SSM Suport Curs Partea I

Valenţe Culturale ale Securităţii şi Sănătăţii în Muncă
Drepturile lucrătorilor
DREPTURILE LUCRĂTORILOR
A. INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII

ÎN MUNCĂ
Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca are ca scop însuşirea

cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi sănătate în munca.
Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător sa primească o

instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special
sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului
sau:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de munca sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
De reţinut!
 Instruirea nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor;

 Instruirea trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afară unităţii.
 Perioada în care se desfăşoară instruirea este considerată timp de
muncă.
Care sunt fazele unei instruiri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca cuprinde 3 faze:

a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodică.
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca vor fi

folosite mijloace, metode şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia,
studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiecţii, instruire asistată de calculator.
Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca se
consemnează în mod obligatoriu în fişa de instruire individuală (Anexa nr. 1), cu
indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
Completarea fisei de instruire individuală se va face cu pix cu pasta sau cu stilou,
imediat după verificarea instruirii.
După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către
lucrătorul instruit şi de către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă
şi va fi însoţită de o copie a fisei de aptitudini, completată de către medicul de medicina
muncii în urma examenului medical la angajare.
1
Instruirea introductiv-generală se face la angajarea lucrătorilor şi are scopul de

a informa lucrătorul despre activităţile specifice unităţii respective, riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi
protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţi şi de riscurile
pentru securitate şi sănătate în muncă, şi nu va fi mai mica de 8 ore.
Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor
pe baza de teste, iar rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucrătorii
nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea
introductiv-generală.
Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are

ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă.
Instruirea la locul de munca se face tuturor lucrătorilor, inclusiv la schimbarea locului de
munca în cadrul unităţii.
Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate şi
sănătate în munca, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la
nivelul fiecărui loc de muncă, şi nu va fi mai mică de 8 ore.
Instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice
privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfăşura şi exerciţii practice
privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare,
intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se
face numai după verificarea cunoştinţelor de câte şeful ierarhic superior celui care a
făcut instruirea şi se consemnează în fişa de instruire individuală.
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop

reîmprospătarea şi actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
Pentru personalul direct productiv intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi
mai mare de 6 luni.
Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre doua instruiri periodice
va fi de cel mult 12 luni.
Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele

cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în
muncă privind activităţi specifice ale locului de munca, inclusiv datorită
evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
Durata instruirii periodice mai sus menţionate nu va fi mai mica de 8 ore.
2
B. SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR
Angajatorul are obligativitatea de a asigura supravegherea stării de

sănătate a lucrătorilor prin servicii medicale de medicina muncii, în
conformitate cu prevederile HG 355/2007 şi HG 37/2008.
Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în munca se stabilesc
potrivit reglementărilor legale.
Măsurile mai sus menţionate vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător sa poată
beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
Angajatorul este obligat să asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor
serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor,
aceştia nefiind implicaţi în nici un fel în costurile aferente supravegherii medicale
profilactice specifice riscurilor profesionale.
Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătăţii
lucrătorilor sunt:
 examenul medical la angajarea în muncă
 examenul medical de adaptare
 examenul medical periodic
 examenul medical la reluarea activităţii
DE REŢINUT!!!!
Pentru fiecare lucrător trebuie să existe un dosar medical individual, conform
modelului din Anexa nr. 2
.
EXAMENUL MEDICAL LA ANGAJAREA ÎN MUNCĂ se efectuează pentru:

a) Lucrătorii care urmează a fi angajaţi cu contract individual de muncă pe
perioadă determinată sau nedeterminată;
b) Lucrătorii care îşi schimbă locul de muncă sau sunt detaşaţi în alte locuri de
muncă ori alte activităţi;
c) Lucrătorii care îşi schimbă meseria sau profesia.
Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea angajatorului, care
va completa fişa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului
din Anexa nr. 3 şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional, conform
modelului din Anexa nr.4
În baza documentelor mai sus menţionate şi a examenelor medicale efectuate,
medicul de medicina muncii completează fişa de aptitudine (Anexa nr.5) cu concluzia
examenului medical la angajare: apt, apt condiţionat, inapt temporar sau inapt pentru
locul de muncă respectiv.
Fişa de aptitudine se completează în 2exemplare: unul pentru angajator, unul pentru
lucrător.
EXAMENUL MEDICAL DE ADAPTARE ÎN MUNCĂ se efectuează la indicaţia

medicului de medicina muncii în prima lună de la angajare, şi are următoarele scopuri:
3
a) completează examenul medical la angajarea în muncă, în condiţiile concrete
noilor locuri de muncă (organizarea fiziologică a muncii, a mediului de muncă,
relaţiile om-maşină, relaţiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă);
b) ajută organismul celor angajaţi să se adapteze noilor condiţii;
c) determină depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de muncă
şi recomandă măsuri de înlăturare a acestora.
EXAMENUL MEDICAL PERIODIC se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.

Frecvenţa examenului medical periodic este stabilită de legislaţia în vigoare (HG
355/2007 şi HG 37/2008) şi poate fi modificată numai la propunerea medicului de
medicina muncii, cu informarea angajatorului.
În urma controlului medical periodic, medicul de medicina muncii completează
“Fişa de aptitudine” ( în 2 exemplare:pentru angajator, pentru lucrător ) cu concluziile
sale.
EXAMENUL MEDICAL LA RELUAREA ACTIVITĂŢII se efectuează după o întrerupere

a activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice
motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii.
Are drept scop:
a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei avute anterior sau
noii profesii la locul de muncă respectiv;
b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă şi a unor activităţi specifice
profesiei;
c) reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menţinerea
sănătăţii şi a capacităţii sale de muncă.
DE REŢINUT !!!
 La aplicarea măsurilor preventive tehnico – organizatorice la

locurile de muncă, angajatorii trebuie să ţină seama de rezultatele
supravegherii sănătăţii.
 Lucrătorii trebuie să fie informaţi în legătură cu rezultatele
proprii supravegherii sănătăţii lor.
 Dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se
păstrează de către serviciul de medicina muncii unde s-au efectuat
examenele medicale de angajare şi examenul medical periodic.
 Lucrătorul este obligat să se prezinte la examenele medicale de
supraveghere a sănătăţii la locul de muncă, conform planificării
efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul
angajatorului.
 Orice lucrător are dreptul să consulte medicul de medicina
muncii, pentru simptome pe care le atribuie condiţiilor de muncă şi
activităţii desfăşurate.
 La schimbarea locului de muncă în altă unitate, lucrătorului i se
vor înmâna, la solicitare, copii ale dosarului său medical şi ale fişei
de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la structura
de medicina muncii a unităţii respective.
4
PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT
Viata unei persoane accidentate depinde, intr-o mare masura, de momentul

