunci Muni ar desemna in mod special "pe eel care se siradule&\e spre Eliberare prin inrermediul rnedirauei",

2 Acesiui ordin Ii apanine in mod deoscbit "Ialsa meditatie" (adhyasa), care consra In raportarea la Lin lucru a unor arribuice care nu-t apartin de fapt. :I 0 asemenea ercare se numesie "Ivana: este 0 rnodificare, nealmgand in nici un fel cscrua Inntei careia ii este atribuua, dec] nu afecieaza decat pe eel care 0 raporteaza prin efectul unei iluzii.

4 Atma-Bodha apartinand lui Shankaracharya,

5 Starea de Sannyasi este propriu-zis ultima din celc patru ashrarna (primele rrei fii-nd ale acelor Brahrnachari sau "studenu ai ~'iin\ei sacre", discipoli al lui Guru sau Gnhasiha, "sL1p.1nui (asci". ~i ai lui Vanaprastha sau "anahoretul"); dar nurnele de Sannyassl este ~i el in\e1es uneori, dupa (lim se vede aiel, ca sadhu, acela care a obunut realizarea perfects ~i care este ativarnashrarni. asa

cum am ararat mai sus.

179

b/ilya, piinditya ~i mauna', Primul cuvant desernneaza literalrnente 0 stare cornparabila eu aceea a unui copil (bOla?: este un stadiu al "ne-expansiunii", dad putcm vorbi astfel, 'in care puterile fiintei sum, ea sa spunem asa, concentrate intr-un punet, realizand prin unificarea lor 0 simplitate nediferenriata, aparent asernanatoare eu potentialitatea ernbrionara'. Cuvantul rna! sernnifica, de aserncnea, intr-un sens un pic diferit, dar care-l completeaza pe eel dintai (caci este 'in acelasi limp rcsorbtie ~i plenitudine) intoarcerea la "stares prirnordiala" despre care vorbesc to ate traditiile §i asupra carora insista In mod special taoismul §i czoterismul islamic; aceasta intoarcere este efectiv 0 etapa necesara pe calea care duce la Unire, caci numai plecand de la "aceasta stare prirnordiala" devine posibila depasirea Iimitelor individualitatii umane ~i, ridicarea la starile superioare".

Un stadiu ulterior este reprezeruat de piinditva, adica "stiinta", atribut care se refers la functia InVa\aturii: eel care stapanesre Cunoasterea este c alific at pentru a-I comunica aItora sau mai exact pentru a trezi In ei posibilitati corespunzatoare, Cunoasterea fiind in ca !ns3§i strict

I Comentariu la Brahma-Surra, Adhyfiya _1; Pada 4. sutrele de la 47 la 50.

2 Cf acesre cuvinie ale Evangheliei: "'mpiira\ia Cerului va fi a acelora care seamana copiilor __ "Cine nu va primi lmpilra\ia lui Dumnezeu ca un prune, nu va intra in ea' (Matei, XIX, 24; Luca, XVIIi. 16 ~l 17,

J Acest stadru corespunde "Dragonului ascuns" din simbclisrnul extrem-oriental. - Un alr simbol frecvent folosit cste eel al broastci lestoase care se reirage in intregime in carapaces ei.

4 Aceasta exte "srarea edenica" din traditia iudeo-cresrina; ialii de ce Dante, aseaza Paradisul terestru, pe varful rnuntelui Purgaroriului. adldi exact in locul in care Iiinta parase~le parnanru] sau starea urnana, ca sa se ridice la ceruri (desemnar ca "impiirii\ia ILlI Dumnezeu" in preccdemul citat din Evanghelic.)

180

personala ~i incornunicabila, Piindita are in mod special rolul de Guru sau de "Maestru spiritual" I; dar acesta poate sa nu stapaneasca decat perfectiunea Cunoasterii teoretice; iata de ce trebuie abordata 0 ultima treapta, urmand celeilalte, mauna sau starea de Muni, singura conditie In care unirea se poate realiza cu adeviirat. De altfel, mai exista un termen Kaivalya, care inseamna §i "izolare" 1, exprimand in acelasi [imp ideea de "perfecjiune'' ~i "totalitate"; termenul este adesea Intrebuintat ca un echivalent at lui Miksha: kevala desernneaza starea absoluta si neconditionata a fiintei "eliberate" (mukta).

