Sunteți pe pagina 1din 4

Riga Crypto și lapona Enigel

Ion Barbu
(Baladă/ „Luceafărul” întors/ Poem de factură filosofică)
Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia
literară respectivă. Tema aleasa de scriitor este tratată într-o anumită viziune despre lume,
înţelegând prin aceasta modul în care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează,
precum şi atitudinea şi opinia lui faţă de aspectele realităţii înfăţişate. Viziunea despre lume într-o
creaţie literară lirică este una subiectivă, fie că este vorba de lirismul subiectiv sau de cel obiectiv,
întrucât genul liric este prin excelenţă genul subiectivităţii, dar se poate nuanţa în funcţie de specia
literară a operei şi de curentul literar căruia aceasta îi aparţine.
Ion Barbu este prin formare matematician și dorește să-i demonstreze lui Tudor Vianu că
este capabil să scrie poezii. Întreaga sa creație se încadrează în perioada modernismului. El are
trei etape esențiale, pe care le evidențiază în lucrarea INTRODUCERE ÎN POEZIA LUI ION
BARBU (1935): etapa parnasiană (parnasianismul cultivă o poezie impersonală obiectivă, un joc
al formei și al imaginii, manifestându-se ca reacție fermă împotriva romantismului, care
suprasăturase lumea literară prin exces de sentimentalism)-trăirile poetului și aspirațiile sunt
transferate asupra unor simboluri OBIECTIVE
-etapa baladică și orientală se caracterizează printr-o poezie epică, BALADICĂ, ce evocă o lume
pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă.
-etapa ermetică este marcată de un limbaj criptic, încifrat, o exprimare abreviată, uneori în cuvinte
inventate.
Încadrare poezie în curentul literar
Balada „Riga Crypto și lapona Enigel” a apărut în anul 1924, iar în anul 1930 a fost
integrată în volumul „Joc secund”. Opera face parte din a doua etapă a lui Barbu – baladic –
orientală.
,,Riga Crypto și lapona Enigel’’ aparține modernismului, care este o mișcare culturală apărută ca
o recție împotriva tradiționalismului și se caracterizează prin introducerea unor idei sau concepții
asupra expresiei artistice. Elementele moderniste prezente în acest text sunt: încifrarea mesajului
și cultivarea ambiguității, promovarea poeziei ca act de cunoaștere și prezența unor motive literare
inedite: fântâna, luna, timpul, soarele (prezența unor metafore surprinzătoare). Creația literară
aparține poeziei moderne ermetice sau pure prin eliminarea sentimentului sau încadrarea lui într-o
dimensiune rațională a existenței umane, prin nerespectarea granițelor dintre genurile și speciile
literare, precum și prin limbajul ambiguu, încifrat al discursului liric. Trăsăturile modernismului
acestei creații sunt prezente atât în viziunea poetului asupra lumii, în tema poemului, în structura
sa, cât și în limbajul poetic folosit de autor, acesta promovând poezia ca act de cunoaștere.
Tema și două secvențe sugestive
Tema o reprezintă iubirea ca formă de cunoaștere și care se îmbină armonios cu natura. O
primă secvență sugestivă este întâlnirea protagoniștilor la fântână, din care se observă existența a
două tipuri umane diferite: Lapona dorește să-și depășească condiția, iar Crypto vrea să-și
continue viața alături de mediul ciupercilor. De asemenea, ciuperca îi oferă dulceața fragilor,
simbol al iubirii instinctuale, însă tânăra îl refuză, deoarece aspiră către absolut.
Viziunea despre lume se reflectă în universul poetic original care exprimă, într-un limbaj
ambiguu, o lume de esențe contemplate de spirit. Poetul adoptă viziunea despre lume dintr-o
perspectivă polemică modernă asupra baladei ca specie literară, scrierea devenind, de fapt, un
poem alegoric, asemenea ,,Luceafărului eminescian’’,,,un Luceafăr întors’’, așa cum preciza
însuși poetul. Astfel, el are o viziune absolut originală asupra lumii și a condiției umane, în
general, construind un posibil model al acestei lumi, bazat pe imposibilitatea depășirii anumitor
limite, deoarece protagoniștii aparțin unor universuri diferite.
Elemente de structură și de compoziție specifice temei și viziunii despre lume
Un prim element de structură îl reprezintă titlul care este alcătuit din numele celor două
ființe din lumi opuse: riga–rege; Crypto–închis/ascuns; lapona-locuitoare a țării ghețurilor;
Enigel-înger. Titlul este analitic și anticipează tema dragostei imposibile, deoarece fiecare
personaj vine din lumi diferite: regele trăiește într-un spațiu izolat și umed, fără lumină, iar Enigel
vine dintr-o lume rece și se îndreaptă spre lumină, spre soare.
De asemenea, compozițional, poemul este alcătuit din două părți: nunta consumată,
împletită, cadru al celeilalte nunți, povestită, modificată în final prin căsătoria lui Crypto cu
măsălărița.