acordarii primului ajutor si de priceperea celui care intervine primul la locul
accidentului.
Primul ajutor caz in caz de accidentare trebuie sa fie acordat la locul unde s-
a produs accidentul, de catre orice persoana care este pregatita pentru aceasta
(salvator).
În toate cazurile de acordare a primului ajutor, este important să se:
 asigure locul accidentului;
 ia măsurile de prevenire pentru ca starea de fapt să nu se înrăutăţească;
 stabilească contactul cu persoana bolnavă sau accidentată;
 acţioneze corespunzător când persoana accidentată sau bolnavă este
lipsită de cunoştinţă;
 aline durerea;
 stabilească priorităţile.
Cel care acorda primul ajutor nu inlocuieste medicul dar, prin masurile pe
care le aplica el trebuie sa reuseasca sa:
- mentină accidentatul in viaţă;
- prevină inrautatirea stării accidentatului;
- stimuleze revenirea accidentatului.
In cazul producerii unui accident , interventia imediata a salvatorului are in
vedere: analizarea situatiei, protejarea victimei (victimelor), examinarea victimei
(victimelor),anuntarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea
victimei si asteptarea sosirii echipelor de specialitate.
Avand grija sa nu isi pericliteze propria sanatate (sa nu devina din salvator,
victima), salvatorul trebuie sa cunoasca regulile de aplicare a primului ajutor .
Accidentul se anunta la serviciul de urgenta 112.
Persoana care va face apelul trebuie sa astepte confirmarea receptionarii
corecte a apelului sau si sa se intoarca la locul accidentului, pentru a confirma
transmiterea apelului.
Apelul de urgenta la 112 trebuie sa contina urmatoarele informatii:
 locul unde este accidentul
 ce s-a intamplat
 informatii despre raniti: daca sunt prinsi, numarul ranitilor, daca sunt
raniti in stare grava, ce tipuri de leziuni s-au produs, informatii
privind drumul de acces, cine face apelul .
PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI
5
I. STOPUL RESPIRATOR
Stopul respirator (asfixia) este starea organismului caracterizata prin
oprirea respiratiei si deci lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce
distrugerea tesuturilor vitale si chiar moartea.
Cauzele care determina asfixia pot fi grupate in trei categorii:
-insuficienta oxigenului din aerul inhalat;
-oprirea respiratiei si a circulatiei;
-obturarea cailor respiratorii.
A. Semnele de recunoastere a tulburarilor respiratorii
- respiratie neregulata (prea repede sau prea rara);
- respiratie superficiala sau prea adanca;
- respiratie zgomotoasa sau dificila
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat;
- coloratia vanata (cianotica) a buzelor, ureghilor, unghiilor;
- transpiratii abundente;
-imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi auzita sau simtita.
B. Semnele stopul cardiac
- pierderea cunoştinţei;
- oprirea respiraţiei;
- încetarea bătăilor inimii
- absenţa pulsului la artera carotidă;
- paloare extremă (cianoză) a tegumentelor;
- midriază.
Etape ale primului ajutor:
- Incercam sa stabilim comunicarea cu victima;
-Daca nu raspunde si nu reactioneaza in nici un fel la stimulii verbali sau la
atingeri inseamna ca victima nu este constienta si atunci trebuie verificate imediat
cele doua functii vitale: respiratia si circulatia .
Cea mai importanta metoda pentru a ajuta la salvarea vietii unui om este
resuscitarea cardio-respiratorie. Aceasta este o tehnica de mare eficacitate,
aplicabila si de persoanele care nu au studii medicale.
Respiraţia artificială se poate face prin mai multe metode:
- prin insuflare endotraheală de aer cu ajutorul unui aparat de respiraţie
artificială;
- prin insuflare directă cu gura: metoda “gură la gură” sau “gură la nas”;
Resuscitarea cardiacă – are drept scop reluarea bătăilor cordului, folosind
manevre externe (masajul cardiac extern) sau interne.
In caz de oprire a inimii, cel care acorda primul ajutor dispune doar de 3 – 4
minute pentru a efectua cu succes resuscitarea. Dupa 4 minute se considera ca
hipoxia cerebrala (lipsa de oxigen la nivelul creierului) duce la leziuni cerebrale
care vor transforma victima, eventual salvata, intr-o fiinta pur vegetativa.
II-FRACTURI
6
Fracturile sunt leziuni ce apar în urma actiunii unui traumatism puternic asupra
osului, constând în întreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os (os fisurat
sau rupt de tot).
In raport cu pozitia fragmentelor osoase , fracturile pot fi:
 cu deplasare
 fara deplasare
Fracturile mai pot di:
 închise - tegumentele în jurul focarului de fractura sunt intacte;
 fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o
plaga.
Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne:
Semne de probabilitate
 durere: vie, persistenta, localizata, de obicei "profunda", accentuata la
pipaire, la miscare activa si pasiva (cand i-o miscam noi - cu blandete);
 impotenta functionala (nu mai poate folosi...): poate fi doar partiala la
fracturile incomplete sau fara deplasare;
 deformarea regiunii: prin deplasarea capetelor rupte sau prin edem
(umflarea regiunii) scurtarea (ex. la cele cu tasare / infundare);
 echimoze tardive
 tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale.
Semne de certitudine (semne sigure)
 mobilitate anormala (la locul fracturii, desi acolo nu e articulatie deci nu
ar trebui sa miste asa...);
 perceperea palpatorie de crepitatii osoase (se aude / simte frecarea
capetelor osului);
 netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura întreruperea
evidenta (la inspectie sau palpare) a continuitatii osoase.
Persoana care acorda primul ajutor trebuie sa fie in stare sa deosebeasca o
fractura inchisa de una deschisa. Pielea peste o fractura inchisa nu este strapunsa,
in timp ce pielea din jurul unei fracturi deschise este strapunsa.
Primul ajutor in cazul fracturilor are rolul sa previna complicatiile si
leziunile ulterioare, urmarindu-se atenuarea durerii (calmante) si imobilizarea
provizorie.
Pentru imobilizare folosim frecvent atelele (trebuie sa fie atat de lungi incat sa
depaseasca capetele osului fracturat).
In cazul unei fracturi deschise - se asigura oprirea sangerarii (hemostaza),
garou, calmante, pansament steril al plagii, apoi imobilizare si transport la spital.
In cazul unei fracturi:
- acoperiti rana si opriti sangerarea ;
-imobilizati, pe cat posibil, partea accidentata ;
-preveniti intreruperea circulatiei ;
-transportati cu atentie accidentatul la spital sau medic ;
daca fractura este deschisa, acoperiti rana si inecrcati sa opriti sangerarea.
III- PLAGI
7
Plagile sunt rani, deci traumatisme ale partilor moi , deschise (adica
suprafata pielii intrerupta = exista o solutie de continuitate). De regula este si o
sangerare vizibila (= cu hemoragie la exterior).
Primul ajutor
La plagile mari, din politraumatisme, facem tratament general: resuscitare,
oprirea hemoragiei, prevenirea socului, imobilizare, transport la spital. La plagile
mai mici / unice, ne limitam practic la tratament local = pansament.
Primul ajutor consta in:
- Curatarea zonei din jurul plagii
- Curatarea plagii
- Dezinfectarea plagii
- Pansarea.
IV-HEMORAGIILE
Hemoragiile pot fi : externe ( sângele se pierde la exterior ) si interne
(sângele se acumuleaza într-una din cavitatile normale ale organismului).
- tipuri de hemoragii externe:
a) arteriale – sângele este roşu-viu şi tâşneşte din rană
b) venoase – sânge roşu închis şi scurgerea este continuă (se prelinge)
c) capilare – sângele musteşte din rană
Hemoragia arteriala pune in pericol viata si trebuie oprita imediat !
Primul ajutor
Oprirea sângerarii poarta denumirea de hemostaza. Ea poate fi spontana în
cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar
de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze
hemostaza. Hemostaza poate fi provizorie sau definitiva si se realizează prin
compresiune – directă sau la la distanţă
Compresiune directă - metoda cea mai indicată; se aplică un pansament peste

plagă şi se trage o faşă , compresiv (pentru hemoragiile arteriale).
Compresiune la distanţă, se obţine prin aplicareea de garou peste o faşă
nederulată aplicată pe traiectul vaselor, printr-o curea, batistă, etc.
Garoul se foloseste doar în cazuri extreme si în situatia în care hemoragia nu
se putea controla prin alte metode
- odată cu garoul se ataşează şi un bileţel cu ora aplicării garoului şi eventual
numele persoanei care l-a pus.
- garoul nu se poate ţine mai mult de 60-80 de minute, altfel, după acest
interval poate apare “şocul de ridicare a garoului”
V –ARSURILE
8
Arsurile- sunt provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,

electricitate si iradiatii.
Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide
cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi
incandescenti.
Primul ajutor:
-oprirea cât mai rapida a arderii cu jet de apa.
-Se îndeparteaza hainele accidentatului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite
de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare.
Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric,
sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de
calciu, amonia gazos, etc.
Primul ajutor:
Spalarea suprafetei arse cu jet de apa ( durata mare, pentru a fi siguri ca se
îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare).
Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub
tensiune.
Primul ajutor:
Arsurile sunt de patru grade:
a) gradul I – pielea se înroşeşte şi ustură, doare la atingere
Primul ajutor – scoaterea accidentatului de la locul accidentului
- Acoperirea arsurii cu tifon steril, învelim bine victima într-un cearceaf,
pătură, etc. – cabinetul medical
b) gradul II – apar băşici (flictene), începe să fie afectat ţesutul şi zona începe să
fie dureroasă.
Primul ajutor – badijonare, băşicile nu se sparg – necesită prezenţa medicului.
c) gradul III – periculoase, necesită transport de urgenţă la spital
d) gradul IV- intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).
VI- ELECTROCUTARE
Accidentele datorate curentului electric apar în urma trecerii acestuia prin
corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. În raport cu intensitatea
curentului pot apare diverse manifestari.
In general tensiunile mari produc arsuri iar intensitatile mari produc
tulburari cardiace/neurologice.
La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere ,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul
corpului a energiei electrice în energie calorica.
Consecintele accidentelor electrice:
 sindroame cardio-vasculare (tulburari de ritm cardiac, colaps, soc etc) ;
 sindroame respiratorii (insuficienta respiratorie, stop respirator)
 sindroame neurologice (convulsii, paralizii, tulburari de comportament);
 arsuri (la locurile de intrare/iesire ale curentului si la nivelul mucoaselor
etc.)
9
Primul ajutor
-Se întrerupe sursa de curent. Se îndeparteaza victima de sursa de curent.
-Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale .
Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de resuscitare
cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti
accidentatiii electrocutati se transporta la spital.
Nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul electric !
Este obligatoriu ca orice manevra de prim ajutor sa fie precedata de
intreruperea sursei de curent, nerespectarea acestei cerinte prezentand risc vital
pentru salvator.
Cand acest lucru este imposibil, victima trebuie indepartata cu ajutorul unui lemn,
avand grija sa punem sub propriile picioare un obiect uscat.
Dupa aceea se urmeaza una dintre variante:
Daca accidentatul este constient: se pozitioneaza pe o parte, se inveleste cu
o patura sau cu folia termoizolanta din trusa de prim-ajutor, se panseaza steril
arsurile cutanate si se imobilizeaza fracturile dupa care se transporta la cea mai
apropiata unitate spitaliceasca pentru evaluare si continuarea terapiei;
Daca accidentatul este inconstient si prezinta lipsa respiratiei spontane si a
pulsului la carotide se incepe resuscitarea cardio-respiratorie, care nu se va
intrerupe pana la sosirea unui echipaj dotat cu echipament corespunzator pentru
sustinerea functiilor vitale (ambulanta de reanimare) ;
Daca accidentatul prezinta respiratie spontana si puls, se pozitioneaza pe o
parte sau in pozitia laterala de securitate si se supravegheaza tot timpul activitatea
respiratorie si cardiaca.
Munca la calculator
Birourile sunt cele mai comune locuri de muncă. Orice companie ia naştere într-un
birou…
Sunt considerate cele mai călduţe locuri de muncă, cele mai ferite de riscuri.
Percepţia generală este că într-un birou, dacă nu eşti stresat, nu ţi se poate întâmpla
nimic rău. Şi totuşi….
Proiectarea neglijentă a sarcinii şi postului de lucru, înghesuiala şi mobilierul puţin
adaptat pot conduce la oboseală disconfort şi durere. Sarcinile bine gândite şi
posturile de lucru adecvate pot îmbunătăţii eficienţa şi confortul operatorilor la
tastatură.
Cel mai frecvent operatorii se plâng de durerile de încheieturi, gât, umeri şi partea
de jos la spatelui. Aceste simptome pot fi evitate prin aranjamente şi lucru
corespunzătoare.
Scaunele şi mesele corespunzătoare au fost deja discutate în secţiunea anterioară.
Alt echipament poate fi tastatura, ecranul, suportul pentru documente şi maus-ul.
0. Legislatie
10
In ultima parte a anilor 80 Consiliul Comunitatii Europene a lansat programe
privind securitatea, igiena si sanatatea in munca, concentrandu-se in special pe
noile tehnologii. In consecinta, cerintele minime de securitate si sanatate pentru
munca la echipamente cu ecran de vizualizare sunt cuprinse in Directiva
Consiliului 90/270/CEE. Aceste cerinte minime sunt desemnate pentru a incuraja
imbunatatirile in special in mediul de munca, de a asigura un nivel mai bun de
protectie a securitatii si sanatatii pentru lucratorii care utilizeaza ecrane de
vizualizare. Definitiile cheie ale directivei sunt:
 Echipament cu ecran de vizualizare – un ecran de vizualizare alfa-numeric sau
grafic, indiferent de procesul folosit in vizualizare;
 Post de munca – un asamblu cuprinzand echipament cu ecran de vizualizare,
care poate fi prevazut cu tastatura sau alt dispozitiv de introducere si/sau software
care stabileste interfata operator/masina, accesorii optionale, periferice incluzand
unitate de discheta, telefon, modem, imprimanta, suport de documente, scaun si
pupitru de lucru sau suprafata de lucru si mediul de munca inconjurator;
 Lucrator – orice lucrator care utilizeaza in mod obisnuit echipament cu ecran de
vizualizare, ca parte importanta a muncii lor curente.
Aceeasi directiva stabileste obligatiile angajatorilor referitoare la analiza posturilor