Am abordat pana aici cele trei atribute caracterizand tot atatea stadii pregatitoare In vederea Unirii; dar, fireste, Yogi, ajuns la [elul suprern, Ie stapaneste pe buna drepjate, tot asa cum stapane§te toate starile in plenitudinea esentei sale', Aceste trei atribute sunt, de altfel, implicate In ceea ce se nurneste aishwarya, adica participarea la esenta lui ishwara, caci ele corespund respectiv eelor trei Shakti ~i Trimurti: daca se observa ca "starea primordial a" se caracterizeaza fundamental prin "Arrnonie" se vede irnediai ea balya corespunde lui Lakshmi, In limp ce panditya corespunde lui Saraswati, iar mauna lui Pdrvati', Acest

1 Acesra este Sheikh-ul scolilor islamice, numit ~i rnurabbulrnuridin; Murid este discipolul, adica acel Brahrnachari hindus.

2 Este tal "vidul despre care vorbesre textul taoist, citat mai sus; ~i acesr "vid" esre, in realitate, absolura plenitudine.

3 Se poate observa, de asernenea, ell cele trei atribure sum, intr-un anumit fel, "prefigurate" respectiv ~i in aceeasi ordine de prirnele trei "ashrama; al patrulea ashrama, eel al lui Sannyast (inlele.'i aici in sensul eel mai obisnuit al cuvanrului), aduna ~i rezurna pe celelalte trei, ca stare finala a lui YOgi, incluzand "erninarnenre" tcate starile particulate care au fost mai intai parcurse ca tot atatea stadii preliminare.

4 lakshmi este Shakt a lui Vishnu; Saraswati sau Vach este a lui Brahrna; Parvati este a lui Shiva, Parvari se mai nurnesre Durga, adi"a "cea de care te apropii greu", - EMe important de observat dI se gasesc corespondente ale acestor Shakti chiar in traditiile occidentale: astfel,

181

l I

punct estc de 0 importanja deosebita cand injelegem cc sunt "puterile" care apartin lui jivan-mukta, sub titlul de consecinte secundare ale perfectiei realizarii metafizice,

Pe de alta parte, vom intalni in traditia extremorientala, 0 teorie echivalenta cu cea pe care am expus-o acum: teoria "celor patru Fericiri"; primele doua sunt "Longevitatea" care, asa cum am rna; spus, nu este altceva dedit perpetuarea existentei individuale §i "Posteritatea" care consta In prelungirile nedefinite ale individuLui prin modalitatile sale, Aceste doua "Fericiri" nu privesc dec at extensia individualitatii, rezurnandu-se La restaurarea "starii prirnordiale", care implies desavarsirea; urrnatoarele doua se refera, dimpotriva, la starile superioare ~i extra-individuate ale fiintei"; acestea sunt "Marea ~tiinta)) si "Perfecta Solitudine" adica pdnditya §i maunaJn sfarsit, cele "patru Fericiri" l§i gasesc plenitudinea intr-o a "cineca" care Ie contine pe tcate in principiu, reunindu-le sintetie In esenta lor unica §i indivizibila: aceasta a "cincea Fericire" nu are nume (exact ca a "parra stare" din Mandukya Upanishad), fiind inexprirnabila §i neputand constitui obiectul nici unei cunoasteri distinctive; dar ne vine usor sa In\elegem d este yorba de Unirea sau chiar "Identitatea Suprema", obtinuta in ~i prin realizarea completa ~i iotala a ceea ce alte traditii

in s im bol ismu l masonic,"cei tr e i stalpi ai -Ternp lu lui" SUn! ''In\elepciunea, FOl1a, Frumusetea": aici, inlelepciunea este Saraswati, Forta este Parvari, iar Frurnusetea este Lakshmi, In acelasi fel, Leibniz, care studiase inva\lIturile ezoterice (destul de elernentare, de alrfel) de SUTSa rozacruciana, desemneaza cele trei principale atribute divine ca: "Intelepciune, Purere, Bunatate", ceea ce este exact acelas] lucru, dici "Frurnusetea" ~i "Bunatarea" nu sunt, in fond (dupa cum se vede la greci ~i mai ales la Platen), decat doua aspecte ale unei idei unice, aceea a armoniei.