Tehnica folosită este aceea a povestirii în ramă.
Relația incipit-final este sugestivă pentru această operă. Incipitul este dat de formula de
adresare folosită de nuntașul care încearcă să convingă menestrelul să cânte povestea tristă a
regelui Crypto și a laponei Enigel. Atmosfera lumească este de „chef”, iar povestea a mai fost
spusă o dată.
Finalul este trist, deoarece Crypto se transformă într-o ciupercă otrăvitoare, iar încercarea ființei
inferioare de a-și depăși limitele este pedepsită cu nebunia.
Relațiile de simetrie sunt date de cele trei chemări – descântece ale rigăi și de cele trei
refuzuri ale fetei. În prima chemare, Crypto își îmbie aleasa cu „dulceață” și cu „fragi” (elemente
ale existenței vegetale), însă fata îl refuză. Craiul îi oferă lumea peste care domnește, iar refuzul
laponei îl pune într-o situație dilematică, de asemenea, puterea sacrificiului și prezentarea
valorilor supreme ale lumii lui „somnul fraged” și „uitarea”.
Trei încercări ale craiului:
I-îi oferă lumea peste care domnește, iar refuzul laponei îl pune într-o situație dilematică.
II-sacrificiul: ,,Enigel, Enigel,/ Scade noaptea, ies lumine,/ Dacă pleci să culegi,/Începi, rogu-te,
cu mine.’’
III-prezentarea valorilor supreme ale lumii lui: ,,somnul fraged’’ și ,,uitarea’’.
Relațiile de opoziție sunt evidențiate la nivelul celor doi protagoniști, reliefându-se
caracteristicile lor: opoziția copt – necopt, soare – roată albă, dar și prin ideile lor care nu
corespund, de aceea, nu poate avea loc nicio nuntă.
Din punct de vedere stilistic, predomină inversiunile: „zice-l-aș”, „rogu-te”, „răi ghioci”;
epitetele metaforice: „menestrelul trist”, „veninul vechi”.
Povestea propriu-zisă o începe menestrelul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea
peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, închisă, pe
care supuşii îl „bârfeau” cu dispreţ: „Sterp îl făceau şi nărăvaş / Că nu vroia să înflorească”. În
antiteză cu ciuperca-rege, lapona (locuitoare de la pol) este prezentată cu tandreţe, sugerând
gingăşie şi fragilitate: „Lapona mică, liniştită, / Cu piei: pre nume - Enigel”. Tânăra plecase din
ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare de soare şi de lumină, poposind, ca să se
odihnească şi să-şi adape renii, la „Crypto, mirele poienii”. Ca şi în „Luceafărul” lui Eminescu,
cei doi, regele-ciupercă şi lapona, se întâlnesc în visul fetei, iar Crypto rosteşte o chemare
încărcată de dorinţe, ca aceea a fetei din poemul eminescian. Fiecare dintre cele două strofe ale
tiradei rostite de Crypto începe patetic, printr-o repetiţie ce sugerează pasiune - „Enigel, Enigel”-,
sentimente calde şi emoţionante contrare firii reci a regelui-ciupercă şi o cheamă pe tânără în
lumea lui rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite soarele, ideal spre care ea aspiră cu toată
energia spirituală: „Lasă-l, uită-l, Enigel, / În somn fraged şi răcoare”. Lapona îl refuză cu
delicateţe, a treia oară mărturisindu-i ostilitatea faţă de umezeală şi față de frig, mediu propice
numai regelui-ciupercă, în timp ce „Eu de umbră mult mă tem, / Că dacă-n iarnă sunt făcută / [...]
Mă-nchin la soarele-nţelept”. Se manifestă aici motivul soare-umbră, sugerând cele două lumi
incompatibile cărora le aparţin cele două fiinţe care nu pot comunica ideatic şi sentimental.
Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei
superioare de a aspira către absolut. Umbra, întunericul şi umezeala simbolizează condiţia omului
obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către idealuri. Ca orice fiinţă inferioară, Crypto nu poate
înţelege lumea omului superior, care năzuieşte cu întreaga fiinţă pentru împlinirea idealului,
sugerat aici de lumina solară, pe care nu oricine o poate suporta, sufletul fiind asemănat sugestiv
cu o fântână, simbol al aspiraţiei spre cunoaştere: „Mă-nchin la soarele-nţelept,/ Că sufletu-i
fântână-n piept/ Şi roata albă mi-e stăpână / Ce zace-n sufletul-fântână”. Omul obişnuit, muritorul
dezinteresat de lumea abstractă, nu se poate înălţa spre absolutul cunoaşterii, care-i poate fi fatal:
„Că-i greu mult soare să îndure/ Ciupearcă crudă de pădure, / Că sufletul nu e fântână / Decât la
om, fiară bătrână, / Iar la făptură mai firavă / Pahar e gândul, cu otravă”. Regele Crypto este
victima propriei neputinţe şi cutezanţei de a-şi depăşi limitele, de a încerca să intre într-o lume pe
care n-o înţelege şi cu care nu se potriveşte: „Şi sucul dulce înăcreşte! / Ascunsa-i inimă
plesneşte”. Riga Crypto devine o ciupercă otrăvitoare, însoţindu-se cu „măsălariţa mireasă”, o
fiinţă din lumea lui, o plantă medicinală toxică potrivită lui, întrucât fac parte din acelaşi regn.
