Sunteți pe pagina 1din 3

EDUCAȚIA INTERCULTURALĂ

Educaţia în context European cunoaşte un demers ascendent care implică domenii


noi cum sunt: Educaţia multimedia, Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi
Educaţia interculturală.
Conceptul de educaţie interculturală implică atât integrarea minorităţilor unei ţări, a
emigranţilor cât şi diversitatea culturală a unei societăţi multiculturale sau în sens mai larg
a ţărilor membre UE. Totodată se impune abordarea interdisciplinară şi transdisciplinară a
muncii în echipă cu scopul bine stabilit de a promova diversitatea interculturală. Este
foarte important să fie înţeles conceptul de cultură şi identitate culturală într-un anume
grup, având în vedere că societatea actuală se caracterizează printr-o multitudine de
culturi şi printr-un sistem de relaţii reciproce prin care acestea se influenţează reciproc.
Conform IAIE, reţeaua internaţională implicată în dezvoltarea şi implementarea
educaţiei interculturale, scopurile acesteia sunt după cum urmează:
· înţelegerea la nivel intercultural şi internaţional;
· recunoaşterea şi respectul diferenţelor culturale;
· negarea rasismului şi xenofobiei;
· drepturi umane şi cetăţeneşti egale;
· oportunităţi egale la nivel educaţional;
· acces egal la cunoaştere şi instruire.
Dascălii trebuie să prezinte o anumită credibilitate în profesia lor pe anumite
segmente de elevi, să influenţeze prin imaginea şi participarea lor efectivă, schimbarea în
bine a atitudinii tinerilor instruiţi.
Pentru realizarea unui feed-back real se impun de la început câteva condiţii cum ar fi:
· asigurarea şanselor egale de participare a tuturor copiilor la procesul educaţional;
· punerea în valoare a abilitaţilor şi aptitudinilor fiecărui copil;
· stimularea gândirii critice şi a conştiinţei diversităţii prin prezentarea informaţiilor din
perspectiva transdiciplinaritătii şi interdisciplinarităţii;
· cuprinderea în curriculumul şcolar a temelor ce vizează realităţi specifice unei
societăţi multiculturale;
· realizarea de acţiuni care vizează interacţiuni sociale;
· realizarea de activităţi care implică munca în grup cu precizarea clară a sarcinii de
lucru;
· anunţarea rezultatului aşteptat;
· indicarea bibliografiei, materialelor necesare şi timpului acordat pentru activitate;
· planificarea activităţilor;
· formă de evaluare şi cerinţele de redactare şi prezentare a materialului final.
În urma cu cațiva ani am coordonat grupe de copii de diferte etnii la Gradinita, au fost
înscrişi copii de diferite etnii :români ,maghiari și rromi, cât şi copii care au trăit cu familiile
lor în Italia sau Spania, părinţii acestora fiind plecaţi să muncească în aceste ţări. Datorita
numărului scăzut de copii care frecventau gradinița s-au format grupe de copii compacte
cu două limbi de predare , limba româna respectiv limba maghiară . Trăind mai mulţi ani
departe de ţară, ei şi-au pierdut identitatea naţională comunicând de multe ori greu în
limba română . În multe cazuri copiii familiilor de etnie maghiară și etnie rromă sunt înscriși
si frecventează la grupa română , tocmai pentru o mai bună interacțiune între copii care
trăiesc în același spatiu geografic. În cadrul activităților școlare și extrașcolare s-a ținut
cont de diversitatea culturală existentă la nivelul comunitații . În acest scop am organizat
serbări comune în cadrul cărora am evidențiat obiceiuri și tradiții comune, cât și specifice
fiecărei etnii culturale ,etnice sau religioase . Am organizat excursii cu toți copiii ,indiferent
de grupul etnic din care fac parte , ocazii în care copiii se cunosc mai bine și petrec timp
mai mult împreună ,desfașurând activități și jocuri învățate în grădiniță precum și înafara
acesteia .
Aceste manifestări pun în valoare potențialul interculturalismului de a genera relații
între grupurile etnice și religioase din care fac parte copiii . Astfel copiii interacționează ,
fac schimburi de informații și se influențează reciproc .Interactivitatea duce la
conștientizarea propriei culturi , la identitatea culturală și la interacțiuni interculturale .
Scopul final este pâna la urmă de dezvoltare a personalității copilului încă din grădiniță ,
de cunoaștere a premizelor istorice și geografice a fenomenelor interculturale , de păstrare
a valorilor naționale , de cultivare a diferențelor valorilor culturale .

Educaţia interculturală aduce beneficii tuturor elevilor, indiferent de cultură etc,


respectiv grupul căruia îi aparţin. Învăţându-i pe elevi să-şi valorizeze corect propria
cultură sau etnicitate, propria moştenire de acest tip, spre exemplu, le dezvoltăm stima de
sine şi identitate personală. Învăţându-i însă şi cum să valorizeze corect alte culturi sau
etnii, îi ajutăm să se dezvolte firesc în societatea în care trăim.( Ciascai Liliana-2009).
Bibliografie:
1. CIASCAI, Liliana; MARCHIŞ, Iuliana - Educaţia interculturală.Teorie şi practică,
Colecţia Multimedia în Educaţie, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007;
2. CIASCAI, Liliana – Construcţia competenţei interculturale în practică
didactică/Învăţarea eficientă: Actualitate şi perspective. Presa Universitară
Clujeană, 2009.

S-ar putea să vă placă și