I lall! de ce, in limp ce primele "Fericiri" apartin domeniului confucianisrnului, celelaltc doua tin de taoism.

182

numesc "Omul Universal", caci Yogi. In adevaratul sens al acetui cuvant, sau "ornul transcendent" tcheun-jen) din taoism este ~i el identic eu "Ornul Universal" 1.

,.

II I

I

I Yom regllsi aceasta idenlit3lc, cxprimata in acelasi fcl in recriitc ezolerismului islamic despre "manifestarea Profetului".

1~3

C apitolul XXN

Starea spiritualii a lui Y ogf: {{ldenlitatea Supremii"

in ceea ce privesre starea lui YogI care, prin Cunoa§terc obtine "eliberarea In viala" (jfvan-mukta) §i realizeaza "Identitatea Suprema", vorn cita inca 0 data pe Shankaracharyal, iar ceea ce spune el, dezvaluind posibi1itatile cele mai elevate pe care Le poate atinge fiin]a, ne va folosi in acelasi timp drept incheiere acestui studiu,

"Yogi, al carui intelect este perfect,contempla reate lucrurile ca §i cum ar locui in el (m propriul sau "Sine", fara nici 0 distinctie fata de exterior sau interior) §i, astfel, prin ochiul Cunoa§terii (jnana-chakshus, expresie care ar putea fi redata prin "intuitie intelectuaHi"), el percepe (sau, mai degraba, coneepe, nu rational sau discursjv, ci prin con§tientizarea directs §i printr-un "asentiment" imediat) ea orice lucru este Alma.

"El §lie ca toare Iucrurile contingente (formele §i alte modalita[i ale manifestarii) nu sunt altceva decal Alma (in principiul lor) §i ca, in afara lui Alma nu exista nirnic "Iucrurile diferentiindu-se nurnai (conform unei expresii din Veda) prin denumiri, accident §i nume, tot asa cum uneltele terestre primesc diverse nurne, cu toare ca nu sun! decat d ife rite forme de pamint";2 §i astfel, el percepe sau concepe

! A.cma-Bodha, - Reurnnd aici diferitele pasaje din acest rrarat, rill ne-am impus. citfmd aceste exrrase, s.1'i urmarim riguros ordinea unui ~ext; de altfel, In general, suita logica a ideilor nu este exact at:eea~i mtr-un text sanskrir, iar traducerea lui Intr-o limba occideruata, in temeiul diferentelor care exist!i i'ntre anumite feluri de a "giindi" ~i asupra d'irora am insisrat cu alre prilejuri.

2 A se vedea Chhiindogya Upanishad, Prapathiika 6, Khanda i , shrur: d~ 1:1 -1. la 6.

184

(in acelasi sens pe care l-am notat mai sus) ea el insu§i este orice lucru (nu exista nici un lucru care sa fie 0 alta fiinta decat e1 insu~i sau decat propriul sau "Sine")'.

"Cand accidentele (forrnale ~i de altfel, continand rnanifestarea subtila ca ~i rnanifestarea grosiera) sunt suprimate (neexitand decal la un mod iluzoriu, in asa fel incat sunt cu adevarat nimic fa{a de Principiu), Muni (luat aici ca sinonirn allui Yogi) intra odata cu toate fiintele (in masura in care nu sunt distincte de el insusi) in Esenta care patrunde totul (si care este Atma)l.