Referirea la „Laurul-Balaurul” sugerează aceeaşi idee a „nuntirii” posibile numai între două fiinţe
aparţinând aceleiaşi lumi, deoarece „laurul” este o plantă veninoasă, cu miros neplăcut, cu fructul
ţepos: „Cu Laurul-Balaurul / Să toarne-n lume aurul, / Să-l toace, gol la drum să iasă, / Cu
măsălariţa-mireasă, / Să-i ţie de împărăteasă”. Condiţia omului obişnuit, comun, este tragică prin
neputinţa de a-şi depăşi limitele, de a aspira către valori spirituale superioare - „Că-i greu mult
soare să îndure / Ciupearcă crudă de pădure” -, precum şi setea de absolut de care este stăpânit
omul superior, ce năzuieşte către cunoaştere, lumină spirituală - „Mă-nchin la soarele-nţelept” - a
făcut ca balada Riga Crypto şi lapona Enigel a lui Ion Barbu să fie numită „un luceafăr întors”.
Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin a două lumi diferite din Luceafărul eminescian este
şi ideea acestei balade, numai că omul superior este fata (lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este
regele-ciupercă (Riga Crypto).
Prozodia, la început, este tradițională și se schimbă cu una modernă: versuri 8-9 silabe, dar
și de 5-9 silabe, rima îmbrățișată, monorimă, încrucișată (savantă) și strofe inegale.
Concluzia
Tema iubirii ca formă de cunoaștere și viziunea modernistă asupra lumii lui Barbu se
reflectă într-un mod original și unic prin prezența unor metafore surprinzătoare care transmit un
mesaj încifrat și în care poetul dorește să promoveze arta sa ca act de cunoaștere, lucru reieșit din
prezentarea poveștii de dragoste dintre doi membri care fac parte din două lumi diferite.
Ion Barbu realizează o creație modernă prin viziunea despre lume, prin prezența unor personaje
bizare, prin universurile înfățișate, prin cultivarea unui limbaj nou, original, caracterizat prin
ambiguitate și echivoc. De asemenea, în planul ideatic, iubirea este văzută ca o formă de
cunoaștere, de împlinire a unui ideal fără a avea în ea nimic spectaculos, miraculos și nici chiar
tragic, chiar dacă nu se împlinește. La rândul ei, viziunea despre lume este pusă în evidență în
textul poetic prin tema abordată și prin modul inedit de tratare a subiectului în care primordială
este folosirea simbolurilor și a unui limbaj nou încifrat. Astfel, elementele de conținut și de formă
se îmbină într-o structură modernă și într-o acțiune plină de neprăvăzut. Opera literară „Riga
Crypto și lapona Enigel” este o baladă alegorică barbiană ce reușește să impresioneze prin ideile
transmise și prin viziunea amplă asupra sentimentului de iubire care nu este de fiecare dată
realizabil.
Simboluri
,,menestrel trist’’-cântăreț, care conduce nunțile;
,,în pat de râu și-n humă unsă’’-mediul umed;
,,mânătarcă’’-ciupercă otrăvitoare;
,,Crypto’’-ciupercă (inimă ascunsă, sterp, nărăvaș)
,,vecinic tron’’-veșnic tânăr
,,sterp-nărăvaș’’-mediul umed, propice dezvoltării ciupercilor-refuzul dezvoltării-al morții
,,țări de gheață urgisită’’-epitet, frig, teamă;
,,cu piei’’-avută, bogată;
,,de la iernat la pășunat’’, ...la sud-trecerea timpului și depășirea barierelor spațiale
,,Adormi’’-motivul somnului
,,spân’’-întâlnirea dintre cei doi are loc în vis
,,bătrân....-mbie’’-înțelept
,,dulceața și fragii’’-bunuri materiale, simboluri ale iubirii instinctuale
refuzul fetei-aspirația către absolut, incompatibilitatea
Crypto îi cere fetei să renunțe la visul ei de a descoperi soarele, căldura (absolutul);
Crypto se oferă pe sine, capabil de a se dărui
,,Fântâna’’-simbol, izvorul vieții
,,Roata albă’’-luna
,,dar timpul vezi, nu adăsta’’-trecerea timpului
,,Si sucul dulce înăcrește’’ –înflorește (înflorirea=moartea)
Dezvăluirea alegoriei-2 tipuri de oameni: 1. De geniu-aspiră spre absolut și dorește depășirea
condiției proprii; 2. De rând-continuă viața alături de cei din mediul său.