LIBERTATEA FUNDAMENTALA A COMERTULUI

Dreptul la comert liber al tuturor cetatenilor din toate tarile este mai
puternic ca niciodata.
Perspectivele teoretice ale lui Adam Smith, David Ricardo si Frederic Bastiat
au luat nastere acum 2 secole. Succesele economice rezultate in urma
liberarizarii comertului sunt lipsite de ambiguitate, libertatea oferindu-i
comertului prosperitate.
Aceasta libertate este contestata de multe parti ale spectrului politic si sunt
putini cei care se asteapta ca guvernul SUA sa nu mai intervina deloc in
controlarea comertului pentru a-i lasa pe comercianti sa se angajeze voluntar
in tranzactii dupa cum considera fiecare de cuviinta.
Pentru aprozimativ 3 decenii, dupa al doilea razboi mondial, a existat
un consens în rândul economiştilor americani si al factorilor de decizie politica
in favoarea comertului liber international. Prin intermediul numeroaselor
runde de negociere, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), a
scazut media la nivel mondial a ratelor de tarifare de la aproximativ 40% la
aproximativ 4% in ziua de azi. Comertul International anual a crescut de la
100 bilioane de dolari, in 1960, la 3 trilioane de dolari azi.

Noii Protectionisti

Incepand cu mijlocul anilor 1980, intelegerea si astfel sprijinul pentru

adevaratul comert liber s-au erodat mult. Liderii si analistii politici Pat
Buchanan si Ross Perot apara politicile protecţioniste din cauza unei confuzii
profunde sau din cauza indiferentei fata de realitatea economică. Opiniile lor
fuzionează cu cele ale naţionaliştilor de stânga, ca de exemplu cu cele ale
liderului Partidului Democrat Richard Gephardt.
Pe masura ce schimbarea in economia Americii se reflecta in valoarea
crescanda bazata pe cunoaştere şi servicii de informare, din ce in ce mai
multe sectoare, cuprinzand oameni ce lucreaza in industrii traditionale, se
simt amenintate si sunt sensibile la retorica protecţionista.
De ceea ce este nevoie astazi este o respingere a noului protectionism.
America ar trebui sa inteleaga ca, pe masura ce economia internationala
devine din ce in ce mai integrata, doar comertul international liber si pieţele
libere deţin pe plan intern promisiunea de creştere a nivelului de trai si de
oferire a noi oportunităţi de locuri de muncă productive în viitor. Politicienii
americani ar trebui să facă un angajament de comerţ liber adevărat si de
eliminare a tuturor barierelor comerciale din America.

Retorică şi Mituri

Este adesea greu sa angajezi publicul intr-un dialog legat de politicile

comerciale, deoarece multe mituri sunt luate ca atare, fara sa fi trecut printr-
o analiza critica chiar si de presa si politicieni. De multe ori, insusi cuvintele
folosite in aceste discutii duc la o intelegere gresita a intregii idei, a intregului
context, asadar la o parere generala eronata. Astfel este util sa clarificam
unele din cele mai comune erori.
 Prima Eroare:
Comertul Liber nu este un mit care poate fi respins de realitate sau sau
o teorie ce poate fi dezaprobata de factori, este o politica ce recunoaste
dreptul indivizilor de a se angaja in schimburi voluntare intre ei. Aproape
toate guvernele sunt limitate, intr-o oarecare masura, cand vine vorba de
libertatea cetatenilor de a dispune de proprietatiile lor si de a incheia
contracte voluntare cu alte persoane. Exista doar cateva exceptii si ocazii
speciale, de exemplu, vânzarea de arme către un inamic în timp de război,
astfel de restricţii încalcă drepturile fundamentale ale individului.
Daca sintagma “comert liber” este un mit, atunci si sintagma “o tara
lipsita de criminalitate” este un mit. Ambele sintagme reflecta o situatie
curenta si in acelasi timp, ambele reprezinta 2 obiective ce se doresc a fi
atinse. Dar prin incercarea de a elimina toate criminalitatiile, guvernul s-ar
gasi in postura in care ar incalca drepturi civile, pe cand liberul schimb pur si
simplu cere guvernului sa restaureze libertatea cetatenilor.
Multi protectionisti sugereaza ca si guvernul SUA sa limiteze
importurile, doar pentru ca multe guverne fac acest lucru. Spus altfel, asta
inseamna ca guvernul SUA ar trebui sa limiteze libertatea americanilor, doar
pentru ca alte guverne limiteaza libertatea cetatenilor lor.