"Nu are calitati (distincte) §i niei actiune+; este nepieritor iakshnra, nesupus disolutiei care nu are putere decat asupra mulriplului), fara voinra (aplicata la un act definit sau unor circumstanje determinate); plin de Beatitudine, irnuabil, tara forma; etem liber §i pur (neputand fi nici constrans, nici atins sau afectat in vreun fel de un altul decat el insusi, pentru ca acest altul nu exista sau nu are decat 0 existenta iluzorie in. timp ce el se afla 'intr-o realitate absoluta).

HEI este ca Eterul (Akasha), raspandit pretutindeni (lara diferentiere), patrunzand sirnultan in exteriorul §i interiorul

1 Sa notam ca in aceasra privinI~ Aristotel in text grecesc, declara deschis ca "sufletul este tot ceea ce cunoaste"; se poate vedea aid 0 indicatie a unei -apropieri destul de dare intre doctrine Ie aristotelice ~i doctrinele orientale, cu rezerva pe care 0 impune diferenta punctelor de vedere; dar afirmatia, la Aristotel ~i continuatorii lui, pare sa r1im§.ni! pur teoretica, Trebuie deci sa admitem ell reate consecintele acest~i idei a identificarii prin cnoastere, cu privire la realizarea merafizica, n-au purur fi banuite de occrdentali, cu exceptia, asa cum am ararat, a anumitor ~coli initiatice, neavand nici 0 !egillura cu ceea ce se nurneste in mod obisnuir "filosofie", 'A •

2 "Deasupra rururor se ana Principiul, comun tuturor, continand ~I palrunzfmd totul, a1 carui atribut In finitate Ii este prop~~u, smg.uru\ prin care-I putem defini, peruru ca nu are nume propnu (Tchoang-

tseu. cap.XXV; traducere de P,Wieger, p. 437), ,

:3 CL "non-acjiunea" (wou-wi) din traditia extrem-orientala,

185

lucrurilor': este incoruptibil, nepieritor; acelasi ill toate lucrurile (nici 0 modificare nu-i afecteaza identitatea) pur, impasibil, inalterabil (in imutabilitatea sa esentiala).

"EI este (in chiar termenii Vedei) "Suprernul Brahrna, etern, pur, liber, singur (in perfectiunea lui asoluta), etern, plin de Beatitudine, fara dualitate, Principiu (neconditionat) al oricarei existente, cunoscand (fara ca aceasta Cunoastere sa imp lice vreo distinctie a subiectului de obiect, ceea ce ar fi contrar "ne-dualitatii") ~i far3 sfar~it."

HEI este Brahrna, dupa stapanirea caruia nu mai este nimic de stapanit: dupa fericirea Beatitudinii nu mai exists nici 0 fericire de dorit: ~i dupa obtinerea Cunoasterii, nici 0 cunoastere nu rnai este de obtinut,

"EI estc Brahma, care, fiind vazut (prin ochiul Cunoasterii) n ici un obiect nu mal e de contemplat; cu care, fiind identificat, nici o rnodificare (cum ar fi nasterea sau moartea) nu te mai poate atinge, care, fiind conceput (dar nu ca obiect perceptibil prin vreo virtute oarecare), nu rnai e nimic de perce put (pentru ca orice cunoastere distinctiva este dep~ita ~i anihilata).

HEI este Brahma, raspandit peste tot, in tot (pentru ca nu exists nimic in afara lui, totul fiind obligatoriu indus in Infinitatea Lui"; 10 spatiu intermediar, in ceea ce este sus §i in ceea ce este jos (adica in ansamblul celor trei lumi); eel adevarat, plin de Beatitudine, fara dualitate, invizibil §i etem.

HEI este Brahrna, afirrnat in Vedanta ca absolut distinct de ceea ce patrunde (dar care, dirnpotriva, nu este distinct de el insusi sau, oricurn, nu se distinge decal la modul

I Ubicuiratea este luata aid ca sirnbol al omniprezentei, in sen sui pe care l-am folosit mai sus,

2 Sa rearninrirn acel text taoist cirar mai sus: "Nu 'intreba dad Principiul este in acestea sau 'in acelea: El este in toate fiintele ... " (Tchoang-tseu, cap_ XXII; traducere de P_ Wieger. p. 395)_

186

iluzoriu I, neincetat plin de Beatiludine ~i farii dualitate.