de munca, furnizarea de informatii si instruirea lucratorilor, planificarea rutinei
zilnice de lucru, consultarea si participarea lucratorilor, si protectia ochilor si a
vederii lucratorilor. Alte obligatii formulate in Directiva se aplica componentelor
echipamentului prezent in punctul de lucru, in mod specific ecranelor de
vizualizare, tastaturii, pupitrului de lucru sau suprafetei de lucru si scaunelor de
lucru.
Directiva specifica ulterior cerintele referitoare la mediu de munca, privind spatiul,
iluminatul, reflexiile si stralucirea, zgomotul, caldura, radiatiile si umiditatea.
Directiva traseaza, de asemenea, principiile pentru interfata operator/computer, in
special referitor la adecvarea software-ului la sarcini, usor de utilizat, feedback-ul
lucratorilor asupra propriei performantei, adecvarea informatiei vizualizate ca
forma si ritm si aplicarea ergonomiei software-ului, pentru a tine cont de
procesarea datelor la nivelul individului uman.
1. ŢINUTE ŞI POZIŢII
Ţinutele bune plasează corpul în poziţiile care îi creează „cel mai mic stres” şi
permit mai mult confort şi lucru eficient. Cele mai obişnuite poziţii în birou sunt
poziţia aşezat şi poziţia ortostatic, dar lucrătorii pot, de asemenea, să aibă nevoie să
se întindă, să îngenuncheze sau să se aplece cum ar fi atunci când scot hârtia prinsă
în copiator.
Un principiu ergonomic bun este acela de a se ţine cât mai aproape posibil de
„poziţia neutrală”. Pentru braţe, „neutral” este atunci când ele stau în jos pe lângă
corp. Corpul adoptă în mod normal o poziţie neutră când se relaxează într-o poziţie
confortabilă, susţinută (sprijinit).
Posturile cu „stres scăzut” sunt şi ele recomandate. Acestea înseamnă:
11
- că nu e solicitată nici o parte a corpului (gât, spate etc.)
- sunt confortabile;
- oboseala e minimă.
Stresul copului creşte când:

- Corpul trebuie să stea în aceeaşi poziţie mult timp;
- Corpul sau capul este aplecat mult timp;
- Încheieturile sunt solicitate până la limita lor;
- Lucrul presupune poziţii ale încheieturilor departe de poziţia „neutră”, de
exemplu încheietura întoarsă pe spate;
- Părţi ale corpului, ca de exemplu încheieturile sau spatele sunt răsucite rapid
atunci cânt se exercită o forţă sau se manipulează o greutate;
- Greutăţile sunt ţinute într-o poziţie statică, cum ar fi ţinerea unei cutii grele
în timp ce aşteaptă să se elibereze un spaţiu pentru a o pune jos şi
- Mişcările sunt repetitive (prea repezi, prea puternice, un timp prea
îndelungat).
2-3 TASTATURA
Tastatura se poziţionează astfel încât şirul de taste care conţin tasta „Home” să fie
la înălţimea încheieturii mâinii. Tastatura trebuie să fie la 60-70mm de la marginea
suportului pentru tastatură. Aceasta permite mişcarea liberă a
antebraţului/încheieturii în timpul tastării şi o suprafaţă pe care se odihnesc când
nu se bate.
Utilizarea unor suporţi pentru încheieturi în timpul tastării nu este recomandată

deoarece aceştia cresc mişcarea încheieturii din poziţia neutră. Dacă există, suporţii
se vor folosi numai în timpul pauzelor de tastare.
Mai multe informaţii cu privire la poziţiile şi posturile corespunzătoare se găsesc la

pag. .
POZIŢIA DOCUMENTULUI
Documentele aşezate într-o parte a mesei de lucru favorizează încordarea gâtului şi

cauzează dureri de gât. Utilizarea unui suport pentru documente poziţionează mai
bine documentele şi minimizează astfel probabilitatea apariţiei durerilor de gât.
Documentele pot fi aşezate atât în lateralul ecranului cât şi sub acesta. Dacă cea
mai mare parte a timpului se priveşte la document şi nu la ecran (tastare în
orb), documentul trebuie plasat direct în faţa operatorului. Dacă aproximativ
jumătate din timp se petrece privind la ecran, documentul şi ecranul trebuie
amplasate la distanţă egală de ochi. Dacă ceam mai mare parte a timpului se
priveşte la ecran, acesta trebuie plasat direct în faţă operatorului.
12
Dacă documentul trebuie să fie manipulat frecvent, se plasează în poziţia
dominantă.
3-4 MOUSE-ul şi TRACK-BALL-sul.
Mose-ul trebuie poziţionat astfel încât să permită lucrătorilor să-l utilizeze cu cotul
ţinut aproape de corp şi cu umerii într-o poziţie confortabilă. Adesea tastatura
trebuie repoziţionată pentru ca mause-ul să fie aşezat pe o poziţie corespunzătoare.
Dacă spaţiul de pe masă este prea mic pentru utilizarea mouse-ului, un trackball
este o soluţie alternativă bună. Lucrătorii nu trebuie să folosească un mouse pe o
masă mai înaltă decât înălţimea tastaturii.
5. SCAUNE
Un scaun trebuie să fie potrivit pentru persoana care îl ocupă şi cu sarcina de

muncă a acesteia. Totuşi, statul prelungit chiar şi într-un scaun confortabil trebuie
evitat. Asta înseamnă că oamenii ar trebui să-şi varieze activităţile şi poziţiile
frecvent.
Scaunele (pentru posturile de lucru) proiectate cu respectarea principiilor

ergonomice ar trebui să:
a) aibă un spătar uşor ajustabil pe înălţime şi ca unghi;
b) aibă un spătar ajustabil ca adâncime;
c) aibă o husă pentru partea de şezut şi pentru spătar;
d) aibă colţuri curbate;
e) fie reglabil pe înălţime şi
f) aibă o bază cu cinci picioare pentru stabilitate.
Pentru locurile de muncă cu mai mulţi utilizatori sau acolo unde lucrătorii au
sarcini diverse care necesită ajustarea înălţimii scaunului, sunt recomandate
scaunele cu elevare pe bază de gaz. De exemplu, alternarea între tastarea la o masă
mai înaltă (scaunul se înalţă şi se foloseşte suport pentru picioare) şi scrisul şi
cititul la o masă obişnuită (înălţime normală).
Pentru ca ajustarea pe verticală să se facă mai repede şi mai uşor se folosesc

cilindrii pneumatici.
CUM SE AJUSTEAZĂ UN SCAUN

- Se ajustează înălţimea scaunului astfel încât picioarele să stea ferm pe podea
iar greutatea să fie preluată de picioare.
- Se ajustează înălţimea scaunului sau se utilizează un suport pentru picioare
dacă biroul este prea înalt (a se vedea secţiunea referitoare la înălţimile de
lucru).
- Pulpele trebuie să fie susţinute în întregime cu excepţia a unei distanţe de
două degete în spatele genunchilor. Se ajustează spătarul (în cazul scaunelor
13
care permit acest lucru) astfel încât spatele să se sprijine pe el. Este
preferabil ca ajustarea să se facă stând pe scaun.
- Ajustarea unghiului spătarului astfel încât spatele să fie drept şi în faţa
biroului. Se menţionează că la unele scaune adâncimea şi unghiul spătarului
sunt combinate, astfel încât trebuie găsit cel mai bun compromis.
- Partea de jos a spatelui se sprijină în zona taliei. Se reglează înălţimea
spătarului astfel încât să se ajungă în situaţia sus-menţionată.
Scaunele pentru vizitatori şi spaţii de uz general, cum ar fi sălile de conferinţe,

pentru servitul ceaiului sau de aşteptare, pot să nu fie reglabile dar proiectate
pentru confortul majorităţii utilizatorilor.
6. ECRANUL
Partea de sus a ecranului trebuie să fie la nivelul ochilor şi la 600-700 mm de ochi

atunci când gâtul are o poziţie confortabilă iar capul este ridicat. Distanţa poate
varia datorită preferinţelor individuale şi altor necesităţi vizuale cum ar fi miopia.
Dacă majoritatea timpului se petrece privind la ecran, tastatura şi operatorul
trebuie să fie poziţionaţi în faţa ecranului.
Utilizarea ecranelor nu dăunează ochilor. Cititul nu este o activitate care să

dăuneze ochilor, totuşi utilizarea constantă poate provoca obosirea muşchiului
ocular. Dacă angajaţii au peste 40 de ani sau acuză disconfortul ochilor sau dureri
de cap, trebuie să se facă un examen medical. Mediul de muncă trebuie evaluat din
alte puncte de vedere, cum ar fi strălucirea.
Solicitarea oculară poate fi redusă prin reglarea luminozităţii şi contrastului

ecranului. Fundalul trebuie să fie închis şi luminozitatea scrisului moderată.
Solicitarea ochilor poate încă să fie diminuată prin poziţionarea adecvată a
ecranului faţă de alte surse de lumină.
Strălucirea cauzată de lumina de la fereastră sau alte surse strălucitoare poate

cauza disconfort sau reduce vizibilitatea. Aceste probleme se evită prin
poziţionarea ecranului astfel încât lumina să nu fie pe direcţia privirii sau să nu se
reflecte în ochi. Strălucirea poate fi minimizată şi prin reducerea intensităţii sursei
de lumină.
Reflecţiile pe ecran pot face dificilă privirea imaginilor şi pot forţa lucrătorii să
adopte o postură greoaie pentru a vederea imaginile de pe ecran. Minimizarea
reflexiilor de face prin utilizarea unui fundal puţin luminos, unui ecran plat sau
poziţionarea sau camuflarea surselor de lumină (a se vedea secţiunea despre
iluminat pag. ).
LAPTOP- uri / NOTEBOOK- uri
14
Trebuie acordată atenţie la utilizarea laptop-urilor şi notebooh-urilor. Când sunt
folosite, indiferent de durată, este de preferat să se conecteze laptop-ul la un ecran
şi o tastatură obişnuite. Ecranul laptop-ului este, de obicei, prea mic pentru o
utilizare confortabilă timp îndelungat.
Înălţimea mesei pe care se plasează tastatura trebuie să fie un compromis între