A Doua Eroare: “Nu tarile fac comert, ci oamenii”

Mult prea adesea, oamenii vorbesc de comert liber ce are loc, de
exemplu, intre SUA si Mexic sau Japonia. Dar la ce se refera cand spun
numele unei tari? Se refera la guvernul acelei tari sau la teritoriul tarii
propriu-zis?
De fapt America nu face comert cu Mexic sau Japonia. Indivizii
americani, mexicani, japonezi sunt actualii comercianti si clienti. Desigur,
pentru cea mai mare parte, firmele sunt principalii agenţi de marketing.
Criticii, printre care si cativa conservatori, au sustinut ca America nu ar
trebui sa amestece economia sa cu economia altor state. Dar economia nu
apartine “Americii”, ea apartine milioanelor de proprietari privati individuali
care ar trebui sa fie liberi sa foloseasca si sa dispuna de proprietatile lor dupa
cum cred ei de cuviinta. Si libertatea include cu desavarsire dreptul de a
cumpara si de a vinde oamenilor din tari straine.

A Treia Eroare: “Deficitele comerciale, ca atare, nu contează.”

Ori de câte ori cifrele comerciale sunt dezvaluite, toate stirile de la TV
ne informeaza, pe un ton grav folosit de obicei cand se anunta prabusirea
unui avion, ca deficitul comercial al SUA a crescut. Dar aproape toate
persoanele se confrunta cu deficite comerciale cu magazinele lor. Magazinele
nu achizitioneaza nimic de la clienti. Clientii isi primesc produsele, iar
magazinul isi primeste banii. Asadar clientii nu vad acest deficit o problema.
Acesta nu este o problema decat in tranzactiile internationale.
Dintr-o perspective economica, un deficit comercial in sine, nu este nici
bun nici rau. Inseamna pur si simplu, ca intr-un anumit an, cetatenii unei tari
au cumparat mai multe bunuri si servicii decat au vandut tarilor straine. Un
deficit comercial ar putea aparea din simpla cauza ca economia si puterea de
cumparare a consumatorilor dintr-o tara cresc mai repede decat in alte tari si
asta reflecta o economie puternica.
SUA are un mare avantaj, fata de alte tari, ce ii permite sa ruleze
deficite comerciale mari pentru perioade lungi de timp, fără ca moneda sa
scada atat de mult incat sa produca surplusuri comerciale: dolarul este o
monedă de rezervă pentru restul lumii
Asadar nu deficitul comercial in sine este o problema si incercarea de
a-l elimina ar putea afecta grav o economie si scadea cu mult nivelul de trai
al consumatorilor. Atenţie deosebită ar trebui acordată cauzelor unor deficite
sau excedente. . De exemplu, deficitul SUA cu Japonia inseamna, pur si
simplu, ca intr-un anumit an, americanii au ajuns sa detina mai multe bunuri
si servicii: CD playere, Camere video, aparate de fotografiat etc, iar japonezii
mai multi dolari. America, ca tara, nu datoreaza nimic Japoniei, tot ca tara.
Toate bunurile au fost plătite de către persoanele fizice şi întreprinderile
implicate în tranzacţii.