'lEI este Brahma, "prin care (dupa Veda) se creaza viata vIva), sirntul intern (manas), virtutile de senzatie ~i de actiune (jnanendrya ~i karmendrya) sas elementele (tanmdtra ~i bhutai, alcatuind lumea manifestata (atat in ordinea subtila cat ~i in cea grosiera)."

HEI este Brahma, in care toate lucrurile sunt unite

(dincolo de orice distinctie, fie chiar principiaUi), de care toate actele depind (el insusi fiind fara actiune); iata de ce este raspandit in tot, fat-a diviziune, dispersie sau diferentiere

"E! este Brahrna, tara rnarime sau dimensiuni (neconditionat), neintins (fiind indivizibil ~i fara parti), fara origine (fiind etern), indestructibil, fara chip, fara calitati (determinate), fara atribuire sau caracter.

"EI este Brahma prin care to ate lucrurile sunt luminate (participand la esenta Sa, dupa treptele de realitate), a carui Lumina face sa straluceasca Soarele ~i toate corpurile luminoase, dar el nu devine manifest prin lumina lor.

"El isi patrunde msusi propria-i esenta eterna (care nu difera de Supremul Brahrna) ~i (simultan) contempla Lurnea intre aga (manifestata sau ne-rnanifestata) ca fiind (tot) Brahrna dupa cum focul patrunde la modul intim bucata de fier incandescent ~i (in acelasi timp) se arata el insusi 10 mod exterior (manifestandu-se sirnturilor prin caJdura ~i lurninozitate ).

"Brahma nu seaman a cu Lurnea' §i in afara lui Brahma

nu este nimic (caci daca ar exista ceva in afara Lui, eL n-ar

I Rearninrirn ca aceasra nereciprocitate in relatia lui Brahma eu Lumea imp iica lirnpede condamnarea "panlei~mului" ca ~i a "imanenusrnului" sub orice forma.

2 EI este "Cel prin care torul se manifests, dar care nu este rnanifestat prin nirnic", conform unui text pe care l-am cirat mai sus (Kena

Upanishad, Khanda l. shruti de la 5 la 9). "_.

J Excluderea oricarei concepjii panteiste este arci reiterata: In prezenta unor afirmatii aral de clare, e greu sa ne mai explicarn anurnite erori de interpretare atat de curente in Occident.

187

putea fi infinit); tot eeea ce pare sa existe in afara Lui nu poate exista (in acest fel) decal la rnodul iluzoriu, ca aparenta apei (rnirajul) in desert (mara)l.

"Din tot ceea ce se vede, din tot ceea ce se audc (§i din tot ceea ce este pereeput sau conceput printr-o virtute oarecare) nimic nu exists (eu adevarat), in afara de Brahrna; ~i, prin Cunoastere (principiala sau suprema), Brahma este conternplat ca singurul adevarat, plin de Beatitudine, fara dualitate,

"Ochiul Cunoasterii II contempla pe adevaratul Brahrna, eel plin de Beatitudine, patrunzand totul; dar ochiul ignorantei nu-l descopcra, nu-I percepe, ca un orb care nu vede Lumina sensibila,

"Sinc le', fiind luminal prin med itatie , (cand cunoasterea teoretica, deci indirecta, il face sa apara ca §i cum ar primi Lumina de la un izvor,' alrul dedit el Insu§i, ceea ce este tot 0 distinctie iluzorie), apoi arzand la focul Cunoasterii (realizand identitatea sa esentiala eu Lumina Suprema), el se elibereaza de toate accidentele sau rnodificarile contingente, stralucind in propria lui splendoare ca aurul trecur prin foc-.

"Cand Soarele Cunoasterii spirituale se ridica pe cerul inimii (adica in centrul fiinjei, desemnat ca Brahma-purat, el alunga tenebrele (ignorantei voaland unica realitate absoluta), penetreaza totul, invaluie totul ?i ilumineaza totul.