poziţia mâinilor şi nevoile vizuale.
7-8 SUPRAFAŢA DE LUCRU
Suprafaţa de lucru trebuie să fie fixată pentru fiecare sarcină nouă. Pentru a
determina mărimea şi aranjarea potrivită a mesei, este de ajutor să se facă o listă a
sarcinilor uzuale şi a echipamentelor şi materialelor necesare pentru îndeplinirea
lor.
Suprafeţele birourilor trebuie să fie destul de largi pentru a asigura spaţiu suficient
pentru manipularea uşoară a documentelor, hârtiilor şi echipamentului folosite
frecvent şi poziţionarea acestora la îndemână.
Locul de muncă se organizează astfel încât să se ajungă uşor la obiectele folosite

frecvent şi să se minimizeze răsucirile şi întinderile exagerate.
Trebuie să se aibă în vedere să se asigure confortul mâinii cu care se execută

mişcări particulare. De exemplu, cele mai multe persoane dreptace vor ţine
telefonul în mâna stângă în timp ce vor face însemnări sau vor forma numărul cu
dreapta.
Dezordinea şi mişcările alternative în exces pot fi reduse prin mişcarea unor

obiecte de pe masă. Faptul că un birou devine zonă de depozitare sugerează că
zona de lucru nu are suficiente facilităţi de depozitare.
De asemenea, este important să fie spaţiu suficient în spatele biroului pentru a

permite aşezarea şi ieşirea de la birou cu uşurinţă. Spaţiul pentru picioare de sub
birou trebuie să fi adecvat pentru a permite lucrătorilor să-si încrucişeze sau să-şi
întindă picioarele.
Dacă în timpul lucrului se simte un disconfort se sugerează să se evalueze

înălţimea suprafeţei de lucru şi aşezarea echipamentului şi a altor obiecte. De
exemplu, dacă începe să se simtă disconfortul în regiunea umerilor / gâtului se
poate ca înălţimea suprafeţei de lucru sau poziţia ecranului este inadecvată.
Disconfortul în partea de jos a spatelui poate însemna că scaunul nu este ajustat
după nevoile lucrătorului.
Pentru informaţii despre modul de aşezare a ecranelor şi tastaturii a se vedea pag.
UNGHIUL SUPRAFEŢEI DE LUCRU

15
Unghiul suprafeţelor de lucru cum ar fi tablele înclinate şi planşetele de proiectare

pot fi folosite pentru citit şi scris. Unghiul suprafeţei de lucru facilitează citirea
documentelor prin reducerea distanţei dintre document şi ochi.
Alt avantaj este că un document aşezat la un anumit unghi reduce nevoia de

inclinare pentru citire. Aceasta poate ajuta la reducerea durerii gâtului.
Se preferă un unghi de aproximativ 45 de grade în cazul cititului continuu şi 25 de

grade pentru scrisul continuu. Unghiul poate fi variat între cele două în funcţie de
perioada de citit şi scris.
Dezavantajul utilizării suprafeţelor de lucru al căror unghi se poate modifica este

că obiectele pot aluneca dacă nu există o margine foarte subţire sau suprafaţa nu
este antiderapantă. Dacă masa înclinată are o margine, aceasta trebuie să fie foarte
mică sau mai lată dar rotunjită pentru a nu presa braţele.
9. Iluminat
Rolul iluminatului în birouri este să asigure un mediu sigur, confortabil şi

eficient. Iluminatul poate afecta confortul, sănătatea, siguranţa, eficienţa şi
comportamentul.
Sarcinile de muncă ar trebui să fie uşor de văzut şi lumina trebuie să fie

confortabilă pentru ochi. Finisările corespunzătoare (inclusiv culorile) tavanului,
pereţilor şi accesoriile fixe ajută la controlul strălucirii şi reflexiei.
Iluminatul insuficient sau prost plasat poate cauza disconfort. Iluminatul inadecvat
poate provoca iritarea ochilor, dureri de cap, oboseală sau stres. Lucrătorii pot
adopta poziţii incomode şi riscă să se accidenteze pentru a evita sau reduce
umbrele, reflexia sau strălucirea.
Cât de intensă este lumina potrivită depinde de tipul de muncă şi de preferinţele şi

capacităţile vizuale ale lucrătorului. Cu cât nivelul de fineţe şi detaliu este mai
mare cu atât este mai ridicat nivelul de iluminat necesar, de exemplu cititul
continuu sau desenul mic, de detaliu. Pentru satisfacerea nevoilor personale se
poate utiliza o lampă de birou.
Un sistem ideal de iluminat va combina lumina naturală şi artificială. Deşi lumina

naturală nu este considerată necesară pentru sănătate, ea poate îmbunătăţii
percepţia culorii şi da o senzaţie de stare de bine.
Ar trebui să fie o cantitate suficientă de lumină de calitate strategic amplasată.

Luxmetrele pot fi folosite pentru măsurarea cantităţii de lumină care cade pe
16
suprafaţă (unitatea de măsură pentru intensitatea luminii este lux-ul). Măsurătorile
se pot compara apoi cu standardele….
Nivelurile de iluminat recomandate sunt:

- 160 lux – depozite, cămări;
- 240 lux – săli de conferinţă, de consiliu, de multiplicare;
- 400 lux – sarcini care presupun cititul, scrisul, arhivarea;
- 600 lux – sarcini care implică atenţie vizuală sporită, de exemplu în
proiectare.
Echipamentele cu ecran au lumină proprie şi pot fi folosite în siguranţă la

niveluri scăzute de iluminat. Totuşi, dacă se lucrează după un document
(dactilografiere, traducere etc.), acel document trebuie să fie luminat la un nivel în
jur de 400 lux. O lampă de birou poate asigura acest nivel de iluminat. Dacă, în
general, lumina din jurul echipamentului cu ecran este mai mare de 400 lux, pot
apărea probleme cu reflexia şi strălucirea.
Trebui asigurată o verificare regulată a corpurilor de iluminat deoarece tuburile sau

becurile deteriorate licăresc sau nu mai luminează. Chiar măsurile simple, cum ar
fi curăţarea corpurilor de iluminat pot mări nivelurile de iluminat.
Pentru a evita strălucirea sau reflexia în birou:
- se folosesc suprafeţe mate;
- se controlează prin jaluzele lumina care pătrunde prin ferestre şi
- se evită suprafeţele de sticlă sau se utilizează sticle nereflexive.
O perspectivă cum ar fi o fereastră, un poster, o plantă sau o pictură este utilă

pentru odihna ochilor.
Cel mai bine este să se controleze reflexia la sursă prin măsuri cum ar fi dotarea
ferestrelor cu perdele sau repoziţionarea locului de muncă. Ecranele antireflexie se
pot folosi pentru reducerea efectului de reflexie sau alte imagini strălucitoare de pe
ecranului computerului. Totuşi, ecranele antireflexie reduc reflexia numai în mică
măsură. Ecranele protectoare şi filtrele pot crea probleme prin reducerea
contrastului informaţiilor dispuse pe ecran, reduc calitatea imaginii şi poate fi
dificil să fie menţinute curate. Dacă se utilizează un ecran anti-reflexie, acesta
trebuie curăţat regulat pentru a fi eficient.
Zgomot
Nivelul de zgomot se măsoară cu un sonometru. Unitatea de măsură uzuală este
decibelul (dB). Scara uzuală utilizată pentru măsurarea zgomotului în locurile de
muncă este scara A (dB(A)). Aceasta simulează modul în care urechile noastre
percep sunetele.
Zgomotul într-un birou rareori atinge nivelul care poate deranja auzul (peste 85
dB(A). Totuşi, nivelul zgomotului de fond poate perturba concentrarea sau face
17
conversaţia dificilă. Poate contribui şi la stres şi poate conduce la oboseală fizică şi
mentală. Niveluri peste 55 dB(A) în birouri pot distrage şi enerva.
Multe clădiri de birouri sunt localizate în zone cu trafic intens şi/sau greu. Altele
pot fi localizate în complexe mari sau fabrici. Locaţia unui birou şi cât de bine este
protejat pot influenţa nivelul de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.
Echipamentul uzual din birou poate fi sursă de zgomot care poate afecta abilitatea
de îndeplinire a sarcinii de muncă într-o manieră eficientă, sănătoasă şi sigură.
Exemple de echipament generator de zgomot:
- telefoane
- maşini de scris
- copiatoare
- maşinile de tocat hârtia
- unităţi de aer condiţionat
- imprimante
- faxuri
Un aspect important care trebuie avut în vedere când se evaluează nivelurile de

zgomot este acela că zgomotele cele mai greu de tolerat nu sunt neapărat cele mai
intense. Luaţi în considerare numai frustrarea cauzată de picăturile de apă care cad
într-o chiuvetă.
Zgomotele din surse imprevizibile sau ascuţite sunt cu mai mare probabilitate
deranjante. Când se lucrează la o sarcină care necesită un grad mare de
concentrare, chiar şi zgomotul de fundal provenit de la conversaţii poate fi foarte
iritant.
Într-un birou mai spaţios este posibil să se minimizeze zgomotul prin:

- utilizarea de materiale fonoabsorbante la acoperirea pavimentului, pereţilor
sau panourilor despărţitoare sau ecranelor separatoare. Trebuie avut în
vedere totuşi că aceste bariere pot afecta ventilaţia şi pot crea un sentiment
de izolare.
- Folosirea unui amplasament care plasează activităţile generatoare de zgomot
departe de activităţile care solicită concentrare.
- Izolarea echipamentului zgomotos cum ar fi imprimantele prin plasarea
acestora în camere separate şi/sau acoperirea cu carcase acustice.
- Reducerea zgomotului provenit de la conversaţie prin furnizarea de ecrane
separatoare acustice sau prin încurajarea angajaţilor să poarte conversaţiile
într-o zonă de întâlniri departe de zonele de lucru.
- Selectarea echipamentului achiziţionat după nivelul de zgomot pe care îl
generează.
- Minimizarea surselor externe de zgomot prin instalarea de ferestre duble sau
ridicarea de bariere de zgomot sun sunt pereţii solizi sau parapete.
- Reducerea zgomotului telefonului prin setarea volumului soneriei.
18
Aer
LOCURI DE MUNCĂ CU CONDIŢIONAT