În al patrulea rând, faptul că exporturile ajuta la crearea de locuri de muncă

în Statele Unite nu implică faptul că importurile distrug locurile de muncă;
importurilor creaza locuri de muncă.
Adesea se observa că exportul de bunuri şi servicii creează locuri de muncă
pentru americani. Regula folosita de multe ori este ca fiecare 1 miliard de
dolari în exporturi produce 20 mii de locuri de muncă. Dar invers nu se poate
spune: importuri nu fac de locuri de muncă. Mai degrabă, ele creaza locuri de
muncă mai bune.
Scopul acţiunilor economice de către persoanele fizice şi întreprinderi nu este
de producţie, ci de consum si profit. Persoanele fizice vor sa faca mai multi
bani astfel încât să poată cumpăra cele necesare vieţii, cum ar fi hrana si
adapost, bunuri ce economisesc timp, cum ar fi cuptoarele cu microunde şi
maşini de spălat, sau bunuri de agrement, cum ar fi televizoarele. Indivizii
caută bani pentru a participa la piese de teatru şi filme, pentru a merge in
vacante, pentru a creşte copiii, pentru a ajuta familia sau prietenii la nevoie,
şi pentru a face acte de caritate.
Importurile, prin scăderea preţurilor şi creşterea gradului de disponibilitate a
produselor, îmbunătăţesc lotul de americani în rolul lor de consumatori. Dacă
indivizii nu ar putea schimba muncii lor pentru bunuri şi servicii care sunt
scopul ultim al forţei de muncă, nu ar exista niciun stimulent pentru a lucra.
Mitul că importurile de locuri de muncă de cost rezultate în parte din
convingerea greşită că există un număr fix de locuri de muncă. Dar ia în
considerare un exemplu. Unii ar putea susţine că, dacă americanii
achiziţioneaza oţel mai mult decat brazilieni, acolo va fi mai mult de lucru
pentru brazilieni şi mai putin de lucru pentru americani. Rata şomajului în
Statele Unite va creste. De fapt, este adevărat că ar putea exista mai puţini
americani pentru a produce oţel. Dar costurile de fabricaţie utilizând oţel ar
merge în jos sau cel puţin nu vor creste. Astfel, Caterpillar Tractor ar fi mai
competitiv, atât în pieţele americane şi străine.
Preţurile la oţel şi problemele de aprovizionare care rezultă din restricţiile la
import au avut efecte nocive ale producătorilor americani care au folosit oţel
în anii 1980. În acest timp restricţiile SUA privind importurile de produse
textile şi îmbrăcăminte de cost şi locuri de muncă în alte sectoare de vânzare
cu amănuntul. Fiecare loc de muncă sau de îmbrăcăminte din materiale
textile, cu un salariu anual de aproximativ 15.000 dolari 20.000 dolari a
fost \ "salvat \", la un cost de aproximativ 50.000 de dolari.
Este adevărat că cu comerţ liber, lucrători într-o profesie ar fi putut să
schimbe locul de muncă. Dar este adevărat că atunci când un producător pe
piaţa internă este mai eficientă decât alta. Cifra de afaceri de locuri de muncă
în Statele Unite este cea mai mare în lumea industrializată, dar la fel este
crearea de locuri de muncă. Concurenţa, atât interna, cât şi străina, dă
americanilor stimulent pentru a redistribui factorii de producţie rapid, de la
producţia de bunuri evaluate scăzute şi de servicii la cele mai apreciate.
Nu există niciodată un deficit de locuri de muncă pentru lucrători. Mai
degrabă, politicile de ocupare guvernamentale care interferează cu piaţa,
salariul minim şi reglementările împiedică abilitatea antreprenorilor de a
angaja muncitori dispuşi. Într-o economie liberă, întrebarea este la ce nivel a
salariilor şi a beneficiilor va fi un lucrător angajat? Răspunsul depinde de cât
de bine se potrivesc competenţele lucrătorilor cu cerinţele de forţă de
muncă şi productivitatea economiei.
În al cincilea rând, în cadrul negocierilor comerciale, atunci când guvernul
SUA este de acord pentru a elimina o barieră în calea comerţului, care nu
este un \ "concesie \" la o altă ţară, este o restaurare a libertăţii individuale
pentru americani.
Faptul că indivizii , nu ţările, comerţul cu unul pe altul de puncte la o eroare
în limba. Oficialii politice ar putea spune \ "Statele Unite a acordat o
concesiune comerciale Mexic sau Japonia, \", ceea ce înseamnă că Statele
Unite au convenit să deschidă piaţa pentru importuri mai multe din aceste
ţări. De fapt, \ "concesiune \" constă în a permite americanilor mai multă
libertate de a dispune de proprietatea lor, care este, să cumpere de la
foreigners.2 \ "concesiune \" nu este doar pentru comercianti de peste mări,
ci a consumatorilor americani.
Al şaselea, tarifele şi alte forme de protecţionism nu sunt plătite de către
societăţi străine, ele sunt plătite de către consumatorii americani.
Un tarif este pur si simplu un alt nume pentru o taxă. Pe plan intern, atunci
când guvernul ridică impozitele pe întreprinderi, de afaceri pot lua una sau
mai multe acţiuni. În câteva cazuri, o afacere cu o marja de profit ridicat ar
putea reduce profiturile sale şi menţinerea unor preţuri şi accesorii pentru
aceiaşi clienti.
În cazul în care multe produse susţin astfel de creşteri de preţ, consumatorii
vor cumpera mai putin bunurile. O afacere s-ar putea înceta, prin urmare, să
angajeze lucrători noi sau ar putea concedia mai multi. Astfel, creşterile de
taxe pot costa locuri de muncă.
Acelaşi principiu funcţionează atunci când bunurile importate se confruntă cu
tarife. Unor firme străine cu marje de profit ridicate nu ar putea trece de-a
lungul către consumatori creşterea costurilor de tarife sau de restricţii
cantitative la import. Dar cele mai multe firme trec pe costuri mai mari.
Acesta este punctul de protecţionism: să ridice preţul de produse concurente
cu produsele interne. Dar când aceste costuri mai ridicate sunt transmise de-
a lungul consumatorilor de către producători străini, producătorii interni pot
creste preturile lor.
Astfel, în anii 1980, când guvernul Statelor Unite a forţat guvernul japonez
pentru a limita vânzările de automobile în Statele Unite, preţul fiecărui
automobil japonez a crescut între $ 500 şi $ 2.000 şi preţul fiecărui vehicul
american a crescut cu o sumă similară. Producătorii auto în ambele ţări
profitat în detrimentul consumatorilor.