"Cel care a facut pelerinajuL La propriul "Sine", un pelerinaj ill care nu exista nirnic eu privire la situatie, loc

Acesr cuvant mari1, derivat de la radacinil rnr i , "a rnuri" desernneaza once regiune steri\iI, lipsit3. total de apil. ~i mai ales un desert de nisip al carui aspect uniform poate fi luat ca suport ill mediratiei penrru a evoca ideea nediferenuerii principiale,

2 Am VaZUI mai sus d"i aurul esre privit ca fiind el insusi de natura luminoasa.

l88

sau timp (nici La vreo circumstanta sau conditie particulara)'. aflat pretutin den i- (dar dimanand intorde aun a in irnutabilitatea "eternului prezent"), in care nu se simi nici caldura, nici frigul (nici 0 irnpresie scnsibila sau macar mentala), creand a bucurie perrnanenta ~i 0 eliberare definitiva de orice rulburare (sau de orice rnodificare); aceta este fara actiune, cunoaste toate lucrurile (In Brahrna) ~i obtine Eterna Beatirudine."

I "Orice distinctic de loc sau de tirnp este iluzorie: concepua rururor posibilitarilor (cuprinse sirueric in rnarea Po sibilitate Universala, absoluta ~i tOlala) se face f1rl1 miscare ~i in afara rimpului (Lie-tseu, cap. Ill; traducere de P,Wieger. p. 107).

2 In acelasi fel, in tradiui!e ezorerice occidenrale, se spune eli adevaratii rozacrucieni se aduna "in Templul Sfantului SPirit, care e prerunndem". - Rozacrucienii despre care este yorba nu au bineinteles nirnic comun cu rnultiplele organi7.alii rnoderne eu acelasi nurne: se spune ca la pu\m limp dupa razboiul de Treizeci de Ani. acestia au parihil Europa. rerragandu-se tn Asia, eeea ce s-ar purea interpreta mai mull simhuhc dedit literal.

1~9

Sumar

Cuvanr inainte Capitolul I

Generaliatati despre Vedanta Capitolul II

Distinctia fundarnentala intre "Sine" ~i "Eu" Capito lui III

Centrul vital a1 fiintei urnane, sala~ allui Brahma Capito lui IV

Purusha §i Prakriti Capitolul V

Purusna neatins de rnodificarile individuale

Capitolul VI .

Treptele manifestarii individuale Capitolul VII

Buddhi sau lntelectul superior Capitolul Vlll

Manas sau sirntul intern;

cele zece virtuti exteme de senzatie §i de actiune 64-

CapitolullX

Invelisurile "Sinelui"; cele cinei vayu

sau functiile vitale 73

Capitolul X

Unitatea ~i identitatea esentiala a "Sinelui"

in toate starile fiintei 79

Capitolul XI

Diferitele conditii ale lui Atma in fiirua urnana 86

Capitolul XII

Starea de veghe sau conditia de Vaishwanara 90

Capito lui XIII

Starea de vis sau conditia de Taijasa 96

190

3
8
23
, r ,
,.
34 I
)
43 .J
~
51 't
~
:1
,
56 f
. i
62 Capitolul XIV

Starea de sornn profund sau conditia de Prajna 104

Capitolul XV

Starea neconditionata a lui Atma 112

Capitolul XVI

Reprezentarea sirnbolica a lui Atma

§i a conditiilor sale prin monosilaba sacra Om 119

Capitolul XVII

Evoluria postuma a fiin{ei umane t24

Capitolul XVIII

Resorbtia virtutilor individuale 132

Capitolul XIX

Diferentierea condijiilor posrume,

urmand rreptele cunoasterii . 138

Capitolul XX

Artera coronala sau "Raza solara" 145

Capitolul XXI

"Cilatoria divina" a fiintei pe Calea eliberarii 152

Capito lul XXII

Eliberarea finala 167

Capitolul XXIll

Videha-Mukti §i Jivan-Mukti 175

Capito lul XXIV

Starea spirituala a lui Yogi: "Identitatea Suprema" 184

/

19 J