Sistemele de aer condiţionat ar trebui să fie proiectate în conformitate cu
prevederile standardului…. Acest standard stabileşte cerinţele minime pentru
prevenirea unei acumulări excesive de contaminanţi în aer sau mirosuri deranjante.
Un sistem de aer condiţionat ar trebui:

- să asigure un mediu general acceptabil din punct de vedere al temperaturii,
umidităţii şi mişcării aerului;
- să prevină acumularea excesivă de mirosuri neplăcute;
- să reducă compuşii rezultaţi din respiraţie, în special bioxidul de carbon la
un nivel acceptabil;
- să reducă nivelurile de contaminanţi din aerul din încăpere care pot proveni
din activităţile curente, din materialele clădirii şi din surse externe la niveluri
acceptabile şi
- să furnizeze o cantitate de aer proaspăt în spaţiul în care funcţionează aerul
condiţionat, prin exhaustarea unei părţi din aerul stătut, ca şi filtrarea aerului
din interior printr-un proces de recirculare.
Calitatea improprie a aerului din încăpere, variaţiile de temperatură şi tirajele pot

afecta sănătatea lucrătorilor şi starea lor de bine şi poate conduce la pierderea
eficienţei muncii acestora.
Nivelurile de bioxid de carbon sunt, de obicei, un indicator bun al eficienţei
sistemului de ventilare. Pe măsură ce nivelul de bioxid de carbon se apropie de
800ppm creşte numărul de plângeri. La 2000ppm cei mai mulţi dintre oameni
remarcă faptul că biroul este „îmbâcsit”.
Calitatea aerului din interior este controlată prin asigurarea că sistemele de aer
condiţionat sunt adecvate şi bine întreţinute prin inspecţii regulate şi întreţinere.
Exemple de contaminanţi în birouri includ aburii, fumul de ţigară, prafurile,
gazele, agenţii biologici cum ar fi bacteriile şi fungile, vaporii din solvenţi etc.
Lucrătorii ar trebui să fie încurajaţi să raporteze semnele oricărei dereglări posibile

a sistemului de aer condiţionat. Din cauza diferenţelor individuale, îmbrăcămintei
şi nivelurilor de activitate, este dificil să se stabilească o temperatură confortabilă
pentru toţi lucrătorii. Controlul local al aerului condiţionat poate îmbunătăţii
confortul individual. Totuşi, o persoană care modifică setarea senzorului poate
strica echilibrul întregului sistem de aer condiţionat. Cei mai mulţi se simt
confortabil la temperaturi între 19 şi 23 de grade în timpul iernii şi între 22 şi 24 de
grade în timpul verii. Umiditatea ar trebui să fie între 40 şi 60 %.
19
LOCURI DE MUNCĂ FĂRĂ AER CONDIŢIONAT
Numeroase birouri pot să nu fie dotate cu aer condiţionat sau poate fi nepractică
dotarea. Motivele pentru aceasta sunt:
- procesul de muncă;
- amplasarea biroului sau
- mărimea biroului.
În astfel de birouri ventilate natural, adesea se poate asigura circulaţia

corespunzătoare a aerului cu ventilatoare.
Un angajator ar trebui să ţină cont de necesarul de ventilaţie naturală pentru diferite

tipuri de locuri de muncă şi zone specifice în locurile de muncă. Aceasta include
dotări igienico-sanitare şi parcări de maşini. Este necesar ca astfel de locuri de
muncă să aibă ventilaţie adecvată pentru asigurarea calităţii aerului, adică
ventilaţia să sigure suficiente schimburi de aer pe oră şi o cantitate corespunzătoare
de aer proaspăt.
Rezumat al efectelor asupra sănătăţii
Ochi – (jenă, înţepături, dureri, uscăciune etc.) – Lucrul îndelungat într-un loc slab
iluminat, ventilat insuficient, necorectarea problemelor de vedere, netratarea
infecţiilor, alergiilor.
Dureri de cap – Pot fi cauzate de o varietate de factori cum ar fi durerea de ochi,
poziţia incorectă a gâtului, aer închis, stres etc.
Dureri de spate – Pot fi cauzate de statul prelungit aşezat sau în picioare,
manipulări manuale incorecte, stres etc.
Dureri de umeri – Lucrul prelungit cu braţele ridicate sau într-o poziţie incomodă,
mişcări repetitive sau solicitante etc.
Curgerea nasului şi alte afecţiuni respiratorii – Sunt de obicei rezultatul unei
infecţii sau alergii, dar pot indica şi probleme legate de calitatea aerului din mediul
de lucru.
Simptome de stres – lucrătorii se simt deranjaţi de anumite lucruri (zgomot, spaţiu
insuficient) sau pre solicitaţi (volumul, dificultatea, ritmul sarcinii de muncă)
Pielea – chimicale, alergii, infecţii
Oboseală – stilul de viaţă calitatea aerului, stresul etc.
Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor

Stabileşte cadrul unitar pentru:
- elaborarea reglementărilor tehnice;
- evaluarea conformităţii;
- supravegherea pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în România.
Produsele din domeniul reglementat se introduc pe piaţă şi se utilizează:
- dacă satisfac cerinţele esenţiale;
20
- dacă conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare
aplicabile;
- dacă sunt marcate potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice,
aplicabile, în vigoare.
Se exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei legi:
- grupele de produse din categoria tehnicii militare, armamentului şi echipamentelor
speciale care privesc apărarea şi siguranţa naţională;
- produsele din domenii reglementate prin legi, cărora, din motive întemeiate, nu le sunt
aplicabile principiile stabilite prin prezenta lege;
- produsele din domeniile reglementate, stabilite prin convenţii şi acorduri internaţionale
la care România este parte.
Definiţii:
Ce este o directivă europeană?
- document juridic al Consiliului Europei, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene.
Ce este certificarea conformităţii?
- acţiunea unei terţe părţi care dovedeşte existenţa încrederii adecvate că un produs,
identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document
normativ.
Ce este evaluarea conformităţii?
- activitatea al cărei obiect este determinarea în mod direct sau indirect a faptului că
sunt îndeplinite condiţiile specificate
Ce reprezintă supravegherea pieţei?
- ansamblul măsurilor, resurselor şi structurilor instituţionalizate adecvate, prin care
autorităţile competente asigură şi garantează, în mod imparţial, că sunt îndeplinite
prevederile reglementărilor tehnice aplicabile, indiferent de originea produselor
introduse pe piaţă şi cu respectarea principiului liberei concurenţe.
Ce reprezintă domeniul reglementat?
- ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate acestora, pentru care se
emit reglementări tehnice specifice privind condiţiile de introducere pe piaţă şi de
utilizare.
Care sunt produsele din domenii reglementate ?
1. Echipamente electrice de joasă tensiune
2. Recipiente sub presiune
3. Jucării
4. Materiale şi produse pentru construcţii
5. Compatibilitatea electromagnetică
6. Maşini industriale
7. Echipamente de protecţie personală
8. Aparate de cântărit cu funcţionare neautomată
9. Aparatură medicală activă implantabilă
10. Arzătoare cu combustibili gazoşi
11. Cazane pentru apă caldă
12. Explozibili utilizaţi în scopuri civile
13. Aparatură medicală
14. Medii potenţial explozive
15. Ambarcaţiuni de agrement
16. Ascensoare
17. Echipamente de refrigerare
18. Echipamente sub presiune
19. Echipamente terminale de telecomunicaţii
20. Echipamente medicale de diagnosticare in vitro
21
21. Echipamente terminale de radio şi telecomunicaţii
22. Ambalaje şi deşeuri de ambalaje.
23. Explozivi de uz civil
24. Nivelul emisiilor de zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în
exteriorul clădirilor
25. Procedurile pentru aprobarea de tip a motoarelor destinate a fi montate pe maşini
mobile nerutiere şi a motoarelor destinate vehiculelor pentru transportul rutier de
persoane sau de marfa şi stabilirea măsurilor de limitare a emisiilor gazoase şi de
particule poluante provenite de la acestea, în scopul protecţiei atmosferei
Notă: produsele marcate cu roşu sunt în autoritatea de control a Inspecţiei Muncii.
Cerinţă esenţială: cerinţă care are în vedere, în special:
- protecţia sănătăţii
- securitatea utilizatorilor
- protecţia proprietăţii
- protectia mediului
Certificat de conformitate: document emis de un organism de certificare pe baza
regulilor unui sistem de certificare şi care indică existenţa încrederii adecvate că un
produs, identificat corespunzător, este conform cu un standard sau cu un alt document
normativ.
Declaraţie de conformitate:
- procedura prin care un producător sau un reprezentant autorizat al acestuia dă o
asigurare scrisă că un produs este conform condiţiilor specificate.
Introducere pe piaţă a unui produs: acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată,
contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii
şi/sau utilizării.
Importator:orice persoană fizică sau juridică cu sediul în România care introduce pe
piata un produs dintr-o alta tara, din afara spaţiului UE.
Producător: persoana responsabilă pentru proiectarea şi realizarea unui produs în
scopul introducerii pe piaţă în numele său.
Responsabilitatile producatorului se aplica oricărei persoane fizice sau juridice
care asamblează sau etichetează produse în vederea introducerii pe piaţă sub nume
propriu
Marcaj de conformitate: simbol care se aplică de către producător sau de către
reprezentantul autorizat al acestuia, înainte de introducerea pe piaţă şi/sau de utilizare,
pe un produs, pe ambalajul acestuia şi/sau pe documentele însoţitoare.
Pentru produsele supuse mai multor reglementări tehnice ( directive ), marcajul
CE sau CS semnifică faptul că produsele sunt conforme cu prevederile tuturor
reglementărilor tehnice ( directivelor )aplicabile.
Marcajele de conformitate:
CE – marcaj european de conformitate
CS – marcaj naţional de conformitate
Notă:
De la 01.01.2007, marcajul de conformitate CS nu se mai aplică pe produsele
româneşti noi, marcajul CE fiind obligatoriu.
Produsele cu marcaj CS pot fi puse pe piaţă numai până la lichidarea stocurilor.
Este interzisă aplicarea pe produs concomitent a marcajului de conformitate CS şi a
marcajului de conformitate CE.
Marcajul de conformitate se aplică în mod vizibil, uşor lizibil şi de neşters, direct
pe produs, pe instrucţiunile ce însoţesc produsul sau pe o placă de marcaj ataşată
produsului.
Marcajul european de conformitate CE nu este un marcaj al originii şi nici al
calităţii produsului !
22
Standard european armonizat: standard european adoptat sub incidenţa unui mandat
al Comisiei Europene şi care transformă cerinţele esenţiale de securitate în specificaţii
tehnice pentru produsele din domeniul reglementat.
Securitate: stare a unui produs, proces sau serviciu, în care riscul de a pune în pericol
persoanele sau de a provoca pagube mediului şi/sau proprietăţii este limitat la un nivel
acceptabil.
Responsablităţile producătorului:
Înainte de introducerea pe piaţă producătorul are obligaţia să asigure:
- proiectarea şi realizarea produselor respectand cerintele esentiale;
- întocmirea si detinerea dosarului tehnic;
- aplicarea procedurilor de evaluare a conformitatii;
- întocmirea declaratiei de conformitate, detinerea rapoartelor de incercare, a
certificatelor sau altor documente care atesta conformitatea;
- aplicarea marcajului de conformitate.
Responsablitatea importatorului:
- în cazul în care nici producatorul, nici reprezantantul său autorizat nu are sediul în
România, deţinerea documentelor care atestă conformitatea şi prezentarea acestor
documente, la cererea autorităţilor responsabile cu supravegherea pieţei se află în
sarcina importatorului
Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată prin:
- declaraţia de conformitate întocmită de producător sau de reprezentantul autorizat al
acestuia;
- rapoartele de încercare sau certificatele de conformitate emise de laboratoare ori de
organisme de certificare sau inspecţie, alese de producător, conform procedurilor de
evaluare;
- marcajul de conformitate, potrivit reglementărilor tehnice aplicabile.
Supravegherea pieţei:
- este în responsabilitatea şi în subordonarea autorităţilor competente.
- asigură un sistem eficient şi efectiv de supraveghere şi control atât pentru produsele
din domeniile reglementate, cât şi pentru evaluarea conformităţii produselor din aceste
domenii.
Structurile responsabile cu supravegherea pieţei trebuie:
- să deţină resursele şi autoritatea necesare pentru exercitarea activităţilor de
supraveghere
- să asigure competenţa şi integritatea profesională a personalului lor
- să acţioneze independent şi nediscriminatoriu.
CONCLUZII:
Un produs având aplicat marcajul european de conformitate CE, însoţit de
Declaraţia de confrmitate EC şi utilizat conform instrucţiunilor de utilizare este un
PRODUS SIGUR în exploatare.
Unde se pot găsi informaţii suplimentare privind produsele din domeniile reglementate
http://ec.europa.eu/enterprise/newapproach/review_en.htm)
23
MODELUL DECLARAŢIILOR DE CONFORMITATE EC
HOTĂRÂRE nr. 457 din 18 aprilie 2003 privind asigurarea securităţii