Principiile de bază ale Economiei

Cazul economic pentru libertatea comerţului la nivel internaţional este

aceeaşi ca şi pentru schimbarea într-o ţară. Descoperiri ale lui Adam Smith,
David Ricardo, şi alţii sunt încă adevărate: drepturile de proprietate şi ca
rezultat de liber schimb în specializare. Ca rezultat, cantitatea de bunuri şi
servicii produse meciuri îndeaproape cerintele consumatorilor. Cererile
consumatorilor determină în cele din urmă ceea ce se produce, în cantităţi, şi
pentru ce preţuri ce. Cel mai puţin costisitor producător de bunuri sau servicii
de o calitate care satisface cerinţele consumatorilor se vor găsi astfel de
specializare în producţie să fie cele mai profitabile.

Baptiştii şi Bootleggers

Şcoala austriacă economist Ludwig von Mises a observat că toţi indivizii sunt
atât producători şi consumatori, atât muncitor şi întreprinzător. Astfel
lucrătorilor, să profite de beneficiile unei tot mai prospere şi societatea de
producţie, trebuie să adapteze abilităţile lor la cerinţele pieţei. Lucrătorilor,
precum şi antreprenori încearcă să evite ca necesitate prin protecţionism
comercial. Lucrătorilor, precum şi antreprenori încearcă să evite ca necesitate
prin protecţionism comercial.
Interventia Guvernului introduce, de asemenea distorsiuni economice, ca
atunci când Statele Unite sau alte guverne intervin în economiile lor,
favorizând o singură întreprindere cu fişe speciale, facilităţi fiscale, sau
regulamente care dăunează concurenţii lor.
Comertul de protectie şi favorurile guvernamentale pentru întreprinderile
speciale sau sectoare într-o ţară da naştere în general la apelurile de la
producători din alte ţări pentru ajutor de la guvernele lor proprii. Astfel,
apare ceea ce este adesea numit Baptist şi situaţia Bootlegger. În unele
judeţe în Statele Unite, băuturi alcoolice sunt interzise, de obicei, din cauza
presiunii politice din partea unor grupuri religioase care cred ca băutura
erodează bazele morale ale familiei şi al societăţii. Cei care vând băuturi
alcoolice ilegal în aceste state,le sunt permise să practice preţuri ridicate
pentru produsele lor. Astfel, se spune, baptiştii şi bootleggers lucreaza
împreună pentru a păstra alcool ilegal.
În mod similar, deşi întreprinderile americane se plâng de barierele în calea
comerţului şi de sprijinul guvernamental pentru întreprinderile din alte ţări,
utilizarea unor astfel de practici pentru a obtine ceea ce doresc cu adevărat:
protecţie pentru ei înşişi de competitia straina sau favoruri speciale
guvernamentale. Această protecţie le permite să practice preţuri mai mari
pentru produsele lor.