utilizatorilor de echipamente electrice de joasă tensiune
"DECLARAŢIA DE CONFORMITATE EC
Declaraţia de conformitate EC trebuie să conţină următoarele elemente:
a) numele şi adresa producătorului sau reprezentantului său autorizat stabilit în
România ori într-un stat membru al Uniunii Europene;
b) descrierea echipamentului electric;
c) referirea la standardele armonizate;
d) dacă este cazul, referirea la specificaţiile în baza cărora este declarată
conformitatea;
e) identificarea semnatarului împuternicit să încheie acte juridice în numele
producătorului sau al reprezentantului său autorizat stabilit în România ori într-un stat
membru al Uniunii Europene;
f) ultimele două cifre ale anului în care marcajul CE a fost aplicat."
HOTĂRÂRE nr. 115 din 5 februarie 2004 privind stabilirea cerinţelor
esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a
condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE EC
Producătorul sau reprezentantul sau autorizat stabilit în .............(numele, adresa
completa; în cazul reprezentantului autorizat, se indica, de asemenea, numele şi
adresa producătorului)............ declara ca EIP nou descris mai jos ...........(descrierea
EIP: marca, tipul, numărul de serie etc.).......... este în conformitate cu
prevederile ..........................(Hotărârea Guvernului nr. 115/2004/Directiva europeană
nr. 89/686/EEC, amendata prin directivele europene nr. 93/68/EEC, 93/95/EEC şi
96/58/EEC).......... şi, dacă este cazul, cu cele ale standardului naţional care transpune
standardul armonizat nr. .................. [pentru EIP prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b) şi c)
din hotărâre], este identic cu EIP care este obiectul certificatului de conformitate prin
examinare «EC» de tip nr. ............ eliberat de*1) ...........(numele şi adresa organismului
notificat desemnat).......... este supus procedurii "Sistemul de control al calităţii EC
pentru produsul final" prevăzute de secţiunea a 4-a pct. A sau procedurii "Sistemul de
asigurare a calităţii EC a producţiei prin supraveghere" prevăzute de secţiunea a 4-a
pct. B*1) din Hotărârea Guvernului nr. 115/2004, sub controlul organismului
notificat ............... (numele şi adresa organismului notificat desemnat)..........
Emisă la ........., data .........
Semnatura (numele şi funcţia semnatarului investit cu puterea de a semna în numele
producătorului sau al reprezentantului sau autorizat)
--------------
*1) Se elimina procedura care nu este aplicabilă."
HOTĂRÂRE nr. 119 din 5 februarie 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a maşinilor industriale
Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru maşini 1)
a)numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat2);
b)descrierea maşinii3);
c)toate reglementările pertinente respectate de maşină;
d)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de
examinare EC de tip;
e)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la care a fost transmis dosarul tehnic
conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. a) din hotărâre;
24
f)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. b) din hotărâre;
g)dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate;
h)dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice naţionale care au fost utilizate;
i)identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele producătorului sau al
reprezentantului său autorizat.
Conţinutul declaraţiei producătorului sau reprezentantului acestuia, conform art.
6 alin. (2) din hotărâre
Declaraţia producătorului prevăzută la art. 6 alin. (3) din hotărâre trebuie să conţină
următoarele elemente:
a)numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat;
b)descrierea maşinii sau a părţilor de maşină;
c)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi numărul certificatului de
examinare EC de tip;
d)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la care a fost transmis dosarul tehnic
conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. a) din hotărâre;
e)dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care a efectuat verificarea în
conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) pct. 3 lit. b) din hotărâre;
f)dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate;
g)menţionarea interdicţiei de punere în funcţiune înainte ca maşina în care ea va fi încorporată
să fie declarată conformă cu dispoziţiile prezentei hotărâri;
h)identificarea persoanei semnatare.
HOTĂRÂRE nr. 1.756 din 6 decembrie 2006 privind limitarea nivelului emisiilor de
zgomot în mediu produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor
DECLARAŢIA DE CONFORMITATE EC
Declaraţia de conformitate EC trebuie sa conţină următoarele elemente:
1. Denumirea şi adresa producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia;
2. Denumirea şi adresa persoanei care păstrează documentaţia tehnica;
3. Descrierea echipamentului;
4. Procedura de evaluare a conformitatii aplicată şi, acolo unde este cazul,
denumirea şi adresa organismului notificat implicat;
5. Nivelul de putere acustica măsurat pentru un echipament reprezentativ al acestui
tip;
6. Nivelul de putere acustica garantat pentru acest echipament;
7. O referire la Directiva 2000/14/EC;
8. Declaraţia ca echipamentul se conformează cerinţelor prezentei hotărâri;
9. Declaraţia sau declaraţiile de conformitate şi referiri la alte Directive comunitare
aplicabile, unde este cazul;
10. Locul şi data la care a fost emisă declaraţia;
11. Date de identificare ale persoanei autorizate sa semneze în numele
producătorului sau a reprezentantului autorizat al acestuia declaraţia de mai sus, care
constituie un document cu efect juridic.
HOTĂRÂRE nr. 752 din 14 mai 2004 privind stabilirea condiţiilor pentru
introducerea pe piaţă a echipamentelor şi sistemelor protectoare destinate
utilizării în atmosfere potenţial explozive
Conţinutul declaraţiei de conformitate EC
- denumirea sau marca de identificare şi sediul producătorului sau reprezentantului său
autorizat;
- o descriere a echipamentului, sistemului protector sau dispozitivului prevăzut la art. 1
alin. (2);
25
- toate prevederile relevante îndeplinite de echipament, sistemul protector, sau
dispozitivul prevăzut la art. 1 alin. (2);
- dacă este cazul, denumirea, numărul de identificare şi sediul organismului notificat şi
numărul certificatului de examinare EC de tip;
- dacă este cazul, referire la standarde armonizate;
- dacă este cazul, standarde şi specificaţii tehnice care au fost utilizate;
- dacă este cazul, referiri la alte reglementări în vigoare care au fost aplicate;
- identificarea semnatarului care a fost împuternicit să-şi asume angajamente în numele
producătorului sau reprezentantului său autorizat.
1.1 Noţiuni introductive privind accidentele de muncă şi bolile profesionale
Eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs
în timpul procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de
persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care
au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de
boala profesională sau legată de profesiune;
Accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta

profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;
Boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii

sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de munca;
Clasificarea accidentelor
1. Accident care produce incapacitate temporară de munca (ITM) - accident care

produce incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive,
confirmată prin certificat medical;
2. Accident care produce invaliditate (INV) - accident care produce invaliditate
confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisă de organele
medicale în drept;
3. Accident mortal (D) - accident în urma căruia se produce decesul accidentatului,
confirmat imediat sau după un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
Orice eveniment va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul

locului de munca sau de orice alta persoană care are cunoştinţă despre producerea
acestuia.
1.2 Comunicarea si constatarea accidentelor de munca si a bolilor profesionale
Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele
26
b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
munca şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
Are calitatea de asigurator, potrivit legii nr.346/2006, Casa Naţionala de Pensii
si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumita in continuare CNPAS.
Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale
se exercita de casele teritoriale de pensii.
Angajatorii au obligaţia de a comunica asiguratorului accidentele soldate cu

incapacitate de munca sau cu decesul asiguraţilor.
Comunicarea trebuie realizată de îndată ce angajatorul a luat cunoştinţa despre
accident.
Obligaţia privind comunicarea revine si persoanelor asigurate sau urmaşilor
acestora, in cazul in care accidentul de munca s-a soldat cu decesul asiguratului.
Dacă in urma controalelor medicale periodice personalul din structurile de
medicina muncii, care asigura servicii medicale angajatorului, constata ca exista riscul
unei îmbolnăviri profesionale, acesta are obligaţia de a semnala de îndată cazul
asiguratorului.
Asigurătorul verifică modalitatea în care a fost efectuată cercetarea şi decide
asupra caracterului de muncă al accidentului urmat de incapacitate temporară de
muncă.
Drepturile de asigurare se acorda astfel:
a) pentru accidente de munca, in baza procesului-verbal de cercetare a accidentului
de munca, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competenta;
b) pentru boli profesionale, in baza formularului de declarare finala a bolii
profesionale, întocmit, potrivit legii, de autoritatea competenta.
Pana la stabilirea caracterului de munca al accidentului sau caracterului profesional
al bolii, conform documentelor prevăzute, contravaloarea serviciilor medicale acordate
va fi suportată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
urmând ca decontarea sa se realizeze ulterior din contribuţiile de asigurare pentru
accidente de munca si boli profesionale, după caz.
1.3 Prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
Răspunderea pentru asigurarea condiţiilor de securitate si sănătate la locurile de

munca revine angajatorilor sau, după caz, persoanelor asigurate.
Angajatorii au obligaţia de a asigura informarea, participarea si colaborarea
angajaţilor pentru adoptarea si aplicarea măsurilor de prevenire a accidentelor de
munca si a bolilor profesionale.
Angajaţii au obligaţia de a participa la acţiuni privind adoptarea unor măsuri de
securitate si sănătate in munca, atunci când sunt solicitati in acest scop de către
angajatori.
Angajaţii nu suporta in nici o situaţie costul măsurilor de prevenire Angajatorii au
obligaţia de a furniza toate informaţiile solicitate de asigurator in legătura cu riscurile de
la locurile de munca.
Angajaţii sunt obligaţi sa cunoască si sa respecte măsurile tehnice si organizatorice
luate de angajatori pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale,
aduse la cunoştinţă in cadrul instructajului de securitate şi sănătate a muncii.
Angajaţii au dreptul, fără ca acest lucru sa atragă consecinţe asupra lor, de a sesiza
Inspecţia Muncii, asiguratorul sau comitetele de sănătate si securitate in munca asupra
27
neluării de către angajator a unor măsuri de prevenire a accidentelor de munca si a
bolilor profesionale.
Asigurătorul coordonează activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi a
bolilor profesionale la nivel naţional.
Pentru activităţile de prevenire care nu se suportă de către sistemul de asigurări
pentru accidente de muncă şi boli profesionale, CNPAS abilitează persoane juridice în
calitate de prestatori de servicii externe de prevenire.
Pentru coordonarea activităţii legate de prevenirea bolilor profesionale, precum şi de
verificare, în vederea decontării, a documentelor prin care s-a confirmat caracterul
profesional al bolii, CNPAS organizează un compartiment de medicina muncii în cadrul
Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.
Personalul tehnic al asigurătorului, care desfăşoară activităţi de prevenire a

accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, precum şi personalul medical
specializat în medicina muncii au următoarele atribuţii:
a) participă la stabilirea de programe de prevenire prioritare la nivel naţional, prin
identificarea situaţiilor cu riscuri mari de accidente de muncă şi boli profesionale;
b) acordă consultanţă cu privire la măsurile şi mijloacele de prevenire a accidentelor
de muncă şi bolilor profesionale;
c) propun efectuarea şi finanţarea de studii şi analize institutelor de cercetare de
specialitate, în vederea fundamentării măsurilor de prevenire prioritare la nivel naţional;
d) acordă asistenţă tehnică angajatorilor pentru elaborarea instrucţiunilor de
prevenire;
e) cercetează accidentele cu incapacitate temporară de muncă şi stabilesc caracterul
de muncă al acestora în conformitate cu prevederile legii nr.346/2002;
f) ţin evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
g) recomandă măsuri de prevenire şi controlează aplicarea lor;
h) propun asigurătorului majorări sau reduceri ale contribuţiei pentru stimularea
activităţii de prevenire;
i) stabilesc programe de prevenire în baza situaţiilor concrete identificate la locurile
de muncă;
j) consiliază angajatorii cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.
Personalul medical specializat în medicina muncii are şi atribuţii legate de

depistarea, investigarea şi stabilirea caracterului profesional al bolii.
Cheltuielile asiguratorului pentru activitatea de prevenire a accidentelor de
munca si a bolilor profesionale se evidenţiază într-un cont analitic separat.
Cuantumul maxim alocat in acest scop nu poate depăşi 10% din sumele încasate
cu titlu de contribuţie pe parcursul unui an calendaristic.
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale reprezintă o asigurare de
persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat si cuprinde
raporturi specifice prin care se asigura protecţia socială a salariaţilor impotriva
diminuării sau pierderii capacităţii de munca si decesului acestora ca urmare a
accidentelor de munca si a bolilor profesionale.
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale garantează un ansamblu
de servicii si prestaţii in beneficiul persoanelor asigurate, in vederea:
a) promovării sănătăţii si a securităţii in munca si prevenirii accidentelor de munca si
a bolilor profesionale;
b) diminuării si compensării consecinţelor accidentelor de munca si ale bolilor
profesionale.
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale se fundamentează pe
următoarele principii:
28
a) asigurarea este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forta de munca angajata cu
contract individual de munca;
b) riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate;
c) constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale
din contribuţii diferenţiate in funcţie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele
fizice care încheie asigurare, potrivit prevederilor legii nr.346/2002
d) creşterea rolului activităţii de prevenire in vederea reducerii numărului accidentelor
de munca si al bolilor profesionale;
e) solidaritatea socială, prin care participanţii la sistemul de asigurare pentru
accidente de munca si boli profesionale îşi asuma reciproc obligaţii si beneficiază de
drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege;
f) asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute
de lege;
g) asigurarea transparenţei in utilizarea fondurilor;
h) repartiţia fondurilor in conformitate cu obligaţiile ce revin sistemului de asigurare
pentru accidente de munca si boli profesionale.
Prin asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale răspunderea

civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute in lege si pentru care s-
a plătit contribuţia de asigurare este preluată de asigurator.
In situaţia in care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin
prevederile legii nr.346/2002, in mod subsidiar si complementar, intra in funcţiune
răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.
1.4 Raporturile de asigurare si riscurile asigurate
Sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii privind accidentele de muncă şi boli
profesionale :
a) persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă,
indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici;
b) persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum
şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror
drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor
prevăzute la lit. a);
c) şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor
organizate potrivit legii;
d) ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale.
Prevederile legii nu se aplică personalului militar şi civil angajat pe bază de

contract şi personalului asigurat în sistemul propriu al Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de
Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii
Speciale, precum şi în cel al Ministerului Justiţiei - Administraţia Naţională a
Penitenciarelor şi Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie*).
Se pot asigura in condiţiile legii nr.346/2002, pe baza de contract individual de
asigurare, persoanele care se afla in una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
29
b) comanditati, administratori sau manageri;
c) membri ai asociaţiei familiale;
d) persoane autorizate sa desfăşoare activităţi independente;
e) persoane angajate in instituţii internaţionale;
f) proprietari de bunuri si/sau arendaşi de suprafeţe agricole si forestiere;
g) persoane care desfăşoară activităţi agricole in cadrul gospodariilor individuale sau
activităţi private in domeniul forestier;
h) membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultura;
i) alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi
juridice decât cele menţionate anterior.
Beneficiaza de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi

angajaţii romani care prestează munca in străinătate din dispoziţia angajatorilor romani,
in condiţiile legii.
Au calitatea de asigurat si cetăţenii străini sau apatrizii care prestează munca
pentru angajatori romani, pe perioada in care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa in
România.
Raporturile de asigurare, se stabilesc între:

a) angajatori si asigurator
b) asiguraţi si asigurator
In vederea încheierii asigurării pentru accidente de munca si boli profesionale si

a stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica
asiguratorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere, domeniul de activitate conform
Clasificarii Activităţilor din Economia Naţionala - CAEN, numărul de angajaţi, fondul de
salarii, precum si orice alte informaţii solicitate in acest scop.
Persoana asigurata o data cu încheierea contractului individual de asigurare, are
obligaţia de a depune o declaraţie de venituri si de a comunica, in termen de 15 zile,
asiguratorului orice modificare intervenita cu privire la situaţia si statutul ei.
Dreptul la prestaţiile si serviciile de asigurare pentru accidente de munca si boli
profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare si încetează o data cu
aceste raporturi.
În cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei asigurate pe bază de
contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente
de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare şi efectuate
de către asigurător se recuperează de la angajator sau de la persoana asigurată pe
bază de contract individual de asigurare.
In cazul bolilor profesionale, declarate in condiţiile legii, in timpul activităţii
profesionale, dreptul la prestaţiile si serviciile de asigurare se menţine si ulterior încetării
raporturilor de munca/serviciu si a contractelor individuale de asigurare.
In cazul bolilor profesionale, declarate in condiţiile legii, ulterior încetării
raporturilor de munca si a contractelor de asigurare, dreptul la prestaţiile si serviciile de
asigurare se acorda dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate
conform legii, ca boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de munca.
1.5 Obiectivele asigurării
30
Asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale are următoarele obiective:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) reabilitarea medicală si socioprofesionala a asiguraţilor, victime ale accidentelor de
munca si ale bolilor profesionale, precum si recuperarea capacităţii de munca a
acestora;
c) acordarea de prestaţii in bani pe termen lung si scurt, sub forma de indemnizaţii si
alte ajutoare, in condiţiile prevăzute de lege.
Asiguratorul are obligaţia de a-si organiza activitatea pentru realizarea obiectivelor,
precum si de a păstra confidenţialitatea tuturor informaţiilor la care are acces in scopul
realizării acestor obiective.
1.1 Prestaţii si servicii de asigurare pentru accidente de munca si boli
profesionale
Asiguraţii sistemului de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale au

dreptul la următoarele prestaţii si servicii:
a) reabilitare medicală si recuperarea capacităţii de munca;
b) reabilitare si reconversie profesională;
c) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de munca;
d) indemnizaţie pentru trecerea temporară in alt loc de munca si indemnizaţie pentru
reducerea timpului de munca;
e) compensaţii pentru atingerea integrităţii;
f) despăgubiri in caz de deces;
1.2 Prestaţii şi servicii pentru reabilitare medicală si recuperarea capacităţii

de muncă
Asiguraţii au dreptul la prestaţii medicale pentru reabilitarea stării de sănătate şi