Distrugerea de locuri de muncă pentru a le salva:

Astăzi protecţioniştii ignora adevărurile de bază ale economiei. Un exemplu

ar fi incercarile de "protejare" ale locurilor de muncă americane, incercari
care ar putea distruge industria americană. Majoritatea pieselor dintr-un
calculator personal american sunt importate. În cazul în care guvernul SUA
incearca sa asigure faptul ca acel calculator este 100% american, pentru a
putea sa creeze locuri de munca de pe urma realizarii pieselor de calculator,
următoarele ar putea rezulta:
 Piese mult mai costisitoare

 Lipsa concurentei ar stopa imbunatatirea calitatii

 Preturile pietei pentru calculatoare ar incepe sa creasca, acestea

devenind obiecte de lux

 Numarul de lucratori va scadea

The Santa Claus factor:

Daca intr-o societate organizata, in care fiecare persoana se ocupa de

domeniul lui, un strain se ofera sa aloce bunuri gratuite pe piata dintr-o
anumita categorie (de exemplu domeniul textil) toti lucratorii acestui
domeniu vor trebui sa renunte la fabricarea acestor produse textile. Astfel, se
vor indrepta catre alte domenii : compunerea de melodii, cărţi sau piese de
teatru, cautarea unor medicamente pentru a vindeca boli sau inventarea
unor instalaţii sanitare interioare. In acest fel societatea va fi mai bogata.
Distributia fortei de munca da cele mai bune rezultate prin libera concurenta.
Daca lucratorii de textile vor incerca sa stopeze opreasca oferirea acestor
bunuri gratuite, societatea ar fi mai saraca.

SUA:

Sa consideram ca aceasta metoda ar fi aplicata in statele americane.

California, de exemplu, a avut rata şomajului peste media naţională în ultimii
ani. Dacă aceasta tara ar fi capabila să stabilească restricţii comerciale
împotriva altor state, ar reusi să realizeze excedente comerciale cu celelalte
49 de state. De exemplu, ar putea încerca să "salveze" locuri de muncă în
sectorul de prelucrare a produselor alimentare prin introducerea unui tarif
mare pe produsele alimentare importate conservate sau ambalate care
provin din alte state. Pentru a proteja locurile de munca de a fi prost platite,
o "egalizare a impozitului pe salariu", ar putea fi încasata pe produse finite
care provin din state cu rata salariului mai mica. Singurul rezultat ar fi acela
ca productivitatea Californiei s-ar scufunda, si preturile pentru bunuri şi
servicii vor creşte. Cu alte cuvinte, California, sau orice stat sau ţară care
practică astfel de politici, ar saraci in loc sa prospere.

Descoperirea pietei:

Multi dintre protectionisti favorizeaza comertul liber dar, de asemenea,

favorizeaza ajutorul public acordat pentru industrii interne şi comerţul la nivel
internaţional pentru a reusi să ghideze economia americană în producţia de
bunuri mai mare valoare adăugată şi servicii. Dar niciodata nu este clar ce
servicii si produse se vor incadra exact pe placul consumatorilor. In procesul
de vanzare si cumparare intr-o piata libera, cu antreprenori care concureaza
pentru a satisface cerinţele consumatorilor,cea mai bună utilizare a
resurselor devine clara. Nici comitetele Congresului sau fortele de sarcina
guvernamentala nu pot face aceste determinari.

SOLUTIA: Liberului Schimb Unilateral:

În secolul 21, Statele Unite si-ar putea asigura propria prosperitatea (un
exemplu pentru restul lumii) şi ar putea convinge alte ţări să urmeze acest
exemplu prin eliminarea restrictiilor comerciale în mod unilateral. America ar
trebui să vada liberul schimb ca pe o oportunitate de a creşte mai prospera
într-o economie mondială care este in expansiune- o economie inspirata din
exemplul Americii, care nu este confuza de contradicţii acesteia. America ar
trebui să urmeze politica care asigură cel mai bine libertatea şi prosperitatea
pentru americani: acesta ar trebui să stabilească comerţul liber complet, în
mod unilateral, dacă este necesar. America, cel mai mare exportator din
lume, are o tradiţie puternică de comerciant.