recuperarea capacităţii de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Pentru reabilitarea medicală si recuperarea capacităţii de munca asiguraţii
beneficiază de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al
asiguratorului, in funcţie de natura si de diagnosticul bolii.
Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, in funcţie de
tipul bolii.
Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile si se stabileşte de medicul
asiguratorului, in funcţie de tipul afectiunii si de natura tratamentului.
Criteriile pe baza cărora se acorda biletele pentru tratament balnear se aproba
anual de CNPAS.
Asiguratorul are obligaţia de a achită contravaloarea serviciilor medicale

acordate pana când se realizează:
a) restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite
in urma unui risc asigurat;
b) prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de munca si a necesităţii de îngrijire
permanenta.
Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul
asiguratorului celor care se afla in incapacitate temporară de munca, ca urmare in
exclusivitate a unui accident de munca sau a unei boli profesionale, se suporta integral
din contribuţiile de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale.
Asiguraţii au dreptul la tratament medical corespunzător leziunilor şi afecţiunilor
cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează:
a) asistenţă medicală de urgenţă la locul accidentului, în mijloacele de transport
specializate şi în unităţile spitaliceşti;
31
b) tratament medical ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, prescrise de
medic;
c) servicii medicale în spitale sau în unităţi sanitare cu personalitate juridică
specializate pentru boli profesionale;
d) tratament de recuperare a capacităţii de muncă în unităţi de specialitate;
e) servicii de chirurgie reparatorie;
f) cure balneoclimaterice.
Asiguraţii au obligaţia sa urmeze si sa respecte programele individuale de

recuperare stabilite de medicul specialist al asiguratorului.
Dreptul la prestaţii si servicii pentru reabilitarea medicală si recuperarea
capacităţii de munca se suspenda in cazul in care asiguraţii nu urmează sau nu
respecta programul individual de recuperare.
Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum şi
cazarea şi masa în unităţile medicale se suportă de către asigurător cu respectarea
tarifelor şi criteriilor stabilite prin contractulcadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat anual prin
hotărâre a Guvernului, şi prin normele metodologice de aplicare a acestui contract.
1.3 Prestaţii si servicii pentru reabilitare si reconversie profesională
Prestaţiile si serviciile pentru reabilitare si reconversie profesională se acorda de

către asigurator la solicitarea asiguraţilor care, deşi nu si-au pierdut complet capacitatea
de munca, nu mai pot desfasura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui
accident de munca sau a unei boli profesionale.
Asiguratorul preia in sarcina sa cheltuielile pentru următoarele prestaţii si servicii
de reabilitare si reconversie profesională:
a) cheltuielile privind serviciile medicale si psihologice pentru aprecierea stării fizice,
mentale si aptitudinale in vederea reconversiei profesionale;
b) costul cursurilor de calificare sau de reconversie;
c) plata unei indemnizaţii pe durata cursurilor de calificare si de reconversie.
1.4 Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca
Asiguraţii beneficiază de o indemnizaţie pe perioada în care se află în

incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli
profesionale.
Durata de acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de munca
este de 180 de zile in intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.
(1) In situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale si profesionale a
asiguratului medicul curant poate propune prelungirea concediului medical peste 180
de zile.
(2) Medicul asiguratorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical
pentru continuarea programului recuperator, reluarea activităţii in acelaşi loc de munca
sau in alt loc de munca ori poate propune pensionarea de invaliditate.
(3) Prelungirea concediului medical peste 180 de zile se face pentru cel mult 90 de
zile, in funcţie de evoluţia cazului si de rezultatele acţiunilor de recuperare, conform
procedurilor stabilite de CNPAS.
32
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca datorată accidentelor de
munca si bolilor profesionale se acorda pe baza certificatului medical eliberat conform
dispoziţiilor legale.
1.5 Indemnizaţia pentru trecerea temporară in alt loc de munca si indemnizaţia

pentru reducerea timpului de munca
Asiguraţii care, datorită unei boli profesionale sau unui accident de munca, nu îşi
mai pot desfasura activitatea la locul de munca anterior manifestării riscului asigurat pot
trece temporar in alt loc de munca.
Indemnizaţia pentru trecerea temporară in alt loc de munca se acorda in
condiţiile in care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de munca este
inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul
depistării afectiunii.
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata

normală, ca urmare a unor afecţiuni cauzate de accidente de munca sau boli
profesionale, se acorda asiguraţilor care, in aceste condiţii, nu mai pot realiza durata
normală de munca.
Indemnizaţiile mai sus menţionate se acorda la propunerea medicului curant, cu

avizul medicului asiguratorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, in una
sau mai multe etape.
1.6 Compensaţii pentru atingerea integrităţii
Au dreptul la o compensaţie pentru atingerea integrităţii asiguraţii care, în urma

accidentelor de muncă sau a bolilor profesionale, rămân cu leziuni permanente care
produc deficienţe şi reduc capacitatea de muncă între 20-50%.
Compensaţia se acorda la solicitarea persoanei îndreptăţite, pe baza deciziei
medicului asiguratorului.
1.7 Despăgubiri in caz de deces
In cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de munca sau a unei

boli profesionale, beneficiază de despăgubire in caz de deces o singura persoana, care
poate fi, după caz: soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul,
moştenitorul, in condiţiile dreptului comun, sau, in lipsa acesteia, persoana care
dovedeşte ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
1.8 Rambursări de cheltuieli
Asigurătorul acordă rambursări de cheltuieli în următoarele situaţii:

a) transportul de urgenţă, în cazuri temeinic justificate, când salvarea victimei impune
utilizarea altor mijloace decât cele uzuale;
b) confecţionarea ochelarilor, a aparatelor acustice, a protezelor oculare, în situaţia în
care acestea au fost deteriorate în urma unui accident de muncă soldat cu vătămări
corporale.
c) în cazul aplicării dispozitivelor medicale implantabile prin intervenţie chirurgicală în
vederea recuperării deficienţelor organice, funcţionale sau fizice cauzate de accidente
de muncă şi boli profesionale.
33
Costurile suportate de asigurător sunt destinate să asigure recuperarea
funcţionalităţii organismului celui asigurat, iar cuantumul acestora se va stabili anual
prin decizie a preşedintelui CNPAS.
34

SSM Suport Curs Partea I

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SSM Suport Curs Partea I

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Valenţe Culturale ale Securităţii şi Sănătăţii în Muncă

A. INSTRUIREA LUCRĂTORILOR ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII

Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca are ca scop însuşirea

Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător sa primească o

 Instruirea nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor;

Care sunt fazele unei instruiri în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă?

Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca cuprinde 3 faze:

La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca vor fi

Instruirea introductiv-generală se face la angajarea lucrătorilor şi are scopul de

Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are

Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor şi are drept scop

Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele

B. SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR

Angajatorul are obligativitatea de a asigura supravegherea stării de

Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

EXAMENUL MEDICAL LA ANGAJAREA ÎN MUNCĂ se efectuează pentru:

EXAMENUL MEDICAL DE ADAPTARE ÎN MUNCĂ se efectuează la indicaţia

EXAMENUL MEDICAL PERIODIC se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.

EXAMENUL MEDICAL LA RELUAREA ACTIVITĂŢII se efectuează după o întrerupere

 La aplicarea măsurilor preventive tehnico – organizatorice la

PRIMUL AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENT

Viata unei persoane accidentate depinde, intr-o mare masura, de momentul

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI

Compresiune directă - metoda cea mai indicată; se aplică un pansament peste

Arsurile- sunt provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici,

Aceeasi directiva stabileste obligatiile angajatorilor referitoare la analiza posturilor

Stresul copului creşte când:

Utilizarea unor suporţi pentru încheieturi în timpul tastării nu este recomandată

Mai multe informaţii cu privire la poziţiile şi posturile corespunzătoare se găsesc la

Documentele aşezate într-o parte a mesei de lucru favorizează încordarea gâtului şi

3-4 MOUSE-ul şi TRACK-BALL-sul.

Un scaun trebuie să fie potrivit pentru persoana care îl ocupă şi cu sarcina de

Scaunele (pentru posturile de lucru) proiectate cu respectarea principiilor

Pentru ca ajustarea pe verticală să se facă mai repede şi mai uşor se folosesc

CUM SE AJUSTEAZĂ UN SCAUN

Scaunele pentru vizitatori şi spaţii de uz general, cum ar fi sălile de conferinţe,

Partea de sus a ecranului trebuie să fie la nivelul ochilor şi la 600-700 mm de ochi

Utilizarea ecranelor nu dăunează ochilor. Cititul nu este o activitate care să

Solicitarea oculară poate fi redusă prin reglarea luminozităţii şi contrastului

Strălucirea cauzată de lumina de la fereastră sau alte surse strălucitoare poate

LAPTOP- uri / NOTEBOOK- uri

Înălţimea mesei pe care se plasează tastatura trebuie să fie un compromis între

7-8 SUPRAFAŢA DE LUCRU

Locul de muncă se organizează astfel încât să se ajungă uşor la obiectele folosite

Trebuie să se aibă în vedere să se asigure confortul mâinii cu care se execută

Dezordinea şi mişcările alternative în exces pot fi reduse prin mişcarea unor

De asemenea, este important să fie spaţiu suficient în spatele biroului pentru a

Dacă în timpul lucrului se simte un disconfort se sugerează să se evalueze

UNGHIUL SUPRAFEŢEI DE LUCRU

Unghiul suprafeţelor de lucru cum ar fi tablele înclinate şi planşetele de proiectare

Alt avantaj este că un document aşezat la un anumit unghi reduce nevoia de

Se preferă un unghi de aproximativ 45 de grade în cazul cititului continuu şi 25 de

Dezavantajul utilizării suprafeţelor de lucru al căror unghi se poate modifica este

Rolul iluminatului în birouri este să asigure un mediu sigur, confortabil şi

Sarcinile de muncă ar trebui să fie uşor de văzut şi lumina trebuie să fie

Cât de intensă este lumina potrivită depinde de tipul de muncă şi de preferinţele şi

Un sistem ideal de iluminat va combina lumina naturală şi artificială. Deşi lumina

Ar trebui să fie o cantitate suficientă de lumină de calitate strategic amplasată.

Nivelurile de iluminat recomandate sunt:

Echipamentele cu ecran au lumină proprie şi pot fi folosite în siguranţă la

Trebui asigurată o verificare regulată a corpurilor de iluminat deoarece tuburile sau

O perspectivă cum ar fi o fereastră, un poster, o plantă sau o pictură este utilă

Un aspect important care trebuie avut în vedere când se evaluează nivelurile de